MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 171 (XV) - Nr. 161 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Joi, 13 martie 2003

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 9 din 14 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, precum si ale art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 64/1999, cu modificãrile si completãrile ulterioare

Decizia nr. 32 din 28 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor

Decizia nr. 44 din 4 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

86. - Ordin al ministrului industriei si resurselor pentru aprobarea Prescriptiei tehnice PT C 3-2003, editia 1, “Cerinte tehnice privind utilizarea recipientelor-butelii cu capacitate pânã la 26 litri pentru GPL”

Lista cuprinzând asociatiile si fundatiile care primesc subventii de la bugetul local în anul 2003, în conformitate cu prevederile Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subventii asociatiilor si fundatiilor române cu personalitate juridicã, care înfiinteazã si administreazã unitãti de asistentã socialã

Rectificãri la: Hotãrârea Guvernului nr. 1.096/2002

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 9

din 14 ianuarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, precum si ale art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 64/1999, cu modificãrile si completãrile ulterioare

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Aurelia Popa - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, precum si ale art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Ascon” - S.R.L. din Galati în Dosarul nr. 1.061/2002 al Curtii de Apel Galati - Sectia comercialã si de contencios administrativ.

La apelul nominal se constatã lipsa pãrtilor, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind cã instituirea de cãtre legiuitor a unor reguli speciale de prescriptie nu echivaleazã cu încãlcarea vreunei dispozitii constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 19 august 2002, pronuntatã în Dosarul nr. 1.061/2002, Curtea de Apel Galati – Sectia comercialã si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, precum si ale art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Ascon” - S.R.L. într-o cauzã administrativã.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine cã dispozitiile criticate instituie o discriminare favorabilã proprietãtii statului în raport cu proprietatea privatã apartinând celorlalte subiecte de drepturi, deoarece prevãd un termen de prescriptie de 5 ani pentru creantele bugetare, pe când prin Decretul nr. 167/1958 se instituie un termen general de prescriptie de 3 ani. Prin aceste dispozitii se încalcã si regimul proprietãtii private, care este ocrotitã de lege în mod egal, indiferent de titular. De asemenea, autorul exceptiei invocã jurisprudenta Curtii Constitutionale, care, prin Decizia nr. 72/1994, a stabilit cã diferentierea, prin Decretul nr. 167/1958, a termenelor de prescriptie în functie de titularii de drepturi este neconstitutionalã, contravenind dispozitiilor art. 41 alin. (2) din Constitutie, care prevãd cã proprietatea privatã este ocrotitã de lege în mod egal, indiferent de titular.

Curtea de Apel Galati - Sectia comercialã si de contencios administrativ apreciazã cã exceptia este neîntemeiatã, deoarece, obligatia bugetarã fiind distinctã de obligatia civilã, regimul lor juridic este, de asemenea, diferit, iar termenul de prescriptie în materie fiscalã presupune existenta unui raport juridic specific dreptului fiscal si nu poate fi supus normelor privitoare la prescriptia extinctivã ce decurge din raporturi juridice civile sau comerciale.

Totodatã, prescriptia reglementatã în materie fiscalã priveste dreptul statului de a executa silit creantele bugetare, în timp ce prescriptia reglementatã de Decretul nr. 167/1958 priveste dreptul la actiune.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Presedintele Camerei Deputatilor apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã, întrucât, potrivit art. 53 alin. (1) din Constitutie, impozitele si taxele reprezintã o obligatie la cheltuielile publice, constituindu-se în obligatie bugetarã distinctã de obligatia civilã, iar regimul lor juridic se impune a fi diferit.

Guvernul apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 este neîntemeiatã, deoarece obligatiile bugetare se situeazã în sfera interesului public si, pe cale de consecintã, termenul special de prescriptie pentru realizarea creantelor bugetare este avut în vedere tocmai pentru atingerea scopului interesului public. Totodatã, aratã cã, potrivit art. 41 alin. (1) din Constitutie, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, în cazul de fatã, de Ordonanta Guvernului nr. 70/1997, iar, potrivit art. 134 din Constitutie, statul este obligat sã asigure activitatea economicã, financiarã si valutarã. Cu privire la dispozitiile art. 26 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994, Guvernul aratã cã acestea au fost abrogate în mod expres, începând cu data de 1 iulie 2002, prin Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit.

Avocatul Poporului considerã exceptia de neconstitutionalitate neîntemeiatã, deoarece instituirea unui termen de prescriptie de 5 ani în materie fiscalã, mai mare decât termenul de 3 ani ce reprezintã regula de drept comun, potrivit Decretului nr. 167/1958, nu contravine dispozitiilor constitutionale, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 134 alin. (2) din Constitutie, statul poate sã ia anumite mãsuri pentru asigurarea surselor sale bugetare. În ceea ce priveste Decizia Curtii Constitutionale nr. 72/1994, precizeazã cã aceasta se referã la art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 si nu la termenul de prescriptie din domeniul fiscal, care nu poate fi supus normelor privitoare la raporturile civile sau comerciale.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor, al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 26 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 70 din 29 august 1994 privind impozitul pe profit, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 12 martie 1997, precum si dispozitiile art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 70 din 28 august 1997 privind controlul fiscal (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997), aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 64/1999 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 21 aprilie 1999), astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 113/1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 30 iunie 1999, având urmãtorul continut:

- Art. 26 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994: “Termenul de prescriptie pentru stabilirea impozitelor prevãzute de prezenta ordonantã este de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declaratiei de impunere.”;

- Art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1997: “Dreptul organelor de control fiscal sau, dupã caz, al serviciilor de specialitate ale autoritãtilor administratiei publice locale de a stabili diferente de impozite si majorãri de întârziere pentru neplata în termen a acestora, precum si de a constata contraventii si a aplica amenzi si penalitãti pentru faptele ale cãror constatare si sanctionare sunt, potrivit legii, de competenta organelor de control fiscal sau, dupã caz, a serviciilor de specialitate ale autoritãtilor administratiei publice locale, pentru o perioadã impozabilã, se prescrie dupã cum urmeazã:

a) în termen de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declaratiei pentru perioada respectivã;

b) în termen de 5 ani de la data ultimului termen legal de platã a impozitului, în cazul în care legea nu prevede obligatia depunerii declaratiei;

c) în termen de 5 ani de la data comunicãrii, cãtre contribuabil, a impozitului stabilit de organele fiscale sau, dupã caz, de serviciile de specialitate ale autoritãtilor administratiei publice locale în conditiile prevãzute de lege.”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia apreciazã cã prin dispozitiile legale criticate sunt încãlcate urmãtoarele prevederi constitutionale:

- Art. 41 alin. (2): “Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãtenii strãini si apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.”;

- Art. 135: “(1) Statul ocroteste proprietatea.

(2) Proprietatea este publicã sau privatã.

(3) Proprietatea publicã apartine statului sau unitãtilor administrativ-teritoriale.

(4) Bogãtiile de orice naturã ale subsolului, cãile de comunicatie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorialã, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietãtii publice.

(5) Bunurile proprietate publicã sunt inalienabile. În conditiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate.

(6) Proprietatea privatã este, în conditiile legii, inviolabilã.”

I. Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994, Curtea constatã cã aceasta a fost abrogatã în mod expres prin art. 36 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 414 din 26 iunie 2002 privind impozitul pe profit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 27 iunie 2002, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2002, dispozitiile criticate nefiind preluate în noua reglementare a impozitului pe profit.

Având în vedere cã aceste dispozitii au fost abrogate anterior sesizãrii Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate si cã, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, “Curtea Constitutionalã decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecãtoresti privind neconstitutionalitatea [É] unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantã în vigoare [É]”, Curtea urmeazã sã respingã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994, ca fiind inadmisibilã.

II. Cu privire la dispozitiile art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1997, Curtea constatã cã acestea instituie, pentru anumite creante bugetare, un termen de prescriptie de 5 ani, ceea ce, în opinia autorului exceptiei, ar contraveni protectiei proprietãtii private, consacratã de prevederile constitutionale ale art. 41 alin. (2).

Curtea retine cã, spre deosebire de creantele civile si comerciale, care izvorãsc din raporturi de drept privat, creantele bugetare îsi au sorgintea în raporturi de drept public, si anume în raportul stabilit între stat si cetãteni, în virtutea cãruia, potrivit dispozitiilor art. 53 alin. (1) din Constitutie, “Cetãtenii au obligatia sã contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice”.

Curtea constatã cã, potrivit dispozitiilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie, statul are obligatia sã asigure protejarea intereselor nationale în activitatea economicã, financiarã si valutarã. Astfel, reglementarea prin dispozitiile legale criticate a unui termen de prescriptie de 5 ani, în materie fiscalã, mai lung decât termenul general de prescriptie de 3 ani, stabilit de Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivã, nu constituie o mãsurã discriminatorie de apãrare a proprietãtii private a statului în raport cu proprietatea privatã a altor titulari, ci o mãsurã de apãrare a interesului public, în deplinã concordantã cu prevederile constitutionale ale art. 41 alin. (2) si ale art. 135 referitoare la protectia proprietãtii private.

În ceea ce priveste Decizia Curtii Constitutionale nr. 72/1994 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 6 octombrie 1994), invocatã de cãtre autorul exceptiei în sustinerea acesteia, Curtea constatã cã aceasta este irelevantã în cauza de fatã, întrucât se referã la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.

Fatã de cele mai sus arãtate, în temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 23 si ale art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca fiind inadmisibilã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Ascon” - S.R.L. din Galati în Dosarul nr. 1.061/2002 al Curtii de Apel Galati - Sectia comercialã si de contencios administrativ.

2. Respinge ca neîntemeiatã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 64/1999, cu modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 14 ianuarie 2003.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiva

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 32

din 28 ianuarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsok.r G.bor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Florentina Baltã - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritãtii judecãtoresti, modificatã si completatã prin Ordonanta Guvernului nr. 83/2000, exceptie ridicatã de Maria Viorica Necsulescu în Dosarul nr. 57/A/2002 al Curtii de Apel Craiova - Sectia de contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publicã din data de 21 ianuarie 2003 si au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 28 ianuarie 2003.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:

Prin Încheierea din 18 martie 2002, pronuntatã în Dosarul nr. 57/A/2002, Curtea de Apel Craiova - Sectia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritãtii judecãtoresti, modificatã si completatã prin Ordonanta Guvernului nr. 83/2000, exceptie ridicatã de Maria Viorica Necsulescu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine cã art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, care calculeazã adaosul la indemnizatia de încadrare lunarã în raport cu “vechimea efectivã” în magistraturã, contravine art. 16 alin. (1) din Constitutie, întrucât creeazã discriminãri în rândul corpului magistratilor. De asemenea, se apreciazã cã textul de lege criticat lipseste de continut art. 44 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, deoarece acest articol defineste vechimea în magistraturã, precum si perioadele asimilate acesteia fãrã a face distinctie între vechimea efectivã în magistraturã si vechimea în celelalte functii de specialitate juridicã.

Curtea de Apel Craiova, exprimându-si punctul de vedere, considerã exceptia de neconstitutionalitate ca fiind întemeiatã. Reglementarea cuprinsã în art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 încalcã art. 16 din Constitutie, întrucât se creeazã o inegalitate între cetãtenii care au aceeasi pregãtire profesionalã si au exercitat diferite functii juridice.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul aratã cã textul de lege criticat se referã în mod expres si limitativ la vechimea în functiile de judecãtor, procuror, magistrat-asistent al Curtii Supreme de Justitie, personal de specialitate juridicã din Ministerul Justitiei sau Institutul National al Magistraturii. În ceea ce priveste sintagma “vechime efectivã”, aceasta semnificã faptul cã în calculul vechimii prevãzute la art. 5 alin. (1) din lege nu se vor lua în considerare, pe de o parte, întreruperile de activitate, cum sunt, spre exemplu, stagiul militar, concediul de maternitate sau pentru îngrijirea copilului si, pe de altã parte, perioadele cât persoana a îndeplinit alte functii decât cele enumerate la art. 5 alin. (1).

Avocatul Poporului apreciazã cã limitarea aplicãrii dispozitiilor legale criticate nu încalcã principiul constitutional al egalitãtii în drepturi. Egalitatea în drepturi a cetãtenilor, consfintitã de art. 16 din Constitutie, nu înseamnã uniformitate, astfel încât “dacã la situatii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, la situatii diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit”.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã constatã cã este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, astfel cum rezultã din notele scrise depuse de autorul exceptiei în fata instantei de judecatã, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritãtii judecãtoresti, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificatã si completatã prin Ordonanta Guvernului nr. 83/2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000. Textul de lege criticat are urmãtorul continut:

- Art. 5 alin. (1): “Magistratii beneficiazã de un adaos la indemnizatia de încadrare lunarã, în raport cu vechimea efectivã în functiile prevãzute la art. 42 si art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, calculat în procente la indemnizatia brutã de încadrare, dupã cum urmeazã:

- de la 5 la 10 ani - 5%;

- de la 10 la 15 ani - 10%;

- de la 15 la 20 de ani - 15%;

- peste 20 de ani - 20%.”

Textul constitutional invocat de autorul exceptiei ca fiind încãlcat are urmãtoarea redactare:

- Art. 16 alin. (1): “Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã dispozitiile referitoare la salarizarea si alte drepturi ale magistratilor si personalului de specialitate juridicã asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritãtii judecãtoresti, republicatã, au fost abrogate prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 177/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, solutia legislativã consacratã de textul de lege criticat fiind preluatã de art. 4 alin. (1) din ordonanta sus-mentionatã, care are urmãtorul continut: “Magistratii beneficiazã, în raport cu vechimea efectivã în functiile de judecãtor, procuror, magistrat-asistent la Curtea Supremã de Justitie sau de personal asimilat magistratilor, de o majorare a indemnizatiei stabilite potrivit art. 3 alin. (2), calculatã în procente la indemnizatia brutã, dupã cum urmeazã:

- de la 5 la10 ani - 5%;

- de la 10 la 15 ani - 10%;

- de la 15 la 20 de ani - 15%;

- peste 20 de ani - 20%.”

Prin urmare, dat fiind cã, dupã invocarea exceptiei de neconstitutionalitate în fata instantei judecãtoresti, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã, Curtea Constitutionalã urmeazã sã se pronunte asupra

constitutionalitãtii prevederii legale în noua sa redactare, întrucât solutia legislativã din ordonanta care modificã Legea nr. 50/1996 este, în principiu, aceeasi cu cea dinaintea modificãrii.

Curtea constatã cã asupra constitutionalitãtii dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 155 din 28 mai 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 26 iunie 2002, considerând exceptia ca fiind neîntemeiatã. Cu acel prilej s-a retinut cã “acordarea adaosului la indemnizatia de încadrare a magistratilor numai în raport cu vechimea efectivã realizatã în functii de judecãtor, procuror sau în alte functii asimilate acestora este o optiune a legiuitorului, constituind o recompensã pentru fidelitatea fatã de aceste functii.

Persoanele care au dobândit vechime într-o functie de magistrat si în functii asimilate acesteia se aflã într-o situatie diferitã fatã de cele care au realizat vechime în alte functii cu profil juridic. Perioadele de activitate exercitatã în aceste functii constituie pentru acestea din urmã vechime de cotizare utilã la calcularea pensiei, dacã pensionarea intervine când acestea ocupã un post de magistrat sau un post asimilat acestei functii, precum si la numirea si promovarea în posturi de magistrat”.

Solutia adoptatã, ca si considerentele pe care aceasta se întemeiazã îsi mentin valabilitatea si în cauza de fatã, întrucât nu s-au adus în dezbatere împrejurãri noi care sã determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în aceastã materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, exceptie ridicatã de Maria Viorica Necsulescu în Dosarul nr. 57/A/2002 al Curtii de Apel Craiova - Sectia de contencios administrativ. Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 28 ianuarie 2003.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 44

din 4 februarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Maria Morariu în Dosarul nr. 260/2002 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc pãrtile, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, solicitã respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 16 aprilie 2002, pronuntatã în Dosarul nr. 260/2002, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare. Exceptia a fost ridicatã de Maria Morariu cu ocazia solutionãrii unei actiuni în contencios administrativ formulate în contradictoriu cu Uniunea Avocatilor din România.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine cã dispozitiile art. 1 alin. (1) si ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicatã, contravin prevederilor constitutionale ale art. 16, 20, 22, 38 si 51. În esentã, autorul exceptiei aratã cã textele de lege criticate “acordã competentã unei autoritãti publice ca, printr-o structurã a sa, Consiliul Uniunii Avocatilor din România, sã adopte norme cu putere de lege”, precum Statutul profesiei de avocat. În acest sens, se invocã art. 28 alin. (9) din statut care, dând “posibilitatea Uniunii Avocatilor din România sã aprecieze cine poate fi primit în avocaturã fãrã examen [...]”, îngrãdeste dreptul la muncã si la alegerea locului de muncã, consfintit de art. 38 din Constitutie.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ apreciazã cã textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate. Astfel, se aratã cã “statutul se dezbate, adoptã si modificã de cãtre Consiliul Uniunii Avocatilor din România, conform atributiilor pe care acest organ le are în baza legii”, si, în consecintã, prevederile legale atacate nu încalcã dreptul la muncã, drept garantat prin Constitutie.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificãrile ulterioare, Curtea a solicitat si punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul, apreciind ca neîntemeiatã exceptia de neconstitutionalitate, aratã cã “posibilitatea reglementãrii prin statut a unor aspecte care tin de organizarea profesiei nu este de naturã a atrage neconstitutionalitatea dispozitiilor legale”, ci, din contrã, apare ca “o modalitate de valorificare a autonomiei organizãrii si functionãrii profesiei de avocat”. Se considerã, de asemenea, cã aspectele ce privesc “concordanta dintre lege si un act normativ cu fortã juridicã inferioarã adoptat în temeiul acesteia reprezintã o problemã de aplicare a legii si nu de constitutionalitate, astfel încât în ceea ce priveste aceste aspecte trebuie sã se pronunte instanta de drept comun competentã în materie”. În acest sens se invocã jurisprudenta Curtii Constitutionale, concretizatã în Decizia nr. 146/1999 si Decizia nr. 391/1997.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã. Se apreciazã cã prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 “nu fac decât sã dispunã cã organizarea si functionarea autonome ale profesiei de avocat nu se pot valorifica decât în conditiile unui statut al profesiei”. Conform normelor de tehnicã legislativã, acest statut nu trebuie însã sã exceadã legii, ci, în acord cu aceasta, trebuie sã reglementeze toate acele probleme referitoare la profesia de avocat care nu puteau fi cuprinse în legea de organizare si exercitare a profesiei. De asemenea, se aratã cã “acest statut se dezbate, adoptã si modificã de cãtre Consiliul Uniunii Avocatilor din România, conform atributiilor pe care acest organ le are de la lege”, si cã, desi “statutul reglementeazã în amãnunt conditiile prevãzute de lege pentru a solicita primirea în profesia de avocat, aceasta nu presupune si primirea tuturor celor care îndeplinesc aceste conditii, deoarece legea nu prevede obligatia, ci facultatea de a primi”.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 alin. (1) si ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, modificatã si completatã ulterior prin Legea nr. 489/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 5 august 2002. Aceste texte de lege au urmãtoarea redactare:

- Art. 1 alin. (1): “Profesia de avocat este liberã si independentã, cu organizare si functionare autonome, în conditiile prezentei legi si ale statutului profesiei.”;

- Art. 63 lit. b): “Consiliul uniunii se întruneste trimestrial si ori de câte ori este nevoie. El are urmãtoarele atributii: [É]

b) dezbate, adoptã si modificã statutul profesiei;”.

În sustinerea neconstitutionalitãtii acestor texte de lege, autorul exceptiei invocã încãlcarea urmãtoarelor prevederi constitutionale:

- Art. 16: “(1) Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Functiile si demnitãtile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetãtenia românã si domiciliul în tarã.”;

- Art. 20: “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertãtile cetãtenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantã cu Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacã existã neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementãrile internationale.”;

- Art. 22: “(1) Dreptul la viatã, precum si dreptul la integritate fizicã si psihicã ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsã sau de tratament inuman sau degradant.

(3) Pedeapsa cu moartea este interzisã.”;

- Art. 38: “(1) Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit.

Alegerea profesiei si alegerea locului de muncã sunt libere.

(2) Salariatii au dreptul la protectia socialã a muncii.

Mãsurile de protectie privesc securitatea si igiena muncii, regimul de muncã al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul sãptãmânal, concediul de odihnã plãtit, prestarea muncii în conditii grele, precum si alte situatii specifice.

(3) Durata normalã a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore. [É]”;

- Art. 51: “Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.”

Dispozitiile art. 1 si ale art. 58, devenit art. 63 ca urmare a republicãrii Legii nr. 51/1995, au mai fost supuse controlului Curtii Constitutionale, care, prin Decizia nr. 146 din 7 octombrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 23 decembrie 1999, a retinut, în esentã, cã prevederile constitutionale ale art. 38 si 51 nu au “nici o concludentã în demonstrarea neconstitutionalitãtii legii”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ce formeazã obiectul prezentului dosar, Curtea constatã cã, în conceptia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat si functioneazã pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitatã de un corp profesional selectat si functionând dupã reguli stabilite de lege.

Statutul profesiei de avocat a fost adoptat, în baza art. 63 din Legea nr. 51/1995, de Consiliul Uniunii Avocatilor, fãrã ca aceasta sã contravinã prevederilor constitutionale invocate. Aceastã optiune a legiuitorului nu poate fi consideratã ca neconstitutionalã, având în vedere cã scopul ei este asigurarea unei asistente juridice calificate, iar normele în baza cãrora functioneazã nu contravin principiilor constitutionale. Faptul cã accesul la profesia de avocat este conditionat de satisfacerea anumitor cerinte nu poate fi privit ca o îngrãdire a dreptului la muncã sau a alegerii libere a profesiei.

Cât priveste raportarea dispozitiilor legale criticate la celelalte prevederi constitutionale mentionate, Curtea observã cã este lipsitã de relevantã pentru sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (6), precum si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Maria Morariu în Dosarul nr. 260/2002 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 4 februarie 2003.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Doina Suliman

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL INDUSTRIEI SI RESURSELOR

ORDIN

pentru aprobarea Prescriptiei tehnice PT C 3-2003, editia 1, “Cerinte tehnice privind utilizarea recipientelor-butelii cu capacitate pânã la 26 litri pentru GPL”

În aplicarea Hotãrârii Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea si functionarea Inspectiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 21 ianuarie 2002,

în temeiul Hotãrârii Guvernului nr. 19/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Industriei si Resurselor, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

ministrul industriei si resurselor emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Se aprobã Prescriptia tehnicã PT C 3-2003, editia 1, “Cerinte tehnice privind utilizarea recipientelor-butelii cu capacitate pânã la 26 litri pentru GPL”, cuprinsã în anexa*) care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul industriei si resurselor,

Dan Ioan Popescu

Bucuresti, 13 februarie 2003.

Nr. 86.

---

*) Anexa se publicã ulterior.

ROMÂNIA

JUDETUL GALATI

PRIMÃRIA MUNICIPIULUI GALATI

LISTA

cuprinzând asociatiile si fundatiile care primesc subventii de la bugetul local în anul 2003, în conformitate cu prevederile Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subventii asociatiilor si fundatiilor române cu personalitate juridicã, care înfiinteazã si administreazã unitãti de asistentã socialã

Nr. crt.	Denumirea asociatiei/fundatiei	Judetul/municipiul	Nr. de beneficiari	Sumele lunare acordate (mii lei)	Cuantumul sumelor alocate pentru anul 2003 (mii lei)
1.	Asociatia Filantropicã Crestin Ortodoxã “Sfântul Vasile cel Mare”-Asezãmântul Social Filantropic de Fete “Sfântul Vasile cel Mare”	Municipiul Galati	26 de copii orfani	135.605	1.627.262
2.	Fundatia “Împreunã” - Centrul de zi “Împreunã”	Municipiul Galati	100 de persoane	26.300	315.600
3.	Fundatia “Împreunã” - Adãpost temporar	Municipiul Galati	20 de persoane	12.950	155.400

Primar,

ing. Dumitru Nicolae

RECTIFICÃRI

În anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 1.096/2002 privind trecerea imobilelor în care îsi desfãsoarã activitatea unele unitãti sanitare de interes local din domeniul privat al statului si din administrarea Ministerului Sãnãtãtii si Familiei în domeniul public al municipiului Bucuresti si în administrarea consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 10 octombrie 2002, se face urmãtoarea rectificare:

- pozitia nr. 9 “Spitalul de Recuperare Neuropsihomotorie Copii” de la sectorul 2 se va citi ca pozitia nr. 6 la sectorul 3.