MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 171 (XV) - Nr. 539         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 28 iulie 2003

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 192 din 13 mai 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 241/2001

 

Decizia nr. 220 din 3 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 241/2001

 

Decizia nr. 237 din 5 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

210. - Ordin al ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei cu privire la notificarea echipamentelor radio în conformitate cu art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 88/2003 privind echipamentele radio si echipamentele terminale de telecomunicatii si recunoasterea mutuală a conformitătii acestora

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 192

din 13 mai 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 241/2001

 

Costică Bulai - presedinte

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 241/2001, exceptie ridicată de Elisabeta Mihai în Dosarul nr. 14.422/2001 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal este prezentă Dana Valeria Berinde, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Partea prezentă solicită respingerea exceptiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 noiembrie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 14.422/2001, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 241/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Elisabeta Mihai.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 si ale art. 20 coroborat cu art. 25 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului si cu art. 9, 10, 11 si 12 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, precum si prevederilor art. 22, 43 si ale art. 134 alin. (2) lit. f) din Constitutie. În opinia autorului exceptiei, “în conceptul constitutional de calitate a vietii intră si conditiile de locuintă, această situatie nefiind avută în vedere de către dispozitiile legale criticate”, astfel că se creează o discriminare între fostii proprietari si chiriasi.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale si nici dispozitiilor din actele internationale. Se invocă în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, care a statuat că dispozitiile art. 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 sunt constitutionale.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, face de asemenea referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, apreciind că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Examinând încheierea de sesizare, precum si notele scrise depuse de autorul exceptiei în sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constată că obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, astfel cum a fost modificat potrivit pct. 6 din Legea de aprobare a acestei ordonante nr. 241/2001, dispozitii al căror continut este următorul: “Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplică:

a) în cazul contractelor de închiriere încheiate de chiriasi cu proprietari persoane fizice, altele decât cele prevăzute la art. 2-7;

b) în cazul contractelor de închiriere pentru spatiile cu destinatia de locuinte proprietate particulară, prevăzute la art. 1-7, ai căror titulari de contract sau membri de familie mentionati în contract sunt proprietari ai unei locuinte corespunzătoare ori au înstrăinat o locuintă corespunzătoare, după data de 1 ianuarie 1990, în aceeasi localitate. Fac exceptie contractele de închiriere ai căror titulari sau membri de familie mentionati în contract au redobândit, ca fosti proprietari sau mostenitori ai acestora, locuinte care sunt efectiv ocupate de chiriasi persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevăzute la art. 1 sau de o institutie publică;

c) chiriasului care refuză să preia în folosintă o altă locuintă pusă la dispozitie, în conditiile prezentei ordonante de urgentă, de fostul proprietar sau de mostenitorii acestuia ori de autoritătile publice locale;

d) în cazul litigiilor determinate de refuzul chiriasilor cărora li s-a notificat să încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul, potrivit Legii nr. 17/1994, Legii nr. 112/1995 sau Legii nr. 114/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

e) în cazul litigiilor dintre proprietar si chirias având ca obiect schimbul de locuinte;

f) în cazul chiriasilor care au subînchiriat locuinta fără consimtământul scris al proprietarului;

g) în cazul chiriasilor care au schimbat total sau partial destinatia ori structura interioară a locuintei fără consimtământul scris al proprietarului si fără aprobările legale;

h) chiriasului care a pricinuit însemnate stricăciuni locuintei, clădirii în care este situată aceasta, instalatiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a înstrăinat fără drept părti din acestea;

i) chiriasului care are un comportament ce face imposibilă convietuirea sau împiedică folosirea normală a locuintei;

j) chiriasilor rezidenti în străinătate care, fără a fi detasati, nu au mai folosit locuinta mai mult de un an fără întrerupere.”

Analizând criticile de neconstitutionalitate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru cele ce urmează.

Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 are ca scop protectia chiriasilor, asigurarea stabilitătii în viitor a drepturilor lor locative, prin acordarea dreptului chiriasului la reînnoirea contractului de închiriere si crearea unor garantii împotriva unei evacuări abuzive, precum si a unui drept de preemtiune în cazul în care proprietarul intentionează să vândă locuinta.

Măsurile de protectie a chiriasilor, instituite prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, îsi au temeiul constitutional în prevederile art. 43 alin. (1) si în cele ale art. 134 alin. (2) lit. f) din Constitutie, potrivit cărora:

- Art. 43 alin. (1): “Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică si de protectie socială, de natură să asigure cetătenilor un nivel de trai decent.”;

- Art. 134 alin. (2) lit. f): “Statul trebuie să asigure: [...] f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitătii vietii.”

Continutul notiunii “nivel de trai decent” nu este definit de Constitutie, dar el trebuie examinat în raport cu situatiile avute în vedere de legiuitor, precum si în functie de reglementările internationale privind drepturile omului, obligatorii, în temeiul art. 11 si 20 din Constitutie.

În acest sens, potrivit art. 25 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, dreptul la un nivel de trai corespunzător cuprinde, printre altele, si dreptul la locuintă. În acelasi sens, art. 11 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, prevăzând obligatia statelor de a recunoaste dreptul oricărei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însăsi si familia sa, se referă, în mod expres, si la locuintă.

Legea internă, dezvoltând aceste principii, trebuie să aducă solutii concrete în diferite domenii supuse reglementării. Rezultă deci că legiuitorul, dând curs acestor dispozitii, este îndreptătit, stabilind continutul si limitele dreptului de proprietate, să tină seama nu numai de interesele proprietarilor, ci si de cele ale chiriasilor, cărora statul trebuie să le asigure dreptul la o locuintă, realizând un echilibru între cele două comandamente constitutionale.

Examinând sustinerile autorilor exceptiei cu privire la încălcarea dispozitiilor art. 16 din Constitutie, Curtea constată că acestea, de asemenea, nu pot fi primite. Textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări între cetăteni si nu încalcă principiul constitutional al egalitătii în drepturi a cetătenilor, consacrat prin art. 16 din Constitutie, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetătenii aflati în situatii identice. Curtea Constitutională a retinut în mod constant în jurisprudenta sa că principiul egalitătii nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situatii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. De aceea nu sunt excluse, ci, dimpotrivă, sunt admise solutii legislative diferite pentru situatii diferite. Dispozitiile legale criticate ocrotesc în mod egal pe proprietar si pe chirias, stabilind, pe de o parte, în ce măsură proprietarul poate refuza, în mod justificat, prelungirea contractului, iar pe de altă parte, dând chiriasului posibilitatea să îsi apere dreptul locativ în conditiile în care nu i se poate reprosa vreo conduită culpabilă.

De altfel, Curtea Constitutională a mai fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999. Astfel, prin deciziile: nr. 213 din 11 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 3 octombrie 2002; nr. 89 din 27 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 6 iunie 2001; nr. 166 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 7 noiembrie 2000, si nr. 168 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 noiembrie 2000, Curtea Constitutională a statuat că aceste dispozitii sunt constitutionale.

Solutiile din aceste decizii sunt valabile si în cauza prezentă, neintervenind elemente noi de natură să determine o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.

Si, în fine, în legătură cu sustinerea potrivit căreia dispozitiile legale criticate ar contraveni prevederilor art. 22 din Constitutie, referitor la dreptul la viată si la integritate fizică si psihică, Curtea constată că acest text nu are incidentă în cauză.

Fată de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 150 alin. (1) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 241/2001, exceptie ridicată de Elisabeta Mihai în Dosarul nr. 14.422/2001 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 mai 2003.

 

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 220

din 3 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 241/2001

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 241/2001, exceptie ridicată de Nicolae Cheseg si Lica Cheseg în Dosarul nr. 7.985/2002 al Judecătoriei Sibiu.

La apelul nominal sunt prezenti Nicolae Cheseg si Lica Cheseg, prin avocat Igon Dima, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocatul părtilor prezente arată că exceptia a rămas fără obiect, întrucât Curtea Supremă de Justitie a casat sentinta Judecătoriei Sibiu si a trimis cauza la aceeasi judecătorie pentru solutionarea fondului acesteia. În acest sens depune un certificat eliberat de Curtea Supremă de Justitie - Sectia civilă în Dosarul nr. 4.120/2002.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, arătând că asupra constitutionalitătii textului legal criticat Curtea s-a pronuntat prin numeroase decizii, statuând că textul legal criticat este constitutional.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 noiembrie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 7.985/2002, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 241/2001, exceptie ridicată de Nicolae Cheseg si Lica Cheseg.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii sustin că textul de lege criticat contravine art. 72 alin. (3) lit. k) si l) si art. 114 din Legea fundamentală, pe motiv că  “regimul general al proprietătii, protectia socială, precum si ordonanta presedintială sunt reglementate prin legi organice, astfel că nu pot fi supuse reglementării prin ordonante ale Guvernului”.

Instanta de judecată apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintele Camerei Deputatilor, în punctul său de vedere, arată că din interpretarea sistematică a dispozitiilor art. 114 din Constitutie rezultă că interdictia de a reglementa în domeniul legilor organice priveste numai ordonantele simple, emise în temeiul unei legi de abilitare. Această limitare nu poate fi valabilă în cazul ordonantelor de urgentă, dacă se are în vedere finalitatea institutiei, si anume, salvgardarea interesului public care reclamă instituirea unor măsuri urgente impuse de existenta cazului exceptional.

Guvernul arată că dispozitiile legale criticate ca fiind neconstitutionale reglementează raporturile dintre chiriasi si proprietari, oferind solutii situatiilor litigioase ivite în procesul aplicării Legii nr. 112/1995, si stabileste cuantumul chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte. Aceste dispozitii nu reglementează regimul general al proprietătii si mostenirii si nici regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele si protectia socială, domenii în care Constitutia prevede necesitatea reglementării prin lege organică. Este invocată, în acest sens, jurisprudenta Curtii, cu referire la Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 241/2001, dispozitii al căror continut este următorul: “Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriasului sau al fostului chirias de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl îndreptăteste pe proprietar să ceară în justitie evacuarea neconditionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonantei presedintiale.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 72 alin. (3) lit. k) si l) si ale art. 114 din Constitutie, care au următorul cuprins:

- Art. 72 alin. (3) lit. k) si l): “Prin lege organică se reglementează: [...]

k) regimul juridic general al proprietătii si al mostenirii;

l) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele si protectia socială;”

- Art. 114: “(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul si data până la care se pot emite ordonante.

(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonantei.

(4) În cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgentă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.

(5) Aprobarea sau respingerea ordonantelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse si ordonantele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).”

Cu privire la argumentele aduse de autorii exceptiei, Curtea constată că interdictia reglementării de către Guvern în domeniul legilor organice priveste numai ordonantele Guvernului emise în baza unei legi speciale de abilitare, această interdictie decurgând nemijlocit din textul constitutional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 114 din Constitutie, referitor la ordonantele de urgentă, deoarece cazul exceptional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, care, dacă ar fi interzisă, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitătii constitutionale a institutiei delegării legislative.

În acest sens Curtea Constitutională s-a pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998.

De asemenea, prin Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997, Curtea Constitutională a statuat că “din cuprinsul prevederilor art. 72 alin. (3) din Constitutie si al celorlalte dispozitii constitutionale nu rezultă că reglementările relative la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice; fără îndoială, în continutul unor asemenea reglementări pot existra si norme de domeniul legii organice care atrag deci adoptarea lor cu majoritatea prevăzută de Constitutie pentru astfel de legi.

Aceasta nu înseamnă transformarea tuturor dispozitiilor Codului de procedură civilă în prevederi de natura legii organice, deoarece astfel s-ar ajunge, practic, la completarea Constitutiei, care reglementează expres si limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi, între care nu figurează dispozitii legale privind procedura civilă”.

În practica sa jurisdictională Curtea Constitutională s-a mai pronuntat în acest sens asupra dispozitiilor art. 11 alin. (2) si ale art. 25 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, ca, de exemplu, prin deciziile nr. 26 din 30 ianuarie 2001 si nr. 25 din 23 ianuarie 2001, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 15 februarie 2001 si, respectiv, nr. 171 din 4 aprilie 2001.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutiile acelor decizii subzistă si în speta de fată, astfel că exceptia de neconstitutionalitate urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 241/2001, exceptie ridicată de Nicolae Cheseg si Lica Cheseg în Dosarul nr. 7.985/2002 al Judecătoriei Sibiu.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iunie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 237

din 5 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Alexandru Florian Lele în Dosarul nr. 4.908/2002 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penală.

La apelul nominal răspunde personal autorul exceptiei, lipsind cealaltă parte, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul exceptiei formulează o cerere de recuzare a domnilor judecători Serban Viorel Stănoiu si Nicolae Cochinescu.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de recuzare.

Deliberând, Curtea Constitutională respinge cererea de recuzare ca fiind inadmisibilă în temeiul art. 25 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, potrivit căruia, “o dată legal sesizată,

Curtea procedează la examinarea constitutionalitătii, nefiind aplicabile dispozitiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului si nici cele privind recuzarea judecătorilor”.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul în fond.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate solicită admiterea acesteia, deoarece art. 57 alin. 2 din Codul de procedură penală, referitor la procedura de informare, este de natură să influenteze decizia instantei competente să solutioneze cererea de strămutare, atâta vreme cât informatiile primite nu sunt puse în discutia părtilor. Astfel se folosesc date necenzurate de părti, care nu pot fi combătute, situatie ce determină afectarea principiului echitătii prevăzut de art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si a principiului garantării dreptului la apărare prevăzut de art. 24 alin. (1) din Constitutie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca nefondată, sustinând că dispozitiile criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate. Astfel, art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale are în vedere un proces care solutionează fondul cauzei, aspect care rezultă din însăsi redactarea textului în discutie si care se referă la o instantă care va hotărî, printre altele, asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală. Or, în cadrul procesului care are ca obiect solutionarea cererii de strămutare, instanta nu se pronuntă asupra unor fapte care tin de pricina însăsi, ci adoptă măsuri de natură să asigure conditiile impuse de normele procedurale în solutionarea fondului, care vizează toate părtile în proces, indiferent de calitatea lor. Pe de altă parte, potrivit art. 58 si 59 din Codul de procedură penală, părtile interesate se pot prezenta la termenul fixat, pot depune memorii si îsi pot angaja un avocat, situatii care garantează pe deplin dreptul la apărare prevăzut de art. 24 alin. (1) din Constitutie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 februarie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 4.908/2002, Curtea Supremă de Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 57 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Alexandru Florin Lele, având calitatea de inculpat, în dosarul de mai sus, dosar care are ca obiect solutionarea unei cereri de strămutare a judecării cauzei, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul exceptiei sustine că textul criticat aduce atingere dreptului la apărare si dreptului de a fi judecat în mod echitabil de către o instantă independentă si impartială, întrucât, pe parcursul procedurii de informare, Ministerul Justitiei, care este autoritatea publică abilitată să furnizeze instantei competente date pentru lămurirea sa, poate să informeze Curtea Supremă de Justitie în mod tendentios, pentru a influenta strămutarea cauzei la o instantă pe care o consideră obedientă si, de asemenea, poate să furnizeze motive ce nu pot fi cenzurate de cealaltă parte, pentru a obtine strămutarea dorită.

Posibilitatea conferită de legile interne Ministerului Justitiei, de a se pronunta în sensul arătat mai sus, este apreciată de autorul exceptiei ca o ingerintă a executivului în activitatea autoritătii judecătoresti, cu consecinta lezării dreptului fundamental la apărare. Pe de altă parte, folosirea în cadrul judecării cererii de strămutare a unor informatii care nu pot fi analizate si combătute de părti determină încălcarea principiului echitătii prevăzut de art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Curtea Supremă de Justitie a opinat că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât solicitarea unor informatii de la Ministerul Justitiei, pentru lămurirea Curtii, nu aduce atingere prevederilor mentionate, ci reprezintă, astfel cum se precizează în alin. 1 al art. 57 din Codul de procedură penală, o modalitate de informare a Curtii Supreme de Justitie în cadrul procedurii speciale de solutionare a unei cereri de strămutare, menită să asigure solutionarea corectă a cererii de strămutare, iar prin aceasta, să asigure desfăsurarea unui proces echitabil.

Dreptul la apărare al părtii intimate nu este încălcat, pentru că aceasta, cunoscând motivele de strămutare, are posibilitatea de a trimite memorii si de a se prezenta la termenul fixat pentru solutionarea cererii, conform art. 58 alin. 1 din Codul de procedură penală. De asemenea, îsi poate angaja un apărător.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul a transmis Curtii Constitutionale punctul său de vedere în sensul respingerii exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Dispozitiile art. 57 alin. 2 din Codul de procedură penală “nu se constituie într-o normă menită a afecta dreptul la apărare sau la un proces echitabil, deoarece se impune respectarea art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale numai la examinarea cauzelor pe fond sau când procedurile desfăsurate sunt de natură a agrava situatia inculpatului.

Or, în cazul de fată, procedura de obtinere de informatii din partea Ministerului Justitiei, care are numai menirea de lămurire a instantei, nu impietează asupra modului de desfăsurare a procesului penal, care este de natură a respecta principiile impuse de conventie”.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

“Informatiile pe care le solicită Curtea Supremă de Justitie sunt doar pentru lămurirea instantei si, după cum rezultă din art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală, nu au caracterul unui aviz conform. În fapt, singura instantă abilitată să decidă cu privire la strămutarea cauzei, pe baza tuturor probelor administrate, este Curtea Supremă de Justitie, iar nu autoritatea administrativă, în spetă, Ministerul Justitiei.”

Referitor la critica adusă dispozitiilor legale contestate cu referire la art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si libertătilor fundamentale, Avocatul Poporului a precizat că Çacestea implică dreptul la un proces desfăsurat în conditii echitabile, în mod public si într-un termen rezonabil, de către o instantă independentă si impartială, stabilită de lege, conditii care sunt asigurate prin prevederile art. 57 si următoarele din sectiunea a II-a “Strămutarea judecării cauzei penale” din Codul de procedură penalăČ.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 57 alin. 2 din Codul de procedură penală, având următorul continut:

- Art. 57 alin. 2: “Când Curtea Supremă de Justitie este instanta ierarhic superioară, informatiile se cer Ministerului Justitiei.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 20 alin. (1) si (2) si ale art. 24 alin. (1) din Constitutia României, precum si ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la un proces echitabil, conventie ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, al căror continut este următorul:

- Art. 20 alin. (1) si (2) din Constitutia României:

“Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale.”

- Art. 24 alin. (1) din Constitutia României: “Dreptul la apărare este garantat.”

- Art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale: “Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricăror acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronuntată în mod public, dar accesul în sala de sedintă poate fi interzis presei si publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părti a acestuia în interesul moralitătii, al ordinii publice ori al securitătii nationale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protectia vietii private a părtilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instantă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justitiei.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că strămutarea nu este o procedură de solutionare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competentei teritoriale a instantei de judecată, pentru asigurarea desfăsurării normale a procesului.

Prin însăsi natura ei, procedura strămutării, reglementată prin textul de lege care face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, este menită să asigure conditiile unui proces echitabil, în care părtile să dispună de aceleasi mijloace de apărare si să aibă posibilitatea să îsi exercite dreptul la apărare în mod efectiv si eficient.

Sustinerea autorului exceptiei privind încălcarea dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Constitutia României, referitoare la dreptul la apărare, si a dispozitiilor referitoare la un proces echitabil nu poate fi primită, deoarece părtile au posibilitatea să comunice Curtii Supreme de Justitie, în mod nemijlocit, informatii si dovezi cu privire la împrejurările procesului si să îsi prezinte pozitia lor cu privire la temeinicia si admisibilitatea cererii de strămutare. Astfel, potrivit art. 58 alin. 1 din Codul de procedură penală, partea interesată are posibilitatea de a trimite memorii si de a se prezenta la termenul fixat pentru solutionarea cererii, iar art. 59 alin. 2 din Codul de procedură penală prevede că, atunci “Când părtile se înfătisează, se ascultă si concluziile acestora”, posibilitate care le situează pe aceeasi pozitie cu Ministerul Justitiei, fiind înlăturate orice suspiciuni cu privire la lipsa egalitătii de arme. În realitate, faptele asupra cărora este chemată să se pronunte instanta competentă să judece cererea de strămutare nu tin de pricina însăsi, ci de asigurarea conditiilor pe care le implică normele procedurale, respectiv nepărtinirea si obiectivitatea în solutionarea cauzei, conditii care vizează toate părtile în proces, indiferent de calitatea lor procesuală.

În consecintă, prevederile art. 55-61 din Codul de procedură penală, inclusiv textul contestat de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, respectă normele care definesc un proces echitabil, precum si principiul asigurării dreptului la apărare.

Pe de altă parte, instanta competentă să judece cererea de strămutare are deplina libertate de a aprecia informatiile primite de la Ministerul Justitiei, sub raportul concludentei, al obiectivitătii si veridicitătii acestora, în functie de toate datele cauzei si de informatiile comunicate de părti în cadrul dezbaterilor.

În sfârsit, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor referitoare la procedura de informare a instantei prevăzută de art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 82 din 8 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 iunie 2001, în considerentele căreia s-a retinut că, de vreme ce nu se judecă fondul cauzei, nu se poate sustine că este încălcat dreptul la apărare, întrucât faptele asupra cărora este chemată să se pronunte instanta competentă vizează asigurarea conditiilor pe care le implică desfăsurarea normală a unui proces.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c), al art. 145 alin. (2), al art. 20 alin. (1) si (2) si al art. 24 alin. (1) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Alexandru Florian Lele în Dosarul nr. 4.908/2002 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penală.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 iunie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL COMUNICATIILOR SI TEHNOLOGIEI INFORMATIEI

 

ORDIN

cu privire la notificarea echipamentelor radio în conformitate cu art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 88/2003 privind echipamentele radio si echipamentele terminale de telecomunicatii si recunoasterea mutuală a conformitătii acestora

 

Având în vedere prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 591/2002,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.337/2002 privind organizarea si functionarea Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, al Hotărârii Guvernului nr. 1.594/2002 privind organizarea si functionarea Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei si al Hotărârii Guvernului nr. 88/2003 privind echipamentele radio si echipamentele terminale de telecomunicatii si recunoasterea mutuală a conformitătii acestora,

ministrul comunicatiilor si tehnologiei informatiei emite prezentul ordin.

Art. 1. - Producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia sau persoana responsabilă cu introducerea pe piată a echipamentelor radio (importatorul ori distribuitorul) trebuie să notifice în scris Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei, denumit în continuare I.G.C.T.I., intentia de a introduce pe piata din România echipamentele radio care functionează în benzi de frecventă a căror utilizare nu este armonizată în Uniunea Europeană si România, echipamente radio prevăzute în clasa 2 conform anexei nr. VIII la Hotărârea Guvernului nr. 88/2003 privind echipamentele radio si echipamentele terminale de telecomunicatii si recunoasterea mutuală a conformitătii acestora.

Art. 2. - (1) Notificarea prevăzută la art. 1 trebuie făcută cu cel putin 4 săptămâni înainte de data la care se intentionează introducerea pe piată a acestor echipamente si trebuie să contină informatii referitoare la caracteristicile radio ale echipamentului, în special cele privind benzile de frecventă, ecartul între canale, tipul de modulatie si puterea de radiofrecventă.

(2) Persoana responsabilă pentru introducerea echipamentului radio pe piată poate fi numai persoană juridică română sau persoană fizică română.

(3) Notificarea echipamentului radio se face prin completarea formularului-tip prevăzut în anexa nr. 1, în conformitate cu indicatiile de completare prevăzute la fiecare rubrică. Solicitantul notificării poate obtine formularul-tip al notificării de la sediul central al I.G.C.T.I., directiile teritoriale ale I.G.C.T.I. sau de pe pagina de Internet a I.G.C.T.I.

(4) Solicitantul notificării înregistrează la sediul central al I.G.C.T.I. formularul-tip al notificării completat, însotit de declaratia de conformitate (copie) a producătorului sau a reprezentantului autorizat al acestuia stabilit în Uniunea Europeană sau în România, întocmită conform modelului prevăzut în standardul EN 45014, respectiv standardul SR EN 45014.

(5) Documentele notificării, prevăzute la alin. (4), pot fi transmise la I.G.C.T.I. prin scrisoare, fax sau e-mail. În cazul transmiterii prin fax sau e-mail este necesară confirmarea notificării prin scrisoare.

(6) Notificarea este considerată realizată numai dacă au fost îndeplinite toate cerintele privind transmiterea, forma si continutul său.

(7) În cazul în care nu sunt îndeplinite cerintele prevăzute la alin. (4), I.G.C.T.I. va cere solicitantului notificării îndeplinirea acestora, în termen de 7 zile de la data transmiterii documentelor notificării.

Art. 3. - (1) Dacă din evaluarea informatiilor furnizate ca urmare a notificării rezultă că echipamentul radio are caracteristici care nu cauzează interferente prejudiciabile si care nu pot perturba serviciile de radiocomunicatii existente în benzile de frecvente atribuite în România, în termen de 15 zile I.G.C.T.I. eliberează persoanei responsabile cu introducerea echipamentului radio pe piată avizul de confirmare pentru echipamentele radio.

(2) Avizul de confirmare permite introducerea echipamentelor pe piată si precizează conditiile de punere în functiune si de utilizare a acestora, conditii care pot include obtinerea licentei de utilizare a frecventelor (LUF) sau a licentei de emisie (LE), eliberate de Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei.

(3) Echipamentele radio supuse notificării pot fi importate numai după eliberarea de către I.G.C.T.I. a avizului de confirmare.

(4) Valabilitatea avizului de confirmare este limitată la tipul de echipament radio notificat.

(5) Avizul de confirmare nu reprezintă un certificat de conformitate a echipamentului radio notificat cu cerintele esentiale aplicabile.

(6) Avizul de confirmare nu conferă titularului dreptul exclusiv de a introduce pe piată echipamentul radio notificat.

(7) Formatul avizului de confirmare este prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 4. - În cazul în care din evaluarea informatiilor furnizate ca urmare a notificării rezultă că echipamentul radio are caracteristici care pot cauza interferente prejudiciabile, inclusiv perturbarea serviciilor de radiocomunicatii existente în benzile de frecvente atribuite în România, I.G.C.T.I. comunică notificatorului, în termen de 15 zile, că echipamentul radio nu poate fi utilizat în România.

Art. 5. - Pot fi introduse pe piată fără notificare si puse în functiune fără restrictii în România următoarele categorii de echipamente:

a) receptoare radio, subansambluri radio pasive (care nu emit unde electromagnetice: antene, filtre, duplexoare etc.), alte echipamente de comunicatii care nu emit unde radio;

b) echipamente radio si echipamente terminale de telecomunicatii care sunt prevăzute în clasa 1 conform anexei nr. VIII la Hotărârea Guvernului nr. 88/2003.

Art. 6. - Notificarea si avizul de confirmare nu se aplică următoarelor categorii de echipamente:

a) echipamente radio pentru navele maritime, care au aprobarea de tip prevăzută de Ordinul ministrului transporturilor nr. 216/2000 sau Directiva 96/98/CE;

b) echipamente radio pentru aviatia civilă, pentru care există certificarea prevăzută de Ordinul ministrului transporturilor nr. 785/2000 pentru aprobarea aplicării unor reglementări europene tehnice care cuprind cerintele tehnice necesare în vederea certificării, în conformitate cu dispozitiile Reglementării europene SAR - 21 – Proceduri de certificare pentru aeronave, produse si piese asociate, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 434/1999;

c) echipamente radio destinate exclusiv pentru managementul traficului aerian;

d) echipamente radio utilizate exclusiv în cadrul activitătilor din domeniul sigurantei publice, al sigurantei statului, inclusiv cel al protectiei intereselor economice ale statului, dacă aceste interese se referă la siguranta statului, din domeniul apărării nationale, precum si în cadrul activitătilor statului din domeniul dreptului penal.

Art. 7. - Se interzic introducerea pe piată, detinerea si punerea în functiune a echipamentelor de bruiaj si întrerupere a radiocomunicatiilor.

Art. 8. - Anexele nr. 1 si 2*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 9. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va fi pus în aplicare prin grija Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei si a Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei.

 

Ministrul comunicatiilor si tehnologiei informatiei,

Dan Nica

 

Bucuresti, 30 iunie 2003.

Nr. 210.

 

ANEXE

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a