MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 171 (XV) - Nr. 501 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Joi, 10 iulie 2003

SUMAR

LEGI SI DECRETE

284. - Lege pentru ratificarea Conventiei consulare dintre România si Republica Macedonia, semnatã la Skopje la 6 noiembrie 2002

Conventie consularã între România si Republica Macedonia

413. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Conventiei consulare dintre România si Republica Macedonia, semnatã la Skopje la 6 noiembrie 2002

293. - Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 15/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat

422. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 15/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 230 din 3 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 213 alin. 2 din Codul penal, ale art. 279 si 284 din Codul de procedurã penalã si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicatã

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

pentru ratificarea Conventiei consulare dintre România si Republica Macedonia, semnatã la Skopje la 6 noiembrie 2002

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

Articol unic. - Se ratificã Conventia consularã dintre România si Republica Macedonia, semnatã la Skopje la 6 noiembrie 2002.

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 22 mai 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TÃRÃCILÃ

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 17 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

VIOREL HREBENCIUC

Bucuresti, 26 iunie 2003.

Nr. 284.

CONVENTIE CONSULARÃ

între România si Republica Macedonia

România si Republica Macedonia, denumite în continuare pãrti contractante,

animate de dorinta de a dezvolta si întãri relatiile prietenesti, traditionale dintre cele douã state,

reafirmând hotãrârea lor de a aseza la baza relatiilor bilaterale încrederea, cooperarea si ajutorul reciproc,

având drept temei respectarea principiilor independentei, suveranitãtii, integritãtii teritoriale, neamestecului în treburile interne si egalitãtii în drepturi,

dorind sã reglementeze si sã dezvolte relatiile consulare dintre cele douã state, cu respectarea drepturilor si libertãtilor fundamentale ale omului si a angajamentelor internationale asumate,

au hotãrât sã încheie prezenta conventie consularã si, în acest scop, au convenit asupra celor ce urmeazã:

CAPITOLUL I

Definitii

ARTICOLUL 1

Definitii

În prezenta conventie, expresiile de mai jos vor avea urmãtorul înteles:

a) prin oficiu consular se întelege orice consulat general, consulat, viceconsulat sau agentie consularã;

b) prin circumscriptie consularã se întelege teritoriul atribuit unui oficiu consular pentru exercitarea functiilor consulare;

c) prin sef de oficiu consular se întelege persoana însãrcinatã sã actioneze în aceastã calitate;

d) prin functionar consular se întelege orice persoanã, inclusiv seful postului consular, însãrcinatã sã exercite functiile consulare;

e) prin angajat consular se întelege orice persoanã angajatã în serviciile administrative sau tehnice ale oficiului consular;

f) prin membru al personalului de serviciu se întelege orice persoanã afectatã serviciului casnic al unui oficiu consular;

g) prin membri ai oficiului consular se întelege functionarii consulari, angajatii consulari si membrii personalului de serviciu;

h) prin membru al personalului particular se întelege persoana folositã în mod exclusiv în serviciul particular al unui membru al oficiului consular;

i) prin membru de familie se întelege sotul sau sotia membrului oficiului consular, copiii minori si pãrintii acestuia, cu conditia ca aceste persoane sã locuiascã împreunã si sã fie în întretinerea membrului oficiului consular;

j) prin localuri consulare se întelege clãdirile sau pãrtile de clãdiri si terenul aferent care, indiferent în a cui proprietate se aflã, sunt folosite exclusiv pentru scopurile oficiului consular;

k) prin arhive consulare se întelege hârtiile, documentele, corespondenta, cãrtile, filmele, mijloacele tehnice folosite pentru culegerea si utilizarea informatiilor, registrele oficiului consular, benzile magnetice, precum si materialul de cifru, fisierele si mobilierul destinate sã le protejeze si sã le conserve;

l) prin navã se întelege orice mijloc civil de navigatie, care are dreptul sã arboreze drapelul statului trimitãtor potrivit legilor sale, cu exceptia navelor militare;

m) prin aeronavã se întelege orice aparat civil de zbor înregistrat în statul trimitãtor si care are dreptul sã foloseascã însemnele de înregistrare ale acestui stat, cu exceptia aparatelor de zbor militare.

CAPITOLUL II

Înfiintarea oficiilor consulare si numirea membrilor oficiilor consulare

ARTICOLUL 2

Înfiintarea unui oficiu consular

1. Statul trimitãtor poate înfiinta un oficiu consular pe teritoriul statului de resedintã numai cu consimtãmântul acestui stat.

2. Sediul oficiului consular, rangul si circumscriptia sa consularã sunt stabilite de statul trimitãtor si sunt supuse aprobãrii statului de resedintã. Statul trimitãtor poate aduce modificãri ulterioare sediului oficiului consular, rangului sãu ori circumscriptiei consulare numai cu consimtãmântul statului de resedintã.

ARTICOLUL 3

Numirea si admiterea sefului oficiului consular

1. În vederea numirii sefului oficiului consular, statul trimitãtor trebuie sã obtinã în prealabil, pe cale diplomaticã, acordul statului de resedintã.

2. Sub rezerva prevederilor prezentei conventii, modalitãtile de numire si de admitere a sefului oficiului consular sunt stabilite de legile, regulamentele si uzantele statului trimitãtor, cu respectarea legilor, regulamentelor si uzantelor statului de resedintã.

ARTICOLUL 4

Patenta consularã si notificarea numirii

1. Statul trimitãtor elibereazã sefului oficiului consular un document, sub formã de patentã sau un act similar, întocmit pentru fiecare numire, atestând numele si prenumele, calitatea sa, circumscriptia consularã si sediul oficiului consular.

2. Statul trimitãtor va transmite guvernului statului de resedintã, pe cale diplomaticã sau pe orice altã cale potrivitã, patenta consularã sau actul similar.

ARTICOLUL 5

Exequaturul

1. Seful oficiului consular este admis sã-si exercite functiile printr-o autorizatie a statului de resedintã denumitã exequatur, oricare ar fi forma acesteia.

2. Statul care refuzã sã elibereze un exequatur nu este obligat sã comunice statului trimitãtor motivele refuzului sãu.

3. Sub rezerva prevederilor art. 6 din prezenta conventie, seful oficiului consular nu poate sã-si exercite functiile înainte de primirea exequaturului.

ARTICOLUL 6

Admiterea provizorie a sefului oficiului consular

Pânã la eliberarea exequaturului, seful oficiului consular poate fi admis, cu titlu provizoriu, sã îsi exercite functiile.

În acest caz, dispozitiile prezentei conventii îi sunt aplicabile.

ARTICOLUL 7

Exercitarea cu titlu temporar a functiilor sefului oficiului consular

1. Dacã seful oficiului consular este împiedicat sã-si exercite functiile sau dacã postul sãu este temporar vacant, un gerant interimar poate actiona, cu titlu provizoriu, în calitate de sef al oficiului consular.

2. Numele si prenumele gerantului interimar sunt notificate Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedintã sau autoritãtii desemnate de acest minister, de cãtre misiunea diplomaticã a statului trimitãtor sau, în lipsa unei misiuni diplomatice a acestui stat în statul de resedintã, de cãtre seful oficiului consular sau, în cazul în care acesta este împiedicat sã o facã, de cãtre orice autoritate competentã a statului trimitãtor.

Aceastã notificare trebuie sã fie fãcutã în prealabil.

Statul de resedintã poate conditiona acordarea consimtãmântului sãu privind admiterea unei persoane ca gerant interimar de calitatea acesteia de reprezentant diplomatic sau de functionar consular al statului trimitãtor în statul de resedintã.

3. Autoritãtile competente ale statului de resedintã trebuie sã acorde asistentã si protectie gerantului interimar. În perioada gerantei sale, dispozitiile prezentei conventii îi sunt aplicabile în aceeasi mãsurã ca si sefului oficiului consular respectiv.

4. Dacã, în circumstantele prevãzute la paragraful 1 al acestui articol, un membru al personalului diplomatic al misiunii diplomatice sau un reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe al statului trimitãtor este numit de acest stat în calitate de gerant interimar, acesta continuã sã beneficieze de privilegiile si imunitãtile diplomatice.

ARTICOLUL 8

Notificarea cãtre autoritãtile din circumscriptia consularã

De îndatã ce seful oficiului consular a fost admis, chiar cu titlu provizoriu, sã-si exercite functiile, statul de resedintã este obligat sã informeze fãrã întârziere autoritãtile competente din circumscriptia consularã si sã ia mãsurile necesare pentru ca acesta sã-si îndeplineascã functiile si sã beneficieze de prevederile prezentei conventii.

ARTICOLUL 9

Cetãtenia functionarilor consulari

Functionarii consulari de carierã trebuie sã fie numai cetãteni ai statului trimitãtor, care nu au domiciliul în statul de resedintã.

ARTICOLUL 10

Exercitarea functiilor consulare într-un stat tert

Statul trimitãtor poate, dupã notificarea statelor interesate si numai dacã nici unul dintre acestea nu se opune în mod expres, sã împuterniceascã un oficiu consular, înfiintat în statul de resedintã, sã exercite functii consulare într-un alt stat.

ARTICOLUL 11

Exercitarea functiilor consulare pentru un stat tert

Dupã notificarea corespunzãtoare fãcutã statului de resedintã si dacã acesta nu se opune, un oficiu consular al statului trimitãtor poate exercita în statul de resedintã functii consulare pentru un stat tert.

ARTICOLUL 12

Functionarii consulari onorifici

Fiecare dintre cele douã pãrti contractante, în relatiile reciproce, poate numi si primi functionari consulari onorifici, aplicând în cazul acestora dispozitiile cap. III din Conventia de la Viena, din 24 aprilie 1963, cu privire la relatiile consulare si, atunci când contextul o permite, dispozitiile prezentei conventii.

Functionarii consulari onorifici pot fi cetãteni ai statului trimitãtor, cu domiciliul în statul de resedintã, sau ai statului de resedintã ori ai unui stat tert, domiciliati în statul de resedintã.

ARTICOLUL 13

Notificarea cãtre statul de resedintã a sosirilor si plecãrilor

Ministerul Afacerilor Externe al statului de resedintã va fi informat cu privire la:

a) sosirea unui membru al oficiului consular, plecarea sa definitivã sau încetarea exercitãrii functiilor sale, precum si orice alte schimbãri referitoare la statutul sãu, care s-au produs în timpul serviciului la oficiul consular;

b) sosirea si plecarea definitivã a unui membru de familie al membrului oficiului consular si, dacã este cazul, faptul cã o persoanã devine sau înceteazã sã mai fie membru al familiei acestuia;

c) numirea si încetarea functiilor unui membru al oficiului consular sau ale unui membru al personalului particular, care are resedinta sau domiciliul în statul de resedintã.

ARTICOLUL 14

Documente de identitate

1. Autoritãtile competente ale statului de resedintã vor elibera, în mod gratuit, fiecãrui functionar consular un document care atestã identitatea si calitatea sa, mentionând functia pe care o îndeplineste la oficiul consular.

2. Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol se aplicã si angajatilor consulari, membrilor personalului de serviciu si membrilor personalului particular, cu conditia ca aceste persoane sã nu fie cetãteni ai statului de resedintã si sã nu aibã domiciliul în acest stat.

ARTICOLUL 15

Încetarea functiilor unui membru al oficiului consular

1. Functiile unui membru al oficiului consular înceteazã, îndeosebi, prin:

a) notificarea încetãrii functiilor acestuia, fãcutã statului de resedintã de cãtre statul trimitãtor;

b) retragerea exequaturului;

c) notificarea statului de resedintã, fãcutã statului trimitãtor, cã el a încetat sã mai considere persoana în cauzã ca membru al oficiului consular.

2. Statul de resedintã poate, în orice moment si fãrã a fi obligat sã-si motiveze decizia, sã comunice, pe cale diplomaticã, statului trimitãtor cã retrage exequaturul eliberat sefului oficiului consular sau cã un alt functionar consular este declarat persona non grata ori cã un alt membru al oficiului consular a devenit inacceptabil. Într-o asemenea situatie statul trimitãtor va rechema persoana în cauzã, dacã aceasta a intrat deja în functie la oficiul consular.

Dacã statul trimitãtor nu ia mãsurile de rechemare într-un termen rezonabil, statul de resedintã poate înceta sã mai considere persoana în cauzã ca membru al oficiului consular.

CAPITOLUL III

Functii consulare

ARTICOLUL 16

Scopurile functiilor consulare

Functionarul consular favorizeazã, prin toate mijloacele, dezvoltarea relatiilor economice, comerciale, culturale, stiintifice si turistice dintre statul trimitãtor si statul de resedintã, promoveazã, în orice alt mod, relatii prietenesti între cele douã state, apãrã si protejeazã în statul de resedintã drepturile si interesele statului trimitãtor si ale cetãtenilor sãi.

ARTICOLUL 17

Comunicarea cu autoritãtile statului de resedintã

1. Functionarul consular îsi exercitã functiile în limitele circumscriptiei consulare. În cazuri exceptionale el îsi poate exercita functiile si în afara circumscriptiei consulare, cu consimtãmântul statului de resedintã.

2. În exercitarea functiilor sale functionarul consular se poate adresa:

a) autoritãtilor locale din circumscriptia consularã;

b) autoritãtilor centrale ale statului de resedintã, în mãsura în care acest lucru este permis de legile si regulamentele acestui stat, precum si de acordurile internationale.

ARTICOLUL 18

Reprezentarea pe lângã organizatii internationale

Dupã notificarea prealabilã fãcutã statului de resedintã, functionarul consular poate actiona si în calitate de reprezentant al statului trimitãtor pe lângã organizatiile internationale care îsi au sediul pe teritoriul statului de resedintã.

ARTICOLUL 19

Reprezentarea cetãtenilor în fata justitiei si a altor autoritãti ale statului de resedintã

1. Functionarul consular are dreptul, în conformitate cu legile, practica si procedurile în vigoare în statul de resedintã, sã reprezinte cetãtenii statului trimitãtor sau sã ia mãsuri în scopul reprezentãrii corespunzãtoare a acestora în fata justitiei sau a altor autoritãti ale statului de resedintã, pentru a cere, conform legilor si regulamentelor statului de resedintã, adoptarea de mãsuri provizorii în vederea apãrãrii drepturilor si intereselor cetãtenilor statului trimitãtor, atunci când acestia, datoritã absentei sau din orice altã cauzã, nu-si pot apãra, în timp util, drepturile si interesele.

2. Reprezentarea la care se referã paragraful 1 al prezentului articol ia sfârsit în momentul în care persoana reprezentatã îsi desemneazã mandatarul ori îsi asigurã personal apãrarea drepturilor si intereselor.

ARTICOLUL 20

Înregistrarea cetãtenilor, eliberarea de pasapoarte si vize

Functionarul consular are dreptul:

a) sã înregistreze cetãtenii statului trimitãtor;

b) sã elibereze cetãtenilor statului trimitãtor pasapoarte sau alte documente de cãlãtorie, sã le prelungeascã, sã le reînnoiascã, sã facã modificãri în acestea, sã le anuleze ori sã le retragã;

c) sã acorde vize.

ARTICOLUL 21

Functii referitoare la starea civilã

1. Seful oficiului consular are dreptul sã încheie cãsãtorii, cu conditia ca cel putin unul dintre viitorii soti sã aibã cetãtenia statului trimitãtor, iar legea statului de resedintã sã nu se opunã la aceasta. Oficiul consular

informeazã autoritãtile competente ale statului de resedintã în legãturã cu cãsãtoriile încheiate, dacã legislatia statului de resedintã prevede o astfel de obligatie.

2. Functionarul consular are dreptul sã înregistreze nasterea si decesul cetãtenilor statului trimitãtor si sã elibereze certificate corespunzãtoare ori sã primeascã comunicãri si documente privind nasterea, cãsãtoria sau decesul cetãtenilor acestui stat. Totusi, aceste prevederi nu dispenseazã cetãtenii statului trimitãtor de obligatia de a respecta legislatia statului de resedintã în materie de înregistrare a nasterii, cãsãtoriei si decesului.

3. Autoritãtile statului de resedintã vor transmite oficiului consular, în scop oficial, cu scutire de taxe, copii sau extrase de pe documentele de stare civilã care privesc cetãtenii statului trimitãtor.

ARTICOLUL 22

Functii notariale

1. Functionarul consular are dreptul:

a) sã primeascã, sã redacteze si sã autentifice declaratii ale cetãtenilor statului trimitãtor;

b) sã primeascã, sã redacteze si sã autentifice declaratii privind dispozitii de ultimã vointã si alte acte juridice unilaterale ale cetãtenilor statului trimitãtor, întocmite conform legilor acestui stat;

c) sã legalizeze documente eliberate de autoritãtile statului trimitãtor sau de autoritãtile statului de resedintã, copii sau extrase ale acestora, precum si semnãturile si sigiliile de pe înscrisurile cetãtenilor statului trimitãtor;

d) sã efectueze traduceri de documente si sã certifice conformitatea traducerii textului cu originalul;

e) sã primeascã, sã întocmeascã si sã autentifice înscrisuri privitoare la acte juridice ale cetãtenilor statului trimitãtor, dacã acestea nu se referã la imobile situate pe teritoriul statului de resedintã sau la drepturi reale grevând astfel de imobile;

f) sã elibereze, conform prevederilor legale ale statului trimitãtor, certificate de origine a mãrfurilor sau alte documente similare ori sã legalizeze asemenea certificate;

g) sã afiseze în localurile consulare comunicãri care privesc drepturi si obligatii sau interese ale cetãtenilor statului trimitãtor.

2. Documentele enumerate la paragraful 1 al prezentului articol, redactate, legalizate sau autentificate de functionarul consular, sunt considerate documente oficiale valabile si au aceeasi fortã probantã si produc aceleasi efecte juridice ca si documentele eliberate de autoritãtile statului trimitãtor.

ARTICOLUL 23

Primirea în depozit

1. Functionarul consular are dreptul sã primeascã în depozit documente, sume de bani, obiecte de valoare, încredintate de cetãtenii statului trimitãtor, dacã legislatia statului de resedintã nu se opune la aceasta.

2. Functionarul consular are, de asemenea, dreptul sã primeascã pentru a transmite proprietarilor, cetãteni ai statului trimitãtor, obiectele pe care acestia le-au pierdut în timp ce s-au aflat în statul de resedintã.

ARTICOLUL 24

Tutela si curatela

1. Autoritãtile statului de resedintã informeazã oficiul consular în legãturã cu necesitatea instituirii tutelei sau curatelei pentru a proteja un cetãtean al statului trimitãtor care este minor sau are capacitate limitatã de a contracta ori pentru a se asigura protectia bunurilor acestuia aflate în statul de resedintã si pe care cetãteanul statului trimitãtor nu le poate administra singur.

2. Functionarul consular poate informa autoritãtile statului de resedintã dacã are cunostintã de situatiile mentionate la paragraful 1 al prezentului articol si are totodatã dreptul sã propunã persoana care sã actioneze în calitate de tutore sau curator.

ARTICOLUL 25

Comunicarea cu cetãtenii statului trimitãtor

Functionarul consular are dreptul sã comunice cu cetãtenii statului trimitãtor, sã le acorde asistentã, sã-I îndrume si, în caz de nevoie, sã le asigure asistentã juridicã. Statul de resedintã nu va limita în nici un fel dreptul la comunicare al cetãtenilor statului trimitãtor cu oficiul consular si nici accesul acestora la acest oficiu.

ARTICOLUL 26

Comunicarea cu cetãtenii privati de libertate

1. Functionarul consular va fi informat, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 3 zile, de cãtre autoritãtile statului de resedintã în legãturã cu retinerea, arestarea sau orice altã mãsurã privativã de libertate care priveste un cetãtean al statului trimitãtor aflat în circumscriptia sa.

2. Functionarul consular are dreptul sã viziteze si sã comunice cu cetãteanul statului trimitãtor, retinut, arestat sau supus oricãrei alte forme de limitare a libertãtii personale ori care executã o pedeapsã privativã de libertate, si, dupã caz, sã îi acorde asistentã si protectie. Dreptul de vizitã si de comunicare se acordã periodic si va putea fi exercitat cât mai curând posibil, fãrã a putea fi amânat dupã împlinirea termenului de 4 zile de la data luãrii mãsurii de privare sau de limitare, sub orice formã, a libertãtii personale.

3. Autoritãtile statului de resedintã vor informa cetãtenii în cauzã lipsiti de libertate despre posibilitatea lor de a comunica cu functionarul consular.

4. Vizitele mentionate la paragraful 2 al prezentului articol vor avea loc în conformitate cu legile si regulamentele statului de resedintã.

ARTICOLUL 27

Accidente de circulatie

Autoritãtile competente ale statului de resedintã vor informa, fãrã întârziere, functionarul consular în legãturã cu accidentele grave de circulatie ale cetãtenilor statului trimitãtor. La cererea oficiului consular, acestea îi vor pune la dispozitie documentele întocmite de organele competente în legãturã cu evenimentele rutiere în care au fost implicati cetãteni ai statului trimitãtor.

ARTICOLUL 28

Decesul unui cetãtean

Autoritãtile competente ale statului de resedintã vor informa, fãrã întârziere, oficiul consular în legãturã cu decesul unui cetãtean al statului trimitãtor. La cerere, îi vor pune la dispozitie, gratuit, certificatul de deces ori o copie a altui document care confirmã decesul.

ARTICOLUL 29

Succesiunea

1. Autoritãtile statului de resedintã vor informa, fãrã întârziere, oficiul consular în legãturã cu deschiderea în acest stat a unei succesiuni, ca urmare a decesului unui cetãtean al statului trimitãtor, precum si cu privire la deschiderea unei succesiuni, indiferent de cetãtenia persoanei decedate, dacã prin neinformare ar fi lezate drepturile unui cetãtean al statului trimitãtor în calitate de mostenitor, legatar sau titular de drepturi.

2. Autoritãtile statului de resedintã vor lua toate mãsurile necesare, prevãzute de legile si regulamentele acestui stat, pentru conservarea succesiunii si vor transmite oficiului consular o copie a testamentului, dacã acesta a fost întocmit, precum si toate informatiile de care dispun în legãturã cu titularii de drepturi, domiciliul sau resedinta lor, valoarea si componenta masei succesorale, inclusiv sumele provenind din asigurãri sociale, din alte venituri sau din polite de asigurare. Ele vor informa, de asemenea, despre data când urmeazã sã se deschidã procedura succesoralã sau despre stadiul acestei proceduri.

3. Functionarul consular este autorizat sã reprezinte, fãrã a fi necesar sã prezinte o procurã, direct sau indirect, prin intermediul reprezentantului sãu, în fata autoritãtilor judecãtoresti sau a altor autoritãti competente ale statului de resedintã, cetãteanul statului trimitãtor, care are dreptul sau pretentii la o succesiune deschisã în statul de resedintã, în cazul în care acest mostenitor este absent sau nu a desemnat un mandatar al sãu.

4. Functionarul consular are dreptul sã cearã autoritãtilor statului de resedintã:

a) sã ia mãsuri de conservare a succesiunii, sã punã sau sã ridice sigilii, inclusiv sã desemneze un administrator si sã participe la aceste activitãti;

b) sã procedeze la vânzarea bunurilor care fac parte din succesiune, sã i se comunice data fixatã pentru vânzare, astfel încât sã poatã fi prezent.

5. În momentul încheierii procedurii succesorale sau a celorlalte formalitãti oficiale, autoritãtile statului de resedintã vor informa, fãrã întârziere, oficiul consular si, dupã plata datoriilor, a taxelor si impozitelor, vor permite ca succesiunea sau bunurile personale ale persoanelor pe care le reprezintã sã fie transmise beneficiarilor.

6. În cazul în care valoarea succesiunii nu este semnificativã, functionarul consular va putea cere ca bunurile succesorale sã-i fie predate. El va avea în acest caz dreptul sã le transmitã persoanelor interesate.

7. Functionarul consular are dreptul sã primeascã, pentru a le transmite celor interesati, bunurile personale si valorile apartinând cetãtenilor statului trimitãtor care nu domiciliazã în statul de resedintã, precum si sumele care le revin acestora cu titlu de indemnizatie, pensie, asigurãri sociale, drepturi salariale sau provenite din polite de asigurare.

8. Dacã un cetãtean al statului trimitãtor, care nu are domiciliul în statul de resedintã, a decedat în timpul unei sederi temporare în acest stat, bunurile sale trebuie protejate de autoritãtile statului de resedintã si transmise, fãrã o procedurã specialã, functionarului consular al statului trimitãtor. Functionarul consular trebuie sã acopere datoriile contractate de defunct în timpul sederii în statul de resedintã, pânã la nivelul care sã nu depãseascã valoarea acestor bunuri.

9. Transferul bunurilor si activelor în statul trimitãtor, în conformitate cu prevederile acestui articol, se va putea face cu respectarea legislatiei statului de resedintã.

ARTICOLUL 30

Functii în legãturã cu transportul maritim si fluvial

1. Functionarul consular are dreptul sã acorde asistentã, prevãzutã în prezenta conventie, navelor statului trimitãtor, precum si echipajelor acestor nave, în timpul cât acestea se aflã în apele teritoriale sau interioare ale statului de resedintã, inclusiv în porturi, de îndatã ce navele au fost admise la liberã practicã. El poate beneficia de dreptul de control si de inspectie asupra navelor statului trimitãtor si echipajelor lor. În acest scop el poate sã viziteze navele statului trimitãtor, sã ia legãtura cu comandantii si cu echipajele acestor nave.

2. În îndeplinirea tuturor actelor privind nava statului trimitãtor, comandantul sau echipajul, functionarul consular poate solicita sprijin autoritãtilor statului de resedintã.

ARTICOLUL 31

Dreptul functionarului consular privind nava si echipajul acesteia

În ceea ce priveste nava statului trimitãtor, functionarul consular are dreptul:

a) fãrã a prejudicia drepturile autoritãtilor statului de resedintã, sã viziteze nava si sã chestioneze comandantul sau orice alt membru al echipajului, sã verifice, sã primeascã, sã întocmeascã ori sã semneze orice fel de certificate sau alte documente privind nava, sã primeascã declaratii în legãturã cu nava, încãrcãtura sau voiajul ei, precum si sã elibereze documentele necesare facilitãrii intrãrii, stationãrii si iesirii navei;

b) sã intervinã, conform legislatiei statului trimitãtor, în vederea solutionãrii oricãrui diferend între comandant si ceilalti membri ai echipajului, inclusiv a neîntelegerilor privind contractele de angajare si conditiile de muncã;

c) în conformitate cu legislatia statului trimitãtor, sã participe la instalarea sau concedierea comandantului ori la înrolarea altor membri ai echipajului;

d) sã ia mãsurile necesare în vederea asigurãrii spitalizãrii sau repatrierii comandantului ori a altor membri ai echipajului;

e) sã acorde sprijin si asistentã comandantului navei sau oricãrui membru al echipajului în raporturile sale cu instantele judecãtoresti ori cu alte autoritãti ale statului de resedintã;

f) sã ia toate mãsurile necesare pentru a asigura disciplina si ordinea la bordul navei.

ARTICOLUL 32

Interventia autoritãtilor statului de resedintã la bordul navelor

1. Functionarul consular trebuie sã fie informat, în prealabil, în cazul în care o instantã judecãtoreascã sau orice altã autoritate a statului de resedintã intentioneazã sã retinã ori sã priveze de libertate la bordul navei statului trimitãtor comandantul, un alt membru al echipajului, un pasager al acestei nave sau o altã persoanã care nu este cetãtean al statului de resedintã, sã aplice sechestru pe un bun aflat la bord ori sã angajeze o anchetã oficialã la bordul navei, astfel încât sã poatã asista la luarea unor astfel de mãsuri. Dacã, datoritã urgentei mãsurii, nu a fost posibil sã fie informat functionarul consular sau dacã acesta nu a fost prezent la luarea mãsurilor, autoritãtile statului de resedintã vor informa, fãrã întârziere si în mod complet, functionarul consular în legãturã cu mãsurile pe care le-au luat. Autoritãtile statului de resedintã îi vor facilita functionarului consular vizitarea persoanei retinute sau arestate si comunicarea cu aceasta si îl vor sprijini pentru luarea mãsurilor corespunzãtoare, menite sã protejeze interesele persoanei sau ale navei respective.

2. Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol nu se aplicã în cazul unui control uzual efectuat de autoritãtile statului de resedintã în materie de pasapoarte, vamã, sãnãtate publicã, poluarea mãrii si apãrarea vietii umane pe mare sau în cazul oricãrui alt demers întreprins la cererea ori cu consimtãmântul comandantului navei.

ARTICOLUL 33

Functii în legãturã cu avaria, esuarea sau naufragiul unei nave

1. Dacã o navã a statului trimitãtor este naufragiatã, deterioratã, esuatã, aruncatã pe tãrm sau suferã orice altã avarie în apele teritoriale ori interioare ale statului de resedintã, inclusiv în porturi, autoritãtile competente ale acestui stat vor informa, fãrã întârziere, functionarul consular în legãturã cu aceasta.

2. În cazurile enumerate la paragraful 1 al prezentului articol, autoritãtile statului de resedintã vor lua, conform legilor acestui stat, mãsurile necesare pentru a organiza salvarea si protectia navei, pasagerilor, echipajului, echipamentului, încãrcãturii, proviziilor si altor bunuri aflate la bordul navei si, de asemenea, pentru a evita orice prejudiciu adus bunurilor, precum si pentru a împiedica dezordini la bordul navei sau pentru a le înlãtura. Aceste mãsuri vor fi luate, de asemenea, si fatã de obiectele care fac parte din navã sau din încãrcãtura sa si care au fost aruncate peste bord, informând functionarul consular despre mãsurile respective. Autoritãtile vor ajuta functionarul consular pentru a putea lua el toate mãsurile de înlãturare a urmãrilor avariei, esuãrii sau naufragiului.

3. În cazul în care o navã a statului trimitãtor este naufragiatã si echipamentul, încãrcãtura, proviziile sau orice alte obiecte de la bordul navei au fost gãsite pe tãrmul statului de resedintã sau în apropierea lui ori sunt aduse în portul acestui stat si nici comandantul navei, nici mandatarul sãu, nici agentul maritim, nici reprezentantul companiei de asigurare nu sunt prezenti sau nu pot lua mãsurile necesare de conservare ori de administrare a bunurilor, functionarul consular este autorizat sã ia, în calitate de reprezentant al proprietarului navei, mãsurile pe care proprietarul însusi le-ar fi putut lua în acelasi scop dacã ar fi fost prezent.

4. Functionarul consular poate, de asemenea, sã ia mãsurile prevãzute la paragraful 3 al prezentului articol si atunci când un obiect apartinând unui cetãtean al statului trimitãtor, provenind de la bordul navei sau din încãrcãtura acesteia, indiferent de nationalitatea ei, avariatã, esuatã ori naufragiatã, a fost adus într-un port sau gãsit pe tãrm ori în apropierea tãrmului. Autoritãtile competente ale statului de resedintã trebuie sã informeze, fãrã întârziere, functionarul consular despre existenta unui asemenea obiect.

5. Functionarul consular are dreptul sã participe la ancheta deschisã pentru a se determina cauzele avariei, esuãrii sau naufragiului, conformându-se legilor si regulamentelor statului de resedintã.

ARTICOLUL 34

Functii în legãturã cu decesul sau disparitia unui membru al echipajului

1. Dacã comandantul sau orice alt membru al echipajului unei nave a statului trimitãtor a decedat la bordul navei ori pe uscat sau este dat dispãrut în statul de resedintã, comandantul ori înlocuitorul sãu, precum si functionarul consular al statului trimitãtor sunt singurii competenti sã facã inventarul tuturor bunurilor sau valorilor lãsate de defunct ori dispãrut si sã efectueze demersurile necesare pentru conservarea bunurilor si transmiterea lor mostenitorilor, în vederea lichidãrii succesiunii.

Dacã decedatul sau dispãrutul este cetãtean al statului de resedintã, comandantul ori înlocuitorul sãu va întocmi inventarul în momentul constatãrii decesului sau disparitiei acestuia. Copia acestui inventar se remite autoritãtilor statului de resedintã în vederea efectuãrii demersurilor necesare pentru conservarea bunurilor si, în caz de nevoie, pentru lichidarea succesiunii. Aceste autoritãti vor informa oficiul consular al statului trimitãtor în legãturã cu mãsurile luate.

2. În cazul în care functionarul consular exercitã drepturile în materie succesoralã, prevãzute la paragraful 1 al prezentului articol, trebuie sã se conformeze legilor si regulamentelor statului de resedintã.

ARTICOLUL 35

Functii privitoare la navigatia civilã aerianã

Prevederile prezentei conventii se aplicã în mod corespunzãtor si aeronavelor civile ale statului trimitãtor, cu conditia ca aplicarea acestora sã nu contravinã conventiilor bilaterale sau multilaterale la care cele douã state sunt pãrti.

ARTICOLUL 36

Drepturi si taxe consulare

1. Oficiul consular poate percepe, pe teritoriul statului de resedintã, drepturi si taxe pentru serviciile consulare efectuate, conform legilor si regulamentelor statului trimitãtor.

2. Sumele percepute pentru serviciile consulare efectuate, mentionate la paragraful 1 al prezentului articol, sunt scutite de orice impozite si taxe în statul de resedintã.

ARTICOLUL 37

Transmiterea actelor

Functionarul consular are dreptul sã transmitã acte judiciare si extrajudiciare si sã ia interogatorii în conformitate cu acordurile internationale în vigoare între cele douã state, iar în lipsa unor acorduri, într-un mod compatibil cu legile si regulamentele statului de resedintã. Acest drept poate fi exercitat numai fatã de cetãtenii statului trimitãtor si fãrã a aplica mijloace de constrângere.

ARTICOLUL 38

Alte functii consulare

Functionarul consular poate exercita orice alte functii consulare cu care îl însãrcineazã statul trimitãtor, dacã acestea nu sunt contrare legilor si regulamentelor statului de resedintã sau dacã acesta nu se opune.

CAPITOLUL IV

Facilitãti, privilegii si imunitãti

ARTICOLUL 39

Facilitãti acordate oficiului consular

Statul de resedintã va acorda oficiului consular toate înlesnirile pentru exercitarea functiilor sale consulare si va lua mãsurile necesare pentru ca membrii oficiului consular sã-si poatã îndeplini însãrcinãrile oficiale si sã beneficieze de privilegiile si imunitãtile prevãzute în prezenta conventie.

ARTICOLUL 40

Arborarea drapelului national si folosirea stemei

Statul trimitãtor are dreptul sã arboreze drapelul sãu national si sã foloseascã stema de stat în statul de resedintã, dupã cum urmeazã:

a) drapelul national al statului trimitãtor poate fi arborat pe clãdirea destinatã ca sediu al oficiului consular, pe resedinta sefului oficiului consular si pe mijloacele sale de transport, atunci când acestea sunt folosite în interes oficial;

b) stema statului trimitãtor si denumirea oficiului consular, scrisã în limba acestui stat si în cea a statului de resedintã, pot fi puse pe clãdirea oficiului consular si pe resedinta sefului oficiului consular.

În exercitarea dreptului acordat prin prezentul articol se va tine seama de legile, regulamentele si uzantele statului de resedintã.

ARTICOLUL 41

Localuri si locuinte

Statul de resedintã va sprijini statul trimitãtor, în cadrul legilor si reglementãrilor sale, sã-si procure localurile necesare oficiului consular si, în caz de nevoie, locuinte corespunzãtoare pentru membrii oficiului consular.

ARTICOLUL 42

Dobândirea de terenuri si clãdiri

1. Statul trimitãtor poate, dacã legile si reglementãrile statului de resedintã permit:

a) sã achizitioneze clãdiri sau pãrti din clãdiri, destinate localurilor oficiului consular, resedintei sefului oficiului consular ori ca locuinte pentru ceilalti membri ai oficiului consular;

b) sã construiascã sau sã adapteze, în aceleasi scopuri, clãdirile achizitionate;

c) sã transfere proprietatea asupra clãdirilor sau pãrtilor din clãdiri astfel achizitionate sau construite.

2. Dispozitiile paragrafului 1 al prezentului articol nu scutesc statul trimitãtor de obligatia de a respecta reglementãrile si restrictiile în materie de constructii, urbanism, protectia ansamblurilor arhitecturale sau a monumentelor, aplicabile pe teritoriul unde se aflã amplasate clãdirile sau pãrtile din clãdiri, destinate localurilor consulare.

ARTICOLUL 43

Inviolabilitatea localurilor consulare si a resedintei sefului de oficiu consular

1. Localurile consulare si resedinta sefului oficiului consular sunt inviolabile. Autoritãtile statului de resedintã nu pot pãtrunde în acestea decât cu consimtãmântul sefului oficiului consular, al sefului misiunii diplomatice a statului trimitãtor în statul de resedintã sau al persoanei desemnate de unul dintre acestia.

2. Statul de resedintã are obligatia de a lua toate mãsurile necesare pentru a împiedica violarea sau deteriorarea localurilor consulare si pentru a preveni tulburarea linistii oficiului consular sau afectarea demnitãtii sale.

ARTICOLUL 44

Scutirea de rechizitie

Localurile consulare, resedinta sefului oficiului consular si locuintele celorlalti membri ai oficiului consular, mobilierul, bunurile oficiului consular si mijloacele de transport nu pot face obiectul nici unei forme de rechizitie în scopuri de apãrare nationalã sau de utilitate publicã.

ARTICOLUL 45

Scutirea fiscalã a localurilor consulare si a mijloacelor de transport

1. Localurile consulare, resedinta sefului oficiului consular, precum si locuintele membrilor oficiului consular, asupra cãrora statul trimitãtor sau orice persoanã, actionând în numele acestui stat, este proprietar ori locatar, sunt scutite de orice impozite si taxe de orice fel, nationale, regionale sau comunale, cu exceptia taxelor percepute ca remunerare pentru serviciile prestate.

2. Scutirea fiscalã prevãzutã la paragraful 1 al prezentului articol nu se aplicã acelor impozite si taxe care, dupã legile si regulamentele statului de resedintã, cad în sarcina persoanei care a contractat cu statul trimitãtor sau a unor persoane care actioneazã în numele acestui stat.

3. Dispozitiile prezentului articol se aplicã, de asemenea, mijloacelor de transport folosite pentru nevoile oficiului consular.

ARTICOLUL 46

Inviolabilitatea arhivelor si documentelor consulare

Arhiva si documentele consulare sunt inviolabile în orice moment si în orice loc s-ar gãsi.

ARTICOLUL 47

Libertatea de comunicare

1. Statul de resedintã permite si protejeazã libera comunicare a oficiului consular în scopuri oficiale. Oficiul consular poate folosi toate mijloacele de comunicare potrivite, inclusiv curierii diplomatici sau consulari, valiza diplomaticã ori consularã si mesaje în clar sau cifrate pentru comunicarea cu guvernul sãu, cu misiunile diplomatice sau cu celelalte oficii consulare ale statului trimitãtor, oriunde s-ar gãsi ele.

Oficiul consular nu poate instala si utiliza un post de radioemisie decât cu consimtãmântul statului de resedintã.

2. Corespondenta oficialã a oficiului consular este inviolabilã. Prin expresia corespondentã oficialã se întelege întreaga corespondentã referitoare la oficiul consular si functiile sale.

3. Valiza consularã nu poate fi deschisã sau retinutã.

Totusi, dacã autoritãtile competente ale statului de resedintã au motive serioase sã creadã cã valiza contine alte obiecte decât corespondenta, documentele sau obiectele mentionate la paragraful 4 al prezentului articol, pot cere ca valiza sã fie deschisã în prezenta lor de cãtre un reprezentant autorizat al statului trimitãtor. Dacã autoritãtile statului trimitãtor refuzã sã dea curs cererii, valiza este înapoiatã la locul de origine.

4. Coletele care constituie valiza consularã trebuie sã poarte semne exterioare vizibile ale caracterului lor si nu pot contine decât corespondentã oficialã si documente sau obiecte destinate exclusiv pentru folosintã oficialã.

5. Curierul consular trebuie sã posede un document oficial care sã confirme calitatea sa si sã precizeze numãrul de colete care constituie valiza consularã. În afarã de cazul în care statul de resedintã consimte la aceasta, el nu trebuie sã fie cetãtean al statului de resedintã sau o persoanã domiciliatã în statul de resedintã. În exercitarea functiilor sale acest curier este protejat de cãtre statul de resedintã. El se bucurã de inviolabilitatea persoanei sale si nu poate fi retinut, arestat ori supus unei alte forme de limitare a libertãtii sale personale.

6. Valiza consularã poate fi încredintatã comandantului navei sau aeronavei care urmeazã sã soseascã într-un punct de intrare autorizat. Comandantul trebuie sã poarte un document oficial care sã indice numãrul de colete ce constituie valiza consularã, dar el nu este considerat curier consular. Printr-un aranjament cu autoritãtile locale, oficiul consular poate trimite pe unul dintre membrii sãi sã ia valiza, în mod direct si liber, de la comandantul navei sau aeronavei ori sã predea o asemenea valizã, în acelasi mod.

ARTICOLUL 48

Protectia functionarilor consulari

Statul de resedintã va trata functionarii consulari cu respectul cuvenit si va lua toate mãsurile necesare pentru a împiedica orice atingere adusã persoanei, libertãtii si demnitãtii lor.

ARTICOLUL 49

Imunitatea de jurisdictie si inviolabilitatea personalã a sefului oficiului consular

1. Seful oficiului consular nu este supus jurisdictiei penale, civile si administrative a statului de resedintã. Dispozitiile paragrafului precedent nu se aplicã în caz de actiune civilã:

a) care rezultã din încheierea unui contract pe care seful oficiului consular nu l-a fãcut în mod expres sau implicit în numele statului trimitãtor;

b) intentatã de un tert pentru pagube rezultate dintr-un accident cauzat în statul de resedintã de cãtre seful oficiului consular prin folosirea unui vehicul, a unei nave sau aeronave.

2. Persoana sefului oficiului consular este inviolabilã.

Nici o mãsurã de executare nu poate fi luatã împotriva sa, în afarã de cazurile prevãzute la lit. a) si b) ale paragrafului 1 al prezentului articol si numai dacã executarea poate avea loc fãrã a aduce atingere inviolabilitãtii persoanei sau locuintei sale.

ARTICOLUL 50

Imunitatea de jurisdictie si inviolabilitatea personalã a membrilor oficiului consular

1. Functionarii consulari, angajatii consulari si membrii personalului de serviciu nu sunt supusi jurisdictiei penale, civile si administrative a statului de resedintã, pentru actele îndeplinite în exercitarea atributiilor lor oficiale.

2. Dispozitiile paragrafului 1 al prezentului articol nu se aplicã în caz de actiune civilã:

a) care rezultã din încheierea unui contract, fãcut de un functionar consular, angajat consular sau membru al personalului de serviciu, pe care nu l-a încheiat în mod expres sau implicit în numele statului trimitãtor;

b) intentatã de un tert pentru pagube rezultate dintr-un accident cauzat în statul de resedintã de un membru al oficiului consular prin folosirea unui vehicul, a unei nave sau aeronave.

3. Nici o mãsurã de executare nu poate fi luatã împotriva functionarului consular, în afarã de cazurile prevãzute la lit. a) si b) ale paragrafului 2 al prezentului articol si numai dacã executarea poate avea loc fãrã a se aduce atingere inviolabilitãtii persoanei sau locuintei sale.

4. Pentru activitãtile desfãsurate în afara atributiilor legate de calitatea pe care o are, functionarul consular nu poate fi supus:

a) unor mãsuri de retinere sau de detinere preventivã decât în cazul comiterii pe teritoriul statului de resedintã a unei infractiuni pentru care se prevede o pedeapsã privativã de libertate de minimum 5 ani si numai ca urmare a unei hotãrâri a autoritãtilor judiciare competente ale statului de resedintã;

b) unor alte mãsuri privative de libertate decât în cazul executãrii unei hotãrâri judecãtoresti definitive si irevocabile.

5. Atunci când o procedurã penalã este angajatã împotriva unui functionar consular, acesta este obligat sã se prezinte în fata autoritãtilor competente ale statului de resedintã. Într-un astfel de caz procedura trebuie sã fie deschisã în termenul cel mai scurt posibil. Aceasta trebuie condusã cu consideratia cuvenitã functionarului consular, având în vedere pozitia sa oficialã, si, cu exceptia cazului prevãzut la paragraful 4 al prezentului articol, astfel încât sã stânjeneascã cât mai putin posibil exercitarea functiilor consulare.

6. În cazul luãrii unor mãsuri privative de libertate sau de urmãrire penalã împotriva unui functionar consular ori a unui membru al familiei acestuia, a unui angajat consular sau a unui membru al personalului de serviciu, autoritãtile competente ale statului de resedintã îl vor informa despre aceasta, fãrã întârziere, pe seful oficiului consular al statului trimitãtor.

7. Prevederile prezentului articol cu privire la functionarii consulari nu se vor aplica sefului oficiului consular.

ARTICOLUL 51

Obligatia de a depune ca martor

1. Membrii oficiului consular pot fi chemati sã depunã ca martori în fata autoritãtilor judiciare sau a altor autoritãti competente ale statului de resedintã. Totusi, dacã un functionar consular refuzã sã depunã mãrturie, nici o mãsurã coercitivã sau altã sanctiune nu va putea fi luatã fatã de acesta.

Angajatii consulari si membrii personalului de serviciu nu trebuie sã refuze sã depunã ca martori dacã nu se aflã în situatia mentionatã la paragraful 3 al prezentului articol.

2. Autoritatea care solicitã mãrturia trebuie sã evite sã împiedice functionarul consular sã-si îndeplineascã functiile.

Ea poate sã obtinã mãrturia la resedinta lui, la oficiul consular sau sã accepte o declaratie verbalã ori scrisã din partea acestuia, ori de câte ori acest lucru este posibil.

3. Membrii oficiului consular au dreptul sã refuze depunerea de mãrturie asupra faptelor care au legãturã cu exercitarea functiilor lor si prezentarea de corespondentã si documente oficiale referitoare la acestea. Ei vor refuza, de asemenea, sã depunã mãrturie în calitate de experti asupra legislatiei statului trimitãtor.

Aceastã prevedere este aplicabilã si membrilor personalului particular, atunci când este vorba de fapte legate de activitatea oficiului consular.

ARTICOLUL 52

Renuntarea la privilegii si imunitãti

1. Statul trimitãtor poate renunta la privilegiile si imunitãtile prevãzute în art. 49, 50 si 51. Aceastã renuntare trebuie fãcutã întotdeauna expres si comunicatã, în scris, statului de resedintã.

2. Dacã un membru al oficiului consular angajeazã o procedurã într-o materie în care ar beneficia de imunitate de jurisdictie, nu poate invoca imunitatea de jurisdictie fatã de nici o cerere reconventionalã legatã direct de cererea principalã.

3. Renuntarea la imunitatea de jurisdictie pentru o actiune civilã sau administrativã nu este consideratã ca renuntare la imunitate, în ceea ce priveste mãsurile de executare a hotãrârii, pentru care se cere o renuntare

expresã.

ARTICOLUL 53

Scutirea de prestatii personale si alte obligatii

Statul de resedintã scuteste membrii oficiului consular de orice prestatii personale si de orice servicii de interes public, indiferent de caracterul lor, ca si de sarcinile militare, cum ar fi rechizitiile, contributiile si încartiruirile militare.

ARTICOLUL 54

Scutirea de obligatia de înregistrare a strãinilor

Membrii oficiului consular sunt scutiti de toate obligatiile prevãzute de legile si regulamentele statului de resedintã în materie de înregistrare a strãinilor, de permise de sedere, ca si de alte formalitãti privind strãinii.

ARTICOLUL 55

Scutiri fiscale

1. Membrii oficiului consular sunt scutiti de orice impozite si taxe, personale si reale, nationale, regionale si comunale, în conformitate cu legislatiile nationale ale ambelor tãri si pe bazã de reciprocitate, cu exceptia:

a) impozitelor indirecte, încorporate în mod normal în pretul mãrfurilor sau serviciilor;

b) impozitelor si taxelor pe bunurile imobile particulare, situate pe teritoriul statului de resedintã, sub rezerva dispozitiilor art. 45;

c) drepturilor de succesiune si de transfer, percepute de statul de resedintã, sub rezerva prevederilor lit. b) a art. 57;

d) impozitelor si taxelor pe orice fel de venituri particulare provenite dintr-o activitate lucrativã, care îsi au sursa în statul de resedintã;

e) drepturilor percepute ca remunerare a serviciilor particulare prestate;

f) taxelor de înregistrare, de grefã, de ipotecã si de timbru, sub rezerva dispozitiilor art. 45.

2. Membrii oficiului consular care angajeazã persoane ale cãror retributii sau salarii nu sunt scutite de impozitul pe venit în statul de resedintã trebuie sã respecte obligatiile pe care legile si regulamentele acestui stat le impun în materie de percepere a impozitului pe venit.

ARTICOLUL 56

Scutiri vamale

1. În conformitate cu legile si regulamentele sale, statul de resedintã permite intrarea si acordã scutiri de orice taxe vamale si alte redevente conexe, exceptând cheltuielile de depozitare, de transport si cheltuielile privind serviciile prestate, pentru:

a) obiectele si alte bunuri destinate folosintei oficiale a oficiului consular;

b) bunurile destinate folosintei personale a functionarului consular, inclusiv efectele destinate instalãrii sale.

2. Angajatul consular beneficiazã de scutirile prevãzute la paragraful 1 lit. b) din prezentul articol pentru obiectele importate cu ocazia primei sale instalãri.

3. Statul trimitãtor are dreptul sã importe în statul de resedintã si apoi sã exporte obiectele destinate folosintei si consumului oficiului consular, cum ar fi mobilã, echipament, autoturisme, cu scutire de taxe vamale si de alte taxe similare impuse de statul de resedintã ca urmare a importului sau exportului.

4. Functionarul consular poate sã importe în statul de resedintã si, respectiv, sã exporte bagajele, efectele si alte obiecte, inclusiv autoturismele destinate folosintei si consumului sãu personal ori al membrilor familiei acestuia care locuiesc cu el, cu scutire de taxe vamale si de alte taxe similare impuse de statul de resedintã ca urmare a importului sau reexportului.

Scutirea de taxe se va aplica tuturor obiectelor importate sau exportate de functionarul consular pe toatã durata misiunii sale în statul de resedintã.

5. Bagajul personal al functionarului consular este scutit de control vamal dacã nu existã motive sã se presupunã cã acesta contine obiecte care nu beneficiazã de scutirile mentionate la lit. b) a paragrafului 1 al prezentului articol sau obiecte al cãror import ori export este interzis de legile statului de resedintã sau supus regulilor sale de carantinã.

Într-un asemenea caz controlul nu se poate face decât în prezenta functionarului consular, a unui membru al familiei sale sau a reprezentantului lor autorizat.

ARTICOLUL 57

Succesiunea în cazul decesului unui membru al oficiului consular

În caz de deces al unui membru al oficiului consular, statul de resedintã:

a) permite exportul bunurilor mobile ale defunctului;

b) nu va percepe taxe de succesiune sau de transfer asupra bunurilor mobile a cãror existentã în statul de resedintã se datora prezentei în acest stat a defunctului, în calitate de membru al oficiului consular.

ARTICOLUL 58

Libertatea de deplasare

Sub rezerva legilor si regulamentelor referitoare la zonele în care accesul este interzis sau supus restrictiilor din motive de securitate nationalã, statul de resedintã asigurã tuturor membrilor oficiului consular libertatea de deplasare si de circulatie pe teritoriul sãu.

ARTICOLUL 59

Asigurarea mijloacelor de transport

Mijloacele de transport proprietate a statului trimitãtor, destinate folosintei oficiului consular, si cele care sunt proprietatea membrilor oficiului consular trebuie sã facã obiectul unei asigurãri obligatorii.

ARTICOLUL 60

Privilegii si imunitãti ale membrilor de familie

Membrii familiei unui membru al oficiului consular beneficiazã de privilegiile prevãzute la art. 49, 50, 51, 53, 54, 55, 56, 57 si 58 din prezenta conventie, cu conditia ca acestia sã nu fie cetãteni ai statului de resedintã, sã nu domicilieze în acest stat si sã nu exercite nici o activitate lucrativã.

ARTICOLUL 61

Persoane care nu se bucurã de privilegii si imunitãti

1. Membrii oficiului consular care sunt cetãteni ai statului de resedintã sau au domiciliul permanent în acest stat nu beneficiazã de privilegiile si imunitãtile prevãzute în prezenta conventie, sub rezerva prevederilor art. 50 si ale art. 51 paragraful 3.

2. Statul de resedintã trebuie sã-si exercite jurisdictia asupra persoanelor mentionate la paragraful 1 al prezentului articol, în asa fel încât sã nu împiedice, fãrã motiv, exercitarea functiilor oficiului consular.

CAPITOLUL V

Dispozitii generale si finale

ARTICOLUL 62

Respectarea legilor si regulamentelor statului de resedintã

1. Persoanele care beneficiazã de privilegii si imunitãti în baza prevederilor prezentei conventii sunt obligate sã respecte legile si regulamentele statului de resedintã, fãrã a se prejudicia însã privilegiile si imunitãtile lor.

2. Localurile consulare nu vor fi utilizate într-un mod incompatibil cu exercitarea functiilor consulare.

ARTICOLUL 63

Exercitarea functiilor consulare de cãtre un membru al misiunii diplomatice

1. Dispozitiile prezentei conventii se aplicã în mod corespunzãtor si în cazul în care functiile consulare sunt exercitate de un membru al misiunii diplomatice.

2. Numele si prenumele membrilor misiunii diplomatice, însãrcinati sã exercite functiile consulare în cadrul misiunii diplomatice, vor fi notificate Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedintã.

3. Membrii misiunii diplomatice mentionati la paragraful 2 al prezentului articol continuã sã beneficieze de privilegiile si imunitãtile pe care le conferã statutul lor diplomatic.

ARTICOLUL 64

Dispozitii aplicabile persoanelor juridice

Prevederile prezentei conventii referitoare la cetãtenii statului trimitãtor se vor aplica în mod corespunzãtor, atunci când este cazul, si persoanelor juridice ale fiecãreia dintre pãrtile contractante.

ARTICOLUL 65

Ratificarea, intrarea în vigoare si denuntarea

1. Prezenta conventie va fi supusã ratificãrii si va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificãri privind îndeplinirea procedurilor interne de ratificare.

2. Prezenta conventie va rãmâne în vigoare pentru o perioadã nedeterminatã. Ea poate fi denuntatã, prin notificare scrisã, de oricare dintre pãrtile contractante. În acest caz ea îsi va înceta valabilitatea dupã 6 luni de la data denuntãrii.

Semnatã la Skopje la data de 6 noiembrie 2002, în douã exemplare originale, în limbile românã si macedoneanã, ambele texte având aceeasi valoare.

Pentru România, Mircea Geoanã, ministrul afacerilor externe

Pentru Republica Macedonia, Ilinka Mitreva, ministrul afacerilor externe

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Conventiei consulare dintre România si Republica Macedonia, semnatã la Skopje la 6 noiembrie 2002

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea pentru ratificarea Conventiei consulare dintre România si Republica Macedonia, semnatã la Skopje la 6 noiembrie 2002, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al

României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 25 iunie 2003.

Nr. 413.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 15/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

Art. I. - Se aprobã Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 15 din 20 martie 2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 28 martie 2003, cu urmãtoarele modificãri si completãri:

1. La articolul unic, punctul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“1. Literele b), d), g) si h1) ale articolului 2 vor avea urmãtorul cuprins:

b) proiect public-privat - proiectul care se realizeazã în întregime sau în majoritate cu resurse financiare proprii ori atrase de cãtre investitor, pe baza unui model de parteneriat public-privat, în urma cãruia va rezulta un bun public;

bunul public poate fi realizat si prin intermediul unei companii de proiect;

........................................

d) companie de proiect - societate comercialã rezidentã în România, constituitã de investitorul privat si autoritatea publicã prin unitãtile aflate în subordinea sau sub autoritatea acesteia, functionând în baza legii, având drept unic scop proiectarea, finantarea, constructia, exploatarea, întretinerea si transferul bunului public rezultat în baza unui proiect de parteneriat public-privat;

....................................................

g) autoritate publicã centralã - Guvernul României, reprezentat de unul ori mai multe ministere, direct sau prin unitãtile aflate în subordinea, respectiv sub autoritatea acestora, autoritãti sau institutii publice, responsabile pentru proiectele de parteneriat public-privat de interes national;

...................................

h1) document atasat scrisorii de intentie – documentul depus de investitori împreunã cu scrisoarea de intentie;

documentul atasat scrisorii de intentie cuprinde toate informatiile si documentele solicitate de autoritatea publicã prin anuntul de intentie, care atestã eligibilitatea si capacitatea investitorului de a realiza proiectul.”

2. La articolul unic, dupã punctul 1 se introduc punctele 11-14 cu urmãtorul cuprins:

“11. Alineatul (1) al articolului 6 va avea urmãtorul cuprins:

Art. 6. - (1) Dupã încheierea selectiei documentelor atasate si a scrisorilor de intentie exprimate, autoritatea publicã încheie câte un acord de proiect, în termen de 15 zile, cu fiecare dintre investitorii care îndeplinesc

conditiile continute în anuntul publicat, în conformitate cu prevederile art. 4.

12. Dupã alineatul (3) al articolului 6 se introduc alineatele (31) si (32) cu urmãtorul cuprins:

(31) În paralel cu analiza scrisorilor si a documentelor atasate depuse de investitori, autoritatea publicã elaboreazã studiul de fezabilitate a proiectului.

(32) Studiul de fezabilitate este proprietatea exclusivã a autoritãtii publice.

13. Alineatul (4) al articolului 6 va avea urmãtorul cuprins:

(4) Comisia numitã conform alin. (3) va prezenta autoritãtii publice rezultatele negocierii conditiilor de realizare a proiectului si propunerile de continuare a negocierii cu investitorii selectionati, pe baza studiului de fezabilitate.

14. Articolul 7 se abrogã.”

3. La articolul unic punctul 2, alineatul (1) al articolului 10 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 10. - (1) Contractul de parteneriat public-privat în forma negociatã este supus spre aprobare Guvernului sau autoritãtii publice locale, potrivit competentei si atributiilor legale aferente categoriei bunului public în cauzã.”

4. La articolul unic, dupã punctul 2 se introduce punctul 21 cu urmãtorul cuprins:

“21. Alineatul (3) al articolului 12 va avea urmãtorul cuprins:

(3) Terenurile aflate în proprietatea privatã a statului sau a unitãtilor administrativ-teritoriale pe care se executã proiecte de parteneriat public-privat, inclusiv cele destinate amplasãrii instalatiilor, clãdirilor si dotãrilor aferente, si terenurile expropriate, potrivit prevederilor alin. (2), trec gratuit în administrarea investitorului sau a companiei de proiect, dupã caz, prin hotãrâre a Guvernului sau a autoritãtii administratiei publice locale, dupã caz.”

5. La articolul unic punctul 3, alineatele (31) si (32) ale articolului 12 vor avea urmãtorul cuprins:

“(31) Dreptul de uzufruct asupra instalatiilor, clãdirilor, inclusiv a clãdirilor nefinalizate, precum si a dotãrilor aferente proiectului de parteneriat public-privat, proprietate privatã a statului sau a unitãtilor administrativ-teritoriale, se poate transmite investitorului sau companiei de proiect, dupã caz, prin hotãrâre a Guvernului sau a autoritãtii publice locale, dupã caz.

(32) Bunurile prevãzute la alin. (31) si/sau dreptul de uzufruct asupra acestora pot constitui, pe perioada existentei acesteia, aport în naturã, în cazul înfiintãrii unei companii de proiect având scopul prevãzut la art. 2 lit. d).”

6. La articolul unic, dupã punctul 3 se introduc punctele 4 si 5 cu urmãtorul cuprins:

.4. Dupã alineatul (2) al articolului 13 se introduce alineatul (3) cu urmãtorul cuprins:

(3) În cazul în care pentru finantarea proiectelor de parteneriat public-privat intervin fonduri rambursabile si nerambursabile provenite ca urmare a:

a) unui tratat sau a unui acord international ce vizeazã implementarea ori exploatarea unui proiect, în comun cu unul sau mai multi parteneri strãini;

b) unui tratat, acord international sau a altor asemenea documente referitoare la stationarea de trupe;

c) unor contracte de împrumut sau de finantare încheiate de autoritatea publicã cu organisme financiare internationale sau alti donatori/creditori, procedurilor pregãtirii proiectului, selectiei investitorilor, negocierilor conditiilor de realizare a proiectului le sunt aplicabile reglementãrile specifice ale acelor finantatori.

5. Articolul 14 va avea urmãtorul cuprins:

Art. 14. - În termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonante, autoritatea publicã centralã va elabora norme metodologice cu privire la tipurile de proiecte de parteneriat public-privat, modalitatea de definire a proiectelor, forma si continutul studiilor de fezabilitate, forma si continutul documentului atasat, stabilirea criteriilor de analizã a eligibilitãtii investitorilor, metodologia de calcul al costurilor de proiect si al costului comparativ de referintã, forma si continutul acordului si ale contractului de proiect, precum si definirea matricei de repartitie a riscurilor de proiect, care vor fi aprobate prin hotãrâri ale Guvernului.”

Art. II. - Ordonanta Guvernului nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 470/2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare, va fi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouã numerotare.

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 22 mai 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 5 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TÃRÃCILÃ

Bucuresti, 27 iunie 2003.

Nr. 293.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 15/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 15/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-

privat si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 26 iunie 2003.

Nr. 422.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 230

din 3 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 213 alin. 2 din Codul penal, ale art. 279 si 284 din Codul de procedurã penalã si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicatã

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 213 alin. 2 din Codul penal, ale art. 279 si art. 284 din Codul de procedurã penalã si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicatã, exceptie ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 9.414/2001 al Judecãtoriei Galati.

La apelul nominal lipsesc pãrtile, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiatã, sustinând cã textele de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece se instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeasi situatie, fãrã nici o deosebire. Totodatã, aratã cã nu sunt încãlcate nici dispozitiile art. 21 si 24 din Constitutie, referitoare la accesul liber la justitie si, respectiv, dreptul la apãrare, întrucât pãrtile beneficiazã de dreptul de a formula apãrãri (prin ridicarea de exceptii procesuale, prezentarea de probe, exercitarea cãilor de atac etc.), în deplin acord cu prevederile constitutionale. Mai aratã cã nu se poate sustine nici încãlcarea art. 51 din Constitutie, deoarece procesul penal se desfãsoarã pe baza unor reguli stabilite prin lege.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 17 ianuarie 2003, pronuntatã în Dosarul nr. 9.414/2001, Judecãtoria Galati a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 213 alin. 2 din Codul penal, ale art. 279 si 284 din Codul de procedurã penalã si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicatã. Exceptia a fost ridicatã de Marin Frunzã, parte civilã în dosarul mentionat, având ca obiect un proces de abuz de încredere.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine cã textele de lege mentionate încalcã drepturi si principii constitutionale prevãzute în art. 1 alin. (3), referitoare la România ca stat de drept, în art. 4, referitoare la unitatea poporului si egalitatea între cetãteni, în art. 11, referitoare la dreptul international si dreptul intern, în art. 15, referitoare la universalitatea drepturilor, în art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, în art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, în art. 21, referitoare la accesul liber la justitie, în art. 24, referitoare la dreptul la apãrare, în art. 51, referitoare la respectarea Constitutiei si a legilor, si în art. 144 alin. (1) lit. c), referitoare la exceptia de neconstitutionalitate. De asemenea, autorul exceptiei sustine cã drepturile constitutionale enumerate îi sunt vãtãmate prin faptul cã actiunea penalã pentru infractiunea de abuz de încredere nu poate fi pusã în miscare si din oficiu si cã plângerea prealabilã trebuie introdusã în termen de douã luni direct la instanta de judecatã. Se mai aratã cã, potrivit art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, “unora dintre justitiabili nu li se înainteazã exceptia la Curtea Constitutionalã, iar altora exceptia este trimisã Curtii Constitutionale”, ceea ce constituie o discriminare.

Judecãtoria Galati aratã cã dispozitiile art. 213 alin. 2 din Codul penal au fost instituite în beneficiul pãrtii vãtãmate si nu încalcã egalitatea în fata legii. Nici art. 279 din Codul de procedurã penalã nu este de naturã sã aducã atingere drepturilor fundamentale ale omului. La fel, dispozitiile art. 284 din Codul de procedurã penalã, referitoare la termenul de introducere a plângerii prealabile, nu pot reprezenta o încãlcare a libertãtilor omului, ci fixeazã un termen rezonabil în care persoana vãtãmatã poate introduce plângerea prealabilã. În ce priveste art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, referitoare la procedura exceptiei de neconstitutionalitate, criteriile aduse nu au legãturã cu acest articol, iar împotriva încheierii instantei, privitoare la exceptia ridicatã, partea interesatã poate exercita calea de atac o datã cu fondul. Dispozitiile art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, au ca scop prevenirea exercitãrii abuzive a unor astfel de drepturi, asa încât nu se poate afirma cã ar încãlca libertãtile fundamentale ale omului.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã sub toate aspectele. Legiuitorul are competenta exclusivã de a stabili regulile de desfãsurare a procesului penal, solutie ce rezultã din prevederile constitutionale ale art. 125 alin. (3) din Constitutie. În situatii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedurã, precum si modalitãti de exercitare a drepturilor procesuale, cum este cazul procedurii plângerii prealabile.

Avocatul Poporului considerã, de asemenea, cã dispozitiile art. 213 alin. 2 din Codul penal si ale art. 279 si 284 din Codul de procedurã penalã sunt constitutionale.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctul lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 213 alin. 2 din Codul penal, ale art. 279 si 284 din Codul de procedurã penalã si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicatã. Textele legale criticate ca neconstitutionale sunt urmãtoarele:

- Art. 213 alin. 2 din Codul penal: “Dacã bunul este proprietate privatã, cu exceptia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.

Împãcarea pãrtilor înlãturã rãspunderea penalã.” (Prin Decizia nr. 177 din 15 decembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, Curtea Constitutionalã a constatat cã dispozitia “cu exceptia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului” din art. 213 alin. 2 din Codul penal este neconstitutionalã.);

- Art. 279 alin. 1 si 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã: “Punerea în miscare a actiunii penale se face numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazul infractiunilor pentru care legea prevede cã este necesarã astfel de plângere.

Plângerea prealabilã se adreseazã:

a) instantei de judecatã, în cazul infractiunilor prevãzute de Codul penal în art. 180, 184 alin. 1, 193, 205, 206, 210, 213 si 220, dacã fãptuitorul este cunoscut. Când fãptuitorul este necunoscut, persoana vãtãmatã se poate adresa organului de cercetare penalã pentru identificarea lui.” ;

- Art. 284 din Codul de procedurã penalã: “În cazul infractiunilor pentru care legea prevede cã este necesarã o plângere prealabilã, aceasta trebuie sã fie introdusã în termen de 2 luni din ziua în care persoana vãtãmatã a stiut cine este fãptuitorul.

Când persoana vãtãmatã este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptãtitã a reclama a stiut cine este fãptuitorul.”

Autorul exceptiei sustine cã aceste dispozitii sunt contrare mai multor prevederi constitutionale: art. 1 alin. (3), art. 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 51 si art. 144 alin. (1) lit. c).

Într-o motivare sumarã si confuzã, autorul exceptiei aratã cã dispozitiile art. 213 alin. 2 din Codul penal, care prevãd cã actiunea penalã, pentru aceastã infractiune, poate fi pusã în miscare numai la plângerea prealabilã, precum si dispozitiile art. 279 si 284 din Codul de procedurã penalã, care prevãd procedura si termenul de introducere a plângerii prealabile, îl împiedicã sã-si realizeze drepturile garantate de Constitutie. Cu privire la dispozitiile art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, autorul exceptiei se referã la posibilitatea pe care o are instanta în fata cãreia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate de a respinge exceptia ca inadmisibilã, fãrã a mai sesiza Curtea Constitutionalã [potrivit art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicatã], de unde trage concluzia cã se creeazã o discriminare între justitiabilii a cãror exceptie este trimisã spre solutionare Curtii Constitutionale si cei a cãror exceptie este respinsã de instantã ca inadmisibilã.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, competenta si procedura de judecatã, deci si procedura plângerii prealabile, sunt stabilite de lege. Pe de altã parte, instituirea acestei proceduri este determinatã de ratiuni de politicã penalã. Ea se instituie pentru acele infractiuni la care persoana vãtãmatã nu doreste, de cele mai multe ori, aducerea în fata justitiei a conflictului de drept creat prin sãvârsirea infractiunii, motiv pentru care legea a prevãzut cã actiunea penalã, pentru aceste infractiuni, sã nu fie pusã în miscare si exercitatã decât în urma manifestãrii explicite de vointã, în acest sens, din partea persoanei vãtãmate. Fãrã aceastã manifestare de vointã conflictul de drept penal se stinge fãrã a fi adus în justitie, solutie deopotrivã convenabilã persoanei vãtãmate si societãtii, interesatã în solutionarea temeinicã, realã si definitivã a conflictelor interumane.

Procedura plângerii prealabile nu poate fi contrarã drepturilor persoanei vãtãmate, pe care, dimpotrivã, le serveste pe deplin. De asemenea, reglementarea plângerii prealabile prin dispozitiile art. 279 si 284 din Codul de procedurã penalã nu aduce atingere nici unuia dintre principiile sau dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, care reglementeazã procedura solutionãrii exceptiilor de neconstitutionalitate, acestea, pe de o parte, nu au legãturã cu solutionarea cauzei, iar pe de altã parte, nu sunt contrare prevederilor constitutionale.

Criticile de neconstitutionalitate fiind neîntemeiate, exceptia urmeazã sã fie respinsã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 213 alin. 2 din Codul penal, ale art. 279 si 284 din Codul de procedurã penalã si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicatã, exceptia ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 9.414/2001 al Judecãtoriei Galati.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 3 iunie 2003.

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu