MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 171 (XV) - Nr. 148         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 7 martie 2003

 

SUMAR

 

DECRETE

 

75. - Decret pentru supunerea spre aprobare Parlamentului a aderării României la Conventia privind notificarea si comunicarea în străinătate a actelor judiciare si extrajudiciare în materie civilă sau comercială, adoptată la Haga la 15 noiembrie 1965

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 352 din 10 decembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 166/2001 pentru modificarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat

 

Decizia nr. 360 din 12 decembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.041/139/2002. - Ordin al ministrului sănătătii si familiei si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate privind modificarea si completarea Ordinului ministrului sănătătii si familiei si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 85/65/2002 pentru aprobarea subprogramelor de sănătate si a Normelor metodologice privind finantarea, raportarea si controlul indicatorilor prevăzuti în programele, respectiv în subprogramele de sănătate finantate din bugetul Ministerului Sănătătii si Familiei si din bugetul Fondului de asigurări sociale de sănătate, în anul 2002

 

1.042/2002. - Ordin al ministrului sănătătii si familiei pentru aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2002 al Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino”

 

2.024/2002. - Ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei pentru aprobarea Reglementării aeronautice civile române privind accesul pe piata serviciilor de handling la sol pe aeroporturi

 

47. - Ordin al ministrului industriei si resurselor privind organizarea si functionarea Comisiei pentru derularea mecanismului de acordare a sprijinului financiar

 

Rectificări la:

- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 8/2003

 

DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru supunerea spre aprobare Parlamentului a aderării României la Conventia privind notificarea si comunicarea n străinătate a actelor judiciare si extrajudiciare în materie civilă sau comercială, adoptată la Haga la 15 noiembrie 1965

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1) si ale art. 99 din Constitutia României, precum si ale art. 1 si 4 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea si ratificarea tratatelor, la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 7 din 9 ianuarie 2003,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se supune spre aprobare Parlamentului aderarea României la Conventia privind notificarea si comunicarea în străinătate a actelor judiciare si extrajudiciare în materie civilă sau comercială, adoptată la Haga la 15 noiembrie 1965, si se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

În temeiul art. 99 alin. (2) din

Constitutia României,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

 

Bucuresti, 3 februarie 2003.

Nr. 75.

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 352

din 10 decembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 166/2001 pentru modificarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat

 

Costică Bulai - presedinte

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 166/2001, exceptie ridicată de Vasile Ungureanu, Ion Zanfir, Alexandru Otelea, Toma Văcărasu, Gheorghe Duduman, Mihai Dumitru si Florin Cozma în Dosarul nr. 1.319/2002 al Tribunalului Iasi.

La apelul nominal răspunde, pentru Ministerul Apărării Nationale, consilierul juridic Dan Cimpoeru, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul părtii prezente solicită respingerea exceptiei, considerând că adoptarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 166/2001 a fost determinată de urgenta reglementării în domeniul pensiilor militare de stat. Totodată, sustine că Parlamentul nu se afla în vacantă la data adoptării ordonantei

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 166/2001 nu încalcă, în nici un caz, dispozitiile constitutionale referitoare la adoptarea ordonantelor de urgentă.

Se arată, totodată, că prevederile legale criticate nu sunt contrare nici dispozitiilor art. 72 alin. (3) din Constitutie referitoare la reglementarea prin legi organice.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 aprilie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 1.319/2002, Tribunalul Iasi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 166/2001, exceptie ridicată de Vasile Ungureanu, Ion Zanfir, Alexandru Otelea, Toma Văcărasu, Gheorghe Duduman, Mihai Dumitru si Florin Cozma.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, într-o primă critică, că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 166/2001 modifică o lege organică, respectiv Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, intrată în vigoare la 1 aprilie 2001. Astfel, se arată că “aspectele reglementate sunt de natură a modifica o lege organică care se referă la protectia socială [art. 72 lit. l) din Constitutie], lege care era în vigoare si care dădea [...] anumite drepturi privind reactualizarea curentă a pensiilor militare, în raport de inflatie [...]”. În consecintă, apreciază autorii exceptiei, ordonanta este neconstitutională, deoarece s-a emis de Guvern cu încălcarea dispozitiilor art. 114 din Constitutie, prin care se deleagă Guvernului activitatea legislativă cu titlu exceptional.

În continuarea motivării exceptiei se arată că, în fapt, “nu era o situatie prevăzută de această dispozitie constitutională, respectiv un caz exceptional pentru adoptarea ordonantei de urgentă”. În acelasi timp, ordonanta de urgentă în cauză “a fost emisă în perioada de vacantă parlamentară si nu într-o situatie exceptională, asa cum reclamă Constitutia României”.

Prin ordonanta criticată, mai arată autorii exceptiei, “modificându-se articolele 48, 79 si 80 din Legea nr. 164/2001 privind modalitatea de actualizare a pensiilor si plata efectivă a diferentelor dintre pensiile de plată si pensiile recalculate se diminuează de fapt plata pensiilor care s-ar calcula si s-ar plăti efectiv în conformitate cu legea pensiilor militare intrată în vigoare de la 1 aprilie 2001, încălcându-se astfel dispozitiile art. 43 din Constitutie privind nivelul de trai si protectia socială”. Se mai sustine, în finalul motivelor, că “este inadmisibil ca printr-o ordonantă de urgentă a Guvernului să se ia drepturi deja date printr-o lege organică pensionarilor militari sub promisiunea unei plăti viitoare esalonate până în anul 2005 si prin măsuri ce vor fi ulterior precizate printr-o hotărâre de Guvern neemisă nici până în acest moment, drepturi de care [autorii] au beneficiat deja prin efectul Legii nr. 164/2001 [...]”.

Tribunalul Iasi consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. S-a retinut că, “în absenta unei definitii constitutionale a conceptului de caz exceptional, Curtea Constitutională a statuat că acesta trebuie definit în raport cu necesitatea si urgenta reglementării unei situatii care, datorită circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate, în vederea evitării unei “grave atingeri aduse interesului public”. De asemenea, se arată că “dispozitiile art. 114 alin. (4) din Constitutie nu prevăd o limitare a posibilitătii emiterii de ordonante de urgentă numai la domenii care nu fac obiectul legilor organice”.

Totodată, potrivit opiniei instantei, “nu se poate considera că prin adoptarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 166/2001 s-ar încălca obligatia statului de a lua măsuri de protectie socială de natură să asigure cetătenilor un nivel de trai decent, obligatie prevăzută de art. 43 alin. (1) din Constitutie”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Presedintele Camerei Deputatilor consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât interdictia prevăzută de art. 114 alin. (1) din Constitutie privind legile organice “nu există în cazul ordonantelor de urgentă, care pot fi emise si în materii rezervate legilor organice”.

Referitor la întelesul notiunii de “cazuri exceptionale”, se arată că, în conformitate cu jurisprudenta Curtii Constitutionale, “Guvernul dispune de un veritabil drept de apreciere cu privire la aparitia cazurilor care impun adoptarea unei ordonante de urgentă”.

În legătură cu sustinerea în sensul că prevederile legale criticate ar fi contrare dispozitiilor art. 43 alin. (1) din Constitutie, presedintele Camerei Deputatilor consideră, în punctul său de vedere, că “actualizarea cuantumului pensiilor militare si recalcularea pensiilor militare stabilite în baza vechii legislatii transpun intentia legiuitorului de a asigura beneficiarilor legii o protectie socială adecvată si un nivel de trai decent care însă a trebuit să tină cont de realitătile economico-financiare existente la momentul elaborării ordonantei”.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În esentă, se arată în argumentarea acestui punct de vedere, ordonantele de urgentă, spre deosebire de cele obisnuite, emise în baza unei legi de abilitare, pot fi emise si în domenii care fac obiectul legii organice, asa cum, de altfel, a stabilit si Curtea Constitutională.

În ceea ce priveste existenta cazului exceptional, Guvernul sustine că “ordonantele de urgentă se adoptă în situatii de exceptie, apreciate ca atare de Guvern si fără a exista necesitatea unei legi de abilitare din partea Parlamentului”.

Referitor la invocarea, în sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, a încălcării dispozitiilor art. 43 alin. (1) din Constitutie, Guvernul apreciază că aceasta nu poate fi retinută, întrucât modul în care statul stabileste măsurile de natură să asigure cetătenilor un nivel de trai decent este o problemă de oportunitate care nu intră sub cenzura instantei constitutionale. Numai în situatia în care s-ar crea inegalităti cu privire la modul de stabilire a pensiilor între persoane aflate în aceeasi situatie juridică si pensionate în baza aceleiasi legi s-ar putea pune problema neconstitutionalitătii.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

În motivarea acestui punct de vedere, se arată că “în absenta unei definitii date de Constitutie sintagmei Çcazuri exceptionaleČ, Curtea Constitutională a statutat că aceasta trebuie definită în raport cu necesitatea si urgenta reglementării unei situatii care, datorită circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public”. Referitor la ordonantele de urgentă, se arată că .motivarea proiectului de act normativ trebuie să cuprindă prezentarea împrejurărilor obiective si stringente care au determinat cazul exceptional care justifică această procedură de legiferare. Pe de altă parte, prevederile art. 114 alin. (4) din Constitutie nu limitează posibilitatea emiterii ordonantelor de urgentă numai în domenii care nu fac obiectul legilor organice”.

În legătură cu sustinerea autorilor exceptiei în sensul că ar fi fost încălcate dispozitiile art. 43 alin. (1) din Constitutie privind obligatia statului de a asigura cetătenilor un nivel de trai decent, Avocatul Poporului arată că, “dimpotrivă, prin acordarea esalonată a sumelor rezultate din recalcularea pensiilor, în limita bugetului existent, s-a realizat această obligatie”.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părtii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 166 din 6 decembrie 2001 pentru modificarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 18 decembrie 2001. Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 166/2001 pentru modificarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat a fost aprobată prin Legea nr. 236/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 7 mai 2002. Critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 166/2001 vizează, pe de o parte, încălcarea dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie, în sensul că se contestă existenta unui caz exceptional care să justifice emiterea ordonantei de urgentă, sustinându-se, totodată, că aceasta a fost emisă în perioada vacantei parlamentare, precum si faptul că prin ordonantă a fost modificată o lege organică ce se referă la protectia socială. Pe de altă parte, critica de neconstitutionalitate se referă la faptul că, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 166/2001, “modificându-se articolele 48, 79 si 80 din Legea nr. 164/2001 privind modalitatea de actualizare a pensiilor si plata efectivă a diferentelor dintre pensiile de plată si pensiile recalculate, se diminuează de fapt plata pensiilor care s-ar calcula si s-ar plăti efectiv în conformitate cu legea pensiilor militare, intrată în vigoare la 1 aprilie 2001, încălcându-se astfel dispozitiile art. 43 din Constitutie privind nivelul de trai”.

Dispozitiile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate au următorul cuprins:

- Art. 114 alin. (4): “În cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgentă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.”;

- Art. 43: “(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică si de protectie socială, de natură să asigure cetătenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetătenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistentă medicală în unitătile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asistentă socială prevăzute de lege.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate în ceea ce priveste sustinerea că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 166/2001 a fost emisă în perioada vacantei parlamentare, Curtea retine că este neîntemeiată. La data adoptării ordonantei de urgentă a Guvernului, si anume 6 decembrie 2001, Parlamentul nu se afla în vacantă parlamentară, cum în mod eronat sustin autorii exceptiei, pentru a deveni incidente dispozitiile alin. (4) al art. 114 din Constitutie care obligă la convocarea Parlamentului, dacă acesta nu se află în sesiune parlamentară.

În legătură cu critica referitoare la inexistenta cazului exceptional, Curtea observă că este, de asemenea, neîntemeiată. În punctul de vedere al Guvernului, existent în alt dosar, însă referitor la o exceptie de neconstitutionalitate vizând aceeasi Ordonantă de urgentă a Guvernului nr. 166/2001 (punct de vedere comunicat în Dosarul Curtii Constitutionale nr. 360C/2002), Guvernul justifică cazul exceptional pentru adoptarea ordonantei de urgentă în sensul că “a fost determinat de necesitatea de a se corecta inechitătile generate de aplicarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, în forma sa initială”. De altfel, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 166/2001 pentru modificarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat a fost aprobată, ulterior pronuntării încheierii de sesizare, prin Legea nr. 236/2002.

În ceea ce priveste sustinerea potrivit căreia prin ordonantă de urgentă nu putea fi modificată o lege organică, Curtea retine că este, de asemenea, neîntemeiată. În mod constant, jurisprudenta Curtii a stabilit că restrictia prevăzută de art. 114 alin. (1) din Constitutie, conform căreia în cazul ordonantelor emise în baza unei legi de abilitare acestea nu pot reglementa în domenii care fac obiectul legilor organice, nu este aplicabilă si ordonantelor de urgentă emise în conditiile prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constitutie.

În legătură cu pretinsa încălcare a dispozitiilor constitutionale referitoare la nivelul de trai, prevăzute de art. 43 din Constitutie, Curtea retine că obligatia statului de a lua măsuri de protectie socială este conditionată, asa cum de altfel textul constitutional o indică la alin. (1), de nivelul de dezvoltare economică. Cu privire la invocarea modificării dispozitiilor art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001 prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 166/2001, în sensul diminuării unor drepturi deja acordate, Curtea constată că argumentarea nu are consecinte asupra constitutionalitătii textului. De altfel, actualizarea cuantumului pensiei nu a suferit modificări de continut, ci, potrivit alin. (2) al art. 79, în noua redactare, s-a prevăzut o anumită esalonare a acordării sumelor rezultate din diferenta dintre pensiile în plată si pensiile recalculate. Această esalonare, în mod evident, tine seama de resursele financiare cu această destinatie de care dispune statul.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 166/2001 pentru modificarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, exceptie ridicată de Vasile Ungureanu, Ion Zanfir, Alexandru Otelea, Toma Văcărasu, Gheorghe Duduman, Mihai Dumitru si Florin Cozma în Dosarul nr. 1.319/2002 al Tribunalului Iasi.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 decembrie 2002.

 

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 360

din 12 decembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Tudori Ro” - S.R.L. în Dosarul nr. 5.547/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că dispozitiile criticate nu reprezintă o limitare a independentei judecătorilor si, ca atare, nu contravin prevederilor constitutionale, invocând în acest sens si jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 mai 2002, pronuntată în Dosarul nr. 5.547/2002, Tribunalul Bucuresti - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Tudori Ro” - S.R.L. într-o cauză comercială având ca obiect anularea Hotărârii Adunării generale a asociatilor Societătii Comerciale “Body Building XXI Impex” - S.R.L.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 123 privind independenta judecătorilor. Potrivit opiniei autorului, obligativitatea hotărârii instantei de recurs, în caz de casare, contravine principiului independentei judecătorilor, care trebuie să se supună numai legii.

Tribunalul Bucuresti - Sectia comercială apreciază că exceptia este neîntemeiată, deoarece existenta unui control judiciar eficient nu se poate concepe în lipsa unor mijloace procedurale menite a impune respectarea deciziilor adoptate de către instantele superioare.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare: “Departe de a constitui o încălcare a dispozitiilor art. 123 din Constitutie, solutia consacrată de art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă are o justificare deplină si o legitimitate incontestabilă care decurge din însăsi ratiunea controlului judiciar. Existenta unui control judiciar eficient nici nu poate fi concepută în lipsa unor mijloace procedurale destinate a impune respectarea deciziilor adoptate în instantele superioare. De altfel, procedura de judecată a recursului în ansamblu, ca si procedura de judecată în întregul ei, se întemeiează pe dispozitiile art. 125 alin. (3) din Constitutie, care prevăd în mod expres că reglementarea competentei si a procedurii de judecată se face prin lege, dând astfel libertate legiuitorului să statueze în aceste domenii.”

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze xceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezultă din cererea formulată de autorul acesteia si din încheierea de sesizare, îl constituie dispozitiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 117 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având următorul continut: “În caz de casare, hotărârile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitătii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia apreciază că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 123: “(1) Justitia se înfăptuieste în numele legii. (2) Judecătorii sunt independenti si se supun numai legii.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate sunt în concordantă cu prevederile Legii fundamentale, pentru considerentele ce urmează.

Principiul independentei justitiei, consacrat de art. 123 alin. (2) din Constitutie, derivă din separatia puterilor în stat, din necesitatea existentei unui echilibru între autoritătile care exercită puterea în stat. Este imperios necesar ca instantele judecătoresti să fie la adăpost de orice ingerintă si, în consecintă, independenta judecătorilor reprezintă o garantie fundamentală a exercitării drepturilor omului.

Din principiul independentei justitiei decurge, pe de-o parte, obligatia judecătorilor de a solutiona litigiile cu care sunt învestiti numai în baza legii, iar pe de altă parte, obligatia tuturor autoritătilor publice de a se abtine de la orice imixtiune în activitatea de judecată. Referitor la controlul judiciar ce se exercită de către instantele care solutionează căile de atac asupra instantelor care au pronuntat hotărârile atacate, acesta nu reprezintă o limitare a independentei justitiei, deoarece controlul judiciar este întotdeauna posterior, nefiind posibil să-l influenteze pe judecătorul care a pronuntat hotărârea supusă controlului judiciar.

Dispozitiile legale criticate nu reprezintă o încălcare a independentei judecătorului prin faptul că, rejudecând cauza, acesta preia rezolvarea în drept stabilită de instanta de casare, deoarece îndrumările sunt date în cadrul activitătii jurisdictionale a instantelor de grade diferite, pe cale de hotărâri pronuntate în urma unor dezbateri contradictorii. De asemenea, independenta judecătorului de fond nu este stirbită prin faptul că, rejudecând cauza, adoptă rezolvarea în drept stabilită de instanta de casare, deoarece prin aceasta el nu se supune vointei unei autorităti străine de cauza judecată, ci se conformează hotărârii judecătoresti date în exercitarea competentei legale de control judiciar. Pe de altă parte, Curtea retine că în toate legislatiile se admite interventia instantelor superioare în cadrul sistemului căilor de atac, aceasta neîncălcând principiul independentei justitiei. În acelasi sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la notiunea de “instantă independentă”, cuprinsă în art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (cauza “Pretto si altii contra Italiei”, 1983).

Totodată, Curtea constată că s-a mai pronuntat cu privire la aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, prin Decizia nr. 332 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din

12 februarie 2002, prin care a statuat că dispozitiile criticate sunt constitutionale. Neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia acestei decizii rămân valabile si în prezenta cauză.

Fată de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Tudori Ro” - S.R.L. în Dosarul nr. 5.547/2002 al Tribunalului Bucuresti – Sectia comercială.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 decembrie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiva

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII SI FAMILIEI

Nr. 1.041 din 24 decembrie 2002

CASA NATIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

Nr. 139 din 20 decembrie 2002

 

ORDIN

privind modificarea si completarea Ordinului ministrului sănătătii si familiei si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 85/65/2002 pentru aprobarea subprogramelor de sănătate si a Normelor metodologice privind finantarea, raportarea si controlul indicatorilor prevăzuti în programele, respectiv în subprogramele de sănătate finantate din bugetul Ministerului Sănătătii si Familiei si din bugetul Fondului

de asigurări sociale de sănătate, în anul 2002

 

În temeiul Hotărârii Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii si Familiei, cu modificările si completările ulterioare, al Legii nr. 100/1998 privind asistenta de sănătate publică, al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, precum si al Hotărârii Guvernului nr. 41/2002 privind derularea programelor finantate din bugetul Ministerului Sănătătii si Familiei si din bugetul Fondului de asigurări sociale de sănătate, în anul 2002, cu modificările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare nr. DB/14.197/CNAS/3.152/2002,

ministrul sănătătii si familiei si presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate emit următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului sănătătii si familiei si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 85/65/2002 pentru aprobarea subprogramelor de sănătate si a Normelor metodologice privind finantarea,

raportarea si controlul indicatorilor prevăzuti în programele, respectiv în subprogramele de sănătate finantate din bugetul Ministerului Sănătătii si Familiei si din bugetul Fondului de asigurări sociale de sănătate, în anul 2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 13 martie 2002, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează astfel:

1. În anexa nr. 3, subprogramul 2.2 “Preventie si control în patologia oncologică”, la “Indicatori de evaluare”, indicatorii fizici sunt următorii:

- număr de teste screening - 50.000;

- număr de cazuri înregistrate în RNC - 30.000;

- număr de tratamente efectuate/an bolnavilor, pe coduri de boală si tipuri de terapie - 497.379.

2. Anexa nr. 4 se înlocuieste cu anexa la prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii si familiei,

Daniela Bartos

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

prof. univ. dr. Eugeniu Turlea

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 4

la Ordinul ministrului sănătătii si familiei

si al presedintelui Casei Nationale

de Asigurări de Sănătate nr. 85/65/2002)

 

NORME METODOLOGICE

privind finantarea, raportarea si controlul indicatorilor prevăzuti în programele, respectiv în subprogramele de sănătate, în anul 2002

 

I. Finantarea programelor, respectiv a subprogramelor de sănătate

1. Ministerul Sănătătii si Familiei si Casa Natională de Asigurări de Sănătate, în calitate de ordonatori principali de credite, proiectează, implementează, finantează si coordonează programe, respectiv subprograme de sănătate, în scopul realizării unor obiective de sănătate.

2. Implementarea constă în punerea în practică a activitătilor necesare realizării scopului si obiectivelor programului, respectiv ale subprogramului de sănătate, urmărindu-se rezultatele obtinute, precum si încadrarea în timpul si în costurile aprobate.

3. Institutele medicale sau alte unităti sanitare desemnate de Ministerul Sănătătii si Familiei pot coordona si finanta subprograme sau actiuni de sănătate.

4. Sumele alocate pentru subprogramele de sănătate se cuprind în bugetele de venituri si cheltuieli ale unitătilor sanitare, se aprobă o dată cu acestea si se utilizează potrivit destinatiilor stabilite. Ordonatorii secundari si tertiari de credite evidentiază sumele alocate pe subdiviziunile clasificatiei bugetare atât în plan, cât si în executie.

5. Din sumele aprobate în bugetul Ministerului Sănătătii si Familiei pentru finantarea programelor, respectiv a subprogramelor de sănătate, se pot efectua cheltuieli de personal, cheltuieli materiale si servicii si cheltuieli de capital, avându-se în vedere următoarele precizări:

a) În sumele prevăzute la subprogramele de sănătate care se execută prin unităti finantate integral de la bugetul de stat de la titlul 20 “Cheltuieli materiale si servicii” se cuprind medicamente si materiale sanitare, materiale si prestări de servicii cu caracter functional, obiecte de inventar si de mică valoare sau scurtă durată si echipament, reparatii curente, reparatii capitale, cărti si publicatii.

Cheltuielile de întretinere si gospodărire ale unitătilor sanitare sunt incluse în “Programul comunitar de sănătate publică”. Cheltuielile pentru inspectiile sanitare de stat sunt cuprinse în “Programul comunitar de sănătate publică” si în “Programul de sănătate a copilului si familiei”.

b) Sumele aferente procurării vaccinurilor prin licitatie la nivel national sunt cuprinse în “Programul comunitar de sănătate publică”, subprogramul “Supravegherea si controlul bolilor transmisibile”, în bugetul Institutului de Sănătate Publică Bucuresti.

c) Cheltuielile aferente efectuării unor teste de diagnostic care nu pot fi făcute în laboratoarele obisnuite si a testelor de confirmare a diagnosticului sunt prevăzute în bugetul Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino”.

d) Laptele praf ce se acordă gratuit în cadrul Programului de sănătate a copilului si familiei se achizitionează si se distribuie în conditiile prevăzute de Legea nr. 321/2001 privind acordarea gratuită de lapte praf

pentru copii cu vârste cuprinse între 0-12 luni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 27 iunie 2001, si de Ordinul ministrului sănătătii si familiei si al ministrului administratiei publice nr. 449/410/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind acordarea gratuită de lapte praf pentru copii cu vârste cuprinse între 0-12 luni care nu beneficiază de lapte matern.

e) Finantarea subprogramelor de sănătate de la titlul 20 “Cheltuieli materiale si servicii” se face lunar pe total titlu, pe baza cererilor justificate ale ordonatorilor de credite, în raport cu gradul de utilizare a fondurilor puse la dispozitie anterior si în limita bugetului aprobat.

f) Finantarea subprogramelor de sănătate de la titlul 38 “Transferuri” se face lunar pe baza cererilor justificate ale ordonatorilor de credite si în limita bugetului aprobat

g) Din sumele aprobate subprogramelor de sănătate la titlul 38 “Transferuri”, articolul 40, alineatul 44 “Programe de sănătate”, realizate prin unitătile sanitare finantate din venituri extrabugetare, conform legii, se asigură cheltuielile de personal pentru personalul angajat pe durată determinată sau cu fractiune de normă, potrivit art. 4 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 41/2002 privind derularea programelor finantate din bugetul Ministerului Sănătătii si Familiei si din bugetul Fondului de asigurări sociale de sănătate, în anul 2002, cheltuielile materiale si servicii si de capital (cu aprobarea directiei coordonatoare), cu obligatia utilizării sumelor respective numai pentru realizarea subprogramelor de sănătate pentru care sunt responsabile. Ocuparea posturilor pe durată determinată, cu normă întreagă sau fractiune de normă, se face cu aprobarea directiei de

sănătate publică sau a Ministerului Sănătătii si Familiei, după caz.

h) Din veniturile proprii realizate de institutiile sanitare publice se finantează programe, respectiv subprograme de sănătate, în conditiile legii.

6. În cadrul subprogramului “Reabilitarea serviciilor de urgentă prespitalicească” se cuprind si cheltuielile aferente organizării transportului, în cazuri speciale si cu aeronave, cu aprobarea Directiei generale asistentă medicală si programe.

7. Contraceptivele achizitionate prin licitatie la nivel national din fondurile alocate Programului de sănătate a copilului si familiei se acordă fără plată, în conditiile prevăzute la art. 6 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 41/2002. Documentele justificative pe baza cărora se acordă contraceptive fără plată sunt: carnetele de elev, de student si de somer, adeverinte emise de consiliile locale, precum si declaratii pe propria răspundere, după caz.

8. Înregistrarea în contabilitate si circuitul documentelor în cazul unor achizitii de medicamente, vaccinuri si materi- ale sanitare pentru care achizitia si plata se fac centralizat sunt prezentate în anexa care face parte integrantă din prezentele norme metodologice.

9. a) Finantarea subprogramelor de sănătate din bugetul Fondului de asigurări sociale de sănătate se efectuează de casele de asigurări de sănătate de la capitolul 62.16 “Servicii medicale si medicamente” titlul 20 “Cheltuieli materiale si servicii” articolul 25 “Cheltuieli materiale si prestări de servicii cu caracter medical”, în cadrul bugetului aprobat.

b) Sumele alocate sunt destinate asigurării în spital si în ambulatoriu a unor medicamente si materiale sanitare specifice unor boli cu consecinte grave asupra stării de sănătate a populatiei.

c) Sumele aferente fiecărui subprogram de sănătate sunt stabilite de casele de asigurări de sănătate în functie de numărul de bolnavi si de costul mediu/bolnav si sunt cuprinse în contractele încheiate, distinct, potrivit modelului prezentat în anexă, cu unitătile prestatoare de servicii medicale implicate, prevăzute în anexa nr. 2 la ordin.

d) Sumele destinate finantării subprogramelor de sănătate cuprinse în contracte vor fi defalcate pentru procurarea medicamentelor sau a materialelor sanitare ce se acordă în spital si, respectiv, în ambulatoriu, de către casele de asigurări de sănătate în colaborare cu coordonatorii locali de programe de sănătate.

e) Medicamentele ce se acordă în ambulatoriu în cadrul subprogramelor de sănătate se asigură prin farmaciile apartinând unitătilor sanitare prin care se derulează subprogramul.

f) Unitatea prestatoare de servicii medicale prezintă caselor de asigurări de sănătate, în primele 5 zile ale lunii în curs, decontul pentru luna precedentă, cuprinzând numărul de bolnavi tratati, costul mediu/bolnav, sumele achitate, conform copiei ordinului de plată (cu stampila trezoreriei) cu care s-a achitat contravaloarea facturii pentru medicamentele si/sau materialele sanitare specifice aprovizionate pentru luna precedentă, precum si cererea justificativă însotită de copia de pe factura emisă de furnizor pentru medicamentele si/sau materialele specifice aprovizionate pentru luna în curs.

g) Casele de asigurări de sănătate vor analiza indicatorii prezentati în decont si gradul de utilizare a resurselor puse la dispozitie anterior si vor deconta, în limita sumei prevăzute în contract, în termen de 5 zile de la primire, contravaloarea facturii prezentate în copie de unitatea prestatoare de servicii medicale pentru medicamentele si/sau materialele specifice aprovizionate pentru luna curentă în cadrul subprogramelor de sănătate.

h) Neprezentarea documentelor prevăzute la lit. f) de către unitătile prestatoare de servicii medicale atrage sistarea finantării.

i) Nerespectarea clauzelor contractuale în sensul utilizării fondurilor pentru alte destinatii sau neraportarea indicatorilor stabiliti atrage rezilierea contractului respectiv.

j) Situatiile prevăzute la lit. h) si i) vor fi aduse la cunostintă Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si Ministerului Sănătătii si Familiei de către organele constatatoare, în termen de 48 de ore de la data constatării.

10. Sursele de finantare a programelor, respectiv a subprogramelor de sănătate, pot fi completate, potrivit legii, cu donatii si sponsorizări.

II. Raportarea indicatorilor din subprogramele de sănătate si responsabilitătile specifice în derularea acestora

11. a) Indicatorii fizici si de eficientă prevăzuti în subprogramele de sănătate finantate din bugetul Ministerului Sănătătii si Familiei se monitorizează pe baza evidentei tehnico-operative conduse la nivelul unitătilor sanitare, al directiilor de sănătate publică judetene, respectiv a municipiului Bucuresti. Indicatorii se transmit directiilor coordonatoare de programe din Ministerul Sănătătii si Familiei pentru centralizare, analiză si luare de măsuri si vor sta la baza raportărilor trimestriale efectuate de acestea pe formularele anexă la Situatia financiară. Anual, pe baza acestor indicatori directiile coordonatoare din Ministerul Sănătătii si Familiei vor stabili indicatorii de rezultat.

b) Periodicitatea raportării indicatorilor prevăzuti în subprogramele de sănătate este trimestrială si anuală pentru indicatorii fizici si de eficientă si anuală pentru indicatorii de rezultat, utilizându-se modalitătile de raportare (suport hârtie, magnetic etc.) convenite cu directiile coordonatoare din Ministerul Sănătătii si Familiei.

c) Indicatorii fizici si de eficientă corespunzători subprogramelor de sănătate finantate din bugetul Fondului de asigurări sociale de sănătate se transmit caselor de asigurări de sănătate si Casei Nationale de Asigurări de Sănătate în vederea analizei acestora.

d) Casele de asigurări de sănătate transmit lunar Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, o dată cu raportarea contului de executie, sumele alocate de acestea pentru fiecare subprogram de sănătate, sumele utilizate de unitătile prestatoare de servicii medicale care derulează aceste subprograme, precum si indicatorii realizati, conform anexei nr. 3 la ordin.

12. Costul mediu/indicator fizic se calculează ca raport între suma alocată pentru actiunea respectivă si numărul de indicatori fizici. În cazul în care au fost finantate si alte actiuni pentru care nu au fost stabiliti sau raportati indicatori fizici, acestea vor fi enumerate, indicându-se costul total pe fiecare actiune. Costul mediu/bolnav tratat si costul mediu/cură (tip de terapie, sedintă, interventie) se calculează ca raport între suma utilizată si numărul de bolnavi tratati, respectiv numărul de cure realizate (tip de terapie, sedintă, interventie).

13. La finele anului, nivelul costurilor medii va sta la baza unor analize comparative atât cu nivelul indicatorilor prevăzut a se realiza, cât si cu cel realizat.

14. Unitătile sanitare care derulează subprograme de sănătate au obligatia de a raporta, până la data de 10 a lunii următoare încheierii trimestrului, directiilor de sănătate publică sau Ministerului Sănătătii si Familiei, după caz, indicatorii fizici si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora. După centralizare, directiile de sănătate publică transmit acesti indicatori directiilor coordonatoare de programe din Ministerul Sănătătii si Familiei, până la data de 20 a primei luni din trimestrul următor si până la 25 ianuarie 2003, pentru indicatorii ce se raportează anual.

15. În termen de 15 zile de la primirea datelor anuale, directiile coordonatoare de programe din Ministerul Sănătătii si Familiei centralizează si analizează indicatorii raportati, pe judete, stabilind nivelul indicatorilor de rezultate, pe total program.

16. Rezultatele analizelor însotite, după caz, de propuneri de îmbunătătire a activitătilor de elaborare, finantare si raportare a indicatorilor prevăzuti în programele de sănătate vor fi prezentate conducerii Ministerului Sănătătii si Familiei până la data de 15 februarie 2003.

17. a) Unitătile prestatoare de servicii medicale care derulează subprograme de sănătate finantate de casele de asigurări de sănătate transmit acestora raportări lunare privind sumele utilizate pe fiecare subprogram, precum si indicatorii realizati, conform prevederilor pct. 10 lit. f).

Indicatorii prevăzuti în anexa nr. 3 la ordin se raportează până la data de 10 a lunii următoare celei pentru care se face raportarea.

b) Unitătile prestatoare de servicii medicale care derulează subprograme de sănătate au obligatia organizării evidentei nominale (sau pe cod numeric personal) a bolnavilor care beneficiază de medicamente sau de materiale specifice prescrise în cadrul subprogramelor. Această evidentă va fi pusă la dispozitia caselor de asigurări de sănătate trimestrial, până la data de 15 a lunii următoare încheierii trimestrului pentru care se face raportarea.

18. Lunar, directiile de specialitate din cadrul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, care au repartizate sarcini privind programele de sănătate, analizează pe fiecare subprogram de sănătate si pe judete sumele alocate si gradul de utilizare a fondurilor la nivelul unitătilor prestatoare de servicii medicale, precum si indicatorii fizici si de eficientă realizati.

19. Responsabilitătile specifice în derularea programelor de sănătate revin:

a) Ministerului Sănătătii si Familiei, prin Directia generală a bugetului, care asigură fondurile pentru finantarea programelor, respectiv a subprogramelor de sănătate, de la bugetul de stat;

b) institutiilor sanitare publice care asigură fondurile pentru finantarea subprogramelor de sănătate din venituri proprii;

c) coordonatorilor nationali si directiilor de sănătate publică, în calitate de coordonatori locali, care răspund de utilizarea fondurilor aprobate pentru desfăsurarea programelor, respectiv a subprogramelor de sănătate, de organizarea activitătilor specifice prin compartimentele de specialitate si institutiile cu rol în realizarea subprogramului, de raportarea, analiza si controlul indicatorilor fizici, de eficientă si de rezultate;

d) Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si caselor de asigurări de sănătate, care răspund de asigurarea, urmărirea si controlul utilizării fondurilor aprobate pentru derularea programelor de sănătate, de monitorizarea si controlul indicatorilor fizici si de eficientă si de analiza indicatorilor;

e) medicilor din cadrul unitătilor sanitare cu responsabilităti în realizarea subprogramului de sănătate, în calitate de coordonatori locali, care:

- răspund de utilizarea fondurilor primite pentru efectuarea cheltuielilor;

- dispun măsurile necesare aplicării metodologiei de program în vederea asigurării îndeplinirii obiectivelor prevăzute;

- răspund de organizarea, de monitorizarea si buna desfăsurare a activitătilor medicale din cadrul subprogramului de sănătate;

- răspund de raportarea la timp a datelor către directiile de sănătate publică si casele de asigurări de sănătate;

- evaluează impactul asupra stării de sănătate a populatiei cuprinse în subprogramele de sănătate;

f) contabilului-sef (directorului economic) al unitătii sanitare, care răspunde de modul de organizare a contabilitătii, a evidentelor tehnico-operative, de utilizarea sumelor potrivit destinatiilor aprobate, cu respectarea legilor în vigoare, de exactitatea si realitatea datelor raportate directiilor de sănătate publică si caselor de asigurări de sănătate.

III. Controlul raportării indicatorilor prevăzuti în programele, respectiv în subprogramele de sănătate

20. Indicatorii prevăzuti în programele de sănătate aprobate prin bugetul de stat sunt supusi controlului ce se efectuează de organele abilitate.

21. Controlul raportării indicatorilor din subprogramele de sănătate se realizează astfel:

a) Pentru subprogramele de sănătate finantate din bugetul Ministerului Sănătătii si Familiei controlul raportării indicatorilor va fi efectuat trimestrial de către coordonatorii locali, respectiv directiile de sănătate publică judetene si a municipiului Bucuresti, pentru institutiile sanitare care derulează subprograme de sănătate, si de către coordonatorii nationali, directiile coordonatoare din minister, prin sondaj.

b) Pentru subprogramele de sănătate finantate din bugetul Fondului de asigurări sociale de sănătate controlul raportării indicatorilor va fi efectuat de casele de asigurări de sănătate, trimestrial, la unitătile prestatoare de servicii medicale care derulează aceste subprograme.

22. Controlul indicatorilor din subprogramele de sănătate va urmări, în principal, următoarele:

a) încadrarea în bugetul aprobat, precum si măsura în care fondurile alocate au fost utilizate potrivit destinatiilor stabilite si au servit la realizarea obiectivelor propuse în programul sau în subprogramul de sănătate respectiv;

b) respectarea de către persoanele implicate a responsabilitătilor legate de derularea subprogramelor de sănătate;

c) realitatea indicatorilor raportati;

d) acuratetea si validitatea datelor colectate;

e) eventuale obstacole sau disfunctionalităti în derularea programului sau a subprogramului de sănătate.

23. În urma fiecărui control se va întocmi un raport care va fi discutat cu persoanele responsabile în derularea subprogramelor de sănătate respective, în vederea remedierii eventualelor disfunctionalităti, urmând ca, în termen de 30 de zile, să se stabilească rezultatele finale ale controlului. În cazul în care directia de sănătate publică sau casa de asigurări de sănătate, după caz, identifică probleme ce nu pot fi solutionate la nivel local, acestea vor fi transmise spre solutionare directiilor coordonatoare din Ministerul Sănătătii si Familiei sau Casei Nationale de Asigurări de Sănătate.

Pentru anul 2002 controlul anual se va efectua până la data de 31 ianuarie 2003.

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII SI FAMILIEI

 

ORDIN

pentru aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2002 al Institutului National

de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino”

 

În temeiul prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 292/2002 privind stabilirea modalitătii de aprobare a bugetelor de venituri si cheltuieli ale institutelor nationale de cercetare-dezvoltare, ale art. 24 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintifică si dezvoltarea tehnologică si ale Hotărârii Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii si Familiei, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere Referatul de aprobare al Directiei generale a bugetului nr. DB 14.186/2002,

ministrul sănătătii si familiei emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2002 al Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino”, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin

Art. 2. - (1) Nivelul cheltuielilor totale aferente veniturilor totale înscrise în bugetul de venituri si cheltuieli al institutului prevăzut la art. 1 reprezintă limită maximă si nu poate fi depăsit.

(2) În cazul în care în executie se înregistrează depăsiri ale veniturilor aprobate, institutul va putea efectua cheltuieli în functie de realizarea veniturilor, cu încadrarea în indicatorii de eficientă.

Art. 3. - Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii si familiei,

Daniela Bartos

 

Bucuresti, 24 decembrie 2002.

Nr. 1.042.


*) Anexa va fi transmisă institutiilor interesate.

 

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE,

TRANSPORTURILOR SI LOCUINTEI

 

ORDIN

pentru aprobarea Reglementării aeronautice civile române privind accesul pe piata serviciilor de handling la sol pe aeroporturi

 

În concordantă cu prevederile Directivei Consiliului Europei nr. 96/67 EC privind accesul pe piata serviciilor de handling la sol pe aeroporturi, în temeiul art. 4 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian, republicată, precum si al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 3/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei,

ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Reglementarea aeronautică civilă română privind accesul pe piata serviciilor de handling la sol pe aeroporturi, RACR-APSH, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare după 6 luni de la data publicării lui.

Art. 3. - Directia generală de servicii transport aerian si aeroporturi din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei va lua măsuri pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

 

p. Ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei,

Ileana Tureanu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 20 decembrie 2002.

Nr. 2.024.

 

ANEXĂ

 

REGLEMENTAREA AERONAUTICĂ CIVILĂ ROMÂNĂ

privind accesul pe piata serviciilor de handling la sol pe aeroporturi, RACR-APSH

 

ARTICOLUL 1

Scop

 

1. Prezenta reglementare se aplică tuturor aeroporturilor de pe teritoriul României deschise traficului comercial, în următoarele conditii:

a) prevederile art. 6 pct. 1 referitoare la categoriile de servicii de handling la sol, altele decât cele la care se face referire în art. 6 pct. 2, se aplică oricărui aeroport, indiferent de volumul traficului;

b) prevederile referitoare la categoriile de servicii de handling la sol, la care se face referire în art. 6 pct. 2, se aplică aerporturilor al căror trafic anual este mai mare de un milion de pasageri sau 25.000 tone de marfă;

c) prevederile referitoare la categoriile de servicii de handling la sol la care se face referire în art. 5 se aplică aeroporturilor care:

- au un trafic anual mai mare de 3 milioane de pasageri sau 75.000 tone de marfă;

sau

- au avut un trafic de peste 2 milioane de pasageri sau 50.000 tone de marfă pe o perioadă de 6 luni anterioară datei de 1 aprilie sau 1 octombrie a anului precedent.

2. Fără a se aduce prejudicii pct. 1, prevederile prezentei reglementări se aplică oricărui aeroport din România deschis traficului comercial, al cărui trafic anual nu este mai mic de 2 milioane de pasageri sau 50.000 tone de marfă.

3. În situatia în care un aeroport atinge unul dintre pragurile de trafic de marfă mentionate în prezentul articol, fără a atinge pragul corespunzător de trafic de pasageri, prevederile prezentei reglementări nu se vor aplica la categoriile de servicii de handling la sol care sunt rezervate exclusiv pentru pasageri.

 

ARTICOLUL 2

Definitii

 

În sensul prezentei reglementări, termenii si expresiile utilizate au următorul înteles:

a) aeroport - aerodromul deschis pentru operatiuni comerciale de transport aerian (conform definitiei date în art. 3 pct. 3.9 din Ordonanta Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian, republicată);

b) organ de conducere al aeroportului - o entitate care, în legătură cu alte activităti sau fără legătură cu acestea, după cum este cazul, are drept obiectiv, în conditiile respectării legislatiei si reglementărilor nationale, administrarea si conducerea infrastructurii aeroportului, coordonarea si controlul activitătilor diversilor operatori prezenti pe aeroport;

c) utilizator al aeroportului - orice persoană fizică sau juridică, responsabilă pentru transportul pasagerilor, al postei si/sau al mărfurilor pe calea aerului de la sau către aeroportul în cauză;

d) handling la sol - serviciile oferite pe aeroporturi utilizatorilor aeroportului, conform descrierii din anexa la prezenta reglementare;

e) handling propriu - o situatie în care un utilizator al unui aeroport prestează direct pentru el însusi una sau mai multe categorii de servicii de handling la sol si nu încheie nici un fel de contracte cu terti pentru prestarea de astfel de servicii; în sensul acestei definitii, utilizatorii aeroportului, între ei, nu vor fi considerati terte părti atunci când unul dintre ei detine pachetul majoritar de actiuni al altuia sau când o entitate detine pachetul majoritar al fiecăruia dintre acestia;

f) prestator de servicii de handling la sol - orice persoană fizică sau juridică, care prestează unor terte părti una sau mai multe categorii de servicii de handling la sol.

 

ARTICOLUL 3

Organul de conducere al aeroportului

 

1. În sensul prezentei reglementări, atunci când un aeroport nu este administrat si operat de o singură entitate, ci de mai multe entităti distincte, fiecare dintre acestea va fi considerată parte a organului de conducere al aeroportului.

2. În mod similar, în sensul prezentei reglementări, acolo unde a fost instituit un singur organ de conducere pentru mai multe aeroporturi, fiecare dintre aceste aeroporturi va fi luat în considerare în mod distinct.

3. Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei va asigura aplicarea prezentei reglementări, în contextul obligatiilor legale ce îi revin.

 

ARTICOLUL 4

Comitetul utilizatorilor aeroportului

 

1. Cel târziu la 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei reglementări, fiecare aeroport în cauză va asigura înfiintarea unui comitet al reprezentantilor utilizatorilor aeroportului sau a unor organizatii care să îi reprezinte.

2. Toti utilizatorii aeroportului vor avea dreptul să facă parte din acest comitet sau, în functie de optiunea acestora, să fie reprezentati în cadrul acestuia printr-o organizatie numită în acest scop.

 

ARTICOLUL 5

Handlingul la sol pentru terte părti

 

1. Aeroporturile vor lua măsurile necesare, în conformitate cu prevederile art. 1, pentru a asigura accesul liber pe piată al prestatorilor de servicii de handling la sol, pentru furnizarea de asemenea servicii către terte părti.

2. Cu aprobarea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei, aeroportul poate limita numărul de prestatori autorizati de servicii de handling la sol pentru următoarele categorii de servicii:

a) handlingul de bagaje;

b) handlingul de rampă;

c) handlingul de combustibili si lubrifianti;

d) handlingul de marfă si postă, în ceea ce priveste handlingul efectiv de marfă si postă la sosire, plecare si/sau transfer între terminale si aeronavă.

Limitarea numărului de prestatori nu poate fi făcută la mai putin de doi prestatori pentru fiecare serviciu de handling la sol.

3. În plus, cel putin unul dintre prestatorii autorizati nu va fi, direct sau indirect, sub controlul:

a) organului de conducere al aeroportului;

b) oricărui utilizator al aeroportului care a transportat mai mult de 25% din pasageri sau mărfuri pe acel aeroport, în decursul anului precedent celui în care au fost selectati acei prestatori;

c) unei entităti controlate direct sau indirect de respectivul organ de conducere al aeroportului sau utilizator al aeroportului.

4. Acolo unde, în baza pct. 2 paragraful 2, este limitat numărul de prestatori autorizati, aeroportul nu va împiedica un utilizator căruia îi este alocată oricare parte a aeroportului să facă o alegere efectivă între cel putin doi prestatori de servicii de handling la sol, pentru fiecare dintre categoriile de servicii de handling la sol care sunt supuse restrictiilor, în conditiile stabilite la pct. 2 si 3.

 

ARTICOLUL 6

Handling propriu

 

1. Aeroporturile vor lua măsurile necesare, în conformitate cu prevederile art. 1, pentru a asigura libertatea de efectuare a handlingului propriu.

2. Totusi, pentru următoarele categorii de servicii de handling la sol:

a) handlingul bagajelor;

b) handlingul de rampă;

c) handlingul de combustibili si lubrifianti;

d) handlingul de marfă si postă, în ceea ce priveste handlingul efectiv de marfă si postă la sosire, plecare si/sau transfer între terminale si aeronavă, aeroporturile pot rezerva, cu aprobarea Ministerului

Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei, dreptul de handling propriu pentru cel putin doi utilizatori ai aeroportului, cu conditia ca acestia să fie alesi pe baza unor criterii relevante, obiective, transparente si nediscriminatorii.

 

ARTICOLUL 7

Infrastructuri centralizate

 

1. Prin exceptare de la aplicarea art. 5 si 6, aeroportul, cu aprobarea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei, poate rezerva pentru sine sau pentru altă entitate managementul infrastructurilor centralizate utilizate pentru prestarea serviciilor de handling la sol ale căror complexitate, cost si impact asupra mediului ambiant nu permit diviziunea sau duplicarea, cum ar fi: sortarea bagajelor, dejivrarea, purificarea apei si sistemele de distribuire a combustibilului. El poate impune, pentru prestatorii de servicii de handling la sol si utilizatorii aeroportului cu handling propriu, utilizarea infrastructurilor respective.

2. Aeroportul în cauză va lua măsurile necesare pentru ca managementul acestor infrastructuri să fie transparent, obiectiv si nediscriminatoriu si, în mod special, pentru a nu împiedica accesul prestatorilor de servicii de handling la sol sau al utilizatorilor de aeroport cu handling propriu, în limitele stabilite prin prezenta reglementare.

 

ARTICOLUL 8

Exceptări

 

1. În situatia în care pe un aeroport constrângeri specifice privind capacitatea sau spatiul disponibil, ce iau nastere în special din gradul de aglomerare si utilizare al spatiului, fac imposibilă deschiderea pietei si/sau implementarea handlingului propriu conform prezentei reglementări, aeroportul poate decide, cu aprobarea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei

a) să limiteze numărul de prestatori pentru una sau mai multe categorii de servicii de handling la sol, altele decât cele la care se face referire în art. 5 pct. 2, pe întreg aeroportul sau doar în parte; în acest caz prevederile art. 5 pct. 2 si 3 se aplică;

b) să rezerve pentru un singur prestator una sau mai multe categorii de servicii de handling la sol, la care se face referire în art. 5 pct. 2;

c) să rezerve handlingul propriu pentru un număr limitat de utilizatori ai aeroportului pentru categoriile de servicii de handling la sol, altele decât cele la care se face referire în art. 6 pct. 2, cu conditia ca acei utilizatori să fie alesi pe bază de criterii relevante, obiective si nediscriminatorii;

d) să interzică handlingul propriu sau să îl limiteze la un singur utilizator al aeroportului pentru categoriile de servicii de handling la sol la care se face referire în art. 6 pct. 2.

2. Pentru toate exceptările decise în baza pct. 1 trebuie:

a) să se specifice categoria sau categoriile de servicii de handling la sol pentru care a fost acordată exceptarea, precum si restrictiile specifice de spatiu disponibil sau capacitate care să justifice această decizie;

b) să fie însotite de un plan de măsuri adecvate pentru depăsirea acestor constrângeri.

În plus, exceptările nu trebuie:

(i) să prejudicieze în mod nejustificat scopurile prezentei reglementări;

(ii) să distorsioneze concurenta între prestatorii de servicii de handling la sol si/sau utilizatorii de aeroport cu handling propriu;

(iii) să se extindă mai mult decât este necesar.

3. Deciziile Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei privind exceptările acordate în temeiul pct. 1, însotite de un sumar justificativ, vor fi aprobate prin ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei, urmând a fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

4. Exceptările acordate în baza pct. 1 nu pot depăsi o durată de trei ani, exceptie făcând cele acordate în baza pct. 1 lit. b). În termen de cel mult trei luni înainte de sfârsitul acestei perioade, aeroportul trebuie să ia o nouă hotărâre asupra oricărei cereri de exceptare, care va fi de asemenea supusă procedurii descrise în cadrul acestui articol.

Exceptările acordate în baza pct. 1 lit. b) nu pot depăsi o durată de doi ani. Cu toate acestea, aeroportul poate să decidă, în baza prevederilor pct. 1 si sub rezerva aprobării de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei, ca această perioadă să fie prelungită o singură dată cu încă doi ani.

 

ARTICOLUL 9

Selectia prestatorilor de servicii de handling

 

1. Aeroporturile vor lua măsurile necesare pentru organizarea unei proceduri de selectie a prestatorilor autorizati să furnizeze servicii de handling la sol, în situatia în care numărul lor este limitat conform prevederilor art. 5 pct. 2 sau ale art. 8. Această procedură trebuie să respecte următoarele principii:

a) în cazul în care aeroportul stabileste obligativitatea îndeplinirii unor standarde sau specificatii tehnice de către prestatorii de servicii de handling la sol, atunci acele standarde sau specificatii vor fi stabilite după consultări cu comitetul utilizatorilor aeroportului. Criteriile de selectie prevăzute prin standardele sau specificatiile tehnice mentionate trebuie să fie relevante, obiective, transparente si nediscriminatorii;

b) invitatia de participare la licitatie trebuie făcută publică, astfel încât să permită participarea oricărui prestator de servicii de handling la sol interesat;

c) prestatorii de servicii de handling la sol vor fi alesi:

(i) de către organul de conducere al aeroportului, după consultarea cu comitetul utilizatorilor aeroportului, cu conditia ca acesta:

- să nu ofere servicii similare de handling la sol;

- să nu aibă controlul direct sau indirect asupra oricăror furnizor de astfel de servicii;

- să nu fie implicat în nici un fel în furnizarea unor astfel de servicii;

(ii) în toate celelalte cazuri, de către o comisie inde pendentă de organul de conducere al aeroportului în cauză, numită de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei, după consultarea cu comitetul utilizatorilor aeroportului si cu organul de conducere al aeroportului respectiv;

d) prestatorii de servicii de handling la sol vor fi selectati pentru o perioadă de maximum sapte ani

e) atunci când un prestator de servicii de handling la sol îsi încetează activitatea înainte de sfârsitul perioadei pentru care a fost desemnat, el va fi înlocuit pe baza aceleiasi proceduri.

2. Acolo unde numărul prestatorilor de servicii de handling la sol este limitat conform prevederilor art. 5 pct. 2 sau ale art. 8, organul de conducere al aeroportului poate furniza el însusi servicii de handling la sol, fără a se supune procedurii de selectie descrise la pct. 1. În mod similar, poate autoriza antrepriza acestor servicii pe aeroportul în cauză, fără parcurgerea procedurii sus-amintite, dacă:

a) controlează antreprenorul direct sau indirect; sau

b) este controlat de antreprenor direct sau indirect.

3. Organul de conducere al aeroportului va informa comitetul utilizatorilor aeroportului asupra deciziilor luate în conformitate cu acest articol.

 

ARTICOLUL 10

Consultări

 

Aeroporturile vor asigura organizarea unei proceduri obligatorii de consultare în legătură cu aplicarea prezentei reglementări, între organul de conducere al aeroportului, comitetul utilizatorilor aeroportului si furnizorii de servicii de handling la sol. La astfel de consultări vor fi invitati si reprezentanti ai Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei. Această consultare va cuprinde, între altele, tarifele acelor servicii pentru care a fost acordată o dispensă sau exceptare în conformitate cu art. 8 pct. 1 lit. b), precum si organizarea prestării respectivelor servicii. O astfel de consultare va fi organizată cel putin o dată pe an.

 

ARTICOLUL 11

Aprobări

 

1. Activitatea de handling la sol a unui prestator de servicii de handling la sol sau a unui utilizator de aeroport cu handling propriu este conditionată de obtinerea unei licente de lucru în perimetrul infrastructurii aeroportuare din partea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei. Criteriile pentru obtinerea acestei licente se referă la situatia financiară care trebuie să fie solidă, la acoperirea asigurătorie, care trebuie să fie suficientă, la securitatea si siguranta instalatiilor, a aeronavelor, a echipamentelor si a persoanelor, precum si la asigurarea protectiei mediului si la respectarea legislatiei sociale în vigoare.

Criteriile trebuie să respecte următoarele principii:

a) se aplică într-o manieră nediscriminatorie fată de diversii prestatori de servicii de handling la sol si fată de utilizatorii aeroportului;

b) răspund obiectivului propus;

c) nu reduc, în practică, accesul pe piată sau dreptul de a efectua handling propriu, la un nivel inferior celui stabilit prin prezenta reglementare.

Aceste criterii vor fi făcute publice, iar prestatorul de servicii de handling la sol sau utilizatorul de aeroport cu handling propriu va fi informat din timp asupra procedurii de obtinere a licentei.

2. Licenta poate fi suspendată sau retrasă numai dacă prestatorul de servicii de handling la sol sau utilizatorul de aeroport cu handling propriu nu respectă, din cauze imputabile lui, criteriile la care se face referire la pct. 1. Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei va comunica prestatorului sau utilizatorului interesat si organului de conducere al aeroportului respectiv motivele care au dus la suspendarea sau  retragerea licentei.

 

ARTICOLUL 12

Reguli de conduită

 

Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei poate, la propunerea organului de conducere al aeroportului:

- să interzică unui prestator de servicii de handling la sol sau unui utilizator al aeroportului să furnizeze servicii de handling la sol sau de handling propriu, dacă acel prestator sau utilizator nu se conformează regulilor impuse pentru asigurarea bunei functionări a aeroportului.

Aceste reguli trebuie să respecte următoarele principii:

a) ele trebuie aplicate într-o manieră nediscriminatorie fată de prestatorii de servicii de handling la sol si utilizatorii aeroportului;

b) ele trebuie să răspundă obiectivului propus;

c) ele nu trebuie să reducă, în practică, accesul pe piată sau dreptul de a efectua handling propriu, la un nivel inferior celui stabilit prin prezenta reglementare;

- să ceară, în mod particular, prestatorilor de servicii de handling la sol de pe un aeroport să participe într-o manieră corectă si nediscriminatorie la îndeplinirea obligatiilor privind serviciul public, în conformitate cu reglementările si legislatia natională, incluzând si obligatia asigurării continue a serviciului.

 

ARTICOLUL 13

Accesul la instalatii

 

1. Aeroporturile vor lua măsurile necesare pentru a asigura accesul prestatorilor de servicii de handling la sol si utilizatorilor de aeroport cu handling propriu la instalatiile aeroportului, în măsura în care acestea le sunt necesare pentru desfăsurarea activitătii. Dacă organul de conducere al aeroportului sau, după caz, orice altă entitate sub al cărei control se află acesta impune conditii privind accesul, aceste conditii vor trebui să fie relevante, obiective, transparente si nediscriminatorii.

2. Spatiul disponibil pentru handlingul la sol pe un aeroport trebuie împărtit între diversii prestatori de servicii de handling la sol si utilizatori de aeroport cu handling propriu, inclusiv noii veniti în domeniu, în măsura necesară exercitării drepturilor lor si pentru a asigura o concurentă efectivă si corectă, în baza unor reguli si criterii relevante, obiective, transparente si nediscriminatorii.

3. Acolo unde accesul la instalatiile aeroportului presupune aplicarea unor tarife, acestea vor fi stabilite în conformitate cu criterii relevante, obiective, transparente si nediscriminatorii.

 

ARTICOLUL 14

Siguranta si securitatea

 

Prevederile prezentei reglementări nu afectează în nici un fel drepturile si obligatiile specifice cu privire la ordinea publică, siguranta si securitatea aeroporturilor.

 

ARTICOLUL 15

Reciprocitate

 

1. În legătură cu accesul pe piata de handling propriu sau de handling la sol, fără a se aduce vreun prejudiciu angajamentelor si obligatiilor internationale ale României, atunci când o altă tară:

a) nu oferă prestatorilor de servicii de handling la sol sau utilizatorilor de aeroport cu handling propriu din România un tratament de iure sau de facto care să fie comparabil celui acordat de către România prestatorilor de servicii de handling la sol sau utilizatorilor de aeroport cu handling propriu din acea tară; sau b) nu oferă, de iure sau de facto, prestatorilor de servicii de handling la sol sau utilizatorilor de aeroport cu handling propriu din România un tratament national; sau

c) oferă prestatorilor de servicii de handling la sol sau utilizatorilor de aeroport cu handling propriu din alte tări un tratament preferential fată de cel oferit celor din România, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei poate suspenda, total sau partial, obligatiile ce decurg din prezenta reglementare fată de prestatorii de servicii de handling la sol sau utilizatorii de aeroport cu handling propriu din acea tară.

2. Dacă este luată o astfel de decizie, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei va informa autoritătile competente din acea tară.

 

ARTICOLUL 16

Dreptul de contestatie

 

Eventualele contestatii ale deciziilor sau măsurilor individuale luate în conformitate cu prevederile art. 6 pct. 2 si ale art. 9-13 se pot face cu respectarea prevederilor legislatiei române în vigoare.

 

ANEXĂ

la reglementare

 

LISTA

serviciilor de handling la sol

 

1. Supravegherea si administrarea la sol cuprind:

1.1. servicii de reprezentare si legătura cu autoritătile locale sau oricare alte organisme/entităti, decontări în numele aeroportului si asigurarea spatiului de birouri pentru reprezentantii săi;

1.2. control al încărcării, mesagerie si telecomunicatii;

1.3. manevrarea, depozitarea si administrarea dispozitivelor de încărcare ale serviciului (apartinând serviciului);

1.4. orice alte servicii de supraveghere înainte de, pe durata sau după încheierea zborului si orice servicii administrative cerute de utilizatorul aeroportului.

2. Handlingul pasagerilor cuprinde orice fel de asistentă acordată pasagerilor care sosesc, pleacă sau sunt în tranzit, inclusiv verificarea biletelor si a documentelor de călătorie, înregistrarea bagajelor si transportarea acestora la locul unde se sortează.

3. Handlingul bagajelor cuprinde mânuirea bagajelor la locul de sortare, pregătirea de plecare, încărcarea în si descărcarea din dispozitivele care le transportă de la sortare la banda de recuperare a lor de către călători.

4. Handlingul mărfii si postei cuprinde:

4.1. pentru marfă: mânuirea fizică a mărfii de export, de transfer si de import, a documentelor însotitoare, procedurile vamale si implementarea oricărei proceduri de securitate agreate între părti sau cerute de circumstante;

4.2. pentru postă: mânuirea fizică a postei care s-a primit sau se expediază, a documentelor însotitoare si implementarea oricărei proceduri de securitate agreate între părti sau cerute de circumstante.

5. Handlingul pe platformă cuprinde:

5.1. dirijarea aeronavei de către dispecerul de sol la sosire si la plecare, cu conditia ca aceste servicii să nu fie furnizate de serviciul de trafic aerian;

5.2. asistenta la parcarea aeronavei si asigurarea dispozitivelor corespunzătoare, cu conditia ca aceste servicii să nu fie furnizate de serviciul de trafic aerian;

5.3. comunicatii între aeronavă si furnizorii de servicii de platformă, cu conditia ca aceste servicii să nu fie furnizate de serviciul de trafic aerian;

5.4. încărcarea si descărcarea aeronavei, inclusiv asigurarea si operarea mijloacelor corespunzătoare, precum si transportul echipajului si al pasagerilor între aeronavă si aerogară, transportarea bagajelor între aeronavă si aerogară;

5.5. asigurarea si operarea mijloacelor corespunzătoare pentru pornirea motoarelor;

5.6. miscarea aeronavei la sosire si la plecare, inclusiv asigurarea si operarea mijloacelor corespunzătoare;

5.7. transportarea, încărcarea si descărcarea alimentelor si băuturilor.

6. Deservirea aeronavei cuprinde:

6.1. curătarea în interior si în exterior a aeronavei, a toaletelor si alimentarea cu apă;

6.2. încălzirea si răcirea cabinei de pasageri, îndepărtarea ghetii si a zăpezii, dejivrarea aeronavei;

6.3. rearanjarea cabinei de pasageri prin asigurarea echipamentului corespunzător de cabină, depozitarea acestui echipament.

7. Handlingul combustibilului cuprinde:

7.1. organizarea si executarea operatiunilor de alimentare cu si golire de combustibil, inclusiv depozitarea combustibilului, precum si controlul calitătii si cantitătii combustibilului la livrare;

7.2. completarea uleiurilor si a altor lichide.

8. Deservirea tehnică a aeronavelor cuprinde:

8.1. deservirea de rutină executată înaintea zborului;

8.2. servicii non-routine solicitate de utilizatorul aeroportului;

8.3. asigurarea si administrarea de piese de schimb si de echipamente corespunzătoare;

8.4. solicitarea sau rezervarea unui spatiu corespunzător de parcare si/sau de hangar.

9. Operatiunile de zbor si administrarea echipajelor cuprind:

9.1. pregătirea zborului la aeroportul de plecare sau în orice alt punct;

9.2. asistenta în zbor, inclusiv redirectionarea, dacă este necesară;

9.3. activităti după zbor;

9.4. administrarea echipajului.

10. Suprafata de transport cuprinde:

10.1. organizarea si executarea transportului echipajului, pasagerilor, bagajelor, mărfurilor si postei între diferitele aerogări/terminale ale aceluiasi aeroport, dar excluzând transportul celor de mai sus între aeronavă si orice alt punct din perimetrul aceluiasi aeroport.

10.2. orice transport special cerut de utilizatorul aeroportului.

11. Serviciile de catering cuprind:

11.1. legătura cu furnizorii si administrarea;

11.2. depozitarea alimentelor si băuturilor si a echipamentelor necesare preparării lor;

11.3. curătarea acestor echipamente;

11.4. pregătirea si livrarea echipamentului, precum si a alimentelor si băuturilor.

 

MINISTERUL INDUSTRIEI SI RESURSELOR

 

ORDIN

privind organizarea si functionarea Comisiei pentru derularea mecanismului de acordare a sprijinului financiar

 

În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.570/2002 privind aprobarea mecanismului de acordare a sprijinului financiar de la bugetul de stat prin Programul de crestere a competitivitătii produselor industriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 20 ianuarie 2003,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 19/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Industriei si Resurselor, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul industriei si resurselor emite următorul ordin:

 

Art. 1. - Se aprobă componenta Comisiei pentru derularea mecanismului de acordare a sprijinului financiar, prevăzută în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă Regulamentul de organizare si functionare a Comisiei pentru derularea mecanismului de acordare a sprijinului financiar, prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 3. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul industriei si resurselor,

Dan Ioan Popescu

 

Bucuresti, 27 ianuarie 2003.

Nr. 47.

 

ANEXA Nr. 1

 

COMPONENTA

Comisiei pentru derularea mecanismului de acordare a sprijinului financiar

 

Art. 1. - Comisia pentru derularea mecanismului de acordare a sprijinului financiar, denumită în continuare Comisie, este formată din 7 membri după cum urmează:

- presedinte - directorul Directiei acreditări, calitate, protectia mediului;

- vicepresedinte - director general adjunct în cadrul Directiei generale bunuri de consum;

- membri:

- 1 reprezentant din Directia generală produse primare;

- 1 reprezentant din Directia generală produse industriale;

- 1 reprezentant din Directia generală sinteze, strategii, politică industrială, programe dezvoltare;

- 1 reprezentant din Directia generală buget, contabilitate internă;

- 1 reprezentant al patronatului sau asociatiei profesionale de profil.

Art. 2. - Reprezentantii patronatelor sau asociatiilor profesionale de profil vor fi nominalizati de către patronatele sau asociatiile profesionale de profil, în termen de 10 zile de la publicarea prezentului ordin în Monitorul

Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Reprezentantii patronatelor sau asociatiilor profesionale de profil participă la sedintele Comisiei, în functie de domeniul de activitate pentru care se analizează proiecte.

Art. 4. - La sedintele Comisiei pot participa invitati, cu luarea în considerare a domeniilor care fac obiectul proiectelor analizate.

 

ANEXA Nr. 2

 

REGULAMENT

de organizare si functionare a Comisiei pentru derularea mecanismului de acordare a sprijinului financiar

 

Art. 1. - Comisia pentru derularea mecanismului de acordare a sprijinului financiar, denumită în continuare Comisie, functionează în cadrul Ministerului Industriei si Resurselor, cu atributii în organizarea si derularea mecanismului de acordare a sprijinului financiar de la bugetul de stat prin Programul de crestere a competitivitătii produselor industriale.

Art. 2. - Principalele atributii ale Comisiei sunt următoarele:

a) derulează întreaga activitate de acordare a sprijinului financiar de la bugetul de stat prin Programul de crestere a competitivitătii produselor industriale, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.570/2002;

b) promovează o campanie de informare publică privind Programul de crestere a competitivitătii produselor industriale atât prin conferinte si comunicate de presă, prin interviuri, prin întâlniri cu patronatele si/sau asociatiile profesionale de profil, cât si prin prezentarea acestuia pe site-ul Ministerului Industriei si Resurselor - www.minind.ro ;

c) analizează proiectele (documentele) prezentate de agentii economici în ordinea înregistrării lor în Registrul unic de evidentă al Comisiei si decide asupra acceptării sau respingerii acordării sprijinului financiar de la bugetul de stat;

d) analizează stadiul derulării contractelor si implementării proiectelor, stabilind măsuri în consecintă;

e) analizează modul de utilizare a fondurilor alocate si adoptă măsuri de crestere a eficientei activitătii;

f) decide asupra necesitătii sistării sprijinului financiar către beneficiarii Programului de crestere a competitivitătii produselor industriale, care nu respectă clauzele contractuale si/sau care furnizează informatii eronate.

Art. 3. - Convocarea Comisiei se face ori de câte ori este necesar de către presedinte sau, în lipsa acestuia, de vicepresedinte, cu cel putin 3 zile lucrătoare înainte de data prevăzută pentru sedintă; convocarea va fi însotită de ordinea de zi.

Art. 4. - (1) Comisia este legal întrunită dacă sunt prezenti cel putin 5 membri.

(2) Comisia decide cu votul majoritătii absolute a numărului de membri numiti în cadrul acesteia.

Art. 5. - Participarea la sedintele Comisiei reprezintă sarcină de serviciu si nu este remunerată.

Art. 6. - Deciziile Comisiei se consemnează într-un proces-verbal, înscris într-un registru unic înfiintat în acest scop.

Art. 7. - Secretariatul Comisiei este asigurat de către Directia acreditări, calitate, protectia mediului.

Art. 8. - Principalele atributii ale Secretariatului Comisiei sunt următoarele:

a) înregistrează proiectele în Registrul unic de evidentă al Comisiei, în ordinea numerelor de înregistrare primite de la registratura Ministerului Industriei si Resurselor;

b) controlează existenta documentelor solicitate care să ateste îndeplinirea conditiilor de eligibilitate, mentionate la art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.570/2002, de către beneficiarii de proiecte, precum si existenta declaratiei pe propria răspundere a agentului economic privind corectitudinea datelor si informatiilor prezentate;

c) controlează încadrarea proiectelor prezentate de agentii economici în criteriile de eligibilitate prevăzute la art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 1.570/2002;

d) returnează agentilor economici proiectele care nu contin toate datele solicitate sau care nu se încadrează în criteriile de eligibilitate, în termen de 5 zile lucrătoare, prezentând motivele respingerii;

e) asigură pregătirea materialelor si buna desfăsurare a sedintelor Comisiei, urmărind în continuare aplicarea deciziilor adoptate;

f) întocmeste procesele-verbale ale Comisiei, pe care le înscrie în registrul prevăzut la art. 6;

g) urmăreste semnarea contractelor de către reprezentantul Ministerului Industriei si Resurselor, împuternicit în acest sens, cu beneficiarii sprijinului financiar si transmiterea contractelor semnate către agentii economici respectivi;

h) tine evidenta întregului proces de evaluare si implementare a proiectelor acceptate;

i) urmăreste realizarea contractelor si verifică, pentru beneficiarii care achizitionează bunuri si/sau servicii pentru implementarea proiectelor, existenta documentelor care să ateste că acestea s-au realizat pe bază de licitatie sau selectie de oferte;

j) asigură organizarea unei baze de date privind proiectele prezentate si acceptate de Comisie, utilizarea fondurilor alocate, stadiul de realizare a contractelor încheiate, stadiul de realizare si implementare a proiectelor, efectele economice ale implementării proiectelor si prezintă informări periodice către Comisie în vederea stabilirii măsurilor care se impun;

k) îndeplineste si alte atributii si sarcini trasate de Comisie în vederea îmbunătătirii activitătii de acordare a sprijinului financiar de la bugetul de stat prin Programul de crestere a competitivitătii produselor industriale;

l) informează conducerea Ministerului Industriei si Resurselor asupra modului de acordare a sprijinului financiar de la bugetul de stat prin Programul de crestere a competitivitătii produselor industriale si face propuneri pentru derularea acestuia în conditii corespunzătoare.

 

RECTIFICĂRI

 

În Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a unor societăti nationale, companii nationale si societăti comerciale cu capital majoritar de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 5 martie 2003, se face următoarea rectificare:

- la art. 2 alin. (1) lit. b), în loc de: “… activitate, dar mai mult decât...” se va citi: “… activitate, dar nu mai mult decât...”.