MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 171 (XV) - Nr. 365 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Joi, 29 mai 2003

SUMAR

LEGI SI DECRETE

227. - Lege privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 26/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor

325. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 26/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor

229. - Lege privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2003 pentru modificarea art. 33 din Ordonanta Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea si desfãsurarea activitãtii de turism în România

327. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2003 pentru modificarea art. 33 din Ordonanta Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea si desfãsurarea activitãtii de turism în România

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

541. - Hotãrâre privind stabilirea unor mãsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanti proveniti din instalatii mari de ardere

548. - Hotãrâre privind atributiile Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor ca minister coordonator al Programului de realizare a Sistemului national al perdelelor forestiere de protectie si componenta, modul de functionare si atributiile comandamentelor judetene de analizã a realizãrii programului anual de înfiintare a perdelelor forestiere de protectie

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 26/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

Articol unic. - Se aprobã Ordonanta Guvernului nr. 26 din 30 ianuarie 2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, adoptatã în temeiul art. 1 pct. II.11 din Legea nr. 680/2002 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 2 februarie 2003, cu urmãtoarele modificãri:

1. La articolul I punctul 2, alineatul (4¹) al articolului 41 va avea urmãtorul cuprins:

“(4¹) Ansamblul de vehicule cu mai mult de 6 osii si care depãseste limitele maselor totale maxime admise prevãzute în anexa nr. 2 va fi considerat atipic si va fi tarifat în conformitate cu prevederile anexei nr. 2.”

2. La articolul I punctul 3, literele c) si d) ale alineatului (1) al articolului 60 vor avea urmãtorul cuprins:

“c) nerespectarea prevederilor autorizatiilor speciale de transport pentru mase si/sau dimensiuni de gabarit depãsite se sanctioneazã cu amendã de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei;

d) lipsa autorizatiilor speciale de transport pentru mase si/sau dimensiuni de gabarit depãsite se sanctioneazã cu amendã de la 10.000.000 lei la 15.000.000 lei.”

3. Articolul III va avea urmãtorul cuprins:

“Art. III. - Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta ordonantã, va fi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, dupã aprobarea acesteia prin lege, dându-se textelor o nouã numerotare.”

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 15 aprilie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 8 mai 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

ALEXANDRU ATHANASIU

Bucuresti, 23 mai 2003.

Nr. 227.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 26/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 26/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 22 mai 2003.

Nr. 325.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2003 pentru modificarea art. 33 din Ordonanta Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea si desfãsurarea activitãtii de turism în România

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

Articol unic. - Se aprobã Ordonanta Guvernului nr. 5 din 16 ianuarie 2003 pentru modificarea art. 33 din Ordonanta Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea si desfãsurarea activitãtii de turism în România, adoptatã în temeiul art. 1 pct. II.17 din Legea nr. 680/2002 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 30 ianuarie 2003, cu urmãtoarea modificare:

- La articolul unic, articolul 33 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 33. - (1) Consiliile judetene pe a cãror razã administrativ-teritorialã se aflã trasee turistice montane si/sau pârtii de schi organizeazã, pânã la data de 30 septembrie 2003, servicii publice judetene “Salvamont” care coordoneazã activitatea de prevenire a accidentelor montane si de salvare în munti a persoanelor accidentate si supravegheazã activitatea de amenajare, întretinere si reabilitare a traseelor montane din judet.

(2) Consiliile locale pe a cãror razã administrativ-teritorialã existã pârtii de schi organizeazã, pânã la data de 30 septembrie 2003, servicii publice locale “Salvamont”.

(3) Compania Nationalã “Apele Române” - S.A. sau agentii economici care au în administrare plaje de litoral au obligatia sã înfiinteze, pânã la data de 30 iunie 2003, servicii publice “Salvamar” si posturi de prim ajutor medical.

(4) Consiliile locale si agentii economici care au în administrare stranduri sau plaje, altele decât cele de litoral, au obligatia sã înfiinteze, pânã la data de 30 iunie 2003, servicii publice locale de salvare sau posturi de salvare, dupã caz, precum si posturi de prim ajutor medical.

(5) Finantarea serviciilor publice judetene si locale “Salvamont” se asigurã din bugetele locale ale judetelor, respectiv ale municipiilor, ale oraselor sau comunelor, dupã caz.

(6) Finantarea serviciilor publice “Salvamar”, a posturilor de salvare si a posturilor de prim ajutor medical, precum si a serviciilor publice locale de salvare se asigurã din bugetul propriu de cãtre administrator, respectiv Compania Nationalã “Apele Române” - S.A., consiliile locale sau agentii economici, dupã caz.

(7) Prin hotãrâri ale Guvernului, la propunerea Ministerului Turismului, se aprobã normele privind prevenirea accidentelor montane si organizarea activitãtii de salvare în munti, precum si cele privind organizarea posturilor de salvare si a posturilor de prim ajutor pe plaje si în stranduri.”

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 15 aprilie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 8 mai 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

ALEXANDRU ATHANASIU

Bucuresti, 23 mai 2003.

Nr. 229.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2003 pentru modificarea art. 33 din Ordonanta Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea si desfãsurarea activitãtii de turism în România

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2003 pentru modificarea art. 33 din Ordonanta Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea si desfãsurarea activitãtii de turism în România si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 22 mai 2003.

Nr. 327.

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind stabilirea unor mãsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanti proveniti din instalatii mari de ardere

În temeiul art. 107 din Constitutie, al art. 42 alin. 2 lit. b) din Legea protectiei mediului nr. 137/1995, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, al art. 7 lit. c) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 243/2000 privind protectia atmosferei, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 655/2001, al art. 3 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea si controlul integrat al poluãrii, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 645/2002, si al art. 81 din Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, si Comunitãtile Europene si statele membre ale acestora, pe de altã parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat prin Legea nr. 20/1993,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - Prezenta hotãrâre are ca scop stabilirea unor mãsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanti proveniti din instalatii mari de ardere.

Art. 2. - În întelesul prezentei hotãrâri, definitiile termenilor folositi sunt prevãzute în anexa nr. 1.

Art. 3. - (1) Prevederile prezentei hotãrâri se aplicã instalatiilor de ardere a cãror putere termicã nominalã este egalã cu sau mai mare de 50 MW, denumite în continuare instalatii mari de ardere, indiferent de tipul de

combustibil utilizat.

(2) Prevederile prezentei hotãrâri nu se aplicã instalatiilor mari de ardere care utilizeazã în mod direct produsele de ardere în procesele tehnologice, cum sunt:

a) instalatii în care produsele de ardere sunt utilizate pentru reîncãlzirea sau încãlzirea directã, uscarea sau pentru orice alt tratament aplicat obiectelor ori materialelor, ca de exemplu: cuptoare de reîncãlzire si cuptoare pentru tratamente termice;

b) instalatii de postardere, ca de exemplu instalatiile de epurare a gazelor reziduale si care nu functioneazã ca instalatii de ardere independente;

c) instalatii de regenerare a catalizatorilor pentru cracare cataliticã;

d) instalatii de conversie a hidrogenului sulfurat în sulf;

e) reactoare utilizate în industria chimicã;

f) baterii de cocs;

g) caupere;

h) orice instalatie utilizatã pentru propulsia unui vehicul, a unei nave maritime, fluviale sau a unei aeronave;

i) turbine cu gaze utilizate pe platforme maritime;

j) turbine cu gaze în functiune, autorizate sau care au fost supuse procedurii de autorizare de cãtre autoritatea publicã competentã pentru protectia mediului, în conformitate cu legislatia în vigoare, înainte de 27 noiembrie 2002, cu conditia ca acestea sã fie puse în functiune cel mai târziu la 27 noiembrie 2003, fãrã a încãlca prevederile art. 12 alin. (1) si ale anexei nr. 2 sectiunile A si B.

(3) Prevederile prezentei hotãrâri nu se aplicã instalatiilor actionate de motoare diesel, de motoare alimentate cu benzinã sau cu carburant gazos.

Art. 4. - Dacã douã sau mai multe instalatii mari de ardere de tipurile II si III, distincte, sunt montate astfel încât, luând în considerare factorii tehnici si economici, gazele lor reziduale sã poatã fi evacuate, cu avizul autoritãtilor publice competente pentru protectia mediului, printr-un cos comun, combinatia formatã din astfel de instalatii este consideratã o singurã instalatie.

Art. 5. - (1) Functionarea instalatiilor mari de ardere de tipurile I si II este permisã, cu respectarea dispozitiilor legale privind protectia atmosferei si prevenirea, reducerea si controlul integrat al poluãrii, dacã se încadreazã în una dintre urmãtoarele conditii:

a) respectã valorile limitã de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi, prevãzute în anexele nr. 3-7 sectiunea A;

b) sunt incluse în Programul national de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi provenite din instalatii mari de ardere de tipurile I si II, prevãzut la art. 7 alin. (1);

c) le sunt aplicabile si respectã prevederile art. 10 alin. (1), art. 12 si 13, dupã caz.

(2) Instalatiile mari de ardere de tipurile I si II pot fi exceptate de la prevederile alin. (1) în cazul în care titularul activitãtii unei astfel de instalatii se angajeazã printr-o declaratie scrisã, prezentatã autoritãtii publice competente pentru protectia mediului, cel mai târziu pânã la 30 iunie 2004, sã nu exploateze instalatia mai mult de 20.000 ore în perioada cuprinsã între 1 ianuarie 2008 si 31 decembrie 2015.

(3) În situatia prevãzutã la alin. (2) titularul activitãtii are obligatia de a prezenta anual autoritãtii competente pentru protectia mediului un raport cuprinzând evidenta orelor de functionare utilizate si neutilizate din timpul acordat pentru rãmânerea în exploatare a instalatiei mari de ardere de tipurile I si II.

Art. 6. - (1) Titularii activitãtilor instalatiilor mari de ardere de tipurile I si II, care nu respectã valorile limitã de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi, prevãzute în anexele nr. 3-7 sectiunea A, elaboreazã, în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, propuneri de programe de reducere progresivã a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi, în vederea atingerii acestor valori limitã de emisie, dupã cum urmeazã:

a) pânã la data de 1 ianuarie 2012, pentru instalatiile mari de ardere de tip I;

b) pânã la data de 1 ianuarie 2007, pentru instalatiile mari de ardere de tip II.

(2) Programele de reducere progresivã a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi cuprind termenele si modalitãtile de implementare.

(3) Programele de reducere progresivã a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi se negociazã si se aprobã ca parte a programelor pentru conformare prevãzute de art. 1 alin. (4) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea si controlul integrat al poluãrii, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 645/2002.

(4) Ghidul privind elaborarea propunerilor de programe de reducere progresivã a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi se aprobã prin ordin comun al ministrului apelor si protectiei mediului, al ministrului industriei si resurselor si al ministrului administratiei publice, în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

Art. 7. - (1) În termen de 12 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, pe baza programelor de reducere progresivã a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi prevãzute la art. 6, se elaboreazã Programul national de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi provenite din instalatii mari de ardere de tipurile I si II, denumit în continuare Program national, care se aprobã prin ordin comun al ministrului apelor si protectiei mediului, al ministrului industriei si resurselor si al ministrului administratiei publice.

(2) Programul national trebuie sã asigure o reducere a emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi pânã la nivelurile emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi care ar fi fost obtinute prin aplicarea valorilor limitã de emisie, prevãzute în anexele nr. 3-7 sectiunea A, instalatiilor mari de ardere aflate în exploatare în anul 2000. În Programul national sunt incluse si instalatiile mari de ardere care au constituit în anul 2000 obiectul unui program pentru conformare în vederea reducerii emisiilor de poluanti în atmosferã, aprobat de cãtre autoritatea publicã competentã pentru protectia mediului.

(3) Stabilirea nivelurilor de emisii totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi, prevãzute la alin. (2), se face în functie de durata de exploatare anualã realã a fiecãrei instalatii, de tipul combustibilului utilizat si de puterea termicã a instalatiei, calculate pentru perioada 1996-2000 inclusiv.

(4) Programul national contine obiective, mãsuri si termenele de realizare a acestora, precum si mecanismul de monitorizare a îndeplinirii obiectivelor si mãsurilor propuse, cu respectarea prevederilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 243/2000 privind protectia atmosferei, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 655/2001, si ale Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 34/2002, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 645/2002.

(5) Programul national stabileste etapele de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi provenite din instalatiile mari de ardere de tipurile I si II, precum si procedurile de implementare.

(6) Reducerile de emisii rezultate în urma aplicãrii Programului national se raporteazã la emisiile de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi aferente anului 1980.

(7) În cursul realizãrii Programului national determinarea emisiilor anuale totale de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi se face în conformitate cu prevederile anexei nr. 2.

(8) Ca urmare a închiderii unei instalatii mari de ardere care este inclusã în Programul national nu este permisã cresterea, prin redistribuire, a emisiilor anuale totale de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi la celelalte instalatii mari de ardere care fac obiectul acestui program.

Art. 8. - În situatia în care o schimbare substantialã si neasteptatã în cererea de energie, în disponibilitatea anumitor combustibili sau în functionarea anumitor instalatii de productie creeazã dificultãti tehnice importante în realizarea prevederilor Programului national, autoritatea publicã centralã pentru protectia mediului, la propunerea autoritãtii publice centrale pentru industrie si resurse si/sau a autoritãtii publice centrale pentru administratie publicã, acordã derogãri privind valorile maxime ale emisiilor anuale totale de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi provenite din instalatii mari de ardere de tipurile I si II si/sau termenele calendaristice de reducere progresivã a acestora.

Art. 9. - Proiectarea, executarea si/sau punerea în functiune a unei instalatii mari de ardere de tip III se fac cu respectarea valorilor limitã de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi, prevãzute în anexele nr. 3-7 sectiunea B.

Art. 10. - (1) Prin derogare de la prevederile anexei nr. 3, instalatiilor mari de ardere cu putere termicã nominalã egalã cu sau mai mare de 400 MW le este aplicabilã, pentru emisiile de dioxid de sulf, o valoare limitã de 800 mg/Nm3, cu conditia ca durata de utilizare anualã a acestora, calculatã ca medie pe o perioadã de 5 ani, sã nu depãseascã urmãtoarele valori:

a) 2.000 ore, pânã la 31 decembrie 2015;

b) 1.500 ore, începând de la 1 ianuarie 2016.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplicã instalatiilor mari de ardere de tip III pentru care autorizatia integratã de mediu se acordã în conditiile prevederilor art. 9.

Art. 11. - În cazul instalatiilor mari de ardere de tip III sau în cazul instalatiilor de ardere a cãror putere termicã nominalã este mãritã cu cel putin 50 MW, titularii activitãtii au obligatia de a examina oportunitatea tehnicã si economicã a aplicãrii productiei combinate de energie electricã si termicã. În cazul în care aceastã oportunitate este confirmatã si corespunde cererii de energie, optiunea dezvoltãrii unor astfel de instalatii este prioritarã.

Art. 12. - (1) Autorizatiile integrate de mediu pentru instalatiile mari de ardere de tipurile I, II si III, emise cu respectarea prevederilor art. 5 alin. (1) si ale art. 9, trebuie sã cuprindã proceduri referitoare la situatiile de functionare necorespunzãtoare sau de întrerupere a functionãrii echipamentelor de reducere a emisiilor.

(2) În cazul functionãrii necorespunzãtoare sau al întreruperii functionãrii echipamentelor de reducere a emisiilor titularul activitãtii are urmãtoarele obligatii:

a) sã reducã sau sã sisteze functionarea instalatiei mari de ardere, dacã revenirea la functionarea normalã nu este posibilã în 24 de ore, sau sã utilizeze combustibili mai putin poluanti;

b) sã informeze în cel mai scurt timp autoritatea publicã teritorialã pentru protectia mediului;

c) sã ia mãsurile necesare ca durata cumulatã de functionare fãrã echipament de reducere a emisiilor sã nu depãseascã 120 de ore anual.

(3) Autoritatea publicã centralã pentru protectia mediului, la propunerea autoritãtii publice teritoriale pentru protectia mediului, acordã derogãri de la limitele de timp prevãzute la alin. (2) lit. a) si c) în urmãtoarele cazuri:

a) dacã existã o necesitate imperioasã de mentinere a furnizãrii de energie;

b) dacã înlocuirea instalatiei mari de ardere oprite pentru o perioadã limitatã de timp nu se poate face decât cu o altã instalatie, a cãrei functionare prezintã riscul cresterii generale a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi.

(4) La propunerea autoritãtii publice centrale pentru industrie si resurse si/sau a autoritãtii publice centrale pentru administratie publicã, autoritatea publicã centralã pentru protectia mediului suspendã pe o duratã de maximum 6 luni obligatia titularului activitãtii de a respecta valorile limitã de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi, prevãzute la art. 5 alin. (1) si la art. 9, atunci când aceste valori nu pot fi respectate la instalatiile mari de ardere care folosesc în mod normal combustibil cu continut redus de sulf, datoritã întreruperii aprovizionãrii acestui combustibil, ca urmare a unei situatii de crizã gravã.

(5) În cazul în care o instalatie mare de ardere care foloseste în mod normal numai combustibil gazos trebuie sã recurgã, în mod exceptional si numai pentru o perioadã de maximum 10 zile, la utilizarea altor combustibili, din cauza unei întreruperi imprevizibile a alimentãrii cu acest combustibil gazos, autoritatea publicã centralã pentru protectia mediului, la propunerea autoritãtii teritoriale pentru protectia mediului, poate acorda titularului activitãtii o derogare de la obligatia de a se conforma cu valorile limitã la emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi, prevãzute la art. 5 alin. (1) si la art. 9, chiar dacã nu existã o necesitate imperioasã de a mentine furnizarea energiei.

Art. 13. - Stabilirea valorilor limitã de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi, în cazul instalatiilor mari de ardere echipate cu focar mixt, se face în conformitate cu prevederile anexei nr. 8.

Art. 14. - (1) În cazul mãririi puterii termice a unei instalatii de ardere cu cel putin 50 MW, valorile limitã de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi, prevãzute în anexele nr. 3-7 sectiunea B, aplicabile noii

pãrti a instalatiei, se determinã în functie de puterea termicã a întregii instalatii.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplicã instalatiilor prevãzute în anexa nr. 8 pct. 2 si 3.

(3) În cazul modificãrii substantiale a unei instalatii mari de ardere, asa cum este definitã în anexa nr. 2 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 34/2002, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 645/2002, aceasta trebuie sã respecte valorile limitã de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi prevãzute în anexele nr. 3-7 sectiunea B.

Art. 15. - (1) Evacuarea gazelor reziduale de la instalatiile mari de ardere se efectueazã în mod controlat, prin intermediul unui cos.

(2) Autorizatiile integrate de mediu pentru instalatiile mari de ardere de tipurile I, II si III, emise cu respectarea dispozitiilor legale, stabilesc conditiile de evacuare a gazelor reziduale.

(3) Autoritatea publicã teritorialã pentru protectia mediului verificã, în mod special, ca înãltimea cosului sã asigure conditiile de evacuare a gazelor reziduale fãrã sã afecteze sãnãtatea populatiei si mediul.

Art. 16. - În cazul proiectãrii, executãrii si/sau punerii în functiune a unor instalatii mari de ardere care pot avea efecte importante asupra mediului altor state, autoritatea publicã centralã pentru protectia mediului comunicã si pune la dispozitie informatiile necesare, în conformitate cu prevederile art. 13 din Hotãrârea Guvernului nr. 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului si pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri.

Art. 17. - Monitorizarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi provenite de la instalatiile mari de ardere se realizeazã de cãtre titularul activitãtii în conformitate cu prevederile anexei nr. 2 sectiunea A.

Art. 18. - Titularul activitãtii are obligatia de a informa autoritãtile publice competente pentru protectia mediului asupra rezultatelor mãsurãtorilor continue, mãsurãtorilor discontinue, controlului echipamentelor de mãsurare, precum si asupra tuturor celorlalte operatii legate de activitatea de monitorizare a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi provenite de la instalatiile mari de ardere, în scopul evaluãrii conformãrii cu programul de conformare, acordul sau autorizatia integratã de mediu si cu Programul national de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi provenite din instalatii mari de ardere.

Art. 19. - (1) În cazul efectuãrii mãsurãtorilor continue la instalatiile mari de ardere de tipurile I si II, valorile limitã de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi, prevãzute în anexele nr. 3-7 sectiunea A, se considerã a fi respectate dacã rezultatele acestor mãsurãtori efectuate pentru orele de functionare dintr-un an calendaristic, exceptând perioadele la care se face referire în art. 12 si perioadele de pornire/oprire, îndeplinesc toate conditiile urmãtoare:

a) nici una dintre valorile medii lunare calendaristice pentru dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi nu depãseste valorile limitã de emisie corespunzãtoare;

b) 97% din toate valorile medii la 48 de ore pentru dioxidul de sulf si pulberi nu depãsesc 110% din valorile limitã de emisie corespunzãtoare;

c) 95% din toate valorile medii la 48 de ore pentru oxizii de azot nu depãsesc 110% din valorile limitã de emisie corespunzãtoare.

(2) În cazul instalatiilor mari de ardere de tip III, supuse prevederilor art. 9, valorile limitã de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi aferente orelor de functionare dintr-un an calendaristic, exceptând perioadele la care se face referire în art. 12 si perioadele de pornire/oprire, sunt considerate ca fiind respectate dacã îndeplinesc urmãtoarele douã conditii:

a) nici o valoare medie zilnicã validatã pentru dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi nu este superioarã valorilor limitã de emisie corespunzãtoare prevãzute în anexele nr. 3-7 sectiunea B;

b) 95% din toate valorile medii orare validate pentru dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi nu depãsesc cu 200% valorile limitã de emisie corespunzãtoare, prevãzute în anexele nr. 3-7 sectiunea B, în cursul unui an calendaristic.

(3) În cazul efectuãrii mãsurãtorilor discontinue sau a altor proceduri adecvate de determinare, valorile limitã de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi, prevãzute în anexele nr. 3-7, se considerã ca fiind respectate dacã rezultatele fiecãrei serii de mãsurãtori sau ale altor proceduri de determinare aprobate de autoritãtile competente pentru protectia mediului nu depãsesc aceste valori limitã de emisie.

(4) Valorile medii validate pentru dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi se determinã în conformitate cu prevederile anexei nr. 2 sectiunea A pct. 5.

Art. 20. - Emisiile anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi si concentratiile acestor poluanti în gazele reziduale se calculeazã cu respectarea prevederilor art. 17, 18 si 19.

Art. 21. - (1) Autoritatea publicã centralã pentru protectia mediului împreunã cu autoritatea publicã centralã pentru industrie si resurse si/sau autoritatea publicã centralã pentru administratie publicã pot elabora cerinte mai stricte decât cele prevãzute în prezenta hotãrâre în urmãtoarele situatii:

a) atunci când se constatã cã în anumite zone geografice sau pe întreg teritoriul tãrii se impune respectarea unor valori limitã de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi mai stricte decât cele prevãzute de prezenta hotãrâre;

b) atunci când se impune stabilirea unor valori limitã de emisie si pentru alti poluanti proveniti din instalatiile mari de ardere, precum si a unor conditii suplimentare fatã de prevederile prezentei hotãrâri;

c) atunci când este necesarã adaptarea conditiilor de exploatare a acestor instalatii la progresul tehnic.

(2) Cerintele prevãzute la alin. (1) se aprobã prin ordin comun al ministrului apelor si protectiei mediului, al ministrului industriei si resurselor si/sau al ministrului administratiei publice.

Art. 22. - (1) În cazul în care valorile limitã ale emisiilor de dioxid de sulf, prevãzute în anexa nr. 3 sectiunea A, nu pot fi respectate de instalatiile mari de ardere de tip II care utilizeazã combustibil solid indigen, altul decât lignit, doar prin aplicarea unei tehnologii excesiv de costisitoare, datoritã caracteristicilor particulare ale combustibilului, se autorizeazã functionarea acestor instalatii pânã la 1 ianuarie 2008 numai în conditiile realizãrii valorilor ratei de desulfurare stabilite în anexa nr. 9 sectiunea A.

(2) Pânã la 1 ianuarie 2008 autoritatea publicã competentã pentru protectia mediului poate autoriza functionarea instalatiilor mari de ardere de tip II care utilizeazã drept combustibil lignit indigen, în conditiile depãsirii valorilor limitã ale emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi, prevãzute în anexele nr. 3-7 sectiunea A, dacã, prin aplicarea celei mai bune tehnologii disponibile care nu necesitã costuri excesive, titularul activitãtii demonstreazã cã apar dificultãti majore în respectarea acestor valori limitã de emisie, datorate caracteristicilor lignitului, si se face dovada cã lignitul indigen este o sursã esentialã de combustibil pentru aceste instalatii.

(3) În cazul prevãzut la alin. (1) se considerã cã valoarea gradului de desulfurare este respectatã dacã evaluarea mãsurãtorilor efectuate în conformitate cu prevederile anexei nr. 9 sectiunea B indicã faptul cã toate valorile medii lunare calendaristice sau toate valorile medii pe 30 de zile consecutive ale emisiilor de dioxid de sulf respectã valoarea impusã pentru rata de desulfurare. Perioadele de functionare aferente pornirii/opririi instalatiei, precum si cele la care se face referire în art. 12 sunt exceptate.

Art. 23. - (1) În termen de 3 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri se organizeazã, în cadrul autoritãtii publice centrale si al celor teritoriale pentru protectia mediului, secretariate tehnice pentru controlul activitãtilor instalatiilor mari de ardere.

(2) Organizarea si functionarea Secretariatului tehnic se aprobã prin ordin al ministrului apelor si protectiei mediului.

Art. 24. - (1) Constituie contraventii si se sanctioneazã cu amendã de la 100.000.000 lei la 150.000.000 lei nerespectarea prevederilor privind:

a) obligatia titularilor activitãtii de a prezenta anual autoritãtii competente pentru protectia mediului raportul cuprinzând evidenta orelor de functionare utilizate si neutilizate din timpul acordat pentru rãmânerea în exploatare a instalatiei mari de ardere, prevãzutã la art. 5 alin. (3);

b) obligatia titularilor activitãtii de a elabora, în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, propunerile de programe de reducere progresivã a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi, în vederea atingerii valorilor limitã de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi, cuprinse în anexele nr. 3-7 sectiunea A, prevãzutã la art. 6 alin. (1);

c) obligatia titularilor activitãtii de a informa în cel mai scurt timp autoritatea publicã competentã pentru protectia mediului asupra situatiior de functionare necorespunzãtoare sau de întrerupere a functionãrii echipamentelor de reducere a emisiilor, prevãzutã la art. 12 alin. (2) lit. b).

(2) Constituie contraventii si se sanctioneazã cu amendã de la 150.000.000 lei la 200.000.000 lei nerespectarea prevederilor privind:

a) conditiile de functionare a instalatiilor mari de ardere cu o putere termicã nominalã egalã cu sau mai mare de 400 MW, prevãzute la art. 10 alin. (1);

b) obligatia titularilor activitãtii, mentionatã la art. 18, constând în informarea autoritãtilor competente pentru protectia mediului asupra rezultatelor mãsurãtorilor continue, mãsurãtorilor discontinue, controlului echipamentelor de mãsurare, precum si asupra tuturor celorlalte operatii legate de activitatea de monitorizare a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi;

c) obligatia titularilor activitãtii, mentionatã la art. 12 alin. (2) lit. a), de a reduce sau de a sista functionarea instalatiei mari de ardere, dacã revenirea la functionarea normalã nu este posibilã în 24 de ore, sau de a utiliza combustibili mai putin poluanti în situatiile de functionare necorespunzãtoare ori de întrerupere a functionãrii echipamentelor de reducere a emisiilor;

d) obligatia titularilor activitãtii, mentionatã la art. 12 alin. (2) lit. c), de a asigura cã durata cumulatã de functionare fãrã echipament de reducere a emisiilor nu depãseste în nici un caz 120 de ore anual, în situatiile de

functionare necorespunzãtoare sau de întrerupere a functionãrii echipamentelor de reducere a emisiilor.

(3) Constituie contraventii si se sanctioneazã cu amendã de la 200.000.000 lei la 300.000.000 lei nerespectarea prevederilor privind:

a) valorile limitã de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi, prevãzute la art. 5 alin. (1) si la art. 9;

b) conditiile de functionare a instalatiilor mari de ardere de tip I, prevãzute la art. 5 alin. (1);

c) evacuarea controlatã, prin cos, a gazelor reziduale provenite de la instalatiile mari de ardere, conform prevederilor art. 15 alin. (1);

d) reducerea progresivã a emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi provenite din instalatiile mari de ardere de tipurile I si II, în conformitate cu Programul national prevãzut la art. 7;

e) realizarea activitãtilor de monitorizare conform prevederilor anexei nr. 2.

(4) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de cãtre personalul împuternicit din cadrul autoritãtilor publice centrale si teritoriale pentru protectia mediului.

(5) Prevederile referitoare la contraventii, prevãzute la alin. (1), (2), (3) si (4), se completeazã cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile ulterioare.

Art. 25. - Anexele nr. 1-9 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul apelor si protectiei mediului,

Petru Lificiu

p. Ministrul industriei si resurselor,

Mihai Berinde,

secretar de stat

Ministrul administratiei publice,

Octav Cozmâncã

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

Bucuresti, 17 mai 2003.

Nr. 541.

ANEXA Nr. 1

DEFINITII

1. emisie - evacuarea în aer a substantelor provenite de la instalatiile de ardere;

2. gaze reziduale - evacuãri în stare gazoasã, care contin emisii solide, lichide sau gazoase; debitul volumetric se exprimã în m3/h la temperatura si presiunea standard (273 K, 101,3 kPa), corectat cu presiunea partialã a vaporilor de apã; unitatea de mãsurã a debitului volumetric se noteazã Nm3/h;

3. valoarea limitã de emisie - cantitatea admisibilã a unei substante continutã în gazele reziduale provenite din instalatia de ardere, care poate fi evacuatã în aer într-o perioadã de timp datã; se calculeazã ca masã de substantã raportatã la volumul de gaze reziduale, considerând continutul de oxigen în gazul rezidual de 3% în volum, în cazul combustibililor lichizi sau gazosi, de 6% în volum, în cazul combustibililor solizi, si de 15% în volum, în cazul turbinelor cu gaz; se exprimã în mg/Nm3;

4. rata de desulfurare - raportul, exprimat în procente, dintre cantitatea de sulf care nu este emisã în aer din instalatia de ardere, într-o perioadã de timp datã, si cantitatea de sulf continutã în combustibilul utilizat în instalatia de ardere, în aceeasi perioadã de timp;

5. titularul activitãtii - orice persoanã fizicã sau juridicã ce exploateazã sau controleazã instalatia mare de ardere ori care este delegatã cu putere economicã decisivã în ceea ce priveste functionarea acesteia;

6. combustibil - orice material combustibil solid, lichid sau gazos cu care se alimenteazã instalatia mare de ardere, cu exceptia deseurilor a cãror ardere este reglementatã prin Hotãrârea Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deseurilor;

7. combustibil determinant - combustibilul care are cea mai ridicatã valoare limitã de emisie dintre toti combustibilii utilizati într-o instalatie mare de ardere, la un moment dat, sau, în cazul în care 2 dintre acesti combustibili au aceeasi valoare limitã de emisie, combustibilul care are puterea termicã nominalã cea mai ridicatã;

8. instalatie mare de ardere - orice echipament tehnic în care combustibilii sunt oxidati în scopul utilizãrii energiei termice astfel produse, a cãrui putere termicã nominalã este egalã cu sau mai mare de 50 MW;

9. instalatie mare de ardere de tip I - orice instalatie mare de ardere pentru care a fost acordatã o autorizatie de constructie sau, în lipsa unei astfel de proceduri, o autorizatie de exploatare înaintea datei de 1 iulie 1987;

10. instalatie mare de ardere de tip II - orice instalatie mare de ardere pentru care a fost acordatã o autorizatie de constructie sau, în lipsa unei astfel de proceduri, o autorizatie de exploatare ori care a fost autorizatã sau supusã procedurii de autorizare de cãtre autoritatea publicã competentã pentru protectia mediului în perioada 1 iulie 1987 si pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, cu conditia ca aceastã instalatie sã fie pusã în functiune pânã la 27 noiembrie 2003;

11. instalatie mare de ardere de tip III - orice instalatie mare de ardere supusã procedurii complete de autorizare integratã de cãtre autoritatea competentã pentru protectia mediului, începând cu data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri;

12. focar mixt - orice instalatie de ardere care poate fi alimentatã simultan sau alternativ cu douã ori mai multe tipuri de combustibil;

13. biomasã - produs compus partial sau în totalitate dintr-o materie vegetalã agricolã ori forestierã, ce poate fi utilizatã drept combustibil cu scopul recuperãrii continutului energetic, precum si urmãtoarele deseuri utilizate drept combustibil:

a) deseuri vegetale, agricole sau forestiere;

b) deseuri vegetale din sectorul industrial de prelucrare a produselor alimentare, dacã energia termicã rezultatã din procesul de ardere este valorificatã;

c) deseuri vegetale fibroase din productia de paste celulozice naturale si din productia de hârtie fabricatã din pastã celulozicã, dacã acestea sunt incinerate la locul de fabricatie si dacã energia produsã de instalatia de incinerare este valorificatã;

d) deseuri de plutã;

e) deseuri de lemn, cu exceptia celor care pot contine compusi organici halogenati sau metale grele, în urma aplicãrii unui tratament de protectie ori de conservare a lemnului, si care includ în mod special deseurile provenite din constructii sau demolãri;

14. turbinã cu gaze - orice masinã rotativã ce converteste energia termicã în lucru mecanic, constând în principal dintr-un compresor, o camerã de ardere si turbina cu gaze propriu-zisã.

ANEXA Nr. 2

METODE DE MÃSURARE

a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi

SECTIUNEA A

Proceduri pentru mãsurarea si evaluarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi provenite din instalatiile mari de ardere

1. Pânã la data de 27 noiembrie 2004:

a) Pentru instalatiile mari de ardere de tip II având o putere termicã nominalã mai mare de 300 MW, supuse prevederilor art. 5 alin. (1) din hotãrâre, concentratiile de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi se monitorizeazã în flux continuu.

b) Prin derogare de la prevederile lit. a), se pot utiliza, cu aprobarea autoritãtii publice competente pentru protectia mediului, mãsurãtori discontinue sau alte proceduri adecvate de determinare a dioxidului de sulf si a pulberilor, dacã acestea permit obtinerea concentratiilor poluantilor mentionati.

c) Pentru instalatiile mari de ardere de tip II având o putere termicã nominalã cuprinsã între 50 si 300 MW, supuse prevederilor art. 5 alin. (1) din hotãrâre, autoritatea publicã competentã pentru protectia mediului decide asupra necesitãtii solicitãrii mãsurãtorilor continue.

d) În cazul nesolicitãrii mãsurãtorilor continue, se utilizeazã cu o frecventã regulatã, cu aprobarea autoritãtii publice competente pentru protectia mediului, mãsurãtori discontinue sau alte proceduri de determinare adecvate, pentru a evalua cantitatea de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi aflate în gazele reziduale.

2. a) De la data de 27 noiembrie 2004, pentru instalatiile mari de ardere de tip II, si de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, pentru instalatiile mari de ardere de tip III, se efectueazã mãsurãtori continue ale concentratiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi provenite din gazele reziduale ale fiecãrei instalatii mentionate, având o putere termicã nominalã egalã cu sau mai mare de 100 MW.

b) Nu se solicitã mãsurãtori continue în urmãtoarele cazuri:

- pentru instalatiile mari de ardere a cãror duratã de viatã este mai micã de 10.000 de ore de functionare;

- pentru emisiile de dioxid de sulf si pulberi provenite din procesul de ardere a gazului natural în boilere sau în turbinele cu gaze;

- pentru emisiile de dioxid de sulf provenite de la turbinele cu gaze sau de la boilerele care ard produse petroliere cu un continut cunoscut de sulf, în cazul în care acestea nu detin echipamente de desulfurare;

- pentru emisiile de dioxid de sulf provenite de la boilere care utilizeazã în procesul de ardere biomasã, cu conditia ca titularul activitãtii sã justifice din punct de vedere tehnic cã emisiile de dioxid de sulf nu pot fi în nici un caz mai mari decât valorile limitã de emisie stabilite.

c) În cazul nesolicitãrii mãsurãtorilor continue, autoritatea publicã competentã pentru protectia mediului cere efectuarea mãsurãtorilor discontinue sau alte proceduri de determinare adecvate, verificate si aprobate de aceasta, care conduc la evaluarea cantitãtilor de emisii de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi, cu o frecventã de cel putin o datã la 6 luni.

d) Procedurile de determinare prevãzute la lit. c) trebuie sã fie în concordantã cu standardele CEN.

e) În cazul în care standardele CEN nu sunt disponibile, se utilizeazã standardele ISO sau standarde nationale, cu conditia asigurãrii unor date de calitate stiintificã echivalentã.

3. Autoritãtile publice competente pentru protectia mediului trebuie informate asupra schimbãrilor substantiale referitoare la tipul de combustibil folosit, precum si asupra modului de functionare a instalatiei.

Autoritatea publicã competentã pentru protectia mediului decide dacã obligatiile de monitorizare prevãzute la pct. 2 se pot mentine sau dacã este necesarã o adaptare a acestora.

4. a) Mãsurãtorile continue realizate în conformitate cu pct. 2 includ parametri relevanti în procesul de functionare a instalatiei mari de ardere, pentru continutul de oxigen, temperatura, presiunea si continutul de vapori de apã.

Mãsurarea continuã a continutului de vapori de apã din gazele reziduale nu este necesarã dacã proba de gaz rezidual este uscatã înainte ca aceasta sã fie analizatã.

b) Mãsurãtorile reprezentative ale poluantilor relevanti din punct de vedere al prelucrãrii si analizei lor, ale parametrilor de proces, precum si calibrarea sistemelor automate de mãsurã folosind metode de referintã se realizeazã în conformitate cu prevederile standardelor CEN referitoare la mãsurarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi.

c) În cazul în care standardele CEN referitoare la mãsurarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi nu sunt disponibile, se utilizeazã standarde ISO sau standarde nationale referitoare la mãsurarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi, cu conditia asigurãrii unei exactitãti echivalente.

d) Sistemele de mãsurare continuã se supun anual controlului utilizând mãsurãtori paralele prin metode de referintã.

5. a) Valorile pentru intervalele de sigurantã 95% ale rezultatului unei singure mãsurãtori nu trebuie sã depãseascã urmãtoarele procente din valoarea limitã a emisiilor:

SO2 - 20%;

NOx - 20%;

Pulberi - 30%.

b) Valorile medii orare si zilnice validate trebuie determinate din valorile orare medii validate dupã ce s-a scãzut valoarea intervalului de sigurantã corespunzãtor, prevãzute la lit. a); în cazul în care mai mult de 3 valori medii orare dintr-o zi sunt invalidate datoritã functionãrii sau întretinerii defectuoase a sistemului de mãsurare continuã, mãsurãtorile din aceastã zi sunt invalidate.

c) Dacã mãsurãtorile aferente unui numãr mai mare de 10 zile dintr-un an sunt invalidate datoritã functionãrii sau întretinerii defectuoase a sistemului de mãsurare, autoritatea publicã competentã pentru protectia mediului cere titularului activitãtii luarea mãsurilor adecvate pentru îmbunãtãtirea sigurantei sistemului de monitorizare continuã.

SECTIUNEA B

Determinarea emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi provenite din instalatiile mari de ardere

1. Titularii activitãtilor instalatiilor mari de ardere comunicã autoritãtilor publice competente pentru protectia mediului valorile emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi provenite din instalatiile mari de ardere de tipurile II si III, în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

2. În cazul utilizãrii monitorizãrii continue, titularul activitãtii însumeazã separat, pentru fiecare poluant, masa poluantului emis în fiecare zi, în functie de debitul volumetric al gazelor reziduale.

3. În cazul în care nu este utilizatã monitorizarea continuã, titularul activitãtii instalatiei mari de ardere efectueazã estimãri ale emisiilor totale anuale conform sectiunii A pct. 1, în vederea respectãrii obligatiilor fatã de autoritãtile publice competente pentru protectia mediului.

4. Începând cu anul 2004 si pentru fiecare an urmãtor, autoritãtile publice competente pentru protectia mediului elaboreazã pe baza raportãrii valorilor emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi, transmise de cãtre titularii activitãtilor, inventarul emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi provenite din instalatiile mari de ardere.

5. În cazul detinerii pe acelasi amplasament a mai multor instalatii mari de ardere, de cãtre un singur titular de activitate, acestuia îi revine obligatia de a transmite autoritãtii publice competente pentru protectia mediului urmãtoarele date:

a) emisiile totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi (particule totale în suspensie);

b) puterea termicã totalã anualã, evidentiatã pe fiecare categorie de combustibil utilizat (biomasa, alti combustibili solizi, combustibili lichizi, gaz natural, alti combustibili gazosi), calculatã ca produs între puterile calorifice inferioare aferente fiecãrei categorii de combustibil mentionat si debitele utilizate de combustibili.

6. O datã la 3 ani, în termen de 12 luni de la terminarea perioadei de 3 ani luate în calcul, autoritãtile publice competente pentru protectia mediului întocmesc o sintezã a rezultatelor inventarului emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi provenite din instalatiile mari de ardere, realizat pentru fiecare instalatie, evidentiindu-se în mod separat emisiile din rafinãrii.

Titularii activitãtilor sunt obligati sã punã la dispozitie autoritãtilor publice competente pentru protectia mediului inventarele anuale ale emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi, pentru fiecare instalatie.

7. Începând cu 1 ianuarie 2008 si pentru fiecare an urmãtor, autoritãtile publice competente pentru protectia mediului elaboreazã pe baza rapoartelor prevãzute la art. 5 alin. (3) din hotãrâre, transmise de cãtre titularii activitãtilor instalatiilor mari de ardere de tipurile I si II, inventarul national al orelor de functionare utilizate si neutilizate din timpul acordat pentru rãmânerea în exploatare a acestor instalatii.

SECTIUNEA C

Determinarea emisiilor totale anuale provenite din instalatiile mari de ardere de tipurile I si II în anul 2003

1. Autoritãtile publice competente pentru protectia mediului elaboreazã în cursul anului 2003 un inventar complet al emisiilor de dioxid de sulf si oxizi de azot, dupã cum urmeazã:

a) pentru fiecare instalatie, în cazul instalatiilor mari de ardere a cãror putere termicã nominalã este mai mare de 300 MW si pentru instalatiile mari de ardere din rafinãrii;

b) global, în cazul celorlalte instalatii mari de ardere.

2. Metodologia utilizatã pentru aceste inventare trebuie sã fie compatibilã cu cea folositã pentru determinarea emisiilor de dioxid de sulf si oxizi de azot din instalatiile de ardere în anul de referintã 1980.

ANEXA Nr. 3

VALORILE LIMITÃ DE EMISIE

pentru dioxid de sulf (SO2), aplicabile instalatiilor mari de ardere, în cazul utilizãrii combustibililor solizi

SECTIUNEA A

Valorile limitã de emisie pentru SO2, exprimate în mg/Nm3 (la un continut de O2 de 6% în gazele reziduale), aplicabile instalatiilor mari de ardere de tipurile I si II, reglementate prin art. 5 alin. (1) din hotãrâre, sunt:

Puterea termicã (P) (MWt)	Valorile limitã de emisie pentru SO2 (mg/Nm3)
50 ≤ P < 100	2000
100 ≤ P < 500	2400-4P*)
P ≥ 500	400

---

*) P reprezintã puterea termicã.

În situatia în care valorile limitã de emisie nu pot fi respectate ca urmare a caracteristicilor combustibilului, se aplicã urmãtoarele rate de desulfulare:

Puterea termicã (P) (MWt)	Rata de desulfurare (%)
P ≤100	60
100 < P ≤ 300	75
P > 300	90
P > 500	minim 94 sau minim 92*)

---

*) Pentru instalatiile mari de ardere prevãzute cu echipamente de desulfurare sau de injectare a varului, montate înainte de 1 ianuarie 2001.

SECTIUNEA B

Valorile limitã de emisie pentru SO2, exprimate în mg/Nm3 (la un continut de O2 de 6% în gazele reziduale), aplicabile instalatiilor mari de ardere de tip III, reglementate prin art. 9, cu exceptia turbinelor de gaz, sunt:

Tipul de combustibil	Puterea termicã (P) (MWt)	Valorile limitã de emisie pentru SO2 (mg/Nm3)
Biomasa	50 ≤ P < 100	200
	100 < P ≤ 300	200
	P > 300	200
Cazul general al utilizãrii unui combustibil solid	50 ≤ P < 100	850
	100 < P ≤ 300	200
	P > 300	200

În situatia în care valorile limitã de emisie nu pot fi respectate ca urmare a caracteristicilor combustibilului, se vor aplica urmãtoarele rate de desulfurare:

Puterea termicã (P) (MWt)	Valorile limitã de emisie pentru SO2 (mg/Nm3)	Rata de desulfurare(%)
P ≤ 300	300	≥92
P ≥ 300	400	≥95

ANEXA Nr. 4

VALORILE LIMITÃ DE EMISIE

pentru dioxid de sulf (SO2), aplicabile instalatiilor mari de ardere, în cazul utilizãrii combustibililor lichizi

SECTIUNEA A

Valorile limitã de emisie de SO2, exprimate în mg/Nm3 (la un continut de O2 de 3% în gazele reziduale), aplicabile instalatiilor mari de ardere de tipurile I si II, reglementate prin art. 5 alin. (1) din hotãrâre, sunt:

Puterea termicã (P) (MWt)	Valorile limitã de emisie pentru SO2 (mg/Nm3)
50 ≤ P ≤ 300	1700
300 < P < 500	3650-6,5 P
P≥500	400

SECTIUNEA B

Valorile limitã de emisie pentru SO2, exprimate în mg/Nm3 (la un continut de O2 de 3% în gazele reziduale), aplicabile instalatiilor mari de ardere de tipul III, reglementate prin art. 9 din hotãrâre, cu exceptia turbinelor cu gaze, sunt:

Puterea termicã (P) (MWt)	Valorile limitã de emisie pentru SO2 (mg/Nm3)
50 ≤ P ≤ 100	850
100 < P ≤ 300	400-200*)
P > 300	200

---

*) Descrestere liniarã 500-P.

ANEXA Nr. 5

VALORILE LIMITÃ DE EMISIE

pentru dioxid de sulf (SO2), aplicabile instalatiilor mari de ardere, în cazul utilizãrii combustibililor gazosi

SECTIUNEA A

Valorile limitã de emisie pentru SO2, exprimate în mg/Nm3 (la un continut de O2 de 3% în gazele reziduale),

aplicabile instalatiilor mari de ardere de tipurile I si II, reglementate prin art. 5 alin. (1) din hotãrâre, sunt:

Tipul de combustibil gazos	Valorile limitã de emisie pentru SO2 (mg/Nm3)
Combustibil gazos în general	35
Gaz lichefiat	5
Gaz cu putere calorificã micã, provenit din gazeificarea reziduurilor din rafinãrii sau din cuptoarele de cocs Gaz de furnal cu putere calorificã micã	800

SECTIUNEA B

Valorile limitã de emisie pentru SO2, exprimate în mg/Nm3 (la un continut de O2 de 3% în gazele reziduale), aplicabile instalatiilor mari de ardere de tip III, reglementate prin art. 9 din hotãrâre, sunt:

Tipul de combustibil gazos	Valorile limitã de emisie pentru SO2 (mg/Nm3)
Combustibil gazos în general	35
Gaz lichefiat	5
Gaz cu putere calorificã micã, provenit din cuptor de cocs	400
Gaz cu putere calorificã micã, provenit din gazele de furnal	200

ANEXA Nr. 6

VALORILE LIMITÃ DE EMISIE

pentru oxizi de azot (NOx), mãsurati ca dioxid de azot, aplicabile instalatiilor mari de ardere

SECTIUNEA A

Valorile limitã de emisie pentru NOx, exprimate în mg/Nm3 (la un continut de O2 de 6% în gazele reziduale, pentru combustibili solizi, si de 3% în gazele reziduale, pentru combustibili lichizi si gazosi), aplicabile instalatiilor mari de ardere de tipurile I si II, reglementate prin art. 5 alin. (1) din hotãrâre, sunt:

Tipul de combustibil	Puterea termicã (P) (MWt)	Valorile limitã de emisie pentru NOx (mg/Nm3)
Solid 50	500	600
	> 500	5001), 2)
Solid (valori limitã de emisie aplicabile de la data de 1 ianuarie 50 2016)	500	600
	>500	200
Lichid 50	500	450
	>500	400
Gazos 50	500	300
	>500	200

---

1) Pânã la 31 decembrie 2015 valoarea limitã de emisie este de 600 mg/Nm3 pentru instalatiile mari de ardere de tipurile I si II, cu o putere termicã mai mare de 500 MW, a cãror utilizare anualã (calculatã ca medie pe o perioadã de 5 ani) nu depãseste 2.000 de ore, începând cu anul 2008.

Valoarea limitã de emisie este de 450 mg/Nm3 pentru instalatiile mari de ardere de tipurile I si II, cu o putere termicã mai mare de 500 MW, a cãror utilizare anualã (calculatã ca medie pe o perioadã de 5 ani) nu depãseste 1.500 de ore, începând cu 1 ianuarie 2016.

2) Pânã la 1 ianuarie 2018 instalatiile mari de ardere de tipurile I si II, care au functionat în cele 12 luni ce au precedat datei de 1 ianuarie 2001 si care, dupã aceastã datã, îsi continuã functionarea, utilizând combustibil solid cu un continut de compusi organici volatili mai mic de 10%, trebuie sã respecte o valoare limitã de emisie de 1.200 mg/Nm3.

SECTIUNEA B

Valorile limitã de emisie pentru NOx, exprimate în mg/Nm3, aplicabile instalatiilor mari de ardere de tip III, reglementate prin art. 9 din hotãrâre, cu exceptia turbinelor cu gaz, sunt:

Pentru combustibili solizi (continut de O2 de 6%)

Tipul de combustibil	Puterea termicã (P) (MWt)	Valorile limitã de emisiepentru NOx (mg/Nm3)
Biomasa	50 ≤ P ≤ 100	400
	100 < P ≤ 300	300
	P > 300	200
Combustibil solid în general	50 ≤ P ≤ 100	400
	100 < P ≤ 300	200
	P > 300	200

Combustibili lichizi (continut de O2 de 3%)

Tipul de combustibil	Puterea termicã (P) (MWt)	Valorile limitã de emisie pentru NOx (mg/Nm3)
Combustibil lichid în general	50 ≤ P ≤ 100	400
	100 < P ≤ 300	200
	P > 300	200

Combustibili gazosi (continut de O2 de 3%)

Tipul de combustibil	Puterea termicã (P) (MWt)	Valorile limitã de emisie pentru NOx (mg/Nm3)
Gaz natural	50 ≤ P ≤ 300	150
	P>300	100
Alti combustibili gazosi	50 ≤ P ≤ 300	200
	P > 300	200

Turbine cu gaze

Valorile limitã de emisie pentru NOx, exprimate în mg/Nm3 (la un continut de O2 de 15% în gazele reziduale), aplicabile individual turbinelor cu gaz reglementate prin art. 9 din hotãrâre (valorile limitã se aplicã numai în cazul regimurilor de functionare de peste 70%), sunt:

Tipul de combustibil	Puterea termicã (P) (MWt)	Valorile limitã de emisie pentru NOx (mg/Nm3)
Gaz natural*)	P>50	50**)
Combustibil lichid***)	P>50	120
Combustibili gazosi (altii decât gazul natural)	P>50	120

Sunt exceptate de la respectarea acestor valori limitã turbinele cu gaze utilizate în cazuri de urgentã, a cãror duratã de functionare nu depãseste 500 de ore/an. Titularul activitãtii are obligatia sã transmitã autoritãtii publice pentru protectia mediului un raport anual privind orele de functionare.

---

*) Compozitia gazului natural este, în principal, constituitã din metan si maximum 20% în volum gaze inerte si alti constituenti.

**) Dacã randamentul turbinei cu gaze este determinat pe baza conditiilor ISO, valoarea limitã de emisie pentru NOx este de 75 mg/Nm3, în cazurile:

- turbinelor cu gaze folosite în sisteme de cogenerare (sisteme de producere combinatã a energiei electrice si termice), având randamentul global al ciclului mai mare de 75%;

- turbinelor cu gaze utilizate în sisteme de cogenerare, având un randament mediu anual mai mare de 55%;

- turbinelor cu gaze utilizate pentru actionãri mecanice.

Pentru turbinele cu gaze care nu se încadreazã în nici una dintre categoriile de mai sus, dar care au un randament mai mare de 35%, determinat pe baza conditiilor ISO, valoarea limitã a emisiilor este: 50h/35, unde (h) este randamentul turbinei cu gaz, exprimat în procente (determinat pe baza conditiilor ISO).

***) Valoarea limitã de emisie nu se aplicã turbinelor cu gaze care utilizeazã combustibil distilat usor sau combustibil distilat mediu.

ANEXA Nr. 7

VALORILE LIMITÃ DE EMISIE

pentru pulberi, aplicabile instalatiilor mari de ardere

SECTIUNEA A

Valorile limitã de emisie pentru pulberi, exprimate în mg/Nm3 (la un continut de O2 de 6% în gazele reziduale, pentru combustibilii solizi, si de 3% pentru combustibilii lichizi si gazosi), aplicabile instalatiilor mari de ardere de tipurile I si II, reglementate prin art. 5 alin. (1) din hotãrâre, sunt:

Tipul de combustibil	Puterea termicã (P) (MWt)	Valorile limitã de emisie pentru pulberi (mg/Nm3)
Solid	≥ 500	50**)
	< 500	100
Lichid *)	Toate instalatiile	50
Gazos	Toate instalatiile	5 - ca regulã generalã
		10 – pentru gazele de furnal
		50 – pentru gazele provenite din siderurgie, care pot fi utilizate în alte amplasamente

---

*) Valoarea limitã de 100 mg/Nm3 este aplicatã instalatiilor cu o putere termicã mai micã de 500 MW, care utilizeazã combustibil lichid cu un continut de cenusã mai mare de 0,06%.

**) Valoarea limitã de 100 mg/Nm3 este aplicatã instalatiilor reglementate prin art. 5 din hotãrâre, cu o putere termicã egalã cu sau mai mare de 500 MW, care utilizeazã combustibil solid care are o putere calorificã mai micã de 5.800 KJ/kg (putere calorificã inferioarã), cu o umiditate mai mare de 45% în greutate, un continut combinat de

umiditate si cenusã mai mare de 60% în greutate si cu un continut de oxizi de calciu mai mare de 10%.

SECTIUNEA B

Valorile limitã de emisie pentru pulberi, exprimate în mg/Nm3, aplicabile instalatiilor mari de ardere de tip III, reglementate prin art. 9 din hotãrâre, cu exceptia turbinelor cu gaz, sunt:

Tipul de combustibil	Puterea termicã (P) (MWt)	Valorile limitã de emisie pentru pulberi (mg/Nm3)
Combustibil solid	50≤ P ≤ 100 MW	50
(continut de O2 de 6%)	P > 100 MW	30
Combustibil lichid	50 ≤ P ≤ 100 MW	50
(continut de O2 de 3%)	P > 100 MW	30
Combustibil lichid (continut de O2 de 3%)	P > 50 MW	5
Gaze de furnal	P > 50 MW	10
Gaze din siderurgie utilizate în alte instalatii mari de ardere	P > 50 MW	30

ANEXA Nr. 8

STABILIREA

valorilor limitã de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi provenite de la instalatii mari de ardere cu focar mixt

1. La autorizarea unei instalatii mari de ardere de tipurile I, II sau III, reglementate conform prevederilor art. 5, 9 si 15 din hotãrâre, echipatã cu focar mixt care implicã folosirea simultanã a 2 sau mai multi combustibili, autoritatea publicã competentã pentru protectia mediului stabileste valorile limitã de emisie, dupã cum urmeazã:

a) se stabileste valoarea limitã de emisie pentru fiecare poluant, corespunzãtoare fiecãrui combustibil, în raport cu puterea termicã nominalã a instalatiei mari de ardere si în conformitate cu prevederile anexelor nr. 3-7;

b) se determinã valorile limitã de emisie ponderate pentru fiecare combustibil. Aceste valori sunt obtinute prin înmultirea valorilor limitã de emisie individuale stabilite conform prevederilor lit. a) cu puterea termicã corespunzãtoare fiecãrui combustibil, rezultatul fiind raportat la suma puterilor termice corespunzãtoare combustibililor utilizati;

c) se însumeazã valorile limitã de emisie ponderate pe combustibil.

2. La autorizarea instalatiilor de ardere echipate cu focar mixt, care utilizeazã pentru consum propriu reziduuri de distilare si de conversie de la rafinarea titeiului sau amestecuri ale acestora cu alti combustibili, pentru stabilirea valorilor limitã de emisie, se aplicã, prin exceptie de la dispozitiile pct. 1, prevederile referitoare la combustibilul cu cea mai mare valoare de emisie (combustibilul determinant), dacã în timpul functionãrii instalatiei de ardere puterea termicã furnizatã de acest combustibil reprezintã cel putin 50% în raport cu suma puterilor termice furnizate de toti combustibilii utilizati.

În situatia în care puterea termicã furnizatã de cãtre combustibilul determinant reprezintã mai putin de 50% în raport cu suma puterilor termice furnizate de toti combustibilii utilizati, valoarea limitã de emisie este determinatã proportional cu cantitatea de cãldurã furnizatã de fiecare combustibil utilizat, tinând seama de suma puterilor termice furnizate de toti combustibilii utilizati, dupã cum urmeazã:

a) în primul rând, prin adoptarea valorii limitã de emisie pentru fiecare poluant corespunzãtoare fiecãrui combustibil, în functie de puterea termicã nominalã a instalatiei, în conformitate cu prevederile anexelor nr. 3-7;

b) în al doilea rând, calculând valoarea limitã de emisie a combustibilului determinant; aceastã valoare este obtinutã prin multiplicarea cu factorul doi a valorii limitã de emisie pentru acest combustibil, prevãzutã în anexele nr. 3-7, si scãzând din rezultat valoarea limitã de emisie a combustibilului cu cea mai micã valoare limitã de emisie;

c) în al treilea rând, prin determinarea valorilor limitã de emisie ponderate pe combustibil; aceste valori sunt obtinute prin multiplicarea valorii limitã de emisie, calculatã a combustibilului, cu puterea termicã furnizatã de combustibilul determinant si multiplicarea fiecãreia dintre celelalte valori limitã de emisie cu puterea termicã furnizatã de fiecare combustibil si împãrtind rezultatul multiplicãrii la suma puterilor termice furnizate de toti combustibilii utilizati;

d) în al patrulea rând, prin însumarea valorilor limitã de emisie ponderate pe combustibil.

3. La autorizarea instalatiilor prevãzute la pct. 2, se pot aplica si valori limitã de emisie medii pentru dioxidul de sulf, indiferent de combinatia de combustibil utilizatã, dupã cum urmeazã:

a) pentru instalatiile mari de ardere de tipurile I si II, prevãzute la art. 5 din hotãrâre, valoarea limitã de emisie de 1.000 mg/Nm3, ca medie pentru toate instalatiile de acest tip dintr-o rafinãrie;

b) pentru instalatiile mari de ardere de tip III, prevãzute la art. 9 din hotãrâre, valoarea limitã de emisie de 600 mg/Nm3, ca medie pentru toate instalatiile de acest tip din rafinãrie, cu exceptia turbinelor cu gaz.

Aplicarea prevederilor lit. a) si b) nu trebuie sã determine, în nici un caz, cresterea emisiilor provenite de la instalatiile existente.

4. Instalatiile mari de ardere de tipurile I, II sau III, reglementate conform prevederilor art. 5, 9 si ale art. 15 alin. (1) din hotãrâre, echipate cu focar mixt care implicã utilizarea alternativã a 2 sau mai multi combustibili, trebuie sã respecte valorile limitã de emisie prevãzute în anexele nr. 3-7 corespunzãtoare fiecãrui tip de combustibil utilizat.

ANEXA Nr. 9

VALORI

ale ratei de desulfurare, aplicabile instalatiilor mari de ardere de tip II în situatiile prevãzute la art. 22 din hotãrâre. Metode de mãsurare a emisiilor provenite din instalatiile mari de ardere de tip II în situatiile prevãzute la art. 22 din hotãrâre

SECTIUNEA A

Valori ale ratei de desulfurare, aplicabile instalatiilor mari de ardere de tip II în situatiile prevãzute la art. 22 din hotãrâre

Puterea termicã (P) (MWt)	Rata de desulfurare(%)
50 ≤ P ≤ 100	Se stabileste prin autorizatia de mediu si nu depãseste 40%
100 ≤ P ≤167	40
167 < P < 500	(0.15 P+15)
P ≥ 500	90

SECTIUNEA B

Metode de mãsurare a emisiilor provenite din instalatiile mari de ardere de tip II în situatiile prevãzute la art. 22 din hotãrâre

1. Pentru instalatiile mari de ardere de tip II, având o putere termicã nominalã mai mare de 300 MW, supuse prevederilor art. 22 din hotãrâre, concentratiile de dioxid de sulf, oxizi de azot, pulberi si oxigen se monitorizeazã în flux continuu.

Prin derogare de la prevederile de mai sus, se pot utiliza, cu aprobarea autoritãtii publice competente pentru protectia mediului, mãsurãtori discontinue sau alte proceduri adecvate de determinare a dioxidului de sulf si a pulberilor, dacã acestea permit obtinerea concentratiilor poluantilor mentionati.

Pentru instalatiile mari de ardere de tip II, având o putere termicã nominalã cuprinsã între 50 si 300 MW, supuse prevederilor art. 22 din hotãrâre, autoritatea publicã competentã pentru protectia mediului decide asupra necesitãtii solicitãrii mãsurãtorilor continue.

În cazul nesolicitãrii mãsurãtorilor continue se utilizeazã, cu o frecventã regulatã, cu aprobarea autoritãtii publice competente pentru protectia mediului, mãsurãtori discontinue sau alte proceduri de determinare adecvate, pentru a evalua cantitatea de dioxid de sulf, oxizi de azot, pulberi si oxigen aflate în gazele reziduale.

2. În cazul instalatiilor mari de ardere de tip II, prevãzute la art. 22 alin. (1) din hotãrâre, care trebuie sã respecte valorile ratelor de desulfurare din sectiunea A, se aplicã cerintele referitoare la mãsurarea emisiilor de dioxid de sulf, mentionate la pct. 1. Suplimentar, continutul de sulf al combustibilului solid utilizat în instalatia mare de ardere trebuie sã fie monitorizat cu o frecventã regulatã, aprobatã de cãtre autoritatea publicã competentã pentru protectia mediului.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind atributiile Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor ca minister coordonator al Programului de realizare a Sistemului national al perdelelor forestiere de protectie si componenta, modul de functionare si atributiile comandamentelor judetene de analizã a realizãrii programului anual de înfiintare a perdelelor forestiere de protectie

În temeiul art. 107 din Constitutie si al art. 29 din Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protectie, Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - (1) Înfiintarea perdelelor forestiere de protectie se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protectie si se fundamenteazã prin studii întocmite de institute si statiuni de cercetare agricolã si silvicã, sub conducerea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti”.

(2) Studiile de fundamentare prevãzute la alin. (1), pentru toate categoriile de perdele forestiere prevãzute la art. 2 din Legea nr. 289/2002, se aprobã prin hotãrâri ale Guvernului.

(3) Întocmirea documentatiilor tehnico-economice pentru înfiintarea perdelelor forestiere de protectie de cãtre institutiile prevãzute la art. 8 alin. (2) din Legea nr. 289/2002 se face dupã aprobarea studiilor de fundamentare prin hotãrâre a Guvernului.

Art. 2. - (1) Realizarea Sistemului national al perdelelor forestiere de protectie este o actiune continuã. Sistemul national de perdele forestiere de protectie rezultã în urma înfiintãrii perdelelor forestiere de protectie, pe baza studiilor de fundamentare aprobate prin hotãrâre a Guvernului.

(2) Anual, pânã la data de 30 august, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor, împreunã cu celelalte ministere interesate în crearea de perdele forestiere de protectie, va stabili programul de realizare a acestora pentru anul urmãtor, în functie de prioritãtile stabilite prin studiile de fundamentare aprobate în conditiile prevãzute la art. 1 alin. (2) si de fondurile identificate în conditiile prevãzute de art. 20 din Legea nr. 289/2002.

(3) Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor coordoneazã punerea în aplicare a Programului de realizare a Sistemului national al perdelelor forestiere de protectie, având în acest sens urmãtoarele atributii:

a) analizeazã si propune Guvernului, spre aprobare, studiile de fundamentare pentru înfiintarea perdelelor forestiere de protectie, cu avizul, dupã caz, al Ministerului Administratiei Publice, Ministerului Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei, Ministerului Apelor si Protectiei Mediului si Ministerului Industriei si Resurselor;

b) stabileste programul anual de înfiintare a perdelelor forestiere de protectie;

c) coordoneazã activitatea comandamentelor judetene pentru realizarea programului anual de înfiintare a perdelelor forestiere de protectie;

d) centralizeazã si tine evidenta datelor referitoare la realizarea Sistemului national al perdelelor forestiere de protectie;

e) prezintã anual Guvernului raportul privind situatia identificãrii si împãduririi terenurilor destinate realizãrii Sistemului national al perdelelor forestiere de protectie;

f) întocmeste, împreunã cu celelalte ministere interesate si cu comandamentele judetene, pânã la data de 30 mai a fiecãrui an, situatia fondurilor existente, destinate realizãrii programului anual de înfiintare a perdelelor forestiere de protectie, pentru anul urmãtor, întocmit conform anexei nr. 1;

g) solicitã anual, pânã la data de 30 mai, fondurile necesare pentru finantarea de la bugetul de stat a perdelelor forestiere de protectie, pentru a fi incluse în bugetul de stat pentru anul urmãtor, cu destinatia respectivã;

h) transmite comandamentelor judetene aflate sub responsabilitatea directã a prefectilor programul anual de înfiintare a perdelelor forestiere de protectie;

i) propune spre aprobare Guvernului mãsuri de adaptare a structurii si activitãtii Regiei Nationale a Pãdurilor în teritoriu, în vederea realizãrii Sistemului national al perdelelor forestiere de protectie.

Art. 3. - Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor alocã în fiecare an fondurile necesare realizãrii perdelelor forestiere de protectie a terenurilor agricole, pentru prevenirea si combaterea fenomenului de secetã si a desertificãrii.

Art. 4. - Atribuirea lucrãrilor de proiectare si executie a perdelelor forestiere de protectie se face în conditiile legii, în functie de sursele de finantare.

Art. 5. - Ministerele interesate în realizarea tipurilor de perdele forestiere de protectie prevãzute la art. 2 din Legea nr. 289/2002 pot face propuneri Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor, desemnat coordonator al Programului de realizare a Sistemului national al perdelelor forestiere de protectie, pentru realizarea acestora.

Art. 6. - La nivelul fiecãrui judet, în care se creeazã retele de perdele forestiere de protectie, functioneazã un comandament judetean sub responsabilitatea directã a prefectului judetului respectiv, având urmãtoarea componentã:

a) prefectul judetului - seful comandamentului;

b) inspectorul-sef al inspectoratului teritorial de regim silvic si cinegetic - membru permanent;

c) directorul general al directiei generale pentru agriculturã si industrie alimentarã - membru permanent;

d) inspectorul-sef al inspectoratului pentru protectia mediului - membru permanent;

e) directorul directiei silvice care apartine Regiei Nationale a Pãdurilor - membru permanent;

f) conducãtorul sistemului de gospodãrire a apelor al Companiei Nationale “Apele Române” - S.A. de pe raza judetului respectiv - membru permanent;

g) conducãtorul oficiului judetean de cadastru, geodezie si cartografie - membru permanent;

h) conducãtorul sucursalei Agentiei Domeniilor Statului - membru permanent;

i) conducãtorul directiei de urbanism, amenajarea teritoriului si lucrãri publice din cadrul consiliului judetean - membru permanent;

j) conducãtorul oficiului de studii pedologice si agrochimice - membru permanent;

k) conducãtorul directiei judetene de drumuri - membru permanent;

l) primarii localitãtilor în raza cãrora existã ori urmeazã sã se amplaseze perdele forestiere de protectie - membri;

m) conducãtorul regionalei de cale feratã cãreia îi apartine calea feratã care trece prin judetul respectiv - membru;

n) conducãtorul structurii teritoriale din subordinea Regiei Autonome “Administratia Nationalã a Drumurilor din România” - membru;

o) reprezentantul executantului documentatiilor tehnico-economice de înfiintare a perdelelor forestiere de protectie - invitat, fãrã drept de vot;

p) executantul lucrãrilor de înfiintare a perdelelor forestiere de protectie - invitat, fãrã drept de vot.

Art. 7. - În vederea realizãrii programului anual de înfiintare a perdelelor forestiere de protectie în judet, transmis de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor, în corelare cu studiile de fundamentare aprobate prin hotãrâri ale Guvernului si documentatiile tehnico-economice pentru înfiintarea perdelelor forestiere de protectie, comandamentele judetene prevãzute la art. 6 au urmãtoarele atributii:

a) analizeazã, trimestrial si ori de câte ori se impune, stadiul realizãrii programului anual de înfiintare a perdelelor forestiere de protectie si transmite autoritãtii publice centrale care rãspunde de silviculturã rezultatele obtinute;

b) transmit, la cererea autoritãtii publice centrale care rãspunde de silviculturã, informatiile necesare coordonãrii si monitorizãrii Programului de realizare a Sistemului national al perdelelor forestiere de protectie si a resurselor financiare destinate realizãrii acestuia;

c) fac propuneri Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor, pânã la data de 30 aprilie a fiecãrui an, pentru înfiintarea de perdele forestiere de protectie si în legãturã cu sursele de finantare, conform anexei nr. 2;

d) colaboreazã cu executantii studiilor de fundamentare si ai documentatiilor tehnico-economice de înfiintare a perdelelor forestiere de protectie si le acordã sprijinul necesar;

e) acordã sprijin pentru întocmirea, pe localitãti, a situatiei prevãzute în anexa nr. 3;

f) acordã sprijinul logistic necesar, cu specialistii în cadastru, executantului lucrãrilor de înfiintare a perdelelor forestiere de protectie;

g) iau mãsuri pentru gospodãrirea durabilã a perdelelor forestiere de protectie în conditiile legii si ale normelor tehnice silvice pentru înfiintarea, îngrijirea si conducerea vegetatiei forestiere din perdelele forestiere de protectie.

Art. 8. - (1) Comandamentele judetene prevãzute la art. 6 se convoacã în scris de prefectul judetului, care are obligatia de a comunica ordinea de zi a sedintei.

(2) Fiecare sedintã a comandamentului se consemneazã într-un proces-verbal semnat de membrii prezenti. (3) Membrii comandamentelor prevãzuti la art. 6 lit. l), precum si invitatii prevãzuti la art. 6 lit. o) si p) sunt convocati numai la sedintele în care se dezbat probleme legate de localitatea pe care o reprezintã, respectiv probleme legate de documentatiile sau lucrãrile executate de acestia.

Art. 9. - (1) Comandamentele judetene, având componenta prevãzutã la art. 6, îsi desfãsoarã activitatea în prezenta a cel putin douã treimi din numãrul membrilor.

(2) Hotãrârile comandamentelor judetene se adoptã cu majoritatea simplã a membrilor prezenti.

Art. 10. - Finantarea realizãrii studiilor de fundamentare, a documentatiilor tehnico-economice si a realizãrii perdelelor forestiere de protectie se face, în conditiile legii, de cãtre institutiile finantatoare, cu respectarea programului anual stabilit de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor pentru fiecare judet.

Art. 11. - Pentru derularea în conditii optime a acestei actiuni de importantã nationalã se înfiinteazã în cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor un compartiment de lucru cu activitate exclusiv în domeniul perdelelor forestiere de protectie, sub directa coordonare a secretarului de stat care rãspunde de silviculturã.

Art. 12. - În conformitate cu obligatiile ce decurg din prevederile Legii nr. 289/2002 si ale prezentei hotãrâri, ministerele si celelalte institutii interesate în realizarea perdelelor forestiere de protectie vor completa regulamentul de organizare si functionare cu obligatiile si responsabilitãtile ce le revin.

Art. 13. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pãdurilor,

Ilie Sârbu

Ministrul administratiei publice,

Octav Cozmâncã

p. Ministrul apelor si protectiei mediului,

Ion Bazac,

secretar de stat

Ministrul lucrãrilor publice, transporturilor si locuintei,

Miron Tudor Mitrea

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

Bucuresti, 17 mai 2003

Nr. 548

ANEXA Nr. 1

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PÃDURILOR

PROGRAMUL

pentru anul .. de realizare a Sistemului national de perdele forestiere de protectie pentru judetul 1)

- milioane lei -

Tipuri de perdele forestiere de protectie conform art. 2 din Legea nr. 289/2002	Fondul de ameliorare a fondului funciar	Alocatii de la bugetul de stat	Alocatii de la bugetele locale	Contributia benevolã a persoanelor fizice si juridice	Sponsorizãri de la agenti economici	Credite externe rambursabile	Surse financiare externe nerambursabile	Daune prin poluare	Despãgubiri	Total
1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11
a) pentru protectia terenurilor agricole contra limatici dãunãtori si pentru ameliorarea conditiilor climaterice din perimetrul apãrat
b) antierozionale, de protejare a solului supus fenomenelor de eroziune
c) pentru protectia cãilor de comunicatie si de transport, în special împotriva înzãpezirilor
d) pentru protectia digurilor si a malurilor contra curentilor, viiturilor, ghetii si altele
e) pentru protectia localitãtilor si a diverselor obiective economice si sociale

Secretar de stat,

---

1) Este însotit de situatia perdelelor forestiere care se realizeazã în anul ....... în judetul ....... .

ANEXA Nr. 2

Comandamentul judetean pentru analiza realizãrii Programului anual de înfiintare

a perdelelor forestiere de protectie

PROPUNERI

privitoare la realizarea de perdele forestiere de protectie si identificarea fondurilor necesare pentru întocmirea de studii de fundamentare, documentatii tehnico-economice si pentru înfiintarea de perdele forestiere de protectie în judetul .........................., în anul ................1)

- milioane lei -

Tipuri de perdele forestiere de protectie conform art. 2 din Legea nr. 289/2002	Fondul de ameliorare a fondului funciar	Alocatii de la bugetul de stat	Alocatii de la bugetele locale	Contributia benevolã a persoanelor fizice si juridice	Sponsorizãri de la agenti economici	Credite externe rambursabile	Surse financiare externe nerambursabile	Daune prin poluare	Despãgubiri	Total
1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11
a) pentru protectia terenurilor agricole contra limatici dãunãtori si pentru ameliorarea conditiilor climaterice din perimetrul apãrat
b) antierozionale, de protejare a solului supus fenomenelor de eroziune
c) pentru protectia cãilor de comunicatie si de transport, în special împotriva înzãpezirilor
d) pentru protectia digurilor si a malurilor contra curentilor, viiturilor, ghetii si altele
e) pentru protectia localitãtilor si a diverselor obiective economice si sociale

Prefect,

---

1) Propunerile înscrise sunt însotite de anexe întocmite dupã acelasi model pentru fiecare unitate administrativ-teritorialã, propuneri ce cuprind si listele perdelelor pe tipuri si dimensiuni.

2) Se includ numai sumele certe, alocate la nivel de unitate administrativ-teritorialã.

ANEXA Nr. 3

SITUATIA

terenurilor aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice, pentru care se impune schimbarea folosintei actuale în categoria de teren cu vegetatie forestierã situatã în afara fondului forestier national, în scopul creãrii de perdele forestiere de protectie

Judetul ……………... Localitatea ..…………….Studiul de fundamentare aprobat prin Hotãrârea Guvernului nr. ../...

Nr. crt.	Numele si prenumele proprietarului terenului agricol	Domiciliul	Actul de identitate	Datele de identificare a terenului			Suprafata pentru care a fost obtinut acordul proprietarului de schimbare a categoriei de folosintã (ha)1)	Observatii2
				Tarlaua	Parcelele cadastrale	Suprafata care face obiectul schimbãrii folosintei (ha)
0	1	2	3	4	5	6	7	8

Primarul localitãtii,

Sef proiect,

---

1) Acordul scris, conform procedurilor legale, al proprietarilor de teren pentru schimbarea categoriei de folosintã a terenului, dacã este cazul, si pentru împãdurirea terenului conform documentatiei tehnico-economice.

2) Propuneri de expropriere, eventuale solutii alternative si altele asemenea.