MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 171 (XV) - Nr. 537 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Vineri, 25 iulie 2003

SUMAR

LEGI SI DECRETE

312. - Lege privind producerea si valorificarea legumelor de câmp

447. - Decret pentru promulgarea Legii privind producerea si valorificarea legumelor de câmp

357. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România

500. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 233 din 5 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile si completãrile ulterioare

Decizia nr. 240 din 5 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 din Legea pentru organizarea judecãtoreascã nr. 92/1992, republicatã

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

2.745. - Ordin al ministrului culturii si cultelor privind instituirea procedurii de administrare specialã la Compania Nationalã a Imprimeriilor “Coresi” - S.A.

Rectificare la: Hotãrârea Guvernului nr. 736/2003

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

privind producerea si valorificarea legumelor de câmp

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. - Prezenta lege reglementeazã politica agricolã în domeniul legumiculturii, privind producerea si valorificarea legumelor de câmp în conditiile organizãrii comune de piatã.

Art. 2. - Dezvoltarea durabilã a legumiculturii în România are în vedere functiile economice, ecologice si de sprijinire a activitãtilor din zonele rurale.

Art. 3. - Organul de specialitate al administratiei publice centrale care asigurã reglementarea si implementarea strategiilor si politicilor în domeniul legumiculturii este Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului.

Art. 4. - Politica agricolã în domeniul producerii si valorificãrii legumelor, pepenilor si ciupercilor cultivate are în vedere urmãtoarele obiective:

a) dezvoltarea durabilã a exploatatiilor agricole de profil, prin ameliorarea sistemelor de producere si profit ale producãtorilor agricoli;

b) diversificarea productiei din punct de vedere cantitativ si calitativ, pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor;

c) întãrirea organizatoricã a pietei produselor, în sensul repartizãrii echitabile a veniturilor între producãtori, procesatori si comercianti;

d) elaborarea strategiilor consolidate si a politicilor structurale, în colaborare cu organizatiile profesionale si interprofesionale si cu autoritãtile administratiei publice locale si centrale;

e) constructii institutionale pentru aplicarea mecanismelor de reglementare a pietei;

f) antrenarea cercetãrii si a învãtãmântului în sprijinirea fermierilor legumicultori.

Art. 5. - (1) În sensul prezentei legi, legumele de câmp au urmãtoarele sisteme de culturã:

a) producerea legumelor în câmp, în spatii protejate cu mase plastice si în rãsadnite;

b) producerea pepenilor;

c) producerea rãsadurilor;

d) producerea semintelor de legume;

e) producerea ciupercilor.

(2) Dupã directiile de valorificare, productia de legume de câmp are urmãtoarele destinatii:

a) consum în stare proaspãtã;

b) prelucrare industrialã.

(3) Criteriile de clasificare a legumelor de câmp se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

CAPITOLUL II

Producerea legumelor de câmp

Art. 6. - (1) În România, cadrul ecologic oferã conditii climatice naturale favorabile, care necesitã zonarea speciilor legumicole.

(2) Zonarea speciilor legumicole reprezintã aprecierea de ansamblu a factorilor climatici, edafici, economici, sociali si de protectie a mediului, care sã permitã delimitarea teritorialã si amplasarea speciilor, a soiurilor si hibrizilor în zonele cele mai favorabile.

(3) Delimitarea zonelor si actualizarea lucrãrilor de zonare si microzonare a speciilor de legume se efectueazã de cãtre Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului, împreunã cu Academia de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti” si institutele de specialitate din domeniu.

(4) Colectivele de specialisti pentru delimitarea zonelor legumicole se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor si mediului.

(5) Zonele favorabile pentru cultura legumelor de câmp se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 7. - (1) Terenul cultivat cu legume de câmp are categoria de folosintã “teren arabil”.

(2) Fac parte din categoria de folosintã “teren arabil” si suprafetele ocupate cu rãsadnite, tunele provizorii, solariitunel, solarii cu acoperis în pantã, individuale sau bloc, acoperite cu materiale plastice.

Art. 8. - (1) În exploatatiile agricole se admit la plantare genurile, speciile si soiurile legumicole stabilite de Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului, în conditiile prevãzute de legislatia în vigoare.

(2) Categoriile biologice de seminte si material sãditor folosite în cultura legumelor de câmp sunt urmãtoarele:

a) sãmânta de prebazã;

b) sãmânta de bazã;

c) sãmânta certificatã;

d) sãmânta hibridã.

(3) Producerea, prelucrarea si/sau comercializarea semintelor si a materialului de plantare se realizeazã de agenti economici, persoane fizice sau juridice, autorizati în conditiile legii.

CAPITOLUL III

Conditiile de securitate si calitate a legumelor de câmp, pepenilor si ciupercilor cultivate

Art. 9. - Legumele de câmp, pepenii si ciupercile cultivate, destinate comercializãrii în vederea consumului uman în stare proaspãtã, se supun standardelor de calitate, care dobândesc caracter de obligativitate.

Art 10. - (1) Standardele de calitate se aplicã în toate etapele comercializãrii pe filiera de produs, din momentul pãrãsirii zonei de productie.

(2) Legumele de câmp, pepenii si ciupercile cultivate, destinate consumului uman în stare proaspãtã, circulã însotite de certificat de conformitate cu standardele de calitate pe filiera de produs, eliberat de organizatia producãtoare sau de statia de ambalare.

(3) Legumele de câmp circulã fãrã certificat de conformitate în urmãtoarele situatii:

a) produsele oferite de cãtre producãtori spre livrare sau comercializare, la centrele de sortare si conditionare;

b) produsele livrate cãtre fabricile de prelucrare industrialã;

c) produsele destinate consumului propriu.

Art. 11. - Legumele de câmp destinate prelucrãrii industriale vor fi însotite de certificat de destinatie industrialã.

Art. 12. - (1) Formularele-tip si modul de utilizare pentru certificatul de conformitate si certificatul de destinatie industrialã se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor si mediului.

(2) Legumele, pepenii si ciupercile cultivate, comercializate în stare proaspãtã sau procesatã, destinate consumului uman, se supun controlului de conformitate cu normele de calitate.

(3) Controlul se face prin sondaj, prin prelevarea de probe, în toate etapele de comercializare pe filiera de produs, de cãtre Inspectia de stat pentru controlul tehnic în producerea si valorificarea legumelor si fructelor.

Art. 13. - (1) Analiza produselor privind continutul în reziduuri de pesticide, arseniu, metale grele, azotati si alte substante utilizate pentru protectia plantelor, fertilizatori este obligatorie pentru producãtorii de legume de câmp, pepeni si ciuperci cultivate.

(2) Procedurile si responsabilitãtile esantionãrii pentru determinarea de reziduuri de pesticide si contaminanti la legumele de câmp, pepeni si ciuperci cultivate se efectueazã de laboratoarele acreditate, în conditiile legii.

(3) Agentii economici, persoane fizice sau juridice, pot înfiinta laboratoare pentru analiza continutului în contaminanti la legume, pepeni si ciuperci cultivate, cu conditia acreditãrii acestora, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 14. - Se interzice comercializarea legumelor, pepenilor si a ciupercilor cultivate în stare proaspãtã sau procesatã, destinate consumului uman, care contin reziduuri de pesticide, arseniu si metale grele, azotati sau alte produse, care depãsesc nivelurile maxime admise prin actele normative în vigoare.

Art. 15. - Detinãtorii terenurilor agricole cultivate cu legume, pepeni si ciuperci sunt obligati sã tinã evidenta tratamentelor utilizate pentru protectia plantelor, fertilizare, tratarea solului sau a depozitelor si a mijloacelor de transport.

Art. 16. - Stabilirea conformitãtii calitãtii legumelor, a pepenilor si ciupercilor cultivate în stare proaspãtã, destinate consumului uman, pe filiera de produs, se realizeazã de cãtre Inspectia de stat pentru controlul tehnic în producerea si valorificarea legumelor si fructelor, denumitã în continuare I.S.C.T.P.V.L.F., organizatã ca directie în cadrul Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului, cu structuri în cadrul directiilor generale pentru agriculturã si industrie alimentarã judetene si a municipiului Bucuresti, care se aprobã prin ordin al ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor si mediului, cu încadrare în cheltuielile de personal si în numãrul maxim de posturi aprobate.

Art. 17. - Atributiile principale ale I.S.C.T.P.V.L.F. sunt urmãtoarele:

a) verificã aplicarea tehnologiilor de culturã;

b) efectueazã la producãtorii agricoli si în pietele angro controlul privind sortarea, ambalarea, etichetarea, depozitarea legumelor, pepenilor si a ciupercilor cultivate, potrivit standardelor de calitate în vigoare;

c) verificã conformitatea legumelor, pepenilor si a ciupercilor cultivate cu standardele de calitate pe filiera de produs;

d) controleazã loturile de legume, pepeni si ciuperci cultivate, în stare proaspãtã sau procesatã, destinate exportului sau provenite din import, privind conditiile de securitate si calitate a acestora;

e) verificã certificatul de conformitate si certificatul de destinatie industrialã;

f) constatã sãvârsirea contraventiilor si aplicã sanctiunile prevãzute de prezenta lege.

Art. 18. - Sumele încasate de I.S.C.T.P.V.L.F. din amenzi si prestãri de servicii se varsã la bugetul de stat.

Art. 19. - (1) Prelucrarea industrialã a legumelor si a ciupercilor cultivate în scop comercial se face în unitãti de productie, conform reglementãrilor în vigoare.

(2) În sensul prezentei legi, unitãti de productie sunt unitãtile care prelucreazã, depoziteazã, conditioneazã si transportã legumele, ciupercile cultivate si produsele rezultate prin prelucrarea industrialã a acestora, destinate consumului uman.

Art. 20. - (1) Prin prelucrarea industrialã a legumelor si ciupercilor de culturã se obtin urmãtoarele produse:

a) conserve de legume în apã;

b) conserve de legume în bulion;

c) conserve de legume în otet (acidifiate);

d) conserve de legume în ulei;

e) sucuri condimentate;

f) conserve de legume concentrate;

g) legume deshidratate, fulgi, fãinuri;

h) produse concentrate deshidratate;

i) conserve dietetice de legume;

j) legume conservate prin lactofermentatie;

k) legume conservate prin sãrare;

l) sucuri si nectaruri de legume;

m) produse expandate din legume;

n) bulion;

o) pastã de tomate.

(2) Definirea si caracteristicile produselor prevãzute la alin. (1) se reglementeazã prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 21. - Producãtorii si comerciantii de produse industrializate din legume si ciuperci cultivate sunt obligati sã tinã evidenta acestora, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 22. - Etichetarea pentru comercializare a legumelor, pepenilor si ciupercilor cultivate, în stare proaspãtã, ambalate, precum si a produselor industrializate din legume si ciuperci cultivate se face conform legislatiei în vigoare.

Art. 23. - (1) Produsele industrializate din legume si ciuperci cultivate se supun controlului de conformitate cu standardele de calitate care dobândesc caracter de obligativitate pe filiera de produs, precum si controlului de identitate.

(2) Definirea controlului de conformitate si a controlului de identitate se stabileste prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

CAPITOLUL IV

Sanctiuni

Art. 24. - Încãlcarea dispozitiilor prezentei legi atrage rãspunderea civilã sau contraventionalã, dupã caz.

Art. 25. - Constituie contraventii urmãtoarele fapte si se sanctioneazã dupã cum urmeazã:

a) nerespectarea prevederilor art. 9, cu amendã contraventionalã de la 15.000.000 lei la 20.000.000 lei;

b) nerespectarea prevederilor art. 21, cu amendã contraventionalã de la 20.000.000 lei la 40.000.000 lei si retragerea produselor de pe piatã;

c) nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (1) si (2), art. 22 si ale art. 23 alin. (1), cu amendã contraventionalã de la 40.000.000 lei la 60.000.000 lei;

d) nerespectarea prevederilor art. 13 alin. (1), cu amendã contraventionalã de la 80.000.000 lei la 100.000.000 lei si confiscarea produselor de pe piatã;

e) nerespectarea prevederilor art. 15, cu amendã contraventionalã de la 130.000.000 lei la 150.000.000 lei.

Art. 26. - Sanctiunile prevãzute la art. 25 se aplicã atât persoanelor fizice, cât si persoanelor juridice.

Art. 27. - Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevãzute de prezenta lege se fac prin procesverbal încheiat de organele de control abilitate din cadrul Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului, potrivit atributiilor ce le revin prin lege.

Art. 28. - Prevederile prezentei legi, referitoare la contraventii, se completeazã cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobatã cu modificãri si completãri prin

Legea nr. 180/2002, cu modificãrile ulterioare.

CAPITOLUL V

Dispozitii finale

Art. 29. - Conditiile de producere si valorificare a legumelor, pepenilor si ciupercilor cultivate, în stare proaspãtã sau industrializatã, normele de comercializare, precum si alte mãsuri se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi, aprobate prin hotãrâre a Guvernului, la initiativa Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului, cu avizul Ministerului Sãnãtãtii, al Ministerului Finantelor Publice si al Ministerului Integrãrii Europene, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 30. - Prezenta lege intrã în vigoare la 90 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 26 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

VIOREL HREBENCIUC

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 26 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VÃCÃROIU

Bucuresti, 8 iulie 2003.

Nr. 312.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind producerea si valorificarea legumelor de câmp

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea privind producerea si valorificarea legumelor de câmp si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 7 iulie 2003.

Nr. 447.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

Art. I. - Se aprobã Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul strãinilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 27 decembrie 2002, cu urmãtoarele modificãri si completãri:

1. La articolul 5, litera a) va avea urmãtorul cuprins:

“a) numãrul permiselor de muncã ce pot fi eliberate strãinilor pentru încadrarea în muncã, stabilit conform prevederilor legislatiei privind permisele de muncã;”

2. La articolul 5, dupã litera c) se introduce litera c1) cu urmãtorul cuprins:

“c1) cuantumul sumelor reprezentând mijloacele corespunzãtoare atât pentru întretinerea pe perioada sederii, cât si pentru întoarcerea în tara de origine sau pentru tranzitul cãtre alt stat, prevãzute la art. 6 alin. (1) lit. c);”

3. La articolul 6, dupã alineatul (1) se introduce alineatul (1¹) cu urmãtorul cuprins:

“(1¹) Cetãtenilor statelor membre ale Uniunii Europene si ale Spatiului economic european li se poate permite intrarea pe teritoriul României fãrã îndeplinirea conditiilor prevãzute la alin. (1) lit. c) si d).”

4. La articolul 6, alineatele (2) si (3) vor avea urmãtorul cuprins:

“(2) Strãinilor care stationeazã în zonele de tranzit international ale aeroporturilor, în zonele de tranzit la frontiera de stat sau în centrele de cazare care au regimul zonei de tranzit ori pe navele sau ambarcatiunile ancorate în porturi maritime si fluviale nu li se aplicã prevederile prezentei ordonante de urgentã referitoare la conditiile de intrare si de sedere a strãinilor pe teritoriul României.

(3) Intrarea strãinilor pe teritoriul României se poate face prin orice punct de trecere a frontierei de stat deschis traficului international de persoane.”

5. La articolul 8 alineatul (2), litera c) va avea urmãtorul cuprins:

“c) au încãlcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obtinerea vizei sau, dupã caz, la intrarea pe teritoriul României;”

6. La articolul 8, alineatul (4) va avea urmãtorul cuprins:

“(4) Mãsura nepermiterii intrãrii în România se motiveazã de organele politiei de frontierã si se comunicã imediat persoanei în cauzã si Directiei relatii consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.”

7. La articolul 9, alineatul (2) va avea urmãtorul cuprins:

“(2) În cazul în care pãrãsirea imediatã a punctului de trecere a frontierei de stat de cãtre strãinul prevãzut la alin. (1) nu este posibilã, organele politiei de frontierã pot lua mãsura cazãrii acestuia într-un spatiu sau loc amenajat în acest scop în zona de tranzit, pus la dispozitie de administratorul punctului de trecere a frontierei, pânã la încetarea motivelor care fac imposibilã plecarea acestuia, dar nu mai mult de 24 de ore de la data cazãrii.”

8. La articolul 13 alineatul (1), litera e) se abrogã.

9. La articolul 20, litera b) va avea urmãtorul cuprins:

“b) viza de tranzit, identificatã prin simbolul B sau prin simbolul B/CL, când este vizã colectivã;”

10. La articolul 20 litera c), punctul (ii) va avea urmãtorul cuprins:

“(ii) turism, identificatã prin simbolul C/TU sau CL/TU, când este vizã colectivã;”

11. La articolul 20 litera d), dupã punctul (viii) se introduce punctul (viii¹) cu urmãtorul cuprins:

“(viii¹) viza diplomaticã si viza de serviciu, identificatã prin simbolul DS;”

12. La articolul 20, literele e) si f) se abrogã.

13. La articolul 23 alineatul (3), litera d) va avea urmãtorul cuprins:

“d) afaceri - pentru strãinul care intentioneazã sã cãlãtoreascã în România în scopuri economice sau comerciale, pentru contracte ori tratative, pentru învãtarea sau verificarea folosirii si functionãrii bunurilor achizitionate ori vândute în cadrul contractelor comerciale si de cooperare industrialã, precum si pentru strãinul care este sau urmeazã sã devinã asociat ori actionar al unei societãti comerciale din România;”

14. La articolul 24 alineatul (1), litera c) va avea urmãtorul cuprins:

“c) desfãsurarea de activitãti comerciale - strãinilor care sunt sau urmeazã sã devinã actionari sau asociati cu atributii de conducere si administrare a unor societãti comerciale din România;”

15. La articolul 30, dupã alineatul (1) se introduce alineatul (11) cu urmãtorul cuprins:

“(11) Misiunile diplomatice si oficiile consulare ale României din strãinãtate pot acorda viza de scurtã sedere, fãrã aprobarea prealabilã a Ministerului Afacerilor Externe, strãinilor care nu au nevoie de vizã pentru a intra pe teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene.”

16. La articolul 30, alineatul (2) va avea urmãtorul cuprins:

“(2) În vederea aprobãrii acordãrii vizei de scurtã sedere pentru strãinii proveniti din statele incluse în lista prevãzutã la art. 36 alin. (2), precum si a vizei de lungã sedere, Directia relatii consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe solicitã, cu exceptia cazurilor prevãzute la art. 40 alin. (2), avizul Autoritãtii pentru strãini, în care se precizeazã dacã sunt îndeplinite conditiile prevãzute la art. 27 alin. (2) lit. a) si b). Avizul Autoritãtii pentru strãini se emite în termen de 30 de zile de la primirea solicitãrii Directiei relatii consulare.”

17. La articolul 32, alineatul (4) va avea urmãtorul cuprins:

“(4) Decizia de anulare sau, dupã caz, de revocare a vizei se comunicã strãinului, în scris, împreunã cu motivele care au stat la baza acesteia, de cãtre misiunea diplomaticã sau oficiul consular care a acordat viza, atunci când solicitantul se aflã în strãinãtate, de cãtre organele politiei de frontierã, atunci când acesta se aflã în punctul de trecere a frontierei de stat, si de cãtre Autoritatea pentru strãini, prin dispozitia de pãrãsire a teritoriului prevãzutã la art. 80, atunci când cel în cauzã se aflã în România. De la data comunicãrii, anularea produce efecte retroactive, iar revocarea produce efecte numai pentru viitor.”

18. La articolul 35 alineatul (1) litera d), punctul (iii) se abrogã.

19. La articolul 40 alineatul (1), litera b) va avea urmãtorul cuprins:

“b) sotul/sotia si pãrintii strãinului care se aflã în posesia unui permis de sedere în România, cu conditia ca acesta sã fie valabil cel putin 90 de zile de la data acordãrii vizei de intrare;”

20. La articolul 40 alineatul (1), se introduce litera c) cu urmãtorul cuprins:

“c) strãinul al cãrui pãrinte este cetãtean român.”

21. La articolul 43 alineatul (2), litera b) va avea urmãtorul cuprins:

“b) dispun de fondurile necesare desfãsurãrii activitãtii, în valoare de cel putin 70.000 euro, în cazul în care urmeazã sã devinã actionari, si 50.000 euro, în cazul în care urmeazã sã devinã asociati într-o societate cu rãspundere limitatã;”

22. La articolul 44, alineatul (1) se abrogã.

23. La articolul 44, alineatele (2) si (5) vor avea urmãtorul cuprins:

“(2) Viza de lungã sedere pentru angajare în muncã se acordã strãinilor pe baza avizului Oficiului pentru Migratia Fortei de Muncã si al Autoritãtii pentru strãini.

........................…………………………..

(5) Viza de lungã sedere pentru angajare în muncã se elibereazã si strãinilor lucrãtori transfrontalieri în România.”

24. La articolul 45 alineatul (2), litera c) va avea urmãtorul cuprins:

“c) dovada mijloacelor de întretinere, în cuantum de 250 euro lunar, pentru întreaga perioadã înscrisã în vizã, cu exceptia strãinilor bursieri ai statului român, a strãinilor cu un ascendent care a avut sau are cetãtenie românã si a situatiilor când, pe bazã de reciprocitate, s-a stabilit altfel;”

25. La articolul 47, litera b) va avea urmãtorul cuprins:

“b) dovada calitãtii de reprezentant al unei organizatii religioase legal înfiintate în România sau al unei organizatii umanitare;”

26. Articolul 49 va avea urmãtorul cuprins:

“ARTICOLUL 49

Viza de lungã sedere pentru strãini cãsãtoriti cu cetãteni români

Viza se poate acorda strãinilor cãsãtoriti cu cetãteni români, cu conditia sã nu existe una dintre situatiile de nepermitere a intrãrii prevãzute la art. 8, iar cãsãtoria sã nu fie de convenientã, constatatã în conditiile prevãzute la art. 64.”

27. La articolul 50, alineatul (1) si litera f) a alineatului (2) vor avea urmãtorul cuprins:

“(1) Strãinilor care au intrat în România în baza unei vize de lungã sedere, precum si celor care sunt exceptati de la obligativitatea obtinerii vizei de lungã sedere li se poate prelungi dreptul de sedere temporarã de cãtre Autoritatea pentru strãini sau de formatiunile sale teritoriale, în conditiile prevãzute în prezenta sectiune.

.………………………………………………

f) face dovada detinerii legale a spatiului de locuit;”

28. La articolul 50 alineatul (2), dupã litera f) se introduce litera f1) cu urmãtorul cuprins:

“f1) prezintã dovada asigurãrii medicale pe toatã perioada pentru care solicitã prelungirea dreptului de sedere temporarã;”

29. Articolul 52 va avea urmãtorul cuprins:

“ARTICOLUL 52

Refuzul prelungirii dreptului de sedere temporarã în România

(1) Dacã la data depunerii cererii nu sunt îndeplinite cumulativ conditiile generale si conditiile speciale în functie de scopul sederii, prevãzute în prezenta sectiune, strãinului i se refuzã prelungirea dreptului de sedere temporarã.

(2) Decizia de refuz al prelungirii dreptului de sedere, precum si motivele care au stat la baza acesteia se comunicã solicitantului prin dispozitia de pãrãsire a teritoriului României prevãzutã la art. 80.”

30. La articolul 53 alineatul (1), litera f) se abrogã.

31. La articolul 54, litera c) se abrogã.

32. La articolul 55 alineatul (1), litera d) va avea urmãtorul cuprins:

“d) face dovada mijloacelor de întretinere în cuantum de cel putin 700 euro lunar, dacã este actionar, si 500 euro lunar, dacã este asociat, precum si a fondurilor necesare functionãrii societãtii comerciale, în conformitate cu obiectul de activitate si planul de afaceri.”

33. La articolul 55 alineatul (2), litera c) se abrogã.

34. La articolul 55 alineatul (2) litera d), punctele (iv) si (v) vor avea urmãtorul cuprins:

“(iv) documente din care sã rezulte cã investitia este concretizatã în aport de capital sau transfer de tehnologie, în valoare de cel putin 70.000 euro ori crearea a 15 locuri de muncã, în cazul actionarului, si 50.000 euro ori crearea a cel putin 10 locuri de muncã, în cazul asociatului;

(v) documente care sã ateste venituri personale în cuantum de cel putin 700 euro lunar, în cazul actionarului, si 500 euro lunar, în cazul asociatului, obtinute din activitatea desfãsuratã pe teritoriul României.”

35. La articolul 55, alineatul (4) va avea urmãtorul cuprins:

“(4) În scopul dovedirii îndeplinirii conditiilor financiare prevãzute în prezentul articol, Ministerul Finantelor Publice elibereazã, la cererea strãinilor, certificate cuprinzând mentiuni referitoare la: cifra de afaceri, investitii totale, contul de profit si pierdere, dividende calculate si plãtite asociatilor ori reinvestite conform datelor din situatiile financiare.”

36. La articolul 56, alineatele (1) si (2) vor avea urmãtorul cuprins:

“(1) Strãinilor intrati în România în scopul angajãrii în muncã li se prelungeste dreptul de sedere temporarã, dacã:

a) prezintã permisul de muncã valabil, eliberat de Oficiul pentru Migratia Fortei de Muncã;

b) prezintã contractul individual de muncã vizat de inspectoratul teritorial de muncã în a cãrui razã îsi are sediul angajatorul;

c) salariul înscris în contractul individual de muncã este cel putin la nivelul salariului mediu pe economie.

(2) Dreptul de sedere temporarã se prelungeste pentru o perioadã cu cel mult 30 de zile mai mare decât cea pentru care s-a acordat permisul de muncã.”

37. La articolul 56, dupã alineatul (3) se introduce alineatul (4) cu urmãtorul cuprins:

“(4) Strãinilor care pot fi încadrati în muncã la persoane fizice sau juridice din România, fãrã permis de muncã, în conditiile legii, li se poate prelungi dreptul de sedere, fãrã îndeplinirea conditiei prevãzute la alin. (1) lit. a).”

38. La articolul 58, dupã alineatul (1) se introduce alineatul (1¹) cu urmãtorul cuprins:

“(1¹) Strãinului cu un ascendent care a avut sau are cetãtenia românã i se poate prelungi dreptul de sedere temporarã pentru studii, fãrã îndeplinirea conditiei prevãzute la alin. (1) lit. c).”

39. La articolul 63 alineatul (1), litera a) va avea urmãtorul cuprins:

“a) prezintã documente traduse si legalizate din care sã rezulte existenta cãsãtoriei sau a legãturii de rudenie;”

40. La articolul 67, dupã alineatul (1) se introduc alineatele (2) si (3) cu urmãtorul cuprins:

“(2) Strãinii care solicitã prelungirea dreptului de sedere pentru activitãti umanitare nu trebuie sã facã dovada mijloacelor de întretinere.

(3) Strãinii care solicitã prelungirea dreptului de sedere pentru activitãti religioase trebuie sã facã dovada detinerii mijloacelor de întretinere, cel putin la nivelul salariului mediu lunar pe economie.”

41. La articolul 68, alineatele (3) si (4) vor avea urmãtorul cuprins:

“(3) La solicitarea prelungirii dreptului de sedere temporarã, strãinii prevãzuti la alin. (1) lit. b) si c) trebuie sã facã dovada mijloacelor de întretinere, cel putin la nivelul salariului mediu lunar pe economie.

(4) Strãinii prevãzuti la alin. (1) lit. a) si d) sunt exceptati de la obligatia prezentãrii dovezii mijloacelor de întretinere.”

42. La articolul 71 alineatul (1), partea introductivã a literei b) si litera c) vor avea urmãtorul cuprins:

“b) fac dovada faptului cã detin mijloace de întretinere:

………………………………………………...

c) fac dovada detinerii legale a spatiului de locuit;”

43. La articolul 71, alineatul (3) va avea urmãtorul cuprins:

“(3) Strãinilor de origine românã sau nãscuti în România, strãinilor care au împlinit vârsta de 60 de ani, precum si celor a cãror sedere este în interesul statului român li se poate aproba stabilirea domiciliului fãrã îndeplinirea conditiilor prevãzute la alin. (1).”

44. La articolul 85, alineatul (1) va avea urmãtorul cuprins:

“(1) Ordonanta de declarare ca indezirabil poate fi atacatã de strãinul împotriva cãruia a fost dispusã, în termen de 5 zile lucrãtoare de la data comunicãrii, la Curtea de Apel Bucuresti. Instanta se pronuntã în termen de 3 zile de la data primirii cererii. Hotãrârea este definitivã si irevocabilã.”

45. La articolul 93, alineatul (5) va avea urmãtorul cuprins:

“(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor prevãzuti la alin. (2) si (4), care nu au putut fi îndepãrtati de pe teritoriul României în termen de 30 de zile, se dispune de cãtre curtea de apel în a cãrei razã de competentã teritorialã se aflã locul de cazare, la solicitarea motivatã a Autoritãtii pentru strãini.”

46. La articolul 93, dupã alineatul (6) se introduce alineatul (61), iar alineatul (7) se modificã si vor avea urmãtorul cuprins:

“(61) În situatia în care, ulterior luãrii în custodie publicã a unui strãin, se constatã existenta unuia dintre cazurile prevãzute la art. 89 alin. (1) sau acesta a formulat o cerere pentru acordarea unei forme de protectie, mãsura luãrii în custodie publicã înceteazã de drept, cu exceptia situatiei în care, pentru ratiuni de sigurantã nationalã sau ordine publicã, se impune îndepãrtarea acestuia de pe teritoriul României.

(7) Strãinii împotriva cãrora s-a dispus mãsura returnãrii pot depune, în termen de 5 zile, plângere împotriva mãsurii luãrii în custodie publicã, dispusã de procuror în conditiile prevãzute la alin. (2), la Curtea de Apel Bucuresti, care este obligatã sã o rezolve în termen de 3 zile de la data primirii. Introducerea plângerii nu suspendã executarea mãsurii luãrii în custodie publicã. Hotãrârea instantei este definitivã si irevocabilã.”

47. La articolul 93, dupã alineatul (8) se introduce alineatul (9) cu urmãtorul cuprins:

“(9) În cazul prevãzut la alin. (3), dacã instanta care a pronuntat hotãrârea penalã nu a dispus luarea în custodie publicã, Autoritatea pentru strãini poate solicita Curtii de Apel Bucuresti luarea în custodie publicã a strãinului care urmeazã a fi expulzat. Instanta solutioneazã cererea în termen de 3 zile de la data primirii acesteia. Hotãrârea instantei este definitivã si irevocabilã.”

48. La articolul 101, alineatul (2) va avea urmãtorul cuprins:

“(2) Mãsura interzicerii intrãrii în România prevãzutã la alin. (1) se dispune si împotriva persoanelor prevãzute la art. 8 alin. (1) lit. b)-d).”

49. La articolul 105, alineatul (1) va avea urmãtorul cuprins:

“(1) Valabilitatea permisului de sedere temporarã este limitatã la perioada pentru care s-a acordat sau, dupã caz, s-a prelungit dreptul de sedere temporarã în România.”

50. Articolul 124 va avea urmãtorul cuprins:

“ARTICOLUL 124

Contraventii

Sunt considerate contraventii urmãtoarele fapte:

1. nerespectarea de cãtre transportator a interdictiilor prevãzute la art. 7 alin. (1);

2. nerespectarea obligatiei strãinului de a pãrãsi teritoriul României dupã data la care înceteazã dreptul de sedere în România prevãzut la art. 11 alin. (1);

3. neîndeplinirea obligatiei strãinului de anuntare a sederii sale la organul de politie competent teritorial, în termenul de 10 zile prevãzut la art. 12 alin. (1);

4. nedeclararea informatiilor prevãzute la art. 13 alin. (1) si (2), în termenele prevãzute la art. 13 alin. (3);

5. permiterea iesirii din tarã a strãinilor care se aflã în una dintre situatiile de nepermitere a iesirii prevãzute la art. 15 alin. (1);

6. nerespectarea termenului de depunere a cererii de prelungire a dreptului de sedere temporarã, prevãzut la art. 51 alin. (1);

7. nerespectarea de cãtre angajator a obligatiei de comunicare a situatiei nominale, prevãzutã la art. 57 alin. (2);

8. neprezentarea strãinului la formatiunea teritorialã a Autoritãtii pentru strãini în termenul de 30 de zile prevãzut la art. 73 alin. (4);

9. nerespectarea obligatiei ce revine strãinului cu privire la permisul de sedere, prevãzutã la art. 104 alin. (2);

10. nerespectarea termenului pentru depunerea cererii de reînnoire a permisului de sedere, prevãzut la art. 106 alin. (2);

11. nerespectarea termenului de declarare a furtului, pierderii, deteriorãrii sau distrugerii permisului de sedere, prevãzut la art. 108 alin. (1);

12. nerespectarea termenului de declarare a furtului, pierderii, deteriorãrii sau distrugerii pasaportului pentru persoana fãrã cetãtenie, prevãzut la art. 116 alin. (1);

13. retinerea documentului de trecere a frontierei de stat al unui strãin sau a permisului de sedere de cãtre persoane neautorizate;

14. facilitarea, sub orice formã, a sederii ilegale a strãinilor pe teritoriul României.”

51. Articolul 125 va avea urmãtorul cuprins:

“ARTICOLUL 125

Sanctiuni

Contraventiile prevãzute la art. 124 se sanctioneazã dupã cum urmeazã:

a) cu amendã de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei cele prevãzute la pct. 3, 4, 6, 8, 9, 10, 11 si 12;

b) cu amendã de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei cele prevãzute la pct. 5;

c) cu amendã de la 20.000.000 lei la 30.000.000 lei cele prevãzute la pct. 7, 13 si 14;

d) cu amendã de la 50.000.000 lei la 150.000.000 lei cea prevãzutã la pct. 1;

e) în cazul contraventiei prevãzute la pct. 2, amenda se aplicã dupã cum urmeazã:

(i) de la 4.000.000 lei la 7.000.000 lei, în cazul unei sederi de pânã la 30 de zile dupã încetarea dreptului de sedere;

(ii) de la 6.000.000 lei la 10.000.000 lei, în cazul unei sederi de pânã la 60 de zile dupã încetarea dreptului de sedere;

(iii) de la 8.000.000 lei la 12.000.000 lei, în cazul unei sederi de peste 60 de zile dupã încetarea dreptului de sedere.”

52. La articolul 131, dupã alineatul (2) se introduc alineatele (21) si (22) cu urmãtorul cuprins:

“(21) Personalul Autoritãtii pentru strãini este constituit din politisti, functionari publici si personal contractual.

(22) În exercitarea atributiilor de serviciu, politistii din cadrul Autoritãtii pentru strãini sunt abilitati:

a) sã efectueze acte premergãtoare în vederea strângerii datelor necesare pentru începerea urmãririi penale, atunci când constatã sãvârsirea unor infractiuni în legãturã cu regimul strãinilor;

b) sã depisteze si sã conducã la sediul formatiunilor teritoriale pe strãinii care încalcã dispozitiile legale privind regimul strãinilor în România sau pe cei a cãror identitate nu poate fi stabilitã, sã verifice si sã ia mãsurile legale în cel mult 24 de ore de la depistare;

c) sã organizeze si sã efectueze, în conditiile legii, controale în mediile si locurile frecventate de strãini, în institutiile publice sau particulare, precum si în incinta agentilor economici, indiferent de proprietar sau detinãtor, atunci când existã date sau indicii cu privire la existenta în aceste locuri sau medii a unor strãini care nu respectã prevederile legale privind regimul strãinilor în România;

d) sã foloseascã gratuit mijloacele de transport în comun si mijloacele de transport feroviare, în timpul serviciului, pentru executarea unor misiuni care nu pot fi îndeplinite altfel.”

53. La articolul 134, alineatul (2) va avea urmãtorul cuprins:

“(2) Guvernul poate stabili, prin hotãrâre, exceptarea strãinilor, cetãteni ai unor state pentru care nu existã obligativitatea obtinerii vizei de intrare în România, de la îndeplinirea conditiei prevãzute la art. 6 alin. (1) lit. c), precum si a unor conditii de prelungire a dreptului de sedere prevãzute de prezenta ordonantã de urgentã.”

Art. II. - La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã dispozitiile art. 16 alin. (2)-(4) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile ulterioare.

Art. III. - Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 27 decembrie 2002, cu modificãrile si completãrile aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouã numerotare.

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 26 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VÃCÃROIU

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 26 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

VIOREL HREBENCIUC

Bucuresti, 11 iulie 2003.

Nr. 357.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 10 iulie 2003.

Nr. 500.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 233

din 5 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile si completãrile ulterioare

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Aurelia Popa - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent sef

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Sorin Gornoviceanu în Dosarul nr. 14.746/2001 al Judecãtoriei Constanta si Augustin Baciu în Dosarul nr. 7.089/2002 al Tribunalului Bihor - Sectia comercialã si contencios administrativ.

La apelul nominal rãspunde Lavinia Svanovici, prin avocat Daniela Cealera. Lipsesc celelalte pãrti, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Curtea, având în vedere cã exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 11C/2003 si 84C/2003 au un continut identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.

Avocatul pãrtii prezente aratã cã este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozitiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicatã, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 84C/2003 la Dosarul nr. 11C/2003, care este primul înregistrat.

Cauza se aflã în stare de judecatã.

Avocatul solicitã respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiatã.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând Decizia Curtii Constitutionale nr. 127 din 27 martie 2003, prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) teza întâi din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 13/2001, în mãsura în care se referã si la taxele judiciare de timbru stabilite de instantele judecãtoresti, aratã cã norma cuprinsã în art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 este o normã de trimitere, astfel cã, pentru identitate de ratiune, pune concluzii de admitere a exceptiei ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:

Prin încheierile din 14 octombrie 2002 si din 11 februarie 2003, pronuntate în dosarele nr. 14.746/2001 si 7.089/2002, Judecãtoria Constanta si, respectiv, Tribunalul Bihor - Sectia comercialã si contencios administrativ au sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu

modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Sorin Gornoviceanu si Augustin Baciu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin cã dispozitiile legale criticate aduc atingere prevederilor constitutionale ale art. 125 si 128, precum si principiului separatiei puterilor în stat, deoarece se creeazã posibilitatea ca hotãrârea instantei, prin care s-a stabilit taxa de timbru, sã fie cenzuratã de un organ administrativ, subordonat puterii executive.

Judecãtoria Constanta considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale invocate.

Tribunalul Bihor - Sectia comercialã si contencios administrativ apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã, întrucât competenta solutionãrii unei contestatii privind taxa judiciarã de timbru, dupã ce a fost supusã controlului de specialitate din cadrul Ministerului Finantelor, revine instantei de judecatã, situatie ce se deduce din însãsi cauza aflatã pe rolul sãu.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã. Referitor la obiectul exceptiei, precizeazã cã împotriva modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru se pot formula contestatii care se solutioneazã conform Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 13/2001, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 506/2001. Prin aceastã procedurã jurisdictionalã nu se încalcã însã dispozitiile constitutionale ale art. 123 alin. (2) si ale art. 125 alin. (1) si nici principiul constitutional al separatiei puterilor în stat, deoarece decizia organului administrativ poate fi atacatã în fata unei instante judecãtoresti. Apreciazã cã introducerea contestatiei mai întâi la organele fiscale dã posibilitatea ca acestea sã examineze în mod operativ taxa contestatã si, când este cazul, sã dispunã corectarea ei. Este vorba de o procedurã obligatorie, fãrã îndeplinirea cãreia, când este cazul, nu se poate trece la sesizarea instantei judecãtoresti, astfel cum stabilesc, ca regulã de principiu, dispozitiile art. 109 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, precum si cele ale art. 5 din Legea contenciosului adminis- trativ nr. 29/1990.

Avocatul Poporului considerã cã dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. În acest sens, aratã cã normele legale criticate fac trimitere la reguli de procedurã administrativ-jurisdictionalã, prealabilã contenciosului administrativ, fãrã a constitui o imixtiune în sfera atributiilor judecãtoresti, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, stabilirea procedurii de judecatã este de competenta legiuitorului. De altfel, prin Decizia Plenului nr. 1/1994, Curtea Constitutionalã a statuat cã instituirea unor proceduri administrativ-jurisdictionale nu contravine dispozitiilor constitutionale atât timp cât decizia organului administrativ de jurisdictie poate fi atacatã în fata instantei judecãtoresti. Referitor la critica privind încãlcarea principiului independentei justitiei, Avocatul Poporului aratã cã art. 123 alin. (2) din Constitutie nu are incidentã în cauzã, deoarece dispozitiile legale criticate nu se referã la independenta judecãtorilor.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, sustinerile pãrtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã constatã cã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, dispozitii care au urmãtorul continut: “Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face contestatie potrivit dispozitiilor aplicabile în materie fiscalã.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin cã prin dispozitiile legale criticate se încalcã principiul separatiei puterilor în stat, precum si urmãtoarele prevederi constitutionale:

- Art. 123 alin. (2): “Judecãtorii sunt independenti si se supun numai legii.”;

- Art. 125 alin. (1): “Justitia se realizeazã prin Curtea Supremã de Justitie si prin celelalte instante judecãtoresti stabilite de lege.”;

- Art. 128: “Împotriva hotãrârilor judecãtoresti, pãrtile interesate si Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în conditiile legii.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicatã, Curtea constatã cã, potrivit art. 1 alin. (3) din Constitutie, România este un stat de drept, iar acest principiu implicã separarea puterilor - legislativã, executivã si judecãtoreascã.

În ceea ce priveste puterea judecãtoreascã, Legea fundamentalã prevede în art. 125 alin. (1) cã justitia se realizeazã prin Curtea Supremã de Justitie si prin celelalte instante judecãtoresti stabilite de lege. De asemenea, prin alin. (3) al aceluiasi articol se prevede cã procedura de judecatã, care cuprinde si cãile de atac la care se referã art. 128, este stabilitã de lege.

Având în vedere exigentele acestor principii constitutionale si luând în considerare faptul cã taxele judiciare de timbru se stabilesc de cãtre instantele judecãtoresti prin încheieri pronuntate în cadrul procesului, fiind supuse cãilor de atac prevãzute de lege, Curtea Constitutionalã constatã cã nu se poate admite, fãrã riscul încãlcãrii principiilor si normelor constitutionale, ca modul de stabilire a taxei judiciare de timbru sã fie cenzurat pe calea procedurii administrative prevãzute de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, cu trimitere la Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 506/2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001.

În ordinea principiilor mentionate este irelevantã împrejurarea cã, potrivit art. 12 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 13/2001, deciziile organelor de jurisdictie administrativã prevãzute în acest act normativ “pot fi atacate, potrivit legii, la instanta judecãtoreascã”, deoarece exercitarea acestei cãi de atac poate avea ca efect înlãturarea unei erori comise de organul de jurisdictie administrativã în solutia datã contestatiei împotriva modului de stabilire de cãtre instanta de judecatã a taxei judiciare de timbru, dar nu este de naturã sã desfiinteze însãsi imixtiunea autoritãtii administrative în sfera justitiei. De altfel, în toate cazurile în care nu s-ar exercita calea de atac mentionatã, împotriva deciziilor prin care organele de jurisdictie administrativã prevãzute de ordonantã – directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat sau, dupã caz, Ministerul Finantelor Publice – au modificat taxele judiciare de timbru stabilite de instantele judecãtoresti, încheierile prin care instantele au stabilit taxele judiciare de timbru ar rãmâne fãrã efect.

În sensul considerentelor de mai sus, se retine împrejurarea cã, prin Decizia nr. 127 din 27 martie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003, Curtea Constitutionalã a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 13/2001, în conformitate cu care se solutionau, potrivit dispozitiilor ordonantei, “si contestatiile împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru”. În motivarea deciziei, Curtea a retinut cã dispozitia legalã mentionatã contravine prevederilor art. 125 alin. (3) din Constitutie si principiului separatiei puterilor în stat.

Curtea observã cã ratiunile care au motivat decizia mentionatã, prin care s-a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 13/2001, subzistã si în cazul dispozitiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si 25 din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Sorin Gornoviceanu în Dosarul nr. 14.746/2001 al Judecãtoriei Constanta si Augustin Baciu în Dosarul nr. 7.089/2002 al Tribunalului Bihor – Sectia comercialã si contencios administrativ, si constatã cã aceste dispozitii sunt neconstitutionale în mãsura în care se referã si la taxele judiciare de timbru stabilite de instantele judecãtoresti.

Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 5 iunie 2003.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent sef,

Doina Suliman

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 240

din 5 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 din Legea pentru organizarea judecãtoreascã nr. 92/1992, republicatã

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Aurelia Popa - procuror

Mãdãlina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 din Legea pentru organizarea judecãtoreascã nr. 92/1992, republicatã, exceptie ridicatã de Elisei Constantin în Dosarul nr. 1.415/2003 al Tribunalului Mures.

La apelul nominal se constatã lipsa pãrtilor, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiatã. Aratã cã statutul magistratilor consultanti diferã în mod esential de cel al celorlalte categorii de magistrati, ceea ce impune instituirea de cãtre legiuitor a unui tratament juridic diferit, care nu contravine art. 16 din Constitutie sau reglementãrilor internationale. În considerarea deosebirilor privitoare la conditiile de numire, duratã si încetare a functiei si la atributiile acestora, legiuitorul a înteles sã creeze o categorie aparte de magistrati, cu atributii substantial diferite fatã de cele ale judecãtorilor,

procurorilor si magistratilor-asistenti, atributii cãrora le corespund, în mod firesc, drepturi cu continut diferit, fãrã ca prin aceasta sã se instituie vreo discriminare, în sensul Constitutiei sau al Conventiei pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 3 martie 2003, pronuntatã în Dosarul nr. 1.415/2003, Tribunalul Mures a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicatã, exceptie ridicatã de Elisei Constantin prin cererea de chemare în judecatã a Tribunalului Mures.

În motivarea exceptiei, autorul acesteia sustine cã dispozitiile art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicatã, sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) si al art. 38 alin. (1) din Constitutie, întrucât îi “afecteazã grav statutul profesional”, discrimineazã pe magistratii consultanti în raport cu ceilalti magistrati “prin excluderea de la beneficiul calitãtii de magistrat” si le “îngrãdesc nejustificat dreptul la muncã în calitate de magistrat si libertatea de alegere a profesiei de magistrat”.

Tribunalul Mures apreciazã cã exceptia ridicatã este întemeiatã, iar dispozitiile art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicatã, discrimineazã pe magistratii consultanti în raport cu ceilalti magistrati si le îngrãdesc dreptul la muncã, precum si libertatea de alegere a profesiei de magistrat. În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicatã. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciazã cã exceptia ridicatã este neîntemeiatã. Aratã, în acest sens, cã “problema ridicatã nu este una de neconstitutionalitate, ci de optiune a legiuitorului care are posibilitatea de a stabili ce persoane sunt considerate magistrati”. Magistratii consultanti au un statut diferit si se aflã într-o situatie diferitã fatã de magistrati, atât sub aspectul atributiilor si competentelor lor, cât si în ceea ce priveste conditiile de numire si de eliberare. Între prevederile art. 38 alin. (1) din Constitutie si dispozitiile art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicatã, nu existã nici o legãturã.

Avocatul Poporului considerã cã dispozitiile art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicatã, nu instituie nici o discriminare. Dupã cum a statuat în mod constant si Curtea Constitutionalã, principiul egalitãtii nu înseamnã uniformitate si nu este lezat atunci când legiuitorul stabileste un tratament juridic diferit în situatii diferite. Aceste dispozitii “sunt în deplinã concordantã cu normele constitutionale, potrivit cãrora justitia este în exclusivitate o functie a statului, care se realizeazã prin Curtea Supremã de Justitie si prin celelalte instante judecãtoresti stabilite de lege”. Activitatea de judecatã se înfãptuieste exclusiv de membrii instantelor judecãtoresti, adicã de judecãtori, întrucât doar cu privire la acestia se proclamã prin art. 123 alin. (2) din Constitutie cã sunt independenti si se supun numai legii. Curtea Constitutionalã, prin Decizia nr. 322/2001, a stabilit cã magistratii consultanti îndeplinesc doar o activitate de asistentã la solutionarea de cãtre judecãtor a cauzelor privind conflictele si litigiile de muncã, cu vot consultativ, iar nu o activitate de judecatã, rezervatã exclusiv judecãtorilor. Nu sunt încãlcate nici prevederile art. 38 alin. (1) din Constitutie, întrucât “alegerea locului de muncã înseamnã optiunea persoanei pentru un anume loc de muncã sau pentru o anumitã functie, pentru care are nivelul corespunzãtor de pregãtire profesionalã si care este disponibilã”.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 42 din Legea pentru organizarea judecãtoreascã nr. 92/1992, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificãrile ulterioare, dispozitii potrivit cãrora “Au calitatea de magistrat si fac parte din corpul magistratilor judecãtorii de la toate instantele judecãtoresti, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângã acestea, precum si magistratii-asistenti ai Curtii Supreme de Justitie”.

Autorul exceptiei sustine cã dispozitiile legale criticate contravin urmãtoarelor prevederi constitutionale:

- Art. 16 alin. (1): “Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri.”;

- Art. 38 alin. (1): “Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei si alegerea locului de muncã sunt libere.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate si continutul dispozitiilor legale criticate, cu raportare la prevederile constitutionale, Curtea retine urmãtoarele:

Art. 42 din Legea pentru organizarea judecãtoreascã nr. 92/1992, republicatã, enumerã categoriile profesionale

care au calitatea de magistrat si fac parte din corpul magistratilor: judecãtorii de la toate instantele judecãtoresti, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângã acestea, precum si magistratii-asistenti ai Curtii Supreme de Justitie.

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (8) din Legea nr. 124/2000 privind structura personalului Curtii Constitutionale, magistratii-asistenti de la aceastã institutie “fac parte din Corpul magistratilor, în sensul prevãzut prin titlul IV din Legea nr. 92/1992, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare”.

Pe de altã parte, legislatia actualã recunoaste o parte dintre drepturile acordate magistratilor anumitor categorii de persoane care sunt asimilate cu acestia. Spre exemplu, potrivit art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, republicatã, modificat prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 179/1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, personalul de specialitate juridicã din Ministerul Justitiei si Institutul National al Magistraturii este asimilat magistratilor. De asemenea, fac parte din categoria persoanelor asimilate, în unele privinte, cu magistratii, recunoscându-li-se, în consecintã, anumite drepturi ale acestora, si consilierii juridici din Parchetul de pe lângã Curtea Supremã de Justitie, personalul de specialitate juridicã din Centrul de Pregãtire si Perfectionare a Grefierilor si a Celuilalt Personal Auxiliar de Specialitate, specialistii de înaltã calificare din cadrul Parchetului National Anticoruptie, precum si personalul de specialitate al Institutului National de Criminologie.

Un statut similar cu cel al judecãtorilor ce compun instantele judecãtoresti au si magistratii Curtii de Conturi.

În jurisprudenta sa constantã, Curtea Constitutionalã a retinut cã magistratii Curtii de Conturi, care exercitã activitatea jurisdictionalã a acesteia, nu sunt judecãtori, în sensul constitutional al termenului, activitatea lor fiind una administrativ-jurisdictionalã, iar nu o activitate de judecatã (a se vedea deciziile nr. 64/1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994, si nr. 147/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002).

În considerarea conditiilor specifice de numire, functionare si eliberare din functie si mai ales a atributiilor profund diferite pe care le au toate aceste categorii de persoane, legiuitorul a stabilit drepturi diferite de care beneficiazã acestea, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, rãspunderea, complexitatea si de privatiunile inerente fiecãrei functii în parte, fãrã ca prin aceasta sã se aducã vreo atingere principiului egalitãtii persoanelor în fata legii si a autoritãtilor publice, garantat de art. 16 din Constitutie si de reglementãrile internationale. În ceea ce priveste functia de magistrat consultant, aceasta a fost creatã în urma modificãrii si completãrii Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 20/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2002. Prin aceastã reglementare conceptul de asistent judiciar a fost înlocuit cu cel de magistrat consultant, atribuindu-se denumirea de magistrat acestei functii, în considerarea faptului cã titularul sãu face parte din completul de judecatã care solutioneazã, în primã instantã, conflictele de muncã. Alãturând cuvântului magistrat atributul de “consultant”, legiuitorul a evidentiat de la început statutul diferit al acestei categorii fatã de ceilalti magistrati.

Astfel, conditiile de numire a magistratilor consultanti sunt diferite de conditiile generale de acces în magistraturã. Art. 691 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicatã, introdus prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 20/2002, prevede cã “Magistratii consultanti sunt numiti pe o perioadã de 4 ani de ministrul justitiei, la propunerea Consiliului Economic si Social, dintre persoanele care au studii juridice superioare, o vechime în specialitate de cel putin 2 ani si îndeplinesc conditiile prevãzute la art. 46 alin. 1 lit. a)-e) si alin. 2”. Potrivit art. 1 din Legea nr. 109/1997 privind organizarea si functionarea Consiliului Economic si Social, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 7 iulie 1997, modificat prin Legea nr. 58/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 21 martie 2003, “Consiliul Economic si Social este institutie publicã de interes national, tripartitã, autonomã, constituitã în scopul realizãrii dialogului social la nivel national dintre patronat, sindicate si Guvern si a climatului de stabilitate si pace socialã”, reprezentând, asadar, un segment bine determinat al vietii politice si sociale, iar nu interesele generale ale societãtii.

Eliberarea din functie a magistratilor consultanti este, de asemenea, supusã unor conditii diferite fatã de cele care se aplicã celorlalte categorii de magistrati. Art. 695 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicatã, introdus prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 20/2002, prevede cã “Magistratii consultanti pot fi eliberati din functie de ministrul justitiei, în conditiile art. 92, care se aplicã în mod corespunzãtor. De asemenea, ei pot fi eliberati din functie ca urmare a reducerii numãrului de posturi de magistrati consultanti, în raport cu volumul de activitate”, în vreme ce alte categorii de magistrati se bucurã de inamovibilitate.

În cazul aplicãrii sanctiunilor disciplinare, magistratii consultanti beneficiazã de calea de atac a contestatiei împotriva acestor sanctiuni, îndreptatã la sectia de contencios administrativ a curtii de apel în circumscriptia cãreia functioneazã cel sanctionat [art. 693 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, republicatã, cu modificãrile ulterioare], în mod similar cu functionarii publici (art. 74 din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999). Spre deosebire de aceste douã categorii, magistratilor enumerati la art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicatã, li se aplicã, în materie disciplinarã, prevederile art. 124-129 din Legea nr. 92/1992, republicatã.

În plus, art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 20/2002 stabileste caracterul temporar al dispozitiilor privitoare la magistratii consultanti, prevãzând cã “Magistratii consultanti vor functiona potrivit dispozitiilor prezentei ordonante de urgentã pânã la instituirea tribunalelor muncii, în conditiile legii”.

De asemenea, potrivit art. 692 alin. 4 din Legea nr. 92/1992, republicatã, cu modificãrile ulterioare, si ca o mãsurã de protectie instituitã în favoarea magistratilor consultanti, caracterul temporar al acestei functii este însotit de suspendarea contractelor de muncã sau, dupã caz, a raporturilor de muncã si de rezervarea posturilor ocupate anterior numirii ca magistrat consultant, pe perioada în care persoanele vizate îsi desfãsoarã activitatea în aceastã calitate. Cu totul alta este situatia celorlalte categorii de magistrati (judecãtori, procurori sau magistrati-asistenti), pentru care art. 111 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicatã, prevede cã “Functia de magistrat este incompatibilã cu orice altã functie publicã sau privatã, cu exceptia functiilor didactice din învãtãmântul superior”. Prin urmare, magistratilor consultanti li se oferã beneficiul legal al rezervãrii postului ocupat anterior, prin suspendarea contractului de muncã, spre deosebire de magistratii enumerati la art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicatã, cãrora le este interzis cumulul functiei de magistrat cu alte functii publice sau private, tocmai pentru a avea garantia impartialitãtii si independentei acestora în raport cu alte institutii, organe sau persoane.

Asadar, dincolo de denumirea comunã de “magistrat”, magistratii consultanti se aflã într-o situatie esential diferitã fatã de alte categorii de magistrati, chiar si fatã de persoanele asimilate acestora, deoarece conditiile de numire si de încetare a functiei, durata acesteia si procedura sanctionãrii disciplinare a magistratilor consultanti diferã în mod esential de cele aplicabile celorlalte categorii de magistrati, iar atributiile specifice acestei functii nu sunt exercitate cu caracter de permanentã, ci doar în cazurile când se judecã, în primã instantã, conflicte de muncã.

Curtea constatã cã situatia diferitã în care se aflã magistratii consultanti justificã, atât în sensul prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, cât si în sensul reglementãrilor internationale, instituirea unui tratament juridic diferentiat, drepturile care li se acordã tinând de optiunea legiuitorului, fãrã obligativitatea recunoasterii tuturor drepturilor stabilite pentru magistrati.

Cu privire la sustinerile conform cãrora dispozitiile legale criticate îngrãdesc dreptul la muncã, garantat de art. 38 alin. (1) din Constitutie, Curtea constatã cã acestea sunt, de asemenea, neîntemeiate. Statutul fiecãrei profesii, precum si drepturile si îndatoririle celor care o exercitã se stabilesc în raport cu specificul profesiei respective. Profesia de magistrat consultant este diferitã de cele exercitate de cei care fac parte din corpul magistratilor, iar limitarea drepturilor magistratilor consultanti, în comparatie cu cele ale celorlalte categorii de magistrati, nu înseamnã lezarea libertãtii de alegere a locului de muncã si a profesiei. Fatã de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (3) si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 din Legea pentru organizarea judecãtoreascã nr. 92/1992, republicatã, exceptie ridicatã de Elisei Constantin în Dosarul nr. 1.415/2003 al Tribunalului Mures.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 5 iunie 2003.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mãdãlina Stefania Diaconu

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL CULTURII SI CULTELOR

ORDIN

privind instituirea procedurii de administrare specialã la Compania Nationalã a Imprimeriilor “Coresi” - S.A.

În temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare, ale art. 2 din Hotãrârea Guvernului nr. 692/2003 pentru aprobarea Strategiei de privatizare a Companiei Nationale a Imprimeriilor “Coresi” - S.A. si ale art. 11 alin. (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 742/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 8 iulie 2003, în vederea stabilirii modului de administrare si gestionare, precum si a mãsurilor ce trebuie luate pentru accelerarea procesului de privatizare la Compania Nationalã a Imprimeriilor “Coresi” - S.A.,

ministrul culturii si cultelor emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se instituie procedura de administrare specialã în perioada de privatizare la Compania Nationalã a Imprimeriilor “Coresi” - S.A., denumitã în continuare companie nationalã, cu sediul în Bucuresti, Piata Presei Libere nr. 1, sectorul 1, înmatriculatã la Oficiul registrului comertului sub nr. J40/2745/1999, începând cu data publicãrii prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 2. - (1) Pe durata administrãrii speciale în perioada privatizãrii administratorul special are atributiile stabilite prin mandatul special acordat de ministrul culturii si cultelor.

(2) Continutul mandatului prevãzut la alin. (1) va cuprinde, în principal, dar fãrã a se limita la acestea, urmãtoarele atributii:

a) luarea unor mãsuri de administrare, gestionare si supraveghere financiarã a companiei nationale, cu accent pe:

- situatia îndeplinirii principalilor indicatori economico-financiari si de performantã;

- identificarea unor active neutilizate care pot fi transferate/vândute;

- inventarierea datoriilor companiei nationale, precum si a plãtilor restante, în structura lor;

- inventarierea creantelor pe care compania nationalã le are de recuperat;

- cunoasterea situatiei litigiilor care greveazã asupra companiei nationale;

- inventarierea activelor posibil a fi revendicate;

b) notificarea tuturor creditorilor bugetari în sensul instituirii procedurii de administrare specialã în perioada de privatizare, în vederea neînceperii/suspendãrii de cãtre acestia a oricãror mãsuri de executare silitã împotriva companiei nationale;

c) solicitarea organelor teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice, pentru bugetul de stat, si ale celorlalte ministere si institutii, pentru bugetul asigurãrilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, precum si ale autoritãtilor administratiei publice locale, pentru bugetele locale, de a elibera certificatele de obligatii bugetare necesare acordãrii facilitãtilor prevãzute de Legea nr. 137/2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

d) solicitarea furnizorilor de servicii pentru întocmirea graficelor de reesalonare a datoriilor restante, respectarea acestora si efectuarea plãtilor facturilor curente;

e) respectarea disciplinei economico-financiare prin luarea unor mãsuri pentru întãrirea acesteia.

Art. 3. - La data instituirii procedurii de administrare specialã se instituie si procedura de supraveghere financiarã a companiei nationale, în conformitate cu dispozitiile Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii.

Art. 4. - Procedura de administrare specialã în perioada de privatizare înceteazã la data transferului dreptului de proprietate, dupã metoda vânzãrii de active asupra actiunilor în situatia privatizãrii companiei nationale, dupã metoda majorãrii de capital social prin aport de capital privat, sau la data stabilitã prin ordin al ministrului culturii si cultelor.

Ministrul culturii si cultelor,

Rãzvan Theodorescu

Bucuresti, 14 iulie 2003.

Nr. 2.745.

RECTIFICÃRI

În anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 736/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Justitiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2003, se face urmãtoarea rectificare:

- în subordinea secretarului general si a secretarilor de stat, între Directia investitii si administrativ si Directia asistentã medicalã se va citi: “Directia de exploatare a tehnologiei informatiei”.