MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul 171 (XV) - Nr. 438 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Vineri, 20 mai 2003
SUMAR
LEGI SI DECRETE
270. - Legea
spitalelor
388. - Decret
pentru promulgarea Legii spitalelor
ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA
22. - Hotărâre
pentru modificarea Normelor privind perioada de pregătire profesională practică
a stagiarilor în activitatea de audit financiar, aprobate prin Hotărârea
Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 20/2003
LEGI SI DECRETE
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
|
CAMERA DEPUTATILOR |
SENATUL |
spitalelor
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
CAPITOLUL I
Art. 1. - (1) Spitalul este unitatea sanitară
cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, proprietate publică
sau privată, care asigură servicii medicale.
(2) Serviciile medicale acordate de spital sunt:
preventive, curative, de recuperare si paliative, de îngrijire în caz de
graviditate si maternitate, precum si a nou-născutului.
(3) Spitalul participă la asigurarea stării de
sănătate a populatiei, potrivit competentelor stabilite de Ministerul Sănătătii
si Familiei.
Art. 2. - (1) Spitalul trebuie să îndeplinească
conditiile de autorizare sanitară de functionare si, după caz, de acreditare
prevăzute de lege. Spitalele sunt obligate să detină sau să obtină autorizatia
sanitară de functionare.
(2) Spitalelor care nu obtin autorizatia sanitară de
functionare în termenul prevăzut prin norme elaborate de Ministerul Sănătătii
si Familiei li se suspendă activitatea partial sau total.
(3) Taxa de acreditare se suportă de spital. Nivelul
taxei se aprobă prin ordin al ministrului sănătătii si familiei, la propunerea
Comisiei Nationale de Acreditare a Spitalelor.
Art. 3. - (1) În spitale se pot desfăsura si
activităti de învătământ medico-farmaceutic, postliceal, universitar si
postuniversitar, precum si de cercetare stiintifică medicală.
(2) Criteriile pentru desfăsurarea activitătilor de
cercetare stiintifică medicală se propun de către Academia de Stiinte Medicale
si se aprobă prin ordin al ministrului sănătătii si familiei, cu avizul
Ministerului Educatiei si Cercetării, iar criteriile pentru desfăsurarea
activitătilor de învătământ se elaborează si se aprobă de către Ministerul
Sănătătii si Familiei, cu avizul Ministerului Educatiei si Cercetării.
(3) Colaborarea dintre spitale si institutiile de
învătământ superior medical, respectiv unitătile de învătământ medical, se face
pe bază de contract încheiat conform metodologiei aprobate prin ordin comun al
ministrului sănătătii si familiei si al ministrului educatiei si cercetării.
(4) Cercetarea stiintifică medicală se efectuează pe
bază de contract de cercetare, încheiat între spital si finantatorul
cercetării, avizat de Academia de Stiinte Medicale.
(5) Activitătile de învătământ si cercetare vor fi
astfel organizate încât să consolideze calitatea actului medical, cu
respectarea drepturilor pacientilor, a eticii si deontologiei medicale.
(6) Spitalele au obligatia să desfăsoare activităti de
educatie medicală continuă pentru personalul propriu, suportate din veniturile
proprii ale acestora.
Art. 4. - (1) Spitalul asigură conditii de cazare,
igienă, alimentatie si de prevenire a infectiilor nozocomiale, conform normelor
aprobate prin ordin al ministrului sănătătii si familiei.
(2) Spitalul răspunde, potrivit legii, pentru
calitatea actului medical, pentru respectarea conditiilor de cazare, igienă,
alimentatie si de prevenire a infectiilor nozocomiale, conform normelor
aprobate prin ordin al ministrului sănătătii si familiei, ce determină
prejudicii cauzate pacientilor, stabilite de către organele competente. Pentru
prejudicii cauzate pacientilor din culpă medicală, răspunderea este
individuală.
Art. 5. - (1) Orice spital are obligatia de a acorda
primul ajutor si asistentă medicală de urgentă oricărei persoane care se
prezintă la spital, dacă starea sănătătii persoanei este critică. După
stabilizarea functiilor vitale, spitalul va asigura, după caz, transportul
obligatoriu medicalizat la o altă unitate medico-sanitară de profil.
(2) Spitalul va fi în permanentă pregătit pentru
asigurarea asistentei medicale în caz de război, dezastre, atacuri teroriste,
conflicte sociale si alte situatii de criză si este obligat să participe cu
toate resursele la înlăturarea efectelor.
(3)
Cheltuielile efectuate de unitătile spitalicesti, în cazurile mentionate la
alin. (2), se rambursează de către stat, prin hotărâre a Guvernului, în termen
de maximum 30 de zile de la data încetării cauzei care le-a generat, pentru
păstrarea echilibrului economic financiar intern.
CAPITOLUL II
Organizarea si functionarea spitalelor
Art. 6. - (1) În functie de teritoriu, spitalele se
clasifică în:
a) spitale judetene;
b) spitale municipale si orăsenesti;
c) spitale comunale.
(2)
În functie de specificul patologiei, spitalele se clasifică în:
a) spitale generale;
b) spitale de urgentă;
c) spitale de specialitate;
d) spitale pentru bolnavi cu afectiuni cronice.
(3) În functie de regimul juridic al proprietătii,
spitalele se clasifică în:
a) spitale publice, care sunt spitale proprietate
publică sau privată a statului ori a unitătilor administrativ-teritoriale,
organizate ca institutii publice;
b) spitale private, care sunt spitale proprietate
privată a persoanelor juridice de drept privat;
c) spitale mixte.
(4) În functie de modul de finantare, spitalele se
clasifică în:
a) spitale cu finantare din fonduri publice;
b) spitale cu finantare din fonduri private;
c) spitale cu finantare mixtă.
(5) Din punct de vedere al învătământului si al
cercetării stiintifice medicale, spitalele se clasifică în:
a) spitale clinice;
b) spitale universitare.
Art. 7. - Alte unităti sanitare cu paturi sunt: institutele
medicale, centrele medicale, sanatoriile, preventoriile, centrele de diagnostic
si tratament cu paturi, centrele de sănătate.
Art. 8. - În sensul prezentei legi, următoarele
notiuni se definesc după cum urmează:
a) spitalul general este spitalul care are
organizate în structură minimum 3 din cele 4 specialităti de bază, respectiv
medicină internă, pediatrie, obstetrică-ginecologie si chirurgie;
b) spitalul de specialitate este spitalul care
asigură asistenta medicală într-o singură specialitate;
c) spitalul de urgentă este spitalul care
dispune de o structură complexă de specialităti, dotare cu aparatură medicală
corespunzătoare, personal specializat, având amplasament si accesibilitate
pentru teritorii extinse. În structura spitalului de urgentă functionează
obligatoriu departamentul de urgentă care, în functie de necesităti, poate avea
si un serviciu mobil de urgentă - reanimare si transport medicalizat;
d) spitalul pentru bolnavi cu afectiuni cronice este
spitalul în care durata de spitalizare este prelungită datorită specificului
patologiei. Bolnavii cu probleme medico-sociale vor fi preluati de către
asezămintele de asistentă socială prevăzute de lege;
e) spitalul judetean este spitalul general care
asigură asistenta medicală a judetului;
f) spitalul municipal si spitalul orăsenesc sunt
spitalele care au în componentă cel putin cele 4 specialităti de bază prevăzute
la lit. a) si sunt organizate la nivelul municipiilor sau oraselor unui judet;
g) spitalul comunal este unitatea sanitară cu
paturi care asigură asistenta medicală de specialitate pentru populatia din mai
multe localităti rurale apropiate, având sectii de medicină internă, pediatrie,
ginecologie si obstetrică pentru nasteri normale;
h) spitalul clinic este spitalul care are în
componentă cel putin două clinici în specialităti diferite, care desfăsoară
asistentă medicală, activitate de învătământ si cercetare stiintifică medicală
si de educatie medicală continuă;
i) spitalul universitar este spitalul organizat
în centre universitare medicale, în structura căruia toate sectiile de
specialitate sunt clinici universitare;
j) sectiile clinice sunt sectiile de spital în
care se desfăsoară activităti de învătământ universitar. Clinica universitară
are în structura ei una sau mai multe sectii clinice;
k) sanatoriul este unitatea sanitară cu paturi
care asigură asistenta medicală utilizând factori curativi naturali asociati cu
celelalte procedee, tehnici si mijloace terapeutice;
l) preventoriul este unitatea sanitară cu
paturi care asigură prevenirea si combaterea tuberculozei la copii si tineri,
precum si la bolnavii de tuberculoză stabilizati clinic si necontagiosi;
m) centrele de sănătate sunt unităti sanitare
cu sau fără paturi, care asigură asistenta medicală de specialitate pentru
populatia din mai multe localităti apropiate, în cel putin două specialităti.
Art. 9. - (1) Spitalele clinice si universitare,
institutele, clinicile universitare si sectiile clinice pot primi statut de
centre de excelentă pentru activităti medicale de o complexitate deosebită,
care dovedesc supracalificare profesională si produc rezultate la nivelul
standardelor internationale, la propunerea Ministerului Sănătătii si Familiei,
cu avizul Academiei de Stiinte Medicale, prin hotărâre a Guvernului.
(2) Centrele de excelentă beneficiază de un program
special de finantare si dotare cu aparatură medicală de înaltă performantă,
program prevăzut distinct în bugetul Ministerului Sănătătii si Familiei sau în
bugetul ministerelor cu retea sanitară proprie.
(3) Centrele de excelentă beneficiază de sume
suplimentare alocate prin programele nationale de sănătate, evidentiate
distinct în bugetul de venituri si cheltuieli al unitătii sanitare.
Art. 10. - (1) Structura organizatorică a spitalului
cuprinde, după caz: sectii, departamente, laboratoare, servicii de diagnostic
si tratament, compartimente, servicii sau birouri tehnice, economice si
administrative, serviciu de asistentă prespitalicească si transport urgente,
structuri de primiri urgente si alte structuri aprobate de Ministerul Sănătătii
si Familiei.
(2) Prin regulamentul de organizare si functionare a
spitalului si fisele posturilor aprobate de conducerea spitalului se stabilesc
activitătile, modul de organizare, functionare, atributiile si
responsabilitătile personalului.
(3) Spitalul judetean se organizează, după caz, cu
următoarele structuri:
a) departament de urgentă, o structură de asistentă
medicală prespitalicească si transport medicalizat;
b) sectii de specialitate cu un număr minim de paturi,
aprobate prin ordin al ministrului sănătătii si familiei pentru: medicină
internă, anestezie si terapie intensivă, chirurgie generală, traumatologie si
ortopedie, pediatrie, obstetricăginecologie si neonatologie, boli infectioase,
neurologie, O.R.L. si oftalmologie. Optional se pot organiza sectii sau
compartimente si în alte specialităti;
c) laboratoare cu serviciu de gardă;
d) serviciu central de sterilizare;
e) laborator de anatomie patologică si prosectură;
f) serviciu de prevenire si control al infectiilor
nozocomiale;
g) departament de informatică;
h) farmacie;
i) departament tehnico-economico-administrativ;
j) statie de recoltare si conservare de sânge si
produse de sânge;
k) serviciu de relatii cu publicul si audit intern.
(4) Spitalele pot avea în componenta lor structuri
care acordă servicii ambulatorii de specialitate. Furnizarea acestor servicii
se negociază si se contractează în mod distinct cu casele de asigurări de
sănătate.
(5) Serviciile medicale furnizate de ambulatoriul de
spital cuprind: consultatii, investigatii, stabilirea diagnosticului, tratament
medical si/sau chirurgical, îngrijiri, recuperare, medicamente si materiale
sanitare, orteze si proteze.
(6) Activitătile organizatorice si functionale cu
caracter medico-sanitar din spitale sunt reglementate si supuse controlului
Ministerului Sănătătii si Familiei, autoritatea centrală în domeniul asistentei
de sănătate publică. Activitatea profesională, precum si respectarea
manoperelor si a procedurilor medicale sunt supuse reglementărilor în vigoare.
Problemele de etică si deontologie profesională sunt de competenta, după caz, a
Colegiului Medicilor din România, a Colegiului Farmacistilor din România sau a
Ordinului Asistentilor Medicali din România.
Art. 11. - Formele de spitalizare sunt:
a) spitalizare continuă;
b) spitalizare de zi;
c) spitalizare de o zi.
Art. 12. - Spitalele clinice si universitare pot
organiza activitate de cercetare clinică si/sau fundamentală, sub formă de
colective, laboratoare, centre si/sau institute fără personalitate juridică, în
cadrul spitalului. Institutele medicale se pot organiza cu personalitate
juridică si pot fi asimilate spitalelor clinice si universitare, cu respectarea
prevederilor art. 8 lit. j), dacă oferă servicii medicale predominant curative
în regim de internare cu paturi.
Art. 13. - (1) După acordarea autorizatiei sanitare de
functionare, spitalele intră în procesul de acreditare, care se efectuează la
cererea spitalelor.
(2) Acreditarea garantează faptul că spitalele
functionează la standardele stabilite potrivit prezentei legi, privind
acordarea serviciilor medicale si conexe actului medical, certificând calitatea
serviciilor de sănătate în conformitate cu clasificarea spitalelor, pe
categorii de acreditare.
(3) Acreditarea se acordă de către Comisia Natională
de Acreditare a Spitalelor, institutie autonomă de drept public, cu
personalitate juridică, sub controlul Parlamentului, si conferă spitalului
dreptul de a intra în raporturi contractuale cu casele de asigurări de
sănătate.
(4) Comisia are în componentă 7 membri, desemnati
astfel: 2 reprezentanti ai Parlamentului, câte unul de fiecare Cameră, 1
reprezentant din partea Ministerului Sănătătii si Familiei, 1 reprezentant din
partea Colegiului Medicilor din România, 1 reprezentant din partea Casei
Nationale de Asigurări de Sănătate, 1 reprezentant al Asociatiei Spitalelor din
România si 1 reprezentant al Ordinului Asistentilor Medicali din România.
Membrii Comisiei Nationale de Acreditare a Spitalelor sunt numiti de Parlament,
cu avizul comisiilor de sănătate ale celor două Camere, după audierea
individuală, pe o perioadă de 4 ani.
(5) Presedintele comisiei este ales prin vot din
rândul membrilor comisiei, cu majoritate simplă.
(6) Finantarea Comisiei Nationale de Acreditare a
Spitalelor se face din fondul de rezervă al Casei Nationale de Asigurări de
Sănătate în primul an si, ulterior, din surse proprii.
(7) Regulamentul de organizare si functionare a
Comisiei Nationale de Acreditare a Spitalelor se elaborează de către aceasta,
cu avizul Ministerului Sănătătii si Familiei, si se aprobă prin lege, la
propunerea celor două comisii de specialitate ale Parlamentului, în termen de
60 de zile de la publicarea prezentei legi.
(8) Membrii Comisiei Nationale de Acreditare a
Spitalelor primesc o indemnizatie lunară în cuantum de 48% din salariul unui
secretar de stat.
(9) Constituirea, instruirea si organizarea corpului
de experti-acreditori, care este format din specialisti care lucrează în
sistemul de sănătate, se stabilesc de către Comisia Natională de Acreditare a
Spitalelor, în termen de 60 de zile de la publicarea regulamentului de
organizare si functionare a acesteia.
Art. 14. - Spitalul solicită Comisiei Nationale de
Acreditare a Spitalelor schimbarea încadrării atunci când s-au modificat
conditiile pe baza cărora a fost acreditat.
Art. 15. - (1) Procedurile, conditiile de acreditare
si ierarhizare a spitalelor, standardele de calitate medicală si indicatorii
corespunzători se aprobă prin hotărâre a Comisiei Nationale de Acreditare a
Spitalelor.
(2) Prin ordin comun al ministrului sănătătii si
familiei si al presedintelui Comisiei Nationale de Acreditare a Spitalelor,
lista cu unitătile spitalicesti acreditate se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
(3) Personalul medical care detine cabinete sau
clinici particulare nu va putea ocupa functii în conducerea spitalelor publice.
Membrii Comisiei Nationale de Acreditare a Spitalelor nu pot ocupa functii în
consiliul de administratie si în conducerea spitalelor.
Art. 16. - O dată la 5 ani spitalele sunt supuse
reacreditării.
Art. 17. - În cazul în care spitalului îi este retrasă
autorizatia sanitară de functionare, Comisia Natională de Acreditare a
Spitalelor îi retrage certificatul de acreditare.
Art. 18. - (1) La solicitarea Ministerului Sănătătii
si Familiei si a Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, Comisia Natională de
Acreditare a Spitalelor, prin structurile sale, poate efectua reevaluarea
unitătii sanitare respective.
Taxele legate de reevaluare sunt suportate de
solicitant.
(2) Dacă în urma reevaluării se constată că nu mai
sunt îndeplinite conditiile din momentul acreditării, Comisia Natională de
Acreditare a Spitalelor procedează, după caz, după cum urmează:
a) acordă un termen pentru remedierea situatiei;
b) schimbă categoria de acreditare, atunci când
constată că deficientele nu au fost remediate în termenul stabilit ori s-au
înregistrat abateri repetate de la normele si conditiile avute în vedere la
momentul acreditării;
c) propune Ministerului Sănătătii si Familiei
retragerea autorizatiei sanitare de functionare atunci când se constată abateri
grave de la normele sanitare în unitătile spitalicesti, concomitent cu
retragerea acreditării.
Art. 19. - (1) Înfiintarea sau desfiintarea spitalelor
publice se face prin hotărâre a Guvernului, initiată de Ministerul Sănătătii si
Familiei, cu avizul consiliului local, respectiv judetean.
(2) Spitalele private se înfiintează sau se
desfiintează cu avizul de oportunitate al Ministerului Sănătătii si Familiei,
prin hotărâre judecătorească.
(3) Reorganizarea, schimbarea sediului si a
denumirilor pentru spitalele publice se aprobă prin ordin al ministrului
sănătătii si familiei, la propunerea conducerii spitalelor.
(4) Reorganizarea, schimbarea sediului si a
denumirilor pentru spitalele private se face cu avizul Ministerului Sănătătii
si Familiei, prin hotărâre judecătorească.
Art. 20. - (1) În actul de înfiintare a spitalului
public se stabilesc cel putin următoarele elemente: denumirea, tipul de spital,
tipul de finantare, numărul de paturi si categoria de servicii medicale spitalicesti
acordate.
(2) Continutul actului de înfiintare pentru spitalul
privat se va stabili printr-o lege specială.
Art. 21. - Pentru asigurarea dreptului la ocrotirea
sănătătii, Ministerul Sănătătii si Familiei propune annual Planul national de
paturi, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Art. 22. - Organele de conducere a spitalelor publice
sunt:
a) consiliul de administratie;
b) comitetul director;
c) directorul general.
Art. 23. - (1) Conducerea executivă a spitalelor
publice este constituită din comitetul director si directorul general.
(2) Directorul general este numit de către consiliul
de administratie prin concurs.
(3) Din comitetul director fac parte:
a) directorul general adjunct medical;
b) directorul economic;
c) contabilul-sef;
d) directorul de îngrijiri.
(4) Membrii comitetului director sunt numiti de către
consiliul de administratie în urma concursurilor sustinute, pentru o perioadă
de 4 ani.
(5) În cadrul spitalului se organizează consiliul
medical, format din medici sefi de sectie, sefi de departamente, laboratoare
sau compartimente.
Art. 24. - Comitetul director din spitalele publice
are următoarele atributii principale:
a) elaborează proiectul bugetului de venituri si
cheltuieli al spitalului;
b) analizează si recomandă măsuri pentru dezvoltarea
activitătii spitalului în concordantă cu nevoile de servicii medicale ale
populatiei;
c) analizează si propune lista investitiilor care
urmează să se realizeze;
d) răspunde de modul de îndeplinire a obligatiilor
asumate prin contracte si dispune măsuri de îmbunătătire a activitătii
spitalului;
e) conduce operativ întreaga activitate a spitalului.
Art. 25. - (1) Consiliul de administratie este format
din 7-9 membri, în functie de mărimea spitalului si complexitatea serviciilor
medicale acordate. Presedintele consiliului de administratie este ales din
rândul membrilor săi, cu majoritate simplă din numărul total.
(2) Membrii consiliului de administratie sunt:
a) 1 reprezentant al Ministerului Sănătătii si
Familiei sau al directiei de sănătate publică, după caz;
b) 2 reprezentanti numiti de consiliul judetean sau
local;
c) 1 reprezentant al finantelor publice locale;
d) 1 reprezentant al Colegiului Medicilor din România;
e) 1 reprezentant al Ordinului Asistentilor Medicali
din România;
f) directorul general;
g) 2 reprezentanti ai senatului universitar, pentru
spitalele clinice si universitare.
(3) La sedintele consiliului de administratie
participă, fără drept de vot, câte un reprezentant al organizatiilor sindicale
si patronale.
(4) Consiliul de administratie este condus de către
presedinte.
(5) Atributiile principale ale consiliului de
administratie sunt următoarele:
a) aprobă bugetul de venituri si cheltuieli al
spitalului;
b) organizează concurs pentru ocuparea functiilor de
director general, director general adjunct medical si celorlalte functii de
director. Presedintele consiliului de administratie numeste în functie
persoanele care au promovat concursul;
c) analizează si recomandă măsuri pentru dezvoltarea
activitătii spitalului, în concordantă cu nevoile de servicii medicale ale
populatiei;
d) analizează si propune lista investitiilor care
urmează să se realizeze într-un exercitiu financiar;
e) analizează modul de îndeplinire a obligatiilor
asumate prin contracte si activitatea directorului general si a comitetului
director, dispunând măsuri de îmbunătătire a activitătii;
f) negociază si încheie, prin presedinte si directorul
general, contractele de furnizare de servicii medicale cu casele de asigurări
de sănătate.
(6) Consiliul de administratie se întruneste lunar sau
ori de câte ori este nevoie, la solicitarea majoritătii membrilor săi, a
presedintelui sau a directorului general, si ia decizii cu majoritatea simplă
din numărul total al membrilor.
(7) Membrii consiliului de administratie primesc o
indemnizatie de sedintă în cuantum de 20% din salariul directorului general, de
la capitolul “Venituri proprii ale spitalului”.
Art. 26. - (1) Pentru spitalele clinice si
universitare, precum si institutele clinice, candidatii la functia de director
general trebuie să fie obligatoriu cadre didactice universitare de predare.
(2) Directorul general trebuie să aibă obligatoriu
competentă în management sanitar si să încheie contract de administrare, pe un
mandat de 4 ani, cu consiliul de administratie, pe baza criteriilor stabilite
de către Ministerul Sănătătii si Familiei, cu posibilitatea de a fi reînnoit.
(3) Directorul general este ordonator de credite si
reprezintă spitalul în relatiile cu tertii.
(4) Directorul general conduce activitatea comitetului
director, fiind presedintele acestuia.
Art. 27. - (1) În spitalele clinice si universitare,
institutele clinice si spitalele judetene, comitetul director este constituit
din:
a) director general;
b) director general adjunct medical;
c) director economic;
d) director de îngrijiri, de profesie asistent
medical;
e) contabil-sef, pentru spitalele cu peste 500 de
paturi.
(2) Comitetul director este numit de consiliul de
administratie pe baza concursurilor sustinute.
(3) Comitetul director conduce întreaga activitate a
spitalului între sedintele consiliului de administratie.
Art. 28. - Modelul contractului de administrare, în
cuprinsul căruia sunt prevăzuti si indicatorii de performantă a activitătii, se
aprobă prin ordin al ministrului sănătătii si familiei, cu consultarea
ministerelor cu retea sanitară proprie. Nivelul indicatorilor de performantă a
activitătii se stabileste anual de către directia de sănătate publică
teritorială sau de către Ministerul Sănătătii si Familiei, respectiv ministerul
de resort, în functie de subordonarea spitalului.
Art. 29. - (1) Conducerea spitalelor publice răspunde
în fata directiei de sănătate publică si/sau a Ministerului Sănătătii si
Familiei, respectiv în fata ministerului de resort, pentru îndeplinirea
atributiilor care îi revin.
(2) Revocarea membrilor comitetului director, si anume
a directorului general, a directorului general adjunct medical, a directorului
economic, a contabilului-sef sau a directorului de îngrijire, în cazul
nerealizării indicatorilor de performantă a activitătii stabiliti în contractul
de administrare sau în cazul săvârsirii de abuzuri sau abateri, se face de
către consiliul de administratie, la propunerea Ministerului Sănătătii si
Familiei, a directiei judetene de sănătate publică, în functie de subordonare,
si/sau a ministerului de resort.
Art. 30. - Sectiile, laboratoarele, departamentele si
serviciile medicale ale spitalului sunt conduse de către un sef de departament,
de un sef de sectie, sef de laborator sau sef de serviciu. Aceste functii se
ocupă prin concurs organizat în conditiile legii.
Art. 31. - (1) Spitalul are obligatia să înregistreze,
să stocheze, să prelucreze si să transmită informatiile legate de activitatea
sa, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătătii si familiei.
(2) Raportările se fac către directia de sănătate
publică teritorială si constituie baza de date, la nivel national, pentru
decizii majore de politică sanitară si pentru raportările necesare organismelor
Uniunii Europene si Organizatiei Mondiale a Sănătătii.
(3) Spitalul are obligatia să furnizeze caselor de
asigurări de sănătate informatiile medicale care au stat la baza contractelor
de furnizare de servicii medicale.
(4) Documentatia primară, ca sursă a acestor date, va
fi păstrată, securizată si asigurată sub formă de document scris si electronic,
constituind arhiva spitalului, conform reglementărilor legale în vigoare.
Art. 32. - Regulamentele de organizare si functionare
a spitalelor, cele de ordine internă, precum si fisele posturilor cu caracter
medico-sanitar elaborate de către conducerea spitalelor vor fi aprobate, după
obtinerea avizului favorabil al Colegiului Medicilor din România, de către
Ministerul Sănătătii si Familiei sau de directiile judetene de sănătate
publică, după caz.
Art. 33. - În spitalele publice functiile de sef de
departament, sef de sectie, sef de compartiment, sef de laborator ori de
farmacist-sef vor putea fi ocupate numai de către medici, farmacisti, biologi,
chimisti si biochimisti, cu o vechime de cel putin 5 ani în specialitatea
respectivă.
Art. 34. - (1) În spitalele clinice si universitare
activitatea de învătământ si cercetare este condusă de seful clinicii. Acesta
este, de drept, cadrul didactic cu cel mai înalt titlu universitar, profesor
sau conferentiar din clinica respectivă. Seful clinicii nu poate fi cadru
didactic consultant.
(2) În cazul în care mai multe cadre didactice
îndeplinesc conditia prevăzută la alin. (1) în aceeasi clinică universitară,
desemnarea sefului clinicii se face de către consiliul facultătii, se confirmă
de senatul universitătii si se aprobă prin ordin al ministrului sănătătii si
familiei. Sectiile din aceeasi clinică universitară sunt conduse de sefii
sectiilor si se subordonează sefului clinicii.
CAPITOLUL III
Finantarea spitalelor
Art.
35. - Spitalele functionează pe principiul autonomiei financiare, pe baza
sumelor prevăzute în contractele pentru furnizarea de servicii medicale, precum
si din sume obtinute, în conditiile legii, de la persoane fizice si juridice si
îsi elaborează, aprobă si execută bugetele proprii de venituri si cheltuieli.
Art. 36. - (1) Separat de veniturile realizate de
către spitale din contractele încheiate cu sistemul de asigurări sociale de
sănătate, din serviciile medicale oferite contra cost pacientilor, spitalele
publice vor fi finantate după cum urmează:
a) de la bugetul de stat si bugetul Ministerului
Sănătătii si Familiei;
b) de la bugetul consiliului judetean, pentru
spitalele judetene;
c) de la bugetul consiliului local si al consiliului
judetean, pentru spitalele locale;
d) de la bugetul ministerului de resort, pentru
spitalele cu retea sanitară proprie.
(2) De la bugetul de stat se asigură:
a) desfăsurarea activitătilor cuprinse în programele
nationale de sănătate;
b) dotarea cu echipamente medicale de înaltă performantă,
în conditiile legii;
c) investitii legate de construirea de noi spitale,
inclusiv pentru finalizarea celor aflate în executie;
d) expertizarea, transformarea si consolidarea
constructiilor grav afectate de seisme si de alte cazuri de fortă majoră;
e) modernizarea, transformarea si extinderea
constructiilor existente;
f) activităti specifice unitătilor si institutiilor cu
retea sanitară proprie.
(3) Bugetele locale pot participa la finantarea unor
cheltuieli pentru finalizarea constructiilor noi si realizarea de lucrări de
reparatii curente si capitale, precum si pentru
dotarea cu aparatură medicală.
(4) Spitalele publice pot realiza venituri proprii
suplimentare din:
a) donatii si sponsorizări;
b) legate;
c) asocieri investitionale în domenii medicale ori de
cercetare medicală si farmaceutică;
d) închirierea temporară, fără pierderea totală a
folosintei, a unor spatii medicale, dotări cu echipamente sau aparatură
medicală către alti furnizori de servicii medicale;
e) contracte privind furnizarea de servicii medicale
încheiate cu casele de asigurări private sau agenti economici;
f) editarea si difuzarea unor publicatii cu caracter
medical;
g) servicii medicale, hoteliere sau de altă natură,
furnizate la cererea pacientilor ori a angajatorilor;
h) servicii de asistentă medicală la domiciliu,
furnizate la cererea pacientilor;
i) alte surse.
Art. 37. - (1) Contractul de furnizare de servicii
medicale al spitalului public cu casa de asigurări de sănătate reprezintă sursa
principală a veniturilor în cadrul bugetului de venituri si cheltuieli si se
negociază de către consiliul de administratie cu conducerea casei de asigurări
de sănătate, în functie de indicatorii stabiliti în contractul-cadru de
furnizare de servicii medicale.
(2) În cazul refuzului uneia dintre părti de a semna
contractul de furnizare de servicii medicale cu casa de asigurări de sănătate,
se constituie o comisie de mediere formată din reprezentanti ai Ministerului
Sănătătii si
Familiei, respectiv ai ministerului de resort, precum
si ai Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, care, în termen de maximum 10
zile, solutionează divergentele.
(3) Spitalele pot încheia contracte de furnizare de
servicii medicale si cu casele de asigurări de sănătate private.
(4) Spitalele clinice si universitare se finantează
prioritar diferentiat, avându-se în vedere complexitatea serviciilor medicale
si a activitătilor de învătământ, pe baza normelor elaborate în comun de către
Ministerul Sănătătii si Familiei, Ministerul Educatiei si Cercetării si Casa
Natională de Asigurări de Sănătate.
Art. 38. - (1) Proiectul bugetului de venituri si
cheltuieli al spitalelor publice se elaborează de către conducerea spitalului
pe baza normelor metodologice aprobate prin ordin al ministrului sănătătii si
familiei, cu consultarea ministerelor si a institutiilor cu retele sanitare
proprii.
(2) Bugetul de venituri si cheltuieli al spitalelor
publice, spitalelor clinice si universitare, institutelor clinice si spitalelor
judetene se aprobă si se supune validării, până la data de 31 decembrie a
anului curent, directiei judetene de sănătate publică sau Ministerului
Sănătătii si Familiei, respectiv ministerului de resort, în functie de
subordonare.
Pentru partea de cheltuieli care se propune a fi
acoperită prin finantare de la bugetele locale se va obtine si avizul
consiliului local respectiv.
(3) Executia bugetului de venituri si cheltuieli se
raportează lunar si trimestrial directiilor de sănătate publică, Ministerului
Sănătătii si Familiei, respectiv ministerului de resort, în functie de
subordonare.
(4) Executia bugetului de venituri si cheltuieli se
raportează lunar si trimestrial si consiliului local si/sau judetean, după caz,
dacă beneficiază de finantare din bugetele locale.
(5) Directiile de sănătate publică analizează executia
bugetelor de venituri si cheltuieli lunare si trimestriale si le înaintează
Ministerului Sănătătii si Familiei, respectiv ministerului de resort, după caz.
Dacă se constată abateri fată de indicatorii din contractul de administrare,
directia de sănătate publică le sesizează si face propuneri pe care le supune
spre aprobare conducerii Ministerului Sănătătii si
Familiei.
Art. 39. - În cazul înregistrării de arierate se va
proceda după cum urmează:
a) în cazul arieratelor existente la data numirii
conducerii spitalelor, acestea vor fi evidentiate separat si, o dată cu
validarea bugetului de venituri si cheltuieli, se va stabili si modul de
lichidare a acestora;
b) dacă în cursul executiei bugetului de venituri si
cheltuieli, în conditiile plătilor efectuate conform contractului de furnizare
de servicii medicale încheiat, se înregistrează cresterea arieratelor, directia
de sănătate publică sau Ministerul Sănătătii si Familiei, respectiv ministerul
de resort, în functie de subordonare, se va autosesiza si, împreună cu
consiliul de administratie, va lua măsurile corespunzătoare pentru achitarea
acestor arierate;
c) în cazul cresterii arieratelor datorate unor cauze
imputabile conducerii spitalelor, directia de sănătate publică si consiliul
local sau Ministerul Sănătătii si Familiei, respectiv ministerul de resort, în
functie de subordonare, vor propune consiliului de administratie al spitalului
măsurile de sanctionare prevăzute în contractul de administrare;
d) cresterea arieratelor din motive neimputabile
conducerii spitalului se comunică Ministerului Sănătătii si Familiei, respectiv
ministerului de resort, în functie de subordonarea spitalului, lichidarea
acestora realizândue prin suplimentarea bugetului de venituri si cheltuieli.
Art. 40. - (1) Auditul financiar intern se exercită de
o structură specializată, organizată în conditiile legii la nivelul spitalului,
sau, după caz, de către directia de sănătate publică sau de către Ministerul
Sănătătii si Familiei, respectiv de ministerul de resort.
(2) Controlul asupra activitătii financiare a
spitalului public se face, în conditiile legii, de către Curtea de Conturi,
Ministerul Sănătătii si Familiei, de ministerele si institutiile cu retea
sanitară proprie sau de alte organe abilitate prin lege.
Art. 41. - (1) Fondul de dezvoltare a spitalului se
constituie din următoarele surse:
a) amortizarea calculată lunar si cuprinsă în
cheltuielile spitalului;
b) sume rezultate din valorificarea bunurilor
disponibile, precum si din cele casate cu respectarea dispozitiilor legale în
vigoare;
c) sponsorizări cu destinatia “dezvoltare”;
d) o cotă de 20% din excedentul bugetului de venituri
si cheltuieli înregistrat la finele exercitiului financiar;
e) sume rezultate din închirieri, vânzări sau
concesionări.
(2) Fondul de dezvoltare se utilizează pentru
procurarea de echipamente si aparatură medicală si de laborator necesare
desfăsurării activitătii spitalului si se aprobă o dată cu bugetul de venituri
si cheltuieli.
(3) Soldul fondului de dezvoltare rămas la finele
anului se reportează în anul următor, fiind folosit cu aceeasi destinatie.
Art. 42. - Decontarea contravalorii serviciilor medicale contractate se face conform contractului de furnizare de servicii medicale, pe bază de documente justificative, în functie de realizarea acestora, cu respectarea prevederilor contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate.
Art. 43. - În cazul unor activităti medicale pentru
care unitatea spitalicească nu are specialisti competenti în astfel de
activităti sau manopere medicale, se poate încheia un contract privind
furnizarea unor astfel de servicii medicale cu un cabinet medical specializat
ori cu o altă unitate medicală publică sau privată. Unitătile spitalicesti pot
încheia contracte privind furnizarea de servicii auxiliare necesare
functionării spitalului.
Art. 44. - Casele de asigurări de sănătate sunt
obligate să încheie contractele de furnizare de servicii medicale cu spitalele
pentru anul următor, până la data de 31 decembrie a anului în curs.
Art. 45. - (1) Salarizarea personalului de conducere
din spitalele publice, precum si a celorlalte categorii de personal se
stabileste potrivit legii.
(2) Cadrele didactice care îsi desfăsoară activitatea
în unitătile sanitare prevăzute la art. 6 si 7, precum si în unitătile
asimilate acestora beneficiază de o indemnizatie de 50% din drepturile
salariale cuvenite functiei si gradului profesional, acordată în plus fată de
retributia cuvenită din învătământ.
CAPITOLUL IV
Dispozitii tranzitorii si finale
Art.
46. - Ministerul Sănătătii si Familiei si ministerele si institutiile cu retea
sanitară proprie vor lua măsuri pentru reorganizarea spitalelor publice
existente, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în termen de 6 luni
de la data intrării în vigoare a acesteia.
Art. 47. - (1) Imobilele aflate în
administrarea unor spitale publice, care se reorganizează si devin disponibile,
precum si aparatura medicală pot fi, în conditiile legii, închiriate,
concesionate sau, după caz, vândute unor persoane fizice sau juridice, în
scopul organizării si functionării unor spitale private sau pentru alte forme
de asistentă medicală ori socială.
(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) spatiile
destinate desfăsurării activitătii de învătământ superior medical si
farmaceutic uman.
(3) Sumele obtinute din închirierea, concesionarea sau
vânzarea imobilelor si a aparaturii medicale existente constituie venituri ale
bugetelor locale si se vor utiliza în scopul achizitionării de aparatură
medicală.
Art. 48. - Prevederile prezentei legi se aplică si
spitalelor care apartin ministerelor cu retele sanitare proprii.
Art. 49. - Anual, ministrul sănătătii si familiei va
prezenta Parlamentului situatia privind:
a) numărul de spitale, pe diferite categorii;
b) numărul de paturi de spital raportat la numărul de
locuitori;
c) gradul de dotare a spitalelor;
d) principalii indicatori de morbiditate si
mortalitate;
e) situatia acreditării spitalelor publice;
f) zonele si judetele tării în care necesarul de
servicii medicale spitalicesti nu este acoperit.
Art. 50. - Nerespectarea prevederilor prezentei legi
atrage răspunderea disciplinară, contraventională, civilă sau penală, după caz,
în conditiile legii, a persoanelor vinovate.
Art. 51. - Dispozitiile prezentei legi intră în
vigoare în termen de 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Art. 52. - La data intrării în vigoare a prezentei
legi se abrogă art. 25-30 din Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sănătătii
populatiei, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 10 iulie 1978,
si Legea nr. 146/1999 privind organizarea, functionarea si finantarea
spitalelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 3
august 1999, cu modificările si completările ulterioare, precum si orice alte
dispozitii contrare.
Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din
12 mai 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia
României.
p. PRESEDINTELE SENATULUI,
ALEXANDRU ATHANASIU
Această
lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 20 mai 2003, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.
p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,
VIOREL HREBENCIUC
Bucuresti,
18 iunie 2003.
Nr. 270.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
pentru
promulgarea Legii spitalelor
În temeiul prevederilor art. 77
alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,
Presedintele României decretează:
Articol unic. - Se promulgă Legea
spitalelor si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
ION ILIESCU
Bucuresti,
17 iunie 2003.
Nr. 388.
CAMERA
AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA
pentru
modificarea Normelor privind perioada de pregătire profesională practică a
stagiarilor în activitatea de audit financiar, aprobate prin Hotărârea
Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 20/2003
În temeiul prevederilor art. 11
alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea
de audit financiar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 133/2002, modificată
si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 67/2002,
Consiliul Camerei Auditorilor
Financiari din România, întrunit în sedinta din 28 mai 2003, hotărăste:
Articol unic. - Normele
privind perioada de pregătire profesională practică a stagiarilor în
activitatea de audit financiar, aprobate prin Hotărârea Consiliului Camerei
Auditorilor Financiari din România nr. 20/2003, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 228 din 4 aprilie 2003, se modifică astfel:
“Alineatul (2) al articolului 8
va avea următorul cuprins:
(2) Un îndrumător de stagiu poate
avea sub îndrumare un număr de cel mult 10 stagiari în activitatea de audit.”
Presedintele Camerei Auditorilor Financiari din
România,
prof. univ. dr. Florin Georgescu
Bucuresti,
28 mai 2003.
Nr. 22.