MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul 171 (XV) - Nr. 547 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Miercuri, 30 iulie 2003
SUMAR
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 271 din 24 iunie
2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 34
alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contraventiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002
Decizia nr. 308 din 10 iulie
2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 47 alin. (1) din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI
PUBLICE CENTRALE
344/B/4.620/1.448.
- Ordin al ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei,
ministrului afacerilor externe si al ministrului economiei si comertului pentru
aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului
diplomatic si consular
Rectificări la: Hotărârea
Guvernului nr. 857/2003
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 24 iunie 2003
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 34 alin. (2) din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată
cu modificări prin Legea nr. 180/2002
Nicolae Popa - presedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Aurelia Popa - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 34 alin.
(2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contraventiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, exceptie
ridicată de Jenică Băsescu în Dosarul nr. 981/2003 al Tribunalului Iasi.
La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de
care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea dispune a se face
apelul si în Dosarul nr. 149C/2003, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicată
de Sergiu Mihai Băsescu în Dosarul nr. 980/2003 al Tribunalului Iasi. La apelul
nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal
îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, raportat la
art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr.
149C/2003 la Dosarul nr. 148C/2003.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei ca neîntemeiată, sustinând că textele de lege criticate
respectă prevederile constitutionale invocate ca fiind încălcate. Arată că în
cauză îsi mentin valabilitatea cele statuate de Curtea Constitutională în
Decizia Plenului nr. 1/1994 privind liberul acces la justitie al persoanelor în
apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarelor,
constată următoarele:
Prin încheierile din 13 martie 2003, pronuntate în
dosarele nr. 981/2003 si nr. 980/2003, Tribunalul Iasi a sesizat Curtea
Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34
alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contraventiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, exceptie
ridicată de Jenică Băsescu si Sergiu Mihai Băsescu în cauze având ca obiect
contestatii în anulare.
În motivarea exceptiei, al cărei
continut este identic, se sustine că dispozitiile de lege criticate contravin
art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1) si (2), art. 51
si 128 din Constitutie. Se arată că prin “stabilirea competentei sectiei de
contencios administrativ a tribunalului în rezolvarea recursului împotriva
hotărârii judecătoresti prin care s-a solutionat plângerea contraventională”
s-au încălcat dispozitiile constitutionale referitoare la egalitatea în fata
legii si a instantelor de judecată, precum si cele privind folosirea căilor de
atac, întrucât “un raport juridic în care cealaltă parte - în spetă, Primăria
Municipiului Iasi - s-a situat pe o pozitie net superioară, este dedus
judecătii unei instante de contencios administrativ în loc să fie dat în
competenta instantei civile, cum ar fi normal”.
Tribunalul Iasi apreciază că textele criticate nu
încalcă principiile constitutionale enuntate de autorul exceptiei.
Astfel, arată că legalitatea procesului-verbal de
contraventie, care este un act administrativ de autoritate, este supusă
controlului judecătoresc, “tocmai pentru a proteja pe particulari împotriva
eventualelor abuzuri ale agentilor publici”. Mai arată că “judecătoria, fiind
competentă să solutioneze conflictul juridic dintre un organ al puterii
executive si un particular [...], desfăsoară o activitate de contencios administrativ
fără procedura prevăzută de Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 si
fără a fi instantă specializată în solutionarea unor astfel de conflicte, asa
cum este sectia de contencios administrativ a tribunalului”. Se consideră că
“un astfel de conflict juridic nu poate fi privit ca un proces civil si tocmai
în scopul de a pune de acord procedura privind controlul judecătoresc asupra
actului administrativ de autoritate care este procesul-verbal de contraventie
cu natura acestui act si totodată de a unifica această procedură de control si
în ceea ce priveste calea de atac a recursului, prin Legea nr. 180/2002 au fost
introduse în Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 dispozitiile art. 34 alin. (2) ce
stabilesc competenta de solutionare a acestei căi de atac în favoarea sectiei
de contencios administrativ a tribunalului”.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor
celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea
nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al
institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciază că exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată. Precizează că “normele criticate
trebuie privite în contextul întregii reglementări a regimului juridic al
contraventiilor, a cărei adoptare, departe de a constitui o încălcare a principiilor
constitutionale invocate, constituie expresia aplicării lor”. În acest sens, în
esentă, arată că, respectându-se dispozitiile art. 21, 51, 128 si ale art. 125
alin. (3) din Constitutie, actul normativ criticat prevede, prin art. 31 alin.
(1), art. 32 alin. (2) si art. 34 alin. (2), posibilitatea exercitării căilor
de atac, respectiv formularea plângerii la judecătorie împotriva
procesului-verbal contraventional, precum si a recursului împotriva hotărârii
prin care s-a solutionat plângerea. Competenta sectiei de contencios
administrativ a tribunalului de a judeca recursul se justifică prin caracterul
raporturilor juridice deduse judecătii, iar faptul că judecătoria este
competentă să solutioneze în primă instantă aceste cauze nu schimbă cu nimic caracterul
raporturilor juridice ori natura răspunderii administrative. În fapt, Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, creează
un tratament diferentiat pentru părtile raportului juridic născut dintr-un act
administrativ de autoritate, aflate, după cum este si firesc, în situatii
diferite, fără ca prin aceasta să aducă atingere principiului egalitătii în
drepturi a cetătenilor. În acest sens este mentionată Decizia Plenului Curtii
Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.
Avocatul Poporului consideră că textele legale
criticate sunt constitutionale. În esentă, se arată că dispozitiile art. 34
alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 180/2002, nu încalcă dispozitiile art. 16 din Constitutie, întrucât
principiul egalitătii nu exclude, ci presupune solutii diferite pentru situatii
diferite, si nici principiul accesului liber la justitie, consacrat de art. 21
din Constitutie. Dimpotrivă, “prin textul legal atacat asigurându-se tocmai
accesul la justitie, respectiv la o cale de atac, în cazul unor litigii care au
un caracter specific”, în acest sens mentionându-se Decizia Plenului Curtii
Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994.
“Reglementarea prin lege a unei anumite sectii din cadrul unei instante, care
să judece un anumit tip de litigii, este conformă prerogativei legiuitorului de
a institui, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, reguli de desfăsurare
a procesului în fata instantelor judecătoresti, inclusiv a unor reguli speciale
de procedură” si nu contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 128 din
Legea fundamentală. În ceea ce priveste invocarea art. 1 alin. (3) si art. 51
din Constitutie, se apreciază că aceste texte nu au relevantă în cauză.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului si ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este
competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contraventiilor, astfel cum a fost modificat prin
articolul unic pct. 11 din Legea nr. 180/2002 pentru aprobarea Ordonantei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor. Aceste
prevederi au următorul cuprins: “Hotărârea judecătorească prin care s-a
solutionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la
comunicare, la sectia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea
recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi sustinute si oral în
fata instantei. Recursul suspendă executarea hotărârii.”
În opinia autorului exceptiei de
neconstitutionalitate, aceste dispozitii de lege contravin următoarelor
articole din Constitutie:
- Art. 1 alin. (3): “România este stat de drept,
democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertătile
cetătenilor, libera dezvoltare a personalitătii umane, dreptatea si pluralismul
politic reprezintă valori supreme si sunt garantate.”
- Art. 16 alin. (1) si (2): “(1) Cetătenii sunt
egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără
discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”;
- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa
justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui
drept.”;
- Art. 51: “Respectarea Constitutiei, a suprematiei
sale si a legilor este obligatorie.”
- Art. 128: “Împotriva hotărârilor judecătoresti,
părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în
conditiile legii.”
Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată,
Curtea retine:
Art. 34 alin. (2) din ordonanta criticată, astfel cum
a fost modificat prin articolul unic pct. 11 din Legea nr. 180/2002, stabileste
că hotărârea judecătorească prin care a fost solutionată plângerea formulată
împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiilor si de aplicare a
sanctiunii poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare,
la sectia de contencios administrativ a tribunalului.
În esentă, prin critica de neconstitutionalitate
formulată se sustine că, “stabilind competenta sectiei de contencios
administrativ a tribunalului în rezolvarea recursului împotriva hotărârii
judecătoresti prin care s-a solutionat plângerea contraventională, s-au
încălcat dispozitiile constitutionale referitoare la egalitatea în fata legii
si a instantelor, precum si la folosirea căilor de atac”, asadar, art. 16 alin.
(1) si (2) si art. 128 din Constitutie.
Din analiza criticilor formulate prin raportare la
prevederile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, referitoare la egalitatea
în drepturi, Curtea constată că prin stabilirea competentei sectiei de
contencios administrativ a tribunalului de a judeca recursul declarat împotriva
hotărârii judecătoresti de solutionare a plângerii împotriva procesului-verbal
contraventional nu se creează nici o discriminare.
Aceasta deoarece principiul egalitătii în fata legii
nu înseamnă uniformitate, astfel încât la situatii egale trebuie să corespundă
un tratament egal, iar la situatii diferite, un tratament juridic diferentiat.
În acest sens a statuat Curtea în mod constant în jurisprudenta sa, de exemplu,
prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994 privind
liberul acces la justitie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertătilor
si intereselor lor legitime, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 69 din 16 martie 1994. În cauză, existenta unor reguli diferite si a
unui tratament juridic distinct sunt justificate de specificul litigiilor în
care se judecă legalitatea unor acte administrative, cum este si
procesul-verbal de constatare si de aplicare a sanctiunilor.
În legătură cu invocarea încălcării prevederilor art.
128 din Constitutie privind “Folosirea căilor de atac”, Curtea constată
că textul criticat este chiar în sensul acestor dispozitii, potrivit cărora, “Împotriva
hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita
căile de atac, în conditiile legii”, precum si al dispozitiilor
constitutionale ale art. 125 alin. (3), potrivit cărora legiuitorul stabileste
prin lege competenta si procedura de judecată. Or, reglementarea prin
prevederile art. 34 alin. (2) din ordonanta criticată a competentei de
solutionare a recursului de către instanta de contencios administrativ, atunci
când parte în proces este un organ al administratiei publice, iar nu, asa cum
sustine autorul exceptiei, de către instanta civilă, nu numai că nu este
contrară textelor din Constitutie mentionate, ci, dimpotrivă, le dă expresie.
În sfârsit, autorul exceptiei mai invocă si încălcarea
art. 1 alin. (3), art. 21 si 51 din Constitutie, în legătură cu care însă nu
formulează nici un motiv de neconstitutionalitate. Asa fiind, cu privire la
acestea, Curtea nu se poate pronunta, întrucât s-ar substitui autorului
exceptiei în ceea ce priveste invocarea unui motiv de neconstitutionalitate si,
în felul acesta, ar executa din oficiu un control de constitutionalitate, ceea
ce este inadmisibil.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 34 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr.
180/2002, exceptie ridicată de Jenică Băsescu în Dosarul nr. 981/2003 al
Tribunalului Iasi si de Sergiu Mihai Băsescu în Dosarul nr. 980/2003 al
aceleiasi instante.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 24 iunie
2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent sef,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 10 iulie 2003
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989
Nicolae Popa - presedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Aurelia Popa - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 47 alin.
(1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în
mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de
Elisaveta Cristea în Dosarul nr. 937/2002 al Curtii Supreme de Justitie -
Sectia civilă.
La apelul nominal se prezintă autoarea exceptiei de
neconstitutionalitate, prin avocat, precum si părtile, Liliana Ionescu si
Carmen Benga, de asemenea, prin apărător, lipsind partea, Consiliul General al
Municipiului Bucuresti, fată de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Reprezentantul autoarei exceptiei sustine
neconstitutionalitatea textului de lege criticat, arătând că art. 47 alin. (1)
din Legea nr. 10/2001 creează o discriminare între reclamant si pârât în cadrul
unui litigiu având ca obiect imobile preluate de stat în mod abuziv. Întrucât
părtile nu se află în situatii juridice diferite, de natură a justifica un
tratament diferentiat, ci doar pe pozitii procesuale distincte, posibilitatea
recunoscută exclusiv reclamantului de a alege calea Legii nr. 10/2001,
renuntând la judecarea cauzei aflată în curs de desfăsurare pe rolul instantei
judecătoresti sau solicitând suspendarea acesteia, reprezintă un privilegiu
acordat persoanei îndreptătite, care înfrânge dispozitiile art. 16 din
Constitutie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor.
Avocatul părtilor Liliana Ionescu si Carmen Benga
apreciază că nu poate exista identitate de tratament între persoanele
deposedate în mod abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989 si cele care, având calitatea de chiriasi, au dobândit imobilele în baza
unor reglementări ulterioare. Situatiile juridice sunt în mod evident diferite,
astfel încât tratamentul aplicabil nu poate fi decât diferit. Critica de
neconstitutionalitate este cu atât mai nefondată cu cât pârâtul într-un proces
nu este în măsură de a renunta la judecată sau de a cere suspendarea cauzei
aflate pe rolul instantei judecătoresti, în ceea ce îl priveste negăsindu-si
aplicare principiul disponibilitătii.
Se mai arată că finalitatea textului de lege criticat
este aceea de a asigura mijloace procesuale egale persoanelor îndreptătite,
care au întreprins demersuri înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.
10/2001, ca si celor care au formulat actiuni în temeiul legii noi, ceea ce
este în deplină concordantă cu principiul constitutional al egalitătii în
drepturi.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată,
sustinând că art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu încalcă prevederile
constitutionale invocate de autoarea exceptiei. În acest sens, arată că textul
de lege criticat dă expresie principiului disponibilitătii în procesul civil,
fără a crea privilegii sau discriminări între părtile aflate în litigiu.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului, retine
următoarele:
Prin Încheierea din 21 februarie 2003, pronuntată în
Dosarul nr. 937/2002, Curtea Supremă de Justitie – Sectia civilă a sesizat
Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, exceptie ridicată de Elisaveta
Cristea.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată
că din redactarea art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 reiese că, în cazul
litigiilor aflate pe rolul instantelor în momentul intrării în vigoare a
acestei legi, numai reclamantul (.persoana îndreptătită”) poate
beneficia de prevederile noii legi, nu si pârâtul care este, în cele mai multe
cazuri, fostul chirias dobânditor, în conditiile Legii nr. 112/1995, al
imobilului revendicat.
Legea nr. 10/2001 nu se aplică în mod egal tuturor
părtilor din proces si, drept urmare, ne aflăm în fata unui caz neechivoc de
violare a principiului constitutional al egalitătii cetătenilor în fata legii.
Curtea Supremă de Justitie - Sectia civilă apreciază
exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor
două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula
punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată. De
asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu
modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei
Avocatul Poporului.
Guvernul consideră că textul de lege care
face obiectul criticii de neconstitutionalitate dă expresie principiului
disponibilitătii, în temeiul căruia reclamantul are dreptul de a stabili cadrul
procesual. Din această perspectivă, notiunea de “persoană îndreptătită” trebuie
înteleasă ca desemnând persoana care are dreptul si, în acelasi timp, obligatia
de a arăta temeiul juridic al pretentiilor sale, deci reclamantul care solicită
restituirea în natură a imobilului sau măsuri reparatorii.
Legea nu se aplică “în mod egal tuturor”, dacă această
aplicare presupune o pozitie procesuală diferită a părtilor.
Acest lucru nu reprezintă însă o încălcare a
principiului constitutional al egalitătii în fata legii.
Se consideră, în consecintă, că exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 47
alin. (1) din Legea nr. 10/2001 se referă la două situatii distincte, si anume,
situatia fostului proprietar care revendică imobilul (el fiind persoana
îndreptătită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.
10/2001) si situatia fostului chirias care a cumpărat imobilul în baza Legii
nr. 112/1995. Aceste situatii distincte creează premisele unui tratament
juridic diferit si, prin urmare, nu se încalcă principiul egalitătii în
drepturi.
Asa fiind, se apreciază că dispozitiile art. 47 alin.
(1) din Legea nr. 10/2001, modificată si completată, sunt constitutionale.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională este competentă, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), art. 2,
3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14
februarie 2001.
Textul legal criticat are următorul continut:
- Art. 47 alin. (1): “Prevederile prezentei legi
sunt aplicabile si în cazul actiunilor în curs de judecată, persoana
îndreptătită putând alege calea acestei legi, renuntând la judecarea cauzei sau
solicitând suspendarea cauzei.”
Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale
criticate încalcă prevederile constitutionale ale:
- Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata
legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
retine că textul de lege criticat dă expresie principiului disponibilitătii,
consacrat de legea procesuală română, care conferă reclamantului - în anumite
limite - dreptul de a decide cu privire la continuarea procesului pe care l-a
declansat si, prin urmare, nu constituie o încălcare a drepturilor părtilor
litigante si nu creează discriminări pe plan procesual între acestea. În
concordantă cu ceea ce Curtea a statuat în mod constant, egalitatea de
tratament presupune în mod necesar identitatea de situatii juridice,
calificarea unei reglementări ca fiind discriminatorie justificându-se doar
atunci când, pentru situatii similare, instituie regimuri juridice diferite
pentru persoanele cărora li se aplică. Or, în cauză, regimul juridic diferit
este determinat de apartenenta părtilor la categoria de “persoane
îndreptătite”, cu semnificatia conferită prin
art. 3 din Legea nr. 10/2001, apartenentă care, procesual, le conferă calitate
procesuală activă sau, dimpotrivă, la categoria beneficiarilor preluării
abuzive care, ca detinători ai bunurilor în litigiu, au calitate procesuală
pasivă. Asa fiind, situatiile diferite în care se găsesc părtile în proces
justifică un tratament diferentiat si, prin urmare, critica de neconstitutionalitate
a reglementării în cauză, în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din
Constitutie, este neîntemeiată.
Pe de altă parte, Curtea constată că dispozitiile art.
47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 au caracter derogator de la dreptul comun în
materie, care instituie anumite limite ale exercitării dreptului reclamantului
de a se desista temporar sau definitiv de la judecată (art. 242 alin. 1 din
Codul de procedură civilă prevede că “Instanta va suspenda judecata:
1. când amândouă părtile o cer; [...]”,
respectiv art. 246 alin. 4 din acelasi cod dispune că atunci “Când părtile
au intrat în dezbaterea fondului, renuntarea nu se poate face decât cu învoirea
celeilalte părti”). Această derogare este justificată de scopul Legii nr.
10/2001, si anume repararea prejudiciilor suferite de fostii proprietari, care
se realizează prin restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de
către stat sau, în cazul în care restituirea nu mai este posibilă, prin
stabilirea unor măsuri reparatorii prin echivalent. Astfel, finalitatea
textului de lege criticat este aceea de a crea posibilitatea tuturor
persoanelor îndreptătite de a beneficia în egală măsură de dispozitiile Legii
nr. 10/2001, indiferent de momentul în care au formulat actiuni având ca obiect
restituirea imobilelor de care au fost deposedate, respectiv înainte sau după
intrarea în
vigoare a legii mentionate. În virtutea acestei
reglementări, persoanele îndreptătite la măsuri reparatorii sunt supuse
aceluiasi tratament juridic, în deplină concordantă cu principiul egalitătii în
drepturi a cetătenilor, fără ca, în ceea ce le priveste, norma legală să
consacre diferente pe planul regimului juridic, singura ipoteză în care s-ar fi
putut retine că este discriminatorie, deci neconstitutională.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Elisaveta Cristea în
Dosarul nr. 937/2002 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civilă.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iulie
2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
|
MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITĂTII SOCIALE SI FAMILIEI Nr. 344 din 16 iulie 2003 |
MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE Nr. B/4.620 din 18 iulie 2003 |
MINISTERUL ECONOMIEI SI COMERTULUI Nr. 1.448 din 18 iulie 2003 |
pentru
aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului
diplomatic si consular
Având în vedere:
- Hotărârea Guvernului nr. 737/2003 privind
organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si
Familiei;
- Hotărârea Guvernului nr. 733/2003 privind
organizarea si functionarea Ministerului Afacerilor Externe;
- Hotărârea Guvernului nr. 738/2003 privind organizarea
si functionarea Ministerului Economiei si Comertului;
- Hotărârea Guvernului nr. 771/2003 privind aprobarea
Statutului Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale;
- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 36/2003
privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic si consular,
ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,
ministrul afacerilor externe si ministrul delegat pentru comert emit
următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Normele de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic si consular, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 2 iunie 2003, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Prezentul ordin se aplică de către
Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, Ministerul Afacerilor
Externe, Ministerul Economiei si Comertului, Casa Natională de Pensii si Alte
Drepturi de Asigurări Sociale, casele teritoriale si locale de pensii, precum
si de către persoanele juridice si fizice cărora le revin drepturi si obligatii
care decurg din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 36/2003.
Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
|
Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei, Elena Dumitru |
Ministrul afacerilor externe, Mircea Geoană |
Ministrul delegat pentru comert, Eugen Dijmărescu |
ANEXĂ
NORME
de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului
diplomatic si consular
1. În sensul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic si
consular, au calitatea de membri ai personalului diplomatic si consular
actualii si fostii angajati ai Ministerului Afacerilor Externe si ai
directiilor generale cu atributii de comert exterior si cooperare economică
internatională din Ministerul Economiei si Comertului, care au dobândit grade
diplomatice si consulare, precum si persoanele trimise în misiuni permanente,
cu grade diplomatice ca ministru consilier, consilier economic, secretar
economic I, secretar economic II, secretar economic III, la ambasadele,
consulatele si alte reprezentante ale României în străinătate, de către
Ministerul Economiei si Comertului si fostele ministere si departamente de
comert exterior.
Aceste persoane trimise în misiuni permanente au
calitatea de membri ai personalului diplomatic si consular numai pe durata
misiunilor respective.
Directiile generale din Ministerul Economiei si
Comertului mentionate mai sus sunt: Europa, Relatii bilaterale, Politici
comerciale si promovare export, aflate în coordonarea ministrului delegat
pentru comert.
2. Membrii personalului diplomatic si consular din
Ministerul Afacerilor Externe, care beneficiază de prevederile Ordonantei de
urgentă a Guvernului nr. 36/2003, au următoarele grade diplomatice si
consulare:
- ambasador;
- ministru plenipotentiar;
- ministru consilier;
- consilier diplomatic, consul general;
- secretar I, consul;
- secretar II, viceconsul;
- secretar III;
- atasat, agent consular.
Membrii personalului diplomatic si consular ocupă în
administratia centrală a Ministerului Afacerilor Externe, la ambasadele, consulatele
si alte reprezentante ale României în străinătate, functii diplomatice si
consulare echivalente gradelor diplomatice sau consulare pe care le detin.
3. Categoriile de personal din directiile generale cu
atributii de comert exterior si cooperare economică internatională din
Ministerul Economiei si Comertului si fostele ministere si departamente de
comert exterior si cooperare economică internatională, care beneficiază de
prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 36/2003, sunt:
a) în directiile generale cu atributii de comert
exterior si cooperare economică internatională din Ministerul
Economiei si Comertului, personalul încadrat pe grade,
respectiv functii diplomatice, precum si personalul încadrat pe functii publice
de executie, care desfăsoară activitate de comert exterior si cooperare
economică internatională:
- grade si functii diplomatice:
- ministru consilier;
- consilier diplomatic;
- secretar I;
- secretar II;
- secretar III;
- atasat;
- functii publice de executie:
- consilier A/I/1;
- consilier A/I/2;
- consilier A/I/3;
- expert A/II/1;
- expert A/II/2;
b) din fostele ministere si departamente de comert
exterior si cooperare economică internatională, personalul încadrat la data
pensionării pe următoarele functii:
- ministru consilier;
- consilier economic;
- secretar economic;
- economist principal;
- inginer principal;
- economist;
- inginer;
- consilier juridic;
- inspector general;
- consilier IA;
- consilier I;
- consilier II;
- consilier A/I/1;
- consilier A/I/2;
- consilier A/I/3.
4. În vederea stabilirii pensiei de serviciu, în
conformitate cu prevederile art. 2 si ale art. 4 alin. (2) din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 36/2003, a membrilor personalului diplomatic si
consular din Ministerul
Afacerilor Externe si a diplomatilor si functionarilor
publici din directiile generale cu atributii de comert exterior si cooperare
economică internatională din Ministerul Economiei si Comertului, dosarul de
pensie trebuie să cuprindă:
- actele necesare stabilirii pensiei, conform prevederilor
Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de
asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare;
- adeverintă-tip pentru pensia de serviciu, conform
anexelor nr. 1 si 3 la prezentele norme, întocmită de Ministerul Afacerilor
Externe, respectiv de Ministerul Economiei si Comertului, care va cuprinde
vechimea în diplomatie sau vechimea în activitatea de comert exterior si
cooperare economică internatională si venitul salarial lunar net la data
acordării dreptului de pensie.
5. Venitul salarial lunar net pe baza căruia se
stabileste pensia de serviciu se determină prin scăderea din venitul salarial
lunar brut realizat a impozitului aferent. Venitul salarial lunar brut se
compune din salariul de bază si suma aferentă procentului de spor de vechime
avut la data pensionării.
6. Pentru membrii personalului diplomatic si consular
care au lucrat atât în Ministerul Afacerilor Externe, cât si în directiile
generale cu atributii de comert exterior si cooperare economică internatională
din Ministerul Economiei si Comertului si fostele ministere si departamente de
comert exterior si cooperare economică internatională si care îndeplinesc
conditiile de acordare a pensiei de serviciu, adeverinta-tip va fi eliberată de
ultima institutie angajatoare, pe baza confirmării vechimii realizate de către
institutiile angajatoare anterioare.
7. Constituie vechime în diplomatie munca diplomatică
desfăsurată de angajatii Ministerului Afacerilor Externe începând cu data
dobândirii calitătii de membri ai personalului diplomatic si consular până la
data pensionării din administratia centrală a Ministerului Afacerilor Externe,
la care se adaugă perioadele aferente cursurilor postuniversitare si stagiilor
de pregătire, respectiv de specializare pentru activitatea diplomatică si
consulară.
8. În sensul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
36/2003, se consideră vechime în diplomatie cursurile si stagiile de pregătire,
respectiv de specializare pentru activitatea diplomatică si consulară, care
îndeplinesc următoarele conditii:
- cursurile postuniversitare de relatii internationale
sau altele similare, efectuate în tară sau în străinătate, dacă sunt înscrise
ca vechime în carnetele de muncă, iar absolventii acestor cursuri au fost
angajati în Ministerul Afacerilor Externe ca membri ai personalului diplomatic
si consular;
- stagiile de specializare efectuate în tară sau în
străinătate de membri ai personalului diplomatic si consular;
- stagiile de specializare în activitatea diplomatică
sau consulară, efectuate în Ministerul Afacerilor Externe de angajati ai
acestui minister ca referenti ajutori si referenti cu studii superioare sau ca
referenti ajutori relatii si referenti relatii cu studii superioare; din aceste
stagii se consideră vechime în diplomatie perioada până la dobândirea calitătii
de membru al personalului diplomatic si consular, dar nu mai mult de 2 ani, în
cazul în care dobândirea calitătii de membru al personalului diplomatic si
consular s-a realizat într-o perioadă mai mare de 2 ani;
- stagiile de specializare în activitatea diplomatică
sau consulară, efectuate în Ministerul Afacerilor Externe de angajati ai
acestui minister, de la data încadrării în functia de atasat stagiar sau în
functii juridice la directiile consulare, juridică si tratate, până la data
dobândirii calitătii de membru al personalului diplomatic si consular, dar nu
mai mult de 3 ani, în cazul în care dobândirea acestei calităti s-a realizat
într-o perioadă mai mare de 3 ani.
9. În situatia întreruperii activitătii diplomatice
din diverse motive, perioadele lucrate în diplomatie se însumează dacă persoana
a fost sau este încadrată, la data pensionării, în administratia centrală a
Ministerului Afacerilor Externe.
10. Se consideră vechime în activitatea de comert
exterior si cooperare economică internatională perioada cuprinsă de la data
angajării în directiile generale cu atributii de comert exterior si cooperare
economică internatională din Ministerul Economiei si Comertului sau în
administratiile centrale ale fostelor ministere si departamente de comert
exterior si cooperare economică internatională, în compartimente cu specific de
comert exterior sau cooperare economică internatională, până la data
pensionării din administratiile centrale ale acestor ministere, departamente si
directii generale.
De asemenea, se consideră vechime în activitatea de
comert exterior si cooperare economică internatională si perioada în care o
persoană a lucrat în calitate de trimis în misiuni permanente cu grade
diplomatice de către Ministerul Economiei si Comertului sau de către fostele
ministere si departamente de comert exterior.
11. În situatia întreruperii activitătii de comert
exterior si cooperare economică internatională din diverse motive, perioadele
lucrate în aceste domenii se însumează dacă persoana care solicită pensie de
serviciu a fost sau este încadrată, la data pensionării, în directiile generale
cu atributii de comert exterior si cooperare economică internatională din
Ministerul Economiei si Comertului si în administratiile centrale ale fostelor
ministere si departamente de comert exterior si cooperare economică
internatională.
12. Pensiile aflate în plată până la aparitia
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 36/2003 se actualizează în conformitate
cu prevederile art. 3 si ale art. 4 alin. (3) din această ordonantă de urgentă.
Drepturile de pensie stabilite ca urmare a actualizării se cuvin si se plătesc
începând cu data intrării în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
36/2003, respectiv de la 2 iunie 2003, cu respectarea termenului general de
prescriptie.
13. Actualizarea pensiei de serviciu, conform
prevederilor art. 3 si ale art. 4 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr. 36/2003, se face în baza unei cereri adresate casei teritoriale
de pensii, însotită de adeverinta-tip prezentată în anexele nr. 2 si 4 la
prezentele norme, eliberată de Ministerul Afacerilor Externe sau, după caz, de
Ministerul Economiei si Comertului.
14. Actualizarea pensiilor persoanelor prevăzute la
art. 4 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 36/2003 se face prin
echivalarea functiilor avute la data pensionării cu functiile persoanelor
aflate în activitate în directiile generale cu atributii de comert exterior si
cooperare economică internatională din Ministerul Economiei si Comertului,
luându-se în considerare salariile de bază ale acestora la limita maximă de
încadrare, la data intrării în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
36/2003, stabilite conform Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 192/2002
privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale functionarilor
publici si Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 207/2002 privind cresterile
salariale ce se vor acorda în anul 2003 personalului diplomatic salarizat
potrivit Ordonantei Guvernului nr. 65/1998 privind salarizarea unor categorii
de diplomati. Responsabilitatea privind legalitatea si corectitudinea acestei
echivalări revine în exclusivitate Ministerului Economiei si Comertului.
15. Răspunderea pentru corectitudinea si legalitatea
stabilirii venitului salarial lunar net, cât si a vechimii în diplomatie,
respectiv a vechimii în activitatea de comert exterior si cooperare economică
internatională, revine în exclusivitate institutiei care eliberează
adeverinta-tip.
16. Stabilirea, actualizarea si plata pensiilor de
serviciu se efectuează de către Casa Natională de Pensii si Alte Drepturi de
Asigurări Sociale, prin casele teritoriale de pensii.
17. Cererea de înscriere la pensia de serviciu sau de
actualizare a pensiilor din sistemul public, însotită de adeverinta-tip, va fi
depusă de solicitant la casa teritorială de pensii, care va calcula atât pensia
din sistemul public stabilită conform Legii nr. 19/2000, cu modificările si
completările ulterioare, cât si pensia de serviciu stabilită potrivit prevederilor
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 36/2003.
Pensia care se achită titularului este pensia cea mai
avantajoasă.
18. Casa teritorială de pensii va emite o singură
decizie de pensie în care vor fi înscrise distinct cuantumurile celor două
categorii de pensii, pensia din sistemul public, respectiv pensia de serviciu,
precum si diferenta dintre cele două pensii care urmează a fi suportată de la
bugetul de stat conform art. 9 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
36/2003.
Această diferentă urmează a fi evidentiată distinct si
pe fisa contabilă.
19. Pensiile personalului diplomatic si consular din
Ministerul Afacerilor Externe, aflate în plată la data aparitiei Ordonantei de
urgentă a Guvernului nr. 36/2003, se actualizează în conformitate cu prevederile
art. 3 din această ordonantă de urgentă.
Pentru personalul diplomatic si consular din
Ministerul Afacerilor Externe, cu decizie emisă si nepusă în plată, pensia de
serviciu se va stabili ca o înscriere nouă, avându-se în vedere si perioada
lucrată în diplomatie după stabilirea dreptului de pensie.
20. Pensiile persoanelor pensionate din administratia
centrală a Departamentului de Comert Exterior si a celorlalte ministere si
departamente de comert exterior mentionate la art. 4 alin. (1) din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 36/2003, indiferent dacă acestea sunt sau nu în plată
la data aparitiei ordonantei de urgentă susmentionate, se actualizează în
conformitate cu prevederile alin. (3) al aceluiasi articol.
21. Actualizarea pensiilor de serviciu conform
prevederilor art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 36/2003 se face
după cum urmează:
a) pentru persoanele care se vor pensiona conform
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 36/2003, în functie de evolutia
salariilor de bază avute de acestea la data pensionării;
b) pentru persoanele prevăzute la art. 3 si la art. 4
alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 36/2003, în functie de
evolutia salariilor de bază corespunzătoare limitei maxime de încadrare a
membrilor personalului diplomatic si consular, cu aceleasi grade diplomatice
sau consulare din administratia centrală a Ministerului Afacerilor Externe,
respectiv a persoanelor cu aceleasi functii din directiile generale cu
atributii de comert exterior si cooperare economică internatională din
Ministerul Economiei si Comertului.
În cazul în care se va introduce o limită minimă,
respectiv maximă, si la salarizarea membrului personalului diplomatic si
consular cu gradul si functia de ambasador, aflat în activitate în
administratia centrală a Ministerului Afacerilor Externe, actualizarea pensiei
de serviciu pentru membrii personalului diplomatic si consular, prevăzuti la
art. 3 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 36/2003 se
efectuează, conform alin. (1) al aceluiasi articol, în functie de limita maximă
de salarizare a ambasadorului.
22. În aplicarea prevederilor art. 7 din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 36/2003, privind actualizarea pensiei de serviciu, se
stabileste următoarea procedură:
a) Ministerul Afacerilor Externe si Ministerul
Economiei si Comertului vor informa în scris Casa Natională de Pensii si Alte
Drepturi de Asigurări Sociale ori de câte ori va avea loc o majorare a
salariilor lunare de bază ale personalului aflat în activitate.
b) Casa Natională de Pensii si Alte Drepturi de
Asigurări Sociale va transmite celor două ministere mentionate la lit. a)
listele cu titularii pensiilor de serviciu, aflati în plată, conform anexelor
nr. 5 si 6 la prezentele norme.
c) Ministerul Afacerilor Externe si Ministerul Economiei
si Comertului vor completa listele mentionate la lit. b) cu datele necesare
actualizării pensiilor de serviciu si le vor transmite caselor teritoriale de
pensii în vederea punerii în aplicare.
23. Actualizarea pensiilor de serviciu se va face o
dată cu majorarea salariilor de bază ale personalului în activitate în
administratia centrală a Ministerului Afacerilor Externe, respectiv a
Ministerului Economiei si Comertului.
24. Persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) si la
art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 36/2003, pensionari
de invaliditate, care solicită trecerea în categoria pensionarilor pentru
limită de vârstă în baza art. 64 din Legea nr. 19/2000, cu modificările si
completările ulterioare, li se va calcula, la cerere, si pensia de serviciu
prevăzută de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 36/2003, dacă la data
pensionării pentru limită de vârstă au stagiul complet de cotizare si o vechime
în diplomatie, respectiv în activitatea de comert exterior si cooperare economică
internatională, de cel putin 20 de ani bărbatii si 15 ani femeile. Perioada cât
solicitantii au beneficiat de pensie de invaliditate nu constituie vechime în
diplomatie sau în activitatea de comert exterior si cooperare economică
internatională.
25. Pensia de serviciu nu se recalculează prin
valorificarea stagiilor de cotizare realizate, după pensionare, în diplomatie
sau în activitatea de comert exterior si cooperare economică internatională.
26. Pensia de urmas se calculează potrivit
prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, din
pensia de serviciu a titularului.
27. Pensia de urmas, calculată din pensia de serviciu,
nu se actualizează. Pensia de urmas, calculată din pensia pentru limită de
vârstă din sistemul public, este supusă măsurilor de protectie socială acordate
acestei categorii de pensie, iar diferenta initială dintre pensia de urmas
stabilită din pensia de serviciu si pensia de urmas stabilită din pensia pentru
limită de vârstă rămâne constantă.
la norme
În anexa la
Hotărârea Guvernului nr. 857/2003 privind transmiterea unui imobil din
proprietatea publică a statului si din administrarea Agentiei Domeniilor
Statului în domeniul privat al municipiului Bucuresti si în administrarea
Consiliului Local al Sectorului 1 al Municipiului Bucuresti, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 24 iulie 2003, se fac
următoarele rectificări:
- la coloana 2 - Persoana juridică de la care se
transmite imobilul - în loc de: “Agentia Domeniilor Statului, Statiunea de
Cercetare si Productie Pomicolă Băneasa - Bucuresti” se va citi: “Agentia
Domeniilor Statului, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia
Plantelor - Bucuresti”;
- la coloana 4 - Caracteristicile tehnice ale
imobilului:
- în loc de: “Parcela 703 = 0,1 ha” se va citi:
“Parcela 783 = 2,90 ha”;
- în loc de: “Parcela 704 = 2,59 ha” se va
citi: “Parcela 782 = 2,11 ha”;
- în loc de: “Tarlaua 705 = 3,31 ha” se va
citi: “Parcelele 779 si 769 în suprafată de 0,99 ha”;
- în loc de: “Statiunea de Cercetare si Productie Pomicolă Băneasa - Bucuresti” se va citi: “Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Plantelor - Bucuresti”.
