MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 171 (XV) - Nr. 156 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Marti, 11 martie 2003

SUMAR

DECRETE

114. - Decret pentru acreditarea unor ambasadori

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 326 din 26 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de platã ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobatã cu completãri prin Legea nr. 288/2002

Decizia nr. 18 din 21 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat

Decizia nr. 21 din 21 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii bugetului de stat pe anul 1999 nr. 36/1999

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

48. - Ordin al ministrului industriei si resurselor pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Grupului interministerial de lucru pentru coordonarea elaborãrii si implementãrii Strategiei nationale în domeniul eficientei energetice si a planului de actiune aferent

93. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor pentru stabilirea Criteriilor de acordare a licentei de functionare pentru gestionarii fondurilor de vânãtoare

94. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor privind stabilirea raselor de câini admise la vânãtoare în România

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

16. - Ordin pentru punerea în aplicare a Instructiunilor privind ajutorul de stat si capitalul de risc, elaborate de Consiliul Concurentei în baza Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat

DECRETE

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru acreditarea unor ambasadori

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) si ale art. 99 din Constitutia României, având în vedere propunerea Guvernului,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Domnul Ion Jinga se acrediteazã în calitatea de ambasador extraordinar si plenipotentiar al României în Regatul Belgiei si domnul Cristian-Valentin Colteanu se acrediteazã în calitatea de ambasador extraordinar si plenipotentiar al României în Republica Italianã.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

În temeiul art. 99 alin. (2) din

Constitutia României,

contrasemnãm acest decret.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Bucuresti, 11 martie 2003.

Nr. 114.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 326

din 26 noiembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de platã ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobatã cu completãri prin Legea nr. 288/2002

Costicã Bulai - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Aurelia Popa - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de platã ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, exceptie ridicatã de Irina Pop în Dosarul nr. 3.119/2002 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucuresti.

La apelul nominal se prezintã, pentru autoarea exceptiei, avocat Stan Târnoveanu cu delegatia depusã în sedintã, lipsind partea Consiliul General al Municipiului Bucuresti, prin primarul general, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 308C/2002, nr. 350C/2002 si nr. 353C/2002, care au ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicatã de Societatea Comercialã “V-Tabac România” - S.A. în Dosarul nr. 5.139/2002 al Judecãtoriei Arad, de instanta de judecatã, din oficiu, în Dosarul nr. 3.259/2002 al Judecãtoriei Arad, respectiv de Societatea Comercialã “V-Tabac România” - S.A. în Dosarul nr. 1.351/2002 al Judecãtoriei Arad.

La apelul nominal se prezintã partea Ministerul Finantelor Publice - Directia Generalã a Finantelor Publice Arad, prin consilier juridic Nicoleta Negut, lipsã fiind autorii exceptiilor si celelalte pãrti, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Curtea, din oficiu, pune în discutie chestiunea conexãrii dosarelor, având în vedere continutul identic al exceptiilor ridicate. Apãrãtorul autoarei exceptiei Irina Pop, reprezentantul Ministerului Finantelor Publice - Directia Generalã a Finantelor Publice Arad, precum si reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexãrii.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicatã, si ale art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 308C/2002, nr. 350C/2002 si nr. 353C/2002 la Dosarul nr. 280C/2002, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecatã, apãrãtorul autoarei exceptiei Irina Pop solicitã admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, sustinând cã dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 încalcã prevederile constitutionale ale art. 41 alin. (1) si (2), precum si pe cele ale art. 135, deoarece, conform dispozitiilor legale criticate, executarea silitã a creantelor împotriva statului se poate face numai dupã manifestarea prealabilã a ordonatorului principal de credite al institutiei respective. De asemenea, sustine si încãlcarea principiului separatiei puterilor în stat, datoritã imixtiunii puterii executive si a celei legislative în atributiile

puterii judecãtoresti, prin faptul cã o hotãrâre judecãtoreascã definitivã si irevocabilã devenitã titlu executoriu nu se poate executa decât cu acordul ordonatorului principal de credite si din sume special prevãzute în buget. Invocã, totodatã, jurisprudenta Curtii Constitutionale, pe cea a Curtii de Justitie a Uniunii Europene referitoare la principiul efectivitãtii drepturilor, precum si pe cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului (cazul “Hornsby împotriva Greciei”), referitoare la principiul separatiei puterilor în stat. Reprezentantul Ministerului Finantelor Publice – Directia Generalã a Finantelor Publice Arad solicitã respingerea exceptiei ca neîntemeiatã, apreciind cã dispozitiile criticate nu încalcã prevederile constitutionale invocate si cã, totodatã, sunt în concordantã cu dispozitiile legii bugetului de stat pe anul 2002, precum si cu cele ale legii finantelor publice.

Reprezentantul Ministerului Public solicitã admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind cã dispozitiile criticate contravin prevederilor constitutionale referitoare la protectia proprietãtii private, deoarece se limiteazã posibilitatea valorificãrii unei creante asupra statului, ceea ce contravine si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale. Totodatã, reprezentantul Ministerului Public sustine cã Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 a fost emisã cu încãlcarea domeniului prevãzut de legea de abilitare, contravenind astfel dispozitiilor constitutionale ale art. 114 alin. (2) si ale art. 107 alin. (3).

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 19 aprilie 2002, pronuntatã în Dosarul nr. 3.119/2002 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucuresti, respectiv prin Încheierea din 11 iunie 2002, pronuntatã în Dosarul nr. 5.139/2002 al Judecãtoriei Arad, prin Încheierea din 18 iunie 2002, pronuntatã în Dosarul nr. 3.259/2002 al Judecãtoriei Arad, si prin Încheierea din 7 mai 2002, pronuntatã în Dosarul nr. 1.351/2002 al Judecãtoriei Arad, Curtea Constitutionalã a fost sesizatã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de platã ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, exceptie ridicatã de Irina Pop, de Societatea Comercialã “V-Tabac România” - S.A. si de instanta de judecatã, din oficiu, în cauze aflate pe rolul acestor instante.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii sustin, pe de-o parte, cã Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 depãseste limitele domeniului cuprins în legea specialã de abilitare. Pe de altã parte, aratã cã dispozitiile legale criticate înfrâng principiul separatiei puterilor în stat, precum si dispozitiile art. 125 din Constitutie, prin simixtiunea unui organ al executivului în activitatea instantelor judecãtoresti, în înfãptuirea actului de justitie”. De asemenea, mentioneazã cã prin dispozitiile criticate se încalcã prevederile constitutionale ale art. 41 alin. (1) si (2), prin faptul cã s-a instituit o procedurã executionalã specialã, care favorizeazã institutiile bugetare si nesocoteste “dreptul de proprietate asupra sumelor, pentru care Guvernul, în mod nelegal, refuzã executarea”. Totodatã, sustin si înfrângerea dispozitiilor art. 135 din Constitutie, referitoare la proprietatea publicã, deoarece, în lipsa dispozitiei ordonatorilor de credite, “bunurile apartinând domeniului privat al statului capãtã, fãrã nici un temei legal, caracterul de insesizabilitate specific bunurilor proprietate publicã a statului”.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de instanta de judecatã, din oficiu, se sustine cã prevederile Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 sunt neconstitutionale, deoarece “art. 3 din aceastã ordonantã poate constitui un impediment legal în executarea obligatiilor de platã ale unor institutii bugetare, obligatii stabilite în temeiul unei hotãrâri judecãtoresti”. Apreciazã, de asemenea, cã prin dispozitiile legale criticate se instituie “o conditie suspensivã, constând în vointa debitorului”, iar prin împiedicarea punerii în executare a unei hotãrâri judecãtoresti se aduce atingere principiului independentei justitiei, prevãzut de art. 123 alin. (2) din Constitutie, precum si principiului separatiei puterilor în stat.

Judecãtoria Sectorului 4 Bucuresti, exprimându-si opinia, considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este întemeiatã, apreciind cã, prin dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 22/2002, sinstitutiile publice debitoare sunt puse într-o situatie privilegiatã fatã de oricare creditor persoanã fizicã sau juridicã, rezultând o imixtiune a executivului în activitatea de judecatã”. Ca atare, apreciazã cã dispozitiile criticate înfrâng principiul separatiei puterilor în stat si încalcã prevederile constitutionale ale art. 41 alin. (2) din Constitutie, prin care se consacrã, în materia proprietãtii, egalitatea de tratament în fata legii, indiferent de titular.

Judecãtoria Arad, exprimându-si opinia, apreciazã cã dispozitiile legale criticate contravin principiului separatiei puterilor în stat si încalcã dispozitiile art. 41 din Constitutie, prin neplata si executarea la timp a unor debite din partea statului cãtre societatea privatã debitoare. Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul aratã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare: “În acord cu dispozitiile art. 51 din Legea nr. 743/2001 a bugetului de stat pe anul 2002, prin Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 s-au stabilit modalitãtile de platã a unor sume datorate de institutiile publice în baza unor titluri executorii. […] Din lectura textului ordonantei rezultã în mod clar cã prin aceastã reglementare nu s-a urmãrit decât instituirea unei discipline financiare pentru a preveni blocarea activitãtii institutiilor publice prin blocarea conturilor bugetare ale acestora fãrã a se tine seama de destinatia sumelor stabilite prin buget.”

În continuare, Guvernul aratã cã dispozitiile legale criticate nu contin nici o referire la interdictia executãrii asupra bunurilor din inventarul institutiilor publice apartinând domeniului privat, care rãmân în continuare supuse dispozitiilor de drept comun privind executarea silitã si, ca atare, nu se poate retine o încãlcare a dispozitiilor art. 41 si nici ale art. 135 din Constitutie, astfel cum sustin autorii exceptiei. “Singura derogare pe care o instituie ordonanta de la dreptul comun privind executarea silitã se referã numai la executarea silitã prin poprire, iar în cadrul acesteia nu face decât sã impunã obligatia respectãrii destinatiei creditelor bugetare, stabilind ca regulã posibilitatea satisfacerii creantelor numai de la titlul de cheltuieli la care se încadreazã obligatia de platã respectivã. În rest, întreaga procedurã de drept comun a executãrii silite, inclusiv cãile de atac si termenele prevãzute în Codul de procedurã civilã rãmân aplicabile.”

Avocatul Poporului considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este întemeiatã, deoarece, pe de-o parte, ordonanta a fost emisã cu depãsirea conditiilor prevãzute de legea de abilitare, “care este foarte clarã, precisã si limitativã”, iar pe de altã parte, dispozitiile legale criticate încalcã principiul constitutional al ocrotirii proprietãtii private, “prin lãsarea la latitudinea ordonatorului de credite a posibilitãtii de executare a plãtilor la care sunt obligate institutiile publice, în baza unor titluri executorii”. De asemenea, aratã cã dispozitiile criticate pot întârzia sau împiedica punerea în executare a unui titlu executoriu, ceea ce este contrar principiilor si prevederilor constitutionale referitoare la dreptul de proprietate, asa cum a arãtat si Curtea Constitutionalã în deciziile sale.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, sustinerile pãrtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligatiilor de platã ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002. Ulterior sesizãrii, Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 a fost aprobatã cu completãri prin Legea nr. 288 din 15 mai 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 23 mai 2002. Ca urmare a acestor completãri, dispozitiile criticate de autor ca fiind neconstitutionale au urmãtorul continut:

“Art. 1. - Executarea obligatiilor de platã ale institutiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizeazã din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadreazã obligatia de platã respectivã.

Art. 2. - Ordonatorii principali de credite bugetare au obligatia sã dispunã toate mãsurile ce se impun, inclusiv virãri de credite bugetare, în conditiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii si ale institutiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plãtii sumelor stabilite prin titluri executorii.

Art. 3. - În procesul executãrii silite a sumelor datorate de cãtre institutiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operatiuni privind plãti dispuse de cãtre ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare si a destinatiilor aprobate potrivit legii.

Art. 4. - Persoanele care efectueazã operatiuni de plãti prin trezoreria statului, cu încãlcarea prevederilor prezentei ordonante, sunt pedepsite potrivit legii.”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia apreciazã cã prin dispozitiile legale criticate sunt încãlcate urmãtoarele prevederi constitutionale:

- Art. 41 alin. (1) si alin. (2) teza întâi: “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular.”;

- Art. 114 alin. (2): “Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul si data pânã la care se pot emite ordonante.”;

- Art. 123 alin. (2): “Judecãtorii sunt independenti si se supun numai legii.”;

- Art. 125: “(1) Justitia se realizeazã prin Curtea Supremã de Justitie si prin celelalte instante judecãtoresti stabilite de lege.

(2) Este interzisã înfiintarea de instante extraordinare.

(3) Competenta si procedura de judecatã sunt stabilite de lege.”;

- Art. 135: “(1) Statul ocroteste proprietatea.

(2) Proprietatea este publicã sau privatã.

(3) Proprietatea publicã apartine statului sau unitãtilor administrativ-teritoriale.

(4) Bogãtiile de orice naturã ale subsolului, cãile de comunicatie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorialã, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietãtii publice.

(5) Bunurile proprietate publicã sunt inalienabile. În conditiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate.

(6) Proprietatea privatã este, în conditiile legii, inviolabilã.”

I. Analizând critica de neconstitutionalitate referitoare la emiterea Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 cu depãsirea domeniului stabilit de legea specialã de abilitare, Curtea retine cã Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 a fost emisã în temeiul dispozitiilor art. 1 pct. III.3 din Legea nr. 751 din 27 decembrie 2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 27 decembrie 2001), dispozitii care au urmãtorul continut: “În temeiul art. 114 alin. (1) din Constitutia României Guvernul este abilitat [...] sã emitã ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice, dupã cum urmeazã: [...] III. Puterea judecãtoreascã: [...] 3. reglementãri privind executarea prin poprire a conturilor institutiilor publice deschise la Trezoreria statului.” Pe de altã parte, ulterior sesizãrii Curtii Constitutionale, Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 a fost aprobatã de cãtre Parlament prin Legea nr. 288/2002 si, ca urmare a acestei aprobãri, nu mai este posibilã criticarea ordonantei sub acest aspect, deoarece continutul sãu a devenit lege, reglementarea initialã instituitã prin ordonantã devenind exclusiv actul legiuitorului, expresia vointei sale. Pentru aceste motive, Curtea constatã cã aceastã criticã de neconstitutionalitate nu poate fi primitã.

II. Examinând celelalte critici de neconstitutionalitate, Curtea retine cã prin dispozitiile legale criticate s-au reglementat conditiile în care se realizeazã executarea obligatiilor de platã ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu respectarea principiilor prevãzute în Constitutie si în legea finantelor publice.

Astfel, conform art. 136 alin. (1) din Constitutie, “Formarea, administrarea, întrebuintarea si controlul resurselor financiare ale [...] institutiilor publice sunt reglementate prin lege”. În deplinã concordantã cu aceastã prevedere constitutionalã, Legea nr. 72/1996 privind finantele publice instituie reguli cu caracter general privind utilizarea de cãtre institutiile publice a sumelor alocate de la bugetul de stat, în vederea acoperirii cheltuielilor impuse de functionarea acestora, cum ar fi: prevederea unei destinatii precise si limitative a cheltuielilor, angajarea cheltuielilor numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, obligatia ordonatorilor de credite de a angaja si utiliza creditele bugetare numai în limita destinatiilor aprobate.

Dispozitiile legale criticate nu împiedicã executarea silitã a obligatiilor de platã ale institutiilor publice, asa cum, fãrã temei, se sustine în motivarea exceptiilor, ci, dimpotrivã, fac posibilã aceastã executare, prin obligarea ordonatorilor de credite de a lua “toate mãsurile ce se impun [...] pentru asigurarea în bugetele proprii a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plãtii sumelor stabilite prin titluri executorii”.

Ca atare, Curtea constatã cã dispozitiile legale criticate nu contravin principiului separatiei puterilor în stat, nerealizându-se o ingerintã a puterii executive în procesul de realizare a justitiei, deoarece hotãrârea judecãtoreascã învestitã cu titlu executoriu are putere de lege, tertul poprit neputându-se opune executãrii acesteia.

Fãrã îndoialã, dispozitiile legale criticate instituie anumite limite ale executãrii silite, în sensul cã aceasta nu se poate face asupra oricãror resurse financiare ale institutiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget cu aceastã destinatie, dar aceste limite nu contravin dispozitiilor art. 41 si ale art. 135 ale Legii fundamentale, referitoare la protectia proprietãtii private. Ratiunea reglementãrii acestor dispozitii o constituie instituirea unei discipline financiare, care nu poate fi socotitã o înfrângere a dispozitiilor constitutionale referitoare la protectia proprietãtii private si garantarea creantelor asupra statului.

Interzicerea executãrii silite asupra altor fonduri bãnesti decât cele alocate de la bugetul de stat în acest scop reprezintã o normã de protectie de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executãrii silite a unui titlu executoriu sã se ajungã la lipsirea unei institutii publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu. Asemenea mãsurã de protectie a debitorului nu este singularã în legislatia executionalã, fiind de amintit în acest sens prevederile art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, precum si cele ale art. 406 din Codul de procedurã civilã, prin care se prevede exceptarea de la urmãrirea silitã a unor bunuri ale debitorului si ale familiei sale.

Referitor la sustinerea autorilor exceptiei, conform cãreia dispozitiile legale criticate constituie o ingerintã a puterii legislative în atributiile puterii judecãtoresti, încãlcându-se astfel principiul separatiei puterilor în stat, Curtea retine cã normele legale criticate contin reguli de procedurã, poprirea fiind o modalitate de executare silitã la care nu participã doar instanta de judecatã, ci si creditorul, debitorul si tertul poprit, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Legea fundamentalã, stabilirea procedurii de judecatã este de competenta legiuitorului. Astfel, nu se poate retine cã stabilirea de cãtre legiuitor a unor conditii în care îsi exercitã atributiile institutiile publice debitoare si tertul poprit ar constitui o imixtiune în sfera atributiilor puterii judecãtoresti.

În ceea ce priveste pretinsa încãlcare a principiului independentei justitiei, Curtea retine cã nici aceasta nu poate fi primitã, deoarece art. 123 alin. (2) din Legea fundamentalã nu are incidentã în cauzã, dispozitiile legale criticate nereferindu-se la independenta judecãtorilor.

Ca atare, Curtea constatã cã dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 nu încalcã prevederile Legii fundamentale si, în consecintã, exceptia de neconstitutionalitate invocatã urmeazã a fi respinsã.

În acelasi sens, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 202 din 4 iulie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 6 noiembrie 2002, prin care a statuat cã dispozitiile Ordonantei Guvernului

nr. 22/2002 sunt în concordantã cu prevederile si principiile constitutionale. Neintervenind elemente noi de naturã a reconsidera jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, atât solutia, cât si considerentele acestei decizii îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauzã.

Fatã de cele mai sus arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 22/2002, aprobatã cu completãri prin Legea nr. 288/2002, exceptie ridicatã de Irina Pop în Dosarul nr. 3.119/2002 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucuresti, de Societatea Comercialã “V-Tabac România” - S.A. în dosarele nr. 5.139/2002 si nr. 1.351/2002 ale Judecãtoriei Arad si de instanta de judecatã, din oficiu, în Dosarul nr. 3.259/2002 al Judecãtoriei Arad.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 26 noiembrie 2002.

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICÃ BULAI

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiva

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 18

din 21 ianuarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Florentina Baltã - procuror

Mãdãlina Stefania Diaconu - magistrat-asistent Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, exceptie ridicatã de Lucian Paulescu în Dosarul nr. 1.479/2002 al Tribunalului Cãlãrasi.

La apelul nominal rãspunde Serviciul Român de Informatii, prin consilier juridic, lipsind autorul exceptiei, fatã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.

Reprezentantul Serviciului Român de Informatii solicitã respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, arãtând cã sintagma “cadre militare în activitate”, folositã în art. 13 din Legea nr. 164/2001, nu poate fi interpretatã în sensul cã ar include cadrele militare trecute în rezervã sau în retragere, iar textul criticat nu contravine art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilã, deoarece autorul exceptiei solicitã interpretarea dispozitiei legale criticate pentru neconstitutionalitate, ceea ce contravine art. 2 alin. (3) teza finalã din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicatã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:

Prin Încheierea din 11 septembrie 2002, pronuntatã în Dosarul nr. 1.479/2002, Tribunalul Cãlãrasi a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 164/2001, exceptie ridicatã de Lucian Paulescu într-o cauzã având ca obiect o contestatie la decizia de stabilire a pensiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia a arãtat cã dispozitiile art. 13 din Legea nr. 164/2001 sunt neconstitutionale în mãsura în care sintagma “cadre militare în activitate” se interpreteazã în sensul cã restrânge aplicabilitatea textului la militarii activi. Excluderea de la beneficiul acestor dispozitii legale a militarilor în rezervã si a celor în retragere este contrarã principiului egalitãtii în drepturi a cetãtenilor, consacrat de art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie. Desi solutionarea cauzei sale depinde de dispozitiile art. 13 din Legea nr. 164/2001, autorul exceptiei aratã cã situatia este identicã si în privinta art. 12 si 14 din aceeasi lege, care se referã la pensia de serviciu pentru limitã de vârstã, respectiv la pensia de serviciu anticipatã partialã.

Tribunalul Cãlãrasi apreciazã cã exceptia este neîntemeiatã, “nefiind vorba de o discriminare în sensul criteriilor stabilite de art. 4 alin. (2) din Constitutie, ci de o oportunitate a legiuitorului în raport cu situatii de fapt diferite”.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Presedintele Camerei Deputatilor apreciazã cã dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, având în vedere cã art. 12 si 13 din Legea nr. 164/2001 “nu produc o discriminare în raport cu cadrele militare în activitate, în rezervã sau în retragere, întrucât acestia nu se gãsesc în aceleasi circumstante, fapt care a determinat legiuitorul sã adopte solutii legislative distincte”. De altfel, solutii asemãnãtoare s-au adoptat si prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurãri sociale, legiuitorul distingând între categoriile de persoane aflate în ipostaze diferite.

Guvernul considerã cã “dispozitiile art. 12, 13 si 14 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat vizeazã, deopotrivã, toate persoanele care se aflã într-o situatie identicã, respectiv au calitatea de cadre militare în activitate la data solicitãrii dreptului la pensie de serviciu în sistemul pensiilor militare de stat” si, ca atare, ele “nu sunt de naturã sã creeze nici privilegii si nici discriminãri, în sensul criteriilor prevãzute de art. 4 alin. (2) din Constitutie”. De altfel, apreciazã Guvernul, în privinta dispozitiilor legale criticate “nu se pune nici o problemã de constitutionalitate, ci se pun numai probleme de interpretare si aplicare, care sunt de competenta instantelor judecãtoresti”, Curtea Constitutionalã, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicatã, neputându-se pronunta în acest sens, motiv pentru care exceptia este inadmisibilã.

Avocatul Poporului considerã cã dispozitiile criticate sunt constitutionale, întrucât, potrivit art. 3 din Legea nr. 164/2001, de prevederile acestei legi beneficiazã “cadrele militare în activitate, în rezervã sau în retragere”, fãrã a exclude vreo categorie de cadre militare. Dispozitiile legale criticate stabilesc doar conditiile pe care trebuie sã le îndeplineascã diferite categorii de cadre militare pentru a beneficia de o anumitã pensie militarã de stat.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, sustinerile pãrtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele: Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 13 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 10 aprilie 2001, dispozitii care au urmãtorul continut: “Au dreptul la pensie de serviciu anticipatã cadrele militare în activitate care îndeplinesc conditiile de vechime prevãzute la art. 12 lit. b) si se aflã în una dintre urmãtoarele situatii:

a) au împlinit vârsta de 50 de ani si sunt trecute în rezervã ca urmare a împlinirii limitei de vârstã în grad prevãzutã de Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare sau ca urmare a reorganizãrii unor unitãti si a reducerii unor functii în statele de organizare, precum si pentru alte motive sau nevoi ale institutiilor din domeniul apãrãrii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale;

b) sunt trecute în rezervã sau direct în retragere ca urmare a clasãrii ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar de cãtre comisiile de expertizã medico-militarã.”

În opinia autorului exceptiei, dispozitiile legale criticate, în interpretarea care le-a fost datã de Casa de Pensii a Serviciului Român de Informatii, de Comisia de contestatii si de prima instantã, sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, conform cãrora:

“(1) Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine cã, fãrã a încãlca principiul neretroactivitãtii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie, dispozitiile art. 13 din Legea nr. 164/2001 pot fi aplicate numai cadrelor militare trecute în rezervã sau direct în retragere dupã data intrãrii în vigoare a legii.

Curtea constatã, de asemenea, cã dispozitiile Legii nr. 164/2001 nu instituie privilegii sau discriminãri între cetãtenii aflati în situatii identice. Astfel, potrivit art. 3, “De prevederile prezentei legi beneficiazã cadrele militare în activitate, în rezervã sau în retragere, denumite în continuare cadre militare, precum si urmasii acestora”.

Conform art. 10 din aceeasi lege, “Sistemul pensiilor militare de stat cuprinde:

a) pensia de serviciu;

b) pensia de invaliditate;

c) pensia de urmas”, iar art. 11 prevede cã “Pensia de serviciu poate fi:

a) pentru limitã de vârstã;

b) anticipatã;

c) anticipatã partialã”.

Este evident cã persoanele care urmeazã sã beneficieze de una sau de alta dintre cele trei categorii de pensie de serviciu se aflã în situatii obiectiv diferite, în raport cu care este justificat si tratamentul juridic diferentiat.

Pensiile militare de serviciu, fiind mai avantajoase decât alte categorii de pensii, conform optiunii legiuitorului, se acordã persoanelor care rãmân în activitate militarã pânãla pensionare, dar nu sunt excluse nici fostele cadre militare, având în vedere dispozitiile art. 15 din Legea nr. 164/2001, conform cãrora “Cadrele militare care la data trecerii în rezervã nu îndeplinesc conditiile de acordare a unei pensii, dar au o vechime în serviciul militar de cel putin 15 ani pentru bãrbati si 10 ani pentru femei, beneficiazã de pensie militarã de stat la împlinirea vârstelor standard prevãzute în Legea nr. 19/2000, proportional cu numãrul anilor de serviciu militar”.

Pensia de serviciu anticipatã, prevãzutã de art. 13 din Legea nr. 164/2001, se poate acorda numai în cazul îndeplinirii anumitor conditii speciale, în afarã de cele referitoare la vârstã si la vechime, care depind de motivele trecerii în rezervã sau direct în retragere, cum sunt: împlinirea limitei de vârstã în grad; reorganizarea unitãtii militare si reducerea unor functii; alte motive sau nevoi ale institutiei militare; împrejurarea cã persoana este inaptã sau partial aptã pentru serviciul militar. Aceste conditii speciale demonstreazã si situatia diferitã a cadrelor militare care solicitã acordarea acestui tip de pensie, ceea ce îndreptãteste instituirea unui tratament diferit pentru fiecare categorie.

Fatã de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, exceptie ridicatã de Lucian Paulescu în Dosarul nr. 1.479/2002 al Tribunalului Cãlãrasi.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 21 ianuarie 2003.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mãdãlina Stefania Diaconu

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 21

din 21 ianuarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii bugetului de stat pe anul 1999 nr. 36/1999

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Florentina Baltã - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 36/1999, exceptie ridicatã de Consiliul Local al Comunei Lãpugiu de Jos în Dosarul nr. 164/2002 al Judecãtoriei Deva.

La apelul nominal se constatã lipsa pãrtilor, fatã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 291C/2002 si nr. 292C/2002, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicatã de Consiliul Local al Comunei Dobra în Dosarul nr. 165/2002 si, respectiv, de Consiliul Local al Comunei Vorta în Dosarul nr. 166/2002 ale aceleiasi instante.

La apelul nominal se constatã lipsa pãrtilor, fatã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea celor trei dosare.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 291C/2002 si nr. 292C/2002 la Dosarul nr. 290C/2002, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilã. Se aratã cã, potrivit principiului anualitãtii bugetului de stat, prevãzut de art. 137 alin. (2) din Constitutie, Legea nr. 36/1999 prin care s-a aprobat bugetul de stat pe anul 1999 nu mai este în vigoare.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:

Prin încheierile din 17 mai 2002, Judecãtoria Deva a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii bugetului de stat pe anul 1999 nr. 36/1999, exceptie ridicatã de Consiliul Local al Comunei Lãpugiu de Jos, de Consiliul Local al Comunei Dobra si de Consiliul Local al Comunei Vorta în dosarele nr. 164/2002, nr. 165/2002 si nr. 166/2002 ale acelei instante.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, identicã în cele trei dosare, autorii acesteia sustin cã legea criticatã încalcã dispozitiile art. 15 alin. (2) si ale art. 78 din Constitutie, arãtând, în esentã, cã aceastã lege contine dispozitii cu caracter retroactiv, întrucât a intrat în vigoare la data de 8 martie 1999. Potrivit sustinerilor autorului exceptiei, aplicarea dispozitiilor art. 34 alin. 2 din lege, care se referã la finantarea de la bugetele locale a cheltuielilor aferente unitãtilor de combatere a dãunãtorilor si bolilor în sectorul vegetal, punctelor de însãmântãri artificiale si circumscriptiilor sanitar-veterinare, precum si a dispozitiilor art. 6 privind regularizarea pânã la 30 aprilie 1999 cu bugetul de stat este de naturã sã dezechilibreze bugetul local al comunei.

Judecãtoria Deva apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este nefondatã.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilã, întrucât Legea nr. 36/1999 prin care s-a aprobat bugetul de stat pe anul 1999, “având aplicabilitate limitatã, potrivit principiului anualitãtii bugetului de stat, si-a produs efectele, astfel cã nu se poate spune cã aceasta mai este în vigoare”.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost sesizatã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Legii bugetului de stat pe anul 1999 nr. 36 din 8 martie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 8 martie 1999.

Critica de neconstitutionalitate se bazeazã pe invocare a încãlcãrii dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii si ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine cã, potrivit dispozitiilor art. 137 alin. (2) din Constitutie care consacrã principiul anualitãtii bugetului de stat, Legea nr. 36/1999 a fost în vigoare în cursul anului 1999, perioadã pentru care s-a aprobat bugetul de stat. În consecintã, legea criticatã nemaifiind în vigoare, exceptia de neconstitutionalitate este contrarã dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, potrivit cãrora Curtea Constitutionalã decide numai asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecãtoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante în vigoare. În baza dispozitiilor alin. (6) al aceluiasi articol, Curtea constatã cã exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilã.

În acest sens este si jurisprudenta Curtii Constitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 61 din 26 februarie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 23 aprilie 2002, s-a retinut cã “principiul anualitãtii bugetului de stat este de naturã constitutionalã. Acest principiu se aplicã atât actului legislativ denumit buget, cât si componentelor sale, care, subsumându-se întregului, adicã bugetului în ansamblul lui, nu pot fi separate de el”.

În consecintã, Legea bugetului de stat pe anul 1999 nr. 36/1999, având caracter temporar, dispozitiile sale nu pot fi altfel decât tot temporare, astfel cum rezultã din principiul anualitãtii bugetului de stat.

Fatã de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilã, exceptia de neconstitutionalitate a Legii bugetului de stat pe anul 1999 nr. 36/1999, exceptie ridicatã de Consiliul Local al Comunei Lãpugiu de Jos, de Consiliul Local al Comunei Dobra si de Consiliul Local al Comunei Vorta în dosarele nr. 164/2002, nr. 165/2002 si, respectiv, nr. 166/2002 ale Judecãtoriei Deva.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 21 ianuarie 2003.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL INDUSTRIEI SI RESURSELOR

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Grupului interministerial de lucru pentru coordonarea elaborãrii si implementãrii Strategiei nationale în domeniul eficientei energetice si a planului de actiune aferent

Având în vedere prevederile art. 5 alin. (1) din Hotãrârea Guvernului nr. 1.488/2002 privind constituirea Grupului interministerial de lucru pentru coordonarea elaborãrii si implementãrii Strategiei nationale în domeniul eficientei energetice si a planului de actiune aferent,

în temeiul Hotãrârii Guvernului nr. 19/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Industriei si Resurselor, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

ministrul industriei si resurselor emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Se aprobã Regulamentul de organizare si functionare a Grupului interministerial de lucru pentru coordonarea elaborãrii si implementãrii Strategiei nationale în domeniul eficientei energetice si a planului de actiune aferent, prevãzut în anexa care face parte din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul industriei si resurselor,

Dan Ioan Popescu

Bucuresti, 6 februarie 2003.

Nr. 48.

ANEXÃ

REGULAMENT

de organizare si functionare a Grupului interministerial de lucru pentru coordonarea elaborãrii

si implementãrii Strategiei nationale în domeniul eficientei energetice si a planului de actiune aferent

CAPITOLUL I

Cadrul legislativ, atributii

Art. 1. - Grupul interministerial de lucru pentru coordonarea elaborãrii si implementãrii Strategiei nationale în domeniul eficientei energetice si a planului de actiune aferent, denumit în continuare Grup interministerial, este constituit si functioneazã în conformitate cu prevederile Hotãrârii Guvernului nr. 1.488/2002.

Art. 2. - Grupul interministerial, organism fãrã personalitate juridicã ce functioneazã pe lângã Ministerul Industriei si Resurselor, îsi exercitã atributiile în limitele competentelor stabilite prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.488/2002.

CAPITOLUL II

Componentã, reguli de organizare si functionare

Art. 3. - Grupul interministerial are componenta în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 1.488/2002.

Art. 4. - Grupul interministerial este coordonat de ministrul industriei si resurselor, în calitate de presedinte, sau, în lipsa acestuia, de unul dintre vicepresedinti, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (3) din Hotãrârea Guvernului nr. 1.488/2002.

Art. 5. - (1) Secretariatul Grupului interministerial este asigurat de Ministerul Industriei si Resurselor prin presedintele Agentiei Române pentru Conservarea Energiei.

(2) Secretarul Grupului interministerial va desemna specialisti din cadrul Agentiei Române pentru Conservarea Energiei pentru rezolvarea operativã a problemelor de secretariat.

Art. 6. - (1) Grupul interministerial se întruneste trimestrial si ori de câte ori este necesar, la convocarea presedintelui sau, în lipsa acestuia, la convocarea unuia dintre vicepresedinti.

(2) Data, ora si ordinea de zi ale sedintelor de lucru urmãtoare pot fi stabilite de comun acord la sfârsitul fiecãrei sedinte sau pot fi transmise în scris.

Art. 7. - Sedintele Grupului interministerial se desfãsoarã la sediul Ministerului Industriei si Resurselor, în prezenta a minimum douã treimi din numãrul reprezentantilor, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 1.488/2002.

Art. 8. - Propunerile si recomandãrile Grupului interministerial se adoptã cu majoritatea calificatã a membrilor prezenti la sedintã.

Art. 9. - Regulamentul de organizare si functionare a Grupului interministerial se modificã sau se completeazã, dupã caz, prin votul a minimum douã treimi din numãrul membrilor.

Art. 10. - (1) În perioada dintre douã sedinte secretariatul asigurã legãtura dintre membrii Grupului interministerial prin schimbul de informatii si documente necesare pentru derularea activitãtii.

(2) Membrii Grupului interministerial vor fi convocati în scris, cu minimum 5 zile înaintea fiecãrei sedinte, anuntându-li-se data si ora convocãrii, precum si ordinea de zi a sedintei, la care se anexeazã documentele de lucru.

CAPITOLUL III

Dispozitii finale

Art. 11. - La reuniunile Grupului interministerial pot participa în calitate de invitat reprezentanti ai altor ministere sau autoritãti publice, asociatii profesionale, sindicate, reprezentanti ai sectorului privat, ai unor organizatii si asociatii neguvernamentale ori ai altor factori interesati, în scopul asigurãrii unui consens cât mai larg asupra Strategiei nationale în domeniul eficientei energetice.

Art. 12. - (1) Dezbaterile si hotãrârile fiecãrei sedinte se consemneazã într-un registru cuprinzând procesele-verbale ale Grupului interministerial, fiecare proces-verbal fiind semnat de toti reprezentantii cu drept de vot prezenti la sedintã.

(2) Registrul cuprinzând procesele-verbale se pãstreazã la secretarul Grupului interministerial.

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PÃDURILOR

ORDIN

pentru stabilirea Criteriilor de acordare a licentei de functionare pentru gestionarii fondurilor de vânãtoare

În conformitate cu prevederile art. V din Legea nr. 654/2001 pentru modificarea si completarea Legii fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996,

în temeiul prevederilor art. 8 alin. (1) lit. o) si p) si alin. (2) din Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996, republicatã,

în baza Avizului Consiliului National de Vânãtoare nr. 3/2002,

având în vedere prevederile art. 5 alin. (1) lit. B.m) si ale art. 9 alin. (6) din Hotãrârea Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor,

ministrul agriculturii, alimentatiei si pãdurilor emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Se aprobã Criteriile de acordare a licentei de functionare pentru gestionarii fondurilor de vânãtoare, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) Directia de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor este abilitatã sã acorde, în conditiile legii si ale prezentului ordin, licenta de functionare pentru gestionarii fondurilor de vânãtoare.

(2) În conformitate cu prevederile legii, Asociatia Generalã a Vânãtorilor si Pescarilor Sportivi din România poate acorda, în baza criteriilor aprobate prin prezentul ordin, licenta de functionare pentru organizatiile vânãtoresti afiliate.

(3) Asociatia Generalã a Vânãtorilor si Pescarilor Sportivi din România va comunica operativ directiei de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor situatia actualizatã a organizatiilor vânãtoresti afiliate care au solicitat si, respectiv, au dobândit, în conformitate cu prevederile legii si ale prezentului ordin, licenta de functionare.

Art. 3. - (1) În cazul în care se constatã cã dupã acordarea licentei de functionare nu mai sunt îndeplinite una sau mai multe dintre conditiile de licentiere corespunzãtoare criteriilor prevãzute în anexa la prezentul ordin, licenta de functionare va fi retrasã. În acest sens, personalul împuternicit din cadrul directiei de specialitate din Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor si angajatii oficiilor cinegetice care functioneazã în structura inspectoratelor teritoriale de regim silvic si cinegetic verificã modul de îndeplinire a acestor conditii.

(2) Licenta de functionare acordatã organizatiilor vânãtoresti se retrage dacã se constatã cã acestea nu îsi realizeazã scopul pentru care au fost licentiate în urmãtoarele 3 luni de la data licentierii.

Art. 4. - Gestionarii fondurilor de vânãtoare care detin, în baza contractelor de gestionare, fonduri de vânãtoare trebuie sã obtinã licenta de functionare în termen de 3 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentului ordin.

Art. 5. - La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 155/2002 pentru stabilirea Criteriilor de acordare a licentei de functionare pentru gestionarii fondurilor de vânãtoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 13 mai 2002, se abrogã.

Art. 6. - Prezentul ordin se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pãdurilor,

Ilie Sârbu

Bucuresti, 5 februarie 2003.

Nr. 93.

ANEXÃ

CRITERIILE

de acordare a licentei de functionare pentru gestionarii fondurilor de vânãtoare

Art. 1. - Licenta de functionare prevãzutã de art. 8 alin. (1) lit. p) din Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996, republicatã, se acordã pentru fiecare gestionar de fonduri de vânãtoare în baza urmãtoarelor criterii:

a) apartenenta la una dintre categoriile de gestionari de fonduri de vânãtoare, prevãzute de Legea nr. 103/1996, republicatã, iar la înaintarea cererii de licentiere sã fie constituit în conditiile legii si sã nu fie în curs de dizolvare;

b) detinerea în proprietate sau cu chirie a unor dotãri minime, necesare pentru desfãsurarea activitãtii;

c) conducerea tehnicã a activitãtii de gospodãrire a vânatului, desfãsuratã de unitatea care solicitã acordarea licentei de functionare, sã fie asiguratã de cãtre o persoanã angajatã, corespunzãtor pregãtitã pentru îndeplinirea acestor atributii;

d) asigurarea pazei fondurilor de vânãtoare pentru care existã încheiate contracte de gestionare sã fie fãcutã în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 103/1996, republicatã, si ale art. 15 din Legea nr. 18/1996 privind paza persoanelor, obiectivelor, bunurilor si valorilor, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

e) organizarea si conducerea activitãtii financiar-contabile sã se realizeze în conformitate cu reglementãrile legale în domeniu;

f) posibilitatea asigurãrii în orice moment a necesarului de cheltuieli pentru gospodãrirea vânatului, în conformitate cu obligatiile legale si contractuale.

Art. 2. - Dovedirea de cãtre gestionarii fondurilor de vânãtoare a îndeplinirii criteriilor de acordare a licentei prevãzute la art. 1 se face prin depunerea, o datã cu cererea de acordare a licentei de functionare, a copiilor de pe documentele care atestã îndeplinirea urmãtoarelor conditii:

a) - în cazul organizatiilor vânãtoresti: au dobândit personalitatea juridicã, fapt atestat prin act constitutiv, statut, hotãrâre judecãtoreascã de dobândire a personalitãtii juridice si certificat de înscriere în registrul asociatiilor si fundatiilor si sunt afiliate la Asociatia Generalã a Vânãtorilor si Pescarilor Sportivi din România, fapt atestat prin certificatul de afiliere;

- în cazul celorlalte categorii de gestionari ai fondurilor de vânãtoare: dovedesc prin documente cã prin natura obiectului de activitate fac parte din categoriile de gestionari ai fondurilor de vânãtoare, prevãzute de lege;

b) detin un sediu distinct si destinat exclusiv scopului pentru care fiinteazã, dotat cu mobilier corespunzãtor, minimum un PC echipat corespunzãtor, linie telefonicã si/sau mijloace de comunicare prin telefonie mobilã, precum si armament de pazã (minimum o armã pentru fiecare persoanã cu atributii de pazã si ocrotire a vânatului), armament de vânãtoare pentru desfãsurarea activitãtilor de ocrotire si selectie a vânatului (arme cu alice si arme cu glont), binocluri (minimum unul pentru fiecare persoanã cu atributii de pazã si ocrotire a vânatului) si mijloace de deplasare adecvate conditiilor specifice de teren;

c) persoana angajatã cu contract individual de muncã pe perioadã nedeterminatã pentru coordonarea si conducerea pe linie tehnicã a activitãtii de vânãtoare îndeplineste urmãtoarele conditii de specialitate: este absolventã a unei unitãti de învãtãmânt de nivel superior, care a avut printre disciplinele de studiu vânatul si vânãtoarea, sau absolventã a unei unitãti de învãtãmânt de nivel superior, dar de altã specialitate ori de nivel mediu, care a avut printre disciplinele de studiu vânatul si vânãtoarea, si care a lucrat efectiv minimum 5 ani ca responsabil cu probleme cinegetice si detine calitatea de vânãtor de minimum 5 ani într-o organizatie vânãtoreascã gestionarã de fonduri de vânãtoare;

- în cazul administratorului pãdurilor statului este necesar ca în cadrul Regiei Nationale a Pãdurilor sã existe un birou sau serviciu de vânãtoare cu minimum o persoanã care sã îndeplineascã conditiile de specialitate, iar în cadrul fiecãrei directii silvice, minimum câte o persoanã cu atributii exclusiv pe linie de coordonare a activitãtii de vânãtoare si care sã îndeplineascã conditiile de specialitate precizate anterior;

d) au angajatã cu contract individual de muncã înregistrat la autoritatea publicã competentã minimum câte o persoanã cu atributii de pazã si ocrotire a vânatului pentru fiecare fond de vânãtoare pe care îl au în gestiune, respectiv se angajeazã sã încadreze în functie câte o astfel de persoanã, în cazul în care vor beneficia de atribuirea dreptului de gestionare a fondurilor de vânãtoare; încadrarea în functie a personalului cu atributii de pazã si ocrotire a vânatului se face cu respectarea criteriilor tehnicoprofesionale, în conformitate cu reglementãrile în vigoare;

e) au bilant contabil pe anul precedent cererii de licentiere, înregistrat la directia generalã a finantelor publice;

f) detin mijloacele materiale pentru asigurarea pazei si hranei complementare necesare vânatului, pentru toate fondurile de vânãtoare pentru care au încheiate contracte de gestionare.

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PÃDURILOR

ORDIN

privind stabilirea raselor de câini admise la vânãtoare în România

În conformitate cu prevederile art. V din Legea nr. 654/2001 pentru modificarea si completarea Legii fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996,

în temeiul prevederilor art. 8 lit. u) si ale art. 51 alin. (1) din Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996, republicatã,

în baza Avizului Consiliului National de Vânãtoare nr. 3/2002,

având în vedere prevederile art. 5 alin. (1) lit. B.m) si ale art. 9 alin. (6) din Hotãrârea Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor,

ministrul agriculturii, alimentatiei si pãdurilor emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Se aprobã Lista raselor de câini admise la vânãtoare în România, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. - În cazul aducerii din strãinãtate de câini de vânãtoare din alte rase neincluse în anexa la prezentul ordin, pentru utilizarea acestora la vânãtoare se solicitã aprobarea autoritãtii publice centrale care rãspunde de silviculturã.

Art. 3. - Personalul împuternicit al Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor si al inspectoratelor teritoriale de regim silvic si cinegetic, care functioneazã în subordinea aceluiasi minister, controleazã modul de aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. - La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si Pãdurilor nr. 214/2001 privind stabilirea raselor de câini admise la vânãtoare în România, publicat în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 500 din 24 august 2001, se abrogã.

Art. 5. - Prezentul ordin se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pãdurilor,

Ilie Sârbu

Bucuresti, 5 februarie 2003.

Nr. 94.

ANEXÃ

LISTA

raselor de câini admise la vânãtoare în România

Nr. crt.	Grupa	Subgrupa	Rasa	Principala utilizare
0	1	2	3	4
1.	I. PREPELICARI	A. Prepelicari pontatori -	Pointer	La vânatul mic, cu predilectie cel cu pene, dar si cu pãr, la câmp si baltã
		- insulari -	Setter
		- continentali	- Brac	Aceeasi utilizare de mai sus, la care se adaugã si utilizarea la vânãtori colective, în terenuri împãdurite, colinare si de munte
			- Vijla
			- Pudel Pointer
			- Munsterlander
			- Epagneul Breton
		B. Prepelicari - scotocitori -	Cocker Spaniel	La vânatul mic cu pene si cu pãr, cu predilectie la baltã
			Springer Spaniel
			- Wachtel Hund
2.	II. GONITORI		- Copoi ardelenesc	La vânatul negru si prãdãtori cu pãr si la vizuinã, cu exceptia raselor: Copoi ardelenesc, Beagle, Airdale Terrier si Basset
			- Beagle
			- Jagd Terrier
			- Fox Terrier Hound
			- Teckel
			- Terrier Irlandez
			- Airedale Terrier
			- Basset Hound
			- Metis	Numai la vânatul negru
3.	III. LIMIERI- RETRIEVERI		- Limier	La gãsirea vânatului mare, rãnit, pe urmã de sânge
			- Ridgeback (Limier rhodezian)
			- Blood Hound
			- Labrador - Retriever	La recuperarea vânatului mic, împuscat
			- Golden Retriever

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

CONSILIUL CONCURENTEI

ORDIN

pentru punerea în aplicare a Instructiunilor privind ajutorul de stat si capitalul de risc, elaborate de Consiliul Concurentei în baza Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat

În baza:

- Decretului nr. 1.075/2001 privind numirea membrilor Consiliului Concurentei;

- prevederilor art. 21 alin. (4) lit. f), ale art. 28 alin. (1) si ale art. 29 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 30 aprilie 1996;

- prevederilor art. 22 alin. (1) si (5) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 3 august 1999, cu modificãrile ulterioare,

si având în vedere:

- avizul favorabil al Consiliului Legislativ referitor la proiectul de Instructiuni privind ajutorul de stat si capitalul de risc,

presedintele Consiliului Concurentei emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - În urma adoptãrii în plenul Consiliului Concurentei, se pun în aplicare Instructiunile privind ajutorul de stat si capitalul de risc.

Art. 2. - Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei vor urmãri punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin si instructiunile mentionate la art. 1 vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE CONSILIULUI CONCURENTEI,

THEODOR VALENTIN PURCÃREA

Bucuresti, 28 ianuarie 2003.

Nr. 16.

INSTRUCTIUNI

privind ajutorul de stat si capitalul de risc

În temeiul art. 28 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 si al art. 22 alin. (1) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat,

Consiliul Concurentei adoptã prezentele instructiuni.

Introducere

Finantarea prin fonduri proprii sau cvasiproprii poate fi mai atractivã pentru anumite categorii de întreprinderi aflate în diferite stadii de dezvoltare decât finantarea exclusiv prin împrumuturi, avându-se în vedere costurile aferente serviciului datoriei, riscurile la care se expun întreprinderile prea dependente de finantarea prin credite si aversiunea numeroaselor institutii de credit fatã de risc. Totodatã expansiunea pietei de capital de risc oferã perspective de crestere economicã si creare de noi locuri de muncã.

Capitalul de risc încurajeazã o reorientare a finantãrilor în scopul sustinerii creãrii de noi întreprinderi, a întreprinderilor cu tehnologie avansatã si a microîntreprinderilor, precum si spre alte initiative care presupun un capital de risc.

Un deficit de fonduri proprii, care implicã existenta unei imperfectiuni persistente a pietei de capital care nu permite ca oferta sã satisfacã cererea la un pret acceptabil pentru ambele pãrti, afecteazã în special întreprinderile mici si mijlocii (IMM). Acest deficit afecteazã, pe de o parte, întreprinderile cu tehnologie avansatã, inovatoare si în special firmele nou-create, cu un potential de crestere ridicat, si, pe de altã parte, un larg evantai de întreprinderi aflate în diferite stadii de dezvoltare si care opereazã în diferite sectoare, al cãror potential de crestere este mai scãzut si care nu pot gãsi finantare pentru proiectele lor de extindere fãrã aport de capital de risc din exterior.

Tinând cont de avantajele ce se pot obtine prin cresterea aportului de capital în activitãti cu grad ridicat de risc si de dificultãtile pe care le întâmpinã operatorii economici implicati în acest gen de activitãti, în functie de strategia de dezvoltare a anumitor sectoare economice, autoritãtile publice pot lua mãsuri de încurajare a dezvoltãrii pietelor de capital de risc, cum sunt:

a) promovarea liberei initiative;

b) relaxarea constrângerilor fiscale ce apasã asupra capitalului, cum ar fi un tratament mai putin favorabil decât cel destinat finantãrii prin împrumuturi;

c) mãsuri care favorizeazã integrarea pietelor;

d) relaxarea constrângerilor datorate reglementãrilor, inclusiv restrictii în materia plasamentelor impuse unor tipuri de institutii financiare si procedurile administrative legate de constituirea unei întreprinderi.

Astfel de mãsuri trebuie sã fie compatibile cu prevederile Legii nr. 143/1999, cu modificãrile ulterioare.

1. Definitie

Capitalul de risc reprezintã finantarea prin participare la capitalul întreprinderilor în scopul înfiintãrii si/sau dezvoltãrii acestora (subscriere de actiuni la constituire sau la majorarea capitalului social). Capitalul de risc este implicat în activitãti cu grad ridicat de risc (finantarea unor noi tehnologii sau produse, pãtrunderea pe noi piete prin investitii directe sau de portofoliu etc.) care în mod normal nu atrag subscrieri de capital sau finantãri prin forme traditionale.

Finantarea lor se realizeazã de regulã cu participarea bãncilor, societãtilor de asigurãri si a altor agenti financiari specializati. Termenul “capital de risc” se referã în principal la capitalul de risc furnizat prin fondurile de investitii (fondurile de capital de risc) create în acest scop. Aceste fonduri reprezintã o combinatie de fonduri proprii, fonduri “mezanin”*) si fonduri împrumutate, iar termenul “capital de risc” acoperã ansamblul acestor finantãri. Fondurile de investitii sunt reglementate prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 26/2002 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 513/2002.

2. Scopul si domeniul de aplicare

2.1. Prezentele instructiuni au ca obiective principale:

a) precizarea modului în care Consiliul Concurentei aplicã definitia ajutorului de stat prevãzutã la art. 2 din Legea nr. 143/1999 mãsurilor destinate furnizãrii sau sustinerii capitalului de risc (mãsuri de capital de risc);

b) definirea criteriilor care permit Consiliului Concurentei sã autorizeze mãsuri de acest tip care constituie efectiv ajutoare de stat.

2.2. Prevederile acestor instructiuni nu derogã de la pre-vederile Regulamentului privind ajutorul de stat pentru salvarea si restructurarea firmelor în dificultate.

Consiliul Concurentei va acorda o atentie deosebitã necesitãtii de a evita ca prezentele instructiuni sã fie utilizate pentru a modifica sensul principiilor enuntate în regulamentele si instructiunile în vigoare în domeniul ajutorului de stat.

3. Justificarea controlului fondurilor publice acordate pentru finantarea mãsurilor de capital de risc

3.1. Pe lângã obligatia controlului ajutoarelor de stat acordate, atunci când autoritãtile publice decid sã angajeze fonduri de stat sau sã încurajeze mãsuri ce vizeazã promovarea capitalului de risc, trebuie sã aibã în vedere reducerea pe cât posibil a urmãtoarelor categorii de risc:

a) riscul ca avantajele oferite beneficiarilor (investitori sau întreprinderi) sã creeze distorsionarea concurentei în raport cu concurentii de pe piatã;

b) riscul numit sinfluenta nulã” sau absenta efectului de stimulare. Unele întreprinderi finantate din fonduri publice ar fi putut în orice caz sã obtinã finantarea în aceleasi conditii, din alte surse. Desi este o situatie mai rar întâlnitã, în acest caz fondurile publice sunt utilizate inutil;

c) riscul “efectului de evictiune”, adicã existenta mãsurilor finantate prin intermediul fondurilor publice ar putea descuraja alti investitori potentiali de a furniza capital.

3.2. În fundamentarea deciziei de autorizare sau de interzicere a acordãrii ajutoarelor pentru mãsuri vizând promovarea capitalului de risc, Consiliul Concurentei va tine seama de respectarea acestor cerinte.

4. Beneficiarii

Mãsurile de capital de risc pot conferi ajutor pentru cel putin trei tipuri de beneficiari (.niveluri”):

a) Ajutor pentru investitori

Atunci când o mãsurã permite investitorilor sã participe la capitalul unei întreprinderi sau grup de întreprinderi în conditii mai avantajoase decât pentru alti investitori publici ori dacã aceastã investitie ar fi efectuatã în absenta acestei mãsuri, investitorii respectivi obtin un avantaj. Acest avantaj se mentine, de asemenea, si în cazul în care mãsura îl determinã pe investitor sã acorde el însusi un avantaj societãtii sau societãtilor în cauzã. Faptul cã în absenta acestei mãsuri existenta unei disfunctionalitãti a pietei ar descuraja toti investitorii sã efectueze asemenea investitii nu este suficientã în sine pentru a respinge prezumtia existentei unui avantaj. Conditii mai avantajoase sunt acordate investitorilor pentru a compensa factorii care determinã aceastã disfunctionalitate a pietei, iar Consiliul Concurentei apreciazã cã aceastã compensare reprezintã un avantaj care constituie ajutor de stat dacã investitorii sunt agenti economici si dacã sunt îndeplinite celelalte conditii prevãzute la art. 2 din Legea nr. 143/1999 si, în special, conditia de selectivitate.

b) Ajutor în favoarea unei structuri sau a unui fond intermediar

O mãsurã ce vizeazã promovarea capitalului de risc poate sã prevadã crearea unui fond sau a altei structuri de plasament care din punct de vedere juridic este distinctã de investitori si de întreprinderile beneficiare. Este necesar sã se determine în ce mãsurã acest fond sau aceastã structurã poate fi consideratã ca un agent economic care beneficiazã de ajutor de stat.

Consiliul Concurentei considerã cã un fond este mai curând o structurã care permite transferul unui ajutor cãtre investitorii si/sau întreprinderile în care se realizeazã investitia decât beneficiarul propriu-zis al ajutorului. Totusi, în anumite cazuri, în special atunci când mãsurile implicã transferuri în favoarea fondurilor care grupeazã un numãr mare de investitori diferiti, fondul poate avea caracterul unei întreprinderi independente. În acest caz ne aflãm în prezenta unui ajutor, cu exceptia cazului în care investitia a fost realizatã în conditii considerate acceptabile pentru un operator economic obisnuit care opereazã într-o economie de piatã si care nu conferã, în consecintã, nici un avantaj beneficiarului.

c) Ajutor pentru întreprinderile în care se realizeazã investitia

Principalul criteriu în functie de care se stabileste existenta unui ajutor este stabilirea modului în care întreprinderea a beneficiat de investitie, si anume dacã investitia s-a realizat în conditii care ar fi acceptabile pentru un investitor privat care opereazã într-o economie de piatã.

Acest criteriu poate fi îndeplinit, de exemplu, atunci când investitia efectuatã prin mãsuri de capital de risc este realizatã pari passu cu unul sau mai multi investitori de acest tip (resursele statului sunt furnizate în conditii identice cu cele aplicate investitorilor privati - clauza pari passu).

Atunci când nu avem de a face cu aceastã situatie, faptul cã deciziile de investitii sunt luate de gestionarii comerciali ai fondurilor de capital de risc sau de reprezentanti ai investitorilor, în vederea maximizãrii profitului, constituie un indicator important, dar nu suficient. Consiliul Concurentei trebuie sã tinã cont, de asemenea, de faptul cã avantajele acordate investitorilor fondurilor pot fi transferate întreprinderilor beneficiare, atunci când investitiile nu sunt realizate din fonduri pari passu cu un investitor privat supus conditiilor economiei de piatã. Atunci când o mãsurã privind capitalul de risc permite reducerea riscurilor si/sau cresterea profiturilor pe care investitorii le vor realiza dintr-o anumitã investitie, se poate considera cã investitorii nu actioneazã ca agenti economici obisnuiti.

5. Evaluarea compatibilitãtii mãsurilor de capital de risc

5.1. Consiliul Concurentei va solicita dovada existentei unei disfunctionalitãti a pietei înainte de autorizarea mãsurilor de capital de risc care nu intrã în sfera de aplicare a celorlalte reglementãri existente în domeniul ajutorului de stat. Aceste mãsuri, finantate în totalitate sau partial prin ajutoare de stat, nu trebuie sã depãseascã echivalentul în lei al unui milion de euro. Disfunctionalitatea pietei poate fi definitã ca o situatie în care nu este atinsã eficienta economicã, datoritã imperfectiunilor mecanismelor pietei (dezechilibru între cerere si ofertã, alocarea defectuoasã a resurselor etc.). Evidentierea existentei unei disfunctionalitãti a pietei nu modificã totusi caracterul de ajutor al unei anumite mãsuri si nici necesitatea de a evalua compatibilitatea acesteia cu legislatia în vigoare în domeniul ajutorului de stat.

5.2. Atunci când este evidentiatã existenta unei disfunctionalitãti a pietei, Consiliul Concurentei va examina dacã mãsura de ajutor de stat este proportionalã cu gradul de disfunctionalitate estimat al pietei si va urmãri ca orice eventualã neconcordantã sã fie minimã. Acest obiectiv poate fi cel mai bine îndeplinit prin mãsuri suficiente pentru a asigura aportul de capital al investitorilor care actioneazã pe piatã si care fac ca deciziile de investitii sã fie luate pe baze comerciale si în conditii cât mai apropiate de cele care ar prevala într-o economie de piatã.

5.3. Pentru a asigura compatibilitatea cu legislatia în domeniul ajutorului de stat, trebuie îndeplinite urmãtoarele conditii:

a) investitiile sau cea mai mare parte a lor sã fie limitate la întreprinderile mici si/sau mijlocii în momentul înfiintãrii ori în faze incipiente;

b) mãsura trebuie sã se concentreze mai ales pe asigurarea capitalului de risc decât pe asigurarea altor forme de finantare;

c) deciziile de investitii trebuie sã fie determinate de obtinerea de profit. În acest caz este necesar sã existe o legãturã între performantele financiare ale fondului si remunerarea persoanelor responsabile pentru luarea deciziilor de investitii. De asemenea, investitia în capitalul social al întreprinderilor tintã trebuie fãcutã pe baze comerciale de cãtre investitori care opereazã în economia de piatã, fiind necesarã o implicare semnificativã a acestora (implicare semnificativã înseamnã cel putin 30% din capitalul fondului);

d) gradul de distorsionare a concurentei între investitori si între fondurile de investitii trebuie redus la minimum.

Aceasta se poate realiza prin licitatii deschise, care au ca obiect stabilirea conditiilor preferentiale oferite investitorilor.

Alternativ, conditiile preferentiale pot fi stabilite la initierea fondului de investitii si pot fi puse la dispozitie tuturor investitorilor interesati;

e) investitia fãcutã de fond trebuie sã se realizeze pe baza unui plan de afaceri;

f) mãsurile trebuie sã prevadã un “mecanism de iesire” pentru participarea directã sau indirectã a statului în întreprinderile individuale;

g) existenta unei limite maxime a cumulului mãsurilor de ajutor de stat acordat unei singure întreprinderi.

5.4. În evaluarea fãcutã de Consiliul Concurentei se va tine cont de specificitatea regionalã a oricãrei mãsuri, aceasta fiind supusã unui test de proportionalitate global.

6. Mãsuri ce constituie ajutor de stat

Mãsurile de capital de risc care reprezintã ajutor de stat sunt urmãtoarele:

a) constituirea fondurilor de investitii (fonduri de capital de risc) în care statul este partener, investitor sau parte, chiar în conditii mai putin avantajoase decât ceilalti investitori;

b) subventii nerambursabile vãrsate în fondurile de capital de risc în scopul acoperirii unei pãrti a cheltuielilor lor administrative si de gestiune;

c) celelalte instrumente financiare instituite în favoarea investitorilor de capital de risc sau a fondurilor de capital de risc menite sã încurajeze furnizarea de capitaluri suplimentare pentru investitii;

d) garantii acordate investitorilor de capital de risc sau fondurilor de capital de risc, care acoperã o parte din pierderile legate de investitii, ori garantii oferite pentru împrumuturile acordate investitorilor sau fondurilor pentru investitii în capital de risc;

e) stimulente fiscale acordate investitorilor pentru a-i determina sã efectueze investitii în capital de risc.

7. Conditii care trebuie respectate în aplicarea prezentelor instructiuni

Dispozitiile prezentelor instructiuni se aplicã cu respectarea prevederilor Regulamentului privind forma, continutul si alte detalii ale notificãrii unui ajutor de stat, precum si ale Regulamentului privind pragul minim al ajutorului de stat care nu cade sub incidenta obligatiei de notificare, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 27/2000.

8. Ajutoarele de stat care intrã sub incidenta prezentelor instructiuni

Prezentele instructiuni se aplicã ajutoarelor de stat acordate pentru mãsuri de capital de risc, notificate dupã intrarea în vigoare a acestor instructiuni, precum si atunci când ajutoarele de stat au fost notificate înainte de intrarea lor în vigoare, dar decizia Consiliului Concurentei este ulterioarã acestei date sau Consiliul Concurentei nu a emis încã o decizie.

9. Intrarea în vigoare a prezentelor instructiuni

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legeanr. 21/1996 si ale art. 22 alin. (5) din Legea nr. 143/1999, prezentele instructiuni vor fi puse în aplicare prin ordin al presedintelui Consiliului Concurentei si vor intra în vigoare de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

---

*) Fond “mezanin” - provizion financiar al unei societãti dupã ce s-a asigurat finantarea de pornire. Acest tip de finantare reprezintã un stadiu intermediar în finantarea unei noi societãti, aflându-se între furnizarea unui credit si cumpãrarea de actiuni.