MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 171 (XV) - Nr. 178         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 21 martie 2003

 

SUMAR

 

DECRETE

 

142. - Decret privind conferirea Ordinului national Steaua României în grad de Mare Cruce

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 67 din 13 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Opinie separată

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

271. - Hotărâre privind acoperirea unor cheltuieli rezultate în urma efectuării unor tratamente medicale în străinătate

 

272. - Hotărâre pentru aprobarea cheltuielilor ocazionate de organizarea la Bucuresti a Galei turismului românesc

 

ACTE ALE COMISIEI NATIONALE A VALORILOR MOBILIARE

 

7. - Ordin pentru aprobarea Instructiunilor nr. 1/2003 privind autorizarea societătilor de valori mobiliare ca societăti de servicii de investitii financiare

 

DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind conferirea Ordinului national Steaua României în grad de Mare Cruce

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) si ale art. 99 din Constitutia României, precum si ale art. 4 alin. (1), ale art. 6 lit. A pct. I si ale art. 11 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul national de decoratii al României, cu modificările ulterioare,

în semn de înaltă apreciere pentru sprijinirea eforturilor de integrare euroatlantică ale României, atât în perioada cât a îndeplinit functia de prim-ministru al Republicii Portugheze, cât si în prezent, ca presedinte în exercitiu al Internationalei Socialiste,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se conferă Ordinul national Steaua României în grad de Mare Cruce Excelentei sale domnului

Antonio Manuel de Oliveira Guterres, presedintele Internationalei Socialiste.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

În temeiul art. 99 alin. (2) din

Constitutia României, contrasemnăm

acest decret.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

 

Bucuresti, 17 martie 2003.

Nr. 142.

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 67

din 13 februarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată din oficiu de Tribunalul Bucuresti – Sectia a II-a penală în Dosarul nr. 4.733/2001 al acelei instante. Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din data de 6 februarie 2003 si au fost consemnate în încheierea din aceeasi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 13 februarie 2003.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 martie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 4.733/2001, Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată din oficiu de instanta de judecată într-un proces de insultă si calomnie pornit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate Sorin Rosca Stănescu împotriva inculpatului Ilie Merce. În cauza în care a fost ridicată exceptia inculpatul a dobândit calitatea de deputat după pornirea procesului penal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitia din art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală este contrară tezei a doua din art. 69 alin. (1) din Constitutie, care prevede că în cazul în care inculpatul are calitatea de deputat competenta apartine Curtii Supreme de Justitie, fără a distinge după cum această calitate a persoanei a fost dobândită înainte sau după săvârsirea infractiunii. Se mai arată că dispozitia legală criticată este contrară si prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice. Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În sustinerea acestui punct de vedere se arată că dispozitia legală criticată vizează competenta ratione personae în cazul schimbării calitătii inculpatului intervenite în cursul judecării.

Prin art. 69 alin. (1) din Constitutie, sub titulatura de imunitate parlamentară, au fost reglementate două măsuri de protectie a deputatilor si senatorilor pe durata exercitării mandatului: cea dintâi constă în interzicerea retinerii, arestării, perchezitionării sau trimiterii în judecată penală ori contraventională fără încuviintarea Camerei din care fac parte; cea de a doua se referă la competenta de judecată a Curtii Supreme de Justitie în cazul parlamentarului trimis în judecată penală ori contraventională. Rezultă că această din urmă teză reprezintă o continuare a celei dintâi, care reglementează activitătile pentru care deputatul sau senatorul beneficiază de imunitate, precum si procedura ridicării acesteia. Astfel, competenta de judecată apartine Curtii Supreme de Justitie în cazurile prevăzute în teza întâi, adică după parcurgerea procedurii de ridicare a imunitătii parlamentare. Dacă legiuitorul constituant ar fi dorit să extindă imunitatea parlamentară si după momentul trimiterii în judecată, ar fi făcut-o în mod explicit, textele referitoare la imunitatea parlamentară cuprinzând enumerări limitative si, prin urmare, de strictă interpretare.

Pe de altă parte, art. 16 alin. (1) din Constitutie prevede că cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor fără privilegii si discriminări. În realitate, ceea ce se protejează prin intermediul art. 69 alin. (1) din Constitutie nu este persoana fizică, întrucât aceasta ar contraveni principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor, ci mandatul pe care această persoană îl detine.

În consecintă, se arată că art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală, referitor la mentinerea competentei instantei, indiferent de schimbarea calitătii inculpatului, nu contravine dispozitiilor art. 16 alin. (1) si ale art. 69 alin. (1) teza a doua din Constitutie. Se invocă în acest sens si deciziile Curtii Constitutionale nr. 96 din 21 martie 2002 si nr. 235 din 10 septembrie 2002.

Avocatul Poporului arată că prevederile art. 69 alin. (1) din Constitutie instituie regula potrivit căreia senatorii si deputatii pot fi trimisi în judecată numai cu încuviintarea Camerei din care fac parte, după ascultarea acestora, iar competenta de judecată apartine Curtii Supreme de Justitie. În ceea ce priveste data comiterii faptei, dispozitiile constitutionale nu cuprind nici o conditie restrictivă în acest sens, de unde rezultă că deputatii si senatorii vor fi judecati de cea mai înaltă instantă din sistemul judiciar. Scopul reglementării din art. 69 alin. (1) din Constitutie, se arată în continuare, este acela de a proteja pe parlamentari, pe durata exercitării mandatului, împotriva eventualelor abuzuri sau sicane de ordin judiciar, de natură să le stirbească independenta în îndeplinirea misiunii cu care au fost învestiti de electorat si să submineze prestigiul Parlamentului. De asemenea, se apreciază că în cazul în care de la data săvârsirii faptei si până în present calitatea unei persoane fizice s-a schimbat, aceasta devenind parlamentar, conform art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, competenta de judecată a faptelor săvârsite de persoana în cauză trebuie să revină Curtii Supreme de Justitie. Instanta supremă însă nu poate să păsească la judecarea cauzei decât dacă sunt respectate conditiile art. 69 alin. (1) din Constitutie.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală, se apreciază că acestea sunt în contradictie cu art. 29 pct. 1 lit. a) din acelasi cod, potrivit căruia Curtea Supremă de Justitie judecă în primă instantă faptele săvârsite de senatori si deputati. O asemenea situatie s-a creat pentru că textul art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală a subzistat modificărilor aduse până în prezent Codului de procedură penală. În aceste conditii, se arată că prevederile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală pot fi considerate constitutionale numai dacă sunt interpretate în sensul că schimbarea calitătii persoanei fizice în parlamentar atrage, în mod obligatoriu, stabilirea competentei de judecată a Curtii Supreme de Justitie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele: Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: “Dobândirea calitătii după săvârsirea infractiunii nu determină schimbarea competentei.”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a invocat încălcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) si ale art. 69 alin. (1) din Constitutie, care au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”;

- Art. 69 alin. (1): “Deputatul sau senatorul nu poate fi retinut, arestat, perchezitionat sau trimis în judecată, penală ori contraventională, fără încuviintarea Camerei din care face parte, după ascultarea sa. Competenta de judecată apartine Curtii Supreme de Justitie.”

Curtea constată că prin art. 69 alin. (1) din Constitutie, sub titulatura de Imunitatea parlamentară, au fost reglementate două categorii de măsuri de protectie a deputatilor si senatorilor, pe durata exercitării mandatului, împotriva eventualelor abuzuri sau sicane de ordin judiciar, de natură să le stirbească independenta în îndeplinirea misiunii cu care au fost învestiti de electorat si să submineze prestigiul Parlamentului. Cea dintâi măsură de protectie constă în interzicerea retinerii, arestării, perchezitionării sau trimiterii în judecată, penală sau contraventională, a unui deputat sau senator, fără încuviintarea Camerei din care face parte. Această măsură are ca scop să împiedice ca un parlamentar să fie privat de posibilitatea de a-si exercita mandatul ca urmare a unor proceduri judiciare represive si arbitrare, inspirate din motive politice.

Enumerând măsurile judiciare supuse încuviintării, textul constitutional nu face nici o distinctie în privinta datei comiterii faptelor ce justifică luarea acestor măsuri, de unde rezultă că el se aplică atât în cazul infractiunilor si al contraventiilor comise de un deputat ori de un senator în perioada exercitării mandatului, cât si în cazul celor săvârsite înainte de dobândirea calitătii de parlamentar. Esential în definirea imunitătii par- lamentare este momentul luării măsurii judiciare – moment care trebuie să se plaseze în mod obligatoriu în interiorul duratei mandatului -, si nu data comiterii faptei care a generat măsura, dată care poate să fie anterioară alegerii celui în cauză în rândul membrilor Parlamentului.

Pe de altă parte, în întelesul aceluiasi text constitutional, parlamentarul care a fost trimis în judecată înainte de dobândirea mandatului poate să fie judecat în continuare - adică în timpul exercitării mandatului - fără să fie necesară ridicarea imunitătii lui.

Cea de a doua măsură de protectie constă în stabilirea competentei de judecată a Curtii Supreme de Justitie, în  cazul deputatului sau senatorului trimis în judecată, penală sau contraventională. Caracterul protector al acestei norme se relevă în aceea că parlamentarul trimis în judecată este scos de sub jurisdictia instantei căreia i-ar reveni competenta potrivit regulilor generale - fiind apărat în acest fel de presiunile si de vrăjmăsiile locale - si i se dă posiblitatea de a fi judecat de Curtea Supremă de Justitie, care, în raport cu pozitia pe care o detine în sistemul judiciar, prezintă cele mai înalte garantii de independentă si impartialitate.

Având în vedere faptul că art. 69 alin. (1) din Constitutie nu face nici o distinctie, rezultă că textul se referă la toate cazurile în care un parlamentar este judecat în timpul exercitării mandatului său pentru o faptă penală sau contraventională, indiferent de data la care a fost sesizată instanta - înainte sau după dobândirea de către făptuitor a calitătii de deputat sau senator.

Acest înteles al prevederilor art. 69 alin. (1) din Constitutie rezultă, în egală măsură, din scopul reglementării, căci ar fi lipsit de ratiune să se admită că legiuitorul constituant a urmărit asigurarea unei judecăti impartiale numai pentru parlamentarii trimisi în judecată în timpul exercitării mandatului, iar nu si pentru cei ce se află în curs de judecată în perioada exercitării mandatului, în temeiul unor actiuni judiciare pornite anterior.

În aceste conditii, asa cum se retine si în punctul de vedere comunicat de Avocatul Poporului, prevederile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală pot fi considerate constitutionale numai dacă sunt aplicate în sensul că schimbarea calitătii persoanei fizice în parlamentar atrage, în mod obligatoriu, stabilirea competentei de judecată a Curtii Supreme de Justitie.

Prevederile art. 69 alin. (1) din Constitutia României, privind competenta Curtii Supreme de Justitie, constituie norme de procedură penală cu statut constitutional. Pozitia supremă a Constitutiei în ierarhia actelor normative are drept consecintă si faptul că legile si celelalte acte cu caracter normativ nu trebuie să contravină Legii fundamentale.

Pe de altă parte, Curtea constată că este întemeiată si opinia instantei de judecată care a ridicat din oficiu exceptia de neconstitutionalitate, în sensul că dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală contravin principiului egalitătii în drepturi a persoanelor aflate în aceeasi situatie juridică, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Tot astfel cum principiul inviolabilitătii parlamentare, consacrat prin prima teză a art. 69 alin. (1) din Constitutie, apără, deopotrivă, mandatul parlamentar, independenta Parlamentului, dar si persoana titularului mandatului, norma de competentă materială stabilită prin teza a doua a aceluiasi text constitutional este menită să apere nu numai mandatul senatorului sau deputatului judecat pentru o faptă penală, ci si per- soana parlamentarului aflat în situatia de inculpat într-un proces penal.

Or, în conditiile în care membrii Parlamentului au acelasi statut juridic, compus din aceleasi drepturi si obligatii, judecarea unora dintre acestia de către Curtea Supremă de Justitie, iar a altora de către instante inferioare - luând în considerare numai data trimiterii în judecată, irelevantă sub aspectul protectiei judiciare la care sunt îndreptătiti în mod egal toti parlamentarii - este vădit discriminatorie si deci contrară prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.

În consecintă, revenind asupra jurisprudentei anterioare (deciziile nr. 96/2002 si nr. 235/2002, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2002 si, respectiv, nr. 750 din 15 octombrie 2002), Curtea constată că dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 69 alin. (2) din Constitutie, în măsura în care sunt întelese si aplicate în sensul că senatorii si deputatii vor fi judecati de alte instante decât Curtea Supremă de Justitie în cazurile în care sesizarea instantei a avut loc anterior datei dobândirii mandatului de parlamentar, urmând ca în aceste cazuri să se aplice direct norma de procedură consacrată prin Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicată din oficiu de Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penală în Dosarul nr. 4.733/2001 al acelei instante si constată că dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt neconstitutionale în măsura în care sunt întelese si aplicate în sensul că senatorii si deputatii vor fi judecati de alte instante decât Curtea Supremă de Justitie în cazurile în care sesizarea instantei a avut loc anterior datei dobândirii mandatului de parlamentar.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 februarie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

OPINIE SEPARATĂ

 

Apreciem ca fiind gresită solutia adoptată cu votul majoritătii membrilor Curtii Constitutionale prin Decizia nr. 67 din 13 februarie 2003, considerând că nici în prezenta cauză nu s-au evidentiat elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei Curtii, concretizate în deciziile nr. 96/2002 si nr. 235/2002. Pe baza considerentelor retinute în deciziile anterioare, continuăm să apreciem că dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală nu sunt contrare unor prevederi sau principii constitutionale.

Dispozitiile legale supuse controlului de constitutionalitate prevăd că “Dobândirea calitătii după săvârsirea infractiunii nu determină schimbarea competentei”. Exceptarea de la aplicarea acestor dispozitii legale a parlamentarilor înseamnă instituirea unui tratament juridic diferentiat fată de celelalte persoane care, după săvârsirea infractiunii, dobândesc calitatea ce determină competenta altei instante judecătoresti. Or, un asemenea tratament juridic diferentiat este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Considerăm că solutia adoptată prin Decizia nr. 67/2003 nu este conformă nici cu prevederile art. 69 alin. (1) din Constitutie, cel putin în privinta persoanelor care au fost trimise în judecată înainte de dobândirea calitătii de parlamentar.

Dispozitiile art. 69 alin. (1) din Constitutie reprezintă măsuri de protectie a senatorilor si a deputatilor împotriva unor eventuale acte procedurale penale abuzive, de natură să împiedice exer- citarea liberă a mandatului de parlamentar.

Este adevărat că aceste dispozitii constitutionale nu disting în raport cu data săvârsirii infractiunii ori a contraventiei, dar au în vedere ipoteza în care o persoană urmează a fi retinută, arestată, perchezitionată sau trimisă în judecată, penală ori contraventională, atunci când are calitatea de senator sau de deputat. Conditionarea luării vreuneia dintre măsurile enumerate de încuviintarea Camerei din care face parte persoana vizată are menirea de a asigura controlul parlamentar asupra justificării legale a măsurii preconizate. Camerele Parlamentului nu au însă dreptul constitutional de a se pronunta asupra măsurii luate înainte ca persoana respectivă să fi dobândit calitatea de senator sau de deputat.

Competenta de judecată a Curtii Supreme de Justitie este prevăzută de acelasi alin. (1) al art. 69 din Constitutie. Astfel, această dispozitie poate fi aplicată numai în corelare cu tezele anterioare, respectiv în situatia în care Camera competentă a Parlamentului a încuviintat trimiterea în judecată a unui senator sau deputat.

Considerăm că dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală nu instituie nici o discriminare neconstitutională între parlamentari. Persoana care a fost trimisă în judecată penală anterior dobândirii calitătii de senator sau de deputat se află într-o situatie obiectiv si esential diferită fată de persoana care urmează a fi trimisă în judecată după ce a dobândit această calitate. Conform jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, ca si celei a Curtii Europene a Drepturilor Omului, situatia diferită a unor categorii de persoane nu numai că justifică, ci chiar impune tratamentul juridic diferentiat.

Dispozitia tezei finale a art. 69 alin. (1) din Constitutie constituie, într-adevăr, o normă procedurală derogatorie, care se impune a fi aplicată în mod direct, dar numai cu privire la competenta de judecată a senatorilor sau a deputatilor a căror trimitere în judecată este conditionată de încuviintarea Camerei din care fac parte.

Ideea că stabilirea competentei de judecată a Curtii Supreme de Justitie reprezintă o garantie de independentă si de impartialitate pare a pune sub semnul întrebării independenta si impartialitatea celorlalte instante judecătoresti. Or, potrivit prevederilor art. 123 alin. (2) toti judecătorii, indifferent de instanta judecătorească la care sunt numiti, sunt independenti si se supun numai legii, iar judecata impartială este impusă atât de principiile constitutionale, cât si de prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, orice abatere urmând a fi îndreptată pe calea controlului judiciar.

 

Judecător,

prof. univ. dr. Costică Bulai

Judecător,

Kozsokár Gábor

Judecător,

prof. univ. dr. Ioan Vida

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind acoperirea unor cheltuieli rezultate în urma efectuării unor tratamente medicale

în străinătate

 

În temeiul art. 107 din Constitutie, al art. 5 alin. (1) lit. h) si alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 118/1999 privind înfiintarea si utilizarea Fondului national de solidaritate, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 366/2001, cu modificările ulterioare, si având în vedere prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 374/2001, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se autorizează Ministerul Muncii si Solidaritătii Sociale să suporte suma totală de 34.912,28 euro după cum urmează:

a) suma de 30.000 euro pentru copilul Andrii Anastasia Gabriela din satul Ionăseni, comuna Trusesti, judetul Botosani;

b) suma de 4.912,28 euro pentru domnul Mihail Andrei Adrian din municipiul Bucuresti, str. Octavian Goga nr. 24.

(2) Sumele se vor acorda în lei, din bugetul Ministerului Muncii si Solidaritătii Sociale, prin directiile generale de muncă si solidaritate socială ale judetului Botosani si amunicipiului Bucuresti, la cursul de schimb valutar al Băncii Nationale a României din ziua lucrătoare precedentă efectuării deschiderii de credite bugetare.

(3) Deschiderea de credite bugetare corespunzătoare sumelor prevăzute la alin. (1) se va realiza pe baza documentatiei elaborate si transmise de Ministerul Sănătătii si Familiei.

(4) Sumele aprobate vor fi transferate de către Directia generală de muncă si solidaritate socială a judetului Botosani Directiei de sănătate publică a judetului Botosani, respectiv de către Directia generală de muncă si solidaritate socială a municipiului Bucuresti Directiei de sănătate publică a municipiului Bucuresti, care vor efectua plata pe baza documentelor justificative.

Art. 2. - Fundamentarea sumelor solicitate si justificarea celor utilizate pentru efectuarea tratamentelor medicale în străinătate revin Ministerului Sănătătii si Familiei, prin Directia de sănătate publică a judetului Botosani si, respectiv, prin Directia de sănătate publică a municipiului Bucuresti, care vor efectua plata si vor certifica documentele financiar-contabile prezentate de furnizorii de servicii medicale din străinătate.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

p. Ministrul muncii si solidaritătii sociale,

Ion Giurescu,

secretar de stat

Ministrul sănătătii si familiei,

Daniela Bartos

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

 

Bucuresti, 13 martie 2003.

Nr. 271.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea cheltuielilor ocazionate de organizarea la Bucuresti a Galei turismului românesc

 

În temeiul art. 107 din Constitutie,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă organizarea la Bucuresti a Galei turismului românesc, în data de 24 martie 2003.

Art. 2. - Cheltuielile aferente desfăsurării actiunii prevăzute la art. 1, în sumă totală de 1.700.000 mii lei, se suportă din bugetul aprobat pe anul 2003 Ministerului Turismului la capitolul 69.01 “Alte actiuni economice”, titlul “Cheltuieli materiale si servicii”, în cadrul Programului de marketing si promovare turistică.

Art. 3. - Utilizarea sumei alocate pentru desfăsurarea actiunii prevăzute la art. 1 se face cu respectarea prevederilor legale, conform devizului prezentat în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul turismului,

Matei-Agathon Dan

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

 

Bucuresti, 13 martie 2003.

Nr. 272.

 


*) Anexa se comunică Ministerului Turismului.

 

ACTE ALE COMISIEI NATIONALE A VALORILOR MOBILIARE

 

COMISIA NATIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE

 

ORDIN

pentru aprobarea Instructiunilor nr. 1/2003 privind autorizarea societătilor de valori mobiliare

ca societăti de servicii de investitii financiare

 

În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) si (3) si ale art. 8 din Statutul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 25/2002, aprobată si modificată prin Legea nr. 514/2002,

în baza prevederilor art. 185 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate, aprobată si modificată prin Legea nr. 525/2002,

în conformitate cu prevederile art. 95 din Regulamentul nr. 3/2002 privind autorizarea si functionarea societătilor de servicii de investitii financiare,

în baza hotărârii Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare din sedinta din data de 4 martie 2003,

presedintele Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare emite următorul ordin:

Art. 1. - La data prezentului ordin se aprobă Instructiunile nr. 1/2003 privind autorizarea societătilor de valori mobiliare ca societăti de servicii de investitii financiare, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Instructiunile mentionate la art. 1 intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Directia intermediari din cadrul Directiei generale piată de capital si Secretariatul general vor asigura ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

 

Presedintele Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare,

prof. univ. dr. Gabriela Anghelache

 

Bucuresti, 10 martie 2003.

Nr. 7.

 

ANEXĂ

 

INSTRUCTIUNILE Nr. 1/2003

privind autorizarea societătilor de valori mobiliare ca societăti de servicii de investitii financiare

 

Art. 1. - Prezentele instructiuni stabilesc procedurile de autorizare a societătilor de valori mobiliare ca societăti de servicii de investitii financiare si a agentilor de valori mobiliare ca agenti pentru servicii de investitii financiare, în conformitate cu prevederile art. 95 din Regulamentul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 3/2002*) privind autorizarea si functionarea societătilor de servicii de investitii financiare, denumit în continuare Regulamentul nr. 3/2002.


*) Regulamentul nr. 3/2002 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 30 ianuarie 2003.

 

Art. 2. - (1) În vederea autorizării societătilor de valori mobiliare ca societăti de servicii de investitii financiare, acestea au obligatia ca până la data de 9 aprilie 2003 să solicite Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare următoarele:

a) modificarea obiectului de activitate, în sensul autorizării activitătilor ce pot fi desfăsurate corespunzător nivelului de capital social autorizat de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, cu respectarea dispozitiilor art. 149 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate, aprobată si modificată prin Legea nr. 525/2002, ale art. 4 alin. (2) din Regulamentul nr. 3/2002, precum si ale art. 22 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2002 privind pietele reglementate de mărfuri si instrumente financiare derivate, aprobată si modificată prin Legea nr. 512/2002, după caz;

b) modificarea denumirii, în cazul în care sintagma societate de valori mobiliare este inclusă în denumirea societătii.

(2) Cererea de autorizare a modificărilor prevăzute la alin. (1) va fi însotită de următoarele documente:

a) hotărârea organului statutar;

b) actul aditional la actul constitutiv sau actul constitutiv al societătii de valori mobiliare, actualizat cu toate modificările la zi, în original ori în copie legalizată.

(3) Comisia Natională a Valorilor Mobiliare va decide cu privire la autorizarea modificărilor prevăzute la alin. (1) în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii si a documentelor prevăzute la alin. (2).

Art. 3. - (1) Societătile de valori mobiliare au obligatia ca, în termen de maximum 60 de zile de la data eliberării deciziei prevăzute la art. 2 alin. (3), să solicite autorizatia de functionare ca societate de servicii de investitii financiare, depunând în acest sens o cerere însotită de certificatul de înregistrare de mentiuni si certificatul de înregistrare, după caz, eliberate de Oficiul registrului comertului, precum si de dovada achitării în contul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare a tarifului prevăzut la pct. 5.2 din anexa la Regulamentul nr. 5/2002*) privind modul de încasare si de gestionare a veniturilor extrabugetare din care se finantează Comisia Natională a Valorilor Mobiliare.

(2) Comisia Natională a Valorilor Mobiliare va decide cu privire la emiterea autorizatiei de functionare ca societate de servicii de investitii financiare, în termen de maximum 20 de zile de la data depunerii cererii si a documentelor prevăzute la alin. (1).

Art. 4. - (1) Societătile de servicii de investitii financiare vor depune la Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, până cel târziu la data de 9 septembrie 2003, în vederea încadrării în prevederile Regulamentului nr. 3/2002, următoarele documente:

a) actul constitutiv al societătii de servicii de investitii financiare, în original sau în copie legalizată, actualizat cu toate modificările la zi, în cazul în care acesta nu a fost depus, conform prevederilor art. 2 alin. (2) lit. b);

b) pentru fiecare dintre membrii consiliului de administratie si ai conducerii executive:

1. curriculum vitae;

2. copie legalizată a actului de identitate;

3. certificat de cazier judiciar eliberat cu cel mult 3 luni anterior depunerii cererii si certificat fiscal eliberat cu cel mult 15 zile anterior depunerii cererii, în original sau în copie legalizată;

4. declaratie pe propria răspundere, sub semnătură olografă, din care să reiasă că nu încalcă prevederile Legii nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 28/2002, aprobată si modificată prin Legea nr. 525/2002, si ale reglementărilor legale în vigoare în legătură cu activitătile de servicii de investitii financiare;

5. declaratie pe propria răspundere, sub semnătură olografă, care trebuie să cuprindă toate detinerile directe sau indirecte, individuale si/sau în legătură cu alte persoane implicate, în orice societate comercială detinută public sau închisă;

c) pentru actionarii persoane juridice care detin un procent de cel putin 5% din capitalul social al societătii de servicii de investitii financiare:

1. certificat care să ateste data înmatriculării, reprezentantii statutari, obiectul de activitate si capitalul social, eliberat de oficiul registrului comertului cu cel mult 30 de zile anterior depunerii cererii, pentru persoanele juridice române, sau de autoritatea similară din tara în care este înregistrată si functionează persoana juridică străină;

2. structura actionariatului sau a asociatilor până la nivelul persoanelor fizice;

3. ultimul bilant contabil, înregistrat la administratia financiară, pentru persoanele juridice române, sau la autoritatea fiscală natională din tara de origine, pentru persoanele juridice străine, certificat de auditori financiari;

d) pentru actionarii persoane fizice care detin un procent de cel putin 5% din capitalul social al societătii de servicii de investitii financiare:

1. certificat de cazier judiciar eliberat cu cel mult 3 luni anterior depunerii cererii de autorizare si certificat fiscal eliberat cu cel mult 15 zile anterior depunerii cererii de autorizare, în original sau în copie legalizată;

2. copie legalizată a actului de identitate;

e) declaratie pe propria răspundere, sub semnătură olografă, pentru actionarii persoane fizice sau juridice care detin mai mult de 5% din capitalul social al societătii de servicii de investitii financiare, care să cuprindă toate detinerile directe sau indirecte, individuale si/sau împreună cu persoane cu care actionează în mod concertat, în orice societate comercială detinută public sau închisă;

f) regulamentul de organizare si functionare, regulamentul de ordine interioară si procedurile de lucru în cadrul societătii de servicii de investitii financiare, astfel încât acestea să asigure:

1. confidentialitatea datelor si informatiilor referitoare la clientii societătii de servicii de investitii financiare;

2. confidentialitatea tranzactiilor si serviciilor furnizate clientilor;

3. desfăsurarea în cadrul unor departamente separate functional a activitătilor ce pot conduce la aparitia unor conflicte de interese între societatea de servicii de investitii financiare si clientii săi sau între clientii acesteia;

g) lista cuprinzând specimenele de semnături pentru reprezentantii societătii de servicii de investitii financiare în relatia cu Comisia Natională a Valorilor Mobiliare;

h) copie legalizată a actului care atestă detinerea cu titlu legal a spatiului destinat sediului social necesar functionării societătii de servicii de investitii financiare. În termen de 15 zile de la data expirării actului de spatiu societatea de servicii de investitii financiare are obligatia să transmită Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare actul reînnoit care atestă detinerea cu titlu legal a spatiului destinat sediului social sau o notificare din care să reiasă valabilitatea actului initial. Nu se acceptă contracte de asociere în participatie ca dovadă a detinerii spatiului destinat sediului social. În cazul contractului de subînchiriere se va prezenta declaratia în formă scrisă a proprietarului care consimte cu privire la destinatia spatiului subînchiriat, însotită de copia legalizată a contractului de închiriere, înregistrat la autoritatea fiscală;

i) pentru sediile secundare ale societătii (agentii sau sucursale) - documentele prevăzute la art. 43 lit. c), d) si

e) din Regulamentul nr. 3/2002;

j) orice alte documente pe care Comisia Natională a Valorilor Mobiliare le poate solicita.

(2) În situatia în care actionarul persoană juridică este o societate comercială detinută public si este cotată pe una dintre pietele reglementate recunoscute de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, pentru îndeplinirea cerintei prevăzute la alin. (1) lit. c) pct. 2 se va prezenta numai lista actionarilor care au detineri de cel putin 10% la data depunerii cererii.

(3) Nerespectarea termenului prevăzut la alin. (1) atrage retragerea autorizatiei de functionare a societătii de servicii de investitii financiare si/sau a sediilor secundare ale acesteia.

Art. 5. - (1) Societătile de servicii de investitii financiare care au incluse în obiectul de activitate servicii de brokeraj pe pietele reglementate de mărfuri vor putea presta aceste servicii numai după îndeplinirea conditiilor prevăzute de Regulamentul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 4/2002 privind pietele reglementate de mărfuri si instrumente financiare derivate si depunerea la Comisia Natională a Valorilor Mobiliare a următoarelor documente:

a) dovada detinerii cu titlu legal de software de tranzactionare la bursele de mărfuri, de software de back office si de compensare;

b) acordul societătii de bursă privind operarea pe pietele reglementate administrate de către aceasta, din care să rezulte că societatea de servicii de investitii financiare detine dreptul de tranzactionare la bursa de mărfuri respectivă si îndeplineste conditiile de operare la aceasta;

c) contractul de compensare-decontare încheiat cu o casă de compensatie autorizată de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare sau contractul încheiat cu un membru compensator, în copie;

d) dovada constituirii fondului individual si a fondului comun de garantare;

e) dovada absolvirii unui curs de pregătire profesională organizat de bursele de mărfuri, pentru directorul executiv responsabil cu activitatea de servicii de brokeraj desfăsurată de societatea de servicii de investitii financiare;

f) procedurile de lucru si de supraveghere internă a activitătii de servicii de brokeraj;

g) declaratie pe propria răspundere, în original, a reprezentantului legal al societătii de servicii de investitii financiare, din care să rezulte că aceasta respectă prevederile legale în vigoare aplicabile pietelor reglementate de mărfuri si instrumente financiare derivate;

h) documentatia necesară, conform art. 46, 47, 84 si 85 din Regulamentul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 4/2002, pentru autorizarea a cel putin 2 brokeri si, respectiv, a unui membru al compartimentului de control intern responsabil cu supravegherea respectării de către societate si de personalul acesteia a operatiunilor corespunzătoare serviciilor de brokeraj.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) vor fi depuse la Comisia Natională a Valorilor Mobiliare până cel târziu la data de 24 decembrie 2003.

(3) Nerespectarea termenului prevăzut la alin. (2) atrage retragerea autorizatiei de a presta servicii de brokeraj de către societatea de servicii de investitii financiare.

Art. 6. - Comisia Natională a Valorilor Mobiliare poate refuza emiterea autorizatiei de functionare ca societate de servicii de investitii financiare a unei societăti de valori mobiliare, dacă, luând în considerare necesitatea asigurării unui management sigur si prudent al acesteia, constată că reputatia, pregătirea si experienta profesională a conducătorilor societătii de servicii de investitii financiare si/sau a actionarilor acesteia nu corespund cerintelor asigurării unei gestiuni sănătoase si prudente a societătii de servicii de investitii financiare si realizării unei supravegheri eficiente potrivit legislatiei pietei de capital.

Art. 7. - (1) Până la data autorizării societătilor de valori mobiliare ca societăti de servicii de investitii financiare, modificările în modul de organizare si functionare a societătilor de valori mobiliare se vor autoriza în conformitate cu prevederile titlului III din Regulamentul nr. 3/2002.

(2) Persoanele care au detinut autorizatie de agent de valori mobiliare în conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 3/1998 privind autorizarea si exercitarea intermedierii de valori mobiliare vor putea fi autorizate ca agenti pentru servicii de investitii financiare în conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 3/2002, urmând ca până la data prevăzută la alin. (1) să desfăsoare numai activitătile pentru care societatea de valori mobiliare în numele si pe contul căreia vor fi autorizati detine autorizatie.

Art. 8. - (1) Până la data atestării de către Comisia Natională a Valorilor Mobiliare a entitătilor care vor desfăsura cursuri de pregătire profesională pentru operatorii si specialistii pentru pietele reglementate, agentii de valori mobiliare sunt asimilati agentilor pentru servicii de investitii financiare, iar Oficiul pentru încadrarea în prevederile legale este asimilat compartimentului de control intern.

(2) Societătile de servicii de investitii financiare au obligatia să solicite, în maximum 60 de zile de la data atestării entitătilor care vor desfăsura cursuri de pregătire profesională pentru operatorii si specialistii pentru pietele reglementate, reautorizarea agentilor de valori mobiliare ca agenti pentru servicii de investitii financiare si autorizarea persoanei/persoanelor din cadrul compartimentului de controlintern, în conformitate cu prevederile titlului II cap. IV, respectiv cap. V din Regulamentul nr. 3/2002.

(3) Nerespectarea termenului prevăzut la alin. (2) atrage suspendarea autorizatiei de functionare a societătii de servicii de investitii financiare.

Art. 9. - (1) Directorii executivi, agentii de servicii de investitii financiare autorizati în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (2) si cel putin unul dintre membrii consiliului de administratie au obligatia ca, în maximum 60  de zile de la data atestării entitătilor care vor desfăsura cursuri de pregătire profesională pentru operatorii si specialistii pentru pietele reglementate, să urmeze cursul de pregătire pe piata de capital, recunoscut de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, si să solicite Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare eliberarea atestatului profesional.

(2) Nerespectarea termenului prevăzut la alin. (1) atrage retragerea autorizatiei emise pe numele respectivei persoane.

Art. 10. - În cazul în care documentatia este incompletă, termenul de solutionare a cererilor de autorizare se suspendă, acesta începând să curgă de la data transmiterii documentatiei complete solicitate de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare.

Art. 11. - Prezentele instructiuni intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.


*) Regulamentul nr. 5/2002 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 30 ianuarie 2003.