MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 171 (XV) - Nr. 784 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Joi, 6 noiembrie 2003

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 335 din 16 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 82/2003

Decizia nr. 352 din 23 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (3) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 118/1999 privind înfiintarea si utilizarea Fondului national de solidaritate, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 366/2001, precum si a ordonantei de urgentã în întregul sãu

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

1.237. - Hotãrâre privind transmiterea unei pãrti dintr-un imobil din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Administratiei si Internelor în domeniul public al comunei Tuglui si în administrarea Consiliului Local al Comunei Tuglui, judetul Dolj

1.240. - Hotãrâre privind trecerea unui imobil situat în municipiul Medias din domeniul public al statului în domeniul public al municipiului Medias, judetul Sibiu

1.241. - Hotãrâre privind trecerea unor imobile din domeniul public al statului, respectiv din domeniul privat al statului, si din administrarea Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului în domeniul public al orasului Panciu si în administrarea Consiliului Local al Orasului Panciu, judetul Vrancea

1.246. - Hotãrâre pentru aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli pe anul 2004 ale Companiei Nationale “Imprimeria Nationalã” - S.A. si Companiei Nationale “Loteria Românã” - S.A., unitãti economice de interes public national, aflate sub autoritatea Ministerului Finantelor Publice

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 335

din 16 septembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 82/2003

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 82/2003, exceptie ridicatã de Banca Internationalã a Religiilor în Dosarul nr. 351/2003 al Curtii de Apel Ploiesti.

La apelul nominal se constatã lipsa pãrtilor, fatã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.

Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea exceptiei ca nefondatã. Se aratã cã dispozitiile art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 155 din 17 aprilie 2003, Curtea Constitutionalã a respins exceptia de neconstitutionalitate, ca fiind inadmisibilã, iar în cauzã nu sunt elemente noi de naturã sã modifice aceastã jurisprudentã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:

Prin Încheierea din 18 februarie 2003, pronuntatã în Dosarul nr. 351/2003, Curtea de Apel Ploiesti a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, exceptie ridicatã de Banca Internationalã a Religiilor.

În motivarea exceptiei, autorul acesteia sustine, atât în memoriul depus în instantã, cât si oral, în fata instantei, cã dispozitiile criticate se aplicã si procedurilor nedeschise pânã la data intrãrii în vigoare a ordonantei, încãlcându-se astfel “principiul neretroactivitãtii legii civile prevãzut de art. 15 alin. (2) din Constitutie”.

Curtea de Apel Ploiesti considerã cã exceptia este neîntemeiatã, întrucât textul respectiv “ridicã probleme de interpretare si nu de neconstitutionalitate”.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciazã cã exceptia este neîntemeiatã, sustinând cã dispozitiile criticate sunt “tranzitorii, de aplicare a legii procesuale în timp si vizeazã proceduri deja deschise sub imperiul reglementãrilor legale anterioare. Asadar, sub nici o formã nu se poate vorbi despre o retroactivitate în cazul dispozitiilor art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002”.

Totodatã se apreciazã cã, “deoarece art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 nu acoperã si procedurile pornite anterior intrãrii în vigoare a acestuia, [...] solutionarea acestui conflict de aplicare a legilor în timp urmeazã a se realiza în conformitate cu principiile de drept comun consacrate de Codul de procedurã civilã care, potrivit art. 128 din Legea nr. 64/1995, completeazã dispozitiile acestui ultim act normativ citat”.

Guvernul precizeazã, în punctul sãu de vedere, cã, “întrucât cerinta unui cuantum minim al creantei reprezintã o conditie a exercitãrii actiunii reglementate de Legea nr. 64/1995, respectiv o conditie ce trebuie sã fie îndeplinitã de dreptul subiectiv civil afirmat pentru ca acesta sã poatã fi exercitat, aceasta nu se poate aprecia decât prin raportarea la momentul sesizãrii instantei, deci al pornirii procedurii insolventei. Deoarece la momentul sesizãrii instantei legea nu prevedea cerinta unui cuantum minim al creantei drept conditie necesarã pentru exercitarea actiunii, rezultã cã impunerea acesteia în cazul de fatã ar constitui, într-adevãr, o aplicare retroactivã a dispozitiilor pct. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002”. În concluzie, Guvernul considerã cã în cauzã se pune problema aplicãrii de cãtre instantã a legii în timp, iar nu cea a constitutionalitãtii textului.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comuni- cat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 82 din 13 martie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie

2003, text care are urmãtorul cuprins: “Procedurile deschise pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonante vor continua sã fie administrate si lichidate conform prevederilor legale în vigoare anterioare modificãrilor si completãrilor aduse Legii nr. 64/1995 prin prezenta ordonantã”.

Critica de neconstitutionalitate adusã acestui text se bazeazã pe sustinerea cã dispozitiile respective retroactiveazã în ceea ce priveste procedurile pornite, dar nedeschise pânã la data intrãrii în vigoare a ordonantei, încãlcându-se astfel prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie.

Dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie, invocate în sustinerea exceptiei, prevãd cã “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile”.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã dispozitiile art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 au mai format obiect al controlului de constitutionalitate, invocându-se tot încãlcarea art. 15 alin. (2) din Constitutie. Astfel, Curtea Constitutionalã, prin Decizia nr. 155 din 17 aprilie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 23 iunie 2003, a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, ca fiind inadmisibilã. În esentã, Curtea a retinut în considerentele deciziei cã textul criticat “contine dispozitii tranzitorii de aplicare a procedurilor pornite în temeiul Legii nr. 64/1995 si vizeazã, potrivit optiunii legiuitorului, pe cele deschise sub imperiul reglementãrilor anterioare. Art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995, astfel cum a fost modificat si completat prin art. I pct. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, a introdus conditia unui plafon minim valoric al creantei, pentru creditorii mentionati la alin. (1)”.

Prin decizia mentionatã Curtea a mai retinut urmãtoarele: “Admisibilitatea cererilor introductive de deschidere a procedurii prevãzute de Legea nr. 64/1995, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, formulate anterior intrãrii în vigoare a dispozitiilor criticate ale Ordonantei Guvernului nr. 38/2002, în cazul în care judecãtorul-sindic nu a pronuntat încã încheierea de deschidere a procedurii (devenitã sentintã prin art. I pct. 32 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 care a modificat art. 31 alin. (1) din Legea nr. 64/1995), în functie de conditia plafonului valoric cu privire la cuantumul creantei, introdusã prin art. I pct. 30 din ordonanta care a modificat dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, pusã în discutie de cãtre instante, este, în mod evident, asa cum subliniazã si Guvernul în punctul sãu de vedere, o problemã de interpretare si aplicare în timp a legii, asupra cãreia, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) teza ultimã din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea Constitutionalã nu se poate pronunta, fiind de competenta exclusivã a instantelor judecãtoresti.

Sub acest aspect, jurisprudenta Curtii Constitutionale a statuat în mod constant cã nu intrã în competenta Curtii controlul aplicãrii dispozitiilor unei legi sub raportul actiunii lor în timp. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 283 din 1 iulie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 24 iulie 1997, si Decizia nr. 171 din 2 noiembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999.

Pe de altã parte, Curtea observã cã si în situatia în care s-ar pune problema unei eventuale omisiuni a legiuitorului de a statua asupra situatiei procedurilor pornite, care nu fuseserã încã deschise la data intrãrii în vigoare a ordonantei criticate, exceptia este inadmisibilã, întrucât conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea nu poate completa sau modifica prevederea legalã supusã controlului de constitutionalitate”.

De altfel, în punctul de vedere transmis Curtii în acest dosar, Guvernul apreciazã cã “deoarece la momentul sesizãrii instantei legea nu prevedea cerinta unui cuantum minim al creantei drept conditie necesarã pentru exercitarea actiunii, rezultã cã impunerea acesteia în cazul de fatã ar constitui, într-adevãr, o aplicare retroactivã a dispozitiilor pct. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002”. Acest lucru reprezintã însã o chestiune de interpretare si aplicare a legii si nu una de constitutionalitate.

Astfel fiind, solutia Curtii în decizia sus-mentionatã si considerentele care au stat la baza ei îsi pãstreazã valabilitatea si în cauza de fatã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudentei.

Fatã de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilã, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii udiciare si a falimentului, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 82/2003, exceptie ridicatã de Banca Internationalã a Religiilor în Dosarul nr. 351/2003 al Curtii de Apel Ploiesti.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 16 septembrie 2003.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 352

din 23 septembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (3) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 118/1999 privind înfiintarea si utilizarea Fondului national de solidaritate, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 366/2001, precum si a ordonantei de urgentã în întregul sãu

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Aurelia Popa - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (3) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 118/1999 privind înfiintarea si utilizarea Fondului national de solidaritate, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 366/2001, precum si a ordonantei de urgentã în întregul sãu, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Trifoi Impex” - S.R.L. Târgu Mures în Dosarul nr. 10.042/2001 al Judecãtoriei Târgu Mures.

La apelul nominal se constatã lipsa pãrtilor, fatã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 170C/2003, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicatã de aceleasi pãrti în Dosarul nr. 8.447/2001 al Judecãtoriei Târgu Mures.

La apelul nominal se constatã lipsa pãrtilor, fatã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor, având în vedere identitatea de obiect si de pãrti a acestora.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 170C/2003 la Dosarul nr. 169C/2003, care a fost primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public considerã cã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (3) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 118/1999 este neîntemeiatã. Se aratã cã aceste prevederi au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 334/2002, Curtea a respins exceptia ca nefondatã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin încheierile din 28 noiembrie 2002 si 18 octombrie 2002, pronuntate în dosarele nr. 10.042/2001 si nr. 8.447/2001, Judecãtoria Târgu Mures a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (3) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 118/1999 si, respectiv, a dispozitiilor întregii ordonante, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Trifoi Impex” - S.R.L. Târgu Mures.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate în Dosarul nr. 10.042/2001, autorul acesteia sustine cã textul criticat este neconstitutional, întrucât “refuzul de a colecta taxa de timbru social conduce la retinerea acesteia din veniturile persoanei juridice, [ceea ce] contravine principiilor constitutionale conform cãrora «dreptul de proprietate este garantat», «Proprietatea privatã este în conditiile legii inviolabilã» si «Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã si prealabilã despãgubire», principii înscrise în art. 41 si art. 135 din Constitutia României”.

Conform sustinerilor autorului exceptiei, “aplicarea art. 4 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 118/1999 echivaleazã cu o confiscare”.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, formulatã în Dosarul nr. 8.447/2001, în însusi cuprinsul plângerii, autorul exceptiei considerã cã “obligarea unei societãti comerciale, printr-o dispozitie a unei ordonante de urgentã, de a colecta de la persoane fizice o taxã, fãrã a se obtine în prealabil acordul de vointã al angajatilor sãi, în schimbul unui comision neacoperitor al cheltuielilor fãcute de societate prin aducerea la îndeplinire a prevederilor respectivei ordonantei (1%) contravine art. 39 alin. (1) din Constitutie, care prevede cã munca fortatã este interzisã”.

Judecãtoria Târgu Mures considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este nefondatã. Argumentându-si aceastã opinie, în Dosarul nr. 10.042/2001 se apreciazã cã, “potrivit art. 41 alin. (8) din Constitutie, bunurile destinate, folosite sau rezultate din contraventii pot fi confiscate, în conditiile legii”. Or, aratã instanta, “în ipoteza refuzului de colectare, constituire si virare a taxei de timbru social, bugetul de stat suferã un prejudiciu care trebuie acoperit. În acest caz, retinerea taxei de timbru social din veniturile celui care refuzã colectarea, constituirea si virarea taxei reprezintã o mãsurã de despãgubire pentru paguba cauzatã ca urmare a activitãtii contraventionale. Ca atare, suma retinutã fiind rezultatã din activitatea contraventionalã, devin aplicabile prevederile art. 41 alin. (8) din Constitutie”.

În ceea ce priveste argumentarea instantei în Dosarul nr. 8.447/2001, s-a retinut legitimitatea constitutionalã a instituirii taxei care trebuie colectatã si plãtitã de organizatorii jocurilor de noroc. Pentru îndeplinirea acestei obligatii legale, aratã instanta, organizatorii jocurilor de noroc sunt obligati “sã angajeze salariati care sã presteze munca adecvatã perceperii si virãrii taxei de timbru social. Potentialii salariati, la negocierile privind încheierea contractelor de muncã, sunt liberi sã accepte sau nu atributia de serviciu de a presta munca de colectare si virare a taxei de timbru social”. În consecintã, retine instanta, “prestarea muncii de colectare si virarea taxei de timbru nu reprezintã o muncã fortatã”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul considerã exceptia ca fiind neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se aratã cã prevederea criticatã “nu poate fi socotitã neconstitutionalã, fiind vorba despre o mãsurã de conformare cu legea în cazul neîndeplinirii obligatiei de virare a taxelor de timbru social, din proprie initiativã, de cãtre persoanele juridice si fizice care sunt obligate sã le încaseze, în contul Fondului national de solidaritate”. Se sustine cã mãsurile contributive prevãzute de Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 118/1999 din veniturile unor sectoare de activitate prestatoare de servicii sau de comercializare a unor produse considerate de lux sunt “menite sã conducã la reducerea sãrãciei în familiile aflate în situatii de extremã dificultate si nicidecum nu aduc atingere valorilor constitutionale ale proprietãtii”. Sunt invocate de cãtre Guvern, în acest sens, dispozitiile constitutionale ale art. 41 alin. (1) teza finalã, ale art. 43 alin. (1), precum si cele ale art. 53 alin. (1) si (3).

Totodatã în raport cu dispozitiile art. 39 alin. (1) din Constitutie, care stabileste cã “munca fortatã este interzisã”, Guvernul apreciazã cã “prevederile art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 118/1999 nu vin, în nici un fel, în conflict cu aceste dispozitii constitutionale”. Se sustine, în argumentarea acestui punct de vedere, cã ordonanta de urgentã criticatã “nu reglementeazã raporturi de muncã fortatã ci, în aplicarea principiului solidaritãtii nationale, stabileste unele mãsuri contributive din veniturile unor sectoare de activitate în care se presteazã servicii sau se comercializeazã produse considerate de lux, menite sã conducã la reducerea sãrãciei în familiile aflate în situatii de extremã dificultate”.

Avocatul Poporului considerã exceptia ca nefondatã. În esentã, punctul de vedere prezentat considerã cã sinstituirea, prin dispozitiile ordonantei, a unei taxe asupra jocurilor de noroc nu reprezintã o încãlcare a dreptului de proprietate si nici o violare a acestuia, întrucât dreptul de proprietate obligã, asa cum stabileste alin. (6) al art. 41 din Constitutie, la respectarea si a celorlalte sarcini, care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului”. Or, sustine Avocatul Poporului, “taxa de timbru social a fost stabilitã prin lege, în deplinã concordantã cu art. 138 alin. (1) si art. 134 alin. (2) lit. f) din Constitutie”. Avocatul Poporului face referire, în punctul sãu de vedere, si la jurisprudenta Curtii Constitutionale prin care s-a stabilit constitutionalitatea actului normativ criticat prin exceptia ridicatã, mentionând deciziile nr. 302/2002 si nr. 334/2004.

În ceea ce priveste obligatia de colectare, constituire si virare a taxei de timbru social, se apreciazã cã aceastã obligatie apartine .obligatiilor civile normale stabilite de lege”, prevãzutã de art. 39 din Constitutie. În mod normal textul criticat prevede cã “nerespectarea acestei obligatii constituie contraventie, [...] pentru sãvârsirea cãreia persoana în cauzã trebuie sã se supunã rigorilor legii”.

Se mai aratã cã perceperea si virarea taxei de timbru de cãtre angajatii agentilor economici “nu reprezintã muncã fortatã, întrucât fiecare angajat are încheiat cu angajatorul un contract individual de muncã - bazat pe acordul liber de vointã al pãrtilor - din care derivã atributiile sale si pe care trebuie sã le aducã la îndeplinire, iar pentru aceasta primeste o remuneratie corespunzãtoare”.

Referitor la stabilirea unui comision într-un cuantum mai mare decât cel actual (1%), care sã acopere cheltuielile agentului economic în privinta colectãrii taxei de timbru social, Avocatul Poporului considerã cã “acest aspect tine de domeniul legii si nu de cel constitutional”.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulatã, în primul dosar, îl constituie dispozitiile art. 4 alin. (3) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 118/1999 privind înfiintarea si utilizarea Fondului national de solidaritate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 30 iunie 1999, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 366 din 10 iulie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 13 iulie 2001, iar în cel de-al doilea dosar, dispozitiile întregii ordonante.

Textul criticat pentru neconstitutionalitate are urmãtorul cuprins: “Refuzul de colectare, constituire si virare a taxei de timbru social conduce la retinerea taxei de timbru social din veniturile persoanelor fizice si juridice prevãzute la alin. (1).”

În motivarea exceptiei, formulatã prin însãsi plângerea introdusã, este invocatã încãlcarea dispozitiilor art. 41 si 135 din Constitutie.

Din formularea motivelor exceptiei rezultã cã în realitate autorul acesteia se referã numai la prevederile art. 41 alin. (1) teza 1, ale art. 41 alin. (3), precum si ale art. 135 alin. (5) din Constitutie, iar nu la textele art. 41 si 135 din Constitutie, în întregime. Dispozitiile constitutionale respective au urmãtorul continut:

- Art. 41 alin. (1) teza 1 si alin. (3): “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate [...].

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât doar pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã si prealabilã despãgubire.”;

- Art. 135 alin. (6): “Proprietatea privatã este, în conditiile legii, inviolabilã.”

Totodatã, desi prin Încheierea din 18 octombrie 2002 instanta pune în discutia pãrtilor exceptia de neconstitutionalitate a art. 11 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 118/1999, în realitate, critica de neconstitutionalitate are ca obiect ordonanta de urgentã în întregul ei.

1. Analizând critica de neconstitutionalitate, potrivit cãreia “aplicarea art. 4 alin. (3) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 118/1999 echivaleazã cu o confiscare”, intrând în conflict cu prevederile constitutionale care asigurã protectia proprietãtii private, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.

Curtea retine cã dispozitiile criticate au mai fost supuse controlului exercitat de Curtea Constitutionalã.

Astfel, prin Decizia nr. 334 din 3 decembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 23 decembrie 2002, Curtea a respins ca nefondatã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (3) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 118/1999. În considerentele deciziei s-a retinut cã “taxa de timbru social este instituitã în temeiul art. 53 alin. (1) din Constitutie, potrivit cãruia «cetãtenii au obligatia sã contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice»”. De asemenea, Curtea a retinut cã “art. 43 alin. (1) al Legii fundamentale prevede cã statul este obligat sã ia mãsuri «de naturã sã asigure cetãtenilor un nivel de trai decent», iar art. 134 alin. (2) lit. f) reglementeazã obligatia statului de a asigura «crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitãtii vietii»”.

În considerentele deciziei mentionate se mai aratã cã “aceste preocupãri trebuie sã îsi gãseascã corespondenta în mãsuri concrete privitoare la categoria populatiei cu venituri modeste, care reprezintã principalul beneficiar al Fondului national de solidaritate.

O asemenea mãsurã o constiutie instituirea taxei de timbru social asupra jocurilor de noroc, care se întemeiazã pe principiul solidaritãtii sociale”. În final, Curtea conchide cã “plata unei asemenea taxe asupra jocurilor de noroc nu reprezintã o încãlcare a dreptului de proprietate si nici nu echivaleazã cu o violare a proprietãtii private. Legiuitorul poate, în derularea politicilor sale sociale, sã instituie impozite si taxe destinate constituirii unor fonduri care sã contribuie la reducerea sãrãciei în familiile aflate în situatii de extremã dificultate”.

De asemenea, prin Decizia nr. 302 din 12 noiembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 11 decembrie 2002, Curtea Constitutionalã a respins exceptia de neconstitutionalitate având ca obiect Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 118/1999, în întregul sãu.

În esentã, s-a retinut cã “prevederile din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 118/1999, cu modificãrile ulterioare, corespund ansamblului dispozitiilor constitutionale referitoare la impozite si taxe, la caracterul social al statului român, precum si la obligatiile statului cu privire la cresterea calitãtii vietii”. Totodatã Curtea a stabilit cã “nu poate primi sustinerea autorului exceptiei referitoare la încãlcarea dispozitiilor constitutionale privind protectia proprietãtii private si inviolabilitatea acesteia”. Conform considerentelor acestei decizii, “reglementãrile constitutionale referitoare la proprietate, respectiv cele ale art. 41 alin. (1), (3) si (6), precum si cele ale art. 135 alin. (6), nu pot fi opuse, sub nici o formã, obligatiilor ce revin organizatorilor de jocuri de noroc pentru încasarea unor taxe de timbru social, instituite prin lege, si mãsurilor prevãzute pentru asigurarea ritmicitãtii încasãrilor la Fondul national de solidaritate socialã, în vederea asigurãrii posibilitãtii de finantare cu regularitate a cheltuielilor publice cãrora le sunt destinate”.

Curtea a subliniat, în legãturã cu referirea autorului exceptiei la încãlcarea dispozitiilor constitutionale privind exproprierea, cã aceasta nu poate fi primitã, “întrucât mãsura sanctionatorie prevãzutã de alin. (3) al art. 4 din ordonanta de urgentã criticatã nu are nici o legãturã cu prevederile art. 41 alin. (3) din Constitutie, ci reprezintã o consecintã a încãlcãrii unei obligatii nstituite prin lege, faptã care constituie contraventie, potrivit art. 11 din ordonanta de urgentã”.

Fatã de cele de mai sus si tinând seama de faptul cã prin exceptia ridicatã în acest dosar nu se invocã elemente noi de naturã sã modifice jurisprudenta sa, Curtea considerã cã solutiile adoptate si considerentele care au stat la baza acestora îsi pãstreazã valabilitatea si în cauza de fatã.

2. Referitor la cea de-a doua criticã de neconstitutionalitate formulatã cu privire la ansamblul dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 118/1999, invocându-se încãlcarea dispozitiilor art. 39 alin. (1) din Constitutie, Curtea constatã cã este, de asemenea, neîntemeiatã.

Prin Decizia nr. 302/2002 Curtea, solutionând o exceptie cu acelasi obiect, a retinut cã “prevederile din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 118/1999, cu modificãrile ulterioare, corespund ansamblului dispozitiilor constitutionale referitoare la impozite si taxe, la caracterul social al statului român, precum si la obligatiile statului cu privire la cresterea calitãtii vietii. În acest context nu se poate retine cã prevederile legale criticate ar reglementa «munca fortatã» pentru salariatii agentilor economici care organizeazã jocuri de noroc, întrucât, pe de o parte, instituirea obligatiilor de colectare, constituire si virare a taxei de timbru social nu are aceastã semnificatie, iar pe de altã parte, acestea sunt prevãzute în sarcina persoanelor juridice sau fizice care le încaseazã, iar nu în sarcina salariatilor acestora”.

Întrucât în prezenta cauzã nu se invocã elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudente, Curtea retine cã solutia pronuntatã si considerentele care au stat la baza acesteia îsi pãstreazã valabilitatea si în cauza de fatã.

De altfel, Curtea observã cã obligatiile angajatilor persoanelor juridice sau ai persoanelor fizice care organizeazã jocuri de noroc nu sunt prevãzute în ordonanta de urgentã criticatã, ci îsi au izvorul, eventual, în contractul de muncã pe care acestia îl încheie cu persoana juridicã sau cu persoana fizicã în sarcina cãreia legea prevede obligatia de colectare, constituire si virare a taxei de timbru social.

Fatã de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (3) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 118/1999 privind înfiintarea si utilizarea Fondului national de solidaritate, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 366/2001, precum si exceptia de neconstitutionalitate a ordonantei de urgentã în întregul sãu, exceptii ridicate de Societatea Comercialã “Trifoi Impex” - S.R.L. Târgu Mures în dosarele nr. 10.042/2001 si nr. 8.447/2001 ale Judecãtoriei Târgu Mures.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 23 septembrie 2003.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind transmiterea unei pãrti dintr-un imobil din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Administratiei si Internelor în domeniul public al comunei Tuglui si în administrarea Consiliului Local al Comunei Tuglui, judetul Dolj

În temeiul art. 107 din Constitutie, precum si al art. 9 alin. (1) si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã si regimul juridic al acesteia, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - Se aprobã transmiterea unei pãrti dintr-un imobil situat în comuna Tuglui, judetul Dolj, compusã din constructii si terenul aferent, identificatã potrivit anexei care face parte integrantã din prezenta hotãrâre, din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Administratiei si Internelor în domeniul public al comunei Tuglui si în administrarea Consiliului Local al Comunei Tuglui, judetul Dolj.

Art. 2. - Predarea-preluarea pãrtii din imobilul transmis potrivit art. 1 se face pe bazã de protocol încheiat între pãrtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

Art. 3. - Ministerul Administratiei si Internelor îsi va actualiza în mod corespunzãtor datele din evidenta cantitativ-valoricã.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul administratiei si internelor,

Ioan Rus

Ministru delegat pentru administratia publicã,

Gabriel Oprea

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

Bucuresti, 24 octombrie 2003.

Nr. 1.237.

ANEXÃ

DATELE DE IDENTIFICARE

a unei pãrti dintr-un imobil, care se transmite din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Administratiei si Internelor în domeniul public al comunei Tuglui si în administrarea Consiliului Local al Comunei Tuglui, judetul Dolj

Locul unde este situat imobilul	Persoana juridicã de la care se transmite imobilul	Persoana juridicã la care se transmite imobilul	Pozitia din inventarul bunurilor care fac parte din domeniul public al statului	Caracteristicile tehnice ale imobilului
Comuna Tuglui, judetul Dolj	Statul român - Ministerul Administratiei si Internelor	Comuna Tuglui, Consiliul Local al Comunei Tuglui, judetul Dolj	Constructii (clãdire-parter, structurã din beton, zidãrie din cãrãmidã, acoperis, terasã) Suprafata construitã = 318 m2 Suprafata desfãsuratã = 318 m2 Suprafata terenului aferent = 2.431 m2	Partea de imobil face parte integrantã din imobilul înregistrat la Ministerul Finantelor Publice cu nr. de inventar 114.690, potrivit Hotãrârii Guvernului nr. 45/2003

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind trecerea unui imobil situat în municipiul Medias din domeniul public al statului în domeniul public al municipiului Medias, judetul Sibiucopyrightdsc.net

În temeiul art. 107 din Constitutie, al art. 9 alin. (1) si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã si regimul juridic al acesteia, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - Se aprobã trecerea unui imobil, compus din clãdire si terenul aferent, identificat potrivit anexei care face parte integrantã din prezenta hotãrâre, din domeniul public al statului si din administrarea Bãncii Nationale a României în domeniul public al municipiului Medias, judetul Sibiu, si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Medias.

Art. 2. - Predarea-preluarea imobilului transmis potrivit art. 1 se face pe bazã de protocol încheiat între pãrtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul administratiei si internelor,

Ioan Rus

Ministru delegat pentru administratia publicã,

Gabriel Oprea

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

Bucuresti, 24 octombrie 2003.

Nr. 1.240.

ANEXÃ

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilului care trece din domeniul public al statului si din administrarea Bãncii Nationale a României - filiala Medias, în domeniul public al municipiului Medias si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Medias, judetul Sibiu

Locul unde este situat imobilul	Persoana juridicã de la care se transmite imobilul	Persoana juridicã la care se transmite imobilul	Numãrul atribuit de Ministerul Finantelor Publice conform Hotãrârii Guvernului nr. 45/2003	Caracteristicile tehnice ale imobilului
Municipiul Medias, str. Nicolae Iorga nr. 2, judetul Sibiu	Statul român si din administrarea Bãncii Nationale a României	Municipiul Medias, în administrarea Consiliului Local al Municipiului Medias	96.934 (anexa nr. 28) 96.935 (anexa nr. 28)	Clãdire: - suprafata construitã = 500 m2 - CF 2220, nr. topo 214 Teren: - suprafata = 1.433 m2 - CF 2220, nr. topo 214

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind trecerea unor imobile din domeniul public al statului, respectiv din domeniul privat al statului, si din administrarea Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului în domeniul public al orasului Panciu si în administrarea Consiliului Local al Orasului Panciu, judetul Vrancea

În temeiul art. 107 din Constitutie, al art. 9 alin. (1), al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã si regimul juridic al acesteia, cu modificãrile si completãrile ulterioare, precum si al art. 11 lit. m) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - Se aprobã trecerea unui imobil, situat în orasul Panciu, judetul Vrancea, având datele de identificare prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre, din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului în domeniul public al orasului Panciu si în administrarea Consiliului Local al Orasului Panciu, judetul Vrancea.

Art. 2. - Se aprobã trecerea unui teren, situat în orasul Panciu, judetul Vrancea, având datele de identificare prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre, din domeniul privat al statului si din administrarea Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului în domeniul public al orasului Panciu si în administrarea Consiliului Local al Orasului Panciu, judetul Vrancea.

Art. 3. - Predarea-preluarea imobilelor transmise potrivit art. 1 si 2 se face pe bazã de protocol încheiat între pãrtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul administratiei si internelor,

Ioan Rus

Ministru delegat pentru administratia publicã,

Gabriel Oprea

Ministrul agriculturii, pãdurilor, apelor si mediului,

Ilie Sârbu

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

Bucuresti, 24 octombrie 2003.

Nr. 1.241.

ANEXÃ

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilelor care se transmit în domeniul public al orasului Panciu si în administrarea Consiliului Local

al Orasului Panciu, judetul Vrancea

Denumirea si locul unde sunt situate imobilele	Persoana juridicã de la care se transmite imobilul	Persoana juridicã la care se transmite imobilul	Caracteristicile tehnice ale imobilului
Intravilan Tarlaua 42, parcelele: 2466, 2467, 2468, 2469, 2470, 2471, 2472, 2473, 2474 Orasul Panciu, Str. Independentei nr. 6, judetul Vrancea	Statul român, Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului	Orasul Panciu - Consiliul Local al Orasului Panciu	Suprafata construitã = 1.850 m2 Suprafata desfãsuratã = 2.408 m2 Suprafata curtii = 5.800 m2. Nr. atribuit de Ministerul Finantelor Publice: 62.590 Codul de clasificare: 8.29.06
Extravilan Tarlaua 155, parcela 2505 Orasul Panciu Str. Independentei nr. 6, judetul Vrancea	Statul român, Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului	Orasul Panciu - Consiliul Local al Orasului Panciu	Suprafata totalã = 27.245 m2, din care: - arabil = 20.503 m2 - vie = 2.664 m2 - livadã = 4.078 m2

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

pentru aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli pe anul 2004 ale Companiei Nationale “Imprimeria Nationalã” - S.A. si Companiei Nationale “Loteria Românã” - S.A., unitãti economice de interes public national, aflate sub autoritatea Ministerului Finantelor Publice

În temeiul art. 107 din Constitutie si al Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 79/2001 privind întãrirea disciplinei economico-financiare si alte dispozitii cu caracter financiar, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 59/2002,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - (1) Se aprobã bugetele de venituri si cheltuieli pe anul 2004 ale Companiei Nationale “Imprimeria Nationalã” - S.A. si Companiei Nationale “Loteria Românã” - S.A., aflate sub autoritatea Ministerului Finantelor Publice, prevãzute în anexele nr. 1 si 2*) care fac parte integrantã din prezenta hotãrâre.

(2) Defalcarea pe trimestre a indicatorilor aprobati, prevãzuti în bugetele de venituri si cheltuieli ale celor douã unitãti economice, se va face de cãtre Ministerul Finantelor Publice în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

Art. 2. - (1) Compania Nationalã “Loteria Românã” - S.A. este abilitatã sã asigure fonduri necesare finantãrii lucrãrilor de modernizare la stadionul din incinta Complexului Sportiv National .Lia Manoliu”, preconizate pentru anul 2004.

(2) Utilizarea fondurilor alocate se va putea face numai în conditiile aprobãrii prin hotãrâre a Guvernului a indicatorilor tehnico-economici aferenti lucrãrilor de modernizare.

Art. 3. - (1) Cheltuielile totale aferente veniturilor totale înscrise în bugetele de venituri si cheltuieli ale unitãtilor economice prevãzute la art. 1 reprezintã limite maxime si nu pot fi depãsite decât în cazuri justificate si numai cu aprobarea Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor Publice, si cu avizul Ministerului Muncii, Solidaritãtii Sociale si Familiei.

(2) În cazul în care în executie se înregistreazã depãsiri ale veniturilor aprobate, unitãtile economice vor putea efectua cheltuieli, în functie de realizarea veniturilor, cu încadrarea în indicatorii de eficientã aprobati.

Art. 4. - (1) Nerespectarea prevederilor art. 2 constituie contraventie si se sanctioneazã cu amendã de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei.

(2) Contraventiei prevãzute la alin. (1) i se aplicã prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile ulterioare.

(3) Contraventia se constatã si amenda se aplicã de cãtre organele de control financiar ale statului, împuternicite potrivit legii, persoanelor vinovate de nerespectarea prevederilor prezentei hotãrâri.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Ministrul muncii, solidaritãtii sociale si familiei, Elena Dumitru

Bucuresti, 24 octombrie 2003.

Nr. 1.246.

---

*) Anexele nr. 1 si 2 se comunicã Ministerului Finantelor Publice.