MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 171 (XV) - Nr. 333         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 16 mai 2003

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

187. - Lege privind competenta de jurisdictie, recunoasterea si executarea în România a hotărârilor în materie civilă si comercială pronuntate în statele membre ale Uniunii Europene

 

271. - Decret pentru promulgarea Legii privind compe- tenta de jurisdictie, recunoasterea si executarea în România a hotărârilor în materie civilă si comercială pronuntate în statele membre ale Uniunii Europene

 

277. - Decret privind înaintarea în gradul următor a unor generali în retragere, veterani de război, precum si acordarea gradului de general de brigadă si de general de flotilă aeriană în retragere unor colonei si unui comandor în retragere, veterani de război, din Ministerul Apărării Nationale si Ministerul de Interne

 

278. - Decret privind acordarea gradului de general de flotilă aeriană unui comandor din Ministerul Apărării Nationale si trecerea acestuia în rezervă

 

279. - Decret pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Protocolului optional la Conventia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare fată de femei, adoptat la New York la 6 octombrie 1999

 

280. - Decret pentru supunerea spre aprobare Parlamentului a aderării României la art. 1, în forma modificată, adoptat la Geneva la 21 decembrie 2001, la Protocolul privind interzicerea sau limitarea folosirii minelor, armelor-capcană si altor dispozitive, în forma modificată, adoptat la Geneva la 3 mai 1996 (Protocolul II modificat la 3 mai 1996), si la Protocolul aditional privind armele laser care pot provoca orbirea (Protocolul IV), adoptat la Viena la 13 octombrie 1995, ale Conventiei privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor arme clasice care ar putea fi considerate ca producând efecte traumatice excesive sau care ar lovi fără discriminare, adoptată la Geneva la 10 octombrie 1980

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

            227. - Ordin al ministrului industriei si resurselor privind aprobarea Listei standardelor române care adoptă standardele europene armonizate referitoare la aparatele consumatoare de combustibili gazosi

 

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind competenta de jurisdictie, recunoasterea si executarea în România a hotărârilor în materie civilă si comercială pronuntate în statele membre ale Uniunii Europene

 

            Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

            Art. 1. - (1) Prezenta lege cuprinde reguli privind competenta de solutionare a litigiilor născute dintr-un raport de drept international privat în materie civilă si comercială, precum si norme privind recunoasterea si executarea hotărârilor judecătoresti pronuntate în statele membre ale Uniunii Europene.

            (2) Dispozitiile Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat sunt aplicabile în măsura în care prezenta lege nu stabileste o altă reglementare.

            Art. 2. - (1) În sensul prezentei legi, prin raport de drept international privat se întelege raportul juridic de drept privat cu element de extraneitate, în care elementul de extraneitate apartine oricăruia dintre statele membre ale Uniunii Europene, denumite în continuare state membre.

            (2) Prin hotărâre pronuntată într-un stat membru se întelege orice act de jurisdictie pronuntat de o instantă dintr-un stat membru, indiferent de denumirea acestui act, inclusiv un decret, ordin, decizie sau mandat de executare, precum si actul prin care se stabilesc de către grefier cheltuielile de judecată.

            (3) Prezenta lege nu se aplică în cazul litigiilor si al hotărârilor pronuntate în statele membre privind

            a) capacitatea juridică a persoanei fizice;

            b) dreptul de proprietate derivat dintr-o relatie matrimonială;

            c) succesiunile;

            d) asigurările sociale;

            e) arbitrajul;

            f) reorganizarea, lichidarea, concordatul sau alte măsuri similare, pronuntate în cadrul procedurilor de insolventă.

 

CAPITOLUL II

Competenta

SECTIUNEA 1

Competenta generală

 

Art. 3. - Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, instantele judecătoresti române sunt competente să solutioneze litigiile dintre o parte română si o parte străină sau numai dintre străini, persoane fizice ori persoane juridice, dacă pârâtul sau cel putin unul dintre pârâti îsi are domiciliul, resedinta ori fondul de comert în România.

Art. 4. - Persoana având domiciliul sau, după caz, sediul în România ori într-un stat membru poate fi chemată în judecată în fata instantelor din alt stat membru, respectiv în fata instantelor române, după cum urmează:

a) în materie contractuală, la instanta statului pe al cărui teritoriu se află locul de executare. În sensul prezentului articol, prin loc de executare se întelege, în cazul vânzării de mărfuri, locul unde au fost sau ar fi trebuit să fie livrate mărfurile, iar în cazul prestărilor de servicii, locul unde au fost sau ar fi trebuit să fie prestate serviciile;

b) în materia obligatiei de întretinere, la instanta statului pe al cărui teritoriu se află domiciliul sau resedinta creditorului, dacă cererea este formulată pe cale principală. În cazul în care cererea privind pensia de întretinere este formulată pe cale accesorie, este competentă instanta care, potrivit legii, este chemată să solutioneze cererea principală;

c) în materie delictuală, la instanta statului pe al cărui teritoriu s-a produs sau urmează să se producă prejudiciul;

d) în cazul actiunii civile în despăgubiri sau în restituire de bunuri ca urmare a săvârsirii unei infractiuni, la instanta învestită cu solutionarea actiunii penale, dacă acea instantă este competentă, conform legislatiei nationale, să solutioneze actiunea civilă;

e) în cazul litigiilor rezultate în urma functionării unei sucursale, agentii sau a unei alte unităti, în fata instantelor de la locul unde se află sucursala, agentia sau unitatea în cauză;

f) în cazul fondatorului, administratorului sau beneficiarului unui fond creat în temeiul unui statut, document scris sau unei conventii verbale, cu confirmare scrisă, în fata instantelor din statul membru unde fondul în cauză îsi are sediul;

g) în cazul unui litigiu referitor la plata unei remuneratii pretinse pentru salvarea unei încărcături sau a unor mărfuri, la instanta competentă să dispună sechestrarea încărcăturii ori a mărfii în vederea obtinerii unei astfel de plăti, dacă pârâtul detinea, la momentul operatiei de salvare, un drept asupra încărcăturii sau a mărfii.

Art. 5. - Persoana având domiciliul sau, după caz, sediul în România ori într-un stat membru mai poate fi chemată în judecată:

a) în cazul unei cereri în revendicare, îndreptată împotriva mai multor pârâti, la instanta statului pe al cărui teritoriu se află domiciliul sau sediul oricăruia dintre pârâti, dacă datorită raportului de conexitate dintre cereri există interesul judecării lor împreună;

b) într-o cerere întemeiată pe obligatia de garantie, la instanta competentă să solutioneze cererea privind obligatia principală;

c) în cazul unei actiuni pe temei contractual care poate fi conexată unei actiuni reale imobiliare îndreptate împotriva aceleiasi persoane, la instanta în a cărei rază teritorială este situat imobilul;

d) în cazul unei cereri întemeiate pe acelasi act sau fapt ca si o altă actiune anterioară, în fata instantei la care se află pe rol aceasta.

 

SECTIUNEA a 2-a

Competenta în materie de asigurări

 

            Art. 6. - În materie de asigurări competenta se determină potrivit dispozitiilor prezentei sectiuni.

            Art. 7. - (1) Asigurătorul având sediul pe teritoriul României sau al unui stat membru poate fi chemat în judecată după cum urmează:

            a) în fata instantei statului pe al cărui teritoriu îsi are sediul;

            b) în fata instantei române ori, după caz, a statului membru pe al cărui teritoriu îsi are domiciliul sau, după caz, sediul detinătorul politei de asigurare, asiguratul ori beneficiarul asigurării;

            c) dacă este coasigurător, în fata instantei române ori din statul membru la care este introdusă actiunea împotriva asigurătorului principal.

            (2) În cazul în care asigurătorul nu are sediul pe teritoriul României sau al unui stat membru, însă detine o sucursală, agentie ori o altă unitate pe acest teritoriu, se consideră ca având sediul în România sau, după caz, în acel stat membru, în cazul litigiilor rezultate în urma functionării acelei sucursale, agentii sau unităti.

            Art. 8. - În cazul asigurării de răspundere civilă sau al asigurării de bunuri imobile, asigurătorul poate fi chemat în judecată si în fata instantelor din statul pe al cărui teritoriu s-a produs prejudiciul. Aceleasi instante sunt competente dacă există bunuri mobile acoperite de aceeasi polită de asigurare, iar paguba a fost cauzată de acelasi eveniment neprevăzut.

            Art. 9. - În cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul poate fi chemat în judecată în fata instantei dintr-un stat membru sau din România, la care partea vătămată a introdus cerere împotriva asiguratului.

Art. 10. - (1) Asigurătorul poate intenta actiune numai la instantele din România ori din statul membru pe al cărui teritoriu se află domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului, indiferent dacă acesta este detinătorul politei de asigurare, asiguratul ori un beneficiar.

(2) Dispozitiile prezentei sectiuni nu aduc atingere dreptului asigurătorului de a introduce o cerere reconventională la instanta la care, în conformitate cu prezenta sectiune, actiunea initială este în curs.

Art. 11. - (1) De la dispozitiile art. 6-9 se poate deroga printr-o conventie încheiată ulterior nasterii litigiului.

(2) Dacă la data încheierii contractului de asigurare asigurătorul si asiguratul aveau domiciliul ori sediul pe teritoriul României sau al aceluiasi stat membru, clauza privind competenta instantelor din acest stat este valabilă chiar dacă prejudiciul s-a produs pe teritoriul altui stat, cu conditia ca un astfel de acord să nu vină în contradictie cu legea statului pe al cărui teritoriu îsi aveau domiciliul sau, după caz, sediul părtile.

Art. 12. - Se poate deroga, de asemenea, în ceea ce priveste instanta competentă să solutioneze litigiul născut dintr-un contract de asigurare, dacă asigurarea acoperă unul sau mai multe dintre următoarele riscuri:

a) pagube produse navelor maritime, instalatiilor din zona de coastă sau din largul mării ori aeronavelor, rezultate în urma utilizării lor în scopuri comerciale;

b) pagube produse bunurilor aflate în tranzit, altele decât bagajele călătorilor, atunci când tranzitul este integral sau partial efectuat cu nave maritime ori aeronave;

c) răspunderea decurgând din utilizarea sau exploatarea navelor, instalatiilor ori aeronavelor mentionate la lit. a), cu exceptia răspunderii pentru vătămări corporale produse călătorilor sau pentru pierderea ori deteriorarea bagajelor acestora;

d) răspunderea pentru pierderile sau daunele cauzate bunurilor aflate în tranzit, altele decât bagajele călătorilor, atunci când tranzitul este integral sau partial efectuat cu nave maritime ori aeronave.

 

SECTIUNEA a 3-a

Competenta în privinta contractelor încheiate cu consumatorii

 

Art. 13. - (1) În materia contractelor încheiate de o persoană în calitate de consumator, într-un scop situat în afara domeniului său profesional, instanta competentă este determinată în conformitate cu dispozitiile prezentei sectiuni, în cazul în care:

a) contractul are ca obiect vânzarea de bunuri în temeiul sistemului de creditare cu plata în rate;

b) contractul are ca obiect un împrumut rambursabil în rate sau orice altă formă de credit încheiată în scopul finantării vânzării de bunuri; sau

c) în celelalte cazuri, dacă contractul a fost încheiat cu un agent economic care desfăsoară activităti comerciale în statul membru pe teritoriul căruia este domiciliat consumatorul sau care, prin orice mijloace, îsi directionează activitătile spre acel stat membru ori spre mai multe state, inclusiv acel stat membru, iar contractul intră în sfera de actiune a acestor activităti.

(2) Când un consumator încheie un contract cu o parte care nu îsi are domiciliul ori sediul pe teritoriul unui stat membru sau al României, însă detine o sucursală, agentie ori altă întreprindere pe teritoriul unuia dintre statele membre sau al României, se consideră, în cazul litigiilor rezultate din functionarea sucursalei, agentiei ori întreprinderii, că partea în cauză îsi are domiciliul sau sediul pe teritoriul statului respectiv.

(3) Prevederile prezentei sectiuni se aplică si contractelor de transport care, pentru un pret forfetar, oferă o combinatie între călătorie si cazare.

Art. 14. - Un consumator poate introduce o actiune împotriva celeilalte părti fie la instantele din România ori din statul membru în care aceasta îsi are domiciliul sau sediul, fie la instantele din locul unde consumatorul îsi are domiciliul ori, după caz, sediul.

Art. 15. - (1) Agentul economic poate introduce actiune împotriva consumatorului numai la instantele din România ori din statul pe al cărui teritoriu se află domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului.

(2) Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului agentului economic de a introduce o cerere reconventională la instanta la care, în conformitate cu prezenta sectiune, actiunea initială este în curs.

Art. 16. - (1) De la dispozitiile art. 13 si 14 se poate deroga prin conventie încheiată ulterior nasterii litigiului.

(2) Dacă la data încheierii contractului părtile aveau domiciliul sau sediul pe teritoriul aceluiasi stat, clauza privind competenta instantelor din acel stat este valabilă, cu conditia ca un astfel de acord să nu vină în contradictie cu legea din statul în cauză.

 

SECTIUNEA a 4-a

Competenta în privinta contractelor individuale de muncă

 

Art. 17. - (1) În privinta contractelor individuale de muncă, instanta competentă este determinată în conformitate cu dispozitiile prezentei sectiuni.

(2) Dacă un angajat încheie un contract individual de muncă cu un angajator care nu îsi are domiciliul ori sediul pe teritoriul unui stat membru sau al României, sunt competente instantele române ori ale statului membru pe teritoriul căruia se află sucursala, agentia sau unitatea detinută de angajator, în cazul litigiilor rezultate din functionarea acestora.

Art. 18. - Angajatorul având domiciliul sau sediul în România ori într-un stat membru poate fi chemat în judecată:

a) în fata instantelor din statul respectiv;

b) în fata instantelor din România sau din statul membru în care angajatul îsi desfăsoară în mod obisnuit activitatea ori unde se află ultimul loc în care acesta si-a desfăsurat activitatea. Dacă angajatul nu-si desfăsoară sau nu si-a desfăsurat în mod obisnuit activitatea pe teritoriul aceleiasi tări, sunt competente instantele din locul unde este sau a fost situat domiciliul ori, după caz, sediul angajatorului.

Art. 19. - (1) Un angajator nu poate introduce actiuni decât la instantele de pe teritoriul României sau ale statului membru în care angajatul îsi are domiciliul.

(2) Dispozitiile prezentei sectiuni nu aduc atingere dreptului angajatorului de a introduce o cerere reconventională la instanta la care, în conformitate cu prezenta sectiune, actiunea initială este în curs.

Art. 20. - De la dispozitiile prezentei sectiuni nu se poate face derogare decât printr-un acord încheiat după nasterea litigiului sau care permite angajatului să introducă actiuni la alte instante decât cele indicate în cadrul prezentei sectiuni.

 

SECTIUNEA a 5-a

Competenta exclusivă

 

Art. 21. - Solutionarea actiunilor reale imobiliare este exclusiv de competenta instantelor statului pe al cărui teritoriu este situat imobilul.

Art. 22. - Litigiile privind constituirea si încetarea societătilor comerciale si a altor persoane juridice, cele privind modificarea actului constitutiv si/sau a statutului, precum si cele vizând valabilitatea deciziilor organelor acestora sunt de competenta instantei statului pe al cărui teritoriu se află sediul persoanei juridice. Pentru determinarea sediului instanta aplică normele sale de drept international privat.

Art. 23. - Actiunile care au ca obiect valabilitatea înscrierilor în registre publice sunt de competenta instantelor statului pe al cărui teritoriu se păstrează registrele.

Art. 24. - Actiunile privind înregistrarea sau valabilitatea brevetelor, mărcilor, desenelor si modelelor, precum si a altor drepturi analoage care necesită depunerea sau înregistrarea sunt de competenta instantelor statului pe al cărui teritoriu a fost solicitată ori a avut loc depunerea sau înregistrarea ori unde se consideră, potrivit legislatiei în vigoare, că a avut loc aceasta.

Art. 25. - Actiunile privitoare la executarea hotărârilor sunt de competenta instantelor din statul pe al cărui teritoriu a fost sau urmează să fie executată hotărârea.

Art. 26. - Conventia părtilor cu privire la solutionarea oricărui litigiu care a survenit sau poate surveni în legătură cu un raport juridic determinat înlătură competenta oricăror alte instante, stabilită potrivit prezentei legi, dacă este încheiată în formă scrisă sau în orice alt mod care să ateste, potrivit legii ori uzantelor din comertul international, intentia părtilor cu privire la stabilirea instantei competente.

Art. 27. - Instanta sesizată cu o cerere pentru care competenta apartine exclusiv instantei dintr-un alt stat îsi declară din oficiu lipsa de competentă.

 

SECTIUNEA a 6-a

Verificarea competentei si a admisibilitătii

 

Art. 28. - Înfătisarea pârâtului în fata instantei române la care este chemat în judecată are ca efect recunoasterea de drept a competentei acestei instante, cu exceptia cazurilor de competentă exclusivă prevăzute de prezenta lege sau dacă înfătisarea are ca obiect contestarea competentei.

Art. 29. - (1) În cazul în care pârâtul domiciliat pe teritoriul unui stat membru este chemat în judecată în fata unei instante române care nu este competentă, potrivit prezentei legi, iar pârâtul nu se înfătisează în instantă, instanta română îsi declară din oficiu lipsa de competentă.

(2) Instanta suspendă actiunea până când se dovedeste că pârâtul a primit actul de sesizare a instantei în timp util pentru pregătirea apărării sau că au fost întreprinse toate demersurile necesare în acest sens.

(3) Comunicarea actelor judiciare si extrajudiciare va fi realizată potrivit legislatiei în vigoare, în conformitate cu conventiile internationale în domeniul cooperării judiciare în materie civilă si comercială, la care România este parte.

 

SECTIUNEA a 7-a

Măsuri provizorii si conservatorii

 

Art. 30. - Pot fi solicitate instantei române măsuri provizorii si conservatorii, potrivit legii române, chiar dacă pentru solutionarea fondului cauzei ar fi competentă o instantă dintr-un stat membru.

 

SECTIUNEA a 8-a

Litispendentă si conexitate

 

Art. 31. - (1) În cazul în care se introduce o actiune la instanta română, ulterior introducerii unei actiuni cu acelasi obiect si între aceleasi părti la o instantă dintr-un stat membru, instanta română suspendă din oficiu actiunea până la stabilirea competentei primei instante sesizate.

(2) După stabilirea competentei primei instante sesizate, instanta română îsi declină competenta în favoarea acesteia.

Art. 32. - (1) În cazul în care la o instantă română se introduce o actiune aflată în raport de conexitate cu o actiune introdusă anterior la o instantă dintr-un stat membru, instanta română poate suspenda actiunea.

(2) În cazul în care actiunile aflate în raport de conexitate se află în primă instantă, instanta română poate, la cererea uneia dintre părti, să-si decline competenta în favoarea instantei întâi sesizate, dacă aceasta este competentă să solutioneze actiunea instantei române si dacă legislatia natională permite conexarea acestor actiuni.

(3) Sunt considerate în raport de conexitate acele actiuni care sunt atât de strâns legate între ele încât este eficient ca acestea să fie judecate împreună pentru a se evita riscul pronuntării unor hotărâri ireconciliabile ce pot rezulta în cazul actiunilor separate.

Art. 33. - Dacă actiunile aflate în raport de conexitate intră în competenta exclusivă a mai multor instante, instanta română, în cazul în care nu a fost sesizată prima, îsi declină competenta în favoarea primei instante sesizate.

Art. 34. - În sensul prezentei sectiuni, o instantă dintr-un stat membru sau din România este considerată sesizată:

a) la data la care a fost depus actul de sesizare sau un alt act echivalent la instanta respectivă, cu conditia ca reclamantul să fi luat măsurile necesare pentru ca actul să fie înmânat pârâtului, dacă avea această obligatie potrivit legii; sau

b) în cazul în care actul trebuie comunicat înainte de a fi depus la instantă, la data la care actul a fost primit de autoritatea responsabilă cu comunicarea acestuia, dacă, potrivit legii, reclamantul a luat măsurile necesare pentru ca acesta să fie depus la instante.

 

CAPITOLUL III

Recunoasterea si executarea în România a hotărârilor pronuntate în statele membre

 

SECTIUNEA 1

Recunoasterea hotărârilor pronuntate în statele membre

 

Art. 35. - O hotărâre pronuntată într-un stat membru este recunoscută de plin drept în România, în conditiile prezentei legi.

Art. 36. - (1) În caz de litigiu, orice persoană interesată poate solicita instantei române, pe cale principală, recunoasterea unei hotărâri pronuntate într-un stat membru.

Cererea de recunoastere se introduce la tribunalul în a cărui circumscriptie îsi are domiciliul ori sediul partea împotriva căreia se solicită recunoasterea sau, în lipsa acestuia, la tribunalul competent să încuviinteze executarea, potrivit art. 41.

(2) Cererea de recunoastere poate fi, de asemenea, rezolvată pe cale incidentală de către instanta sesizată cu un proces având un alt obiect, dacă recunoasterea este necesară pentru solutionarea acestui proces.

Art. 37. - Hotărârea pronuntată într-un stat membru nu poate fi recunoscută în unul dintre următoarele cazuri:

a) hotărârea încalcă ordinea publică de drept international privat român;

b) hotărârea a fost pronuntată în lipsa pârâtului, iar instanta constată că actul de sesizare a instantei sau un alt act echivalent nu a fost înmânat în timp util, astfel încât pârâtul să aibă posibilitatea de a-si pregăti apărarea, cu conditia ca pârâtul să fi exercitat căile de atac împotriva hotărârii, dacă a avut posibilitatea să o facă;

c) hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronuntată de o instantă română într-un litigiu între aceleasi părti;

d) hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronuntată anterior de o instantă dintr-un stat membru sau dintr-un stat tert, între aceleasi părti si având acelasi obiect, dacă hotărârea anterioară îndeplineste conditiile

pentru a fi recunoscută în România.

Art. 38. - (1) O hotărâre nu poate fi recunoscută dacă vine în conflict cu dispozitiile prezentei legi privitoare la competenta în materie de asigurări, protectia consumatorului, precum si la competenta exclusivă.

(2) La verificarea acestor reguli de competentă instanta este tinută de constatările de fapt în temeiul cărora instanta din statul membru si-a argumentat competenta.

(3) Sub rezerva dispozitiilor alin. (1), competenta instantei din statul membru nu poate fi revizuită. Dispozitia prevăzută la art. 37 lit. a) nu poate fi aplicată normelor în materie de competentă.

Art. 39. - Instanta română nu poate proceda la examinarea în fond a hotărârii unui stat membru si nici la modificarea ei.

Art. 40. - Instanta română poate suspenda actiunea prin care se solicită recunoasterea unei hotărâri pronuntate de o instantă dintr-un stat membru în cazul în care, împotriva hotărârii a cărei recunoastere se cere, se introduce o cale de atac ordinară.

 

SECTIUNEA a 2-a

Executarea hotărârilor pronuntate în statele membre

 

Art. 41. - Hotărârile pronuntate într-un stat membru si care sunt executorii, potrivit legii instantelor care le-au pronuntat, vor fi puse în executare în România pe baza încuviintării date, la cererea părtii interesate, de către tribunalul în a cărui circumscriptie îsi are domiciliul ori sediul partea împotriva căreia se solicită executarea sau în a cărui circumscriptie urmează să se efectueze executarea.

Art. 42. - (1) În vederea comunicării documentelor procedurale, reclamantul poate desemna un mandatar special, domiciliat în circumscriptia teritorială a instantei căreia i-a fost solicitată încuviintarea executării.

(2) Cererea de încuviintare a executării va fi însotită de documentele prevăzute la art. 55.

Art. 43. - (1) În cazul în care hotărârea a cărei executare se cere contine solutii asupra mai multor capete de cerere care sunt disociabile, încuviintarea poate fi acordată separat.

(2) Persoana care cere încuviintarea executării poate cere ca titlul executoriu să se limiteze la anumite părti din hotărâre.

Art. 44. - (1) Hotărârea este declarată executorie în România dacă sunt îndeplinite conditiile prevăzute la art. 55, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii conditiilor prevăzute la art. 37.

(2) În această fază a procesului partea împotriva căreia se urmăreste executarea nu poate formula apărări cu privire la cererea de încuviintare a executării.

Art. 45. - (1) Hotărârea pronuntată de o instantă competentă dintr-un stat membru are fortă probantă în fata instantelor române cu privire la situatiile de fapt pe care le constată.

(2) Instanta română nu poate proceda la examinarea în fond a hotărârii statului membru si nici la modificarea ei.

Art. 46. - (1) Hotărârea de încuviintare a executării este adusă la cunostinta părtii care a cerut executarea, fără întârziere si potrivit procedurii prevăzute de legea română.

(2) Titlul executoriu este înmânat părtii împotriva căreia se cere executarea, însotit de hotărâre, în cazul în care aceasta nu a fost deja înmânată.

Art. 47. - (1) Hotărârea prin care s-a solutionat cererea de încuviintare a executării poate fi atacată cu recurs în termen de o lună de la comunicarea acesteia părtii împotriva căreia se cere executarea, dacă aceasta îsi are domiciliul sau sediul în România; în cazul în care partea nu îsi are domiciliul sau sediul în România, termenul de introducere a recursului este de două luni de la data comunicării către partea împotriva căreia se cere executarea sau la domiciliul acesteia.

(2) Dispozitiile art. 29 alin. (2) si (3) sunt aplicabile în mod corespunzător.

Art. 48. - (1) Solutionarea recursului nu poate conduce la respingerea cererii de încuviintare a executării pentru alt motiv decât cele prevăzute la art. 37. Recursul se solutionează de urgentă.

(2) Hotărârea a cărei executare se cere nu poate fi revizuită pe fond în nici o situatie.

(3) Instanta de recurs poate conditiona executarea de constituirea unei garantii.

(4) La cererea părtii împotriva căreia se solicită executarea, instanta de recurs poate suspenda actiunea dacă împotriva hotărârii a cărei executare se cere a fost introdusă, în statul membru de origine, o cale de atac ordinară sau dacă termenul de introducere a unei astfel de căi de atac nu a expirat încă; în acest din urmă caz instanta română poate preciza termenul în care poate fi exercitată calea de atac ordinară.

Art. 49. - (1) În cazul hotărârilor care trebuie recunoscute potrivit dispozitiilor prezentei legi, instantele române pot dispune, la cererea reclamantului, chiar si în lipsa unei cereri de încuviintare a executării, măsuri asigurătorii în cazuri urgente, spre a ocroti drepturi, interese sau bunuri ce au legătură cu jurisdictia lor.

(2) Hotărârea de încuviintare a executării va include, dacă este cazul, si autorizarea luării de măsuri de conservare.

Art. 50. - Până la expirarea termenului pentru introducerea recursului sau, după caz, până la solutionarea acestuia nu pot fi luate decât măsuri de conservare a bunurilor părtii împotriva căreia se urmăreste executarea.

Art. 51. - Hotărârea pronuntată într-un stat membru prin care se dispune plata de penalităti este executorie în România numai dacă suma ce urmează să fie plătită a fost stabilită în mod definitiv de instanta din statul membru de origine.

Art. 52. - Reclamantul care, în statul membru de origine, a beneficiat în întregime sau doar partial de asistentă juridică gratuită, de scutiri ori reduceri de taxe si alte cheltuieli de procedură va beneficia, în cadrul procedurii prevăzute de prezenta sectiune, de cea mai favorabilă formă de asistentă juridică si scutire de taxe si alte cheltuieli de judecată prevăzute de legea română.

Art. 53. - Persoana care cere încuviintarea executării hotărârii nu poate fi obligată să depună cautiune ori vreo altă garantie pentru această cerere pe motiv că este cetătean străin sau că nu îsi are domiciliul ori sediul în România.

Art. 54. - În cazul actiunii introduse în România pentru încuviintarea executării hotărârii pronuntate într-un stat membru nu se percepe nici un impozit sau taxă proportională cu valoarea litigiului în cauză.

 

SECTIUNEA a 3-a

Dispozitii comune

 

Art. 55. - (1) Partea care cere recunoasterea sau solicită încuviintarea executării unei hotărâri pe teritoriul României trebuie să prezinte o copie a hotărârii care să întrunească conditiile necesare în vederea stabilirii autenticitătii acesteia.

(2) Partea care solicită executarea unei hotărâri trebuie să prezinte, de asemenea, si certificatul mentionat în anexa nr. 1.

(3) La cererea instantei române, documentele vor fi însotite de traduceri certificate de o persoană autorizată în acest sens în unul dintre statele membre sau în România.

(4) În cazul nedepunerii certificatului prevăzut la alin. (1), instanta română sau autoritatea competentă poate să fixeze un termen pentru prezentarea acestuia, să accepte un document echivalent ori, în cazul în care consideră că dispune de suficiente informatii, să dispenseze partea de prezentarea acestui document.

Art. 56. - Instanta sau autoritatea competentă din România care a pronuntat hotărârea a cărei recunoastere ori executare se cere într-un stat membru eliberează, la cererea oricărei părti interesate, un certificat, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 1.

Art. 57. - În cazul documentelor prevăzute la art. 55 si 56, precum si pentru documentul de numire a unui mandatar special nu este necesară legalizarea sau o formalitate echivalentă.

 

CAPITOLUL IV

Actele autentice si tranzactiile judiciare

 

Art. 58. - (1) Documentele întocmite sau înregistrate oficial ca acte autentice si care sunt executorii într-un stat membru sunt, la cerere, declarate executorii în România, cu respectarea procedurii prevăzute la sectiunea a 3-a a cap. III. Instanta la care se introduce recurs, potrivit art. 47 si 48, poate respinge cererea de încuviintare a executării sau, respectiv, poate revoca hotărârea de încuviintare a executării numai dacă executarea este vădit contrară ordinii publice din România.

(2) Întelegerile referitoare la obligatiile de întretinere, încheiate cu autoritătile administrative sau autentificate de acestea sunt, de asemenea, considerate acte autentice, în sensul alin. (1).

(3) Actul prezentat trebuie să îndeplinească conditiile necesare pentru autentificare în statul membru de origine.

(4) Dispozitiile sectiunii a 3-a a cap. III se aplică în mod corespunzător. Autoritatea competentă a statului membru în care a fost întocmit sau înregistrat un act autentic eliberează, la cererea oricărei părti interesate, un certificat potrivit modelului prezentat în anexa nr. 2.

Art. 59. - Tranzactiile judiciare care au fost aprobate de o instantă în cursul unui proces si care sunt executorii în statul membru în care au fost încheiate sunt executorii si pe teritoriul României, în aceleasi conditii ca si actele autentice. Instanta sau autoritatea competentă din statul membru în care a fost aprobată tranzactia eliberează, la cererea oricăreia dintre părtile interesate, un certificat potrivit anexei nr. 1.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii finale

 

Art. 60. - (1) Pentru a determina dacă o parte îsi are domiciliul sau sediul pe teritoriul României, instanta română va aplica legea sa internă.

(2) În cazul în care o parte nu îsi are domiciliul sau sediul pe teritoriul României, instanta sesizată pentru a determina dacă partea îsi are domiciliul ori, după caz, sediul pe teritoriul unui alt stat membru aplică legea statului membru în cauză.

Art. 61. - (1) În sensul prezentei legi, o persoană juridică îsi are sediul real acolo unde se află sediul social sau, dacă există sedii în mai multe state, acolo unde se află centrul principal de conducere si de gestiune a activitătii statutare, chiar dacă hotărârile organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de actionari sau asociati din alte state.

(2) În cazul Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, precum si al Irlandei, prin sediu real se întelege sediul social sau, în lipsa acestuia, locul de înregistrare ori locul după a cărui lege s-a înfiintat persoana juridică.

Art. 62. - Fără a se aduce atingere dispozitiilor mai favorabile ale legilor nationale, persoanele domiciliate pe teritoriul României sau al unui stat membru, care sunt urmărite în fata instantelor penale din alte state membre pentru o infractiune săvârsită din culpă, pot fi judecate si în lipsă, cu conditia să fie reprezentate. Instanta sesizată poate dispune totusi citarea părtii; în caz de neprezentare, hotărârea pronuntată în cadrul actiunii civile fără ca persoana interesată să fi avut posibilitatea de a-si pregăti apărarea poate să nu fie recunoscută sau executată în România, potrivit legii nationale.

Art. 63. - (1) Prezenta lege nu aduce atingere aplicării dispozitiilor care reglementează competenta, recunoasterea si executarea hotărârilor în domenii specifice continute de instrumentele comunitare sau de legislatiile nationale armonizate potrivit acestor instrumente.

(2) Prezenta lege nu aduce atingere conventiilor la care România este parte si care reglementează competenta, recunoasterea si executarea hotărârilor în domenii speciale.

Art. 64. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta lege.

Art. 65. - Prezenta lege intră în vigoare în termen de un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 6 februarie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

            Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 15 aprilie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Bucuresti, 9 mai 2003.

Nr. 187.

 

ANEXA Nr. 1

 

CERTIFICATUL

mentionat la art. 55, 56 si 59 din lege

 

            1. Statul membru de origine

2. Instanta sau autoritatea competentă care eliberează certificatul

2.1. Numele

2.2. Adresa

2.3. Telefon/fax/e-mail

3. Instanta care a pronuntat hotărârea/a aprobat tranzactia judiciară*)

3.1. Tipul instantei

3.2. Locul instantei

4. Hotărârea/tranzactia judiciară*)

4.1. Data

4.2. Numărul de referintă

4.3. Părtile în cauză:

4.3.1. Numele reclamantului (reclamantilor)

4.3.2. Numele pârâtului (pârâtilor)

4.3.3. Numele celeilalte (celorlalte) părti, dacă este cazul

4.4. Data înmânării actului de instituire a actiunii

4.5. Textul hotărârii/tranzactiei judiciare*), anexat la prezentul certificat

5. Numele părtilor care au beneficiat de asistentă juridică

Hotărârea/tranzactia judiciară*) este executorie în statul membru de origine împotriva:

Numele: ….

Întocmit la .., la data de .…

 

Semnătura si/sau stampila


*) Se sterge ce nu corespunde.

 

ANEXA Nr. 2

 

CERTIFICATUL

mentionat la art. 58 din lege

 

            1. Statul membru de origine

            2. Autoritatea competentă care eliberează certificatul

2.1. Numele

2.2. Adresa

2.3. Telefon/fax/e-mail

3. Autoritatea care a atribuit actului autenticitate

3.1. Autoritatea care a participat la întocmirea actului autentic (dacă este cazul)

3.1.1. Numele si desemnarea autoritătii

3.1.2. Locul autoritătii

3.2. Autoritatea care a înregistrat actul autentic (dacă este cazul)

3.2.1. Tipul autoritătii

3.2.2. Locul autoritătii

4. Actul autentic

4.1. Descrierea actului

4.2. Data:

4.2.1. la care actul a fost întocmit;

4.2.2. dacă este diferită, la care actul a fost înregistrat

4.3. Numărul de referintă

4.4. Părtile în cauză:

4.4.1. Numele creditorului

4.4.2. Numele debitorului

5. Textul hotărârii executorii, anexat la prezentul certificat

Actul autentic este executoriu împotriva debitorului în statul membru de origine.

Întocmit la .., la data de ...

 

Semnătura si/sau stampila

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind competenta de jurisdictie, recunoasterea si executarea în România a hotărârilor în materie civilă si comercială pronuntate în statele membre ale Uniunii Europene

 

            În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

            Presedintele României decretează:

 

            Articol unic. - Se promulgă Legea privind competenta de jurisdictie, recunoasterea si executarea în România a hotărârilor în materie civilă si comercială pronuntate în statele membre ale Uniunii Europene si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 8 mai 2003.

Nr. 271.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind înaintarea în gradul următor a unor generali în retragere, veterani de război, precum si acordarea gradului de general de brigadă si de general de flotilă aeriană în retragere unor colonei si unui comandor în retragere, veterani de război, din Ministerul Apărării Nationale si Ministerul de Interne

 

            În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) si ale art. 99 din Constitutia României, precum si ale art. 4 lit. f) pct. 28 din Legea nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apărare a Tării, având în vedere propunerile ministrului apărării nationale si ministrului de interne si Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Tării nr. 45 din 25 aprilie 2003,

 

            Presedintele României decretează:

 

            Articol unic. - Pe data de 9 mai 2003 domnii generali în retragere, veterani de război, prevăzuti în anexa la prezentul decret, se înaintează în gradul următor, iar domnilor colonei si comandorului în retragere, veterani de război, prevăzuti în aceeasi anexă, li se acordă gradul de general de brigadă si de general de flotilă aeriană în retragere.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

În temeiul art. 99 alin. (2) din

Constitutia României,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

 

Bucuresti, 9 mai 2003.

Nr. 277.

 

ANEXĂ

 

Ministerul Apărării Nationale

- domnul general-maior în retragere, veteran de război, Constantin Ion Didulescu, în gradul de general-locotenent în retragere;

- domnul general-maior în retragere, veteran de război, Teodor Todor Halic, în gradul de general-locotenent în retragere;

- domnul general de brigadă în retragere, veteran de război, Aurel Nicolae Golcea, în gradul de general-maior în retragere;

- domnul colonel în retragere, veteran de război, Traian-Mircea Ioan Bălănescu, în gradul de general de brigadă în retragere;

- domnul colonel în retragere, veteran de război, Radu Virgil Cumpănas, în gradul de general de brigadă în retragere;

- domnul colonel în retragere, veteran de război, Nicolae Alexandru Ogescu, în gradul de general de brigadă în retragere;

- domnul colonel în retragere, veteran de război, Romulus Teodor Tiulescu, în gradul de general de brigadă în retragere;

- domnul colonel în retragere, veteran de război, Nicolae Gheorghe Zamfir, în gradul de general de brigadă în retragere;

- domnul comandor în retragere, veteran de război, Gheorghe Vasilef Constantin, în gradul de general de flotilă aeriană în retragere.

Ministerul de Interne

- domnul general de corp de armată în retragere, veteran de război, Dumitru Nicolai Penciuc, în gradul de general de armată în retragere;

- domnul colonel în retragere, veteran de război, Gheorghe Stan Bădescu, în gradul de general de brigadă în retragere;

- domnul colonel în retragere, veteran de război, Ionel-Alexandru Ion Hăulică, în gradul de general de brigadă în retragere.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea gradului de general de flotilă aeriană unui comandor din Ministerul Apărării Nationale si trecerea acestuia în rezervă

 

            În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) si ale art. 99 din Constitutia României, precum si ale art. 4 lit. f) pct. 28 din Legea nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apărare a Tării, având în vedere propunerile ministrului apărării nationale si Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Tării nr. S/44 din 25 aprilie 2003,

 

            Presedintele României decretează:

 

            Articol unic. - Pe data de 30 aprilie 2003 domnului comandor Vasile Petrea Alexandru i se acordă gradul de general de flotilă aeriană si se trece în rezervă cu noul grad.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

În temeiul art. 99 alin. (2) din

Constitutia României,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

 

Bucuresti, 12 mai 2003.

Nr. 278.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Protocolului optional la Conventia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare fată de femei, adoptat la New York la 6 octombrie 1999

 

            În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1) si ale art. 99 din Constitutia României, precum si ale art. 1 si 4 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea si ratificarea tratatelor, la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 106 din 10 aprilie 2003,

 

            Presedintele României decretează:

 

            Articol unic. - Se supune spre ratificare Parlamentului Protocolul optional la Conventia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare fată de femei, adoptat la New York la 6 octombrie 1999, si se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

În temeiul art. 99 alin. (2) din

Constitutia României,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

 

Bucuresti, 12 mai 2003.

Nr. 279.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru supunerea spre aprobare Parlamentului a aderării României la art. 1, în forma modificată, adoptat la Geneva la 21 decembrie 2001, la Protocolul privind interzicerea sau limitarea folosirii minelor, armelor-capcană si altor dispozitive, în forma modificată, adoptat la Geneva la 3 mai 1996 (Protocolul II modificat la 3 mai 1996), si la Protocolul aditional privind armele laser care pot provoca orbirea (Protocolul IV), adoptat la Viena la 13 octombrie 1995, ale Conventiei privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor arme clasice care ar putea fi considerate ca producând efecte traumatice excesive sau care ar lovi fără discriminare, adoptată la Geneva la 10 octombrie 1980

 

            În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1) si ale art. 99 din Constitutia României, precum si ale art. 1 si 4 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea si ratificarea tratatelor, la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 107 din 10 aprilie 2003,

 

            Presedintele României decretează:

 

            Articol unic. - Se supune spre aprobare Parlamentului aderarea României la art. 1, în forma modificată, adoptat la Geneva la 21 decembrie 2001, la Protocolul privind interzicerea sau limitarea folosirii minelor, armelorapcană si altor dispozitive, în forma modificată, adoptat la Geneva la 3 mai 1996 (Protocolul II modificat la 3 mai 1996), si la Protocolul aditional privind armele laser care pot provoca orbirea (Protocolul IV), adoptat la Viena la 13 octombrie 1995, ale Conventiei privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor arme clasice care ar putea fi considerate ca producând efecte traumatice excesive sau care ar lovi fără discriminare, adoptată la Geneva la 10 octombrie 1980, si se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

În temeiul art. 99 alin. (2) din

Constitutia României,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

 

Bucuresti, 12 mai 2003.

Nr. 280.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL INDUSTRIEI SI RESURSELOR

 

ORDIN

privind aprobarea Listei standardelor române care adoptă standardele europene armonizate referitoare la aparatele consumatoare de combustibili gazosi

 

În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) lit. a) si ale art. 15 din Hotărârea Guvernului nr. 453/2003 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată a aparatelor consumatoare de combustibili gazosi, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 19/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Industriei si Resurselor, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul industriei si resurselor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Lista standardelor române care adoptă standardele europene armonizate referitoare la aparatele consumatoare de combustibili gazosi, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Se abrogă prevederile Ordinului ministrului industriei si resurselor nr. 49/2002 privind aprobarea Listei cuprinzând standardele române prin care se adoptă standardele europene armonizate, ale căror prevederi se referă la aparatele consumatoare de combustibili gazosi, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 28 februarie 2002, precum si ale Ordinului ministrului industriei si resurselor nr. 591/2002 pentru completarea anexei la Ordinul ministrului industriei si resurselor nr. 49/2002 privind aprobarea Listei cuprinzând standardele române prin care se adoptă standardele europene armonizate, ale căror prevederi se referă la aparatele consumatoare de combustibili gazosi, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 7 decembrie 2002.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul industriei si resurselor,

Mihai Berinde,

secretar de stat

 

Bucuresti, 8 mai 2003.

Nr. 227.

 

ANEXĂ*)

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a