MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 171 (XV) - Nr. 541 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Luni, 28 iulie 2003

SUMAR

LEGI SI DECRETE

348. - Legea pomiculturii

491. - Decret pentru promulgarea Legii pomiculturii

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 222 din 3 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

Decizia nr. 246 din 10 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificãrile si completãrile ulterioare

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

136. - Ordin pentru punerea în aplicare a Instructiunilor privind vânzãrile de terenuri si/sau clãdiri de cãtre autoritãtile publice

Rectificãri la:

- Hotãrârea Guvernului nr. 133/1995;

- Hotãrârea Guvernului nr. 189/1998;

- Hotãrârea Guvernului nr. 826/1999;

- Hotãrârea Guvernului nr. 412/2000;

- Hotãrârea Guvernului nr. 465/2000;

- Hotãrârea Guvernului nr. 1.571/2002;

- Hotãrârea Guvernului nr. 192/2003;

- Hotãrârea Guvernului nr. 706/2003;

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGEA POMICULTURII

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. - Prezenta lege reglementeazã cadrul de orientare a dezvoltãrii pomiculturii, înfiintarea si exploatarea plantatiilor pomicole, producerea si valorificarea fructelor, pe baza fundamentãrii stiintifice si extensiei sustinute a progresului tehnic, în conditiile organizãrii comune de piatã în sectorul fructelor.

Art. 2. - (1) Organul de specialitate al administratiei publice centrale în domeniu, care elaboreazã strategia de dezvoltare a pomiculturii, este Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului.

(2) Obiectivele strategice ale dezvoltãrii pomiculturii sunt:

a) concentrarea si specializarea productiei pomicole;

b) dezvoltarea centrelor si bazinelor cu traditie în domeniu, care sã asigure specializarea pe produse de calitate cu denumire de origine geograficã.

Art. 3. - (1) Organizarea comunã de piatã în sectorul fructelor contine reguli privind:

a) patrimoniul pomicol si potentialul de productie pomicolã;

b) producerea materialului sãditor pomicol;

c) securitatea alimentarã, precum si valorificarea fructelor si produselor din fructe;

d) organizatiile profesionale, interprofesionale si organismele pe filierã;

e) instrumentele si mecanismele de reglementare a pietei.

(2) Speciile de pomi, arbusti fructiferi si cãpsuni cultivate în România sunt prevãzute în anexa nr. 1.

CAPITOLUL II

Productia pomicolã

SECTIUNEA 1

Patrimoniul pomicol

Art. 4. - (1) Patrimoniul pomicol este alcãtuit din: pomi si arbusti fructiferi, indiferent de sistemul de culturã, cãpsunãrii, pepiniere pomicole, inclusiv terenurile pentru asolamente, terenurile în pregãtire pentru plantare si terenurile din intravilan plantate cu pomi, arbusti fructiferi si cãpsuni.

(2) În România pãstrarea patrimoniului pomicol, mentinerea si ridicarea valorii biologice si a potentialului productiv al plantatiilor de pomi, arbusti fructiferi si protejarea mediului înconjurãtor constituie o obligatie a cultivatorilor.

Art. 5. - (1) Patrimoniul pomicol se clasificã în urmãtoarele categorii:

a) plantatii tinere, pânã la intrarea pe rod;

b) plantatii pe rod, în plinã productie;

c) plantatii pe rod, în declin;

d) pepiniere pomicole;

e) colectii pomologice, culturi de concurs si loturi experimentale;

f) terenuri în pregãtire pentru înfiintarea plantatiilor.

(2) Sistemul de culturã se defineste prin densitate, sortimente, tehnologii, performante tehnice si economice si se clasificã astfel:

a) sistem extensiv;

b) sistem intensiv;

c) sistem superintensiv;

d) pomi rãzleti.

Art. 6. - (1) Plantatiile de pomi fructiferi, arbusti fructiferi si cãpsuni se realizeazã în România cu precãdere pe arealele consacrate, situate în special în zona colinarã, pe nisipuri, precum si pe alte terenuri cu conditii ecologice favorabile, denumite areale pomicole, care sunt supuse delimitãrii teritoriale.

(2) Arealele pomicole reprezintã zona geograficã a culturii pomilor si arbustilor fructiferi, constituie o categorie distinctã a fondului funciar si sunt prevãzute în anexa nr. 2.

(3) Din punct de vedere teritorial, patrimoniul pomicol se delimiteazã în zone, bazine, centre si exploatatii pomicole, alcãtuite din livezi, astfel cum vor fi definite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(4) Pomii si arbustii fructiferi situati în curti, pãsuni, fânete, aliniamente si perdele de protectie, denumiti pomi rãzleti, si ale cãror produse nu fac obiectul comercializãrii pe piatã nu fac parte din cadastrul pomicol.

(5) Evidenta pomilor rãzleti se tine separat.

Art. 7. - (1) Delimitarea teritorialã a patrimoniului pomicol se înregistreazã în cadastrul agricol ca pozitie distinctã, numitã cadastru pomicol, si urmãreste:

a) stabilirea perimetrelor patrimoniului pomicol;

b) structura patrimoniului pomicol pe sisteme de culturã, specii, parcele si detinãtori.

(2) Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului împreunã cu Ministerul Administratiei si Internelor stabilesc normele metodologice de realizare si tinere a evidentei cadastrului pomicol, ca o componentã a cadastrului agricol, cu respectarea prevederilor legale în domeniu.

(3) Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului, cu sprijinul Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti”, efectueazã delimitarea si actualizarea lucrãrilor de zonare si microzonare a arealelor pomicole.

Art. 8. - Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului si Ministerul Administratiei si Internelor organizeazã recensãmântul patrimoniului pomicol, din 10 în 10 ani, începând cu anul 2005.

Art. 9. - Normele tehnice de înfiintare si defrisare a plantatiilor pomicole, denumite livezi, indiferent de forma de proprietate, vor fi reglementate prin ordin al ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor si mediului.

SECTIUNEA a 2-a

Producerea materialului sãditor

Art. 10. - Producerea materialului sãditor pomicol se face numai de cãtre pepinierele pomicole autorizate, potrivit Legii nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul si certificarea calitãtii, comercializarea semintelor si materialului sãditor, precum si înregistrarea soiurilor de plante.

Art. 11. - (1) Pipinierele pomicole au obligatia sã producã material sãditor numai din categoriile biologice prevãzute în sortimentul aprobat prin Catalogul oficial al soiurilor de plante si hibrizi cultivate în România si cataloagele oficiale ale soiurilor si hibrizilor cultivati în Uniunea Europeanã.

(2) Categoriile biologice superioare de material sãditor pomicol, prebazã si bazã se produc în unitãti autorizate.

Art. 12. - În pomiculturã se admit la plantare urmãtoarele categorii de material sãditor:

a) pomi altoiti, formati în pepiniere;

b) pomi pe rãdãcini proprii, din sortimentul admis la înmultire, obtinuti prin metode clasice sau culturi de meristeme;

c) butasi înrãdãcinati, marcote, drajoni, stoloni.

Art. 13. - Pentru producerea materialului sãditor pomicol sunt folosite urmãtoarele categorii de material initial:

a) portaltoi obtinuti pe cale generativã din sâmburi si seminte, proveniti din plantatii semincere autorizate;

b) portaltoi obtinuti pe cale vegetativã - clone – din plantatii mamã de butasi, marcotiere si drajoniere autorizate sau prin culturi de meristeme;

c) altoi, prelevat sub formã de ramuri sau muguri, din plantatii mamã autorizate.

Art. 14. - Baza materialã aferentã sectorului de producere a materialului sãditor pomicol este protejatã, detinãtorii fiind obligati sã respecte destinatia initialã a acesteia.

SECTIUNEA a 3-a

Înfiintarea, exploatarea si defrisarea plantatiilor pomicole

Art. 15. - Înfiintarea plantatiilor de pomi, arbusti fructiferi si cãpsuni, organizate în exploatatii pomicole amplasate în zone, bazine, centre pomicole de o anumitã suprafatã si o anumitã structurã de specii si soiuri, în conformitate cu dispozitiile prezentei legi si ale Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 108/2001 privind exploatatiile agricole, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 166/2002, este optiunea liberã a oricãrui proprietar sau detinãtor de teren.

Art. 16. - (1) Soiurile fiecãrei specii de pomi, arbusti fructiferi si cãpsuni se clasificã în urmãtoarele categorii:

recomandate, autorizate, autorizate temporar si interzise.

(2) Definitiile categoriilor de soiuri se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(3) Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului, prin Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomiculturã, asigurã elaborarea lucrãrilor de zonare a speciilor de pomi si arbusti fructiferi recomandate si autorizate pentru culturã în cadrul fiecãrei zone, bazin si centru pomicol, precum si actualizarea periodicã a acestora.

Art. 17. - (1) Exploatatiile pomicole beneficiazã de facilitãti financiare din partea statului, în conformitate cu legislatia în vigoare.

(2) Înfiintarea exploatatiilor pomicole în zonele, bazinele si centrele pomicole beneficiazã de sprijin financiar din partea statului.

Art. 18. - Amenajarea unor terenuri în pantã, slab fertile si cu fenomene de eroziune a solului si valorificarea acestora prin culturi pomicole sunt considerate activitãti de interes national pentru protejarea mediului si se bucurã de sprijinul statului asigurat prin Fondul de ameliorare a fondului funciar, potrivit legislatiei în vigoare.

Art. 19. - (1) Plantatiile de pomi cu suprafata mai mare de 0,5 ha si cele de arbusti fructiferi de peste 0,2 ha, situate în zone, bazine si centre consacrate, se înfiinteazã în baza autorizatiei de plantare, eliberatã de directiile generale pentru agriculturã si dezvoltare ruralã judetene si, respectiv, a municipiului Bucuresti, conform reglementãrilor stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(2) Pentru plantatiile de pomi cu suprafata mai mare de 2 ha si pentru plantatiile de arbusti fructiferi cu suprafata mai mare de 0,5 ha, autorizatia de plantare se elibereazã în baza unui proiect de înfiintare a exploatatiei pomicole, elaborat de persoane autorizate si avizat de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomiculturã sau de statiunea de cercetare si dezvoltare pomicolã din zonã.

(3) Sunt exceptate de la obtinerea autorizatiei de plantare colectiile de pomi si arbusti fructiferi, culturile pomicole de concurs si parcelele experimentale.

Art. 20. - Toate plantatiile pomicole organizate în exploatatii agricole se înfiinteazã numai cu soiuri din categoriile recomandate si autorizate.

Art. 21. - (1) Defrisarea plantatiilor de pomi si arbusti fructiferi de interes comercial apartinând persoanelor fizice sau juridice se face numai în baza autorizatiei de defrisare, eliberatã de cãtre directiile generale pentru agriculturã si dezvoltare ruralã judetene si, respectiv, a municipiului Bucuresti, în conditiile prevãzute de legislatia în vigoare.

(2) Sunt exceptate de la obtinerea autorizatiei de defrisare colectiile de pomi si arbusti fructiferi, culturile pomicole de concurs si parcelele experimentale, care se aprobã de consiliile stiintifice ale unitãtilor respective.

Art. 22. - (1) Durata de functionare a plantatiilor de pomi si arbusti fructiferi, în conditiile de exploatare normalã, precum si modalitatea defrisãrii acestora sunt prevãzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(2) În cazul în care, dupã defrisare, terenul respectiv nu se replanteazã, detinãtorii au obligatia sã înainteze la directiile generale pentru agriculturã si dezvoltare ruralã judetene si, respectiv, a municipiului Bucuresti, cu 3 luni înaintea defrisãrii, documentatia necesarã pentru schimbarea categoriei de folosintã a terenurilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(3) Regimul de exploatare a plantatiilor pomicole si arbustilor fructiferi apartinând institutiilor de învãtãmânt, cu scop didactic, si al parcelelor experimentale ale unitãtilor de cercetare se va stabili prin planurile de învãtãmânt, respectiv prin programele de cercetare ale unitãtilor respective.

Art. 23. - (1) Cultura speciilor de nuc, migdal, castan comestibil, alun, denumite în continuare nucifere, este supusã si urmãtoarelor prevederi speciale:

a) înfiintarea plantatiilor de nucifere se face cu material sãditor selectionat de cãtre pepinierele autorizate. Pe terenurile supuse eroziunii se pot planta si biotipuri locale provenite de la pepinierele silvice;

b) tãierea unui nuc sau castan comestibil, indiferent de sistemul de culturã sau de forma de proprietate, se face pe baza autorizatiei-model prevãzute în anexa nr. 3a) sau 3b) la prezenta lege, cu obligatia plantãrii prealabile a 5 pomi tineri din soiurile recomandate si autorizate;

c) cererea pentru tãierea nucilor si castanilor comestibili rãzleti, solicitatã de persoane fizice sau juridice, se depune cu cel putin 3 luni înaintea executãrii tãierii, iar aceasta se verificã si se aprobã de directiile generale pentru agriculturã si dezvoltare ruralã judetene si, respectiv, a municipiului Bucuresti;

d) în cazurile când se solicitã defrisarea plantatiilor de nuc si castan comestibil în masiv, este obligatorie expertiza tehnicã efectuatã de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomiculturã sau de statiunea de cercetare si dezvoltare pomicolã din zonã. Termenul de depunere a documentatiei de defrisare este de cel putin 6 luni înaintea datei propuse pentru defrisare;

e) criteriile care stau la baza documentatiei în vederea autorizãrii tãierii exemplarelor de nuc si castan comestibil, precum si defrisarea lor când sunt în masiv se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 24. - În termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, organele abilitate vor organiza inventarierea nucilor si a castanilor comestibili aflati în plantatii sau ca pomi rãzleti, cu consemnarea proprietarilor si a parcelelor cadastrale în care se gãsesc.

Art. 25. - În programele de împãdurire si combatere a eroziunii solului din zonele de culturã a nucului si castanului se vor introduce si aceste specii. Regia Nationalã a Pãdurilor si alti detinãtori de terenuri forestiere vor utiliza la plantare material sãditor din soiuri autorizate si recomandate, precum si biotipurile locale.

CAPITOLUL III

Valorificarea fructelor

Art. 26. - În functie de însusirile specifice, fructele au urmãtoarele destinatii:

a) consum în stare proaspãtã;

b) consum sub forma prelucratã industrial.

Art. 27. - (1) Fructele destinate a fi livrate pentru consumul uman se clasificã în categorii de calitate, conform standardelor de comercializare, care dobândesc caracterul de obligativitate.

(2) Se supun standardelor de calitate urmãtoarele fructe: ciresele, visinele, caisele, piersicile si nectarinele, cãpsunile, merele, perele, prunele, gutuile, nucile în coajã, fructele de arbusti fructiferi, precum si fructele de orice fel care fac obiectul importului.

(3) Se excepteazã de la cerintele de conformitate cu standardele de calitate:

a) produsele oferite de cãtre producãtori la centrele speciale de preluare, pregãtire, ambalare, marcare, destinate vânzãrilor de gros sau în detaliu;

b) produsele expediate în vrac cãtre unitãtile si fabricile de procesare.

Art. 28. - (1) Comercializarea fructelor, potrivit prevederilor art. 27 alin. (1), este supusã controlului de conformitate pe filiera produsului.

(2) Controlul de conformitate se face la fata locului, în toate stadiile de comercializare, de cãtre organismele autorizate prin lege.

Art. 29. - (1) În cazul unor accidente de sãnãtate în consum, analiza fructelor care au fãcut obiectul vânzãrii pe piatã, privind continutul de reziduuri de pesticide, contaminanti si alte substante, este obligatorie si se efectueazã de laboratoarele acreditate.

(2) Evidenta tratamentelor si a substantelor utilizate în plantatiile pomicole destinate comercializãrii fructelor se tine de cãtre producãtor si se supune controlului Inspectiei de stat pentru controlul tehnic în producerea si valorificarea legumelor si fructelor.

Art. 30. - (1) Fructele proaspete destinate consumului uman circulã pe filiera de produs însotite de certificate de conformitate cu standardele de calitate, eliberate de cãtre organismul de certificare instituit în acest scop.

(2) Modelul certificatului de conformitate se va stabili prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 31. - (1) Prelucrarea fructelor în scop comercial poate fi fãcutã de cãtre agenti economici autorizati pentru aceastã activitate, cu mijloace proprii sau grupati în diferite forme de cooperare.

(2) Fructele destinate prelucrãrii industriale circulã însotite de certificatul de destinatie industrialã emis de cãtre organismele de control, al cãrui model se va stabili prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 32. - Prin prelucrarea fructelor se obtin urmãtoarele produse:

a) fructe deshidratate, întregi sau portionate, fãinuri de fructe;

b) fructe congelate, individual sau în bloc;

c) sucuri: cu pulpã de fruct, limpezi, filtrate, conservate prin pasteurizare, nectaruri;

d) sucuri concentrate;

e) conserve: compoturi, dulceturi, gemuri, magiun de prune, marmeladã, piureuri;

f) distilate: tuicã, palincã, rachiuri;

g) fermentate: cidru, otet;

h) alte produse.

Art. 33. - (1) Dreptul de folosire de cãtre producãtori a unor denumiri de origine pentru anumite loturi de fructe proaspete sau prelucrate se acordã prin certificat de atestare a originii geografice.

(2) Certificatul se elibereazã de cãtre organele abilitate în acest scop, pe baza verificãrilor fãcute de specialisti împuterniciti pentru controlul respectãrii conditiilor impuse pentru producerea fructelor si prelucrarea acestora.

Art. 34. - Producãtorii si comerciantii de produse alcoolice din fructe în vrac sunt obligati sã tinã evidenta acestora, în conformitate cu legislatia în vigoare.

Art. 35. - Etichetarea fructelor si a produselor din fructe se face conform standardelor si normelor de calitate.

Art. 36. - (1) Distilatele, care se disting prin originalitatea însusirilor lor imprimatã de locul de producere, soiul sau sortimentul de soiuri, tehnologia de distilare folositã, modul de pãstrare si învechire, se pot încadra în categoria bãuturilor alcoolice din fructe, de calitate superioarã, cu indicatia geograficã din care provin.

(2) Comercializarea distilatelor din fructe de calitate superioarã, cu indicatia geograficã, se face sub numele arealului de productie pomicolã delimitatã, în mod obisnuit, al bazinului sau al centrului pomicol, eventual al localitãtii în care se aflã exploatatia pomicolã.

Art. 37. - (1) Tuica este o bãuturã alcoolicã româneascã, obtinutã în mod expres prin fermentarea fructelor din speciile sâmburoase ori a maceratului din aceste fructe, în prezenta sau nu a sâmburelui, urmatã de o distilare sau redistilare, la o concentratie alcoolicã determinatã la temperatura de 20sC, specificã fiecãrui sortiment, în functie de traditie, de indicarea arealului de producere a acesteia si de calitatea ei.

(2) În functie de zona în care s-au produs fructele, de tehnologia specificã aplicatã, maturare sau învechire, bãutura astfel obtinutã poartã denumirea de: “palincã”, “horincã”, “turt”.

(3) Concentratia alcoolicã minimã este diferentiatã în functie de procesul tehnologic de obtinere, dar nu mai micã de 24% în volum la comercializarea pentru consum.

Art. 38. - (1) Rachiul de fructe este bãutura alcoolicã obtinutã în mod exclusiv prin fermentarea fructelor din speciile semintoase, a marcului sau sucului din aceste fructe, urmatã de distilare la concentratia alcoolicã specificã, astfel încât produsul obtinut în urma distilãrii sã aibã aroma si gustul fructului din care provine.

(2) Termenul Williams este admis pentru rachiul de pere produs în exclusivitate din soiul de pere Williams.

(3) Concentratia alcoolicã a rachiului de fructe la temperatura de 20sC este de minimum 37,5% în volum.

Art. 39. - În producerea tuicii, palincii si a rachiurilor de fructe nu este admis adaosul de alcool etilic din cereale, coloranti sau arome obtinute pe cale sinteticã.

Art. 40. - Se interzic producerea si comercializarea tuicii, a palincii si a rachiurilor provenite din spirt, arome si coloranti sintetici.

Art. 41. - Statul sprijinã constituirea organizatiilor de producãtori si a organizatiei interprofesionale pentru fructe, pe baza initiativei libere a producãtorilor, în conformitate cu legislatia în vigoare.

CAPITOLUL IV

Inspectia si controlul calitãtii fructelor si a produselor obtinute din fructe

Art. 42. - (1) În vederea implementãrii prevederilor prezentei legi se înfiinteazã ca directie în cadrul Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului Inspectia de stat pentru controlul tehnic în producerea si valorificarea legumelor si fructelor, denumitã în continuare I.S.C.T.P.V.L.F., cu structuri organizatorice în cadrul directiilor generale pentru agriculturã si dezvoltare ruralã judetene si, respectiv, a municipiului Bucuresti, care se aprobã prin ordin al ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor si mediului, cu respectarea numãrului de personal, în limita bugetului aprobat.

(2) Atributiile I.S.C.T.P.V.L.F. vor fi stabilite prin norme metodologice.

CAPITOLUL V

Sanctiuni

Art. 43. - Încãlcarea dispozitiilor prezentei legi atrage rãspunderea civilã, contraventionalã sau penalã, dupã caz.

Art. 44. - Defrisarea fãrã autorizatie a plantatiilor de pomi fructiferi, indiferent de forma de proprietate, cu o

suprafatã mai mare de 0,5 ha, sau a plantatiilor de arbusti fructiferi cu o suprafatã mai mare de 0,2 ha, precum si a nucilor sau a castanilor comestibili, indiferent de sistemul de culturã, constituie infractiunea de distrugere si se pedepseste potrivit art. 217 din Codul penal.

Art. 45. - (1) Falsificarea bãuturilor distilate sau a altor bãuturi si produse obtinute din fructe, precum si expunerea spre vânzare sau vânzarea unor astfel de bãuturi sau produse stiind cã sunt falsificate constituie infractiunea de falsificare de alimente sau alte produse si se pedepseste potrivit art. 313 din Codul penal.

(2) Bãuturile sau produsele care au fãcut obiectul infractiunii se confiscã.

Art. 46. - Constituie contraventie urmãtoarele fapte:

a) înfiintarea plantatiilor cu suprafete mai mari de 0,5 ha de pomi fructiferi si a suprafetelor mai mari de

0,2 ha de arbusti fructiferi de fiecare agent economic sau de familie ori extinderea peste aceastã limitã a celor existente, fãrã autorizatie de plantare, cu nerespectarea dispozitiilor art. 19;

b) înfiintarea de plantatii noi de pomi cu suprafete mai mari de 0,5 ha si 0,2 ha arbusti fructiferi sau extinderea

celor existente cu alte soiuri decât cele recomandate si autorizate, cu nerespectarea prevederilor art. 20;

c) nerespectarea prevederilor art. 29 privind analiza continutului de reziduuri, contaminanti si alte substante,

precum si a celor privind evidenta tratamentelor si a substantelor utilizate;

d) nerespectarea prevederilor art. 30 alin. (1) si ale art. 31 alin. (2) privind obligativitatea însotirii produselor de certificat de conformitate cu standardele de calitate pentru fructele destinate consumului uman în stare proaspãtã, respectiv de certificat de destinatie industrialã pentru fructele proaspete destinate procesãrii;

e) nerespectarea prevederilor art. 27 si 31 privind punerea în consum si comercializarea fructelor si a distilatelor din fructe si a altor produse din fructe;

f) nerespectarea prevederilor art. 34 privind obligatia tinerii evidentelor produselor din fructe;

g) nerespectarea prevederilor art. 33 referitoare la folosirea denumirii de origine a produselor distilate din fructe din zona de culturã care are drept de indicatie geograficã;

h) nerespectarea prevederilor art. 35 privind etichetarea fructelor si a produselor din fructe.

Art. 47. - (1) Contraventiile prevãzute la art. 46 se sanctioneazã dupã cum urmeazã:

a) cu amendã de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei, cele prevãzute la lit. a) si b);

b) cu amendã de la 50.000.000 lei la 75.000.000 lei, cele prevãzute la lit. c)-f);

c) cu amendã de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, cele prevãzute la lit. g) si h).

(2) Amenda contraventionalã se aplicã persoanelor fizice si juridice.

Art. 48. - Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevãzute în prezenta lege se fac prin proces-verbal încheiat de organele de control abilitate din Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului, Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Sãnãtãtii, Autoritatea Nationalã pentru Protectia Consumatorilor, potrivit atributiilor ce le revin conform legii.

Art. 49. - Contraventiilor prevãzute la art. 46 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile ulterioare.

CAPITOLUL VI

Dispozitii finale

Art. 50. - (1) Înfiintarea, întretinerea si defrisarea de plantatii pomicole, arbusti fructiferi si cãpsunãrii, conditiile pe care trebuie sã le îndeplineascã fructele pentru valorificare în stare proaspãtã si conservate, precum si produsele distilate obtinute din fructe, conditiile de atribuire a denumirii produselor cu indicatie geograficã, normele de comercializare, precum si alte mãsuri se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi, elaborate de Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului, cu avizul Ministerului Sãnãtãtii, Ministerului Finantelor Publice, Ministerului Integrãrii Europene, Autoritãtii Nationale pentru Protectia Consumatorilor si Ministerului Justitiei.

(2) Normele metodologice de aplicare a prezentei legi vor fi elaborate în termen de 90 de zile de la publicarea

acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, si se supun Guvernului spre aprobare.

Art. 51. - (1) Prezenta lege intrã în vigoare în termen de 90 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã Legea pomiculturii nr. 11/1974, publicatã în Buletinul

Oficial, Partea I, nr. 105 din 29 iulie 1974.

Art. 52. - Anexele nr. 1, 2, 3a) si 3b) fac parte integrantã din prezenta lege.

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 23 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TÃRÃCILÃ

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 24 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

VIOREL HREBENCIUC

Bucuresti, 10 iulie 2003.

Nr. 348.

ANEXA Nr. 1

SPECIILE

de pomi, arbusti fructiferi si cãpsuni cultivate în România

Specia

A. Pomi fructiferi

Mãr

Pãr

Gutui

Prun

Cires

Visin

Cais

Piersic si Nectarin

Nuc

Migdal

Alun

Castan

B. Arbusti fructiferi

Coacãz negru

Coacãz rosu

Coacãz alb

Agris

Zmeurã de grãdinã

Afin de culturã

Mur de grãdinã

Mãces

Soc negru

Trandafir pentru petale

Lonicera caerulea

Corn

Cãtinã

C. Cãpsun

ANEXA Nr. 2

ZONAREA SPECIILOR POMICOLE

Formatiune de vegetatie naturalã	Spatiul geografic ocupat	Specii cultivate
Subzona pãdurilor de fag-subetajul	Dealuri între 500-800 m altitudine	Coacãz, agris, afin, unele soiuri de mãr
Subzona pãdurilor de gorun	Dealuri mijlocii si partea inferioarã a celor înalte, 300-800 m altitudine	Zmeur, mãr, prun, visin, unele soiuri de pãr
Subzona pãdurilor de cer, garnitã si stejar	Partea nordicã a Câmpiei Române, Piemontul Getic si rama externã a dealurilor din vestul tãrii; 50-500 m altitudine	Mãr, pãr, prun, gutui, cires, visin, nuc, alun, cãpsun
Zona de silvostepã	Suprafete mai mari sau mai mici în toate provinciile; 50-500 m	Toate speciile pomicole, cultivate cu altitudine deosebire în regim irigat
Zona stepei danubiene	Partea de est si de sud a Câmpiei Române, Dobrogea, Platforma Bârladului, insule în Câmpia Siretului; 0-200 m altitudine	Cais, piersic, migdal, prun, cires, visin, soiuri vãratice de mãr si pãr, nuc, în conditii de irigare

ANEXA Nr. 3a)

MINISTERUL AGRICULTURII, PÃDURILOR, APELOR SI MEDIULUI DIRECTIA GENERALÃ PENTRU AGRICULTURÃ SI DEZVOLTARE RURALÃ ............................... AUTORIZATIE Nr. ...../.......... Domnul/doamna ..................................................., cu domiciliul în comuna/orasul ..........................., judetul ........................................, solicitã tãierea a ............................................. bucãti nuci/castani comestibili. Director general, ...................................... (numele si prenumele) Semnãtura si stampila Data eliberãrii ........................................................ N.B.: Autorizatia se tipãreste pe o singurã fatã în registre de 100 de file si se completeazã într-un singur exemplar.

MINISTERUL AGRICULTURII, PÃDURILOR, APELOR SI MEDIULUI DIRECTIA GENERALÃ PENTRU AGRICULTURÃ SI DEZVOLTARE RURALÃ ............................... AUTORIZATIE Nr. ......./................. În conformitate cu prevederile Legii pomiculturii nr. ................, se autorizeazã domnul/doamna .................................................., cu domiciliul în comuna/orasul .................................................., judetul .........................................................................................., pentru tãierea de .......... nuci/castani comestibili, pomi rãzle din locurile urmãtoare: .................................................................. ...................................................................................................... . Solicitantul a plantat nuci/castani .................................. bucã în zona ....................................................................................... . Director general, ..................................... (numele si prenumele) Semnãtura si stampila Data eliberãrii ..................................

ANEXA Nr. 3b)

MINISTERUL AGRICULTURII, PÃDURILOR, APELOR SI MEDIULUI DIRECTIA GENERALÃ PENTRU AGRICULTURÃ SI DEZVOLTARE RURALÃ ............................... AUTORIZATIE Nr. ...../.......... Agent economic ...................................................., cu sediul în comuna/orasul ................................, judetul ........................................, solicitã tãierea/defrisarea a .................. ha/bucãti nuci/castani comestibili. Director general, ...................................... (numele si prenumele) Semnãtura si stampila Data eliberãrii ........................................................ N.B.: Autorizatia se tipãreste pe o singurã fatã în registre de 100 de file si se completeazã într-un singur exemplar.

MINISTERUL AGRICULTURII, PÃDURILOR, APELOR SI MEDIULUI DIRECTIA GENERALÃ PENTRU AGRICULTURÃ SI DEZVOLTARE RURALÃ ............................... AUTORIZATIE Nr. ......./.................... În conformitate cu prevederile Legii pomiculturii nr. .................. se autorizeazã agentul economic .............................................., cu sediul în comuna/orasul ........................................................, judetul .........................................................................................., pentru tãierea/defrisarea de .................. ha/bucãti nuci/castani comestibili din locurile urmãtoare: .............................................. ...................................................................................................... . Solicitantul a plantat nuci/castani .................................. bucãti în zona ...................................................................................... . Director general, ..................................... (numele si prenumele) Semnãtura si stampila Data eliberãrii ..................................

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii pomiculturii

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea pomiculturii si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 9 iulie 2003.

Nr. 491.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 222

din 3 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicatã de Cornelia Filip în Dosarul nr. 10.365/2002 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucuresti.

La apelul nominal sunt prezenti Cornelia Filip, prin mandatar Ana Bistriceanu, Ion Dobre, Lucian Gherghinescu, Ion Ciurdea, precum si Ministerul Finantelor Publice, prin consilier juridic Nicoleta Negut.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 116C/2003, având în vedere cã obiectul exceptiei de neconstitutionalitate este identic cu cel al cauzei mentionate.

La apelul nominal este prezent Florea Tãlpeanu, lipsind celelalte pãrti, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Pãrtile prezente nu se opun conexãrii dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public considerã cã sunt îndeplinite conditiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicatã, si ale art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 116C/2003 la Dosarul nr. 91C/2003, care este primul înregistrat.

Ion Dobre, Lucian Gherghinescu si Florea Tãlpeanu lasã la aprecierea Curtii solutionarea exceptiei.

Reprezentantul Ministerului Finantelor Publice solicitã respingerea exceptiei, invocând jurisprudenta Curtii. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, arãtând cã asupra constitutionalitãtii textelor legale criticate Curtea s-a pronuntat prin deciziile nr. 191/2002, nr. 71/2002 si nr. 72/2003, statuând cã acestea sunt constitutionale. Precizeazã cã nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:

Prin încheierile din 6 decembrie 2002 si 29 ianuarie 2003, pronuntate în dosarele nr. 8.459/2002 si nr. 10.365/2002, Judecãtoria Sectorului 4 si, respectiv, Judecãtoria Sectorului 2 Bucuresti au sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicatã de Maria Dudea si Cornelia Filip.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine cã dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 încalcã art. 15 alin. (2) din Constitutie prin aceea cã se înlãturã sanctiunea nulitãtii si se valideazã un act viciat în considerarea bunei-credinte. Se mai sustine cã dispozitiile legale criticate contravin si art. 41 alin. (1), (2) si (3) din Constitutie, întrucât, desi legea, prin art. 2, recunoaste cã dreptul de proprietate asupra unui imobil preluat fãrã titlu valabil nu s-a pierdut niciodatã, alin. (2) al art. 46 recunoaste altei persoane un drept de proprietate asupra aceluiasi imobil.

Judecãtoria Sectorului 2 Bucuresti considerã cã dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale. În motivarea acestei opinii aratã cã art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 10/2001 “valideazã un act lovit de nulitate, statuând cã buna-credintã este suficientã pentru a dobândi un drept real imobiliar. Prin urmare este avantajat dobânditorul de bunã-credintã, în defavoarea proprietarului deposedat, cu nesocotirea art. 41 alin. (1)-(3) si art. 16 din Constitutie, care ocrotesc proprietatea în mod egal”.

Judecãtoria Sectorului 4 Bucuresti apreciazã cã textul legal criticat este constitutional.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul aratã cã ipoteza alin. (2) al art. 46 din Legea nr. 10/2001 este aceea a actelor de înstrãinare a bunului altuia. Se apreciazã cã, desi aceastã problemã de principiu nu are o reglementare legalã expresã, solutiile consacrate în practicã au în vedere atitudinea subiectivã a pãrtilor la încheierea contractului. În situatia în care ambele pãrti sau cel putin cumpãrãtorul au fost de bunã-credintã, vânzarea este anulabilã pentru eroare asupra calitãtii esentiale a vânzãtorului, socotit în mod gresit proprietar al lucrului.

Protejarea dobânditorului cu titlu oneros de bunã-credintã este justificatã pe consideratiuni de echitate si utilitate socialã, constituind una dintre exceptiile de la principiul anulãrii actului subsecvent ca urmare a anulãrii actului initial. Astfel, dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 reprezintã o aplicare a principiului constitutional al ocrotirii proprietãtii private si al bunei-credinte a celui care a devenit proprietar. Se aratã cã dispozitiile legale criticate nu contin nici un element de discriminare care sã ducã la încãlcarea art. 16 din Constitutie, deoarece tuturor celor aflati în situatia descrisã de ipoteza textului criticat urmeazã sã li se aplice acelasi regim. În concluzie, se apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã.

Avocatul Poporului, în punctul sãu de vedere, aratã cã textul supus controlului de constitutionalitate enuntã douã teze. Prima tezã, cu valoare de principiu, lipseste de eficientã juridicã actele de înstrãinare a imobilelor preluate de stat fãrã titlu valabil, prin sanctionarea lor cu nulitate absolutã. A doua tezã reprezintã o exceptie si reglementeazã ipoteza în care actele juridice de înstrãinare a imobilelor preluate de cãtre stat, fãrã titlu valabil, îsi mentin validitatea în situatiile în care au fost încheiate cu bunã-credintã.

Articolul criticat consacrã, pe cale legalã, principiul ocrotirii bunei-credinte în domeniul regimului juridic al imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Se mai aratã cã textul criticat este în concordantã cu prevederile constitutionale cu privire la proprietate si cu cele privind egalitatea cetãtenilor în fata legii.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, sustinerile pãrtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Exceptia are ca obiect dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dispozitii al cãror continut este urmãtorul: “Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolutã, în afarã de cazul în care actul a fost încheiat cu bunã-credintã.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã asupra constitutionalitãtii dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a mai pronuntat, de exemplu prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, si Decizia nr. 72 din 18 februarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 21 martie 2003.

Cu acest prilej Curtea Constitutionalã, aplicând principiul ocrotirii bunei-credinte si pe cel al aparentei de drept, a decis cã acest text este constitutional, dat fiind cã solutia pe care o consacrã nu are nimic novator si, prin urmare, nu poate fi socotit retroactiv.

Solutiile adoptate, ca si considerentele pe care acestea se întemeiazã îsi mentin valabilitatea si în cauza de fatã, întrucât nu au apãrut împrejurãri noi care sã determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în aceastã materie.

Curtea constatã, de asemenea, cã ocrotirea interesului dobânditorului de bunã-credintã a fost determinatã de ratiuni care vizeazã asigurarea securitãtii circuitului civil si stabilitatea raporturilor civile. Ne aflãm în prezenta unei erori comune a dobânditorilor cu privire la calitatea de proprietar a statului, eroare ce îndreptãteste o largã prezumtie de bunã-credintã a acestora, întrucât aceastã eroare comunã a tuturor dobânditorilor s-a bazat pe autoritatea unui act legislativ. Astfel cã nu poate fi decât de bunã-credintã cel ce se întemeiazã pe o dispozitie a legii.

Fatã de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicatã de Maria Dudea si Cornelia Filip în dosarele nr. 8.459/2002 si 10.365/2002 ale Judecãtoriei Sectorului 4 si, respectiv, Judecãtoriei Sectorului 2 Bucuresti.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 3 iunie 2003.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 246

din 10 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificãrile si completãrile ulterioare

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Florentina Baltã - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Compania Nationalã “Posta Românã” - S.A., Directia Regionalã de Postã Galati în Dosarul nr. 7.961/2002 al Tribunalului Brãila - Sectia civilã.

La apelul nominal lipsesc pãrtile, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiatã, sustinând cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii în timp si nici celor ale art. 41 referitoare la protectia proprietãtii private.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:

Prin Încheierea din 6 februarie 2003, pronuntatã în Dosarul nr. 7.961/2002, Tribunalul Brãila - Sectia civilã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Compania Nationalã “Posta Românã” - S.A., Directia Regionalã de Postã Galati.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine cã textul de lege criticat retroactiveazã în sensul cã modificã sau anuleazã drepturile câstigate ale persoanelor îndreptãtite la restituire. Se aratã cã legiuitorul modificã în mod unilateral categoriile de persoane îndreptãtite la restituire, creând o situatie discriminatorie între diferitele categorii de solicitanti, dupã ce procesul de depunere si înregistrare a notificãrilor a fost epuizat. Pe de altã parte, este încãlcat dreptul de proprietate prevãzut de art. 41 din Constitutie, întrucât se împiedicã procesul de restituire cãtre anumite institutii cu capital de stat a dreptului de proprietate pe care acestea l-au dobândit de-a lungul timpului de la stat.

Tribunalul Brãila - Sectia civilã apreciazã exceptia de neconstitutionalitate ca fiind întemeiatã pentru aceleasi motive care au fost sustinute de autoarea exceptiei.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicatã. Guvernul aratã cã dispozitia legalã criticatã nu produce efecte retroactive, întrucât ea nu se aplicã cererilor de restituire definitiv solutionate înaintea intrãrii sale în vigoare, fiind de imediatã aplicare cu privire la cererile în curs de solutionare. Se apreciazã cã nu se încalcã nici dreptul de proprietate, întrucât excluderea ministerelor, a celorlalte

institutii publice ale statului sau ale unitãtilor administrativ-teritoriale, a regiilor autonome, companiilor ori societãtilor nationale, societãtilor comerciale cu capital de stat, precum si a celor privatizate potrivit legii s-a justificat tinând seama de personalitatea juridicã de drept public a acestora, deci de calitatea subiectelor enumerate, marea majoritate având si calitatea de detinãtori ai imobilelor preluate abuziv. Or, nu se poate concepe ca statul, prin institutia publicã, regia autonomã sau societatea comercialã cu capital de stat, sã solicite restituirea de la aceleasi persoane juridice de drept public a unor bunuri preluate abuziv.

Prin urmare, se apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

Textul legal criticat a fost introdus prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 184/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002, si are urmãtorul continut:

- Art. 3 alin. (2): “Ministerele, celelalte institutii publice ale statului sau ale unitãtilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societãtile nationale, societãtile comerciale cu capital de stat, precum si cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptãtite si nu fac obiectul prezentei legi.”Autorul exceptiei sustine cã dispozitiile legale criticate încalcã urmãtoarele prevederi constitutionale:

- Art. 15 alin. (2): “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.”;

- Art. 41: “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãtenii strãini si apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã si prealabilã despãgubire.

(4) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãti imobiliare, cu obligatia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritãtii.

(5) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) si (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergentã, prin justitie.

(6) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinãtãti, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(7) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.

(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã modificarea reglementãrii initiale, în ceea ce priveste sfera persoanelor îndreptãtite la restituire, a fost impusã de împrejurarea cã, de regulã, institutiile publice, regiile autonome si societãtile comerciale cu capital de stat au, în economia Legii nr. 10/2001, calitatea de debitori ai obligatiei de restituire, ca detinãtori ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat.

Referitor la pretinsa încãlcare a art. 15 alin. (2) din Constitutie, Curtea retine cã formula redactionalã a textului legal dedus controlului nu oferã temei unei atare critici, întrucât nu contine în sine nici o dispozitie cu caracter retroactiv, textul urmând a-si gãsi aplicarea exclusiv de la data intrãrii în vigoare a ordonantei modificatoare. În ceea ce priveste determinarea situatiilor juridice care rãmân supuse vechii reglementãri, precum si a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemã de constitutionalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competenta exclusivã a instantelor judecãtoresti.

Art. 41 din Constitutie, invocat în sustinerea neconstitutionalitãtii art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, are în vedere ocrotirea în mod egal a proprietãtii private, indiferent de titular. Or, în reglementarea criticatã, prin termenul “persoane îndreptãtite” sunt desemnate acele persoane care pot solicita mãsuri reparatorii constând în restituirea în naturã sau prin echivalent valoric, proprietare ale imobilelor la data preluãrii în mod abuziv a acestora de cãtre stat. Asa fiind, rezultã cã asemenea persoane nu au calitatea de proprietari în momentul solicitãrii restituirii, motiv pentru care modificarea categoriei persoanelor îndreptãtite, prin efectul textului de lege criticat, nu contravine principiului constitutional de referintã care asigurã protectia dreptului de proprietate, ca parte integrantã a patrimoniului unui subiect de drept. Garantarea constitutionalã a proprietãtii private este, în mod necesar, subsecventã existentei unui titlu de proprietate, eliberat cu respectarea dispozitiilor legale, si nu opereazã în situatia unui drept a cãrui recunoastere are caracter aleatoriu, constituind, din punctul de vedere al viitorului titular, aflat în postura de solicitant, doar o eventualitate. Prin urmare, Curtea considerã cã dispozitiile consacrate de art. 41 din Constitutie nu sunt aplicabile în cauza dedusã controlului de constitutionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Compania Nationalã “Posta Românã” - S.A., Directia Regionalã de Postã Galati în Dosarul nr. 7.961/2002 al Tribunalului Brãila - Sectia civilã.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 10 iunie 2003.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

CONSILIUL CONCURENTEI

ORDIN

pentru punerea în aplicare a Instructiunilor privind vânzãrile de terenuri si/sau clãdiri de cãtre autoritãtile publice

În baza:

- Decretului nr. 1.075/2001 privind numirea membrilor Consiliului Concurentei;

- prevederilor art. 21 alin. (4) lit. f), ale art. 28 alin. (1) si ale art. 29 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 30 aprilie 1996;

- prevederilor art. 22 alin. (1) si (5) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 3 august 1999, cu modificãrile ulterioare, si având în vedere:

- avizul favorabil al Consiliului Legislativ referitor la proiectul de Instructiuni privind vânzãrile de terenuri si/sau clãdiri de cãtre autoritãtile publice,

presedintele Consiliului Concurentei emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - În urma adoptãrii în plenul Consiliului Concurentei, se pun în aplicare Instructiunile privind vânzãrile de terenuri si/sau clãdiri de cãtre autoritãtile publice.

Art. 2. - Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei vor urmãri punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin si instructiunile mentionate la art. 1 vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Presedintele Consiliului Concurentei,

Theodor Valentin Purcãrea

Bucuresti, 8 iulie 2003.

Nr. 136.

INSTRUCTIUNI

privind vânzãrile de terenuri si/sau clãdiri de cãtre autoritãtile publice

În temeiul art. 28 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 si al art. 22 alin. (1) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificãrile ulterioare,

Consiliul Concurentei adoptã prezentele instructiuni.

CAPITOLUL I

1. Dispozitii generale

1.1. Prezentele instructiuni se vor aplica vânzãrii de terenuri si/sau clãdiri agentilor economici de cãtre autoritãtile publice. Termenul autoritate publicã include toate agentiile guvernamentale, autoritãtile administratiei publice centrale sau locale si alte organizatii publice.

1.2. Prezentele instructiuni se aplicã vânzãrii de terenuri si/sau clãdiri din domeniul privat al statului, judetului, orasului sau comunei si nu sunt aplicabile cazurilor în care autoritãtile publice dau spre închiriere sau leasing terenuri si/sau clãdiri.

CAPITOLUL II

2. Principii

2.1. Vânzarea prin intermediul unei proceduri de ofertã neconditionatã

2.1.1. Vânzarea de terenuri si/sau clãdiri în cadrul unei proceduri de ofertã deschisã si neconditionatã, care a fãcut obiectul unei publicitãti si care are aparenta unei vânzãri publice în cadrul cãreia se acceptã cea mai bunã sau unica ofertã, se face prin definitie, la valoarea pietei, si, în consecintã, nu reprezintã ajutor de stat.

2.1.2. Este irelevant cã o evaluare diferitã a terenului si/sau clãdirii a fost efectuatã anterior procedurii de ofertã neconditionatã, de exemplu în scopuri contabile sau pentru a se stabili o valoare de licitare initialã minimalã.

2.1.3. O ofertã a fãcut obiectul unei publicitãti atunci când este fãcutã publicã în mod repetat, pe o perioadã rezonabil de îndelungatã (douã luni sau mai mult), în ziarele de difuzare nationalã, revistele de proprietãti imobiliare sau alte publicatii specifice si prin intermediul agentilor imobiliari, adresându-se unei arii largi de potentiali cumpãrãtori.

2.1.4. Oferta de vânzare de terenuri si/sau clãdiri, care, datoritã valorii ridicate a acestora sau altor caracteristici, ar putea sã atragã investitorii care opereazã la scarã europeanã sau internationalã, va fi publicatã în periodice de circulatie internationalã. O asemenea ofertã ar trebui, de asemenea, sã fie fãcutã cunoscutã prin intermediul agentilor imobiliari care se adreseazã clientilor din Europa sau de pe plan international.

2.1.5. O ofertã este neconditionatã atunci când un cumpãrãtor este, în general, liber sã achizitioneze terenul si/sau clãdirea si sã le utilizeze în interes propriu. Pot fi impuse restrictii pentru a se preveni afectarea unui interes public general, pentru respectarea normelor de protectie a mediului sau pentru a se evita ofertele cu scop pur speculativ. Restrictiile referitoare la planurile urbane si regionale impuse proprietarilor, în conformitate cu legislatia nationalã privind folosirea terenurilor si/sau clãdirilor, nu afecteazã natura neconditionatã a unei oferte.

2.1.6. Dacã existã o conditie privind vânzarea, conform cãreia viitorul proprietar trebuie sã-si asume obligatii specifice (altele decât cele care rezultã din legislatia nationalã, dintr-o decizie a autoritãtilor publice sau din obligatii legate de protectia si conservarea generalã a mediului si de sãnãtatea publicã) în beneficiul autoritãtilor publice sau în interesul public general, oferta trebuie privitã ca “neconditionatã” conform pct. 2.1.5 doar dacã potentiali cumpãrãtori trebuie si au posibilitatea sã îndeplineascã respectivele obligatii, chiar dacã exercitã sau nu o activitate economicã si oricare ar fi natura acesteia.

2.2. Vânzarea încheiatã în urma altei proceduri decât cea de ofertã neconditionatã. Evaluarea de cãtre un expert independent

2.2.1. Dacã autoritãtile publice nu intentioneazã sã apeleze la o procedurã similarã celei descrise la pct. 2.1, trebuie efectuatã o evaluare de cãtre unul sau mai multi experti independenti, înainte de negocierea vânzãrii, pentru a se stabili valoarea de piatã, pe baza indicatorilor de piatã general acceptati si a criteriilor de evaluare general admise. Prin urmare, pretul pietei astfel stabilit este pretul minim de achizitionare care poate fi acceptat fãrã a se acorda un ajutor de stat.

2.2.2. Un expert însãrcinat cu evaluarea bunurilor este o persoanã care se bucurã de o bunã reputatie si care:

a) posedã o diplomã corespunzãtoare, eliberatã de un centru de formare recunoscut oficial, sau un titlu universitar echivalent;

b) are experienta si competenta necesare în evaluarea terenurilor si/sau clãdirilor cu localizarea si de categoria bunurilor respective.

Dacã nu existã titluri universitare potrivite, expertul însãrcinat cu evaluarea bunurilor trebuie sã fie membru al unei organizatii recunoscute profesional care are în sarcinã evaluarea terenurilor, clãdirilor si:

a) este numit de instantele sau organele jurisdictionale competente; sau

b) detine un atestat de specialitate si un nivel suficient de pregãtire având cel putin 3 ani de experientã practicã postcalificare în evaluarea terenurilor si/sau clãdirilor.

2.2.3. Expertul trebuie sã fie independent în îndeplinirea obligatiilor sale, adicã autoritãtile publice nu sunt abilitate sã emitã ordine care privesc rezultatele evaluãrii.

Organismele publice de evaluare si functionarii publici sau alti angajati ai acestora sunt considerati independenti doar în mãsura în care este efectiv exclus ca evaluãrile lor sã fie influentate de o manierã abuzivã.

2.2.4. Valoarea de piatã semnificã pretul la care terenul si/sau clãdirea ar putea fi vândute, la data evaluãrii, prin contract privat încheiat între un vânzãtor decizând liber si un cumpãrãtor independent, înteles fiind cã bunul a fãcut obiectul unei oferte publice, conditiile pietei permit o vânzare în conditii normale si cã termenul disponibil pentru negocierea vânzãrii este normal, având în vedere naturabunului.

2.3. Aplicarea marjei de 5%

2.3.1. Dacã, dupã încercãri rezonabile pentru a vinde terenul si/sau clãdirea la valoarea de piatã, se dovedeste cã pretul fixat de evaluator nu poate fi obtinut, pretul terenurilor si/sau clãdirilor poate fi diminuat cu pânã la 5%, diminuare care poate fi consideratã a fi justificatã de conditiile pietei. Dacã, dupã o perioadã rezonabilã, se dovedeste cã terenurile si/sau clãdirile în cauzã nu pot fi vândute la pretul fixat de evaluator, diminuat cu 5%, o nouã evaluare poate fi realizatã, iar pentru aceasta se va tine cont de experienta dobânditã anterior de cãtre expert si de ofertele primite pânã la acea datã.

2.4. Obligatii specifice

2.4.1. Vânzarea de terenuri si/sau clãdiri poate fi prevãzutã, pentru interesul general, cu obligatii specifice legate de terenurile si/sau clãdirile respective, iar nu de persoana cumpãrãtorului sau de activitãtile sale economice, sub conditia ca oricare potential cumpãrãtor sã fie tinut de ele si, în principiu, sã fie în mãsurã sã-si asume asemenea obligatii, indiferent cã el exercitã sau nu o activitate economicã, oricare ar fi natura acesteia.

2.4.2. Inconvenientele economice inerente obligatiilor specifice trebuie sã fie evaluate distinct de experti independenti si pot fi deduse din pretul de cumpãrare. Obligatiile pe care cumpãrãtorul si le asumã, cel putin partial, în propriul sãu interes trebuie sã fie evaluate tinându-se seama de faptul cã pot constitui un avantaj cum ar fi: publicitate, sponsorizare sportivã si culturalã, imagine, ameliorare a ambientului cumpãrãtorului sau cu privire la activitãtile de agrement pentru personalul acestuia.

2.4.3. Sarcinile economice aferente obligatiilor care, potrivit dreptului comun, se aplicã tuturor proprietarilor funciari nu trebuie sã fie deduse din pretul de cumpãrare. Astfel de sarcini pot fi: îngrijirea si întretinerea terenurilor si/sau a clãdirilor ori plata de taxe si cheltuieli similare.

2.5. Costuri suportate de autoritatea publicã

2.5.1. Costurile initiale suportate de autoritatea publicã cu dobândirea terenului si/sau clãdirii constituie un parametru al valorii de piatã, dacã nu a trecut o perioadã semnificativã între data achizitiei si cea a vânzãrii terenului si/sau clãdirii în cauzã.

2.5.2. În principiu, valoarea de piatã nu trebuie sã fie fixatã sub costurile initiale o perioadã de cel putin 3 ani dupã achizitia terenului si/sau clãdirii, în afarã de cazul în care expertul independent constatã expres un recul general al valorii de circulatie a terenurilor si/sau clãdirilor pe piata în cauzã.

CAPITOLUL III

3. Notificarea

3.1. În vederea stabilirii existentei unui ajutor de stat, cât si a modului în care acesta afecteazã acordurile internationale la care România este parte, furnizorii ajutorului de stat trebuie sã notifice Consiliului Concurentei urmãtoarele tranzactii:

a) orice vânzare care nu a fost încheiatã pe baza unei proceduri de ofertã deschisã si neconditionatã, cuprinzând/prevãzând vânzarea cãtre cel mai bun ofertant sau cãtre unicul ofertant;

b) orice vânzare care a avut loc în lipsa unei asemenea proceduri, la o valoare inferioarã celei de pe piatã, asa cum a fost stabilitã de experti independenti.

CAPITOLUL IV

4. Plângeri

4.1. Atunci când Consiliul Concurentei primeste o plângere sau o sesizare din partea unui tert, care se referã la existenta unui element de ajutor de stat într-un acord de vânzare de terenuri si/sau clãdiri de cãtre autoritãtile publice, acesta va stabili cã ajutorul de stat nu este implicat, dacã, în urma analizãrii informatiilor comunicate de cãtre furnizorii ajutorului de stat, constatã cã regulile prevãzute la cap. II au fost respectate.

CAPITOLUL V

Dispozitii finale

5. Conditii pentru aplicarea prezentelor instructiuni

5.1. Dispozitiile prezentelor instructiuni se vor aplica în conformitate cu Regulamentul privind forma, continutul si alte detalii ale notificãrii unui ajutor de stat si cu Regulamentul privind pragul minim al ajutorului de stat care nu cade sub incidenta obligatiei de notificare, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 27/2000.

6. Ajutorul de stat care nu intrã sub incidenta prezentelor instructiuni

6.1. Prezentele instructiuni se aplicã ajutoarelor de stat acordate pentru vânzarea de terenuri si clãdiri de cãtre autoritãtile publice, notificate dupã intrarea în vigoare a acestor instructiuni, precum si atunci când ajutoarele de stat au fost notificate înainte de intrarea lor în vigoare, dar decizia Consiliului Concurentei este ulterioarã acestei date sau Consiliul Concurentei nu a emis încã o decizie.

7. Punerea în aplicare

7.1. Prezentele instructiuni se adoptã prin ordin al presedintelui Consiliului Concurentei si intrã în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

RECTIFICÃRI

1. În anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 133/1995 pentru acordarea cetãteniei române, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 17 martie 1995, se face urmãtoarea rectificare:

- la nr. crt. 22 din lista anexã, în loc de: “El Hamami Hasan Mahmoud” se va citi: “Al Hamami Hasan”.

2. În anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 189/1998 pentru acordarea cetãteniei române, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 3 aprilie 1998, se fac urmãtoarele rectificãri:

- la nr. crt. 73 din lista anexã, în loc de: “Lobo Wilfred” se va citi: “Lobo Wilfred Valerian”;

- la nr. crt. 82 din lista anexã, în loc de: “Rashid A.R. Ahmad” si “fiul lui Abdul Razak si Atia” se va citi: “Agill Ahmad”, respectiv “fiul lui A.R. Rashid si Atia”;

- la nr. crt. 91 din lista anexã, în loc de: “Touiesh Fadi Mohamed, cetãtean sirian, nãscut la 30 martie 1957 în Damasc” se va citi: “Touich Mohammad Fadi, cetãtean sirian, nãscut la 18 martie 1957 în Damasc”.

3. În anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 826/1999 privind acordarea cetãteniei române unor persoane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 13 octombrie 1999, se face urmãtoarea rectificare:

- la nr. crt. 112 din lista anexã, în loc de: “Kalach Mahomud, cetãtean sirian, nãscut de 6 mai 1966 în localitatea Alep” se va citi: “Kalach Mahmoud, cetãtean sirian, nãscut la 15 iunie 1996 în localitatea Alep”.

4. În anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 412/2000 privind acordarea cetãteniei române unor persoane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 26 mai 2000, se face urmãtoarea rectificare:

- la nr. crt. 22 din lista anexã, în loc de: “Gajabazar Sarantuia” se va citi: “Gayabazar Sarantuya”.

5. În anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 465/2000 privind acordarea cetãteniei române unor persoane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 16 iunie 2000, se face urmãtoarea rectificare:

- la nr. crt. 151 din lista anexã, în loc de: “Mustafa Dzemail” se va citi: “Mustafa Gjemail”.

6. În anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 775/2002 privind acordarea cetãteniei române unor persoane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 2 august 2002, se face urmãtoarea rectificare:

- la nr. crt. 62 din lista anexã, în loc de: “localitatea Kadesia” se va citi: “localitatea Al-Kadesia”.

7. În anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 1.571/2002 privind aprobarea cererilor de acordare a cetãteniei române, formulate de unele persoane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 20 ianuarie 2003, se fac urmãtoarele rectificãri:

- la nr. crt. 75 din lista anexã, în loc de: “Nasser Ayham, cetãtean sirian, nãscut la 17 octombrie 1977” se va citi: “Nasser Ayham, cetãtean sirian, nãscut la 7 octombrie 1977”;

- la nr. crt. 94 din lista anexã, în loc de: “fiul lui Seyed Mohamad si Tahere” se va citi: “fiul lui Mohammad si Tahereh”;

- la nr. crt. 106 din lista anexã, în loc de: “Erar Kamel Nazmi” se va citi: “Earar Kamel”.

8. În anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 192/2003 privind aprobarea renuntãrii la cetãtenia românã unor persoane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 18 martie 2003, se face urmãtoarea rectificare:

- la nr. crt. 100 din lista anexã, în loc de: “Schobe Camelia-Anda, nãscutã la 16 februarie 1964” se va citi: “Schobe Camelia-Anda, nãscutã la 16 februarie 1974”.

9. În anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 706/2003 privind aprobarea renuntãrii la cetãtenia românã unor persoane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 27 iunie 2003, se face urmãtoarea rectificare:

- se anuleazã pozitia 12 din lista anexã privind pe numita Gãdean Ioana, nãscutã la 13 februarie 1950 în localitatea Besenova Veche, judetul Timis, România, fiica lui Sebastianov Ioan si Petronela, cu domiciliul actual în Austria, 4030 Linz, Alleitenweg 15/23, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Timisoara, str. Bran nr. 2, sc. A, ap. 1, judetul Timis.