MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 171 (XV) - Nr. 551 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Joi, 31 iulie 2003

SUMAR

LEGI SI DECRETE

304. - Lege pentru serviciul universal si drepturile utilizatorilor cu privire la retelele si serviciile de comunicatii electronice

437. - Decret privind promulgarea Legii pentru serviciul universal si drepturile utilizatorilor cu privire la retelele si serviciile de comunicatii electronice

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 239 din 5 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

209. - Ordin al ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei pentru aprobarea Normelor metodologice privind recunoasterea organismelor pentru evaluarea conformitãtii aparatelor cu cerintele esentiale prevãzute de Hotãrârea Guvernului nr. 497/2003 si de Hotãrârea Guvernului nr. 88/2003

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

pentru serviciul universal si drepturile utilizatorilor cu privire la retelele si serviciile de comunicatii electronice

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. - (1) Prezenta lege stabileste cadrul de reglementare a relatiilor dintre furnizorii de retele si servicii de comunicatii electronice, pe de o parte, si utilizatorii finali, pe de altã parte.

(2) Prezenta lege instituie reguli privind:

a) serviciul universal;

b) drepturile utilizatorilor finali;

c) obligatiile furnizorilor de retele si servicii de comunicatii electronice cu putere semnificativã pe piatã;

d) obligatiile furnizorilor de retele publice de comunicatii si ale furnizorilor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului.

(3) În exercitarea atributiilor prevãzute de prezenta lege, Autoritatea Nationalã de Reglementare în Comunicatii, denumitã în continuare ANRC, asigurã promovarea concurentei, precum si protectia drepturilor si intereselor utilizatorilor finali, astfel încât acestia sã obtinã un maximum de beneficii în conditiile unei piete concurentiale, în ceea ce priveste diversitatea ofertei, tarifele si calitatea serviciilor.

Art. 2. - (1) În întelesul prezentei legi, urmãtorii termeni se definesc astfel:

a) telefon public cu platã - telefonul pus la dispozitie publicului, plata realizându-se în numerar, prin cãrti de credit sau debit, cartele preplãtite, inclusiv cartele utilizabile pe bazã de coduri de apelare;

b) retea publicã de telefonie - reteaua de comunicatii electronice folositã în vederea furnizãrii de servicii de telefonie destinate publicului, permitând comunicarea vocalã sau altã formã de comunicare, precum fax sau date, între punctele terminale ale retelei;

c) serviciu de telefonie destinat publicului - serviciul destinat publicului, care permite initierea sau primirea de apeluri nationale sau internationale si folosirea serviciilor de urgentã prin utilizarea unui numãr sau a unor numere stabilite prin planul national de numerotatie sau printr-un plan international de numerotatie telefonicã. De asemenea, acesta poate include, dupã caz, unul sau mai multe dintre urmãtoarele servicii: serviciul de relatii cu clientii, serviciul de informatii privind abonatii, registrele abonatilor, telefoane publice cu platã, servicii furnizate în conditii speciale, facilitãti pentru persoanele cu handicap sau cu nevoi sociale speciale ori servicii nongeografice;

d) numãr geografic - numãrul stabilit conform planului national de numerotatie, în cuprinsul cãruia una sau maimulte cifre servesc la identificarea din punct de vedere geografic a punctului terminal al retelei;

e) numãr nongeografic - numãrul stabilit conform planului national de numerotatie, care nu este numãr geografic; constituie numere nongeografice, printre altele, numerele alocate serviciilor de telefonie mobilã, numerele gratuite si numerele cu tarif special;

f) punct terminal al retelei - punctul fizic la care unui abonat i se furnizeazã accesul la o retea publicã de comunicatii; în cazul retelelor care utilizeazã comutarea sau rutarea, punctul terminal este identificat prin intermediul unei adrese specifice de retea, care poate fi asociatã numãrului

sau numelui unui abonat;

g) furnizor de serviciu universal - furnizorul de retele sau servicii de comunicatii electronice desemnat de ANRC sã presteze unul sau mai multe servicii din sfera serviciului universal.

(2) În cuprinsul prezentei legi sunt, de asemenea, aplicabile definitiile prevãzute la art. 2 pct. 8, 9, 12 si 13 din Legea nr. 676/2001 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul telecomunicatiilor, cu modificãrile ulterioare, la art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/2002 privind functionarea Sistemului national unic pentru apeluri de urgentã, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 398/2002, la art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la retelele publice de comunicatii electronice si la infrastructura asociatã, precum si interconectarea acestora, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 527/2002, denumitã în continuare Ordonanta privind accesul, si la art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 591/2002, denumitã în continuare Ordonanta-cadru.

CAPITOLUL II

Serviciul universal

Art. 3. - (1) Dreptul de acces la serviciul universal reprezintã dreptul tuturor utilizatorilor finali de pe teritoriul României de a beneficia de serviciile din sfera serviciului universal, la un anumit nivel de calitate, indiferent de localizarea geograficã si la tarife accesibile.

(2) Serviciile incluse în sfera serviciului universal sunt:

a) furnizarea accesului la reteaua publicã de telefonie, la un punct fix;

b) serviciul de informatii privind abonatii si punerea la dispozitie a registrelor abonatilor;

c) accesul la telefoanele publice cu platã.

Art. 4. - (1) Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei stabileste politica si strategia privind implementarea serviciului universal, cu respectarea principiilor transparentei, obiectivitãtii, proportionalitãtii si nediscriminãrii;

(2) În stabilirea politicii si strategiei, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei va actiona în vederea limitãrii posibilelor efecte negative asupra concurentei, determinate de furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal, precum si a asigurãrii protectiei interesului public.

(3) Pe baza politicii si strategiei stabilite potrivit alin. (1) si (2), ANRC are obligatia sã asigure dreptul de acces la serviciul universal pe întreg teritoriul României. În acest scop ANRC va desemna unul sau mai multi furnizori de serviciu universal care sã presteze unul sau mai multe

servicii din sfera serviciului universal, în anumite zone sau pe întreg teritoriul României.

(4) Conditiile si procedura de desemnare a furnizorilor de serviciu universal se stabilesc de cãtre ANRC, cu respectarea principiilor eficientei, obiectivitãtii, transparentei si nediscriminãrii.

(5) Procedura de desemnare trebuie sã asigure cã furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal se efectueazã într-o modalitate eficientã din punct de vedere al costurilor.

Art. 5. - (1) ANRC va lua toate mãsurile necesare si va stabili conditiile, astfel încât cererile rezonabile ale utilizatorilor finali privind accesul si conectarea la un punct fix la retele publice de telefonie si de acces la un punct fix la serviciile de telefonie destinate publicului sã fie acoperite

de cel putin un furnizor de retele sau servicii de comunicatii electronice.

(2) Furnizorii de serviciu universal desemnati sã presteze serviciile prevãzute la art. 3 alin. (2) lit. a) au obligatia sã rezolve cererile tuturor utilizatorilor finali, într-un termen determinat, în conditiile impuse de ANRC.

(3) Conexiunea furnizatã trebuie sã asigure utilizatorilor finali posibilitatea de a initia si de a primi apeluri telefonice locale, nationale si internationale, comunicatii prin fax si comunicatii de date, la o ratã de transfer suficientã pentru a permite accesul functional la Internet, având în vedere tehnologiile utilizate preponderent de majoritatea abonatilor si fezabilitatea tehnologicã.

Art. 6. - (1) Furnizorii de serviciu universal desemnati sã presteze serviciile prevãzute la art. 3 alin. (2) lit. b) sunt obligati sã punã la dispozitie utilizatorilor finali cel putin un registru complet al abonatilor, în formã tipãritã, electronicã sau în ambele forme. Registrul trebuie actualizat periodic, cel putin o datã pe an, iar forma acestuia se aprobã în prealabil de cãtre ANRC.

(2) Furnizorii de serviciu universal desemnati sã presteze serviciile prevãzute la art. 3 alin. (2) lit. b) sunt obligati sã punã la dispozitie utilizatorilor finali, inclusiv utilizatorilor de telefoane publice cu platã, cel putin un serviciu de informatii privind abonatii.

(3) Registrul abonatilor prevãzut la alin. (1) si serviciul de informatii privind abonatii prevãzut la alin. (2) vor cuprinde numerele de telefon si datele cu caracter personal ale tuturor abonatilor la servicii de telefonie destinate publicului, în conditiile prevãzute la art. 14 din Legea nr. 676/2001.

(4) Furnizorii de serviciu universal desemnati sã punã la dispozitie utilizatorilor finali registrele abonatilor sau serviciile de informatii privind abonatii, în conditiile alin. (1)-(3), au obligatia sã prelucreze în mod nediscriminatoriu datele care le-au fost puse la dispozitie de cãtre furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului.

Art. 7. - (1) ANRC poate impune furnizorilor de serviciu universal desemnati sã presteze serviciile prevãzute la art. 3 alin. (2) lit. c) obligatii privind asigurarea unui numãr suficient de telefoane publice cu platã, a unei acoperiri geografice corespunzãtoare, a accesibilitãtii acestor telefoane pentru persoanele cu handicap si a unui anumit nivel de calitate a serviciilor, în vederea satisfacerii necesitãtilor rezonabile ale utilizatorilor finali.

(2) ANRC poate sã nu impunã obligatiile prevãzute la alin. (1) cu privire la întreg teritoriul national sau la o parte a acestuia, în cazul în care considerã cã serviciile prevãzute la art. 3 alin. (2) lit. c) sau alte servicii comparabile sunt larg accesibile. În luarea acestei mãsuri ANRC va respecta procedura de consultare prevãzutã la art. 50 din Ordonanta-cadru.

(3) Furnizorii de serviciu universal desemnati sã presteze serviciile prevãzute la art. 3 alin. (2) lit. c) au obligatia sã asigure utilizatorilor finali posibilitatea de a initia, în mod gratuit si fãrã a folosi nici un mijloc de platã, apeluri de urgentã de la telefoanele publice cu platã, folosind numãrul unic pentru apeluri de urgentã sau alte numere telefonice nationale pentru anuntarea urgentelor.

Art. 8. - ANRC va impune furnizorilor de serviciu universal, dacã este cazul, obligatia de a lua mãsuri specifice pentru a asigura cã persoanele cu handicap beneficiazã de serviciile din sfera serviciului universal în conditii similare cu cele oferite celorlalti utilizatori finali.

Art. 9. - (1) ANRC monitorizeazã evolutia si nivelul tarifelor serviciilor din sfera serviciului universal, prestate de furnizorii de serviciu universal, în special în legãturã cu nivelul general al preturilor si al veniturilor consumatorilor.

(2) ANRC poate obliga furnizorii de serviciu universal sã aplice tarife comune, inclusiv prin stabilirea unei medii pe zone geografice, pe teritoriul national, având în vedere conditiile specifice, sau sã respecte anumite plafoane tarifare sau formule de control al cresterii tarifelor.

(3) ANRC poate obliga furnizorii de serviciu universal sã ofere consumatorilor optiuni tarifare sau pachete tarifare diferite de cele practicate în conditii comerciale normale, în scopul asigurãrii posibilitãtii persoanelor cu venituri reduse sau cu nevoi sociale speciale de a beneficia de serviciile de telefonie destinate publicului. Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei poate stabili categoriile de persoane care beneficiazã de optiunile tarifare sau pachetele tarifare oferite.

(4) Conditiile în care utilizatorii finali beneficiazã de tarifele prevãzute la alin. (2) si (3) trebuie sã fie transparente, se publicã si vor fi aplicate în mod nediscriminatoriu de cãtre furnizorii de serviciu universal cãrora li s-a impus obligatia de a practica asemenea tarife.

(5) ANRC poate impune modificarea sau renuntarea la anumite tarife sau scheme tarifare, cu respectarea procedurii de consultare prevãzute la art. 50 din Ordonanta-cadru.

Art. 10. - (1) Furnizorii de serviciu universal nu pot impune abonatilor obligatii privind plata unor servicii suplimentare fatã de cele din sfera serviciului universal pe care au obligatia sã le presteze sau a unor facilitãti suplimentare fatã de cele prevãzute la art. 8 sau la art. 9 alin. (3), decât dacã sunt necesare furnizãrii acelor servicii din sfera serviciului universal sau a acelor facilitãti.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplicã în cazul în care serviciile sau facilitãtile suplimentare au fost solicitate în mod expres de cãtre abonati.

(3) Furnizorii de serviciu universal sunt obligati sã asigure, la cerere, urmãtoarele facilitãti, astfel încât abonatii sã poatã monitoriza si controla cheltuielile ocazionate de plata tarifelor serviciilor din sfera serviciului universal si sã evite deconectarea nejustificatã:

a) facturarea detaliatã;

b) restrictionarea selectivã, gratuitã, a initierii de apeluri de un anumit tip sau cãtre anumite tipuri de numere;

c) modalitãti de platã în avans;

d) plata esalonatã a tarifelor de conectare la reteaua publicã de telefonie.

(4) ANRC poate stabili, cu respectarea prevederilor art. 10 din Legea nr. 676/2001, informatiile minime pe care trebuie sã le continã factura detaliatã care va fi emisã de cãtre furnizorii de serviciu universal în mod gratuit.

(5) Acolo unde este cazul, abonatilor le pot fi oferite informatii suplimentare fatã de cele prevãzute la alin. (3), în mod gratuit sau la un tarif rezonabil, aprobat în prealabil de ANRC. Apelurile gratuite initiate de cãtre abonat, inclusiv apelurile de urgentã, nu vor fi cuprinse în factura detaliatã.

(6) ANRC poate impune furnizorilor de serviciu universal stabilirea unor modalitãti prin care consumatorii au posibilitatea de a plãti în avans tariful de utilizare a retelei publice de telefonie si a serviciilor de telefonie destinate publicului.

(7) ANRC poate impune furnizorilor de serviciu universal stabilirea unor modalitãti prin care consumatorii au posibilitatea de a plãti esalonat tariful de conectare la reteaua publicã de telefonie.

(8) ANRC aprobã mãsurile specifice pe care furnizorii de serviciu universal le pot lua în cazul neplãtii facturii telefonice pentru utilizarea la un punct fix a retelei publice de telefonie. Aceste mãsuri se publicã, trebuie sã fie proportionale si se aplicã în mod nediscriminatoriu.

(9) În mãsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, mãsurile prevãzute la alin. (8) trebuie sã asigure cã orice suspendare a furnizãrii serviciului este limitatã la serviciul în cauzã. Fac exceptie cazurile de fraudã, de întârzieri repetate ale plãtii sau de persistentã în neplata facturii telefonice.

(10) Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei poate stabili anumite categorii de persoane care, datoritã veniturilor reduse sau nevoilor sociale speciale, necesitã o protectie suplimentarã. În acest caz ANRC poate impune furnizorilor de serviciu universal obligatia de a oferi acestor persoane urmãtoarele facilitãti, aplicabile în caz de neplatã a facturii telefonice, facilitãti care vor fi prevãzute expres în contractele încheiate cu utilizatorii finali care fac parte din aceste categorii:

a) sumele datorate de abonat sã nu fie purtãtoare de dobânzi, majorãri sau penalitãti;

b) deconectarea de la reteaua publicã de telefonie sã nu aibã loc mai devreme de expirarea termenului stabilit în prealabil de ANRC, calculat de la suspendarea furnizãrii serviciului;

c) pe toatã durata cât serviciul este suspendat, abonatul sã poatã initia sau primi apeluri care nu presupun nici o platã din partea sa si sã nu datoreze furnizorului nici un fel de tarife;

d) reluarea furnizãrii serviciului, indiferent dacã se realizeazã dupã suspendare sau dupã deconectare, sã se facã în mod gratuit, dupã achitarea de cãtre abonat a facturii a cãrei neplatã a atras suspendarea.

(11) În toate cazurile suspendarea furnizãrii, la un punct fix, a serviciului de telefonie destinat publicului, în caz de neplatã a facturii telefonice, se va realiza doar în urma notificãrii abonatului de cãtre furnizor. Deconectarea de la reteaua publicã de telefonie nu va avea loc mai devreme de 60 de zile de la suspendare, perioadã în care este permisã doar initierea sau primirea de apeluri care nu presupun nici o platã de cãtre abonat.

(12) ANRC poate impune tuturor furnizorilor de retele si servicii de comunicatii electronice obligatia de a lua mãsurile prevãzute la alin. (8), (9), (10) sau (11).

(13) ANRC poate retrage obligatiile prevãzute la alin. (4), (6), (7) sau (10), în cazul în care considerã cã interesele consumatorilor sunt protejate si fãrã interventia sa.

Art. 11. - (1) ANRC stabileste parametrii de calitate pentru furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal si metodele de evaluare a respectãrii acestora.

(2) ANRC poate stabili parametri de calitate suplimentari pentru furnizarea serviciilor incluse în sfera serviciului universal cãtre persoanele cu handicap.

(3) Furnizorii de serviciu universal sunt obligati sã transmitã ANRC si sã publice informatii corespunzãtoare si actualizate privind modul de respectare a parametrilor de calitate pentru furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal pe care sunt obligati sã le presteze.

(4) ANRC stabileste continutul, forma si modul de transmitere si publicare a informatiilor prevãzute la alin. (3), pentru ca utilizatorii finali sã beneficieze de informatii complete, comparabile si usor accesibile.

(5) ANRC poate impune furnizorilor de serviciu universal îndeplinirea anumitor obiective de performantã privind calitatea serviciilor din sfera serviciului universal pe care sunt obligati sã le presteze. În stabilirea acestor obiective ANRC va respecta procedura de consultare prevãzutã la art. 50 din Ordonanta-cadru.

(6) ANRC va monitoriza îndeplinirea de cãtre furnizorii de serviciu universal a obiectivelor prevãzute la alin. (5). În acest sens ANRC poate dispune verificarea datelor privind realizarea obiectivelor de performantã printr-un audit independent, pe cheltuiala furnizorului de serviciu universal în cauzã, pentru a asigura exactitatea si comparabilitatea datelor furnizate de cãtre acesta.

Art. 12. - (1) În cazul în care estimeazã cã furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal în conditiile art. 5-11 ar putea constitui o sarcinã injustã pentru furnizorii de serviciu universal, ANRC va determina costul net al furnizãrii acestor servicii.

(2) În acest scop ANRC poate recurge la urmãtoarele metode:

a) calcularea costului net pe care îl presupune îndeplinirea obligatiilor de furnizare a serviciilor din sfera serviciului universal, în conformitate cu procedura stabilitã de ANRC,luând în considerare toate beneficiile comerciale ce pot fi realizate de furnizorul de serviciu universal în legãturã cu serviciile din sfera serviciului universal pe care este obligat sã le presteze;

b) utilizarea costului net rezultat în urma aplicãrii procedurii de desemnare a furnizorului de serviciu universal.

(3) Informatiile contabile si orice alte informatii utilizate pentru calcularea costului net al furnizãrii serviciilor din sfera serviciului universal, conform prevederilor alin. (2) lit. a), vor fi verificate de cãtre ANRC sau de cãtre un auditor independent, auditul fiind aprobat de ANRC.

Rezultatele calculãrii costului si concluziile auditului vor fi puse la dispozitie publicului de cãtre ANRC.

Art. 13. - (1) În cazul în care constatã, pe baza determinãrii costului net în conformitate cu prevederile art. 12, cã prestarea serviciilor din sfera serviciului universal reprezintã o sarcinã injustã pentru furnizorul de serviciu universal, ANRC va decide, la cererea furnizorului de serviciu universal, compensarea costului net astfel determinat.

(2) ANRC va determina mecanismul de compensare a costului net al furnizãrii serviciilor din sfera serviciului universal, cu respectarea principiilor transparentei, minimei atingeri aduse concurentei, nediscriminãrii si proportionalitãtii. În acest scop ANRC va stabili furnizorii de retele de comunicatii electronice si furnizorii de servicii de comunicatii electronice care au obligatia sã contribuie la compensare, cuantumul contributiilor datorate, modalitatea si termenul de platã, precum si orice alte elemente necesare în vederea functionãrii acestui mecanism.

Art. 14. - (1) ANRC va face public mecanismul de compensare a costului net stabilit în conformitate cu prevederile art. 13.

(2) În cazul în care s-a realizat compensarea costului net al furnizãrii serviciilor din sfera serviciului universal, ANRC va publica un raport anual privind acest cost, contributiile efectuate de cãtre furnizorii de retele si de servicii de comunicatii electronice stabiliti potrivit art. 13 alin. (2), precum si avantajele comerciale care au putut fi realizate de furnizorul de serviciu universal în legãturã cu serviciile din sfera serviciului universal pe care este obligat sã le presteze.

CAPITOLUL III

Obligatii impuse furnizorilor de retele si servicii de comunicatii electronice cu putere semnificativã pe piatã

Art. 15. - (1) Dacã în urma unei analize de piatã realizate în conformitate cu prevederile Regulamentului privind efectuarea analizelor de piatã si determinarea puterii semnificative pe piatã, elaborat în temeiul art. 32 din Ordonanta-cadru, ANRC stabileste cã pe o anumitã piatã la nivelul furnizãrii serviciilor cu amãnuntul nu existã concurentã efectivã, iar obligatiile impuse în conformitate cu prevederile art. 8 din Ordonanta privind accesul sau cu cele prevãzute la art. 18 din prezenta lege nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor prevãzute la art. 45 din Ordonanta-cadru, ANRC poate impune furnizorilor de retele sau servicii de comunicatii electronice care au putere semnificativã pe piata respectivã, în mod corespunzãtor, una sau mai multe dintre obligatiile prevãzute la alin. (2), în scopul protejãrii intereselor utilizatorilor finali si al promovãrii unei concurente efective.

(2) Obligatiile impuse de ANRC pot privi:

a) interzicerea practicãrii de preturi excesive în raport cu costurile pe care le implicã furnizarea serviciilor;

b) interzicerea practicãrii de preturi sub costurile pe care le implicã furnizarea serviciilor, care poate avea ca efect limitarea intrãrii pe piatã sau restrângerea concurentei;

c) interzicerea favorizãrii nejustificate a anumitor utilizatori finali în comparatie cu altii;

d) interzicerea conditionãrii furnizãrii serviciului de acceptare de cãtre utilizatorii finali a unor prestatii suplimentare, fãrã legãturã cu serviciul solicitat.

(3) În acest scop ANRC poate stabili:

a) impunerea unor plafoane tarifare sau formule de control al cresterii tarifelor la furnizarea serviciilor cu amãnuntul;

b) mãsuri de control al tarifelor individuale;

c) mãsuri de orientare a tarifelor cãtre costuri sau cãtre preturile ori tarifele practicate pe piete comparabile.

(4) Obligatiile prevãzute la alin. (2) si (3) trebuie sã fie corespunzãtoare naturii problemei identificate, proportionale si necesare pentru atingerea obiectivelor prevãzute la art. 45 din Ordonanta-cadru.

(5) ANRC va impune acelor furnizori ale cãror tarife sunt supuse controlului sãu obligatia de a implementa un sistem de evidentiere contabilã a costurilor, necesar în vederea exercitãrii controlului. ANRC poate stabili formatul si metodologia contabilã ce vor fi folosite.

(6) Furnizorii mentionati la alin. (5) au obligatia de a supune spre verificare unui auditor independent modul de implementare a sistemului de evidentiere contabilã a costurilor prevãzut la alin. (5), în conditiile stabilite de ANRC.

(7) De asemenea, furnizorii mentionati la alin. (5) vor publica anual, în conditiile stabilite de ANRC, o declaratie pe propria rãspundere privind respectarea sistemului de evidentiere contabilã a costurilor, prevãzut la alin. (5).

Art. 16. - (1) Dacã în urma unei analize de piatã realizate în conformitate cu prevederile Regulamentului privind efectuarea analizelor de piatã si determinarea puterii semnificative pe piatã, elaborat în temeiul art. 32 din Ordonanta-cadru, ANRC stabileste cã pe piata furnizãrii unei pãrti sau a întregului set minim de linii închiriate revãzut la art. 29 alin. (1) nu existã concurentã efectivã, va identifica furnizorii cu putere semnificativã pe piata respectivã si va impune acestora obligatii privind furnizarea unei pãrti sau a întregului set minim de linii închiriate, în conditii de nediscriminare, orientare a tarifelor cãtre costuri si transparentã în conformitate cu prevederile alin. (2)-(8).

(2) Acolo unde este cazul, ANRC va impune furnizorilor identificati ca având putere semnificativã pe piatã, potrivit alin. (1), sã aplice conditii similare în situatii similare pentru furnizorii care presteazã servicii similare si sã furnizeze linii închiriate cãtre terti în aceleasi conditii si la aceeasi calitate cu cele folosite pentru furnizarea propriilor servicii sau ale filialelor ori ale altor societãti din acelasi grup.

(3) Acolo unde este cazul, ANRC va impune furnizorilor identificati ca având putere semnificativã pe piatã, potrivit alin. (1), obligatia de a implementa un sistem adecvat de evidentiere contabilã a costurilor. Acesti furnizori au obligatia de a transmite ANRC, la cerere, informatii detaliate privind sistemul contabil utilizat.

(4) ANRC va impune furnizorilor identificati ca având putere semnificativã pe piatã, potrivit alin. (1), obligatia de a publica într-o formã usor accesibilã urmãtoarele informatii în legãturã cu furnizarea de linii închiriate, stabilind totodatã conditiile în care se efectueazã publicarea:

a) caracteristicile tehnice, inclusiv caracteristicile fizice si electrice, precum si specificatiile tehnice si de performantã detaliate care se aplicã la punctul terminal al retelei;

b) tarifele practicate, incluzând tarifele initiale de conectare, tarifele de utilizare si alte tarife;

c) conditiile de furnizare.

(5) Informatiile privind conditiile de furnizare a liniilor închiriate se vor referi cel putin la:

a) procedura de efectuare a comenzilor;

b) termenul obisnuit de livrare, care reprezintã perioada în care 95% din liniile închiriate de acelasi tip au fost puse la dispozitie consumatorilor, calculatã de la data efectuãrii unei comenzi ferme de cãtre utilizator;

c) durata contractului, incluzând durata stabilitã în mod obisnuit în contract, precum si durata minimã pe care utilizatorii sunt obligati sã o accepte;

d) termenul obisnuit de efectuare a reparatiilor, care reprezintã perioada în care 80% din defectiunile apãrute la liniile închiriate de acelasi tip au fost remediate, calculatã de la momentul în care notificarea defectiunii a fost primitã de cãtre departamentul responsabil cu remedierea defectiunilor. În cazurile în care, pentru acelasi tip de linii închiriate, sunt oferite servicii de reparatii de calitãti diferite, termenele diferite de efectuare a reparatiilor vor fi publicate;

e) cazurile si procedura de acordare a despãgubirilor sau a sumelor de restituit utilizatorilor.

(6) Termenul obisnuit de livrare, prevãzut la alin. (5) lit. b), se va stabili luându-se în considerare duratele în care liniile închiriate au fost puse la dispozitie consumatorilor, pe parcursul unui interval de timp suficient, apropiat de momentul la care se efectueazã aceastã determinare. În stabilirea termenului obisnuit de livrare nu se vor lua în calcul cazurile în care utilizatorii au solicitat livrarea într-un termen mai lung.

(7) Dacã, într-un caz concret, un furnizor identificat ca având putere semnificativã pe piatã, potrivit alin. (1), considerã cã furnizarea unei linii închiriate din setul minim prevãzut la art. 29 alin. (1) la tarifele si în conditiile publicate potrivit alin. (4) si (5) este nerezonabilã, acesta va putea solicita acordul ANRC pentru modificarea tarifelor sau conditiilor.

(8) În cazul în care considerã cã performantele realizate în furnizarea setului minim de linii închiriate nu satisfac necesitãtile utilizatorilor, ANRC poate impune furnizorilor identificati ca având putere semnificativã pe piatã, potrivit alin. (1), obligatia de a atinge anumite obiective de performantã privind conditiile de furnizare prevãzute la alin. (5) si (6).

Art. 17. - Dacã în urma unei analize de piatã realizate în conformitate cu prevederile Regulamentului privind efectuarea analizelor de piatã si determinarea puterii semnificative pe piatã, elaborat în temeiul art. 32 din Ordonanta-cadru, ANRC stabileste cã pe piata furnizãrii unei pãrti sau a întregului set minim de linii închiriate prevãzut la art. 29 alin. (1) existã concurentã efectivã, va retrage obligatiile impuse potrivit art. 16 alin. (2)-(8).

Art. 18. - (1) Dacã în urma unei analize de piatã realizate în conformitate cu prevederile Regulamentului privind efectuarea analizelor de piatã si determinarea puterii semnificative pe piatã, elaborat în temeiul art. 32 din Ordonanta-cadru, un furnizor de retele sau servicii de comunicatii electronice este desemnat ca având putere semnificativã pe piata furnizãrii conectãrii la un punct fix la retelele publice de telefonie si a utilizãrii la un punct fix a acestor retele, ANRC va impune acestuia obligatia de a oferi abonatilor sãi posibilitatea de a utiliza serviciile oricãrui furnizor de servicii de telefonie destinate publicului, cu care este interconectat, în urmãtoarele moduri:

a) la fiecare apel, prin formarea unui cod de selectare a furnizorului de servicii care va efectua, fãrã a afecta continutul informatiei, transportul semnalului din reteaua în care este initiat cãtre reteaua de destinatie;

b) prin preselectare, cu posibilitatea de a renunta la optiunea preselectatã la fiecare apel, prin formarea unui cod de selectare a furnizorului de servicii prevãzut la lit. a).

(2) Cererea utilizatorilor ca facilitãtile prevãzute la alin. (1) sã fie implementate si pe alte retele sau în alte moduri va fi evaluatã de ANRC pe baza unei analize de piatã realizate în conformitate cu prevederile Regulamentului privind efectuarea analizelor de piatã si determinarea puterii semnificative pe piatã, elaborat în temeiul art. 32 din Ordonanta-cadru, iar obligatiile necesare pentru satisfacerea acestei cereri vor fi impuse în conformitate cu prevederile art. 12 din Ordonanta privind accesul.

(3) ANRC asigurã, prin impunerea de obligatii specifice, cã tarifele de acces si interconectare privind furnizarea facilitãtilor prevãzute la alin. (1) sunt orientate cãtre costuri si cã eventualele sume plãtite de abonati nu sunt prohibitive pentru utilizarea acestor facilitãti.

CAPITOLUL IV

Drepturile utilizatorilor finali

Art. 19. - (1) Contractele între utilizatorii finali si furnizorii de servicii de comunicatii electronice vor fi încheiate în scris si vor contine urmãtoarele clauze minime, privitoare la:

a) datele de identificare a furnizorului;

b) serviciile furnizate, nivelurile de calitate oferite, precum si termenul în care se realizeazã conectarea initialã;

c) tipurile de servicii de întretinere si reparatii oferite;

d) preturile si tarifele aferente fiecãrui produs sau serviciu contractat, modul de aplicare a acestora, precum si

modalitãtile prin care pot fi obtinute informatii actualizate privind tarifele de furnizare a serviciilor de comunicatii electronice si a serviciilor de întretinere si reparatii;

e) durata contractului, conditiile privind reînnoirea si încetarea contractului, precum si conditiile în care opereazã suspendarea furnizãrii serviciului;

f) despãgubirile aplicabile si procedura de acordare a acestora în cazul nerespectãrii nivelurilor de calitate convenite sau a celorlalte clauze contractuale;

g) metoda de initiere a procedurii de solutionare a litigiilor.

(2) În cazul în care contractul încheiat prevede pentru furnizor posibilitatea modificãrii unilaterale, acesta este obligat sã-i notifice utilizatorului final aceastã intentie cu cel putin 30 de zile înainte de operarea modificãrii. Orice abonat are dreptul de a denunta unilateral contractul în cazul în care nu este de acord cu modificãrile propuse, fãrã a plãti nici o despãgubire.

(3) În cuprinsul notificãrii se va prevedea expres dreptul abonatului de a denunta unilateral contractul în conditiile prevãzute la alin. (2).

Art. 20. - (1) Furnizorii de retele publice de telefonie si furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului au obligatia de a pune la dispozitie publicului informatii clare, detaliate si actualizate privind preturile si tarifele aplicabile, precum si celelalte conditii privind posibilitatea de obtinere si utilizare a serviciilor de telefonie destinate publicului, pentru a asigura posibilitatea utilizatorilor finali de a decide în cunostintã de cauzã.

(2) Informatiile prevãzute la alin. (1) vor privi:

a) datele de identificare a furnizorului;

b) serviciile de telefonie destinate publicului, pe care le oferã furnizorul;

c) procedura de solutionare a reclamatiilor primite de la utilizatorii finali si procedura de solutionare a litigiilor dintre furnizori si utilizatorii finali;

d) drepturile privind furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal, incluzând facilitãtile prevãzute la art. 10 alin. (3)-(11).

(3) Informatiile prevãzute la alin. (2) lit. b) vor fi detaliate în ceea ce priveste:

a) categoriile de servicii oferite, cu indicarea serviciilor pentru care se plãteste tariful initial de conectare si a celor pentru care se plãteste tariful periodic de utilizare;

b) tarifele standard de conectare, utilizare, întretinere si reparatii, precum si facilitãtile tarifare standard si tarifele impuse potrivit art. 9 alin. (2) sau (3);

c) cazurile si procedura de acordare a despãgubirilor sau a sumelor de restituit utilizatorilor;

d) tipurile de servicii de întretinere si reparatii oferite;

e) conditiile contractuale standard, inclusiv durata minimã a contractului, dacã este cazul.

(4) ANRC va stabili modalitatea în care informatiile prevãzute la alin. (1)-(3) vor fi puse la dispozitie publicului.

(5) ANRC va oferi, prin intermediul paginii sale de Internet sau prin alte mijloace, informatii comparative privind tarifele si conditiile oferite de diferiti furnizori de retele si servicii de comunicatii electronice, în vederea asigurãrii posibilitãtii utilizatorilor finali de a face evaluãri independente.

Art. 21. - (1) ANRC poate impune furnizorilor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, dupã parcurgerea procedurii de consultare prevãzute la art. 50 din Ordonanta-cadru, obligatia de a publica informatii comparabile, adecvate si actualizate privind calitatea serviciilor oferite. La cererea ANRC aceste informatii îi vor fi furnizate înainte de a fi publicate.

(2) ANRC poate stabili parametrii de calitate a serviciilor ce urmeazã sã fie mãsurati si orice alte elemente necesare pentru evaluarea calitãtii serviciilor oferite, precum si continutul, forma si modalitatea în care informatiile

prevãzute la alin. (1) vor fi publicate, pentru a se asigura cã utilizatorii finali beneficiazã de informatii complete, comparabile si usor accesibile.

Art. 22. - (1) Furnizorii de retele publice de telefonie si furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului sunt obligati sã ia toate mãsurile necesare pentru a asigura integritatea retelei publice de telefonie la punctele fixe si, în caz de perturbare gravã a functionãrii retelei sau în caz de fortã majorã, disponibilitatea retelei publice de telefonie la punctele fixe.

(2) Furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului la puncte fixe sunt obligati sã ia toate mãsurile necesare pentru a asigura în mod neîntrerupt posibilitatea efectuãrii de apeluri de urgentã.

(3) ANRC poate sã impunã furnizorilor de retele publice de telefonie si furnizorilor de servicii de telefonie destinate publicului mãsurile minime pe care acestia trebuie sã le ia în vederea îndeplinirii în mod corespunzãtor a obligatiilor care le revin în temeiul alin. (1) si (2).

Art. 23. - (1) Toti abonatii serviciilor de telefonie destinate publicului au dreptul de a fi inclusi în registrul abonatilor prevãzut la art. 6 alin. (1).

(2) Furnizorii de servicii de comunicatii electronice care atribuie numere de telefon abonatilor au obligatia de a pune la dispozitie furnizorilor de servicii de informatii privind abonatii sau de registre ale abonatilor, la cererea

rezonabilã a acestora, toate informatiile relevante, într-o formã convenitã cu solicitantul, în conditiile echitabile, obiective, orientate cãtre costuri si nediscriminatorii.

(3) Toti utilizatorii finali conectati la o retea publicã de telefonie au dreptul de acces la serviciile de informatii privind abonatii, în conformitate cu art. 6 alin. (2), precum si la serviciile de relatii cu clientii.

(4) Prevederile prezentului articol nu aduc atingere dispozitiilor art. 14 din Legea nr. 676/2001.

Art. 24. - ANRC va lua toate mãsurile necesare pentru a asigura informarea adecvatã a publicului despre existenta si modul de utilizare a numãrului unic pentru apeluri de urgentã 112 în retelele publice de telefonie, reglementat prin Ordonanta Guvernului nr. 18/2002, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 398/2002.

Art. 25. - (1) Codul standard de acces international este “00”. Apelurile între puncte geografice apropiate, aflate de o parte si de alta a frontierei de stat a României, pot fi efectuate pe baza unor acorduri speciale, furnizorii de servicii de comunicatii electronice care oferã servicii pe baza acordurilor respective având obligatia de a informa în mod prompt si complet utilizatorii finali despre existenta si continutul acestor acorduri.

(2) Furnizorii de retele publice de telefonie au obligatia de a transmite la destinatie toate apelurile efectuate prin utilizarea codului de acces prevãzut la alin. (1).

Art. 26. - Furnizorii de retele publice de telefonie si de servicii de telefonie destinate publicului vor asigura, atunci când este tehnologic si economic fezabil, receptionarea apelurilor internationale cãtre numere nongeografice pe teritoriul României, cu exceptia cazurilor în care abonatul care receptioneazã astfel de apeluri a decis, din motive comerciale, restrictionarea apelurilor primite din anumite puncte geografice.

Art. 27. - (1) ANRC poate impune furnizorilor de retele publice de telefonie obligatia de a pune la dispozitie utilizatorilor finali servicii de semnalizare tip multifrecventã bitonalã (DTMF) si servicii de identificare a liniei care apeleazã, acolo unde este tehnic fezabil si economic viabil, în conditiile prevãzute la art. 11 din Legea nr. 676/2001.

(2) ANRC poate retrage obligatiile impuse potrivit alin. (1), cu privire la întreg teritoriul national sau la o parte a acestuia, dupã parcurgerea procedurii de consultare prevãzute la art. 50 din Ordonanta-cadru, în cazul în care considerã cã aceste servicii sunt disponibile la un nivel satisfãcãtor.

Art. 28. - (1) ANRC va impune furnizorilor de servicii de telefonie destinate publicului, inclusiv furnizorilor de servicii de telefonie mobilã destinate publicului, obligatia de a asigura abonatilor lor, la cerere, posibilitatea de a-si pãstra numãrul de telefon, indiferent de furnizorul serviciului, astfel:

a) la un anumit punct geografic, în cazul numerelor geografice;

b) la orice punct geografic, în cazul numerelor nongeografice.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplicã în cazul transferului numerelor între retelele de comunicatii electronice care sunt utilizate pentru furnizarea la un punct fix de servicii de telefonie si retelele de telefonie mobilã.

(3) ANRC va impune obligatii specifice pentru ca tarifele de interconectare legate de furnizarea serviciului de portabilitate a numerelor sã fie orientate cãtre costuri si sumele datorate de abonati pentru acest serviciu sã fie accesibile.

(4) ANRC poate impune furnizorilor de servicii de telefonie destinate publicului obligatia de a publica informatii detaliate referitoare la tarifele practicate pentru serviciul de portabilitate a numerelor.

(5) ANRC nu va impune la furnizarea cu amãnuntul a serviciului de portabilitate a numerelor tarife care sã aducã atingere concurentei, precum tarife specifice sau tarife comune.

Art. 29. - (1) ANRC stabileste si actualizeazã setul minim de linii închiriate a cãror furnizare este necesarã în scopul satisfacerii necesitãtilor utilizatorilor, inclusiv caracteristicile tehnice ale tipurilor de linii închiriate care fac parte din acest set.

(2) În cazul în care apreciazã cã necesitãtile utilizatorilor nu sunt acoperite la un nivel satisfãcãtor, ANRC poate impune unor furnizori de retele sau servicii de comunicatii electronice care au capacitatea necesarã obligatia de a furniza o parte sau întreg setul de linii închiriate prevãzut la alin. (1), stabilind totodatã si conditiile în care liniile închiriate vor fi puse la dispozitie utilizatorilor.

Art. 30. - Prevederile Ordonantei Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianti si consumatori, cu modificãrile si completãrile ulterioare, ale Ordonantei Guvernului nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distantã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, precum si ale celorlalte acte normative cu incidentã în domeniu se aplicã în mod corespunzãtor.

CAPITOLUL V

Regimul sanctionator

Art. 31. - (1) Urmãtoarele fapte constituie contraventii:

1. încãlcarea obligatiilor prevãzute la art. 5;

2. încãlcarea obligatiilor prevãzute la art. 6;

3. încãlcarea obligatiilor prevãzute la art. 7 alin. (1);

4. neasigurarea posibilitãtii de initiere a apelurilor de urgentã, în conditiile prevãzute la art. 7 alin. (3);

5. neimplementarea mãsurilor specifice prevãzute la art. 8;

6. neaplicarea tarifelor comune, nerespectarea plafoanelor tarifare sau a formulelor de control al cresterii tarifelor stabilite în conditiile art. 9 alin. (2);

7. neoferirea de optiuni tarifare sau de pachete tarifare speciale, în conditiile art. 9 alin. (3);

8. nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (4);

9. nemodificarea sau nerenuntarea la anumite tarife sau scheme tarifare, în conditiile art. 9 alin. (5);

10. nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (1);

11. încãlcarea obligatiilor prevãzute la art. 10 alin. (3);

12. emiterea gratuitã de facturi detaliate care nu contin toate informatiile stabilite în conditiile art. 10 alin. (4) sau perceperea unui tarif pentru emiterea facturilor detaliate care contin numai informatiile stabilite în conditiile art. 10 alin. (4);

13. nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (5);

14. neoferirea cãtre consumatori a posibilitãtii de a plãti în avans tariful de utilizare a retelei publice de telefonie si a serviciilor de telefonie destinate publicului, în conditiile art. 10 alin. (6);

15. neoferirea cãtre consumatori a posibilitãtii de a plãti esalonat tariful de conectare la reteaua publicã de telefonie, în conditiile art. 10 alin. (7);

16. nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (8) si (9);

17. neincluderea în contractele încheiate cu utilizatorii finali a facilitãtilor aplicabile în caz de neplatã a facturii telefonice, în conditiile art. 10 alin. (10);

18. nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (11);

19. încãlcarea de cãtre un furnizor de retele sau de servicii de comunicatii electronice a obligatiei prevãzute la art. 10 alin. (12);

20. încãlcarea obligatiilor de a transmite ANRC si de a publica informatiile prevãzute la art. 11 alin. (3), în conditiile prevãzute la art. 11 alin. (4);

21. neîndeplinirea obiectivelor de performantã prevãzute la art. 11 alin. (5);

22. refuzul de a se supune auditului privind realizarea obiectivelor de performantã în conditiile prevãzute la art. 11 alin. (6);

23. încãlcarea obligatiilor prevãzute la art. 15 alin. (2), (3) sau (5);

24. refuzul de a se supune auditului prevãzut la art. 15 alin. (6);

25. nepublicarea declaratiei pe propria rãspundere în conditiile prevãzute la art. 15 alin. (7);

26. încãlcarea obligatiilor prevãzute la art. 16 alin. (1)-(6) sau (8);

27. încãlcarea obligatiilor prevãzute la art. 18 alin. (1) sau (3);

28. nerespectarea prevederilor art. 19;

29. încãlcarea obligatiei de a pune la dispozitie publicului informatiile prevãzute la art. 20 alin. (1)-(3), în conditiile prevãzute la art. 20 alin. (4);

30. nepublicarea, în conditiile art. 21, a informatiilor privind calitatea serviciilor oferite;

31. neadoptarea mãsurilor prevãzute la art. 22;

32. nerespectarea prevederilor art. 23 alin. (1);

33. nerespectarea prevederilor art. 23 alin. (2);

34. nerespectarea prevederilor art. 23 alin. (3);

35. încãlcarea obligatiilor prevãzute la art. 25 alin. (1);

36. încãlcarea obligatiilor prevãzute la art. 25 alin. (2);

37. nerespectarea prevederilor art. 26;

38. încãlcarea obligatiilor prevãzute la art. 27 alin. (1);

39. încãlcarea obligatiilor prevãzute la art. 28 alin. (1);

40. încãlcarea obligatiilor prevãzute la art. 28 alin. (3);

41. încãlcarea obligatiei prevãzute la art. 28 alin. (4);

42. încãlcarea obligatiilor prevãzute la art. 29 alin. (2).

(2) Contraventiile prevãzute la alin. (1) se sanctioneazã astfel:

a) cu amendã de la 3.500.000 lei la 35.000.000 lei, faptele prevãzute la pct. 32, 33, 35 si 38;

b) cu amendã de la 35.000.000 lei la 350.000.000 lei, faptele prevãzute la pct. 13, 30, 31, 34, 36, 37 si 39-42;

c) prin derogare de la dispozitiile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile ulterioare, cu amendã de la 350.000.000 lei la 3.500.000.000 lei, faptele prevãzute la pct. 1-5, 8, 10-12, 14-16, 18-20, 22, 24, 25, 28 si 29;

d) prin derogare de la dispozitiile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile ulterioare, cu amendã de la 3.500.000.000 lei la 35.000.000.000 lei, faptele prevãzute la pct. 6, 7, 9, 17, 21, 23, 26 si 27.

Art. 32. - (1) Contributiile datorate de cãtre furnizorii de retele si servicii de comunicatii electronice pentru compensarea costului net al furnizãrii serviciilor din sfera serviciului universal constituie creante bugetare, conform prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 79/2003, cu modificãrile ulterioare, aplicându-li-se în mod corespunzãtor prevederile acesteia.

(2) Dacã în termen de 90 de zile de la data scadentei furnizorul nu achitã contributia si accesoriile acesteia, ANRC îi poate suspenda sau retrage dreptul de a mai furniza retele sau servicii de comunicatii electronice pe baza autorizatiei generale.

Art. 33. - (1) Constatarea contraventiilor prevãzute la art. 31 alin. (1) se realizeazã de cãtre agentii constatatori ai ANRC împuterniciti în acest scop.

(2) Sanctiunile prevãzute la art. 31 alin. (2) lit. a) se aplicã de cãtre agentii constatatori ai ANRC împuterniciti în acest scop.

(3) Sanctiunile prevãzute la art. 31 alin. (2) lit. b), c) si d) se aplicã potrivit dispozitiilor art. 21 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile ulterioare.

(4) Sanctiunile prevãzute la art. 32 alin. (2) se aplicã de cãtre presedintele ANRC.

(5) În mãsura în care prin prezenta lege nu se prevede altfel, contraventiilor prevãzute la art. 31 li se aplicã prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile ulterioare, cu exceptia prevederilor art. 28.

Art. 34. - Regimul sanctionator instituit prin prezentul capitol se completeazã în mod corespunzãtor cu prevederile art. 59 din Ordonanta-cadru.

CAPITOLUL VI

Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 35. - (1) ANRC va lua în considerare, cu respectarea procedurii de consultare prevãzute la art. 50 din Ordonanta-cadru, punctele de vedere ale utilizatorilor finali, inclusiv persoanele cu handicap, ale asociatiilor acestora, ale Autoritãtii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, ale producãtorilor si ale furnizorilor de retele si servicii de comunicatii electronice în legãturã cu probleme privind drepturile utilizatorilor finali referitoare la serviciile de comunicatii electronice destinate publicului, în special atunci când aceste probleme au un impact semnificativ pe piatã.

(2) Pãrtile interesate pot dezvolta, cu sprijinul ANRC, mecanisme care pot implica consumatori, grupuri de utilizatori si furnizori de servicii, pentru a îmbunãtãti calitatea generalã a serviciilor prin elaborarea de coduri de conduitã si standarde de operare, precum si prin monitorizarea aplicãrii acestora.

Art. 36. - În termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, ANRC va stabili o procedurã de mediere transparentã, simplã si necostisitoare, în scopul solutionãrii amiabile, corecte si prompte a litigiilor ocazionate de aplicarea prezentei legi, apãrute între utilizatorii finali si furnizorii de retele si servicii de comunicatii electronice. ANRC poate stabili un sistem de rambursare a cheltuielilor fãcute de utilizatorii finali sau de despãgubire pentru prejudiciile suferite de acestia în raporturile cu furnizorii de retele si servicii de comunicatii electronice, aplicabil în cazuri întemeiate.

Art. 37. - Conditiile generale referitoare la interoperabilitatea echipamentelor de televiziune digitalã ale consumatorilor se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.

Art. 38. - Pânã la adoptarea, în temeiul prezentei legi, a unei decizii a presedintelui ANRC privind nivelul tarifelor pentru furnizarea serviciilor cu amãnuntul, tarifele practicate pentru aceste servicii de cãtre Societatea Comercialã de Telecomunicatii “Romtelecom” - S.A. la momentul intrãrii în vigoare a prezentei legi nu vor putea fi majorate decât cu acordul ANRC.

Art. 39. - Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã: liniuta a 5-a “Servicii telefonice de bazã”, liniuta a 6-a “Servicii postale de bazã” si liniuta a 7-a “Servicii de radiocomunicatii si telecomunicatii” din anexa la Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preturilor si tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 7 martie 2001, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 205/2002, cu modificãrile ulterioare.

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 29 mai 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TÃRÃCILÃ

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 3 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

Bucuresti, 4 iulie 2003.

Nr. 304.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru serviciul universal si drepturile utilizatorilor cu privire la retelele si serviciile de comunicatii electronice

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea pentru serviciul universal si drepturile utilizatorilor cu privire la retelele si serviciile de comunicatii electronice si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 2 iulie 2003.

Nr. 437.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 239

din 5 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Aurelia Popa - procuror

Mãdãlina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, exceptie ridicatã de Elisei Constantin în Dosarul nr. 1.000/2003 al Tribunalului Mures.

La apelul nominal se constatã lipsa pãrtilor, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiatã. Aratã cã statutul magistratilor consultanti diferã în mod esential de cel al celorlalte categorii de magistrati, ceea ce impune instituirea de cãtre legiuitor a unui tratament juridic diferit, care nu contravine art. 16 din Constitutie sau reglementãrilor internationale. În considerarea deosebirilor privitoare la conditiile de numire, duratã si încetare a functiei si la atributiile acestora, legiuitorul a înteles sã creeze o categorie aparte de magistrati, cu atributii substantial diferite fatã de cele ale judecãtorilor, procurorilor si magistratilor-asistenti, atributii cãrora le corespund, în mod firesc, drepturi cu continut diferit, fãrã ca prin aceasta sã se instituie vreo discriminare, în sensul Constitutiei sau al Conventiei pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 3 martie 2003, pronuntatã în Dosarul nr. 1.000/2003, Tribunalul Mures a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 177/2002, exceptie ridicatã de Elisei Constantin.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine cã dispozitiile art. 15 alin. (2) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 177/2002 sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) si ale art. 20 alin. (1) din Constitutie, cu raportare la art. 14 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale si la art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. Considerã cã textul de lege criticat, care acordã magistratilor consultanti doar o parte din drepturile salariale si de altã naturã prevãzute pentru ceilalti magistrati, instituie o discriminare între cele douã categorii de magistrati.

Tribunalul Mures apreciazã cã exceptia ridicatã este întemeiatã, iar dispozitiile art. 15 alin. (2) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 177/2002 “sunt neconstitutionale în mãsura în care exclud pe magistratii consultanti de la aplicarea în mod corespunzãtor a tuturor drepturilor stabilite pentru magistrati”. Instanta considerã cã “vocatia magistratilor consultanti de a exercita drepturile aferente statutului de magistrat nu poate fi diferitã de cea a tuturor celorlalti magistrati”. În acest sens invocã si Decizia nr. 88/1999, precum si Decizia nr. 89/1999 ale Curtii Constitutionale, prin care s-a statuat inadmisibilitatea discriminãrii între magistrati.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicatã.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciazã cã exceptia ridicatã este neîntemeiatã. Aratã în acest sens cã “acordarea, prin lege, a anumitor drepturi se face în considerarea unei multitudini de aspecte, de naturã economicã, socialã, profesionalã etc.”. În cazul magistratilor consultanti, recunoasterea sau acordarea doar a unora dintre drepturile stabilite magistratilor trebuie raportatã la statutul lor, care este diferit, magistratii consultanti nefãcând parte din corpul magistratilor. Astfel, stabilirea drepturilor de care beneficiazã tine de optiunea legiuitorului. Potrivit doctrinei si jurisprudentei constitutionale, principiul egalitãtii nu pretinde uniformitate, ci permite solutii legislative diferentiate pentru situatii diferite.

Avocatul Poporului considerã cã dispozitiile art. 15 alin. (2) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 177/2002 sunt constitutionale, deoarece, “asa cum s-a arãtat în Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, principiul egalitãtii în fata legii, instituit de art. 16 din Constitutia României, presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, în functie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci presupune solutii diferite pentru situatii diferite”. Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, în art. 17 si art. 691-695, reglementeazã un rol si un statut aparte pentru magistratii consultanti, diferit de cel al magistratilor, atât în privinta atributiilor si competentelor lor, cât si în ce priveste conditiile si modalitãtile de numire sau de eliberare a lor din functie.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 15 alin. (2) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, dispozitii potrivit cãrora “Magistratii consultanti beneficiazã de drepturile prevãzute la art. 5, 21, art. 25 alin. (1), art. 27, 28 si 30”.

Autorul exceptiei sustine cã dispozitiile legale criticate contravin urmãtoarelor prevederi constitutionale:

- Art. 16 alin. (1): “Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri.”;

- Art. 20 alin. (1): “Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertãtile cetãtenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantã cu Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.”, cu raportare la reglementãrile cuprinse în:

- Art. 14 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, ratificatã de România prin Legea nr. 30/1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, conform cãrora “Exercitarea drepturilor si libertãtilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sã fie asiguratã fãrã nici o deosebire bazatã, în special, pe sex, rasã, culoare, limbã, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationalã sau socialã, apartenentã la o minoritate nationalã, avere, nastere sau orice altã situatie”;

- Art. 26 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, care prevãd cã “Toate persoanele sunt egale în fata legii si au, fãrã discriminare, dreptul la o ocrotire egalã din partea legii”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate si continutul dispozitiilor legale criticate, cu raportare la prevederile constitutionale si la reglementãrile internationale invocate, Curtea retine urmãtoarele:

Art. 42 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, prevede cã “Au calitatea de magistrat si fac parte din corpul magistratilor judecãtorii de la toate instantele judecãtoresti, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângã acestea, precum si magistratii-asistenti ai Curtii Supreme de Justitie”. De asemenea, potrivit art. 2 alin. (8) din Legea nr. 124/2000 privind structura personalului Curtii Constitutionale, magistratii-asistenti de la aceastã institutie “fac parte din Corpul magistratilor, în sensul prevãzut prin titlul IV din Legea nr. 92/1992, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare”.

Pe de altã parte, legislatia actualã recunoaste o parte dintre drepturile acordate magistratilor anumitor categorii de persoane care sunt asimilate cu acestia. Spre exemplu, potrivit art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, modificat prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 179/1999, publicatã în Monitorul Oficial al României nr. 559 din 17 noiembrie 1999, personalul de specialitate juridicã din Ministerul Justitiei si Institutul National al Magistraturii este asimilat magistratilor. De asemenea, fac parte din categoria persoanelor asimilate, în unele privinte, cu magistratii si cãrora li se recunosc, în consecintã, anumite drepturi ale acestora si consilierii juridici din Parchetul de pe lângã Curtea Supremã de Justitie, personalul de specialitate juridicã din Centrul de Pregãtire si Perfectionare a Grefierilor si a Celuilalt Personal Auxiliar de Specialitate, specialistii de înaltã calificare din cadrul Parchetului National Anticoruptie, precum si personalul de specialitate al Institutului National de Criminologie.

Un statut similar cu cel al judecãtorilor ce compun instantele judecãtoresti au si magistratii Curtii de Conturi.

În jurisprudenta sa constantã, Curtea Constitutionalã aretinut cã magistratii Curtii de Conturi, care exercitã activitatea jurisdictionalã a acesteia, nu sunt judecãtori în sensul constitutional al termenului, activitatea lor fiind una administrativ-jurisdictionalã, iar nu o activitate de judecatã (a se vedea deciziile nr.: 64/1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994, si 147/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002).

În considerarea conditiilor specifice de numire, functionare si eliberare din functie si, mai ales, a atributiilor profund diferite pe care le au toate aceste categorii de persoane, legiuitorul a stabilit drepturi diferite de care beneficiazã acestea, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, rãspunderea, complexitatea si de privatiunile inerente fiecãrei functii în parte, fãrã ca prin aceasta sã se aducã vreo atingere principiului egalitãtii persoanelor în fata legii si a autoritãtilor publice, garantat de art. 16 din Constitutie si de reglementãrile internationale.

În ceea ce priveste functia de magistrat consultant, aceasta a fost creatã în urma modificãrii si completãrii Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 20/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2002. Prin aceastã reglementare conceptul de asistent judiciar a fost înlocuit cu cel de magistrat consultant, atribuindu-se denumirea de magistrat acestei functii în considerarea faptului cã titularul sãu face parte din completul de judecatã care solutioneazã, în primã instantã, conflictele de muncã. Alãturând cuvântului magistrat atributul de “consultant”, legiuitorul a evidentiat de la început statutul diferit al acestei categorii fatã de ceilalti magistrati.

Astfel conditiile de numire a magistratilor consultanti sunt diferite de conditiile generale de acces în magistraturã. Art. 691 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, introdus prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 20/2002, prevede cã “Magistratii consultanti sunt numiti pe o perioadã de 4 ani de ministrul justitiei, la propunerea Consiliului Economic si Social, dintre persoanele care au studii juridice superioare, o vechime în specialitate de cel putin 2 ani si îndeplinesc conditiile prevãzute la art. 46 alin. 1 lit. a)-e) si alin. 2”. Potrivit art. 1 din Legea nr. 109/1997 privind organizarea si functionarea Consiliului Economic si Social, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 7 iulie 1997, modificat prin Legea nr. 58/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 21 martie 2003, “Consiliul Economic si Social este institutie publicã de interes national, tripartitã, autonomã, constituitã în scopul realizãrii dialogului social la nivel national dintre patronat, sindicate si Guvern si a climatului de stabilitate si pace socialã”, reprezentând, asadar, un segment bine determinat al vietii politice si sociale, iar nu interesele generale ale societãtii.

Eliberarea din functie a magistratilor consultanti este, de asemenea, supusã unor conditii diferite fatã de cele care se aplicã celorlalte categorii de magistrati. Art. 695 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, introdus prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 20/2002, prevede cã “Magistratii consultanti pot fi eliberati din functie de ministrul justitiei, în conditiile art. 92, care se aplicã în mod corespunzãtor. De asemenea, ei pot fi eliberati din functie ca urmare a reducerii numãrului de posturi de magistrati consultanti, în raport cu volumul de activitate”, în vreme ce alte categorii de magistrati se bucurã de inamovibilitate.

În cazul aplicãrii sanctiunilor disciplinare magistratii consultanti beneficiazã de calea de atac a contestatiei împotriva acestor sanctiuni, îndreptatã la sectia de contencios administrativ a curtii de apel în circumscriptia cãreia functioneazã cel sanctionat [art. 693 alin. 2 din Legea nr. 92/1992], în mod similar cu functionarii publici (art. 74 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999). Spre deosebire de aceste douã categorii, magistratilor enumerati la art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicatã, li se aplicã, în materie disciplinarã, prevederile art. 124-129 din Legea nr. 92/1992, republicatã.

În plus, art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 20/2002 stabileste caracterul temporar al dispozitiilor privitoare la magistratii consultanti, prevãzând cã “Magistratii consultanti vor functiona potrivit dispozitiilor prezentei ordonante de urgentã pânã la instituirea tribunalelor muncii, în conditiile legii”.

De asemenea, potrivit art. 692 alin. 4 din Legea nr. 92/1992 si ca o mãsurã de protectie instituitã în favoarea magistratilor consultanti, caracterul temporar al acestei functii este însotit de suspendarea contractelor de muncã sau, dupã caz, a raporturilor de muncã si de rezervarea posturilor ocupate anterior numirii ca magistrat consultant, pe perioada în care persoanele vizate îsi desfãsoarã activitatea în aceastã calitate. Cu totul alta este situatia celorlalte categorii de magistrati (judecãtori, procurori sau magistrati-asistenti), pentru care art. 111 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicatã, prevede cã “Functia de magistrat este incompatibilã cu orice altã functie publicã sau privatã, cu exceptia functiilor didactice din învãtãmântul superior”. Prin urmare, magistratilor consultanti li se oferã beneficiul legal al rezervãrii postului ocupat anterior, prin suspendarea contractului de muncã, spre deosebire de magistratii enumerati la art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicatã, cãrora le este interzis cumulul functiei de magistrat cu alte functii publice sau private, tocmai pentru a avea garantia impartialitãtii si independentei acestora în raport cu alte institutii, organe sau persoane.

Asadar, dincolo de denumirea comunã de “magistrat”, magistratii consultanti se aflã într-o situatie esential diferitã fatã de alte categorii de magistrati, chiar si fatã de persoanele asimilate acestora, deoarece conditiile de numire si de încetare a functiei, durata acesteia si procedura sanctionãrii disciplinare a magistratilor consultanti diferã în mod esential de cele aplicabile celorlalte categorii de magistrati, iar atributiile specifice acestei functii nu sunt exercitate cu caracter de permanentã, ci doar în cazurile când se judecã, în primã instantã, conflicte de muncã.

Curtea constatã cã situatia diferitã în care se aflã magistratii consultanti justificã, atât în sensul prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, cât si în sensul reglementãrilor internationale, instituirea unui tratament juridic diferentiat, drepturile care li se acordã tinând de optiunea legiuitorului, fãrã obligativitatea recunoasterii tuturor drepturilor stabilite pentru magistrati.

În ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei cã art. 15 alin. (2) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 177/2002 încalcã art. 14 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, Curtea retine cã, în conformitate cu jurisprudenta europeanã, acest articol nu are o existentã independentã si nu se poate, asadar, retine încãlcarea sa decât dacã aceasta intervine în legãturã cu un drept sau cu o libertate consacrate de textul Conventiei (a se vedea cauza Curtii europene a drepturilor omului Syndicat national de la police belge contra Belgiei, 1975). Având în vedere faptul cã autorul exceptiei nu a indicat care anume drept garantat de Conventie considerã cã este încãlcat prin art. 15 alin. (2) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 177/2002, Curtea constatã cã este nemotivatã critica privind încãlcarea principiului nediscriminãrii prevãzut în aceastã reglementare internationalã.

Cu privire la problema cazãrii magistratilor consultanti care au domiciliul în altã localitate decât cea în care se aflã sediul instantei, pe care autorul exceptiei o ridicã în spetã, Curtea retine cã aceasta este rezolvatã în art. 16 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 177/2002, potrivit cãruia “În cazul în care magistratii consultanti sunt numiti sau functioneazã ori sunt delegati la instante care au sediul în alte localitãti decât cele în care îsi au domiciliul, acestia beneficiazã de cheltuieli de transport, diurnã si cazare, potrivit dispozitiilor legale aplicabile personalului din unitãtile bugetare”, iar competenta de solutionare a unei cereri întemeiate pe acest text legal revine în exclusivitate instantelor de judecatã.

Fatã de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (3) si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, exceptie ridicatã de Elisei Constantin în Dosarul nr. 1.000/2003 al Tribunalului Mures.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 5 iunie 2003.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mãdãlina Stefania Diaconu

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL COMUNICATIILOR SI TEHNOLOGIEI INFORMATIEI

ORDIN

pentru aprobarea Normelor metodologice privind recunoasterea organismelor pentru evaluarea conformitãtii aparatelor cu cerintele esentiale prevãzute de Hotãrârea Guvernului nr. 497/2003 si de Hotãrârea Guvernului nr. 88/2003

Având în vedere prevederile Hotãrârii Guvernului nr. 1.337/2002 privind organizarea si functionarea Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei,

în temeiul Hotãrârii Guvernului nr. 487/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind desemnarea si notificarea nationalã a laboratoarelor de încercãri, precum si a organismelor de certificare si inspectie care realizeazã evaluarea conformitãtii produselor din domeniile reglementate prevãzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitãtii produselor,

în temeiul prevederilor art. 34 din Hotãrârea Guvernului nr. 88/2003 privind echipamentele radio si echipamentele terminale de telecomunicatii si recunoasterea mutualã a conformitãtii acestora,

în temeiul prevederilor art. 10 alin. (1) si ale art. 11 din Hotãrârea Guvernului nr. 497/2003 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piatã si de functionare a aparatelor electrice si electronice din punct de vedere al compatibilitãtii electromagnetice,

ministrul comunicatiilor si tehnologiei informatiei emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobã Normele metodologice privind recunoasterea organismelor pentru evaluarea conformitãtii aparatelor cu cerintele esentiale prevãzute de Hotãrârea Guvernului nr. 497/2003 si de Hotãrârea Guvernului nr. 88/2003, prezentate în anexã.

Art. 2. - Anexa face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si intrã în vigoare la data publicãrii.

Ministrul comunicatiilor si tehnologiei informatiei,

Dan Nica

Bucuresti, 30 iunie 2003.

Nr. 209.

ANEXÃ

NORME METODOLOGICE

privind recunoasterea organismelor pentru evaluarea conformitãtii aparatelor cu cerintele esentiale prevãzute de Hotãrârea Guvernului nr. 497/2003 si de Hotãrârea Guvernului nr. 88/2003

SECTIUNEA I

Generalitãti

Art. 1. - (1) Prezentele norme metodologice stabilesc procedura de evaluare si recunoastere a organismelor care realizeazã evaluarea conformitãtii în domeniul echipamentelor radio si echipamentelor terminale de telecomunicatii, respectiv în domeniul compatibilitãtii electromagnetice, cu cerintele esentiale aplicabile, prevãzute de Hotãrârea Guvernului nr. 88/2003 privind echipamentele radio si echipamentele terminale de telecomunicatii si recunoasterea mutualã a conformitãtii acestora, respectiv de Hotãrârea Guvernului nr. 497/2003 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piatã si de functionare a aparatelor electrice si electronice din punct de vedere al compatibilitãtii electromagnetice.

(2) Organizatiile prevãzute la art. 1 fac parte dintre organismele care realizeazã evaluarea conformitãtii produselor din domeniile reglementate de Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitãtii produselor si sunt supuse, în principiu, prevederilor privind regulile de procedurã pentru desemnarea nationalã a acestora, stabilite prin Hotãrârea Guvernului nr. 487/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind desemnarea si notificarea nationalã a laboratoarelor de încercãri, precum si a organismelor de certificare si inspectie care realizeazã evaluarea conformitãtii produselor din domeniile reglementate prevãzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitãtii produselor.

(3) În domeniile reglementate privind echipamentele radio si echipamentele terminale de telecomunicatii, respectiv compatibilitatea electromagneticã, sunt aplicabile procedurile de evaluare a conformitãtii, prevãzute la art. 21 din Hotãrârea Guvernului nr. 88/2003, respectiv la art. 5 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 497/2003, ceea ce implicã si un mod specific de evaluare a competentei organismelor, în vederea recunoasterii.

SECTIUNEA a II-a

Termeni si definitii

Art. 2. - Termenii de specialitate, în întelesul prezentelor norme metodologice, se definesc dupã cum urmeazã:

a) autoritate competentã - organ al administratiei publice centrale responsabil cu reglementarea unui domeniu. Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei este autoritatea competentã pentru domeniul echipamentelor radio si echipamentelor terminale de telecomunicatii si pentru domeniul compatibilitãtii electromagnetice;

b) cerinta esentialã - cerintã care are în vedere protectia sãnãtãtii si securitãtii utilizatorilor, protectia proprietãtii si a mediului, astfel cum este prevãzut în legislatia în vigoare;

c) domeniu reglementat - ansamblul activitãtilor economice si al produselor asociate acestora, pentru care autoritatea competentã emite reglementãri tehnice specifice privind conditiile de introducere pe piatã si de punere în functiune. Domeniul echipamentelor radio si echipamentelor terminale de telecomunicatii, precum si domeniul compatibilitãtii electromagnetice sunt domenii reglementate;

d) recunoastere - procedura prin care Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei confirmã cã un organism de certificare satisface conditiile prevãzute de Hotãrârea Guvernului nr. 497/2003 sau de Hotãrârea Guvernului nr. 88/2003 pentru a aplica procedurile adecvate de evaluare a conformitãtii;

e) evaluare a conformitãtii - activitatea al cãrei obiect este determinarea faptului cã sunt îndeplinite cerintele esentiale prevãzute de Hotãrârea Guvernului nr. 497/2003 sau de Hotãrârea Guvernului nr. 88/2003;

f) inspectie - evaluare a conformitãtii prin observare si rationament, însotitã, dupã caz, de mãsurare, încercare sau comparare;

g) încercare - operatiune tehnicã ce constã în determinarea uneia sau mai multor caracteristici ale unui produs, în concordantã cu o procedurã specificatã;

h) organism de certificare - organism independent fatã de clientul sãu si fatã de alte pãrti interesate, care aplicã regulile unui sistem de certificare în scopul evaluãrii, certificãrii si supravegherii conformitãtii;

i) organism de certificare recunoscut - organism de certificare, persoanã juridicã cu sediul în România, care a fost recunoscut de Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei sã efectueze evaluarea conformitãtii în domeniul reglementat al echipamentelor radio si echipamentelor terminale de telecomunicatii, precum si în domeniul reglementat al compatibilitãtii electromagnetice.

SECTIUNEA a III-a

Criterii pentru evaluarea organismelor în vederea recunoasterii

Art. 3. - În vederea recunoasterii, organismele solicitante trebuie sã îndeplineascã criteriile minime prevãzute în Hotãrârea Guvernului nr. 497/2003, anexa nr. 1, respectiv în Hotãrârea Guvernului nr. 88/2003, anexa nr. VI.

SECTIUNEA a IV-a

Recunoasterea organismului solicitant

Art. 4. - Recunoasterea competentei organismului solicitant pentru evaluarea conformitãtii echipamentelor cu cerintele esentiale aplicabile prevãzute la art. 3 din Hotãrârea Guvernului nr. 497/2003, respectiv la art. 6 din Hotãrârea Guvernului nr. 88/2003, se face de cãtre Comisia de evaluare, al cãrei regulament de organizare s functionare este prezentat în anexa A.

Art. 5. - Pentru recunoasterea competentei organismului solicitant se parcurg urmãtoarele etape:

a) Organismul solicitã recunoasterea la Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, Directia generalã pentru comunicatii. Cererea de recunoastere trebuie sã fie însotitã de documentele prevãzute în sectiunea a V-a.

b) În vederea luãrii hotãrârii de recunoastere, Comisia de evaluare poate decide o inspectare a organismului solicitant. Rezultatele inspectãrii sunt consemnate într-un raport de inspectie semnat si de reprezentantul organismului solicitant.

c) În termen de 30 de zile de la data înregistrãrii cererii de evaluare, dupã analizarea documentelor prevãzute în sectiunea a V-a (depuse de solicitant) si a raportului de inspectie, pe baza hotãrârii Comisiei de evaluare, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, prin Directia generalã pentru comunicatii, va elibera Certificatul de recunoastere, prin care organismul care a solicitat evaluarea si care a îndeplinit criteriile minime prevãzute în sectiunea a III-a este recunoscut ca având competenta tehnicã si capabilitatea sã îndeplineascã sarcinile din cadrul procedurilor de evaluare a conformitãtii cu cerintele esentiale aplicabile prevãzute în Hotãrârea Guvernului nr. 497/2003, respectiv în Hotãrârea Guvernului nr. 88/2003.

Modelul Certificatului de recunoastere este prezentat în anexa C.

d) În situatia în care organismul solicitant nu îndeplineste criteriile minime prevãzute în sectiunea a III-a, pe baza hotãrârii Comisiei de evaluare, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, prin Directia generalã pentru comunicatii, va comunica solicitantului, în termen de 30 de zile de la data înregistrãrii cererii de evaluare, respingerea motivatã a cererii.

e) Organismul se considerã recunoscut de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei privind aprobarea listei organismelor recunoscute pentru evaluarea conformitãtii echipamentelor cu cerintele esentiale aplicabile prevãzute la art. 3 din Hotãrârea Guvernului nr. 497/2003, respectiv la art. 6 din Hotãrârea Guvernului nr. 88/2003.

Lista organismelor recunoscute va fi reactualizatã ori de câte ori va fi necesar.

f) Ordinul ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei privind aprobarea listei organismelor recunoscute pentru evaluarea conformitãtii echipamentelor cu cerintele esentiale aplicabile prevãzute la art. 3 din Hotãrârea Guvernului nr. 497/2003, respectiv la art. 6 din Hotãrârea Guvernului nr. 88/2003, contine pentru fiecare organism recunoscut informatii privind denumirea completã, sediul, produsele sau grupele de produse care pot fi supuse evaluãrii conformitãtii, precum si sarcinile specifice pentru care a fost recunoscut.

g) Pe perioada de valabilitate a Certificatului de recunoastere, Directia generalã pentru comunicatii, prin Comisia de evaluare, poate efectua audituri de supraveghere, privind respectarea conditiilor care au stat la baza eliberãrii certificatului.

În situatia în care se constatã cã un organism nu mai îndeplineste conditiile în baza cãrora a fost recunoscut, Comisia de evaluare va consemna neconformitãtile si va stabili termenele de eliminare a acestora sau, dupã caz, va propune retragerea recunoasterii, pentru o perioadã deter-minatã de timp, pânã la eliminarea neconformitãtilor.

SECTIUNEA a V-a

Documentele ce trebuie prezentate de organismul solicitant pentru evaluarea competentei sale în vederea recunoasterii

Art. 6. - Pentru evaluarea competentei organismului solicitant, în vederea recunoasterii, acesta trebuie sã depunã la Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei urmãtoarele documente:

a) cerere pentru evaluarea competentei sale privind evaluarea conformitãtii echipamentelor cu cerintele esentiale aplicabile prevãzute la art. 3 din Hotãrârea Guvernului nr. 497/2003, respectiv la art. 6 din Hotãrârea Guvernului nr. 88/2003, în vederea recunoasterii. La formularea cererii se va avea în vedere modelul din anexa B;

b) copie de pe documentele de înfiintare (certificat de înregistrare în registrul comertului, codul unic de înregistrare, statut, hotãrâre a Guvernului - dupã caz);

c) o prezentare a activitãtii, din care sã rezulte experienta în domeniul compatibilitãtii electromagnetice sau în domeniul echipamentelor radio si echipamentelor terminale de telecomunicatii;

d) lista personalului angajat în activitãtile din domeniul compatibilitãtii electromagnetice sau al echipamentelor radio si echipamentelor terminale de telecomunicatii (atributiile si responsabilitãtile rezultate din fisa postului; competenta si experienta profesionalã rezultate din curriculum vitae);

e) o declaratie a conducerii, din care rezultã cã sunt însusite si documentate procedurile de evaluare a conformitãtii pentru care se solicitã desemnarea, prevãzute în Hotãrârea Guvernului nr. 497/2003 sau în Hotãrârea Guvernului nr. 88/2003;

f) o declaratie a conducerii, prin care aceasta se angajeazã cã personalul responsabil pentru îndeplinirea sarcinilor din domeniul compatibilitãtii electromagnetice sau al echipamentelor radio si echipamentelor terminale de telecomunicatii pãstreazã confidentialitatea si secretul profesional cu privire la toate informatiile obtinute;

g) un document care demonstreazã independenta conducerii si a personalului tehnic fatã de toate grupurile ori persoanele direct sau indirect interesate de echipamentele în cauzã.

Acest document trebuie sã precizeze cã acestia nu sunt proiectanti, producãtori, furnizori sau instalatori de echipamente pentru care solicitã recunoasterea, operatori de retele sau furnizori de servicii de comunicatii si nici mandatari ai unuia dintre acestia, nu participã direct la proiectarea, comercializarea si întretinerea echipamentelor si nici nu reprezintã pãrtile angajate în aceste activitãti;

h) copie de pe asigurarea de rãspundere civilã, în cazul în care rãspunderea nu revine statului prin lege;

i) lista laboratoarelor de încercãri cu care colaboreazã în scopul realizãrii activitãtii sale din domeniul compatibilitãtii electromagnetice sau din domeniul echipamentelor radio si echipamentelor terminale de telecomunicatii.

Art. 7. - În cazul în care este necesar pentru luarea deciziei privind desemnarea, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei poate întreprinde orice alte mãsuri.

SECTIUNEA a VI-a

Obligatiile organismelor recunoscute de Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei

Art. 8. - Organismele recunoscute de Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei au urmãtoarele obligatii:

a) sã informeze Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, prin Directia generalã pentru comunicatii, cu privire la orice modificare fatã de documentele care au stat la baza recunoasterii;

b) sã punã la dispozitie Comisiei de evaluare, la solicitarea acesteia, toate informatiile si datele privind respectarea conditiilor care au stat la baza eliberãrii Certificatului de recunoastere;

c) sã informeze, ori de câte ori este nevoie, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, prin Directia generalã pentru comunicatii si, dupã caz, Autoritatea Nationalã pentru Protectia Consumatorilor cu privire la produsele depistate neconforme, ca urmare a activitãtilor de evaluare a conformitãtii pentru care a fost recunoscut;

d) sã prezinte, la cererea Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, prin Directia generalã pentru comunicatii, copii de pe certificatele de conformitate, precum si de pe reclamatiile înregistrate împotriva deciziilor organismului recunoscut, inclusiv informatii privind modul de rezolvare a acestora;

e) sã transmitã Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, prin Directia generalã pentru comunicatii, o copie de pe raportul de audit, în cel mult 10 zile de la efectuarea auditului de supraveghere.

SECTUNEA a VII-a

Dispozitii finale

Art. 9. - Prezentele norme metodologice se aprobã prin ordin al ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei si intrã în vigoare de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 10. - Anexele A, B si C fac parte integrantã din prezentele norme metodologice.

ANEXA A

la normele metodologice

REGULAMENT U L

de organizare si functionare a Comisiei de evaluare

CAPITOLUL I

Atributii

1. Comisia de evaluare a organismelor solicitante, în vederea recunoasterii competentei acestora pentru evaluarea conformitãtii echipamentelor cu cerintele esentiale aplicabile prevãzute la art. 3 din Hotãrârea Guvernului nr. 497/2003, respectiv la art. 6 din Hotãrârea Guvernului nr. 88/2003, este numitã prin ordin al ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei si activeazã pe lângã Directia generalã pentru comunicatii.

2. Comisia de evaluare se compune din presedinte, secretar si 3 membri.

3. Comisia de evaluare analizeazã cererea de evaluare si documentele însotitoare prezentate de organismul solicitant în conformitate cu prevederile sectiunii a V-a.

4. Comisia de evaluare poate decide, dupã caz, inspectarea organismului solicitant, presedintele Comisiei de evaluare desemnând în acest scop pe unul dintre membrii comisiei. În cadrul inspectiei se examineazã îndeplinirea criteriilor prevãzute în sectiunea a III-a si se întocmeste un raport de inspectie.

CAPITOLUL II

Modul de functionare

1. Concluziile Comisiei de evaluare si hotãrârea privind acordarea organismului solicitant a Certificatului de recunoastere sau de respingere a acestuia, hotãrâre luatã cu majoritatea simplã a celor prezenti, se consemneazã într-un proces-verbal.

2. Comisia de evaluare poate lua hotãrâri valabile în prezenta a cel putin 4 membri. Pe baza examinãrii documentelor prezentate si a raportului de inspectie, Comisia de evaluare stabileste dacã sunt întrunite criteriile minime prevãzute în sectiunea a III-a pentru acordarea Certificatului de recunoastere.

3. Dezbaterile si hotãrârile Comisiei de evaluare se consemneazã într-un registru de procese-verbale, fiecare proces-verbal fiind contrasemnat de membrii acesteia participanti la sedintã. Registrul de procese-verbale este pãstrat de secretarul Comisiei de evaluare.

4. Secretarul Comisiei de evaluare asigurã legãtura cu Directia generalã pentru comunicatii, cu membrii Comisiei de evaluare si, din dispozitia presedintelui, convoacã reunirea Comisiei de evaluare.

5. Secretarul Comisiei de evaluare primeste si arhiveazã toate documentele aferente unei cereri de recunoastere.

6. Secretarul Comisiei de evaluare înainteazã Directiei generale pentru comunicatii propunerile de eliberare a Certificatului de recunoastere privind organismul recunoscut, respectiv de retragere a recunoasterii, în baza hotãrârilor luate.

7. Presedintele Comisiei de evaluare semneazã documentele emise de Comisia de evaluare.

CAPITOLUL III

Alte dispozitii

Contestatiile privind respingerea unei hotãrâri de recunoastere, respectiv de retragere a recunoasterii, se analizeazã numai în prezenta tuturor membrilor Comisiei de evaluare.

ANEXA B

la normele metodologice

MODEL

Denumirea solicitantului - Antet

……………

Cãtre:

MINISTERUL COMUNICATIILOR SI TEHNOLOGIEI INFORMATIEI

DIRECTIA GENERALÃ PENTRU COMUNICATII

CERERE DE EVALUARE

în vederea recunoasterii

Solicitantul (denumirea completã)…………………….., adresa completã ………………...., telefon…………., fax …………., numãrul de înregistrare în registrul comertului …………….., cod unic de înregistrare ………….., reprezentat prin ……………..., (numele si prenumele, functia) potrivit prevederilor aplicabile din:

- Hotãrârea Guvernului nr. 497/2003 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piatã si de functionare a aparatelor electrice si electronice din punct de vedere al compatibilitãtii electromagnetice; sau

- Hotãrârea Guvernului nr. 88/2003 privind echipamentele radio si echipamentele terminale de telecomunicatii si recunoasterea mutualã a conformitãtii acestora, ……….. 1) solicitã:

- sã fie recunoscut pentru a efectua evaluarea conformitãtii cu cerintele esentiale a urmãtoarelor echipamente: ...2)

Anexãm la prezenta cerere documentele prevãzute în sectiunea a V-a din normele metodologice.

Reprezentantul solicitantului,

…………………………….
(functia, numele, semnãtura)

---

1) Se completeazã corespunzãtor competentelor pentru care se solicitã recunoasterea, în concordantã cu procedurile de evaluare a conformitãtii prevãzute de Hotãrârea Guvernului nr. 497/2003 sau de Hotãrârea Guvernului nr. 88/2003.

2) Se completeazã corespunzãtor claselor de echipamente prevãzute de Hotãrârea Guvernului nr. 497/2003 sau de Hotãrârea Guvernului nr. 88/2003, pentru care se solicitã recunoasterea.

ANEXA C

la normele metodologice

MODEL

MINISTERUL COMUNICATIILOR SI TEHNOLOGIEI INFORMATIEI

DIRECTIA GENERALÃ PENTRU COMUNICATII

C ERTIFICAT DE RECUNOASTERE

Nr. …….. din .…..

Comisia de evaluare, ca urmare a Cererii de evaluare nr. …… din …… a (denumirea solicitantului, adresa, nr. de înregistrare în registrul comertului, cod unic de înregistrare, telefon, fax, e-mail)...,

- în conformitate cu Hotãrârea Guvernului nr. 497/2003 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piatã si de functionare a aparatelor electrice si electronice din punct de vedere al compatibilitãtii electromagnetice: ……1);

- în conformitate cu Hotãrârea Guvernului nr. 88/2003 privind echipamentele radio si echipamentele terminale de telecomunicatii si recunoasterea mutualã a conformitãtii acestora: ...1);

- în conformitate cu Ordinul ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei nr. .. din ..;

- în conformitate cu hotãrârea Comisiei de evaluare consemnatã în Procesul-verbal nr. .. din ..., recunoaste competenta si capabilitatea (denumirea solicitantului): ...

- pentru a efectua evaluarea conformitãtii cu cerintele esentiale a urmãtoarelor echipamente: ….2)

Prezentul certificat de recunoastere opereazã si este valabil 2 ani din momentul aprobãrii listei organismelor recunoscute, printr-un ordin al ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei, ce va intra în vigoare pe data publicãrii sale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Director general,

……………………………….

(semnãtura)

---

1) Se completeazã corespunzãtor competentelor pentru care se propune recunoasterea, în concordantã cu procedurile de evaluare a conformitãtii prevãzute de Hotãrârea Guvernului nr. 497/2003 sau de Hotãrârea Guvernului nr. 88/2003.

2) Se completeazã corespunzãtor claselor de echipamente prevãzute de Hotãrârea Guvernului nr. 497/2003 sau de Hotãrârea Guvernului nr. 88/2003, pentru care se recunosc competenta si capabilitatea.