MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 171 (XV) - Nr. 140         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 4 martie 2003

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

            Decizia nr. 340 din 5 decembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 64 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, modificată si completată

 

            Decizia nr. 357 din 12 decembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 4 si ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, republicată

 

ACTE ALE CONSILIULUI NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

            21. - Decizie privind publicitatea si teleshoppingul la produse medicamentoase, tratamente medicale si suplimente nutritive

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 340

din 5 decembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 64 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, modificată si completată

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent sef

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 64 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată. Exceptia a fost ridicată de Florin Cornel Bălănescu în Dosarul nr. 1/2002, de Paula Tîrlă în Dosarul nr. 3/2002, de Ministerul Public în Dosarul nr. 4/2002 si de Laurentiu Păduraru în Dosarul nr. 5/2002 ale Curtii Supreme de Justitie - Completul de 9 judecători.

La apelul nominal făcut în Dosarul nr. 259C/2002, la care sunt conexate dosarele nr. 260C/2002, 261C/2002 si nr. 262C/2002, se prezintă personal Florin Cornel Bălănescu, Paula Tîrlă si Laurentiu Păduraru, autori ai exceptiei, lipsă fiind celelalte părti, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Presedintele acordă cuvântul asupra cererilor prealabile, fată de care Florin Cornel Bălănescu, în temeiul art. 27 pct. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, formulează cerere de recuzare a domnului judecător Serban Viorel Stănoiu.

Ministerul Public solicită respingerea cererii.

Curtea respinge cererea ca fiind inadmisibilă în temeiul art. 25 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, potrivit căruia “o dată legal sesizată, Curtea procedează la examinarea constitutionalitătii, nefiind aplicabile dispozitiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului si nici cele privind recuzarea judecătorilor”.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul în fond.

Florin Cornel Bălănescu, în esentă, sustine că dispozitiile art. 64 din Legea nr. 92/1992, republicată, sunt contrare dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2), art. 20, 21, 24, art. 49 alin. (1), art. 125 alin. (1) din Constitutie si ale art. 6 si 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât liberul acces la justitie este garantat doar pentru categoria magistratilor declarati reusiti la examenul de capacitate, iar nu si pentru categoria celor declarati nereusiti. Aceste două categorii se află doar strict formal în situatii diferite, ceea ce nu justifică aplicarea unui tratament juridic diferentiat. Solicită ca, în situatia admiterii exceptiei de neconstitutionalitate, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, să se extindă controlul de constitutionalitate si asupra prevederilor art. 62 alin. 3 si ale art. 63 alin. 6 din Legea nr. 92/1992, republicată, care sunt neconstitutionale în măsura în care restrâng cazurile în care Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida examenul de capacitate doar la acele ipoteze în care se constată că nu au fost respectate conditiile prevăzute de lege referitoare la organizarea examenului sau dacă rezultatele au fost denaturate prin săvârsirea unor fraude. În final, arată că aplicarea unui tratament juridic diferit este nejustificată si din considerente de ordin uman, expunând o amplă situatie de fapt si propuneri de lege ferenda; critica este întemeiată pe jurisprudenta Curtii Constitutionale în materia liberului acces la justitie, precum si pe jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.

În concluziile lor Paula Tîrlă si Laurentiu Păduraru declară că achiesează la concluziile coautorului exceptiei, Florin Cornel Bălănescu, sustinând că dispozitiile de lege criticate, întrucât nu se referă si la categoria candidatilor nereusiti la examen, au semnificatia unei lacune de reglementare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind nefondată. Având în vedere că prevederile art. 64 din legea criticată reglementează doar ipoteza în care Consiliul Superior al Magistraturii refuză să propună numirea magistratului, după validarea examenului de capacitate, de către presedintele României, instanta de judecată, sesizată fie în temeiul prevederilor Legii nr. 92/1992, fie în baza Legii nr. 29/1990, nu se poate substitui comisiei de examinare. Asadar, prevederile criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale si nici celor ale Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierile din 20 mai 2002, pronuntate în dosarele nr. 1/2002, nr. 3/2002, nr. 4/2002 si nr. 5/2002, Curtea Supremă de Justitie - Completul de 9 judecători, prevăzut de art. 64 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată. Exceptia a fost ridicată de Florin Cornel Bălănescu, Paula Tîrlă, Ministerul Public si Laurentiu Păduraru în cauze având ca obiect plângerile formulate în temeiul art. 21 din Constitutie si al art. 64 din Legea nr. 92/1992, republicată, împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-au respins cererile de reexaminare a lucrărilor sustinute cu prilejul participării la examenul de capacitate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile Legii nr. 92/1992, în ansamblul său, si, în special, ale art. 64 sunt contrare dispozitiilor art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) si ale art. 21 din Constitutie, precum si ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul unei persoane la judecarea cauzei sale în cadrul unui proces echitabil, public si într-un termen rezonabil de către o instantă independentă si impartială. Starea de neconstitutionalitate constă în aceea că “legea nu prevede expres posibilitatea unei căi de atac în justitie împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii de validare a examenului de capacitate, pe care să o poată exercita si procurorii si judecătorii care au fost declarati respinsi la examenul în cauză”, încălcându-se astfel liberul acces la justitie, “care are ca semnificatie faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale, pe care le-a instituit, nici o categorie sau grup social”.

Prevederile art. 64 din legea criticată încalcă si dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, întrucât creează o “discriminare între candidatii declarati reusiti la examenul de capacitate, tinând cont în exclusivitate de rezultatele examenului, comunicate de către comisia de examinare, fără a lua în calcul si memoriile celor declarati nereusiti”.

Instanta de judecată, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, si ale art. 181 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, introduse prin Legea nr. 181/2002, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere cu privire la exceptia ridicată.

Guvernul României a trimis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 5/6.847/AN din 12 iulie 2002, punctul său de vedere, în sensul respingerii exceptiei de neconstitutionalitate, cu următoarea motivare: “În ce priveste conformitatea art. 64 din Legea pentru organizarea judecătorească cu prevederile constitutionale, arătăm că dispozitia legală invocată nu contravine art. 21 din Constitutie care consacră accesul liber la justitie.

Art. 64 alin. 2 din lege instituie tocmai posibilitatea de a ataca în justitie refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a propune numirea de către Presedintele României, printr-o plângere suspensivă de executare. Referitor la invocarea neconstitutionalitătii textelor criticate în raport cu art. 16 din Constitutie, considerăm că si sub acest aspect exceptia este neîntemeiată. Fără îndoială, dispozitiile criticate de semnatarul exceptiei nu creează discriminări între cetăteni pe criteriile egalitătii în drepturi, prevăzute atât în art. 4 alin. (2) din Constitutie, cât si în art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Norma cuprinsă în textul de lege criticat e aplicabilă tuturor cauzelor de acest fel, precum si tuturor părtilor din aceste cauze, în egală măsură.”

Avocatul Poporului a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 5.959 din 5 iulie 2002, punctul său de vedere, în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

“Inexistenta unor prevederi speciale în Legea nr. 92/1992, care să stabilească posibilitatea exercitării unor căi de atac împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii de validare sau invalidare a examenului de capacitate nu exclude posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa instantei de contencios administrativ, în termenele si în conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Prin urmare cu toate că art. 62 alin. 3 si art. 64 din Legea nr. 92/1992 nu contin prevederi exprese pentru exercitarea unei căi de atac în justitie împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii de validare sau invalidare a examenului de capacitate, pe care să o exercite candidatii la acest examen, indiferent dacă au fost declarati admisi sau respinsi, considerăm că nu există discriminare între cele două categorii de candidati.”

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere exprimate de Guvern si de Avocatul Poporului, rapoartele judecătorului-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1-3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată. Prin încheierile din 20 mai 2002 instanta de judecată a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 din Legea nr. 92/1992, republicată, modificată si completată, iar din cererile formulate în motivarea exceptiei rezultă că autorii acesteia au criticat pentru neconstitutionalitate si legea mentionată, în ansamblul său. De asemenea, în cadrul dezbaterilor autorii exceptiei au solicitat Curtii Constitutionale ca, admitând exceptia de neconstitutionalitate, în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, să dispună extinderea controlului de constitutionalitate si asupra prevederilor art. 62 alin. 3 si ale art. 63 alin. 6 din Legea nr. 92/1992, republicată, modificată si completată, care nu pot fi disociate de prevederile art. 64 din aceeasi lege.

Examinând încheierile de sesizare, Curtea constată că este legal sesizată doar cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 64 din Legea nr. 92/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997.

Curtea respinge cererea de extindere a exceptiei de neconstitutionalitate asupra altor prevederi ale Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, deoarece aceasta ar avea semnificatia sesizării directe a Curtii, lucru nepermis de dispozitiile Legii nr. 47/1992. Potrivit prevederilor art. 25 alin. (2) din aceeasi lege, controlul poate fi extins numai în ipoteza în care, constatând neconstitutionalitatea unei prevederi legale, retine că în cuprinsul actului atacat există si alte prevederi contrare Constitutiei, de care, în mod necesar si evident, nu pot fi disociate prevederile mentionate în sesizare.

Dispozitiile art. 64 din Legea nr. 92/1992, republicată, criticate de autorii exceptiei, au următorul cuprins: “În cazul în care magistratul nu a fost propus de Consiliul Superior al Magistraturii pentru a fi numit de Presedintele României, în termen de cel mult 6 luni de la data validării examenului de capacitate îi încetează calitatea de magistrat. Împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Presedintelui României numirea în functie a magistratului, acesta se poate adresa cu plângere Curtii Supreme de Justitie, în termen de 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. 1. Plângerea este suspensivă de executare. Curtea Supremă de Justitie judecă plângerea în complet format din 9 judecători. Hotărârea pronuntată este irevocabilă.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că această prevedere legală contravine dispozitiilor art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) si ale art. 21 din Constitutie, precum si celor ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, având următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”;

- Art. 20 alin. (2): “Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale.”;

- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”

Curtea retine că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească reglementează în art. 58-64 examenul de capacitate pe care trebuie să-l sustină magistratii stagiari - judecători si procurori - pentru a fi numiti în functie prin decret al Presedintelui României, potrivit art. 47 din lege.

Examenul de capacitate se sustine în fata unei comisii în compunerea prevăzută de lege, iar rezultatele examenului sunt validate de Consiliul Superior al Magistraturii.

Art. 64 invocat de autorii exceptiei nu se referă la validarea examenului de capacitate, ci la situatia în care, după validarea examenului, Consiliul Superior al Magistraturii refuză să propună Presedintelui României numirea în functie a magistratului care a fost declarat reusit la examen. În acest caz si numai în acesta magistratul se poate adresa cu plângere Curtii Supreme de Justitie. Textul de lege mentionat nu contravine prevederilor art. 16 din Constitutie, dat fiind că dispozitiile pe care le cuprinde se aplică în mod egal tuturor persoanelor pe care le vizează, si anume candidatilor declarati reusiti la examenul de capacitate, care însă - din motive a căror temeinicie poate fi apreciată de justitie - nu au fost propusi de Consiliul Superior al Magistraturii pentru a fi numiti de Presedintele României. Textul nu contravine, de asemenea, prevederilor art. 21 din Constitutie si nici ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece nu contine norme restrictive privind accesul la justitie al persoanelor la care se referă, ci, dimpotrivă, stabileste dreptul acestora de a se adresa cu plângere Curtii Supreme de Justitie. În continutul său exceptia de neconstitutionalitate vizează omisiunea legiuitorului de a permite - prin acelasi text al legii - si candidatilor respinsi la examenul de capacitate de a se adresa cu plângere Curtii Supreme de Justitie. În examinarea criticii formulate de autorii exceptiei

Curtea Constitutională retine că, în cadrul procedurii prevăzute de art. 64 din Legea nr. 92/1992, republicată, candidatii declarati nereusiti la examenul de capacitate nu se află în aceeasi situatie juridică cu cei declarati reusiti la examenul de capacitate, astfel că tratamentul diferentiat ce li se aplică - în ce priveste folosirea căilor de atac în justitie - nu încalcă prevederile art. 16 din Constitutie. Pe de altă parte, Curtea observă că dispozitiile art. 21 din Constitutie si ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale au în vedere accesul la justitie pentru apărarea drepturilor si a intereselor legitime, adică a acelor drepturi si interese care sunt reglementate prin lege. Or, posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine stătător, reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a ocupa functia pentru care s-a organizat examenul sau concursul, prin intermediul procedurilor de examen sau de concurs pe care legea le reglementează.

A decide altfel ar însemna să se recunoască organelor de justitie competenta de a se substitui examinatorilor, de a invalida evaluările făcute de acestia si de a le înlocui cu evaluările proprii ale judecătorilor, ceea ce ar excede în mod evident atributiilor instantelor judecătoresti.

Rezultă asadar că dispozitiile criticate de autorii exceptiei nu contravin prevederilor constitutionale invocate de acestia si nici prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, 123, art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, modificată si completată, ridicată de Florin Cornel Bălănescu în Dosarul nr. 1/2002, de Paula Tîrlă în Dosarul nr. 3/2002, de Ministerul Public în Dosarul nr. 4/2002 si de Laurentiu Păduraru în Dosarul nr. 5/2002 ale Curtii Supreme de Justitie - Completul de 9 judecători.

            Definitivă.

            Pronuntată în sedinta publică din data de 5 decembrie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent sef,

Claudia Miu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 357

din 12 decembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 4 si ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, republicată

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 4 si ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, republicată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Biroul de Turism si Tranzactii” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 2.483/2001 al Judecătoriei Mangalia. Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 151C/2002 si nr. 152C/2002, având în vedere că atât obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, cât si autorul acesteia sunt identice cu cele ale cauzei mentionate. La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite conditiile legale pentru conexare. Curtea, în temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, si ale art. 164 alin 1 si 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 151C/2002 si nr. 152C/2002 la Dosarul nr. 130C/2002, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei, arătând că asupra constitutionalitătii textelor legale criticate Curtea s-a pronuntat prin numeroase decizii, statuând că acestea sunt constitutionale. Precizează că nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 ianuarie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 2.483/2001, precum si prin încheierile din 23 noiembrie 2001, pronuntate în dosarele nr. 3.784/2001 si nr. 3.785/2001, Judecătoria Mangalia si, respectiv, Tribunalul Constanta au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 4 si ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, republicată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Biroul de Turism si Tranzactii” - S.A. din Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei consideră - pentru ipoteza în care terenurile apartin societătilor comerciale - că, prin efectul art. 10 alin. 4 din lege, acestea devin proprietate de stat, ceea ce ar reprezenta “o expropriere”, contravenind astfel art. 41 alin. (3) din Constitutie. Au fost, tot astfel, în opinia autorului exceptiei, încălcate si prevederile art. 41 alin. (1) si ale art. 135 alin. (6) din Legea fundamentală. Neconstitutionalitatea textului mentionat ar atrage, astfel cum consideră autorul exceptiei, si neconstitutionalitatea altor texte din aceeasi lege, de care regimul terenului afectat locuintelor ce se vând nu poate fi disociat; este vorba despre art. 7 alin. 1, 5 si 6, ca si despre art. 10 alin. 1, 2, 3 si 6 din Legea nr. 85/1992, republicată. În fine, se mai sustine că art. 10 alin. 4 din lege, încălcând prevederile Constitutiei, contravine si Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Al doilea text criticat pentru neconstitutionalitate este art. 7 alin. 4 din legea mentionată. Autorul exceptiei consideră că “Modalitatea în care s-a stabilit prin lege indexarea nu are nici o justificare obiectivă si ratională, determinând ruperea justului echilibru si antrenând încălcarea art. 1 din primul Protocol aditional la conventia deja mentionată”. Pe de altă parte, arată autorul exceptiei, “legiuitorul a prevăzut că dreptul de proprietate asupra părtilor comune ale clădirii si dreptul de proprietate asupra terenului aferent constructiei se transmite obligatoriu si fără nici un contraechivalent, iar această măsură este o privare de proprietate care contravine art. 1 din primul protocol la conventie”.

Instantele de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată. Se consideră că “modalitatea de stabilire a pretului de vânzare pentru locuintele mentionate, precum si atribuirea terenului aferent în conditiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 nu încalcă principiul dreptei si prealabilei despăgubiri prevăzute de art. 41 alin. (3) din Constitutie, deoarece vânzarea vizează doar locuintele construite din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, iar terenul atribuit în proprietate este, de asemenea, teren apartinând statului. Faptul că, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, în cadrul procesului de privatizare, pârâta a devenit societate pe actiuni cu capital mixt nu este de natură să atragă neconstitutionalitatea prevederilor legale invocate”. Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a art. 7 alin. 4 si a art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, este neîntemeiată. Această exceptie are la bază - în opinia Guvernului - o gresită interpretare a legii, căci art. 10 alin. 4 din legea mentionată “nu prevede o expropriere, ci o trecere a terenurilor în proprietatea detinătorilor de locuinte, fosti chiriasi ai acestora, dobândite prin cumpărare de la unitătile economice sau bugetare de stat. Prin urmare, atribuirea terenurilor se face integral sau proportional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra constructiei respective”. Pe de altă parte, observă Guvernul, “Faptul că în aceste cazuri autorul exceptiei critică pretul de vânzare al locuintelor nu priveste constitutionalitatea textului criticat, fiind o problemă de optiune legislativă”. Este citată în acest sens jurisprudenta Curtii, de exemplu Decizia nr. 324 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2002.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 7 alin. 4 si ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, dispozitii care au următorul cuprins:

- Art. 7 alin. 4: “Evaluarea si vânzarea locuintelor prevăzute la alin. 1 si 2 si la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficientii de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un pret indexat în functie de cresterea salariului minim brut pe tară la data cumpărării, fată de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992.” ;

- Art. 10 alin. 4: “Pentru persoanele care dobândesc locuintele în conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi, atribuirea terenului se face în conditiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.”

Motivele de neconstitutionalitate invocate de autorul exceptiei privesc atât modalitatea de stabilire si, implicit, cuantumul pretului de vânzare, cât si atribuirea în proprietatea detinătorilor de locuinte, fosti chiriasi ai acestora, dobândite prin cumpărare de la unitătile economice sau bugetare de stat, a terenurilor pe care se află aceste constructii, considerându-se că textul criticat nu respectă cerintele impuse de prevederile art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, Curtea s-a mai pronuntat prin numeroase decizii, cum ar fi, de exemplu: Decizia nr. 10 din 8 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 5 mai 1994, Decizia nr. 46 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 29 aprilie 1999, Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000. S-a apreciat, în solutia dată de Curte, în sensul constitutionalitătii textului art. 7 din legea mentionată, că prin aceste prevederi a fost consacrată “o normă de justitie socială, întrucât s-a dat posibilitatea chiriasilor să cumpere

locuintele la construirea cărora au participat direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic”. Iar în cazul privatizării unitătilor din ale căror fonduri a fost construită locuinta ce a făcut obiectul vânzării, obligatia de vânzare către chiriasi, prevăzută de dispozitiile Legii nr. 85/1992, este – astfel cum a statuat Curtea Constitutională - o obligatie in rem, deci în considerarea obiectului (locuintă construită din fondurile unitătii economice sau bugetare), iar nu o obligatie in personam, care ar fi avut în considerare societatea comercială ce a luat nastere pe calea privatizării. Atât solutiile, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii. Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, Curtea constată, de asemenea, că acestea nu contravin prevederilor constitutionale invocate. Acest text de lege face referire numai la modalitatea concretă de atribuire a terenurilor pe care se găsesc locuintele dobândite prin vânzare-cumpărare în conditiile Legii nr. 85/1992, republicată. Deci acest articol nu prevede o expropriere, ci o trecere a terenurilor în proprietatea detinătorilor de locuinte, fosti chiriasi ai acestora, dobândite prin cumpărare de la unitătile economice sau bugetare de stat, atribuirea terenurilor făcându-se integral sau proportional cu cotaparte din dreptul de proprietate asupra constructiei respective. De altfel, si asupra constitutionalitătii acestui text Curtea s-a pronuntat, de exemplu prin Decizia nr. 164 din 22 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001, Decizia nr. 324 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2002, si Decizia nr. 270 din 22 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 6 decembrie 2002, statuând că dispozitiile art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, sunt constitutionale. Atât solutiile, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 4 si ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, republicată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Biroul de Turism si Tranzactii” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 2.483/2001 al Judecătoriei Mangalia, precum si în dosarele nr. 3.784/2001 si nr. 3.785/2001 ale Tribunalului Constanta.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 decembrie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

ACTE ALE CONSILIULUI NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

CONSILIUL NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

DECIZIE

privind publicitatea si teleshoppingul la produse medicamentoase, tratamente medicale si suplimente nutritive

 

Având în vedere dubla calitate a Consiliului National al Audiovizualului, de garant al interesului public si de unică autoritate de reglementare în domeniul programelor audiovizuale, tinând cont de necesitatea reglementării publicitătii si a teleshoppingului la produse medicamentoase, tratamente medicale si suplimente nutritive, în vederea armonizării legislatiei românesti cu reglementările si normele Uniunii Europene,

tinând cont de necesitatea respectării principiilor liberei concurente, protectiei vietii, sănătătii, securitătii si intereselor economice ale consumatorilor, precum si a mediului, având în vedere că publicitatea la produsele medicamentoase trebuie să se supună unor conditii stricte si unui control efectiv, în temeiul art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea audiovizualului nr. 504/2002,

membrii Consiliului National al Audiovizualului adoptă următoarea decizie:

Art. 1. - Prin publicitate audiovizuală pentru produse medicamentoase si tratamente medicale se întelege orice formă de promovare efectuată în cadrul serviciilor de programe, destinată să stimuleze distribuirea, consumul sau vânzarea acestora.

Art. 2. - Publicitatea si teleshoppingul sunt permise numai în cazul produselor medicamentoase si al tratamentelor medicale care nu necesită prescriptie medicală.

Art. 3. - Sunt interzise publicitatea si teleshoppingul la produsele medicamentoase care contin substante psihotrope sau narcotice, în sensul conventiilor internationale.

Art. 4. - Publicitatea pentru produsele medicamentoase trebuie să încurajeze folosirea ratională a acestora, să le prezinte în mod obiectiv, fără a le exagera calitătile terapeutice.

Art. 5. - Promovarea produselor medicamentoase si a tratamentelor medicale în serviciile de programe audiovizuale va include în mod obligatoriu următoarele:

a) numele produsului;

b) denumirea comună, dacă produsul contine un singur ingredient activ;

c) indicatia (pentru ce se foloseste produsul sau tratamentul medical respectiv);

d) avertizarea sonoră si scrisă, timp de minimum 6 secunde, prezentată la sfârsitul clipului publicitar a cărui durată depăseste 10 secunde: “Acest produs se poate elibera fără prescriptie medicală. Se recomandă citirea cu atentie a prospectului. Dacă apar manifestări neplăcute, adresati-vă medicului sau farmacistului.”

Art. 6. - (1) Este interzisă difuzarea de publicitate sau teleshopping pentru produse medicamentoase, vitamine, suplimente alimentare, nutrienti, suplimente nutritive si tratamente medicale prezentate sau recomandate de personalităti ale vietii publice, culturale, stiintifice, sportive sau de alte persoane care, datorită celebritătii lor, pot încuraja consumul acestor produse sau tratamente.

(2) Este interzisă difuzarea de publicitate si teleshopping care înfătisează medici, stomatologi, farmacisti sau asistente medicale care recomandă sau avizează medical produse de larg consum, cu exceptia produselor de igienă personală, produse medicamentoase, vitamine, suplimente alimentare, nutrienti, suplimente nutritive sau tratamente medicale.

(3) Este interzisă difuzarea de publicitate si teleshopping pentru produse medicamentoase, vitamine, suplimente alimentare, nutrienti, suplimente nutritive si tratamente medicale, dacă prezentările contin recomandări sau avize ale asociatiilor medicale.

Art. 7. - (1) Nici un fel de mesaj publicitar pentru produse medicamentoase sau tratamente medicale nu poate fi adresat persoanelor care au vârsta mai mică de 16 ani.

(2) Este interzisă difuzarea de publicitate la produse medicamentoase, vitamine, suplimente alimentare, nutrienti, suplimente nutritive si tratamente medicale în emisiuni pentru copii ori în pauzele publicitare care precedă sau urmează unor astfel de emisiuni.

(3) Producătorii si distribuitorii de produse medicamentoase, vitamine, suplimente alimentare, nutrienti, suplimente nutritive si tratamente medicale nu pot sponsoriza programele sau emisiunile destinate copiilor.

Art. 8. - (1) Este interzisă difuzarea de publicitate si teleshopping:

a) la produse pentru tratarea alcoolismului;

b) la tratamente clinice împotriva căderii părului;

c) pentru hipnoză, terapie prin hipnoză, psihologie, psihanaliză sau psihiatrie;

d) la acele produse medicamentoase al căror cost este compensat.

(2) Este interzisă mentionarea în publicitate sau teleshopping a unor indicatii terapeutice pentru:

a) tuberculoză;

b) boli cu transmisie sexuală;

c) alte boli infectioase grave;

d) cancer si alte boli tumorale;

e) insomnie cronică;

f) diabet si alte boli metabolice.

Art. 9. - Publicitatea la produsele medicamentoase nu trebuie să contină nici o mentiune care:

a) să dea impresia că o consultatie medicală sau o interventie chirurgicală nu este necesară, în special prin oferirea unor sugestii de diagnostic sau de tratament la distantă;

b) să sugereze că efectul tratamentului cu produsul medicamentos respectiv este garantat, nu este însotit de efecte secundare sau este mai bun decât ori echivalent cu cel al altui tratament sau produs medicamentos;

c) să sugereze că starea de sănătate a publicului ar putea fi îmbunătătită prin consumul respectivului produs;

d) să sugereze că starea de sănătate a publicului ar putea fi afectată dacă nu consumă produsul respectiv; această interdictie nu se aplică la campaniile de vaccinare sustinute de industria farmaceutică si aprobate de Ministerul Sănătătii si Familiei;

e) să sugereze că respectivul produs medicamentos este un aliment, produs cosmetic sau alt bun de larg consum;

f) să sugereze că siguranta sau eficienta produsului medicamentos se datorează faptului că este natural;

g) ar putea, prin descrierea sau reprezentarea detaliată a unor simptome ori a unor cazuri clinice, să ducă la un autodiagnostic eronat;

h) să se refere, în termeni improprii sau incorecti, la vindecare;

i) foloseste în termeni improprii, alarmanti sau incorecti imagini, scheme sau fotografii care arată modificări ale organismului uman provocate de boli sau leziuni ori de actiunea produselor medicamentoase asupra organismului uman sau a unor părti ale acestuia;

j) evidentiază că respectivul produs medicamentos este autorizat de Agentia Natională a Medicamentului.

Art. 10. - (1) Este interzisă difuzarea de publicitate si teleshopping la produse si tratamente naturiste, care, după caz, nu sunt însotite de avertizarea sonoră si scrisă:

a) “produs neatestat medical”;

b) “metodă neatestată medical”.

(2) În cazul în care produsele si tratamentele naturiste au fost verificate din punct de vedere medical, acest lucru va fi atestat de către Colegiul Medicilor din România.

(3) Avertizarea prevăzută la alin. (1) se va face la finalul mesajului publicitar.

Art. 11. - Publicitatea si teleshoppingul pentru produse si tratamente homeopate sunt permise numai pentru produsele si tratamentele avizate de Ministerul Sănătătii si Familiei sau de Colegiul Medicilor din România.

Art. 12. - Este interzisă difuzarea de emisiuni sau teleshopping în care sunt prezentate cazuri de vindecare a unor boli grave cu ajutorul tratamentelor conventionale sau neconventionale, dacă diagnosticul si actele medicale care îl atestă nu au fost certificate de Colegiul Medicilor din România sau dacă în emisiune ori în teleshopping nu este prezent si un reprezentant al Colegiului Medicilor din România care să certifice din punct de vedere medical rezultatele obtinute.

Art. 13. - Este interzisă difuzarea de publicitate si teleshopping în care se sugerează că este necesar ca oricine să îsi suplimenteze dieta cu vitamine si minerale sau că astfel de suplimente pot să îmbunătătească functii fizice ori mentale care în mod normal sunt bune.

Art. 14. - Emisiunile audiovizuale, publicitatea si teleshoppingul, destinate produselor sau tratamentelor pentru slăbit si pentru mentinerea greutătii corporale, fără indicatii terapeutice, vor respecta următoarele conditii:

a) să existe dovezi medicale, de încredere, pentru fiecare afirmatie privind efectele benefice ale produselor sau tratamentelor;

b) să indice, când se afirmă că greutatea unei persoane a scăzut cu o anumită valoare, perioada în care s-a realizat această scădere;

c) greutatea pierdută si perioada în care s-a obtinut trebuie să fie compatibile cu practicile medicale si de dietă general acceptate si să nu semnifice calităti nereprezentative ale produsului sau serviciului medical oferit;

d) în cazul alimentelor si băuturilor cu cantităti calorice scăzute, dacă sunt prezentate ca o parte a regimului de slăbire, se va indica faptul că produsul respectiv poate conduce la pierderea de greutate numai ca parte a unei diete ce controlează caloriile/energia;

e) în cazul produselor special elaborate pentru a fi utilizate în diete cu restrictii calorice, care, conform instructiunilor producătorului, înlocuiesc în totalitate sau în parte aportul alimentar zilnic, acestea nu pot fi promovate sub alt nume decât “substitut alimentar complet pentru slăbit” sau “substitut alimentar partial pentru slăbit”;

f) în cazul produselor alimentare si al băuturilor cu cantităti calorice scăzute nu se vor face referiri la rata ori la mărimea scăderii în greutate ca rezultat al utilizării respectivelor produse sau la reducerea senzatiei de foame ori la cresterea senzatiei de satietate.

Art. 15. - (1) Promovarea sau prezentarea produselor si tratamentelor pentru slăbit ori pentru mentinerea greutătii corporale trebuie să includă avertizarea sonoră si scrisă, cu o durată de minimum 5 secunde: “Consultati medicul înainte de a urma dieta”; dieta trebuie prezentată sau promovată ca o măsură pe termen scurt.

(2) Sunt interzise mărturiile sau relatarea unor cazuri particulare care să justifice urmarea dietei respective.

Art. 16. - Publicitatea si teleshoppingul pentru orice fel de produs sau tratament pentru slăbit ori pentru mentinerea greutătii corporale vor respecta următoarele conditii:

a) nu se vor adresa persoanelor cu vârsta sub 18 ani si vor avertiza publicul asupra acestui aspect printr-un insert scris si/sau sonor;

b) nu pot fi difuzate în emisiunile pentru copii sau în pauzele publicitare care precedă ori urmează unor astfel de emisiuni;

c) nu se vor adresa în mod direct persoanelor obeze, nu vor include exemple cu cazuri în care se vorbeste despre sau apar persoane care ar fi fost obeze înainte de a utiliza produsele sau serviciul căruia i se face publicitate;

d) nu vor sugera sau nu vor afirma că a fi subponderal este adecvat sau de dorit.

Art. 17. - (1) În cazul nerespectării prevederilor prezentei decizii Consiliul National al Audiovizualului va emiteo somatie de intrare în legalitate cu termene precise.

(2) În cazul nerespectării somatiei se aplică dispozitiile art. 91 alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002.

Art. 18. - În cazul publicitătii la vitamine, prevederile art. 6 alin. (1) intră în vigoare în termen de 45 de zile de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Consiliului National al Audiovizualului,

Ralu Filip

 

Bucuresti, 28 ianuarie 2003.

Nr. 21.