MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul 171 (XV) - Nr. 435 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Joi, 19 iunie 2003
SUMAR
HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTATILOR
10. - Hotărâre pentru modificarea
anexei la Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 30/2001 privind structura
organizatorică a Secretariatului general al Camerei Deputatilor
11. - Hotărâre privind dezbaterea
si adoptarea Propunerii legislative de revizuire a Constitutiei
12. - Hotărâre privind contul de
executie a bugetului Camerei Deputatilor pe anul 2002
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 152 din 17 aprilie
2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III
din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii
nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 82/2003
Decizia nr. 158 din 22 aprilie
2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46
alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
Decizia nr. 198 din 13 mai 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin.
(1), art. 8 si 111 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somatiei de plată
Decizia nr. 213 din 15 mai 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din
Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare si ale
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea
Curtii Constitutionale, republicată
ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
48. - Ordonantă de urgentă
privind unele măsuri în vederea întăririi disciplinei financiare si a cresterii
eficientei utilizării fondurilor în sistemul sanitar, precum si modificarea
unor acte normative
680. - Hotărâre pentru
modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 1.493/2002 privind exceptarea si
reducerea temporară a taxelor vamale de import pentru unele categorii de
mărfuri
681. - Hotărâre pentru
modificarea alin. (2) al art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 55/2002 pentru
instituirea măsurii de salvgardare în cadrul Sistemului global de preferinte
comerciale între tările în curs de dezvoltare
HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTATILOR
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTATILOR
pentru
modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 30/2001 privind structura organizatorică a Secretariatului general al Camerei
Deputatilor
În temeiul prevederilor art. 64 din Constitutia României, precum si ale art. 29 alin. 1 lit. j) si ale art. 79 din Regulamentul Camerei Deputatilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 8 din 24 februarie 1994, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 31 ianuarie 2001,
Camera Deputatilor adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. - Anexa la Hotărârea Camerei
Deputatilor nr. 30 din 24 aprilie 2001 privind structura organizatorică a
Secretariatului general al Camerei Deputatilor, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 216 din 26 aprilie 2001, se înlocuieste cu anexa
care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 2. - (1) Regulamentul de organizare si
functionare a Secretariatului general al Camerei Deputatilor, aprobat prin
Hotărârea Biroului permanent al Camerei Deputatilor nr. 6 din 26 iunie 2002, va
fi modificat potrivit anexei prevăzute la art. 1.
(2) În Regulamentul de organizare si functionare a
Secretariatului general al Camerei Deputatilor vor fi stabilite atributiile,
răspunderile si competentele care decurg din prevederile Legii nr. 500/2002
privind finantele publice, din cele ale Ordinului ministrului finantelor
publice nr. 1.792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata cheltuielilor institutiilor
publice, precum si organizarea, evidenta si raportarea angajamentelor bugetare
si legale.
Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputatilor
în sedinta din 10 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din
Constitutia României.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU
Bucuresti,
17 iunie 2003.
Nr. 10.
ANEXĂ
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A SECRETARIATULUI GENERAL AL CAMEREI DEPUTATILOR
BIROUL PERMANENT AL CAMEREI DEPUTATILOR
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
Cancelaria presedintelui
INSTITUTUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE OMULUI
CABINETELE MEMBRILOR
BIROULUI PERMANENT
SECRETARIATUL PENTRU CABINETELE MEMBRILOR BIROULUI
PERMANENT SI AL GRUPURILOR PARLAMENTARE
SECRETAR GENERAL
SECRETAR GENERAL ADJUNCT
REGIA AUTONOMĂ “MONITORUL OFICIAL”
DEPARTAMENTUL SERVICIILOR ADMINISTRATIVE SI LOGISTICE
DIRECTIA GENERALĂ PENTRU DEZVOLTARE CENTRUL
INTERNATIONAL DE CONFERINTE (directie generală)
DIRECTIA PENTRU INFORMATICĂ SI COMUNICATII
DIRECTIA PENTRU TRANSPORTURI
DIRECTIA PENTRU ACHIZITII PUBLICE
DEPARTAMENTUL PENTRU ACTIVITĂTI PARLAMENTARE
DIRECTIA PENTRU INFORMARE PARLAMENTARĂ
DIRECTIA SECRETARIATULUI TEHNIC
DIRECTIA PENTRU COMUNICARE, PRESĂ SI RELATII PUBLICE
DIRECTIA GENERALĂ PENTRU RELATII EXTERNE SI PROTOCOL
DIRECTIA FINANCIAR-CONTABILĂ
DIRECTIA DECONTĂRILOR PENTRU DEPUTATI
DIRECTIA PENTRU RESURSE UMANE SI SALARIZARE
SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN
BIROUL CONTENCIOS
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTATILOR
privind
dezbaterea si adoptarea Propunerii legislative de revizuire a Constitutiei
În temeiul art. 64 si al art. 147 alin. (1) din
Constitutia României, Camera Deputatilor adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. - Dezbaterea Propunerii legislative de
revizuire a Constitutiei va avea loc în prezenta a cel putin 2/3 din numărul
total al deputatilor.
Art. 2. - Adoptarea amendamentelor si a articolelor
din propunerea legislativă prevăzută la art. 1 se face cu votul majoritătii
deputatilor.
Art. 3. - Lucrările Camerei Deputatilor consacrate
dezbaterii Propunerii legislative de revizuire a Constitutiei se vor desfăsura
în sedinte de lucru prelungite, în cadrul primei sesiuni ordinare a anului
2003, precum si, dacă va fi necesar, în continuare, în cadrul unei sesiuni
extraordinare.
Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputatilor
în sedinta din 17 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din
Constitutia României.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU
Bucuresti,
17 iunie 2003.
Nr. 11.
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTATILOR
privind
contul de executie a bugetului Camerei Deputatilor pe anul 2002
În temeiul art. 64 din
Constitutia României, precum si al art. 29 alin. 1 lit. d) din Regulamentul
Camerei Deputatilor, republicat,
Camera Deputatilor adoptă prezenta hotărâre.
Articol unic. - Se aprobă contul de executie a
bugetului Camerei Deputatilor pe anul 2002, potrivit raportului explicativ si
anexelor nr. 1 si 2*) care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputatilor
în sedinta din 17 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din
Constitutia României.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU
Bucuresti,
17 iunie 2003.
Nr. 12.
*)
Raportul explicativ si anexele se comunică celor interesati.
DECIZII ALE
CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 17 aprilie 2003
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr.
38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura
reorganizării judiciare si a falimentului, aprobată cu modificări prin Legea
nr. 82/2003
Nicolae Popa - presedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Florentina Baltă - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta
Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare si a
falimentului, aprobată cu modificări prin Legea nr.
82/2003, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Reconversie si Valorificare
Active” - S.A., lichidator al Băncii Internationale a Religiilor - Agentia
Drăgăsani, în Dosarul nr. 241/F/2000 al Tribunalului Olt - Sectia comercială si
de contencios administrativ.
La apelul nominal este prezent autorul exceptiei, prin
consilier juridic.
Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului exceptiei solicită admiterea
acesteia, arătând că dispozitiile art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002
contravin prevederilor art. 21 din Constitutie, întrucât, prin suspendarea
procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 64/1995 la cererea institutiei
publice implicate, se paralizează orice posibilitate a creditorilor de a-si
exercita drepturile procesuale si de a-si recupera creantele de la debitori. Se
arată că aceste dispozitii contravin si prevederilor art. 49 alin. (2) din
Legea fundamentală, deoarece obligă judecătorul-sindic de a dispune închiderea
procedurii reorganizării judiciare si a falimentului la cererea institutiei
publice implicate în privatizarea societătii. Si, în sfârsit, se mai arată că
dispozitiile legale atacate sunt în contradictie si cu prevederile art. 134
alin. (2) lit. a) din Constitutie, deoarece creează un regim preferential
institutiilor publice si defavorizează celelalte categorii de creditori. În
sustinerea celor de mai sus, depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind nefondată. Se arată că
art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 permite judecătorului-sindic să
suspende procedura judiciară a falimentului. Această măsură este temporară,
fiind luată până la privatizarea societătii sau pentru o perioadă de cel mult
un an, cu posibilitatea de a fi prelungită cu încă un an numai în cazuri
temeinic justificate. În consecintă, nu sunt încălcate prevederile
constitutionale invocate de autorul exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Încheierea din 1 iulie 2002, pronuntată în
Dosarul nr. 241/F/2000, Tribunalul Olt - Sectia comercială si de contencios
administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr.
38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura
reorganizării judiciare si a falimentului, aprobată cu modificări prin Legea
nr. 82/2003, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Reconversie si
Valorificare Active” - S.A., lichidator al Băncii Internationale a Religiilor –
Agentia Drăgăsani.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se
sustine că prevederile criticate încalcă principiul liberului acces la justitie
consacrat de art. 21 din Constitutia României. În opinia autorului exceptiei
liberul acces la justitie înseamnă “posibilitatea juridică a persoanei de a
avea acces atât la structurile justitiei, cât si la mijloacele procedurale de
înfăptuire a acesteia”. Aceasta deoarece - în opinia autorului exceptiei -
“deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 suspendă toate celelalte
actiuni judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva debitorului sau a
averii sale, urmând ca recuperarea creantelor să se facă exclusiv în cadrul
acestei proceduri”; potrivit art. III alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr.
38/2002, creditorii sunt pusi - în aceeasi argumentare - “în fata
imposibilitătii obiective de a-si mai putea realiza creantele, împotriva
debitorilor, întrucât, potrivit alin. (4) al art. III, în urma privatizării
societătii judecătorul-sindic va dispune, la cererea institutiei publice
implicate, închiderea procedurii în temeiul contractului de vânzare a
actiunilor, iar închiderea procedurii are ca efect descărcarea debitorului de
obligatiile pe care acesta le avea înainte de deschiderea ei”. S-ar încălca, în
opinia autorului exceptiei, art. 21, 49 si art. 134 alin. 2 lit. a) si b) din
Constitutie.
Instanta de judecată consideră
că din modul de redactare a art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 nu
s-ar putea retine încălcarea art. 21 din Constitutie, întrucât nimic nu îl
împiedică pe autorul exceptiei - ca de altfel si pe ceilalti creditori - să se
adreseze cu cereri în justitie pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si
intereselor lor legitime, în cazul de fată cu o nouă cerere întemeiată pe Legea
nr. 64/1995. Se arată că nici celelalte texte constitutionale invocate nu sunt
încălcate.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se consideră că, potrivit alin. (4) al
art. III din ordonantă, închiderea procedurii se va pronunta conditionat de
prevederile contractului de privatizare, care va trebui să cuprindă clauze
privind modul de satisfacere a creditorilor societătii comerciale privatizate,
mai ales a creditorilor privati, deoarece societatea în cauză poate fi scutită
de la plata obligatiilor bugetare.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate
ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor
prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este
competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constată că, ulterior sesizării, Ordonanta Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie
2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura
reorganizării judiciare si a falimentului a fost aprobată cu modificări prin
Legea nr. 82/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
194 din 26 martie 2003. Aceste modificări privesc si alin. (1) al art. III din
această ordonantă.
În practica sa jurisdictională Curtea Constitutională
a statuat în mod constant că, atunci când după ridicarea exceptiei de
neconstitutionalitate dispozitia legală a fost modificată, exceptia poate să
fie examinată, dacă textul legal, în noua sa redactare, conservă substanta
reglementării initiale. De aceea, având în vedere că această cerintă este
îndeplinită, Curtea urmează să se pronunte asupra exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38
din 30 ianuarie 2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, în forma
modificată prin Legea nr. 82/2003, dispozitii care au următorul continut:
“(1) Exercitiul actiunilor sau, după caz, efectuarea
procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995 se suspendă, la cererea institutiei
publice implicate, fată de societătile comerciale la care statul sau o
autoritate a administratiei publice locale detine majoritatea din capitalul
social, care înregistrează obligatii bugetare de peste jumătate din totalul
datoriilor înscrise în evidenta contabilă, aflate în proces de privatizare,
cuprinse în programe speciale care să conducă la cresterea atractivitătii
acestora pentru privatizare ori pentru care s-au înregistrat scrisori de
intentie pentru achizitionarea pachetului de actiuni.
(2) Suspendarea va fi pronuntată de instanta
competentă pentru o perioadă de un an, care va putea fi prelungită, în cazuri
temeinic justificate, cu maximum un an.
(3) În termen de 15 zile de la pronuntarea hotărârii
de suspendare, administratorul sau, după caz, lichidatorul va fi obligat să
prezinte institutiei publice implicate un raport cu privire la ansamblul
operatiunilor efectuate în cursul procedurii de lichidare judiciară.
(4) În urma privatizării societătii prin vânzarea
pachetului majoritar de actiuni, judecătorul-sindic va pronunta, la cererea
institutiei publice implicate, o încheiere prin care va dispune închiderea
procedurii în temeiul prevederilor contractului de vânzare a actiunilor.”
Critica de neconstitutionalitate a textelor de lege
mentionate se bazează, în esentă, pe sustinerea potrivit căreia instituirea
acestui motiv de suspendare a procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995
încalcă dreptul de acces liber la justitie, consacrat de art. 21 al
Constitutiei, dispozitiile art. 49 alin. (2) privind restrângerea exercitiului
unor drepturi sau al unor libertăti, precum si dispozitiile art. 134 alin. (2)
lit. a) si b), potrivit căruia statul trebuie să asigure libertatea comertului,
protectia concurentei loiale si protejarea intereselor nationale în activitatea
economică, financiară si valutară, din Constitutie.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constată că asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. III din Ordonanta
Guvernului nr. 38/2002, raportate la textele din Constitutie invocate de
autorul exceptiei, s-a pronuntat prin mai multe decizii, ca, de exemplu,
Decizia nr. 211 din 10 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 782 din 28 octombrie 2002, si Decizia nr. 115 din 18 martie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 3 aprilie
2003. În considerentele acestor decizii, Curtea a retinut că suspendarea
exercitării actiunilor sau, după caz, a procedurilor prevăzute de Legea nr.
64/1995 nu încalcă principiul liberului acces la justitie dat fiind că, prin
însăsi natura ei, această măsură constituie un act judiciar de decizie, adoptat
de instanta competentă, pe o perioadă limitată, potrivit art. III alin. (2) din
Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, după constatarea de către judecător a
îndeplinirii conditiilor prevăzute în alin. (1) al aceluiasi articol.
În acelasi sens, Curtea a retinut că procedura,
suspendată pe cale judiciară, urmează să se închidă tot pe cale judiciară, fie
în conditiile prevăzute de art. 117 si următoarele din Legea nr. 64/1995, dacă
nu s-a realizat privatizarea, fie în conditiile prevăzute de art. III alin. (4)
din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, în urma privatizării prin vânzarea
pachetului majoritar de actiuni.
De asemenea, Curtea a retinut că titularii drepturilor
de creantă care au solicitat deschiderea procedurii fată de societatea
comercială ajunsă în incapacitate de plată au posibilitatea ca, la închiderea
procedurii speciale prevăzute de art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002,
să îsi recupereze creantele pe baza prevederilor contractului de privatizare
sau, în conditiile dreptului comun, de la succesorii societătii privatizate.
Asadar, atât măsura suspendării, cât si închiderea
procedurii prevăzute de lege au loc într-un cadru judiciar, în fata instantei
competente, neputându-se retine, în consecintă, că prin textul de lege care
formează obiectul exceptiei de neconstitutionalitate s-ar restrânge exercitiul
dreptului sau însusi dreptul de liber acces la justitie.
Pentru aceleasi considerente, Curtea Constitutională a
statuat că dispozitiile art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 nu sunt
contrare prevederilor art. 49 din Constitutie, întrucât textul criticat este un
text de procedură - deci fără efect cu privire la dreptul substantial al
creditorilor -, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, reglementarea
procedurilor judiciare este de competenta legiuitorului.
Si, în sfârsit, prin aceeasi decizie a statuat că
aceste dispozitii nu contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) si b)
din Constitutie, deoarece măsura suspendării răspunde tocmai exigentei
formulate de Legea fundamentală, fiind menită să salveze societătile comerciale
în dificultate si capitalurile acestora, pentru a-si putea îndeplini în
continuare functiile economice pentru care au fost create - deci pentru a
asigura libertatea comertului -, precum si toate obligatiile ce decurg din
aceste functii, inclusiv aceea de a-si achita obligatiile fată de creditori.
Atât considerentele, cât si solutia din aceste decizii
îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de
natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1)
lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea
si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a
falimentului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 82/2003, exceptie ridicată
de Societatea Comercială “Reconversie si Valorificare Active” - S.A.,
lichidator al Băncii Internationale a Religiilor - Agentia Drăgăsani, în
Dosarul nr. 241/F/2000 al Tribunalului Olt - Sectia comercială si de contencios
administrativ.
Pronuntată în sedinta publică din data de 17 aprilie
2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
din 22 aprilie 2003
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
Nicolae Popa - presedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Aurelia Popa - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin.
(2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în
mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de
Dorina Tarnea, Nicolae Dan Tarnea si Raluca Mona Konerth în Dosarul nr.
9.731/2002 al Judecătoriei Brasov.
La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca nefondată, invocând în acest
sens jurisprudenta Curtii, care a statuat că aceste dispozitii sunt
constitutionale, neexistând împrejurări sau argumente de natură a determina
revenirea asupra acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Încheierea din 30 septembrie 2002, pronuntată în
Dosarul nr. 9.731/2002, Judecătoria Brasov a sesizat Curtea Constitutională
cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de
Dorina Tarnea, Nicolae Dan Tarnea si Raluca Mona Konerth.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia
consideră că textul de lege criticat contravine principiului neretroactivitătii
legii consacrat în art. 15 alin. (2) din Constitutie. Se arată că prin
dispozitiile criticate sunt sanctionate cu nulitatea absolută acte juridice
încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, fără ca motivul
care determină nulitatea să fi existat la momentul încheierii actului.
Instanta de judecată consideră
că textul criticat este neconstitutional, întrucât încalcă principiul
neretroactivitătii legii.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, în
conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu
modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei
Avocatul Poporului.
Guvernul apreciază că art. 46 alin. (2) are
în vedere actele de înstrăinare încheiate anterior intrării în vigoare a Legii
nr. 10/2001, fiind vorba despre un conflict de legi în timp. Se arată că în caz
de succesiune a legilor regimul juridic aplicabil nulitătilor este si rămâne
cârmuit de legea în vigoare la data întocmirii actului juridic si că nu este
vorba de o reglementare nouă diferită de cea aplicabilă la data încheierii
contractului, astfel că nu se poate afirma că legea retroactivează. De
asemenea, se arată că dispozitiile art. 46 alin. (2) sunt constitutionale,
deoarece la data încheierii contractelor de înstrăinare atât înstrăinătorul
(statul), cât si dobânditorul cunosteau consecintele încheierii cu rea-credintă
a actului, după cum cei care au încheiat actul cu bună-credintă se stiau
protejati.
În concluzie, se apreciază că exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază, de asemenea, că exceptia
este neîntemeiată, arătând că dispozitiile legale invocate nu contravin
prevederilor constitutionale. În acest sens este invocată jurisprudenta Curtii,
ca, de exemplu, Decizia nr. 191/2003 prin care s-a statuat că prevederile art.
46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt constitutionale.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate
ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului si cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este
competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Exceptia are ca obiect dispozitiile art. 46 alin. (2)
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dispozitii care au
următorul continut:
“Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele
făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate
fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care
actul a fost încheiat cu bună-credintă.”
În opinia autorilor exceptiei, acest text contravine
principiului neretroactivitătii legii consacrat în art. 15 alin. (2) din
Constitutie.
Asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 46
alin. (2) din Legea nr. 10/2001 Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 191 din
25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567
din 1 august 2002.
În această decizie Curtea Constitutională, aplicând
principiul ocrotirii bunei-credinte si pe cel al aparentei de drept, a decis că
acest text este constitutional, dat fiind că solutia pe care o consacră nu are
nimic novator si, prin urmare, nu poate fi socotit retroactiv.
Atât solutia, cât si considerentele acestei decizii
sunt valabile si în cauza prezentă, neexistând motive pentru a determina o
modificare a jurisprudentei Curtii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1)
lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Dorina Tarnea, Nicolae Dan Tarnea si Raluca Mona Konerth în Dosarul nr. 9.731/2002 al Judecătoriei Brasov. Pronuntată în sedinta publică din data de 22 aprilie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 13 mai 2003
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 8
si 111 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată
Costică Bulai - presedinte
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Mădălina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 8 si 111 din
Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie
ridicată de Societatea Comercială “Beto CO’95” - S.R.L. din Bucuresti în
Dosarul nr. 14.376/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comercială.
La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, prin
administrator Elena Tatiana Stoica, lipsind partea Societatea Comercială “Bucur
Obor” - S.A., fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul
nr. 94C/2003. La apelul nominal în acest dosar, răspunde, de asemenea, autorul
exceptiei, Societatea Comercială Elma Prodcom 94” - S.R.L. din Bucuresti, prin
administrator Elena Stefan, fiind lipsă partea Societatea Comercială “Bucur
Obor” - S.A., fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Din oficiu, Curtea pune în discutie problema conexării
celor două dosare, având în vedere identitatea de obiect a acestora.
Reprezentantii Societătii Comerciale “Beto CO’95 -
S.R.L. si Societătii Comerciale “Elma Prodcom 94” - S.R.L., precum si
reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992,
republicată, coroborat cu art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune
conexarea Dosarului nr. 94C/2003 la Dosarul nr. 93C/2003, care a fost primul
înregistrat.
Având cuvântul, reprezentantul Societătii Comerciale
“Beto CO’95” - S.R.L. solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate
ridicate, sustinând neconstitutionalitatea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 în
întregul său, pentru motivele pe care le depune în scris.
Reprezentantul Societătii Comerciale “Elma Prodcom 94”
- S.R.L. solicită, de asemenea, admiterea exceptiei de neconstitutionalitate cu
privire la întregul act normativ criticat si depune note scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând
că Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 a mai fost supusă controlului de
constitutionalitate, atât în ansamblul său, cât si cu privire la anumite articole,
Curtea constatând, de fiecare dată, că prevederile acesteia nu încalcă
dispozitiile Legii fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarelor,
constată următoarele:
Prin încheierile din 28 noiembrie 2002, pronuntate în
dosarele nr. 14.376/2002, respectiv nr. 14.377/2002, Tribunalul Bucuresti -
Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 8 si 111 din
Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, exceptie ridicată de Societatea
Comercială “Beto CO’95” - S.R.L. din Bucuresti si, respectiv, de Societatea
Comercială “Elma Prodcom 94” - S.R.L. din Bucuresti, în cauze având ca obiect
cereri pentru somatia de plată.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii
acesteia sustin că Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, “atât în ansamblul ei, cât
si prin dispozitiile art. 2 alin. (1), art. 8 si 111, vine în
contradictie cu prevederile constitutionale privitoare la egalitatea în
drepturi, accesul liber la justitie, dreptul la apărare, precum si cu
prevederile referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor
libertăti”.
Astfel, emiterea ordonantei nu a fost justificată de o
stare exceptională, debitorul nu are dreptul să introducă cerere
reconventională sau de chemare în garantie, iar calea de atac este înlocuită cu
o cerere în anulare, în mod discriminatoriu fată de alti cetăteni.
Tribunalul Bucuresti - Sectia comercială apreciază
că exceptia ridicată nu este întemeiată, având în vedere că, reglementând prin
ordonanta criticată o procedură rapidă de realizare a creantelor vizate,
“legiuitorul a avut în vedere deopotrivă si ocrotirea debitorilor fată de un
eventual abuz de drept al creditorilor, instituind în acest sens o serie de
mijloace procedurale la îndemâna acestora, menite a le apăra interesele si a le
asigura dreptul la apărare, precum si egalitatea de tratament fată de
creditori”. De altfel, legiuitorul are atributia exclusivă de a stabili
competenta si procedura de judecată.
În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată
presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că exceptia de
neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. Prin Ordonanta Guvernului nr.
5/2001 s-a reglementat “o procedură simplificată care are în vedere, în primul
rând, solutionarea cauzei prin conventia părtilor ori, în caz contrar, emiterea
titlului executoriu”. Potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constitutie,
stabilirea procedurii de judecată intră în competenta exclusivă a
legiuitorului, iar procedura somatiei de plată, “departe de a constitui o
încălcare a principiilor constitutionale invocate, constituie expresia
aplicării lor”.
Constitutionalitatea dispozitiilor Ordonantei
Guvernului nr. 5/2001 a fost constatată prin mai multe decizii ale Curtii
Constitutionale, cum ar fi deciziile nr. 317/2002 si nr. 252/2002.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere
al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile
părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este
competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 2
alin. (1), art. 8 si 111 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somatiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
380 din 5 iunie 2002. Art. 111 din ordonantă a fost modificat prin
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 142 din 24 octombrie 2002, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, aprobată
prin Legea nr. 5 din 9 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003.
Dispozitiile criticate au următorul continut:
- Art. 2 alin. (1): “Cererile, indiferent de
valoarea obiectului acestora, se depun la judecătorie în cazul celor formulate
în materie civilă si la tribunal în cazul celor formulate în materie
comercială.”;
- Art. 8: “(1) Împotriva ordonantei prevăzute la
art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10
zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se solutionează de către
instanta competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instantă.
(3) Cererea în anulare se depune la instanta unde
functionează judecătorul care a dat ordonanta. Aceasta, dacă nu constată
propria competentă, va trimite dosarul instantei competente potrivit alin. (2).
(4) Dacă instanta învestită admite cererea în anulare,
aceasta va anula ordonanta, pronuntând o hotărâre irevocabilă. Prevederile art.
7 se aplică în mod corespunzător.
(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în
anulare poate fi atacată cu recurs în termen de 10 zile de către debitor.
Recursul se judecă în termen de 30 de zile.”;
- Art. 111: “(1) Ordonanta privind somatia
de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor
juridice dintre părti.
(2) Prevederile art. 338 din Codul de procedură civilă
se aplică în mod corespunzător.”
Potrivit sustinerilor autorului exceptiei,
dispozitiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constitutionale:
- Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata
legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”;
- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa
justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui
drept.”;
- Art. 24: “(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părtile au dreptul să
fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”;
- Art. 49: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al
unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după
caz, pentru: apărarea sigurantei nationale, a ordinii, a sănătătii ori a
moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea
instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea trebuie să fie proportională cu
situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a
libertătii.”
Examinând exceptia de neconstitutionalitate si
dispozitiile legale criticate, cu raportare la prevederile constitutionale
invocate, Curtea constată că a mai fost sesizată cu numeroase exceptii privind
neconstitutionalitatea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001. Toate acele exceptii
au fost respinse, constatându-se că ordonanta criticată, atât în ansamblul ei,
cât si prin diferitele dispozitii ale sale, este constitutională (a se vedea,
spre exemplu, Decizia nr. 317 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002).
Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 reglementează o
procedură specială, simplificată si accelerată pentru recuperarea creantelor al
căror caracter cert, lichid si exigibil rezultă din înscrisuri, singurele
dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri, în afară de
lămuririle si explicatiile date de către părti. Hotărârile pronuntate în cadrul
acestei proceduri nu au autoritate de lucru judecat asupra fondului raporturilor
juridice dintre părti.
Mijloacele procedurale puse la îndemâna părtilor
diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta
să se instituie vreo discriminare si fără ca una dintre părti să fie
privilegiată, iar cealaltă
dezavantajată.
Art. 2 din ordonantă reglementează competenta
materială a instantelor judecătoresti în această procedură specială,
neîngrădind accesul liber la justitie. Debitorul poate uza de aceleasi mijloace
de apărare ca si creditorul, iar în cadrul judecării cererii în anulare, în
fata instantei competente să judece fondul cauzei în primă instantă, îsi poate
completa apărarea si probatoriul, potrivit prevederilor art. 8 din ordonantă.
În cazul în care cererea în anulare se respinge, hotărârea respectivă poate fi
atacată cu recurs.
Cu privire la art. 111 din textul criticat, potrivit
căruia ordonanta privind somatia de plată nu are autoritate de lucru judecat cu
privire la fondul raporturilor juridice dintre părti, acesta are drept scop
conservarea dreptului debitorului de a-si valorifica ulterior eventualele
pretentii, în conditiile dreptului comun.
Neputându-se retine îngrădirea exercitiului vreunui
drept fundamental sau al vreunei libertăti fundamentale, Curtea constată că
dispozitiile art. 49 din Constitutie nu sunt incidente în cauză.
De altfel, toate reglementările cuprinse în Ordonanta
Guvernului nr. 5/2001 sunt norme de procedură, iar, potrivit dispozitiilor art.
125 alin. (3) din Constitutie, “Competenta si procedura de judecată sunt
stabilite de lege”.
Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c)
si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992,
republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 8 si 111 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială
“Beto CO’95” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 14.376/2002 al Tribunalului
Bucuresti - Sectia comercială si, respectiv, de Societatea Comercială “Elma
Prodcom 94” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 14.377/2002 al aceleiasi
instante.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 13 mai 2003.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI
Magistrat-asistent,
Mădălina Stefania Diaconu
din 15 mai 2003
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Ordonanta
Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare si ale art. 23
alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, republicată
Costică Bulai - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Mădălina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din
Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 si ale art. 23 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, exceptie ridicată de Societatea Comercială
“Petroconstruct” - S.A. din Arad în Dosarul nr. 3.522/2002 al Curtii de Apel
Timisoara - Sectia comercială si de contencios administrativ într-o cauză având
ca obiect o cerere de anulare a actelor de impunere emise de organele
Ministerului Finantelor Publice. Cauza a fost repusă pe rol la termenul din 10
aprilie 2003.
La apelul nominal răspunde partea Ministerul
Finantelor Publice, prin consilier juridic, lipsind autorul exceptiei si partea
Directia Generală a Finantelor Publice Arad, fată de care procedura de citare
este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Finantelor Publice
solicită respingerea exceptiei ridicate. Cu privire la art. 13 din Ordonanta
Guvernului nr. 11/1996, arată că aceasta a fost abrogată prin Ordonanta
Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare. Referitor la
exceptia de neconstitutionalitate a art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, deoarece sintagma
“în vigoare” trebuie interpretată în functie de momentul generării
cauzei care a determinat invocarea exceptiei. Ca atare, consideră că, în spetă,
textul supus controlului de neconstitutionalitate era în vigoare, în sensul
Legii nr. 47/1992, la data introducerii actiunii la Curtea de Apel Timisoara.
Reprezentantul Ministerului Public pune, de asemenea,
concluzii de respingere a exceptiei invocate. Cu privire la art. 13 din
Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, consideră că, desi textul acesteia a fost
abrogat, solutia legislativă contestată a fost preluată în noua reglementare,
respectiv în art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea
creantelor bugetare, si poate fi examinată pe fond. În acest sens, solicită
respingerea ca neîntemeiată a acestei exceptii, arătând că obligarea
debitorului la plata unor dobânzi si penalităti pentru neachitarea la termenul
scadent a obligatiilor bugetare nu contravine dispozitiilor constitutionale. Cu
privire la exceptia de neconstitutionalitate a art. 23 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, consideră că aceasta este neîntemeiată si invocă, în
acest sens, Decizia Curtii Constitutionale nr. 316 din 19 noiembrie 2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 12 decembrie
2002.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Încheierea din 19 noiembrie 2002, pronuntată în
Dosarul nr. 3.522/2002, Curtea de Apel Timisoara – Sectia comercială si de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Ordonanta Guvernului nr.
11/1996 si ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, exceptie
ridicată de Societatea Comercială
“Petroconstruct” - S.A. din Arad într-o cauză având ca
obiect cererea de anulare a actelor de impunere emise de organele Ministerului
Finantelor Publice.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul
acesteia a arătat că a sustinut initial neconstitutionalitatea unor dispozitii
din ordonantele Guvernului nr. 3/1992, nr. 26/1995, nr. 17/2000 si nr. 11/1996,
dispozitii invocate de organele finantelor publice ca temei legal al stabilirii
obligatiei de plată a creantelor bugetare, inclusiv a majorărilor si
penalitătilor de întârziere. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
primelor trei ordonante a fost respinsă de instanta judecătorească ca fiind
inadmisibilă în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, întrucât nu mai erau în vigoare.
În consecintă, acelasi autor a ridicat si exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată, arătând că, în cazul constatării neconstitutionalitătii acestor
dispozitii legale, se deschide calea controlului de constitutionalitate si a
actelor normative iesite între timp din vigoare si se previne respingerea ca
fiind inadmisibilă a exceptiei vizând neconstitutionalitatea dispozitiilor
Ordonantei Guvernului nr. 11/1996 care, de asemenea, va iesi, probabil, din
vigoare până la data solutionării exceptiei.
Autorul exceptiei consideră că dispozitiile art. 13
din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, care prevăd obligatia plătii de majorări
si penalităti pentru neachitarea la termen a creantelor bugetare, precum si
împuternicirea Guvernului de a stabili, prin hotărâre, cota majorărilor si a
penalitătilor de întârziere sunt contrare prevederilor art. 53, 134 si 135 din
Constitutie.
În ceea ce priveste art. 23 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii sunt
contrare prevederilor art. 15 alin. (1), art. 51 si ale art. 144 lit. c) din
Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992,
republicată. Prin conditionarea admisibilitătii exceptiei de
neconstitutionalitate de existenta în vigoare a dispozitiilor legale criticate,
“Curtii Constitutionale îi este luat dreptul de a controla constitutional o
lege care este abrogată la data controlului constitutional, care continuă să
producă efecte prin prisma faptului că actul juridic încheiat de părti este
analizat de către instanta judecătorească, prin prisma legii în vigoare la data
când respectivul act juridic a fost încheiat”.
În această situatie instanta judecătorească are două
posibilităti, deopotrivă neconstitutionale: fie aplică legea abrogată, desi
este contrară Constitutiei, fie exercită ea însăsi controlul de constitutionalitate.
Curtea de Apel Timisoara - Sectia comercială si de
contencios administrativ apreciază că exceptia privind
neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 13 din Ordonanta Guvernului nr.
11/1996 este nefondată, deoarece “stabilirea de majorări de întârziere pentru
neachitarea la termen a obligatiilor bugetare nu intră în sfera sistemului
legal de impunere, ci în cea a răspunderii juridice pentru neîndeplinirea
îndatoririlor prevăzute de lege, pe de o parte, si nu este incompatibilă cu
economia de piată sau cu libertatea comertului, pe de altă parte”. De asemenea,
consideră neîntemeiată si sustinerea neconstitutionalitătii dispozitiilor
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,
având în vedere că “prin aceste prevederi se evită supraîncărcarea Curtii
Constitutionale, mai mult, se împiedică sesizarea abuzivă a Curtii în scopul
tergiversării nejustificate a proceselor”.
În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată
presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul a comunicat punctul său de vedere
numai cu privire la dispozitiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată, considerând că, în această privintă, exceptia este inadmisibilă,
întrucât solutionarea cauzei nu depinde de textul de lege criticat.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este
competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie următoarele dispozitii legale:
a) Dispozitiile art. 13 din Ordonanta Guvernului nr.
11/1996 privind executarea creantelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 108/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
251 din 17 octombrie 1996, cu modificările si completările ulterioare,
dispozitii referitoare la majorări si penalităti aplicate pentru neachitarea la
termen a obligatiilor bugetare, precum si la stabilirea cotei majorărilor si a
penalitătilor prin hotărâre a Guvernului.
Cu privire la Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, Curtea
constată că aceasta a fost expres abrogată, începând cu data de 1 ianuarie
2003, prin art. 170 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002
privind colectarea creantelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 644 din 30 august 2002, însă solutia legislativă
criticată de autorul exceptiei a fost preluată în noua reglementare. La rândul
său, Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 a fost aprobată cu modificări prin Legea
nr. 79 din 12 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 193 din 26 martie 2003. În actuala redactare, textele criticate au
următorul continut:
- Art. 12: “Pentru neachitarea la termenul scadent
a obligatiilor bugetare debitorii datorează dobânzi si penalităti de
întârziere. Dobânzile si penalitătile de întârziere datorate sunt cheltuieli
nedeductibile la calculul profitului impozabil.”;
- Art. 16: “(1) Nivelul dobânzii se stabileste prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor Publice, corelat
cu nivelul dobânzii de referintă a Băncii Nationale a României, o dată pe an,
în luna decembrie pentru anul următor sau în cursul anului, dacă aceasta se
modifică cu peste 5 puncte procentuale.
(2) Cota penalitătilor de întârziere se poate modifica
annual prin legea bugetului de stat.”
b) Dispozitiile art. 23 alin. (1) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997, conform
cărora “Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata
instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau
ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare,
de care depinde solutionarea cauzei”. Din aceste dispozitii legale autorul
exceptiei sustine neconstitutionalitatea sintagmei “în vigoare”.
Conform sustinerilor autorului exceptiei, dispozitiile
art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, preluate în art. 12 si 16 din
Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, sunt contrare prevederilor constitutionale
ale art. 53 referitoare la contributiile financiare, art. 134 privind economia
si art. 135 privind proprietatea, iar dispozitiile art. 23 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, republicată, încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art.
15 alin. (1) referitoare la drepturile, libertătile si obligatiile cetătenilor
consacrate prin Constitutie si prin alte legi, art. 54 privind respectarea
Constitutiei si a legilor si art. 144 lit. c) privind atributia Curtii
Constitutionale de a se pronunta asupra exceptiilor de neconstitutionalitate
ridicate în fata instantelor judecătoresti.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate si
dispozitiile legale criticate cu raportare la prevederile constitutionale
invocate, Curtea retine următoarele:
I. Cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor
art. 12 si 16 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, Curtea constată că art. 53
din Constitutie prevede îndatorirea fundamentală de a contribui, prin impozite
si prin taxe, la cheltuielile publice, cu conditia asigurării asezării juste a
sarcinilor fiscale. Potrivit art. 138 alin. (1) din Legea fundamentală, “Impozitele,
taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului
asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”.
Obligatia plătii impozitelor si a taxelor, stabilite
prin lege, nu contravine principiilor economiei de piată si nu este de natură
să lezeze ocrotirea proprietătii. În conditiile economiei de piată, stabilirea
de dobânzi în
cazul neîndeplinirii la termenul scadent a obligatiei
de plată reprezintă o măsură justificată si necesară pentru a preveni
prejudicierea creditorului, iar penalitătile de întârziere apar ca o sanctiune
pentru neîndeplinirea unor obligatii legale.
Nivelul dobânzilor datorate nu poate fi stabilit ca un
procent imuabil, ci acesta se schimbă periodic, în raport cu evolutia economiei
si cu schimbările intervenite pe piata financiară. Împuternicirea Guvernului de
a corela, prin hotărâre, nivelul dobânzilor cu cele de referintă stabilite de
Banca Natională a României se justifică prin eliminarea necesitătii modificării
frecvente a legii în această privintă.
Dimensionarea sanctiunii, constând în penalitătile de
întârziere, trebuie revizuită periodic în raport cu gravitatea consecintelor
neachitării la termen a obligatiilor bugetare, iar această activitate este de
competenta legiuitorului, care poate modifica anual cota penalitătilor de
întârziere prin legea bugetului.
II. În ceea ce priveste dispozitiile art. 23 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, republicată, respingerea, ca fiind inadmisibilă, a unei
exceptii de neconstitutionalitate de către instanta judecătorească în fata
căreia s-a ridicat aceasta este justificată în situatiile în care dispozitiile
legale vizate nu sunt incidente în cauză sau când există vreunul dintre
celelalte motive de inadmisibilitate prevăzute la alin. (1), (2) si (3) ale
art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată.
Instituirea, prin alin. (1) al art. 23 din Legea nr.
47/1992, republicată, a inadmisibilitătii unei exceptii de
neconstitutionalitate pe motivul că dispozitiile legale criticate nu mai sunt
în vigoare nu contravine nici unei dispozitii constitutionale si nu este de
natură să conducă la ideea că prin aceasta instanta care judecă fondul se
substituie Curtii Constitutionale, sub acoperirea unei dispozitii legale.
Dispozitiile alin. (1), (2) si (3) ale art. 23 din
Legea nr. 47/1992, republicată, sunt norme de procedură pe care instanta care a
fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate este obligată să le aplice,
în vederea selectării doar a acelor exceptii care, potrivit legii, pot face
obiectul controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea
Constitutională, unica autoritate de jurisdictie constitutională.
Această procedură nu face însă posibilă respingerea
sau admiterea exceptiei de neconstitutionalitate de către instanta
judecătorească, ci doar pronuntarea, în situatiile date, asupra oportunitătii
sesizării Curtii Constitutionale.
Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c)
si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992,
republicată, cu majoritate de voturi în privinta art. 23 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 12 si 16 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind
colectarea creantelor bugetare si a dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
republicată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Petroconstruct” - S.A.
din Arad în Dosarul nr. 3.522/2002 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia
comercială si de contencios administrativ.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 15 mai 2003.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI
Magistrat-asistent,
GUVERNUL ROMÂNIEI
privind
unele măsuri în vederea întăririi disciplinei financiare si a cresterii
eficientei utilizării fondurilor în sistemul sanitar, precum si modificarea
unor acte normative
În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din
Constitutie,
Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de
urgentă.
Art. I. - (1) În anul 2003, din bugetul
Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate, la capitolul “Servicii
medicale si medicamente”, se pot efectua angajamente legale până la nivelul
prevederilor bugetare aprobate.
(2) Din creditele bugetare aprobate în anul 2003, la
capitolul “Servicii medicale si medicamente”, se pot plăti si cheltuielile
angajate si neachitate până la data de 31 decembrie 2002, pe bază de acte
aditionale la contractele de furnizare de servicii medicale si medicamente pe
anul 2003.
(3) Prevederile alin. (2) se aplică si furnizorilor de
servicii medicale care în anul 2003 au efectuat plăti în contul datoriilor
înregistrate până la data de 31 decembrie 2002.
(4) Prevederile alin. (1) si (2) se aplică si în cazul
institutiilor sanitare publice aflate în relatie contractuală cu casele de
asigurări de sănătate, în limita sumelor aprobate în bugetul propriu la titlul
“Cheltuieli materiale si servicii”.
(5) Numărul maxim de posturi, structura acestora,
cheltuielile de personal aferente si cheltuielile materiale si servicii pentru
anul 2003, pe total institutii sanitare publice, sunt prevăzute în anexa care
face parte integrantă din prezenta ordonantă de urgentă.
(6) În termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a
prezentei ordonante de urgentă, Ministerul Sănătătii si Familiei împreună cu
Casa Natională de Asigurări de Sănătate aprobă numărul de posturi si structura
acestora pe institutii sanitare publice subordonate Ministerului Sănătătii si
Familiei, cu încadrarea în numărul maxim de posturi, structura acestora si a
cheltuielilor de personal prevăzute în anexa la prezenta ordonantă de urgentă.
(7) Posturile vacante si cele devenite vacante după
intrarea în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, aferente personalului
institutiilor sanitare publice subordonate Ministerului Sănătătii si Familiei,
altul decât medicii si personalul sanitar cu studii superioare si medii, se
desfiintează, cu exceptia posturilor aprobate de către ministrul sănătătii si
familiei ca fiind strict necesare pentru buna desfăsurare a activitătii.
(8) Prevederile alin. (6) si (7) nu se aplică
institutiilor sanitare publice din sistemul de apărare, ordine publică,
sigurantă natională, autoritate judecătorească si transporturi, pentru care
bugetul de venituri si cheltuieli, numărul de posturi si structura acestora se
aprobă de către conducătorii ministerelor si institutiilor centrale cu retele
sanitare proprii.
(9) Repartizarea sumelor retinute în proportie de 10%,
potrivit legii, în bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de
sănătate pe anul 2003, la capitolul “Servicii medicale si medicamente”, titlul
“Cheltuieli materiale si servicii”, se face începând cu luna iunie 2003.
(10) Începând cu anul 2004, nivelul cheltuielilor
aferente institutiilor sanitare publice finantate pe bază de contracte
încheiate cu casele de asigurări sociale de sănătate, prevăzut în anexa la
prezenta ordonantă de urgentă, se aprobă prin legea bugetului de stat, ca anexă
la bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate. Numărul de
posturi, structura acestora si cheltuielile cu salariile se aprobă ca anexă la
bugetul de venituri si cheltuieli al fiecărei institutii sanitare publice, cu
încadrarea în limitele maxime aprobate potrivit legii. Numărul de posturi
aprobat fiecărei institutii sanitare publice nu poate fi depăsit.
(11) Repartizarea pe case de asigurări de sănătate a
sumelor privind cheltuielile aprobate aferente institutiilor sanitare publice
se face de către Ministerul Sănătătii si Familiei împreună cu Casa Natională de
Asigurări de Sănătate, care retine la dispozitia sa o sumă reprezentând maximum
3% din sumele prevăzute la cheltuielile materiale si servicii, care se
utilizează în situatii deosebite, justificate de depăsirea indicatorilor
medicali contractati.
(12) În limita sumelor repartizate potrivit alin.
(11), casele de asigurări de sănătate încheie contracte de furnizare de
servicii medicale cu institutiile sanitare publice, dimensionând nivelul
cheltuielilor si numărul maxim de posturi în structura aprobată. Pentru anul
2003 contractele vor fi definitivate până la data de 30 iunie 2003, având în
vedere si valoarea actelor aditionale încheiate până la această dată. Tichetele
de masă în anul 2003 se acordă în limita sumelor prevăzute în bugetul de
venituri si cheltuieli al institutiilor sanitare publice.
(13) Decontarea sumelor contractate pe bază de buget
stabilit pe titluri, articole si alineate de cheltuieli se face lunar de către
casele de asigurări de sănătate, având în vedere serviciile medicale prestate
pe baza indicatorilor specifici realizati, precum si executia lunară a
bugetului de venituri si cheltuieli.
(14) Trimestrial, casele de asigurări de sănătate
analizează serviciile medicale prestate si redimensionează, după caz, sumele
initial contractate.
(15) Veniturile proprii, altele decât cele realizate
pe bază de contracte încheiate cu casele de asigurări de sănătate, se pot
utiliza de institutiile sanitare publice numai pentru finantarea cheltuielilor
materiale si servicii, precum si a cheltuielilor de capital.
(16) Eventualele economii înregistrate de institutiile
sanitare publice la cheltuielile de personal si la cheltuielile materiale si
servicii, cu exceptia medicamentelor si materialelor sanitare si a
cheltuielilor cu hrana, în conditiile realizării indicatorilor specifici, se
pot utiliza cu aprobarea caselor de asigurări de sănătate si a directiilor de
sănătate publică sau a Ministerului Sănătătii si Familiei, în functie de
subordonare, pentru finantarea cheltuielilor de capital, cu modificarea
corespunzătoare a bugetului de venituri si cheltuieli.
(17) Casele de asigurări de sănătate sunt autorizate
ca în contractele de furnizare de servicii medicale încheiate cu spitalele să
cuprindă, după caz, si sumele necesare pentru reabilitarea si modernizarea
aparatelor radiologice tip ELTEX 400 si a instalatiilor de sterilizare tip ISM.
(18) Sumele disponibile la finele anului la
institutiile sanitare publice se reportează în anul următor si se utilizează cu
aceeasi destinatie, avându-se în vedere la stabilirea necesarului de fonduri
pentru anul respectiv.
(19) Institutiile sanitare publice, în întelesul
prezentei ordonante de urgentă, sunt spitalele si celelalte unităti sanitare
publice cu paturi, cu personalitate juridică. Aceste institutii sunt finantate
integral din venituri proprii, potrivit prevederilor art. 62 alin. (1) lit. c)
din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice. Veniturile proprii ale
institutiilor sanitare publice provin din sumele încasate pentru serviciile
medicale prestate pe bază de contracte încheiate cu casele de asigurări de
sănătate si din alte prestări de servicii, în conditiile legii. Institutiile
sanitare publice pot primi sume cu o anumită destinatie de la bugetul de stat,
bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate sau bugetele
locale, potrivit prevederilor legale, care pot fi utilizate numai pentru
destinatiile pentru care au fost alocate.
Art. II. - Ordonanta de urgentă a Guvernului
nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări
sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
838 din 20 noiembrie 2002, se modifică si se completează după cum urmează:
1. Litera c) a alineatului (1) al articolului 6 va avea
următorul cuprins:
“c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin
Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6
martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în
prizonieri, republicat, cu modificările si completările ulterioare, prin Legea
nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum si unele drepturi ale
invalizilor si văduvelor de război, republicată, prin Legea nr. 309/2002
privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat
stagiul militar în cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada
1950-1961, precum si persoanele prevăzute la art. 2 din Legea nr. 42/1990
pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora,
rănitilor, precum si luptătorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie
1989, republicată, cu modificările si completările ulterioare, dacă nu
realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănesti acordate
de aceste legi, precum si cele provenite din pensii;”
2. Litera b) a alineatului (1) al articolului 45 va
avea următorul cuprins:
“b) în asistenta medicală din spitale si alte unităti
sanitare publice, în afara celor ambulatorii, prin tarif pe caz rezolvat, tarif
pe zi de spitalizare, tarif pe serviciu medical sau pe bază de buget stabilit
pe titluri, articole si alineate de cheltuieli, la propunerea acestora, pentru
servicii medicale pe bază de indicatori specifici, după caz;”
3. Partea introductivă a articolului 89 va avea
următorul cuprins:
“Art. 89. - Ministerul Sănătătii si Familiei, ca
autoritate natională în domeniul sănătătii publice, are următoarele atributii:”
4. După litera d) a articolului 89 se introduc două
noi litere, literele e) si f), cu următorul cuprins:
“e) aprobă si dispune controlul bugetelor de venituri
si cheltuieli ale institutiilor sanitare publice din subordinea Ministerului
Sănătătii si Familiei, la care plata serviciilor medicale se face pe bază de
buget stabilit pe titluri, articole si alineate de cheltuieli;
f) poate institui controlul financiar preventiv
exercitat prin reprezentanti ai caselor de asigurări de sănătate la
institutiile sanitare publice. Acest control se desfăsoară suplimentar fată de
controlul financiar preventiv exercitat conform reglementărilor legale în
domeniu.”
Art. III. - Ordonanta Guvernului nr. 70/2002
privind administrarea unitătilor sanitare publice de interes judetean si local,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 31 august
2002, se modifică si se completează după cum urmează:
1. Literele a) si b) ale articolului 4 se abrogă.
2. Litera c) a articolului 4 va avea următorul
cuprins: “c) pot asigura sumele necesare pentru cheltuielile de întretinere
si gospodărire, reparatii, consolidare, extindere si modernizare a unitătilor
sanitare publice de interes judetean sau local, în limita creditelor bugetare
aprobate cu această destinatie în bugetele locale.”
3. Alineatul (2) al articolului 5 va avea următorul
cuprins:
“(2) Unitătile de asistentă medico-sociale se
organizează ca institutii publice cu personalitate juridică finantate din
venituri proprii si subventii acordate de la bugetele locale, în functie de
subordonare.”
4. După alineatul (2) al articolului 5 se introduc
două noi alineate, alineatele (21) si (22), cu
următorul cuprins:
“(21) Veniturile proprii ale unitătilor
de asistentă medicosociale se constituie din:
a) sume decontate de casele de asigurări de sănătate,
pe bază de contracte încheiate cu acestea, pentru finantarea cheltuielilor de
personal aferente medicilor si asistentilor medicali din aceste unităti, precum
si a cheltuielilor cu medicamentele si materialele sanitare, conform
prevederilor contractului-cadru;
b) contributii personale ale beneficiarilor
serviciilor prestate sau ale sustinătorilor legali ai acestora, aprobate în
conditiile legii prin hotărâre a consiliilor locale, judetene si a Consiliului
General al Municipiului Bucuresti, după caz;
c) donatii, sponsorizări si alte venituri.
(22) Finantarea unor cheltuieli pentru
repararea si amenajarea clădirilor în care vor functiona unitătile de asistentă
medico-sociale poate fi sustinută de la bugetul de stat, prin bugetul
Ministerului Muncii si Solidaritătii Sociale, iar alocarea sumelor se aprobă
prin hotărâre a Guvernului.”
5. După articolul 5 se introduce un nou articol,
articolul 51, cu următorul cuprins:
“Art. 51. - Beneficiarii serviciilor
acordate în unitătile de asistentă medico-sociale sunt persoane cu afectiuni cronice
care necesită permanent sau temporar supraveghere, asistare, îngrijire,
tratament si care, din cauza unor motive de natură economică, fizică, psihică
sau socială, nu au posibilitatea să îsi asigure nevoile sociale, să îsi
dezvolte propriile capacităti si competente pentru integrare socială.”
Art. IV. - Ordonanta de urgentă a Guvernului
nr. 170/1999 privind acordarea, în mod gratuit, a asistentei medicale,
medicamentelor si protezelor pentru unele categorii de persoane prevăzute în
legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541
din 5 noiembrie 1999, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.
783/2001, se modifică si se completează după cum urmează:
1. După litera e) a articolului 2 se introduce o
nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:
“f) persoanele care au efectuat stagiul militar în
cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961.”
2. După articolul 5 se introduce un nou articol,
articolul 51, cu următorul cuprins:
“Art. 51. - Persoanele prevăzute la art. 2
lit. f) beneficiază si de asistentă medicală si medicamente în mod gratuit,
atât în tratamentul ambulatoriu, cât si în timpul spitalizării.”
3. Alineatul (1) al articolului 6 va avea următorul
cuprins:
“Art. 6. - (1) Sumele necesare pentru finantarea
cheltuielilor prevăzute la art. 3 lit. a)-c), art. 4 lit. a), b) si d), art. 5
lit. a) si b) si la art. 51 se suportă din bugetul Fondului
national unic de asigurări sociale de sănătate, prin bugetele caselor de
asigurări de sănătate de care apartine asiguratul.”
Art. V. - Articolul 8 din Legea nr.
309/2002 privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au
efectuat stagiul militar în cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii în
perioada 1950-1961, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
385 din 6 iunie 2002, se modifică si va avea următorul cuprins:
“Art. 8. - Plata indemnizatiilor acordate potrivit
prezentei legi, precum si cheltuielile de transmitere a acestora se suportă de
la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii si Solidaritătii Sociale.”
Art. VI. - Prevederile prezentei ordonante
de urgentă se aplică institutiilor sanitare publice care acordă servicii
medicale în regim de internare, inclusiv celor apartinând ministerelor si institutiilor
centrale cu retea sanitară proprie.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul sănătătii si familiei,
Daniela Bartos
Ministrul finantelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu
Ministrul apărării nationale,
Ioan Mircea Pascu
Ministru de interne,
Ioan Rus
Ministrul lucrărilor publice, transporturilor si
locuintei,
Miron Tudor Mitrea
Bucuresti,
12 iunie 2003.
Nr. 48.
ANEXĂ
institutiilor sanitare publice finantate pe bază de
contracte încheiate cu casele de asigurări de sănătate, în anul 2003
- miliarde lei -
A. CHELTUIELI - TOTAL 31.374,8
din care:
I. Cheltuieli de personal 17.253,2
din care:
- cheltuieli cu salariile 12.785,3
- contributia pentru asigurări sociale de stat 3.121,4
- contributia pentru asigurările de somaj 441,5
- contributia pentru asigurări de sănătate 889,2
- deplasări 15,8
II. Cheltuieli materiale si servicii 14.121,6
din care:
- medicamente si materiale sanitare 7.278,5
|
B.
Numărul maxim de posturi - TOTAL din care pe unităti sanitare care
încheie contracte cu: |
|
|
178.622,5 |
|
|
Case teritoriale de asigurări de sănătate |
Casa OPSNAJ |
Casa MLPTL |
|
din
acestea: |
|
|
|
|
I.
Personal sanitar (medici, alt personal sanitar superior si personal sanitar
mediu) |
99.381 |
3.285 |
1.764,0 |
|
II.
Personal auxiliar sanitar tehnic, economic, administrativ,
muncitori |
69.600 |
3.039 |
1.553,5 |
|
TOTAL: |
168.981*) |
6.324 |
3.317,5 |
*) În
numărul total este cuprins si Spitalul Elias din subordinea Academiei Române,
cu un număr de 1.155 posturi, din care 548 personal sanitar, 607 personal
auxiliar sanitar, tehnic, economic, administrativ, muncitori.
GUVERNUL ROMÂNIEI
pentru
modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 1.493/2002 privind exceptarea si
reducerea temporară a taxelor vamale de import pentru unele categorii de
mărfuri
În temeiul art. 107 din Constitutie,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. I. - Taxele vamale de import aplicate
în anul 2003 la zahăr din trestie si sfeclă, prevăzute în anexa la Hotărârea
Guvernului nr. 1.493/2002 privind exceptarea si reducerea temporară a taxelor
vamale de import pentru unele categorii de mărfuri, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 957 din 27 decembrie 2002, cu modificările
ulterioare, se modifică potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta
hotărâre.
Art. II. - Prezenta hotărâre intră în
vigoare la data de 1 octombrie 2003.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,
Ilie Sârbu
Departamentul de Comert Exterior
Eugen Dijmărescu,
secretar de stat
Ministrul finantelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu
Bucuresti,
12 iunie 2003.
Nr. 680.
ANEXĂ
|
Cod tarifar |
Denumirea mărfii |
Taxa vamală maximă |
Taxa vamală 2003 |
|
1701.11.10 |
- - -
Destinat rafinării |
182 |
60 |
|
1701.11.90
|
- -- Altele |
182 |
60 |
|
1701.12.10
|
- - - Destinat
rafinării |
182 |
60 |
|
1701.12.90
|
- --
Altele |
182 |
60 |
|
1701.91.00
|
- - La
care s-au adăugat arome sau coloranti |
182 |
90 |
|
1701.99.10
|
- - -
Zahăr alb |
182 |
90 |
|
1701.99.90
|
- - -
Altele |
182 |
90 |
pentru
modificarea alin. (2) al art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 55/2002 pentru
instituirea măsurii de salvgardare în cadrul Sistemului global de preferinte
comerciale între tările în curs de dezvoltare
În temeiul art. 107 din Constitutie,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. I. - Alineatul (2) al articolului 1
din Hotărârea Guvernului nr. 55/2002 pentru instituirea măsurii de salvgardare
în cadrul Sistemului global de preferinte comerciale între tările în curs de
dezvoltare, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 31 ianuarie 2002, se modifică si va
avea următorul cuprins:
“(2) Pe perioada aplicării măsurii de salvgardare,
taxa vamală este de 45%.”
Art. II. - Prezenta hotărâre intră în
vigoare la data de 1 octombrie 2003.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,
Ilie Sârbu
Departamentul de Comert Exterior
Eugen Dijmărescu,
secretar de stat
Ministrul finantelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu
Bucuresti,
12 iunie 2003.
Nr. 681.