MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 171 (XV) - Nr. 153         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 10 martie 2003

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 320 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 52 din 6 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67310 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 54 din 6 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68 alin. (4) din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 55 din 6 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

3. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei privind aprobarea tarifelor pentru acordarea autorizatiilor si licentelor, precum si a contributiilor agentilor economici pe anul 2003

 

27. - Ordin al ministrului industriei si resurselor pentru aprobarea Prescriptiei tehnice PT CR1-2003

 

103/117/13. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor, al ministrului sănătătii si familiei si al presedintelui Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor pentru abrogarea Ordinului ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor, al ministrului sănătătii si familiei si al presedintelui Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor nr. 293/640/2001-1/2002 privind conditiile de securitate si calitate pentru legume si fructe proaspete destinate consumului uman

 

221. - Ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei pentru modificarea Ordinului ministrului transporturilor nr. 922/2000 privind aprobarea tarifelor pentru prestatiile de servicii specifice efectuate de Centrul de Perfectionare a Personalului din Marina Civilă si Calificare Personal pentru Exploatare Portuară Constanta, cu modificările ulterioare

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 8

din 14 ianuarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “General Master M.C.M.“ - S.R.L. din Pitesti în Dosarul nr. 9.134/2002 al Judecătoriei Pitesti.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei, întrucât dispozitiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate si Curtea Constitutională a statuat că acestea nu sunt contrare Constitutiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 septembrie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 9.134/2002, Judecătoria Pitesti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “General Master M.C.M.“ - S.R.L. din Pitesti într-o cauză având ca obiect o contestatie la executare silită.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile criticate contravin art. 21 din Constitutie, privind accesul liber la justitie, întrucât “limitele cautiunii nu sunt fixate prin lege, ci ele urmează a fi fixate de către instanta de judecată“ si “nu orice persoană are posibilitatea de a plăti cu titlu de cautiune sume importante de bani“, ajungându-se, “în acest mod, practic la discriminarea pe criterii de avere“.

Judecătoria Pitesti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu poate fi primită, întrucât art. 21 din Constitutie “nu apără si nu garantează orice interese, ci numai acelea care se întemeiază pe drept, pe cutumă, în general pe izvoarele de drept“, iar “depunerea unei cautiuni de către parte nu reprezintă doar o garantie pentru pagubele ce ar putea fi cauzate prin întârzierea executării, […] ci justifică în fapt legitimitatea interesului.“ Se mai arată că “în acest fel se evită cererile cu caracter sicanator“, iar “cuantumul cautiunii se fixează de instantă în functie de obiectul cauzei, si nu în functie de persoană, deci discriminarea în functie de avere este inadmisibilă“.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Presedintele Camerei Deputatilor consideră, în esentă, că “textul normativ contestat nu aduce atingere principiului constitutional al liberului acces la justitie, înscris în art. 21“. Se mai apreciază că stabilirea de către instantă a cuantumului cautiunii se realizează în functie de obiectul cauzei, de elementele de fapt si de drept incidente, astfel că, sustinerea autorului exceptiei referitoare la caracterul împovărător al cautiunii este o situatie de fapt si nu o problemă de constitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, în esentă, se arată că dispozitiile art. 403 din Codul de procedură civilă conturează regimul general al încuviintării suspendării executării în temeiul exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoresti si, în acest context, alin. 1 al acestui articol este conceput cu respectarea prevederilor constitutionale referitoare la realizarea drepturilor în justitie. Tot astfel, în ansamblu, textul criticat îasigură un tratament juridic egal pentru cei interesati în exercitarea dreptului de a se adresa justitiei atât în ceea ce priveste încuviintarea suspendării executării silite, cât si pentru controlul judecătoresc al solutiei pronuntate“ si deci nu creează, asa cum sustine autorul exceptiei, discriminări pe criterii de avere.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 403 alin. 1 sunt constitutionale. În acest sens, sunt invocate deciziile Curtii Constitutionale nr. 150 din 9 mai 2002 si nr. 160 din 30 mai 2002, în care s-a retinut că “legiuitorul are latitudinea de a stabili modalitatea în care poate fi suspendată executarea silită, si anume dacă să opereze de drept sau numai la cerere expresă si cu plata unei cautiuni“. În ceea ce priveste cuantumul cautiunii, se arată că acesta este fixat de instanta de judecată în functie de obiectul cauzei si nu în functie de persoană, astfel că “discriminarea pe criterii de avere este inadmisibilă“.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitu tionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: “Până la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanta competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cautiune în cuantumul fixat de instantă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.“

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, dreptul instantei de judecată de a stabili depunerea unei cautiuni, în cazul în care dispune suspendarea executării silite până la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, îngrădeste accesul liber la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie, care prevede:

“(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea Constitutională constată că cerinta depunerii unei cautiuni, prevăzută de art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, nu îngrădeste accesul liber la justitie. Accesul la justitie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instantele judecătoresti în cazul în care consideră că drepturile, libertătile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus nici unei conditionări. Această modalitate de reglementare reprezintă o optiune a legiuitorului, care este în conformitate cu dispozitiile constitutionale ale art. 125 privind competen ta si procedura în fata instantelor judecătoresti.

Obligatia de a plăti cautiune, prevăzută de art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, are caracterul unei garantii instituite în favoarea creditorului, pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendării executării silite. De altfel, cu privire la constitutionalitatea instituirii unei cautiuni, potrivit acestui text de lege, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 208 din 9 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 2 august 2002, iar cele statuate atunci îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “General Master M.C.M.“ - S.R.L. din Pitesti în Dosarul nr. 9.134/2002 al Judecătoriei Pitesti.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 ianuarie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 10

din 14 ianuarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 320 din Codul de procedură civilă

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 320 din Codul de procedură civilă, exceptie invocată de Feke Serban în Dosarul nr. 3.087/2002 al Tribunalului Bihor - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că dispozitiile criticate sunt norme de procedură, iar conform prevederilor constitutionale ale art. 125 si 128, competenta de reglementare a acestora apartine în exclusivitate legiuitorului.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 septembrie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 3.087/2002, Tribunalul Bihor - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 320 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Feke Serban într-o cauză având ca obiect judecarea unei contestatii în anulare formulate de Inspectoratul de Politie al Judetului Bihor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 20 alin. (2), precum si ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece “reglementează extrem de sumar si lapidar procedura de judecată a contestatiei în anulare“, fără să fie posibilă reevaluarea fondului în cadrul contestatiei în anulare. Conform sustinerilor autorului, textul criticat înu permite ca să se procedeze la o rejudecare prin punerea în situatia anterioară, pentru că nu se prevede o fază de admitere în principiu, care să oblige instanta la anularea hotărârii si la repunerea părtilor în starea de recurs“.

Tribunalul Bihor - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece autorul exceptiei nu invocă nelegitimitatea contestatiei în anulare, ci sustine, fără temei, că în cadrul acestei căi extraordinare de atac nu poate fi reevaluat fondul. Totodată, apreciază că, desfiintând hotărârea atacată pe calea contestatiei în anulare, se procedează la o nouă rejudecare a cauzei, “în starea în care se afla înainte de pronuntarea hotărârii desfiintate“, întrucât, în caz contrar, ar însemna să rămână “nesolutionată sau lipsită de un grad de jurisdictie“. Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Presedintele Camerei Deputatilor apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, procedura de judecată se stabileste prin lege, iar aspectele referitoare la procedura de judecată a contestatiei în anulare sunt reglementate prin dispozitiile art. 317-321 din Codul de procedură civilă.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, dispozitiile criticate reglementând procedura contestatiei în anulare, ca o cale extraordinară de atac, care se judecă după regulile de judecată din fata instantei de fond sau, după caz, a instantei de recurs. Din perspectiva prevederilor constitutionale ale art. 125 alin. (3) si ale art. 128, se retine că Legea fundamentală a lăsat la latitudinea legiuitorului reglementarea competentei, a procedurii si a căilor de atac.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece competenta exclusivă de a stabili regulile de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti apartine legiuitorului care, în considerarea unor situatii deosebite, poate stabili reguli speciale de procedură, precum si modalităti de exercitare a drepturilor procesuale. Faptul că dispozitiile criticate nu prevăd o procedură detaliată a judecării contestatiei în anulare nu poate constitui motiv de neconstitutionalitate, deoarece controlul de constitutionalitate poate avea ca obiect numai dispozitii legale în vigoare, nu si omisiuni legislative.

Referitor la dreptul la un proces echitabil, Curtea Constitutională a stabilit prin Decizia nr. 73/1996, în sensul practicii europene, că acesta nu presupune existenta mai multor grade de jurisdictie, a unor căi de atac si exercitarea acestor căi de atac de către toate părtile din proces.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozitiile art. 320 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 122 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Ca urmare a acestor modificări, dispozitiile criticate de autor au următorul continut:

- Art. 320: “Contestatia se judecă de urgentă si cu precădere.

Întâmpinarea este obligatorie si se depune la dosar cu cel putin 5 zile înaintea termenului de judecată.

Hotărârea dată în contestatie este supusă acelorasi căi de atac ca si hotărârea atacată.“

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia apreciază că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 20 alin. (2), în conformitate cu care: “Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementă rile internationale“, precum si dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, potrivit cărora: “Orice persoană are dreptul la judecarea sa în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil […].“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile criticate sunt incluse în cap. I1 - Contestatia în anulare al titlului V - Căile extraordinare de atac al cărtii II - Procedura contencioasă din Codul de procedură civilă si reglementează, în cadrul procesului civil, contestatia în anulare, cale de atac extraordinară, care poate fi exercitată numai în cazurile si în conditiile expres prevăzute de lege.

Curtea retine că această cale de atac nu are caracter devolutiv, în cadrul contestatiei în anulare nu se judecă actiunea ca atare si nu se examinează temeinicia sustinerilor părtilor cu privire la drepturile lor subiective deduse judecătii, ci se verifică dacă judecata a avut loc cu respectarea normelor procedurale privind competenta si a celor referitoare la citarea părtilor - în cazul contestatiei în anulare obisnuite -, precum si dacă judecata recursului este rezultatul unei greseli materiale sau dacă instanta de recurs a omis din gre.eală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare - în cazul contestatiei în anulare speciale.

Judecarea contestatiei în anulare se face după regulile de la instanta de fond, iar dacă este vorba de o decizie a instantei de recurs, potrivit regulilor aplicabile în fata acestei instante. În caz de admitere, se va anula hotărârea atacată si se va proceda la rejudecarea cauzei, după caz, de către instanta care a admis contestatia în anulare sau de către instanta competentă. Asadar, sustinerile autorului exceptiei, conform cărora “textul nu permite ca să se procedeze la o rejudecare prin punerea părtilor în situatia anterioară“, sunt neîntemeiate si urmează să fie respinse.

În ceea ce priveste sustinerile autorului exceptiei referitoare la reglementarea “extrem de sumară si lapidară“ a procedurii de judecată a contestatiei în anulare, Curtea constată că acestea nu pot fi primite, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, “În exercitarea controlului, Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului“.

Întrucât, în cadrul procedurii extraordinare a contestatiei în anulare, ca si în cadrul fazelor obisnuite ale procesului, părtile beneficiază de toate garantiile legale ale unui proces echitabil, Curtea constată că dispozitiile criticate nu încalcă prevederile constitutionale la care face referire autorul exceptiei si nici pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Fată de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 320 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Feke Serban în Dosarul nr. 3.087/2002 al Tribunalului Bihor - Sectia civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 ianuarie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiva

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 52

din 6 februarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67310

din Codul de procedură civilă

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67310 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Vasile Fătăcean în Dosarul nr. 3.803/2000 al Judecătoriei Medias, judetul Sibiu.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

Se arată că textul de lege criticat nu contravine dreptului la apărare, întrucât, reglementând procedura împărtelii în natură a bunului, prin atribuirea provizorie către unul dintre coproprietari, legiuitorul a avut în vedere asigurarea celeritătii desfă.urării procesului civil, cu respectarea drepturilor procesuale ale părtilor. De altfel, în temeiul art. 125 alin. (3) din Constitutie, legiuitorul este unica autoritate care poate reglementa competenta si procedura de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 29 mai 2002, pronuntată în Dosarul nr. 3.803/2000, Judecătoria Medias, judetul Sibiu, a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67310 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Vasile Fătăcean.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul de lege criticat lasă la aprecierea judecătorului aplicarea procedurii speciale instituite prin acest articol. Astfel, în cazul în care împărteala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinatia economică, judecătorul poate dispune atribuirea provizorie a bunului către unul dintre coproprietari, printr-o încheiere de sedintă, sau poate atribui direct bunul prin hotărârea asupra fondului procesului. Se arată că încheierea prin care se atribuie, în mod provizoriu, bunul nu este supusă nici unei căi de atac si, prin urmare, este executorie, în timp ce hotărârea pronuntată de instantă, care solutionează fondul cauzei, este supusă apelului, deci nu este executorie. În consecintă, se apreciază că, prin posibilitatea judecătorului de a opta pentru una dintre cele două variante, se avantajează una dintre părtile litigante si astfel se încalcă dreptul de apărare al celorlalte.

Judecătoria Medias, exprimându-si punctul de vedere, consideră exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul apreciază că solutia adoptată în art. 67310 din Codul de procedură civilă nu contravine Constitutiei, ci asigură celeritatea judecării cauzei, cu respectarea drepturilor si obligatiilor procesuale ale părtilor. De altfel, în virtutea art. 125 alin. (3) din Constitutie, conform căruia:

“Competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege“, legiuitorul are libertatea de a statua în domeniul reglementat de textul de lege criticat, si anume procedura împărtelii judiciare.

Avocatul Poporului arată că încheierea prin care se atribuie în mod provizoriu bunul, fiind o încheiere premergă toare, preparatorie, nu leagă instanta, ea putând fi atacată cu apel doar o dată cu fondul. Sub acest aspect, nu se poate considera că a fost încălcat principiul accesului liber la justitie, care presupune dreptul părtilor de a exercita căile de atac. Totodată, se mai arată că, în cursul procesului, atât la judecarea fondului cauzei, cât si în exercitarea căilor de atac, în ceea ce priveste atribuirea provizorie a bunului, nu este îngrădit dreptul la apărare, părtile beneficiind de toate garantiile procesuale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, astfel cum rezultă din notele scrise depuse de autorul exceptiei în fata instantei de judecată, art. 67310 din Codul de procedură civilă. Textele de lege criticate au următorul continut:

- Art. 67310: “În cazul în care împărteala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinatia economică, la cererea unuia dintre coproprietari, instanta, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun. Dacă mai multi coproprietari cer să li se atribuie bunul, instanta va tine seama de criteriile prevăzute la art. 6739. Prin încheiere ea va stabili si termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să depună sumele ce reprezintă cotele-părti cuvenite celorlalti coproprietari. Dacă coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul depune, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalti coproprietari, instanta, prin hotărârea asupra fondului procesului, îi va atribui bunul. În cazul în care coproprietarul nu depune în termen sumele cuvenite celorlalti coproprietari, instanta va putea atribui bunul altui coproprietar, în conditiile prezentului articol. La cererea unuia dintre coproprietari instanta, tinând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-I atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalti coproprietari si termenul în care este obligat să le plătească.“

Textul constitutional pretins a fi încălcat este art. 24, care are următorul continut: “(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textul de lege dedus controlului reglementează atribuirea provizorie către unul dintre coproprietari a unui bun supus procedurii împărtelii judiciare, dacă nu poate fi partajat în natură sau, prin partajare, i s-ar cauza o scădere importantă a valorii ori i s-ar modifica în mod păgubitor destinatia economică. În opinia autorului exceptiei, art. 67310 din Codul de procedură civilă contravine art. 24 din Constitutie, întrucât încheierea prin care instanta de fond procedează la atribuirea provizorie a bunului nu este supusă nici unei căi de atac, spre deosebire de situatia când atribuirea se face chiar prin hotărârea prin care se solutionează fondul procesului, care, fiind supusă apelului, nu este executorie. Dreptul la apărare, garantat constitutional, ar fi astfel nesocotit, judecătorul având posibilitatea de a avantaja una dintre părti prin modalitatea de pronuntare. Atât argumentarea, cât si concluzia desprinsă de autorul exceptiei nu pot fi retinute de Curtea Constitutională, întrucât fac abstractie de prevederile art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora “împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt sau s-a suspendat cursul judecătii“.

Or, dat fiind că încheierile prevăzute de art. 67310 din Codul de procedură civilă precedă hotărârea instantei asupra fondului, ele sunt încheieri premergătoare si, în consecintă, intră sub incidenta reglementării de drept comun prevăzute de art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, fiind supuse căii de atac a apelului o dată cu fondul. Aceasta fiind regula în materie, este evident că nu era nevoie ca legiuitorul să o prevadă in terminis în cuprinsul textului de lege dedus controlului, pentru a putea conchide că îsi găseste aplicarea si cu privire la situatiile reglementate de acesta. Potrivit unei exigente fundamentale de tehnică legislativă,

în conditiile existentei unei reglementări de drept comun, o prevedere expresă, în aceeasi materie, cu referire la un caz particular, este necesară numai atunci când instituie o reglementare diferită, derogatorie de la dreptul comun, având deci caracter de exceptie. Asa a procedat legiuitorul când, în art. 6738 si art. 67311 alin. 4 din Codul de procedură civilă, a prevăzut că încheierile acolo mentionate pot fi atacate cu apel “mai înainte de pronuntarea hotărârii“ sau “separat“ de aceasta, tocmai pentru că prevederile respective sunt derogatorii de la regula generală instituită prin art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Cum în cazul art. 67310 din Codul de procedură civilă nu s-au prevăzut dispozitii derogatorii, este evident că vointa legiuitorului a fost aceea ca încheierea prin care instanta procedează la atribuirea provizorie a bunului să poată fi supusă căii de atac a apelului numai o dată cu hotărârea asupra fondului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67310 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Vasile Fătăcean în Dosarul nr. 3.803/2000 al Judecătoriei Medias, judetul Sibiu.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 februarie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 54

din 6 februarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68 alin. (4) din Codul de procedură civilă

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68 alin. (4) din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Magdalena Beta si Mihai Beta în Dosarul nr. 1.461/C/2002 al Tribunalului Caras-Severin.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât art. 68 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu încalcă dispozitiile constitutionale referitoare la dreptul la apărare, în conditiile în care părtile pot fi asistate de avocat. Posibilitatea ca mandatarul să pună concluzii în instantă, la fel ca avocatul, este o problemă de legiferare, iar nu de constitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 iulie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 1.461/C/2002, Tribunalul Caras-Severin a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 si 68 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Magdalena Beta si Mihai Beta.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că este neconstitutională măsura instantei, prevăzută de dispozitiile legale criticate, de a i se interzice să reprezinte si să pună concluzii orale, în calitate de mandatar al reclamantilor din dosar, fiind contrară art. 24 alin. (1) din Constitutie.

Tribunalul Caras-Severin consideră că, “în baza art. 1 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, profesia de avocat se exercită numai de membrii baroului de avocati, fiind o lege specială, astfel că în mod corect Birta Vlasici Heinrich nu poate fi mandatar remunerat în apărarea drepturilor si intereselor judiciare ale unor părti“.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, întrucât, în cauză, “nu se pune problema neconcordantei dispozitiilor din Codul citat cu cele ale Constitutiei privind dreptul de apărare, ci, în concret, se solicită controlul asupra măsurilor luate de instantă în aplicarea dispozitiilor respective“.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia nu este întemeiată, în realitate neexistând nici o incompatibilitate între textele de lege criticate si dreptul la apărare consfintit de art. 24 alin. (1) din Constitutie. De asemenea, se apreciază că îa asigura mandatarului remunerat o pozitie egală cu cea a avocatului ar presupune, de altfel, modificarea reglementărilor în vigoare, ceea ce excede competentei Curtii, care nu se poate substitui Parlamentului pentru a modifica o dispozitie legală a cărei constitutionalitate este contestată“.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate formulate de autorul exceptiei, astfel cum a fost retinut si de către instanta de judecată în încheierea din data de 11 iulie 2002, vizează dispozitiile art. 67 si 68 din Codul de procedură civilă. Din analiza motivării exceptiei si a actelor dosarului, Curtea constată că, în realitate, obiectul exceptiei îl constituie doar dispozitiile alin. (4) al art. 68 din Codul de procedură civilă, dispozitii care interzic mandatarului care nu este avocat să pună concluzii, a căror aplicare de către instantă a determinat ridicarea exceptiei. Acest text legal are următorul cuprins:

- Art. 68: “[...] (4) Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat [...].“

În esentă, critica de neconstitutionalitate constă în sustinerea că dispozitiile criticate încalcă dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constitutie, text potrivit căruia:

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.“

Din examinarea dispozitiilor criticate Curtea constată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textul legal criticat nu contravine dreptului la apărare invocat de autorul exceptiei.

În conformitate cu prevederile alin. (2) al art. 24 din Constitutie, părtile pot fi asistate de un avocat, dar textul constitutional care consacră dreptul la apărare nu se referă si la un eventual mandatar. Posibilitatea reprezentării părtii prin mandatar este prevăzută doar de art. 67 si 68 din Codul de procedură civilă, care stabilesc conditiile de exercitare a acestui mandat. Aceste conditii, precum si limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instantă în numele părtii, reprezintă optiuni ale legiuitorului, care, potrivit dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, stabileste regulile privind procedura de judecată.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68 alin. (4) din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Magdalena Beta si Mihai Beta în Dosarul nr. 1.461/C/2002 al Tribunalului Caras-Severin.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 februarie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 55

din 6 februarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Spitalul Judetean de Urgentă “Sfântul Apostol Andrei“ din Galati în Dosarul nr. 7.865/2002 al Judecătoriei Galati.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că dispozitiile criticate nu contravin accesului liber la justitie si invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie (de exemplu, deciziile nr. 150/2002 si 160/2002).

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 septembrie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 7.865/2002, Judecătoria Galati a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Spitalul Judetean de Urgentă “Sfântul Apostol Andrei“ din Galati într-o cauză având ca obiect solutionarea unei contestatii la executare formulate împotriva intimatei Societatea Comercială “Izolatin 94“ - S.R.L. din Galati.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate împiedică accesul liber la justitie, încălcând astfel art. 21 din Constitutie, prin lăsarea la latitudinea exclusivă a judecătorului a stabilirii cuantumului cautiunii, neexistând criterii obiective de determinare a acestuia.

Judecătoria Galati apreciază că dispozitiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt în concordantă cu prevederile constitutionale ale art. 21, deoarece “scopul introducerii cautiunii prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 este acela ca intimatul să beneficieze de protectie împotriva formulării cu rea-credintă a cererilor de suspendare a executării silite, precum si posibilitatea obtinerii cât mai curând a despăgubirilor ce i se vor acorda ca urmare a constatării caracterului sicanator al contestatiei la executare“.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Presedintele Camerei Deputatilor apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece sustinerea autorului exceptiei conform căreia judecătorul poate stabili cautiunea “după simpla sa plăcere“ reprezintă o situatie de fapt, de aplicare a legii, si nicidecum o problemă de constitutionalitate, care să intre în competenta Curtii Constitutionale.

Guvernul apreciază că textul criticat trebuie privit în contextul reglementării unitare continute de art. 403 din Codul de procedură civilă, reglementare concepută cu respectarea prevederilor constitutionale referitoare la realizarea drepturilor în justitie. Astfel, potrivit alin. 3 al art. 403 din Codul de procedură civilă, partea interesată are posibilitatea să atace încheierea dată asupra suspendării executării, realizându-se astfel atât exercitarea neîngrădită a drepturilor procesuale ale părtilor, cât si controlul jurisdictional al solutiei pronuntate cu privire la cererea de suspendare. Pe de altă parte, Guvernul apreciază că stabilirea cautiunii reprezintă o garantie în favoarea creditorului, având si o functie de prevenire a exercitării abuzive a unor drepturi procesuale si a tergiversării executării unor obligatii stabilite prin titlu executoriu.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, pentru considerentele arătate în deciziile Curtii Constitutionale nr. 150/2002 si 160/2002.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozitiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin pct. 156 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Ca urmare a acestor modificări, dispozitiile criticate de autor au următorul continut: “Până la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanta competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cautiune în cuantumul fixat de instantă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.“

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia apreciază că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate prevăd obligativitatea depunerii unei cautiuni în cuantumul fixat de instantă, în cazul suspendării executării silite. Aceste prevederi trebuie apreciate în raport de întregul sistem de garantii procedurale instituite de lege pentru asigurarea posibilitătii debitorului de a se apăra prin mijloace judiciare.

În acest sens, judecătorul nu are libertatea de a stabili cautiuni exorbitante, chiar dacă legea nu stabileste anumite limite, dat fiind că un eventual abuz în acest sens poate fi sanctionat prin exercitarea de către debitor a căilor de atac prevăzute de lege. Astfel, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, încheierea de solutionare a cererii de suspendare poate fi atacată cu recurs, debitorul beneficiind astfel de toate garantiile accesului liber la justitie.

Totodată, Curtea constată că s-a mai pronuntat cu privire la dispozitiile criticate, prin Decizia nr. 150 din 9 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002, prin care a respins exceptia de neconstitutionalitate invocată. Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii, solutia si considerentele acestei decizii îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Fată de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Spitalul Judetean de Urgentă “Sfântul Apostol Andrei“ din Galati în Dosarul nr. 7.865/2002 al Judecătoriei Galati.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 februarie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiva

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL INDUSTRIEI SI RESURSELOR

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE

ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind aprobarea tarifelor pentru acordarea autorizatiilor si licentelor, precum si a contributiilor agentilor economici pe anul 2003

 

În temeiul art. 1 alin. (2) si (3), al art. 9 alin. (4) si (5) si al art. 91 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 29/1998 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 99/2000, cu modificările ulterioare, si al Hotărârii Guvernului nr. 567/1999 privind aprobarea Regulamentului pentru acordarea licentelor si autorizatiilor în sectorul energiei electrice si termice,

având în vedere referatul de aprobare întocmit de Departamentul acces la retea si autorizare si procesul-verbal al sedintei Comitetului de reglementare al Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei din data de 6 februarie 2003,

presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă tarifele pe anul 2003 pentru acordarea autorizatiilor si licentelor agentilor economici a căror activitate, potrivit legii, se află în competenta de reglementare a Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei, valorile acestora fiind cuprinse în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Se aprobă contributiile pe anul 2003 ale agentilor economici a căror activitate, potrivit legii, se află în competenta de reglementare a Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei, valorile acestora fiind cuprinse în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Tarifele anuale la care se face referire în art. 1 si contributiile calculate potrivit bugetului de venituri si cheltuieli, mentionate la art. 2, se plătesc în rate trimestriale egale, regularizarea contributiilor făcându-se după încheierea anului financiar-contabil.

Art. 4. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 5. - În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului ordin titularii licentelor de furnizare a energiei electrice au obligatia să comunice Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei puterea maximă absorbită de către consumatori, conform contractelor de furnizare a energiei electrice derulate în anul 2002.

Art. 6. - Departamentele din cadrul Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei si agentii economici a căror activitate, potrivit legii, se află în competenta de reglementare a Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Ion Lungu

 

Bucuresti, 11 februarie 2003.

Nr. 3.

 

ANEXA Nr. 11)

 

TARIFE

pentru acordarea de autorizatii si licente pentru anul 2003

 

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

 

ANEXA Nr. 2

 

CONTRIBUTIILE

pe anul 2003 ale agentilor economici a căror activitate, potrivit legii, se află în competenta de reglementare a Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei

 

1. Contributiile agentilor economici către Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Energiei pentru emiterea reglementărilor reprezintă 0,12% din cheltuiala cu munca vie a acestora pe anul 2003, conform bugetului de venituri si cheltuieli aprobat de organele competente, dar nu mai putin de 4.900.000 lei.

2. Cheltuielile cu munca vie, respectiv cheltuielile cu personalul din bugetul de venituri si cheltuieli aprobat, au următoarea componentă:

2.1. salarii brute;

2.2. contributie pentru asigurări sociale de stat;

2.3. ajutor de somaj;

2.4. contributie pentru asigurări sociale de sănătate, conform Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate;

2.5. contributie la Fondul pentru functionarea sistemului de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale, conform Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă si boli profesionale.

În întelesul prezentului ordin, prin sintagma salarii brute se întelege suma veniturilor în bani si/sau în natură obtinute de angajati pentru munca prestată în baza unui contract individual de muncă sau de colaboratori în baza unei conventii civile de prestări de servicii, inclusiv de membrii consiliului de administratie, membrii adunării generale a actionarilor si de cenzori, încheiate potrivit legii, indiferent de perioada la care se referă.

3. Pentru titularii de licente având filiale, societăti comerciale cu personalitate juridică, care nu detin licente, dar desfăsoară activităti ce decurg din obiectul licentelor acordate de Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Energiei, cheltuielile cu munca vie se vor determina prin însumarea acestor cheltuieli din bugetul de venituri si cheltuieli al fiecărei entităti.

 

MINISTERUL INDUSTRIEI SI RESURSELOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Prescriptiei tehnice PT CR1-2003

 

În aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea si functionarea Inspectiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 21 ianuarie 2002,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 19/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Industriei si Resurselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2001, cu modificările ulterioare,

ministrul industriei si resurselor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Prescriptia tehnică PT CR1-2003, editia 1, “Tarife pentru operatiunile de autorizare, avizare, verificare tehnică si altele la instalatii mecanice sub presiune, instalatii de ridicat si aparate consumatoare de combustibil efectuate de către organele tehnice de specialitate ale Inspectiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat (ISCIR)“, cuprinsă în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul industriei si resurselor,

Dan Ioan Popescu

 

Bucuresti, 16 ianuarie 2003.

Nr. 27.


*) Anexa se publică ulterior.

 

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PĂDURILOR

Nr. 103 din 10 februarie 2003

MINISTERUL SĂNĂTĂII SI FAMILIEI

Nr. 117 din 17 februarie 2003

AUTORITATEA NATIONALĂ PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR

Nr. 13 din 17 februarie 2003

 

ORDIN

pentru abrogarea Ordinului ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor, al ministrului sănătătii si familiei

si al presedintelui Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor nr. 293/640/2001-1/2002 privind conditiile de securitate si calitate pentru legume si fructe proaspete destinate consumului uman

 

Văzând Nota de aprobare a Directiei generale de implementare, reglementare si de management al resurselor biotehnologice si a Directiei integrare europeană si relatii internationale nr. 98.364 din 4 februarie 2003,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, cu modificările si completările ulterioare, al Hotărârii Guvernului nr. 22/2001 privind  organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii si Familiei, cu modificările si completările ulterioare, si al Hotărârii Guvernului nr. 166/2001 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, cu modificările ulterioare,

ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor, ministrul sănătătii si familiei si presedintele Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor emit următorul ordin:

Art. 1. - Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor, al ministrului sănătătii si familiei si al presedintelui Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor nr. 293/640/2001-1/2002 privind conditiile de securitate si calitate pentru legume si fructe proaspete destinate consumului uman, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2002, se abrogă.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare de la data publicării.

 

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

Ilie Sârbu

Ministrul sănătătii si familiei,

Daniela Bartos

Presedintele Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor,

Rovana Plumb,

secretar de stat

 

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE

TRANSPORTURILOR SI LOCUINTEI

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului ministrului transporturilor nr. 922/2000 privind aprobarea tarifelor pentru prestatiile de servicii specifice efectuate de Centrul de Perfectionare a Personalului din Marina Civilă si Calificare Personal pentru Exploatare Portuară Constanta, cu modificările ulterioare

 

În temeiul prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 197/1998, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si în baza art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 3/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei,

ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei emite următorul ordin:

Art. 1. - Anexa la Ordinul ministrului transporturilor nr. 922/2000 privind aprobarea tarifelor pentru prestatiile de servicii specifice efectuate de Centrul de Perfectionare a Personalului din Marina Civilă si Calificare Personal pentru Exploatare Portuară Constanta, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 15 decembrie 2000, cu modificările ulterioare, se înlocuieste cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin, prin care se actualizează tarifele cu indicele preturilor de consum la servicii în procent de 9,8%, stabilit pentru perioada iulie-decembrie 2002 si publicat de Institutul National de Statistică.

Art. 2. - Centrul de Perfectionare a Personalului din Marina Civilă si Calificare Personal pentru Exploatare Portuară Constanta va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei,

Ileana Tureanu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 13 februarie 2003.

Nr. 221.

 

ANEXĂ

 

TARIFELE

pentru prestatiile de servicii specifice efectuate de Centrul de Perfectionare a Personalului din Marina Civilă si Calificare Personal pentru Exploatare Portuară Constanta

 

- lei -

Denumirea prestatiei

U.M.

Tarif

Cursuri de perfectionare:

 

 

- pentru personalul brevetat

oră/cursant

55.000

- pentru personalul nebrevetat

oră/cursant

51.000

Cursuri de calificare

oră/cursant

14.000