MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 171 (XV) - Nr. 194         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 26 martie 2003

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

75. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 164/2002 privind plata obligatiilor bugetare scadente la data de 25 decembrie 2002

 

118. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 164/2002 privind plata obligatiilor bugetare scadente la data de 25 decembrie 2002

 

78. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 102/2002 privind unele măsuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor în imobilele ce fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate

 

121. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 102/2002 privind unele măsuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor în imobilele ce fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate

 

80. - Lege privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 211/1999 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare

 

123. - Decret pentru promulgarea Legii privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 211/1999 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare

 

81. - Lege privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 22/1999 pentru modificarea art. 13 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată si modificată prin Legea nr. 108/1996

 

124. - Decret pentru promulgarea Legii privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 22/1999 pentru modificarea art. 13 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată si modificată prin Legea nr. 108/1996

 

82. - Lege privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului

 

126. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului

 

83. - Lege privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/1999 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare

 

127. - Decret pentru promulgarea Legii privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/1999 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare

 

116. - Decret pentru numirea unui judecător financiar

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 28 din 28 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 31 din 28 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat

 

 

Decizia nr. 58 din 6 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, ale art. 215 alin. 3 din Codul penal si ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

185. - Ordin al ministrului sănătătii si familiei pentru aprobarea Normelor tehnice privind asigurarea curăteniei, dezinfectiei, efectuarea sterilizării si păstrarea sterilitătii obiectelor si materialelor sanitare în unitătile sanitare de stat si private

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 164/2002 privind plata obligatiilor bugetare scadente la data de 25 decembrie 2002

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 164 din 20 noiembrie 2002 privind plata obligatiilor bugetare scadente la data de 25 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr. 865 din 29 noiembrie 2002.

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 17 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 13 februarie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Bucuresti, 12 martie 2003.

Nr. 75.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 164/2002 privind plata obligatiilor bugetare scadente la data de 25 decembrie 2002

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 164/2002 privind plata obligatiilor bugetare scadente la data de 25 decembrie 2002 si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 11 martie 2003.

Nr. 118.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 102/2002 privind unele măsuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor în imobilele ce fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102 din 29 august 2002 privind unele măsuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor în imobilele ce fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 11 septembrie 2002, cu următoarele modificări si completări:

1. Alineatul (1) al articolului 1 va avea următorul cuprins:

“Art. 1. - (1) În vederea stimulării cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor în imobilele ce fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 387/2002, la data încheierii contractului prevăzut la art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 168/2001, cu modificările ulterioare, se suspendă orice procedură de executare silită pornită de creditori si orice ofertă de vânzare asupra imobilelor a căror folosintă gratuită a fost acordată sau urmează să fie acordată prin contract.”

2. La articolul 2, litera a) a alineatului (1) se abrogă.

3. La articolul 2, litera b) a alineatului (1) si alineatul (2) vor avea următorul cuprins:

“b) la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, potrivit dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 168/2001, cu modificările ulterioare; valoarea creantelor creditorilor se diminuează în acest caz proportional cu partea care se distribuie acestora din pretul obtinut din vânzarea imobilelor, conform ordinii de preferintă stabilite prin lege, activul în cauză rămânând liber de sarcină;

……………………….

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la data reluării procedurilor de executare se reiau totodată si calculul majorărilor, penalitătilor si/sau dobânzilor aferente debitelor rămase de plată, precum si cursul prescriptiei drepturilor de creantă.”

4. După articolul 4 se introduce articolul 41 cu următorul cuprins:

“Art. 41. - Societătile comerciale care au în patrimoniu bunuri care fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 387/2002, nu se supun prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 56/2002 privind programul de măsuri de restructurare financiară a creantelor detinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare asupra agentilor economici din sectorul agricol, aprobată prin Legea nr. 510/2002, pentru creantele aferente acestor bunuri.”

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 6 februarie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 18 februarie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Bucuresti, 12 martie 2003.

Nr. 78.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 102/2002 privind unele măsuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor în imobilele ce fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 102/2002 privind unele măsuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor în imobilele ce fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 11 martie 2003.

Nr. 121.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 211/1999 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se respinge Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 211 din 29 decembrie 1999 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 30 decembrie 1999.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 21 septembrie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 18 februarie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Bucuresti, 12 martie 2003.

Nr. 80.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 211/1999 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creantelor bugetare

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,


Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 211/1999 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 11 martie 2003.

Nr. 123.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 22/1999 pentru modificarea art. 13 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată si modificată prin Legea nr. 108/1996

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se respinge Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22 din 24 martie 1999 pentru modificarea art. 13 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată si modificată prin Legea nr. 108/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 25 martie 1999.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 21 septembrie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 18 februarie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Bucuresti, 12 martie 2003.

Nr. 81.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 22/1999 pentru modificarea art. 13 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată si modificată prin Legea nr. 108/1996

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 22/1999 pentru modificarea art. 13 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată si modificată prin Legea nr. 108/1996, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 11 martie 2003.

Nr. 124.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie 2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, adoptată în temeiul art. 1 pct. III.4 din Legea nr. 751/2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, cu următoarele modificări si completări:

1. La articolul I, partea introductivă a punctului 18 si alineatele (43) si (44), care se introduc după alineatul (42) al articolului 17, vor avea următorul cuprins:

“18. La articolul 17, după alineatul (4) se introduc alineatele (41)-(44) cu următorul cuprins:

……………………

«(43) Înainte de desemnarea sa administratorul trebuie să facă dovada că este asigurat pentru răspundere profesională, prin subscrierea unei polite de asigurare valabile care să acopere eventualele prejudicii cauzate în îndeplinirea atributiilor sale. Riscul asigurat trebuie să reprezinte consecinta activitătii administratorului pe perioada exercitării calitătii sale.

(44) Este interzis administratorului, sub sanctiunea revocării din functie si a reparării eventualelor prejudicii cauzate, să diminueze, în mod direct sau indirect, valoarea sumei asigurate prin contractul de asigurare.»”

2. La articolul I punctul 23, articolul 20 va avea următorul cuprins:

“Art. 20. - (1) Judecătorul-sindic va sanctiona cu amendă judiciară de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei refuzul, fără motive temeinice, al practicianului în reorganizare si lichidare de a accepta desemnarea ca administrator.

(2) În exercitarea atributiei de control prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. c) judecătorul-sindic poate desfiinta măsurile ilegale luate de administrator, chiar dacă nu au fost contestate, putând, dacă va considera necesar, să citeze în Camera de consiliu administratorul si persoanele interesate.

(3) În orice stadiu al procedurii, pentru motive temeinice, judecătorul-sindic poate dispune, prin încheiere irevocabilă, înlocuirea administratorului.

(4) În vederea adoptării măsurii mentionate la alin. (3), judecătorul-sindic îi va cita în Camera de consiliu pe administrator si comitetul creditorilor.

(5) Judecătorul-sindic va sanctiona administratorul cu amendă judiciară de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea-credintă, nu îsi îndeplineste sau îndeplineste cu întârziere atributiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic.

(6) Dacă prin fapta prevăzută la alin. (5) administratorul a cauzat un prejudiciu, judecătorul-sindic va putea, la cererea oricărei părti interesate, să-l oblige pe administrator la acoperirea prejudiciului produs.

(7) În cazul amenzilor si al despăgubirii prevăzute la alin. (1), (5) si (6), urmează a se aplica în mod corespunzător dispozitiile art. 1084 si 1085 din Codul de procedură civilă.”

3. La articolul I punctul 59, alineatul (3) al articolului 68 va avea următorul cuprins:

“(3) Dacă în conditiile alin. (1) pot fi confirmate mai multe planuri, judecătorul-sindic va confirma planul debitorului. Dacă planul debitorului nu întruneste conditiile prevăzute la alin. (1), judecătorul-sindic va confirma planul care este acceptat de cele mai multe categorii defavorizate.”

4. La articolul I, după punctul 109 se introduce punctul 1091 cu următorul cuprins:

“1091. După capitolul IV se introduce capitolul IV1 cu următorul cuprins:

«CAPITOLUL IV1

Infractiuni si pedepse

Art. 1271. - Constituie infractiunea de bancrută frauduloasă si se sanctionează cu pedeapsa prevăzută la art. 276 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, fapta persoanei care:

a) falsifică, sustrage sau distruge evidentele debitorilor prevăzuti la art. 1 lit. b) si c) ori ascunde o parte din activul averii acestora;

b) înfătisează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorilor prevăzuti la art. 1 lit. b) si c), în alt act sau în situatia financiară sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârsită în vederea diminuării aparente a valorii activelor;

c) înstrăinează, în frauda creditorilor, în caz de insolvabilitate a debitorilor prevăzuti la art. 1 lit. b) si c), o parte însemnată din active.

Art. 1272. - (1) Infractiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută la art. 214 alin. 1 din Codul penal, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 8 ani, atunci când este săvârsită de administratorul ori lichidatorul averii debitorului, precum si de către orice reprezentant sau prepus al acestuia.

(2) Infractiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută la art. 214 alin. 2 din Codul penal, se pedepseste cu închisoare de la 5 la 12 ani, atunci când este săvârsită de administratorul ori lichidatorul averii debitorului, precum si de către orice reprezentant sau prepus al acestuia, dacă fapta nu constituie o infractiune mai gravă.

(3) Tentativa infractiunilor prevăzute la alin. (1) si (2) se pedepseste.

Art. 1273. - (1) Însusirea, folosirea sau traficarea de către administratorul ori lichidatorul averii debitorului, precum si de către orice reprezentant sau prepus al acestuia de bani, valori ori alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează constituie infractiunea de delapidare si se pedepseste cu închisoare de la un an la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

(2) În cazul în care delapidarea a avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 ani la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

(3) Tentativa infractiunilor prevăzute la alin. (1) si (2) se pedepseste.

Art. 1274. - Fapta persoanei care, în nume propriu sau prin persoane interpuse, solicită înregistrarea unei cereri de admitere a unei creante inexistente asupra averii debitorului se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Art. 1275. - Infractiunile prevăzute la art. 1271-1274 se judecă în primă instantă de tribunal si în procedură de urgentă.»”

5. Alineatul (1) al articolului III va avea următorul cuprins:

“Art. III. - (1) Exercitiul actiunilor sau, după caz, efectuarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995 se suspendă, la cererea institutiei publice implicate, fată de societătile comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale detine majoritatea din capitalul social, care înregistrează obligatii bugetare de peste jumătate din totalul datoriilor înscrise în evidenta contabilă, aflate în proces de privatizare, cuprinse în programe speciale care să conducă la cresterea atractivitătii acestora pentru privatizare ori pentru care s-au înregistrat scrisori de intentie pentru achizitionarea pachetului de actiuni.”

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 13 februarie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 18 februarie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Bucuresti, 13 martie 2003.

Nr. 82.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 12 martie 2003.

Nr. 126.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/1999 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se respinge Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41 din 8 aprilie 1999 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 21 septembrie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 18 februarie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Bucuresti, 13 martie 2003.

Nr. 83.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/1999 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/1999 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare si se

dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 12 martie 2003.

Nr. 127.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru numirea unui judecător financiar

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României, precum si ale art. 106 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere propunerea plenului Curtii de Conturi, potrivit Hotărârii nr. 32 din 27 februarie 2003,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Valeriu Rădulescu se numeste în functia de judecător financiar în cadrul Colegiului Jurisdictional Ilfov, pe un termen de 6 ani.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 11 martie 2003.

Nr. 116.

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 28

din 28 ianuarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv

în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Constantin Dinu si Mariela Dinu în Dosarul nr. 988/2002 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.

La apelul nominal sunt prezenti autorii exceptiei, prin avocat. Este prezent, de asemenea, Constantin Giurgea, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorilor exceptiei solicită admiterea exceptiei, pentru aceleasi motive pe care le-a invocat în fata instantei de judecată.

Partea Constantin Giurgea solicită respingerea exceptiei, depunând în sustinere note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca fiind inadmisibilă, arătând că asupra constitutionalitătii textului de lege criticat Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 98/2002, declarând textul neconstitutional.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 iunie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 988/2002, Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Constantin Dinu si Mariela Dinu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii exceptiei consideră că dispozitiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si ale art. 41 alin. (2) din Constitutie.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul arată că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, întrucât asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 98/2002, statuând că aceste dispozitii sunt neconstitutionale.

Avocatul Poporului arată, de asemenea, că asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 98/2002, declarând textul neconstitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, precum si cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, care prevăd că “Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b), sunt lovite de nulitate absolută, buna-credintă neputând fi invocată în aceste cazuri”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 98 din 21 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 8 mai 2002, Curtea a constatat că aceste dispozitii sunt neconstitutionale.

În considerentele acestei decizii Curtea a retinut că după intrarea în vigoare a Legii nr. 112/1995 nu a mai fost interzisă vânzarea imobilelor din categoria prevăzută la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 si că nici o dispozitie legală nu a prevăzut nulitatea unor asemenea contracte de vânzare-cumpărare, astfel că dispozitiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, prin care se sanctionează cu nulitate absolută actele juridice încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dar cu respectarea reglementărilor legale aplicabile la data respectivă, au efecte retroactive si sunt contrare principiului neretroactivitătii legii, cu exceptia legii penale mai favorabile, principiu consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie. Prin aceeasi decizie Curtea a mai constatat că dispozitiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 încalcă si principiul egalitătii cetătenilor în fata legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, prin aceea că înlătură beneficiul bunei-credinte în privinta vânzării-cumpărării unei categorii de imobile preluate de stat în mod abuziv, instituind astfel un tratament juridic discriminatoriu pentru unii cetăteni, care, de fapt, se află într-o situatie identică cu cea a altor cumpărători, ale căror acte de cumpărare îsi păstrează valabilitatea dacă au fost încheiate cu bună-credintă. Potrivit art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu pot face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii Constitutionale, iar conform alin. (6) al aceluiasi articol, într-o asemenea situatie instanta judecătorească are obligatia de a respinge ea însăsi exceptia ridicată, fără a mai sesiza Curtea Constitutională.

În raport cu aceste reglementări Curtea retine că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 a fost ridicată la data de 27 iunie 2002, deci la o dată ulterioară pronuntării Deciziei nr. 98/2002, exceptia urmând a fi respinsă, ca fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Constantin Dinu si Mariela Dinu în Dosarul nr. 988/2002 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 ianuarie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 31

din 28 ianuarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mădălina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, exceptie ridicată de Mihai Hitruc în Dosarul nr. 4.116/2002 al Tribunalului Iasi.

La apelul nominal răspunde, personal, autorul exceptiei, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele Curtii dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 433C/2002. La apelul nominal în acest dosar răspunde, de asemenea, personal, autorul exceptiei, Ioan Barbu Ciochină, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Din oficiu, Curtea pune în discutie problema conexării celor două dosare, având în vedere identitatea de obiect a acestora.

Autorii exceptiilor de neconstitutionalitate si reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborat cu art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 433C/2002 la Dosarul nr. 432C/2002, care este primul înregistrat.

Mihai Hitruc solicită admiterea exceptiei, arătând că art. 25 din Legea nr. 164/2001 este vădit neconstitutional, în raport cu art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.

Plafonând valoarea pensiei la 100% din baza de calcul, textul criticat pune statul în imposibilitatea de a-i acorda si pensia suplimentară, pentru că a cotizat, în conditiile legii.

Autorul exceptiei arată că, spre deosebire de Legea nr. 164/2001, Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale nu prevede această plafonare a pensiei, ceea ce pune cetătenii beneficiari ai regimului pensiilor militare de stat într-o situatie inechitabilă în raport cu beneficiarii sistemului de pensii reglementat de Legea nr. 19/2000. Uniformizarea modului de calculare a pensiilor, până la 100% din baza de calcul, nu tine seama de diferentele esentiale care există între cele două categorii de persoane, printre care conditiile speciale de muncă stabilite pentru militari, care îi îndreptătesc pe acestia la un mod de calculare a pensiei mai avantajos. De asemenea, consideră că, în temeiul art. 992 din Codul civil, prin aplicarea art. 25 din Legea nr. 164/2001 operează o îmbogătire fără justă cauză în favoarea statului.

Plafonarea pensiei la 100% din baza de calcul echivalează cu refuzul de a înapoia pensionarului, sub formă de pensie suplimentară, acele sume de bani cu care a contribuit, de-a lungul vietii active, la fondul suplimentar de pensii.

Ioan Barbu Ciochină solicită, de asemenea, admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale si argumente de drept comparat. Arată că prin plafonarea pensiei la 100% din baza de calcul categorii diferite de militari vor obtine, în final, aceeasi pensie, desi au vechime în muncă diferită si au muncit în conditii diferite. Arată că din punct de vedere al stabilirii pensiei există o asemănare între statutul militarilor si cel al magistratilor, având în vedere incompatibilitătile si privatiunile inerente acestor profesii.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind neîntemeiată. În acest sens, arată că plafonarea pensiei la 100% din baza de calcul reprezintă o chestiune de oportunitate legislativă, care excede competentei Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierile din 19 septembrie 2002, Tribunalul Iasi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, exceptii ridicate de Mihai Hitruc si de Ioan Barbu Ciochină în dosarele nr. 4.116/2002 si, respectiv, nr. 4.235/2002 ale aceleiasi instante.

În motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate autorii acestora au arătat că, plafonând pensia de serviciu la 100% din baza de calcul, dispozitiile art. 25 din Legea nr. 164/2001 sunt vădit discriminatorii, încălcând principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece pensionarii cu o prestatie mai îndelungată pierd anumite procente din baza de calcul, iar cei cu o vechime mai redusă îsi primesc integral drepturile.

Tribunalul Iasi apreciază că exceptiile sunt neîntemeiate. În acest sens, arată că dispozitiile legale criticate nu instituie discriminări între cetăteni si nu încalcă principiul egalitătii consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece, după cum a statuat Curtea Constitutională în jurisprudenta sa, principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor impune un tratament juridic identic numai în situatii egale.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că exceptia ridicată este neîntemeiată, întrucât “art. 25 si art. 78 din Legea nr. 164/2001, republicată, nu instituie nici o discriminare, în sensul criteriilor prevăzute la art. 4 alin. (2) din Constitutie”, iar dispozitiile acestor texte de lege sunt, deopotrivă, aplicabile pentru toate cadrele militare aflate în situatii identice. Pe de altă parte, Guvernul arată că “stabilirea unui procent maxim din baza de calcul folosită la determinarea cuantumului pensiei de serviciu este o problemă de oportunitate, în competenta exclusivă a legiuitorului”.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 25 si 78 din Legea nr. 164/2001 sunt constitutionale. În acest sens, arată că “din economia legii rezultă că aceste articole din lege nu contravin dispozitiilor constitutionale, prevăzute de art. 16 alin. (1)”, iar plafonarea pensiei la 100% din baza de calcul se aplică tuturor categoriilor de pensionari, beneficiari ai pensiei militare de stat.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere cu privire la exceptia ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 25 din Legea nr. 164/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 10 aprilie 2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 14 octombrie 2002. Textul criticat are următorul continut: “Pensia de serviciu stabilită în conditiile prezentei legi nu poate fi mai mare de 100% din baza de calcul folosită la stabilirea pensiei.”

Autorii exceptiei sustin că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale înscrise în art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, conform cărora “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că dispozitiile art. 25 din Legea nr. 164/2001 trebuie coroborate cu cele ale art. 24 si 78 alin. (1) din aceeasi lege, potrivit cărora:

- Art. 24: “Cadrele militare care au o vechime în serviciu mai mare de 30 de ani bărbatii si 25 de ani femeile beneficiază, pentru fiecare an în plus, de un spor la pensie de 2% din baza de calcul folosită la stabilirea pensiei.”;

- Art. 78 alin. (1); “Pentru cadrele militare în activitate care se pensionează în conditiile prezentei legi si care au contribuit la fondul de pensie suplimentară se acordă la stabilirea pensiei, în conditiile art. 22-24, un spor procentual de:

a) 3% pentru o vechime a contributiei între 5-15 ani;

b) 6% pentru o vechime a contributiei între 15-25 ani;

c) 9% pentru o vechime a contributiei peste 25 de ani.”

Textul art. 25 din Legea nr. 164/2001 nu contine nici o dispozitie discriminatorie si nu instituie privilegii. În acest text se enuntă doar principiul general valabil în sistemul public de pensii, potrivit căruia cuantumul pensiei nu poate depăsi venitul în mod obligatoriu asigurat în cadrul asigurărilor sociale de stat. Cu respectarea acestui principiu, fiecare pensionar militar beneficiază de pensie în cuantumul rezultat în raport cu vechimea în activitate si venitul realizat anterior pensionării. Referirea autorilor exceptiei la inegalitatea dintre beneficiarii sistemului public de pensii si cei ai sistemului pensiilor militare nu constituie un argument în favoarea admiterii exceptiei, deoarece, în general, pensiile militare sunt chiar mai avantajoase decât cele reglementate de Legea nr. 19/2000, putând ajunge la nivelul venitului brut din ultima lună de activitate. De asemenea, aceste pensii sunt mai avantajoase decât cele ale magistratilor, la care baza de calcul este valoarea netă a indemnizatiilor realizate, iar nu cea brută, cum este cazul militarilor.

Curtea nu poate retine nici argumentul îmbogătirii statului fără justă cauză, ca urmare a plafonării pensiei la 100% din baza de calcul a acesteia, deoarece, pe de o parte, dispozitiile art. 992 din Codul civil nu sunt aplicabile în spetă, iar pe de altă parte, controlul de constitutionalitate implică examinarea conformitătii textului criticat cu Legea fundamentală, iar nu cu un alt text de lege.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, exceptie ridicată de Mihai Hitruc în Dosarul nr. 4.116/2002 al Tribunalului Iasi si de Ioan Barbu Ciochină în Dosarul nr. 4.235/2002 al aceleiasi instante.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 ianuarie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mădălina Stefania Diaconu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 58

din 6 februarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, ale art. 215 alin. 3 din Codul penal si ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, ale art. 215 alin. 3 din Codul penal si ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicată de Dorin Andronic în Dosarul nr. 404/2000 al Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 4 februarie 2003 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la 6 februarie 2003.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 septembrie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 404/2000, Curtea de Apel Târgu Mures - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, ale art. 215 alin. 3 din Codul penal si ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995. Exceptia a fost ridicată de Dorin Andronic, inculpat apelant în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 sunt contrare prevederilor art. 11 si 20 din Constitutie, cu referire la dispozitiile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privitoare la dreptul la un proces echitabil. Se afirmă că un singur judecător nu poate asigura si garanta impartialitatea judecării unei cauze, iar ca argument se invocă existenta unui proiect de lege pentru organizarea judecătorească care prevede că, în primă instantă, cauzele urmează să fie judecate de complete formate din doi judecători.

Dispozitiile art. 215 alin. 3 din Codul penal sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind în contradictie cu prevederile art. 11, 20, art. 23 alin. (9) si ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală. Se arată în acest sens că textul de lege criticat “încalcă libertatea comertului, libertatea contractuală si în acelasi timp statuează o sanctiune penală în conditiile în care eroarea contractuală nu poate fi sanctionată decât cu sanctiunea civilă a nulitătii”. De asemenea, se sustine că “sanctiunea penală a erorii contractuale contravine si art. 1 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care statuează imposibilitatea sanctiunilor penale în materia obligatiilor contractuale”.

Referitor la dispozitiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, autorul exceptiei sustine că acestea încalcă prevederile art. 16 din Constitutie, referitoare la egalitatea în drepturi, si pe cele ale art. 14 din Conventia pentru

apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării. Se apreciază că dispozitiile legale criticate reglementează un statut privilegiat pentru avocatii străini în exercitarea activitătilor profesionale de asistentă si reprezentare juridică, fată de alte categorii de juristi ce exercită activităti profesionale în România, permitând avocatilor străini să-si exercite activitătile profesionale prin forme specifice de exercitare a acestor activităti, înfiintate în străinătate, respectiv societăti de exercitiu liberal al activitătilor de consultantă, asistentă si reprezentare juridică tip societate cu răspundere limitată sau societate pe actiuni.

Curtea de Apel Târgu Mures - Sectia penală consideră exceptia neîntemeiată. În ceea ce priveste dispozitiile art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, se arată că acestea nu pot fi considerate neconstitutionale, deoarece Legea nr. 92/1992, fiind o lege organică, stabileste componenta completului de judecată învestit cu solutionarea cauzelor cu grad sporit de dificultate, principiile ce trebuie să guverneze activitatea de judecată desfăsurată de către un magistrat judecător, conduita pe care trebuie să o aibă acesta la solutionarea cauzelor ce îi sunt repartizate. Referitor la prevederile art. 215 alin. 3 din Codul penal, instanta arată că prin Decizia nr. 58 din 23 martie 2000 Curtea Constitutională a constatat că acestea nu contravin prevederilor constitutionale. Cât priveste dispozitiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, instanta consideră că acestea se armonizează cu restul dispozitiilor cuprinse în acest act normativ si că ele sunt constitutionale.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Presedintele Camerei Deputatilor arată că litigiul în care a fost ridicată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 se află în etapa apelului, iar la instanta de fond, al cărei complet este criticat sub aspectul compunerii sale, nu s-a ridicat această exceptie. De aceea, se apreciază că solutionarea cauzei în apel nu depinde de prevederile art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, care privesc compunerea completului la judecarea cauzei în primă instantă. Pe de altă parte, analizând si pe fond exceptia de neconstitutionalitate, se apreciază că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate si nici celor ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Cu privire la dispozitiile art. 215 alin. 3 din Codul penal, presedintele Camerei Deputatilor arată că aceasta a mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutională pronuntându-se în sensul respingerii exceptiei. În sfârsit, se apreciază că nici exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 nu este întemeiată.

Guvernul apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată. Se arată că dispozitiile art. 17 din Legea nr. 92/1992 nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei si că, prin dispozitiile legale privind incompatibilitătile, numirea, promovarea si eliberarea din functie a magistratilor, legislatia română răspunde exigentelor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În ceea ce priveste dispozitiile art. 215 alin. 3 din Codul penal, este evocată jurisprudenta instantei constitutionale.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată sub toate aspectele. Se apreciază că, fată de obiectul procesului penal în care a fost ridicată, si anume contestarea condamnării autorului pentru exercitarea fără drept a profesiei de avocat, exceptia ce vizează dispozitiile Legii nr. 51/1995 poate avea un scop abuziv, anume acela de a împiedica aplicarea prevederilor legale care interzic juristilor care nu au calitatea de avocati să practice avocatura.

Presedintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, care privesc compunerea completului la judecarea cauzei în primă instantă, ale art. 215 alin. 3 din Codul penal, referitoare la înselăciunea în conventii, si ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, modificată si completată prin Legea nr. 489/2002, referitoare la exercitarea profesiei de către avocati străini. Textele legale criticate au următorul continut:

- Art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992: “Cauzele date, potrivit legii, în competenta de primă instantă a judecătoriilor, tribunalelor si curtilor de apel se judecă de un singur judecător.”;

- Art. 215 alin. 3 din Codul penal: “Inducerea sau mentinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârsită în asa fel încât, fără această eroare, cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în conditiile stipulate, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distinctiile acolo arătate.”;

- Art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 (introdus prin Legea nr. 489/2002): “În cazul tuturor formelor de exercitare a profesiei de către avocatii străini se pot utiliza denumirea si numele formei de exercitare a profesiei din tară sau din străinătate, în conditiile prezentului articol.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece nici una dintre dispozitiile legale criticate nu aduce atingere revederilor constitutionale sau actelor internationale invocate de autorul exceptiei.

I. O primă critică de neconstitutionalitate vizează dispozitiile art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, privitoare la judecarea în complet format dintr-un singur judecător. Sub acest aspect, se consideră că textul legal criticat este contrar prevederilor art. 11 si 20 din Constitutie, cu referire la prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privitoare la dreptul la un proces echitabil. Se sustine că un complet de un singur judecător nu poate asigura o judecată impartială si se invocă un proiect de lege care prevede judecata în complete de doi judecători, ca o recunoastere a neconstitutionalitătii textului criticat.

Curtea constată că sustinerile autorului exceptiei sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, stabilirea competentei si procedura de judecată sunt atributul exclusiv al autoritătii legiuitoare, iar în conformitate cu prevederile constitutionale ale art. 123 alin. (2), judecătorii sunt independenti si se supun numai legii. În aplicarea dispozitiilor constitutionale, Legea nr. 92/1992 stabileste componenta completului de judecată si conduita pe care trebuie să o aibă acesta la solutionarea cauzelor ce îi sunt repartizate.

Totodată, este de observat că dispozitiile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, invocat de autorul exceptiei, nu cuprind cerinta ca instanta care judecă litigiile în primă instantă să aibă în compunere un anumit număr de judecători, ci lasă libertate autoritătii legiuitoare nationale să instituie acea instantă independentă si impartială, care să asigure judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzelor.

Sub aspectul impartialitătii, atât Legea fundamentală, cât si Legea nr. 92/1992 prevăd dreptul si obligatia judecătorilor de a se supune numai legii, activitatea de judecată desfăsurându-se, potrivit legii, strict în limitele cadrului legal.

În spetă, dacă autorul exceptiei s-ar fi îndoit de impartialitatea judecătorului în prima instantă, ar fi avut la dispozitie mijloacele de apărare prevăzute de lege. Invocarea, în motivarea exceptiei, a existentei unui proiect de lege pentru organizarea judecătorească, prin care nu se admite judecarea în complet format dintr-un singur judecător, nu este relevantă, neavând nici o concludentă pentru solutionarea acesteia.

II. Cea de a doua critică de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 215 alin. 3 din Codul penal, despre care autorul exceptiei sustine că ar fi contrare art. 11, 20, art. 23 alin. (9) si art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, precum si art. 1 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care interzic privarea de libertate pentru datorii.

Analizând sustinerile formulate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, deoarece textul de lege criticat nu sanctionează neplata datoriei, astfel cum arată autorul exceptiei, ci escrocheria practicată la încheierea sau executarea unui contract, ca atentat la bunurile persoanei prin amăgire, infractiune prevăzută în toate legislatiile penale.

De altfel, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal, prin Decizia nr. 58 din 23 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 23 mai 2000, respingând exceptia ca neîntemeiată.

III. În sfârsit, o ultimă critică de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 489/2002, referitoare la conditiile de exercitare a profesiei de avocat. În opinia autorului exceptiei, aceste dispozitii sunt contrare prevederilor art. 16 din Constitutie, referitoare la egalitatea în drepturi, si ale art. 14 din Conventie, referitoare la interzicerea discriminării. Se motivează că aceste dispozitii creează un statut privilegiat pentru avocatii străini care exercită profesia în România.

Aceste critici nu pot fi retinute. Completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat s-a făcut după studierea legislatiei similare din celelalte state europene, a celorlalte dispozitii legale în domeniul drepturilor omului si al dreptului muncii. Nu se poate afirma că legea ar admite practicarea avocaturii de către persoane care nu au calitatea de avocat. Faptul că autorul exceptiei înfiintase, în anul 1991, în temeiul Legii nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, o societate care avea ca obiect, printre altele, acordarea de consultantă juridică, nu îl absolvă de răspundere pentru nerespectarea Legii nr. 51/1995.

Criticile de neconstitutionalitate fiind neîntemeiate, exceptia urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, ale art. 215 alin. 3 din Codul penal si ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicată de Dorin Andronic în Dosarul nr. 404/2000 al Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia penală.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 februarie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII SI FAMILIEI

ORDIN

pentru aprobarea Normelor tehnice privind asigurarea curăteniei, dezinfectiei, efectuarea sterilizării si păstrarea sterilitătii obiectelor si materialelor sanitare în unitătile sanitare de stat si private

 

Având în vedere dispozitiile Legii nr. 100/1998 privind asistenta de sănătate publică, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii si Familiei, cu modificările si completările ulterioare,

văzând Referatul Directiei generale de sănătate publică nr. DB 2.284/2003,

ministrul sănătătii si familiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele tehnice privind asigurarea curăteniei, dezinfectiei, efectuarea sterilizării si păstrarea sterilitătii obiectelor si materialelor sanitare în unitătile sanitare de stat si private, prevăzute în anexele nr. 1 si 2*) care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Nerespectarea prevederilor prezentului ordin se sanctionează conform Legii nr. 98/1994 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele legale de igienă si sănătate publică, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 3. - Directia generală de sănătate publică, Directia generală a bugetului, Inspectia Sanitară de Stat, ministerele cu retea sanitară proprie si toate unitătile care desfăsoară activităti medicale, indiferent de forma de organizare, vor duce la îndeplinire dispozitiile prezentului ordin.

Art. 4. - La data publicării prezentului ordin orice alte dispozitii contrare îsi încetează aplicabilitatea.

Art. 5. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii si familiei,

Daniela Bartos

 

Bucuresti, 6 martie 2003.

Nr. 185.

*) Anexele nr. 1 si 2 se publică ulterior.