MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 171 (XV) - Nr. 456         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 26 iunie 2003

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

            Decizia nr. 175 din 6 mai 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societătilor comerciale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 506/2002

 

            Decizia nr. 244 din 10 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 288/2002

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            710. - Hotărâre pentru modificarea art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 571/2003 privind contractarea unui împrumut extern sub forma unei emisiuni de obligatiuni pe pietele externe de capital, denominate în euro

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

            365. - Ordin al ministrului industriei si resurselor privind aprobarea Listei cuprinzând standardele române din domeniul aparatelor de cântărit cu functionare neautomată care adoptă standarde europene armonizate

 

            366. - Ordin al ministrului industriei si resurselor pentru aprobarea Prescriptiei tehnice PT A 3-2003, editia 1, “Cerinte tehnice privind proiectarea, construirea, omologarea, instalarea, utilizarea si verificarea tehnică periodică a aparatelor consumatoare de combustibili lichizi”

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 175

din 6 mai 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societătilor comerciale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 506/2002

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societătilor comerciale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 506/2002, exceptie ridicată de Asociatia “CELPI” - S.A. în Dosarul nr. 2.520/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 22 aprilie 2003 si au fost consemnate în sedinta din aceeasi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 6 mai 2003.

CURTEA,

            având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

            Prin Încheierea din 9 aprilie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 2.520/2002, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societătilor comerciale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 506/2002, exceptie ridicată de Asociatia “CELPI” - S.A.

            În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale criticate încalcă art. 15 alin. (2), art. 16, art. 41 alin. (1) si (7), art. 48 alin. (1), art. 49, art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si art. 135 alin. (6) din Constitutie.

            În opinia autorului exceptiei, “Ordonanta nr. 25/2002 îsi produce efectele asupra unor acte juridice încheiate sub imperiul unor alte norme si nu se limitează să reglementeze pentru viitor situatia contractelor de vânzare-cumpărare de actiuni care urmează să se desfiinteze”. Mai sustine

autorul exceptiei că prin textul de lege criticat “se stabileste o prezumtie legală irefragrabilă de culpă în sarcina cumpărătorilor, asa cum sunt ei definiti de Ordonanta nr. 25/2002, cu încălcarea tuturor principiilor constitutionale”. În acest fel “cumpărătorii nu mai au la dispozitie posibilitatea legală de a se apăra în fata unei instante de drept comun, arătând că neexecutarea contractului de vânzare-cumpărare de actiuni se datorează unor cauze care nu le sunt imputabile, si, pe cale de consecintă, nu sunt în culpă si nu datorează daune-interese autoritătii, reprezentantă a statului”.

            Instanta de judecată consideră că dispozitiile legale atacate vin în contradictie cu prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

            Presedintele Camerei Deputatilor apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că sustinerile autorului exceptiei nu pot fi retinute, deoarece:

            - Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 reglementează controlul postprivatizare, precum si modul de urmărire a executării obligatiilor asumate de cumpărători, pe perioada derulării contractelor de vânzare-cumpărare de actiuni detinute de stat la societătile comerciale;

            - ordonanta se aplică contractelor de vânzare-cumpărare care au ca obiect actiuni de stat la societătile comerciale si care sunt în derulare, pentru efectele produse de aceste contracte după intrarea ei în vigoare;

            - prin ordonantă se prevede că pot fi supuse controlului si societătile care în urma privatizării au fuzionat cu altă societate, dar si cele rezultate prin divizare, dacă aceste operatiuni au avut loc în perioadele de derulare a contractului;

            - ordonanta nu instituie o prezumtie de culpă în cazul persoanelor fizice sau juridice;

            - părtile nu sunt oprite să convină rezilierea sau rezolutiunea, după caz, a contractului.

            Se arată că textele de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) si ale art. 134 din Constitutie, întrucât “art. 134 din Constitutie precizează clar rolul statului în economie, statul putând actiona prin utilizarea de către Guvern a pârghiilor sale specifice de influentare, dar mai ales prin politica sa promovată în plan legislativ, prevederile alin. (2) definind obiectivele principale ale actiunii statale, atât pe plan guvernamental, al puterii executive, cât si pe plan normativ, al puterii legislative”.

            Guvernul apreciază, de asemenea, că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată pentru următoarelemotive:

            - textul criticat trebuie interpretat în corelare cu art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002, care prevede că actul normativ se aplică contractelor în derulare numai pentru efectele produse de acestea după intrarea în vigoare a ordonantei, neputându-se retine neconstitutionalitatea acestui text în raport cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie;

            - dispozitiile legale atacate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) si (2) si ale art. 48 alin. (1) din Constitutie, întrucât oricare dintre cele două părti în contract se poate adresa instantei de judecată pentru recunoasterea drepturilor, cumpărătorul putându-se apăra în cadrul actiunii în rezolutiune a contractului prin dovedirea respectării clauzelor contractuale, Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului actionând în acest caz ca subiect de drept privat si nu în calitatea sa de autoritate a administratiei publice, răspunderea stabilită în acest caz fiind strict contractuală, potrivit legislatiei civile;

            - de asemenea, nu sunt încălcate prevederile art. 41 alin. (1) si (7), precum si ale art. 135 alin. (6) din Constitutie, întrucât în textul legal criticat nu este vorba despre o confiscare a averii, iar dreptul de proprietate al cumpărătorului, parte în contractul de privatizare, nu suportă nici o atingere;

            - textul criticat nu contravine prevederilor art. 49 din Constitutie, întrucât nu restrânge în nici un fel exercitiul vreunui drept, acesta indicând doar un mod de calcul al daunelor-interese ce pot fi stabilite de instanta judecătorească în sarcina cumpărătorului în cazul în care se constată rezolutiunea contractului de privatizare ca urmare a neîndeplinirii culpabile de către cumpărător a clauzelor contractuale;

            - nu sunt încălcate nici prevederile art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Constitutie, deoarece, “într-o economie de piată, respectarea legii si buna-credintă reprezintă conditii apriorice pentru libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorifi-

carea tuturor factorilor de productie”.

            Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

            examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor si al Guvernului, sustinerile părtii prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

            Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

            Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării, Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 506/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 26 iulie 2002.

            Aceste modificări privesc si dispozitiile art. 21 alin. (1) criticat de autorul exceptiei.

            Cu privire la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a unei dispozitii legale modificate ulterior ridicării exceptiei, prin Decizia Plenului Curtii nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat

că în cazul în care, după invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate în fata instantelor judecătoresti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constitutională se pronuntă asupra constitutionalitătii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă solutia legislativă din legea sau ordonanta modificată este, în principiu, aceeasi cu cea dinaintea modificării.

            Curtea constată că în noua redactare textul păstrează solutia legislativă de principiu, si anume desfiintarea contractului de vânzare-cumpărare.

            De asemenea, Curtea observă că Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 a fost modificată si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 40 din 30 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 2 februarie 2003, dar aceste modificări si completări nu privesc

dispozitiile alin. (1) al art. 21.

            Asadar, Curtea va exercita controlul de constitutionalitate asupra dispozitiilor art. 21 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 în redactarea dată prin Legea nr. 506/2002, al cărei cuprins este următorul:

            “Art. 21. - (1) În cazul desfiintării contractului pe cale conventională sau judiciară Autoritatea va retine de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalităti achitate cu orice titlu, până la desfiintarea acestuia.”

            Textele din Constitutie invocate ca fiind încălcate sunt următoarele:

            - Art. 15 alin. (2): “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.”;

            - Art. 16 alin. (1) si (2): “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

            (2) Nimeni nu este mai presus de lege.”;

            - Art. 41 alin. (1) si (7): “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...]

            (7) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.”;

            - Art. 48 alin. (1): “Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptătită să obtină recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei.”;

            - Art. 49 alin. (1) si (2): “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea sigurantei nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

            (2) Restrângerea trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau

a libertătii.”;

            - Art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a): “(1) Economia României este economie de piată.

            (2) Statul trebuie să asigure:

            a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;”

            - Art. 135 alin. (6): “Proprietatea privată este, în conditiile legii, inviolabilă.”

            Criticile de neconstitutionalitate vizează, în esentă, încălcarea dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.

            Din examinarea comparativă a textului de lege criticat pentru neconstitutionalitate si a dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, invocat în sustinerea exceptiei, nu rezultă incompatibilitate, întrucât textul criticat nu dispune aplicarea retroactivă a dispozitiilor sale.

            Dimpotrivă, potrivit dispozitiilor art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002, astfel cum au fost modificate si completate prin Legea nr. 506/2002, precum si prin Ordonanta Guvernului nr. 40/2003, se prevede expres că ordonanta “se aplică contractelor având ca obiect vânzarea-

cumpărarea de actiuni detinute de stat la societăti, încheiate de Fondul Proprietătii de Stat sau de Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului, denumită în continuare Autoritate, si aflate în derulare, pentru efectele produse de acestea după intrarea ei în vigoare”.

            Curtea constată că nu poate fi retinută nici încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, care consacră principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice. Art. 16 alin. (1) din Constitutie are în vedere numai cetătenii, nu si persoanele juridice. În acest sens este si jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale, ca, de exemplu, Decizia nr. 18 din 27 februarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996.

            Curtea constată, de asemenea, că aceste dispozitii nu contravin nici prevederilor art. 41 din Constitutie, care reglementează dreptul de proprietate privată, deoarece, potrivit alin. (1) al acestui articol, dreptul de proprietate este garantat, continutul si limitele acestui drept fiind stabilite prin lege.

            Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 reglementează controlul postprivatizare, precum si modul de urmărire a executării obligatiilor asumate de cumpărători, pe perioada derulării contractelor de vânzare-cumpărare de actiuni detinute de stat la societătile comerciale, însă această activitate trebuie să fie în concordantă cu interesul national pentru a cărui apărare statul actionează prin politica legislativă. În acest context a fost emisă Ordonanta Guvernului nr. 25/2002, care îsi are temeiul în dispozitiile din Constitutie cuprinse în titlul IV “Economia si finantele publice”, în special cele prevăzute la art. 134 alin. (2) lit. b), potrivit cărora statul trebuie să asigure protejarea intereselor nationale.

            Într-o interpretare sistematică a art. 134 din Constitutie, această prevedere urmează să fie aplicată în concordantă si cu dispozitiile alin. (1) privind economia de piată si ale alin. (2) lit. a) privind libertatea comertului, ceea ce presupune că dispozitiile art. 21 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 sunt conforme cu cerintele economiei de piată, în stadiul actual de dezvoltare a societătii românesti, precum si cu regulile necesare pentru asigurarea libertătii comertului în ansamblul general al economiei din tara noastră.

            Referitor la încălcarea prin dispozitiile art. 21 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 a prevederilor art. 49 din Constitutie, Curtea observă că acestea nu au incidentă în cauză, deoarece se referă la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti fundamentale ale cetătenilor, iar nu ale unor societăti comerciale. În acest sens este si jurisprudenta Curtii, ca, de exemplu, Decizia nr. 104 din 6 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000. Si, în sfârsit, cu privire la sustinerea potrivit căreia aceste prevederi încalcă art. 48 din Constitutie, Curtea observă că prin reglementarea cuprinsă în textul criticat nu s-a adus nici o îngrădire posibilitătii de a solicita recu-

noasterea dreptului pretins si repararea pagubei în cazul vătămării într-un drept de o autoritate publică printr-un act administrativ.

            Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societătilor comerciale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 506/2002, exceptie ridicată de Asociatia “CELPI” - S.A. în Dosarul nr. 2.520/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 mai 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 244

din 10 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 288/2002

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 288/2002, exceptie ridicată din oficiu de Tribunalul Cluj - Sectia civilă în Dosarul nr. 7.645/2002.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind neîntemeiată. În acest sens arată că asupra constitutionalitătii dispozitiilor de lege criticate Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 326 din 26 noiembrie 2002, care îsi mentine valabilitatea si în prezenta cauză. În legătură cu invocarea încălcării dispozitiilor art. 49 din Constitutie, referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti ale cetătenilor, arată că acestea nu sunt incidente în cauză, deoarece ordonanta criticată reglementează cu privire la executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 octombrie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 7.645/2002, Tribunalul Cluj - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 288/2002, exceptie ridicată de instantă din oficiu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate Tribunalul Cluj - Sectia civilă arată că prevederile art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 288/2002, contravin dispozitiilor art. 41 alin. (1) si ale art. 49 din Constitutie, deoarece textele de lege criticate nu se încadrează în nici una dintre situatiile în care “poate fi restrâns dreptul fundamental la garantarea creantelor împotriva statului”. Se consideră că sunt încălcate si dispozitiile constitutionale ale art. 49 alin. (2), prin aceea că prevederile criticate “ating însăsi existenta dreptului, câtă vreme nu fixează un termen sau o sanctiune în sarcina ordonatorului de credite, lăsând la latitudinea sa subiectivă termenul si modalitatea de plată, nefixând nici măcar o ordine de satisfacere a creantelor”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că limitarea executării, instituită de ordonantă, numai asupra resurselor bănesti ale institutiilor publice alocate de la buget, în acest scop, este concordantă cu principiile Constitutiei.

Interzicerea executării silite asupra altor fonduri bănesti decât cele alocate de la bugetul de stat constituie “o normă de protectie de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu să se ajungă la lipsirea unei institutii publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlu executoriu”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 288/2002, prevederi care au următorul cuprins:

- Art. 1: “Executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligatia de plată respectivă.”;

- Art. 2: “Ordonatorii principali de credite bugetare au obligatia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în conditiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii si ale institutiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plătii sumelor stabilite prin titluri executorii.”;

- Art. 3: “În procesul executării silite a sumelor datorate de către institutiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operatiuni privind plăti dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare si a destinatiilor aprobate potrivit legii.”

Tribunalul Cluj - Sectia civilă consideră că aceste dispozitii de lege contravin prevederilor art. 41 alin. (1) si ale art. 49 din Constitutie, care prevăd:

- Art. 41 alin. (1): “Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.”;

- Art. 49: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea sigurantei nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertătii.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea Constitutională constată că prevederile art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 288/2002, au mai făcut obiectul controlului de neconstitutionalitate, prin raportare la art. 41 din Constitutie.

Astfel, prin Decizia nr. 326 din 26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 11 martie 2003, Curtea, respingând exceptia de neconstitutionalitate, a retinut că: “[...] dispozitiile legale criticate instituie anumite limite ale executării silite, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse financiare ale institutiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget cu această destinatie, dar aceste limite nu contravin dispozitiilor art. 41 si ale art. 135 ale Legii fundamentale, referitoare la protectia proprietătii private.

Ratiunea reglementării acestor dispozitii o constituie instituirea unei discipline financiare, care nu poate fi socotită o înfrângere a dispozitiilor constitutionale referitoare la protectia proprietătii private si garantarea creantelor asupra statului.”

Cele statuate prin decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea solutiei pronuntate.

În plus, în această cauză o altă critică de neconstitutionalitate constă, în esentă, în sustinerea potrivit căreia prevederile art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 lasă la latitudinea subiectivă a ordonatorilor de credite termenul si modalitatea de plată a obligatiilor institutiilor publice, aducându-se astfel atingere dreptului statului la satisfacerea creantelor sale. Se consideră că în felul acesta se încalcă prevederile art. 49 alin. (2) din Constitutie, conform cărora “Restrângerea trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertătii”.

Curtea constată că sustineri asemănătoare au mai fost formulate într-o cauză în care tot Tribunalul Cluj, dar Sectia comercială si de contencios administrativ, a ridicat din oficiu exceptia de neconstitutionalitate a acelorasi prevederi de lege. În legătură cu acestea Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 161 din 22 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 23 mai 2003, si s-a retinut că art. 41 alin. (1) teza a doua din Constitutie consacră dreptul legiuitorului de a stabili continutul si limitele dreptului de proprietate si ale creantelor asupra statului. “Or, este tocmai ceea ce se realizează pe calea Ordonante Guvernului nr. 22/2002.

Instituirea anumitor restrictii, impuse de ratiuni evidente, în valorificarea dreptului creditorului, nu înseamnă negarea posibilitătii acestuia de a si-l realiza, tot asa cum instituirea unor termene pentru introducerea unei actiuni sau pentru exercitarea căilor de atac nu semnifică restrângerea accesului liber la justitie”. De asemenea, a mai retinut că, “atâta vreme cât norma constitutională garantând creantele asupra statului nu precizează că aceasta presupune executarea lor de îndată, conditiile instituite în această materie prin ordonantă, chiar dacă afectează celeritatea procedurii, nu contravin Legii fundamentale, ci, urmărind găsirea resurselor necesare pentru executarea obligatiilor, cu respectarea exigentelor impuse de constituirea si executarea bugetului, nu fac decât să dea expresie obligatiei constitutionale a garantării obligatiilor asupra statului”.

Pentru argumentele retinute în Decizia nr. 161 din 22 aprilie 2003, care îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, Curtea constată că prevederile art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 nu încalcă nici dispozitiile art. 49 alin. (2) din Constitutie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1-3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 288/2002, exceptie ridicată de instantă din oficiu în Dosarul nr. 7.645/2002 al Tribunalului Cluj - Sectia civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iunie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent sef,

Gabriela Dragomirescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 571/2003 privind contractarea unui împrumut extern sub forma unei emisiuni de obligatiuni pe pietele externe de capital, denominate în euro

 

În temeiul art. 107 din Constitutie,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Articolul 1 din Hotărârea Guvernului nr. 571/2003 privind contractarea unui împrumut extern sub forma unei emisiuni de obligatiuni pe pietele externe de capital, denominate în euro, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 30 mai 2003, se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art. 1. - Guvernul, prin Ministerul Finantelor Publice, contractează un împrumut prin lansarea unei emisiuni de obligatiuni denominate în euro pe pietele externe de capital, în limita sumei de 700 milioane euro, cu scadentă la 7 ani. Lansarea emisiunii se face cu discont fată de valoarea nominală si este administrată de către consortiul format din băncile de investitii Citigroup, Deutsche Bank, JP Morgan si UBS Warburg.”

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 20 iunie 2003.

Nr. 710.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL INDUSTRIEI SI RESURSELOR

 

ORDIN

privind aprobarea Listei cuprinzând standardele române din domeniul aparatelor de cântărit cu functionare neautomată care adoptă standarde europene armonizate

 

Având în vedere prevederile art. 7 alin. (1) si (2) din Hotărârea Guvernului nr. 617/2003 pentru stabilirea conditiilor de introducere pe piată si de punere în functiune a aparatelor de cântărit cu functionare neautomată,

în baza art. 3 alin. (1) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 193/2002 privind organizarea si functionarea Biroului Român de Metrologie Legală,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 19/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Industriei si Resurselor, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul industriei si resurselor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Lista cuprinzând standardele române din domeniul aparatelor de cântărit cu functionare neautomată care adoptă standarde europene armonizate, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului industriei si resurselor nr. 57/2002 privind aprobarea Listei cuprinzând standardele române prin care se adoptă standardele europene armonizate, ale căror prevederi se referă la aparatele de cântărit cu functionare neautomată, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 11 martie 2002.

Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul industriei si resurselor,

Dan Ioan Popescu

 

Bucuresti, 19 iunie 2003.

Nr. 365.

 

ANEXĂ

 

LISTA

cuprinzând standardele române din domeniul aparatelor de cântărit cu functionare neautomată care adoptă standarde europene armonizate

 

Nr. crt.

Numărul de referintă

Titlul

1.

SR EN 45501:2000

Aspecte metrologice ale aparatelor de cântărit cu functionare neautomată

 

MINISTERUL INDUSTRIEI SI RESURSELOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Prescriptiei tehnice PT A 3-2003, editia 1, “Cerinte tehnice privind proiectarea, construirea, omologarea, instalarea, utilizarea si verificarea tehnică periodică a aparatelor consumatoare de combustibili lichizi”

 

În aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea si functionarea Inspectiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 37 din 21 ianuarie 2002,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 19/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Industriei si Resurselor, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere referatul de aprobare prezentat,

ministrul industriei si resurselor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Prescriptia tehnică PT A 3-2003, editia 1, “Cerinte tehnice privind proiectarea, construirea, omologarea, instalarea, utilizarea si verificarea tehnică periodică a aparatelor consumatoare de combustibili lichizi”, cuprinsă în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul industriei si resurselor,

Dan Ioan Popescu

 

Bucuresti, 19 iunie 2003.

Nr. 366.


*) Anexa se publică ulterior.