MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 171 (XV) - Nr. 545         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 29 iulie 2003

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

            Decizia nr. 197 din 13 mai 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002

 

            Decizia nr. 269 din 24 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 6736 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            861. - Hotărâre privind instituirea bursei de studii postuniversitare în străinătate “Theodor Aman”  pentru domeniul artelor plastice

 

            862. - Hotărâre pentru acordarea unei burse de studii postuniversitare în străinătate

 

REPUBLICĂRI

 

            Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 197

din 13 mai 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002

 

Costică Bulai - presedinte

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, exceptie ridicată din oficiu de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 878/2003.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate si de constatare că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie. În temeiul dispozitiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, solicită constatarea neconstitutionalitătii si a prevederilor alin. (2) al art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 februarie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 878/2003, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002. Exceptia a fost ridicată din oficiu de instanta de judecată, într-un dosar având ca obiect rejudecarea (după recurs) a unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare a unei contraventii încheiat la data de 17 mai 2002.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile criticate înfrâng principiul constitutional al neretroactivitătii legii, consacrat în art. 15 alin. (2) din Constitutie. Astfel, desi prin Decretul nr. 184 din 2 aprilie 1954 contraventiile au fost scoase din câmpul faptelor penale si trecute în acela al abaterilor cu caracter administrativ, art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 prevede că, dacă printr-un nou act normativ fapta nu mai este socotită contraventie, ea nu se mai sanctionează, chiar dacă a fost săvârsită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. În sustinerea exceptiei se invocă si faptul că, desi prin art. 51 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 au fost abrogate prevederile Legii nr. 32/1968, textul legal criticat a preluat într-o formă asemănătoare dispozitiile art. 12 din lege, ce au fost declarate neconstitutionale prin deciziile Curtii Constitutionale nr. 90/1999 si 157/1999.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că exceptia este neîntemeiată si că, în acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, ar trebui admis principiul legii penale mai favorabile, înscris în art. 13 din Codul penal, si în materie de contraventii.

Avocatul Poporului arată că dispozitiile legale referitoare la constatarea si sanctionarea contraventiilor nu sunt norme de drept penal, iar Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, păstrează caracterul administrativ al răspunderii contraventionale. Potrivit art. 47 al ordonantei, dispozitiile ei se completează cu dispozitiile Codului de procedură civilă.

Totodată se arată că “dispozitiile art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 au ca obiect dezincriminarea faptei si produc efecte active, începând din momentul intrării în vigoare a actului normativ. Prin urmare, efectele care s-au produs sub imperiul actului normativ anterior rămân câstigate cauzei si încetează de la data aparitiei noului act normativ. În consecintă, textul legal criticat nu contine în sine nici o dispozitie cu caracter retroactiv, ci se referă la aplicarea legii în timp, ceea ce nu reprezintă o problemă de constitutionalitate, ci una de legalitate, ce excede competentei Curtii Constitutionale”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctul lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. Textul criticat are următorul continut: “Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contraventie, ea nu se mai sanctionează, chiar dacă a fost săvârsită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.”

Judecătoria Arad, care a ridicat exceptia din oficiu, a sustinut că aceste dispozitii au caracter retroactiv si sunt neconstitutionale, întucât contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că sustinerile autorului exceptiei de neconstitutionalitate urmează a fi examinate prin prisma incidentei normelor constitutionale si conventionale.

Textul de lege criticat instituie, pentru faptele ce constituie contraventii, o solutie similară celei existente în dreptul penal cu privire la aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile. Această exceptie de la principiul neretroactivitătii legii este consacrat în alin. (2) al art. 15 din Constitutie, precum si în art. 13 din Codul penal.

Prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2), conform cărora “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile”, trebuie interpretate, în lumina art. 20 alin. (1), în acord cu Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

În legislatia românească, ca si în cea a altor state europene (de exemplu, Germania, Cehia si Slovacia), contraventiile au fost scoase de sub incidenta legii penale si supuse unui regim administrativ.

Din perspectivă conventională, Curtea observă că, în jurisprudenta sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să îsi îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau mentinerea unei distinctii între diferitele tipuri de infractiuni.

În principiu, Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale nu se opune tendintei de “dezincriminare” existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, asa cum s-a arătat în Hotărârea din 21 februarie 1994, în cauza “Öztürk împotriva Germaniei, aceste fapte intră sub incidenta art. 6 al Conventiei. Pentru a se face această aplicare a prevederilor art. 6 al Conventiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că este necesar să fie avute în vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul national; 2. natura faptei; 3. natura si gradul de gravitate ale sanctiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză. În acelasi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronuntat, de exemplu, si în cauzele Garyfallou AEBE împotriva Greciei (Hotărârea din 24 septembrie 1997), Lauko împotriva Slovaciei si Kadubec împotriva Slovaciei (hotârârile din 2 septembrie 1998).

În aprecierea acestor criterii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că modul de definire a faptelor de către dreptul intern nu are decât o valoare relativă, esentială fiind natura faptei si a sanctiunii. Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat drept pozitive măsurile din legislatiile nationale referitoare la dezincriminarea unor infractiuni mai putin grave în sinteresul individului”. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avut în vedere faptul că sanctiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetătenilor în vederea realizării scopului preventiv si represiv al sanctiunii, ceea ce conferă faptei natură penală. În aceste conditii distinctia operată de statele europene între crime, delicte si contraventii nu este operantă, în sensul art. 6 al Conventiei, toate având caracter penal. Tocmai de aceea prevederile acestui articol garantează oricărui “acuzat” dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei în dreptul intern.

Curtea consideră că, sub acest aspect, legislatia contraventională din România, similară celei germane, intră sub prevederile art. 6 al Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Fată de cele arătate, Curtea constată că nu este justificată o eventuală sanctionare contraventională a unei persoane pentru o faptă săvârsită în trecut, în conditiile în care această faptă nu mai constituie, în prezent, contraventie. Astfel fiind, nu se poate sustine neconstitutionalitatea prevederilor art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001.

Criticile de neconstitutionalitate fiind neîntemeiate, exceptia urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, exceptie ridicată din oficiu de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 878/2003.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 mai 2003.

 

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 269

din 24 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 6736 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6736 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Constanta Grigore, Stela Rusu, Maria Căpraru, Mariana Nicolescu, Vasile Stanciu, Elena Pravăt, Victoria Badea si Silvia Asanache în Dosarul nr. 1.096/2003 al Tribunalului Prahova - Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă autorii exceptiei, prin avocat, si partea Georgeta Silvia Nicolescu, personal si asistată de apărător, lipsind Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 - comuna Lipănesti, judetul Prahova, si Comisia judeteană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 - Prahova, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorilor exceptiei sustine neconstitutionalitatea art. 6736 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care prevede efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor având ca obiect bunurile supuse partajului, apreciind că împărteala judiciară ar trebui să fie rezultatul nemijlocit al gândirii judecătorului, iar nu expresia vointei unei persoane neabilitate de lege pentru a atribui loturi, respectiv expertul numit în cauză în vederea realizării operatiilor de măsurătoare, evaluare si altele asemenea.

Avocatul părtii prezente consideră că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată, întrucât legiuitorul nu a înteles să delege atributiile judecătorului altor persoane, instanta judecătorească fiind singura competentă a atribui părtilor loturile propuse de expert. Este ceea ce consacră si art. 67314 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care prevede că, “În toate cazurile, asupra cererii de împărteală instanta se va pronunta prin hotărâre”.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, sustinând că art. 6736 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu încalcă prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei, constatările expertului cu privire la formarea loturilor rămânând la libera apreciere a judecătorului, care este singurul care va decide atribuirea lor.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 20 februarie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 1.096/2003, Tribunalul Prahova - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6736 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Constanta Grigore, Stela Rusu, Maria Căpraru, Mariana Nicolescu, Vasile Stanciu, Elena Pravăt, Victoria Badea si Silvia Asanache.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că, întrucât în competenta expertului nu pot intra decât atributiile prevăzute de alin. 2 al art. 6736, si anume evaluarea bunului, stabilirea faptului dacă acesta poate fi comod partajabil în natură si în ce mod, expertul nu poate forma loturile ce urmează a fi atribuite, singura competentă să realizeze acest lucru fiind instanta judecătorească. Prin urmare, textul de lege criticat încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 123 alin. (1) si art. 125 alin. (1), potrivit cărora justitia se înfăptuieste în numele legii si numai de către instantele judecătoresti stabilite de lege.

Tribunalul Prahova - Sectia civilă arată că dispozitiile art. 6736 alin. 2 din Codul de procedură civilă enuntă elementele principale pe care le cuprinde raportul de expertiză, conditiile pe care trebuie să le îndeplinească acesta si operatiile ce trebuie realizate pentru desăvârsirea împărtelii, astfel încât activitatea desfăsurată de expert este clar determinată, instanta judecătorească fiind în măsură a cenzura raportul de expertiză astfel întocmit, potrivit art. 6739 din Codul de procedură civilă. Prin urmare, textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale invocate si deci exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât reglementarea cuprinsă în art. 6736 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu contravine prevederilor constitutionale ale art. 123 alin. (1) si ale art. 125 alin. (1). Se arată că, în scopul împărtelii în natură, dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operatii de măsurătoare si evaluare pentru care instanta nu are date suficiente, aceasta va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor. Astfel, textul de lege criticat constituie expresia clară a înfăptuirii justitiei cu respectarea garantiilor procesuale, a principiilor care trebuie să stea la baza oricărei împărteli.

Avocatul Poporului consideră că argumentele formulate de autori în motivarea exceptiei de neconstitutionalitate vizează probleme de interpretare si aplicare a dispozitiilor legale în materie de partaj, care intră în competenta exclusivă a instantei judecătoresti. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constitutională se poate pronunta numai asupra întelesului contrar Constitutiei al textelor de lege criticate, astfel încât exceptia de fată este inadmisibilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 6736 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Textul legal criticat are următorul continut:

- Art. 6736 alin. 2: “Raportul de expertiză va arăta evaluarea si criteriile avute în vedere la stabilirea acesteia, va indica dacă bunurile pot fi comod partajabile în natură si în ce mod anume, propunând loturile ce urmează să fie atribuite.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constitutionale:

- Art. 123 alin. (1): “Justitia se înfăptuieste în numele legii.”;

- Art. 125 alin. (1): “Justitia se realizează prin Curtea Supremă de Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că textul de lege criticat prevede posibilitatea instantei judecătoresti de a apela la cunostintele unor experti în cadrul procedurii împărtelii judiciare si de a dispune prin încheiere efectuarea unei expertize atunci când pentru formarea loturilor sunt necesare operatii de măsurătoare sau evaluare. Sub acest aspect, părerile expertilor se limitează la evaluarea bunurilor, indicarea posibilitătii lor de partajare în natură si a modului în care acest lucru se poate realiza, precum si la propunerea loturilor ce urmează să fie atribuite.

Întrucât art. 6736 alin. 2 din Codul de procedură civilă prevede in terminis că expertul doar propune loturile ce urmează să fie atribuite, instanta fiind cea care, prin hotărâre, le stabileste si le atribuie, este evident că, din acest punct de vedere, critica de neconstitutionalitate este lipsită de relevantă. De altfel, potrivit dispozitiilor art. 67314 alin. 1, cuprinse în capitolul “Procedura împărtelii judiciare” din Codul de procedură civilă, asupra cererii de partaj instanta se va pronunta prin hotărâre, indiferent de modul cum a intervenit împărteala bunurilor, prin bună învoială sau nu, sau dacă în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize.

Fără îndoială, luând cunostintă de propunerile expertului desemnat - bazate pe măsurători si calcule care implică cunostinte de specialitate, pe care instanta nu le posedă -, aceasta si le poate însusi ca atare, poate solicita lămuriri suplimentare, fie orale, citând expertul în fata instantei, fie în scris, dispunând să răspundă la obiectiunile părtilor sau să efectueze un supliment de expertiză ori poate dispune o nouă expertiză, la cererea părtilor sau din oficiu. Prin urmare, instanta judecătorească are la dispozitie posibilităti ample si variate de natură a-i permite să pronunte o hotărâre legală si temeinică.

Împrejurarea că, din comoditate sau pentru alte motive, o instantă îsi însuseste propunerile deficitare sau discutabile ale expertului, respingând, fără motivare sau cu o motivare precară, cererile părtilor în litigiu, nu reprezintă o problemă de neconstitutionalitate, de natură să legitimeze competenta Curtii, ci exclusiv un aspect care tine de aplicarea legii, în raport cu o anumită situatie de fapt, hotărârea astfel pronuntată fiind supusă cenzurii instantelor de control judiciar.

Prin urmare, Curtea constată că sustinerea autorilor exceptiei, potrivit căreia textul criticat încalcă dispozitiile constitutionale care prevăd că justitia se realizează în numele legii prin Curtea Supremă de Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege, este neîntemeiată, art. 6736 alin. 2 din Codul de procedură civilă constituind expresia înfăptuirii justitiei cu realizarea garantiilor procesuale ale tuturor părtilor implicate în proces.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6736 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Constanta Grigore, Stela Rusu, Maria Căpraru, Mariana Nicolescu, Vasile Stanciu, Elena Pravăt, Victoria Badea si Silvia Asanache în Dosarul nr. 1.096/2003 al Tribunalului Prahova - Sectia civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 iunie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind instituirea bursei de studii postuniversitare în străinătate “Theodor Aman” pentru domeniul artelor plastice

 

Având în vedere prevederile art. 172 alin. (7) si (8) din Legea învătământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, în temeiul art. 107 din Constitutie,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă instituirea bursei de studii post-universitare în străinătate “Theodor Aman” pentru domeniul artelor plastice.

Art. 2. - Bursa “Theodor Aman” se acordă o singură dată pe an unuia dintre absolventii institutiilor de învătământ universitar stabilite prin ordin comun al ministrului educatiei, cercetării si tineretului si al ministrului culturii si cultelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - (1) Perioada pentru care se acordă bursa “Theodor Aman”, durata stagiului anual, conditiile de evaluare si promovare în anul următor de stagiu, precum si sistemul de monitorizare a utilizării bursei se stabilesc prin ordin comun al ministrului educatiei, cercetării si tineretului si al ministrului culturii si cultelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Cuantumul bursei se stabileste anual, în functie de tara pentru care a fost obtinută bursa, prin ordin comun al ministrului educatiei, cercetării si tineretului si al ministrului culturii si cultelor, cu avizul Ministerului Afacerilor Externe.

(3) Transportul bursierilor se suportă de către acestia din cuantumul bursei.

Art. 4. - (1) Bursa “Theodor Aman” se acordă de Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului din veniturile realizate din taxele în valută încasate de la studentii si cursantii străini.

(2) Sumele neacordate sau rezultate ca urmare a anulării stagiului de pregătire a bursierilor se reportează pentru următorul concurs.

Art. 5. - (1) Bursa “Theodor Aman” se obtine prin concurs organizat la nivel national.

(2) Concursul national pentru acordarea bursei “Theodor Aman” se desfăsoară în baza unui regulament prin care se stabilesc:

a) institutia care organizează concursul;

b) modalitatea de lansare publică a ofertei de bursă;

c) conditiile de înscriere si participare;

d) continutul dosarului de candidatură;

e) conditiile de prezentare a activitătii concurentilor;

f) componenta juriului de selectie;

g) criteriile de selectie;

h) calendarul de desfăsurare a concursului;

i) alte aspecte necesare în vederea organizării si desfăsurării concursului.

(3) Regulamentul prevăzut la alin. (2) se aprobă prin ordin comun al ministrului educatiei, cercetării si tineretului si al ministrului culturii si cultelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul educatiei, cercetării si tineretului,

Alexandru Athanasiu

Ministrul culturii si cultelor,

Răzvan Theodorescu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 17 iulie 2003.

Nr. 861.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru acordarea unei burse de studii postuniversitare în străinătate

 

În temeiul art. 107 din Constitutie,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) La propunerea Universitătii Nationale de Arte din Bucuresti, se aprobă acordarea unei burse de studii postuniversitare în străinătate domnului Virgil Scripcariu, absolvent al universitătii, promotia 2003, Facultatea de Arte Plastice - Catedra de sculptură.

(2) Cuantumul bursei care se acordă domnului Virgil Scripcariu este de 8.000 euro.

(3) Prin ordin comun al ministrului educatiei, cercetării si tineretului si al ministrului culturii si cultelor se vor stabili conditiile de utilizare a bursei.

(4) Universitatea Natională de Arte din Bucuresti va urmări modul de utilizare a bursei acordate domnului Virgil Scripcariu.

Art. 2. - Cheltuielile legate de acordarea bursei prevăzute la art. 1 se suportă din bugetul Ministerului Educatiei, Cercetării si Tineretului pe anul 2003.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul educatiei, cercetării si tineretului,

Alexandru Athanasiu

Ministrul culturii si cultelor,

Răzvan Theodorescu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 17 iulie 2003.

Nr. 862.

 

REPUBLICĂRI

LEGEA Nr. 87/1994

pentru combaterea evaziunii fiscale*)

 


*) Republicată în temeiul art. XII din titlul II al cărtii a II-a din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 24 octombrie 1994, si a fost modificată prin:

- Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 30 august 2002, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 79/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 26 martie 2003;

- Legea nr. 161/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Evaziunea fiscală este sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice si persoanele juridice române sau străine, denumite în cuprinsul legii contribuabili.

Art. 2. - Efectuarea de activităti permanente sau temporare, generatoare de venituri impozabile, poate avea loc numai în baza unei autorizatii emise de organul competent sau a unui alt temei prevăzut de lege.

Art. 3. - Contribuabilii au obligatia ca, în termen de 5 zile de la înregistrare, să declare, la organul fiscal pe a cărui rază teritorială îsi au sediul, datele în legătură cu subunitătile constituite în sucursale, filiale, puncte de lucru, depozite, magazine si cu oricare alte locuri în care se desfăsoară activităti producătoare de venituri, băncile si conturile bancare în lei si în valută, indiferent de locul unde functionează, în tară sau străinătate.

De asemenea, contribuabilii au obligatia să declare organului de control bunurile sau valorile impozabile depozitate în alte locuri decât cele prevăzute la alin. 1.

Declararea sediilor subunitătilor prevăzute la alin. 1, de pe teritoriul tării, se face si la organul fiscal teritorial unde acestea functionează.

Orice schimbare intervenită în legătură cu datele prevăzute la acest articol se va comunica organelor fiscale competente, în termen de 15 zile de la data când a avut loc.

La solicitarea organelor de control, băncile sunt obligate să comunice existenta conturilor deschise de contribuabili.

Contribuabilii care realizează venituri din activitatea de comert sau prestări de servicii către populatie sunt obligati să afiseze, în locurile unde se desfăsoară activitatea, autorizatia de functionare si certificatul de înregistrare care contine codul unic de înregistrare atribuit.

Art. 4. - Contribuabilii sunt obligati să evidentieze veniturile realizate si cheltuielile efectuate din activitătile desfăsurate, prin întocmirea registrelor sau a oricăror alte documente prevăzute de lege.

Contribuabilii sunt obligati să utilizeze pentru activitatea desfăsurată documente primare si de evidentă contabilă stabilite prin lege, achizitionate numai de la unitătile stabilite prin normele legale în vigoare, si să completeze integral rubricile formularelor, corespunzător operatiunilor înregistrate.

Art. 5. - Contribuabilii sunt obligati să declare cu sinceritate veniturile realizate, bunurile mobile si imobile aflate în proprietate sau obtinute cu orice titlu legal, precum si alte valori care generează titluri de creantă fiscală.

Când legea nu prevede obligatia de depunere a declaratiei de impunere, contribuabilii răspund de calcularea corectă a impozitelor si a taxelor pe care trebuie să le verse la buget, în conditiile prevăzute de lege.

Art. 6. - Persoanele fizice sau juridice care realizează venituri ori detin bunuri mobile sau imobile ori desfăsoară activităti, supuse impozitelor si taxelor, sunt obligate să plătească, la termen, sumele datorate statului.

Art. 7. - Nerespectarea reglementărilor fiscale în domeniul vamal, prin declararea inexactă, sub orice formă, a valorilor sau prin sustragerea bunurilor de la operatiunile de vămuire, în scopul neachitării taxelor vamale sau al diminuării acestora ori a altor obligatii fiscale, se sanctionează potrivit legii. 

Art. 8. - Organele financiar-fiscale din cadrul Ministerului Finantelor Publice si din unitătile teritoriale subordonate, Garda Financiară si alte persoane împuternicite de lege au dreptul de a verifica contribuabilii cu privire la respectarea de către acestia a dispozitiilor legale de organizare si de desfăsurare a activitătilor economice producătoare de venituri impozabile sau bunurile supuse impozitelor si taxelor.

Contribuabilii au obligatia de a permite efectuarea controlului si de a pune la dispozitia organelor de control toate documentele contabile, evidentele si oricare alte elemente materiale sau valorice solicitate, în vederea cunoasterii realitătii obiectelor ori surselor impozabile sau taxabile.

 

CAPITOLUL II

Infractiuni si pedepse

 

Art. 9. - Constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă refuzul de a prezenta organelor de control, împuternicite conform legii, documentele justificative si actele de evidentă contabilă, precum si bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor si contributiilor la fondurile publice, în vederea stabilirii obligatiilor bugetare.

Art. 10. - Constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi sau cu amendă neîntocmirea, întocmirea incompletă sau necorespunzătoare a documentelor primare ori acceptarea de astfel de documente în scopul împiedicării verificărilor financiar-contabile, dacă fapta a avut drept consecintă diminuarea veniturilor sau surselor impozabile.

Cu pedeapsa prevăzută la alin. 1 se sanctionează si punerea în circulatie, în orice mod, fără drept, sau detinerea în vederea punerii în circulatie, fără drept, a documentelor financiare si fiscale.

Art. 11. - Constituie infractiuni si se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani si interzicerea unor drepturi următoarele fapte:

a) sustragerea de la plata obligatiilor fiscale prin neînregistrarea unor activităti pentru care legea prevede obligatia înregistrării sau prin exercitarea de activităti neautorizate, în scopul obtinerii de venituri;

b) sustragerea în întregime sau în parte de la plata obligatiilor fiscale, în scopul obtinerii de venituri, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului ori a sursei impozabile sau taxabile ori prin diminuarea veniturilor ca urmare a unor operatiuni fictive;

c) omisiunea, în tot sau în parte, a evidentierii, în acte contabile sau în alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operatiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contributia;

d) organizarea si conducerea de evidente contabile duble, alterarea sau distrugerea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau alte mijloace de stocare a datelor, în scopul diminuării veniturilor sau surselor impozabile;

e) emiterea, distribuirea, cumpărarea, completarea ori acceptarea cu stiintă de documente fiscale false. Tentativa se pedepseste.

Art. 12. - Constituie infractiuni si se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi următoarele fapte:

a) sustragerea de la plata obligatiilor fiscale prin cesionarea părtilor sociale detinute într-o societate comercială cu răspundere limitată, efectuată în acest scop;

b) sustragerea de la efectuarea controlului financiar-fiscal prin declararea fictivă cu privire la sediul unei societăti comerciale, la sediile subunitătilor sau la sediile punctelor de lucru, precum si la schimbarea acestora fără îndeplinirea conditiilor prevăzute de lege, efectuată în acest scop.

 

CAPITOLUL III

Contraventii si sanctiuni

 

Art. 13. - Constituie contraventii următoarele fapte, dacă nu sunt săvârsite în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, să constituie infractiuni:

a) nedeclararea, în termenele prevăzute de lege, de către contribuabili, a veniturilor si bunurilor supuse impozitelor, taxelor si contributiilor;

b) calcularea eronată a impozitelor, taxelor si a contributiilor, cu consecinta diminuării valorii creantei fiscale cuvenite statului;

c) neprezentarea de către contribuabili, la cererea organului de control, a documentelor justificative si contabile referitoare la modul în care au fost îndeplinite obligatiile fiscale;

d) refuzul de a prezenta organului financiar-fiscal bunurile materiale supuse impozitelor si taxelor, în vederea stabilirii veridicitătii declaratiei de impunere si a realitătii înregistrării acestora;

e) neretinerea sau nevărsarea, potrivit legii, la termenele legale, de către contribuabilii cărora le revin asemenea obligatii, a impozitelor, taxelor si a contributiilor care se realizează prin stopaj la sursă;

f) nedepunerea actelor, situatiilor si a oricăror alte date în legătură cu activitatea efectuată de către unitatea si subunitătile de care răspund contribuabilii, cerute de organele financiar-fiscale, în vederea cunoasterii realitătii financiar-contabile din acea unitate sau subunitate, precum si utilizarea, în alte conditii decât cele prevăzute de lege, a documentelor cu regim special;

g) neaducerea la îndeplinire, la termen, a dispozitiilor date prin actul de control încheiat de organele financiar-fiscale;

h) neîndeplinirea obligatiilor prevăzute la art. 3 din prezenta lege;

i) neonorarea, în mod nejustificat, de către bănci sau institutii financiare, la care contribuabilii au deschise conturi de disponibilităti bănesti, a titlurilor de creantă fiscală emise de organele competente, în vederea urmăririi silite a impozitelor, taxelor si a contributiilor neachitate la termen, inclusiv a dobânzilor.

Contraventiile prevăzute la alin. 1 se sanctionează cu amendă de la 500.000 lei la 30.000.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amendă de la 5.000.000 lei la 100.000.000 lei, pentru persoanele juridice.

Art. 14. - În cazul în care, ca urmare a săvârsirii unei infractiuni sau contraventii, nu se pot stabili, pe baza evidentelor contribuabilului, impozitele, taxele si contributiile datorate, acestea vor fi determinate de organul de control prin estimare, utilizând în acest scop orice documente si informatii referitoare la activitatea si perioada desfăsurată, inclusiv compararea cu activităti si cazuri similare.

Art. 15. - Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de către organele de control financiar-fiscal din cadrul Ministerului Finantelor Publice si unitătilor teritoriale subordonate, Garda Financiară si de către celelalte organe de control abilitate potrivit legii.

Art. 16. - Prevederile prezentei legi referitoare la contraventii se completează cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii finale

 

            Art. 17. - Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

            Art. 18. - Orice alte dispozitii contrare prezentei legi se abrogă.