MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 171 (XV) - Nr. 548 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Miercuri, 30 iulie 2003

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 245 din 10 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

26. - Ordin al ministrului economiei si comertului privind unele mãsuri pregãtitoare pentru organizarea activitãtilor aferente notificãrii substantelor chimice

131. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale privind aprobarea licentei de concesiune pentru explorarea apei minerale din perimetrul Pischia, încheiatã între Agentia Nationalã pentru Resurse Minerale si Societatea Comercialã “Stea Rom” - S.R.L. Timisoara

132. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale privind aprobarea licentei de concesiune pentru explorarea apei minerale din perimetrul Vedere-Cetãtuia, încheiatã între Agentia Nationalã pentru Resurse Minerale si Societatea Comercialã “Perla Harghitei” - S.A. Sâncrãieni

945. - Ordin al ministrului finantelor publice pentru aprobarea Instructiunilor privind metodologia de calcul al impozitului pe veniturile microîntreprinderilor

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 245

din 10 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Florentina Baltã - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Severin” - S.R.L. din Bosanci în Dosarul nr. 215/2003 al Curtii de Apel Suceava - Sectia comercialã si de contencios administrativ.

La apelul nominal se constatã lipsa pãrtilor, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea exceptiei ca neîntemeiatã, având în vedere cã dispozitiile legale criticate instituie o procedurã specialã de executare silitã, care nu contravine prevederilor constitutionale, invocând în acest sens si jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, si anume deciziile nr. 189/2000, nr. 202/2000 si nr. 289/2001.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 30 ianuarie 2003, pronuntatã în Dosarul nr. 215/2003, Curtea de Apel Suceava – Sectia comercialã si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare. Exceptia a fost ridicatã de Societatea Comercialã “Severin” - S.R.L. din Bosanci într-o cauzã având ca obiect recursul declarat de autoarea exceptiei împotriva unei sentinte a Tribunalului Suceava prin care s-a admis cererea de declansare a procedurii falimentului debitoarei, cerere formulatã în baza Legii nr. 64/1995 de cãtre creditoarea D.G.F.P. Suceava.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea acesteia sustine cã dispozitiile legale criticate încalcã dreptul de proprietate al debitorului, deoarece orice creditor care se încadreazã în conditiile prevãzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicatã, are posibilitatea de a încãlca dreptul de dispozitie al debitorului asupra bunurilor sale. Totodatã, textul criticat încalcã si prevederile constitutionale ale art. 134 alin. (2) lit. a), întrucât limiteazã libertatea comertului prin posibilitatea creditorului de a introduce cererea de deschidere a falimentului debitorului.

Curtea de Apel Suceava - Sectia comercialã si de contencios administrativ apreciazã cã exceptia este neîntemeiatã, iar dispozitiile criticate, prin care se instituie dreptul oricãrui creditor de a introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care timp de cel putin 30 de zile a încetat plãtile, nu contravin prevederilor art. 41 alin. (1) si (2) si ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciazã cã procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, prevãzutã de Legea nr. 64/1995, republicatã, reprezintã o procedurã specialã de executare silitã aplicatã unui debitor, care se încadreazã în conditiile prevãzute de art. 29 alin. (1) din aceeasi lege, în scopul de a se asigura egalitatea creditorilor, fiecare dintre acestia având dreptul la urmãrirea debitorului sãu. Introducerea cererii de deschidere a procedurii prevãzute de Legea nr. 64/1995 nu determinã automat restrângerea exercitiului unor drepturi ale debitorului, ci reprezintã deschiderea unei proceduri administrate de cãtre judecãtorul-sindic. Dreptul de proprietate al debitorului si în special dreptul de dispozitie trebuie exercitate în conditiile legii, tinând cont si de dispozitiile art. 1718 din Codul civil, care instituie gajul general asupra bunurilor debitorilor pentru urmãrirea creantelor creditorilor. Având în vedere acestea, precum si faptul cã procedura reglementatã de Legea nr. 64/1995 este instituitã si în favoarea debitorului, dispozitiile criticate nu contravin prevederilor art. 41 alin. (1) si (2) si nici celor ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, în acelasi sens fiind si jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, de exemplu deciziile nr. 189 si nr. 202/2000, precum si Decizia nr. 289/2001.

Avocatul Poporului apreciazã cã procedura reglementatã de Legea nr. 64/1995 reprezintã un mijloc de constrângere a debitorului care nu si-a executat de bunãvoie obligatiile de platã si, totodatã, o sanctiune a nerespectãrii ordinii de drept. Având în vedere acestea, precum si faptul cã aceastã procedurã înceteazã în cazul în care creantele au fost acoperite în totalitate, dispozitiile criticate nu îngrãdesc dreptul de proprietate al debitorului. De asemenea, nu se poate sustine nici încãlcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 134 alin. (2) lit. a) referitoare la libertatea comertului, deoarece dispozitiile criticate nu urmãresc lichidarea debitorului, ci instituie o procedurã specialã de executare silitã, pentru plata pasivului debitorului aflat în încetare de plãti, prin care se urmãreste realizarea unei egalitãti între creditori.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, dispozitii modificate prin art. I pct. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 82/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003. Ca urmare a acestor modificãri, dispozitiile criticate de autoarea exceptiei au urmãtorul continut: “Orice creditor care are o creantã certã, lichidã si exigibilã poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel putin 30 de zile, a încetat plãtile, în urmãtoarele conditii:

a) dacã creanta izvorãste din raporturi de muncã sau raporturi obligationale civile, creanta trebuie sã aibã un cuantum superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în conditiile legii si calculate la data formulãrii cererii introductive;

b) în celelalte cazuri creanta trebuie sã aibã un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formulãrii cererii introductive;

c) în cazul unui creditor care detine creante din ambele categorii mentionate la lit. a) si b), cuantumul total al creantelor trebuie sã fie superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în conditiile legii si calculate la data formulãrii cererii introductive.”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea acesteia apreciazã cã prin dispozitiile legale criticate sunt încãlcate urmãtoarele prevederi constitutionale:

- Art. 41 alin. (1) si (2): “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãtenii strãini si apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.”;

- Art. 134 alin. (2) lit. a): . (2) Statul trebuie sã asigure: a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã dispozitiile art. 29 din Legea nr. 64/1995, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, fac parte din capitolul III “Procedura”, sectiunea 1 “Cererile introductive”, subsectiunea 2 “Cererile creditorilor ori ale camerelor de comert si industrie teritoriale” si prevãd conditiile în care un creditor poate introduce la tribunalul în a cãrui razã teritorialã îsi are sediul debitorul o cerere de deschidere a procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului unui debitor persoanã juridicã.

Scopul Legii privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului este, potrivit art. 2 din Legea nr. 64/1995, republicatã, instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului în încetare de plãti, fie prin reorganizarea întreprinderii si activitãtii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pânã la acoperirea pasivului, fie prin faliment. Astfel, dispozitiile legii au fost instituite si pentru protejarea intereselor debitorului, având în vedere faptul cã acesta este supus unei singure urmãriri silite, iar nu câte uneia sau chiar mai multor executãri silite efectuate de fiecare creditor.

Sustinerile autoarei exceptiei, conform cãrora dispozitiile criticate, prin faptul cã dau posibilitatea oricãrui creditor sã solicite deschiderea procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului unui debitor, încalcã dreptul de proprietate al debitorului, care nu poate dispune de patrimoniul sãu pentru realizarea scopurilor economice la care este îndreptãtit în calitate de comerciant, sunt neîntemeiate, întrucât numai creditorii care îndeplinesc toate conditiile prevãzute de dispozitiile art. 29 din Legea nr. 64/1995, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, pot formula o cerere de deschidere a procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului unui debitor care, de asemenea, se încadreazã în conditiile prevãzute de aceleasi dispozitii legale. Astfel, pentru a se putea cere deschiderea procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului, creditorul trebuie sã aibã o creantã certã, lichidã si exigibilã, în cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formulãrii cererii introductive, iar debitorul trebuie sã fi încetat plãtile timp de cel putin 30 de zile.

Totodatã, Curtea retine cã procedura prevãzutã de Legea nr. 64/1995 a fost instituitã de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu si-a îndeplinit obligatiile de platã de bunãvoie, iar dreptul de proprietate si prerogativele sale, în special dreptul de dispozitie, trebuie exercitate în conditiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor. În acest sens, dispozitiile art. 1718 din Codul civil stabilesc, cu valoare de principiu, cã patrimoniul unei persoane reprezintã gajul general al creditorilor acesteia pentru asigurarea îndeplinirii obligatiilor sale. Având în vedere acestea, precum si faptul cã, în cazul în care creantele creditorilor au fost acoperite în totalitate, se va proceda la închiderea procedurii falimentului înainte ca bunurile din averea debitorului sã fi fost lichidate în întregime, Curtea constatã cã dispozitiile legale criticate nu contravin dreptului de proprietate consacrat de prevederile art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie.

În ceea ce priveste pretinsa încãlcare a dispozitiilor constitutionale ale art. 134 alin. (2) lit. a), de asemenea, Curtea constatã cã aceastã sustinere este nefondatã, întrucât scopul Legii nr. 64/1995 fiind tocmai instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului aflat în încetare de plãti, prin dispozitiile criticate se realizeazã respectarea întocmai a obligatiei statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, precum si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

În acelasi sens Curtea s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor criticate, statuând, prin Decizia nr. 202 din 17 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 15 februarie 2001, cã acestea nu contravin prevederilor constitutionale.

Fatã de cele mai sus arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si 25 din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Severin” - S.R.L. din Bosanci în Dosarul nr. 215/2003 al Curtii de Apel Suceava - Sectia comercialã si de contencions administrativ.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 10 iunie 2003.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiva

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL ECONOMIEI SI COMERTULUI

ORDIN

privind unele mãsuri pregãtitoare pentru organizarea activitãtilor aferente notificãrii substantelor chimice

Având în vedere prevederile art. 3 alin. (2), art. 15 si ale art. 18 alin. (3) din Hotãrârea Guvernului nr. 1.300/2002 privind notificarea substantelor chimice, în baza prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 707/2002 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Substante si Preparate Chimice Periculoase si ale art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 14/1998 privind utilizarea veniturilor realizate de institutiile publice finantate integral din veniturile extrabugetare, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 27/1999, în temeiul Hotãrârii Guvernului nr. 738/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Comertului,

ministrul economiei si comertului emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Se înfiinteazã, în cadrul Agentiei Nationale pentru Substante si Preparate Chimice Periculoase, Registrul special al substantelor chimice notificate, care contine numerele de înregistrare ale dosarelor de notificare si numerele oficiale de notificare atribuite substantelor sau preparatelor chimice notificate.

Art. 2. - Se aprobã tarifele reactualizate pentru activitãtile aferente procedurii de notificare a substantelor chimice, în vederea introducerii pe piatã, ca atare sau sub formã de preparate chimice, conform anexei care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 3. - Sumele provenite din aplicarea tarifelor, reprezentând echivalentul în lei al valorii exprimate în euro la cursul Bãncii Nationale a României din ziua plãtii, se depun în contul Agentiei Nationale pentru Substante si Preparate Chimice Periculoase.

Art. 4. - Prezentul ordin se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 5. - Pe data intrãrii în vigoare a prezentului ordin, prevederile pct. 2 al sectiunii I din anexa la Ordinul ministrului industriei si resurselor nr. 568/2002 pentru aprobarea Nomenclatorului de lucrãri si servicii care se presteazã de cãtre Agentia Nationalã pentru Substante si Preparate Chimice Periculoase în regim de tarifare si cuantumul tarifelor aferente, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 5 decembrie 2002, se abrogã.

Ministrul economiei si comertului,

Dan Ioan Popescu

Bucuresti, 14 iulie 2003.

Nr. 26.

ANEXÃ

LISTA

tarifelor reactualizate pentru activitãtile aferente procedurii de notificare a substantelor chimice, efectuate de Agentia Nationalã pentru Substante si Preparate Chimice Periculoase

Nr. crt.	Scopul activitãtii	Denumirea activitãtilor efectuate (euro)*)	Tariful
1.	Notificarea completã a substantelor chimice fabricate pe teritoriul României sau al Uniunii Europene	a) Verificarea si avizarea dosarului tehnic al substantei chimice, cuprinzând datele si informatiile prevãzute în anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 1.300/2002 (anexa VIIA, Directiva 92/32/EEC) si descrierea studiilor efectuate si metodelor de testare utilizate etc.	600
		b) Verificarea declaratiei cu privire la efectele periculoase ale substantelor chimice, corelate cu utilizarea lor previzibilã	100
		c) Verificarea si avizarea clasificãrii si etichetãrii, propuse pentru substantele chimice periculoase pentru sãnãtate si mediu	200
		d) Verificarea si avizarea propunerii de fisã tehnicã de securitate pentru substantele chimice clasificate ca periculoase pentru sãnãtate si mediu	350
		e) Modificãri si completãri ale dosarului tehnic al substantei chimice, pentru notificarea completã	150
2.	Notificarea redusã a substantelor chimice fabricate pe teritoriul României sau al Uniunii Europene	a) Verificarea si avizarea dosarului tehnic al substantei chimice, cuprinzând datele si informatiile prevãzute în anexa nr. 3 la Hotãrârea Guvernului nr. 1.300/2002 (anexa VIIB, Directiva 92/32/EEC) si descrierea studiilor efectuate si metodelor de testare utilizate etc.	400
		b) Verificarea si avizarea dosarului tehnic al substantei chimice, cuprinzând datele si informatiile prevãzute în anexa nr. 4 la Hotãrârea Guvernului nr. 1.300/2002 (anexa VIIC, Directiva 92/32/EEC) si descrierea studiilor efectuate si metodelor de testare utilizate etc.	400
		c) Verificarea declaratiei cu privire la efectele periculoase ale substantelor chimice, corelate cu utilizarea lor previzibilã	100
		d) Verificarea si avizarea clasificãrii si etichetãrii propuse pentru substantele chimice periculoase pentru sãnãtate si mediu	200
		e) Verificarea si avizarea propunerii de fisã tehnicã de securitate pentru substantele chimice clasificate ca periculoase pentru sãnãtate si mediu	350
		f) Completarea dosarului tehnic al substantei chimice, pentru notificarea redusã sau completã, dupã caz	400
3.	Notificarea completã sau redusã a substantelor chimice fabricateb în afara teritoriilor României si Uniunii Europene	a) Verificarea si avizarea dosarului de notificare completã a substantei chimice fabricate în afara teritoriilor României si Uniunii Europene, cu modificãrile si completãrile ulterioare	1.400
		b) Verificarea si avizarea dosarului de notificare redusã a substantei chimice fabricate în afara teritoriilor României si Uniunii Europene, cu completãrile ulterioare	1.450
		c) Verificarea declaratiei producãtorului substantei chimice cu privire la calitatea de reprezentant unic a notificatorului	100
4.	Transmiterea datelor si informatiilor pentru substantele chimice deja notificate, introduse pe piatã	a) Verificarea datelor si informatiilor pentru substantele chimice introduse pe piatã, în cantitãti mai mici de 10 t/an/producãtor sau un total de 50 t/producãtor	150
		b) Verificarea datelor si informatiilor pentru substantele chimice introduse pe piatã, în cantitãti mai mici de 100 t/an/producãtor sau un total de 500 t/producãtor	200
		c) Verificarea datelor si informatiilor pentru substantele chimice introduse pe piatã, în cantitãti mai mici de 1.000 t/an/producãtor sau un total de 5.000 t/producãtor	300
		d) Verificarea datelor si informatiilor pentru substantele chimice introduse pe piatã, în cazul în care se efectueazã testãri suplimentare	250
5.	Exceptãri de la notificare	Înregistrarea si aprobarea cererii de exceptare, a declaratiei scrise asupra intentiei de a introduce pe piatã o substantã chimicã deja notificatã în altã tarã si a acordului scris al notificatorului initial	300

---

*) Se încaseazã echivalentul în lei la cursul oficial al Bãncii Nationale a României din ziua plãtii.

AGENTIA NATIONALÃ PENTRU RESURSE MINERALE

ORDIN

privind aprobarea licentei de concesiune pentru explorarea apei minerale din perimetrul Pischia, încheiatã între Agentia Nationalã pentru Resurse Minerale si Societatea Comercialã “Stea Rom” - S.R.L. Timisoara

Având în vedere art. 15 si art. 21 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, în temeiul art. 4 alin. (3) din Hotãrârea Guvernului nr. 756/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Se aprobã licenta de concesiune nr. 4.445/2003 privind explorarea apei minerale din perimetrul Pischia, situat în judetul Timis, încheiatã cu Societatea Comercialã “Stea Rom” - S.R.L. Timisoara, prevãzutã în anexa*) care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. - Începerea activitãtii miniere prezentate în licenta prevãzutã la art. 1 se autorizeazã de cãtre Agentia Nationalã pentru Resurse Minerale în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia, cu respectarea conditiilor prevãzute la art. 22 din Legea minelor nr. 85/2003.

Art. 3. - Prezentul ordin se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

Maria Iuliana Stratulat

Bucuresti, 25 iulie 2003.

Nr. 131.

AGENTIA NATIONALÃ PENTRU RESURSE MINERALE

ORDIN

privind aprobarea licentei de concesiune pentru explorarea apei minerale din perimetrul Vedere-Cetãtuia, încheiatã între Agentia Nationalã pentru Resurse Minerale si Societatea Comercialã “Perla Harghitei” - S.A. Sâncrãieni

Având în vedere art. 15 si art. 21 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003,

în temeiul art. 4 alin. (3) din Hotãrârea Guvernului nr. 756/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Se aprobã licenta de concesiune nr. 4.446/2003 privind explorarea apei minerale din perimetrul Vedere-Cetãtuia, situat în judetul Harghita, încheiatã cu Societatea Comercialã “Perla Harghitei” - S.A. Sâncrãieni, prevãzutã în anexa*) care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. - Începerea activitãtii miniere prezentate în licenta prevãzutã la art. 1 se autorizeazã de cãtre Agentia Nationalã pentru Resurse Minerale în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia, cu respectarea conditiilor prevãzute la art. 22 din Legea minelor nr. 85/2003.

Art. 3. - Prezentul ordin se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

Maria Iuliana Stratulat

Bucuresti, 25 iulie 2003.

Nr. 132.

---

*) Anexa se comunicã titularului licentei de concesiune pentru explorare.

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

ORDIN

pentru aprobarea Instructiunilor privind metodologia de calcul al impozitului pe veniturile microîntreprinderilor

În temeiul art. 12 alin. (6) din Hotãrârea Guvernului nr. 735/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice si al art. III alin. (1) din Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-fiscalã,

ministrul finantelor publice emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Se aprobã Instructiunile privind metodologia de calcul al impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, cuprinse în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. - Prevederile prezentului ordin se aplicã începând cu anul fiscal 2003.

Art. 3. - Directia generalã de politici si legislatie privind veniturile bugetului general consolidat si Directia generalã de proceduri pentru gestiunea veniturilor bugetului general consolidat vor lua mãsuri pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abrogã Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.880/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea si conducerea contabilitãtii la microîntreprinderi, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 17 octombrie 2001.

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Bucuresti, 25 iulie 2003.

Nr. 945.

ANEXÃ

INSTRUCTIUNI

privind metodologia de calcul al impozitului pe veniturile microîntreprinderilor

Pentru persoanele juridice care se încadreazã în criteriile prevãzute de Ordonanta Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 111/2003, astfel cum a fost modificatã si completatã prin Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-fiscalã, denumite în continuare microîntreprinderi, se emit urmãtoarele instructiuni:

I. Organizarea contabilitãtii si determinarea bazei impozabile

1. Microîntreprinderile plãtitoare de impozit pe venit organizeazã si conduc contabilitatea potrivit Reglementãrilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 306/2002.

2. Baza impozabilã asupra cãreia se aplicã cota de 1,5% este totalul veniturilor trimestriale care sunt înregistrate în creditul conturilor din clasa a 7-a “Conturi de venituri”, cu exceptia celor înregistrate în:

- contul 711 “Variatia stocurilor”;

- contul 721 “Venituri din productia de imobilizãri necorporale”;

- contul 722 “Venituri din productia de imobilizãri corporale”;

- contul 758 “Alte venituri din exploatare” analitic reprezentând veniturile din cota-parte a subventiilor guvernamentale si altor resurse similare pentru finantarea investitiilor;

- conturile 781 “Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare” si 786 “Venituri financiare din provizioane”; precum si

- veniturile rezultate din anularea datoriilor si a majorãrilor datorate cãtre bugetul de stat care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementãrilor legale.

Diferentele favorabile de curs valutar rezultate în urma evaluãrii creantelor si datoriilor în valutã existente la data de 31 decembrie 2002, înregistrate în contabilitate în contul 117 “Rezultatul reportat” ca urmare a aplicãrii prevederilor Ordinului ministrului finantelor publice nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementãrilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, sunt venituri impozabile pe mãsura încasãrii creantelor sau plãtii datoriilor.

3. Numãrul de salariati reprezintã numãrul de persoane angajate cu contract individual de muncã, potrivit dispozitiilor Codului muncii, indiferent de durata timpului de muncã, înscrise lunar în statele de platã si/sau în registrul general de evidentã a salariatilor.

La analiza îndeplinirii conditiei privind numãrul de salariati nu se iau în considerare cazurile de încetare a raporturilor de muncã ca urmare a pensionãrii sau desfacerii contractului individual de muncã în urma sãvârsirii unor acte care, potrivit legii, sunt sanctionate inclusiv prin acest mod.

Pentru persoanele juridice care au un singur angajat care îsi suspendã unilateral contractul individual de muncã, în cursul unei luni, conditia prevãzutã la art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 24/2001, modificatã prin Legea nr. 111/2003 si Legea nr. 232/2003, se considerã îndeplinitã dacã în cursul lunii urmãtoare este angajat un alt salariat.

4. Pentru încadrarea în conditia privind nivelul veniturilor realizate în anul precedent, se vor lua în calcul aceleasi venituri care constituie baza impozabilã prevãzutã la pct. 2, iar cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel de la închiderea aceluiasi exercitiu financiar.

5. În întelesul art. 1 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 24/2001, modificatã prin Legea nr. 111/2003 si Legea nr. 232/2003, în cazul în care în cursul anului fiscal una dintre conditiile impuse nu mai este îndeplinitã, contribuabilul este obligat ca începând cu anul fiscal urmãtor sã nu mai aplice impozitul pe venit, chiar dacã ulterior îndeplineste criteriile prevãzute la lit. b) si c) ale art. 1 alin. (1) din respectiva ordonantã.

6. În cazul în care se achizitioneazã case de marcat, cota de impozit se aplicã asupra bazei impozabile din care se scade valoarea caselor de marcat, în conformitate cu documentul justificativ, în luna punerii în functiune. Punerea în functiune se face potrivit prevederilor legale.

II. Prevederi privind optiunea si încadrarea ca microîntreprindere

1. În sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 24/2001, modificatã prin Legea nr. 111/2003 si Legea nr. 232/2003, optiunea se exercitã pentru plata impozitului pe veniturile obtinute din orice sursã, iar iesirea din acest sistem de impunere se efectueazã începând cu anul urmãtor celui în care nu se mai îndeplineste una dintre conditiile prevãzute la acest articol.

2. Pot opta pentru plata unui impozit aplicat asupra veniturilor obtinute din orice sursã urmãtoarele persoane juridice:

a) Persoanele juridice nou-înfiintate dupã data de 31 mai 2003 inclusiv, dacã îndeplinesc cumulativ conditiile de la lit. a) si d) ale art. 1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 24/2001, modificatã prin Legea nr. 111/2003 si Legea nr. 232/2003, la data înregistrãrii la registrul comertului; conditia prevãzutã la lit. b) a art. 1 alin. (1) se considerã îndeplinitã dacã angajarea se realizeazã în 60 de zile de la data eliberãrii certificatului de înregistrare, chiar dacã acest termen se regãseste în anul fiscal urmãtor.

Optiunea se înscrie în cererea de înregistrare la registrul comertului si este definitivã pentru anul fiscal respectiv si pentru anii fiscali urmãtori, atâta timp cât sunt îndeplinite conditiile prevãzute la art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 24/2001, modificatã prin Legea nr. 111/2003 si Legea nr. 232/2003.

b) Persoanele juridice plãtitoare de impozit pe profit pot opta pentru impozitul pe venit numai la începutul anului fiscal, dacã la finele anului precedent sunt îndeplinite conditiile prevãzute la art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 24/2001, modificatã prin Legea nr. 111/2003 si Legea nr. 232/2003, si nu au fost plãtitori de impozit pe venit pe parcursul functionãrii lor.

Optiunea se comunicã organelor fiscale teritoriale la începutul anului fiscal, prin depunerea Declaratiei de mentiuni pentru persoane juridice, asociatii familiale si asociatii fãrã personalitate juridicã (010), cod M.F.P.

14.13.01.10.11/1, pânã la data de 31 ianuarie inclusiv. Pot opta si persoanele juridice care desfãsoarã activitãti în zonele libere si/sau în zonele defavorizate.

3. Persoanele juridice înfiintate pânã la data de 31 mai 2003, plãtitoare de impozit pe venit si care nu au nici un salariat rãmân sub incidenta acestui sistem de impunere si pentru anii fiscali urmãtori, în conditiile în care angajeazã între 1 si 9 salariati inclusiv, pânã la data de 31 decembrie 2003, si îndeplinesc si celelalte conditii prevãzute la art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 24/2001, modificatã prin Legea nr. 111/2003 si Legea nr. 232/2003.

4. Persoanele juridice care nu pot opta pentru acest sistem de impunere sunt:

a) persoanele juridice care se organizeazã si functioneazã potrivit legilor speciale de organizare si functionare din domeniul bancar (bãncile, societãtile de credit ipotecar, cooperativele de credit etc.);

b) persoanele juridice care se organizeazã si functioneazã potrivit legilor speciale de organizare si functionare din domeniul asigurãrilor (de exemplu:

societãtile de asigurare-reasigurare), al pietei de capital (de exemplu: burse de valori sau de mãrfuri, societãtile de servicii de investitii financiare, societãtile de registru, societãtile de depozitare), cu exceptia persoanelor juridice care desfãsoarã activitãti de intermediere în aceste domenii (brokerii si agentii de asigurare);

c) persoanele juridice care desfãsoarã activitãti în domeniul jocurilor de noroc, al pariurilor sportive si al cazinourilor.

Persoanele juridice plãtitoare de impozit pe venit sau pe profit care desfãsoarã activitãtile din domeniile prevãzute la alineatul precedent, precum si cele care desfãsoarã activitate de comert exterior îsi pãstreazã acelasi regim de impunere pânã la data de 31 decembrie 2003.

Persoanele juridice care au ca obiect de activitate comertul si în cadrul acestei activitãti predominã activitatea de comert exterior, respectiv vânzarea mãrfurilor românesti pe pietele externe, importul de mãrfuri, precum si alte operatiuni de comert international (clearing, barter), asa cum sunt definite în Clasificarea activitãtilor din economia nationalã, beneficiazã de acest sistem de impunere.

Persoanele juridice fãrã scop patrimonial nu intrã sub incidenta prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 24/2001, modificatã prin Legea nr. 111/2003 si Legea nr. 232/2003.