MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul 171 (XV) - Nr. 789 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE
ACTE Luni, 10 noiembrie 2003
SUMAR
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 323
din 9 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 3712 alin.
2 si 3 din Codul de procedură civilă
Decizia nr. 388
din 16 octombrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 1, art. 2 alin. (1) lit. b) si ale art. 4 din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 102/2002 privind unele măsuri pentru stimularea
cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor în imobilele ce
fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în
valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii,
îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi
combinate dezafectate, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 78/2003
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE
ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
1.331. - Decizie a presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Comunicatii privind stabilirea procedurii de solutionare a litigiilor ce intră în competenta Autoritătii Nationale de Reglementare în Comunicatii
1.332. - Decizie
a presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Comunicatii privind
raportarea unor date statistice de către furnizorii de retele si servicii de
comunicatii electronice
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 9 septembrie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
3712 alin. 2 si 3 din Codul
de procedură civilă
Nicolae Popa - presedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Ioan Vida - judecător
Florentina Baltă - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3712
alin. 2 si 3 din Codul de procedură civilă, exceptie
ridicată de Ioana Ionescu Botezatu în Dosarul nr. 309/C/2003 al Tribunalului
Vrancea – Sectia civilă.
La apelul nominal se prezintă partea Emil
Taftă, personal, lipsă fiind autoarea exceptiei Ioana Ionescu Botezatu, fată de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, Emil
Taftă solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca nefondată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că dispozitiile
criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul
exceptiei, în acest sens fiind si jurisprudenta constantă a Curtii
Constitutionale, si anume, deciziile nr. 177/2002 si nr. 247/2002.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 24 aprilie 2003,
pronuntată în Dosarul nr. 309/C/2003, Tribunalul Vrancea - Sectia civilă a
sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 3712
alin. 2 si 3 din Codul de procedură civilă, exceptie
ridicată de Ioana Ionescu Botezatu, recurentă într-o cauză având ca obiect
solutionarea unei contestatii la executare.
În motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine că
dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, contravenind principiului
înfăptuirii justitiei în numele legii, principiului realizării justitiei prin
instantele judecătoresti, precum si caracterului public al sedintelor de
judecată, principii consacrate de prevederile constitutionale ale art. 123, 125
si 126. Astfel, prin posibilitatea executorului judecătoresc de a actualiza
sumele cuprinse în titlul executoriu - hotărâre judecătorească, se ajunge la
modificarea sau completarea dispozitivului unei hotărâri judecătoresti, care ar
trebui să fie rezultatul unei judecăti desfăsurate în mod public în fata unei
instante judecătoresti.
Tribunalul Vrancea - Sectia civilă opinează
în sensul că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3712
alin. 2 si ale art. 371 2 alin.
3 teza întâi este neîntemeiată, deoarece aceste dispozitii au în vedere
situatia în care instanta, în urma judecătii, a obligat debitorul la dobânzi si
penalităti, dar n-a stabilit cuantumul acestora pentru că nu se cunostea, la
data judecătii, momentul în care se va stinge obligatia care le generează.
Acordarea acestor dobânzi sau penalităti este la îndemâna instantei de
judecată, în sarcina executorului judecătoresc fiind doar un calcul aritmetic,
eventualele erori putând fi îndreptate pe calea unei contestatii la executare.
În ceea ce priveste
neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 3712 alin.
3 teza a doua din Codul de procedură civilă, instanta opinează în sensul că
această critică este întemeiată, iar dispozitiile mentionate sunt
neconstitutionale, contravenind prevederilor art. 125 din Constitutie,
referitoare la realizarea justitiei, precum si dreptului la apărare, prevăzut
de art. 24 din Constitutie. Criteriul stabilit de aceste dispozitii pentru
actualizarea obligatiei -, cursul monedei în care se face plata, determinat la
data plătii efective a obligatiei -, este unul confuz, care poate da nastere la
aprecieri arbitrare, câtă vreme nu se specifică moneda de referintă.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost
comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului,
pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
De asemenea, potrivit dispozitiilor
art. 18 1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările
ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul
Poporului.
resedintele Camerei Deputatilor apreciază
că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât în
cadrul procedurii executionale executorul judecătoresc nu solutionează un
litigiu, ci doar stabileste valoarea actualizată a obligatiei debitorului, cu
respectarea elementelor si a criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Această
actualizare întruneste elementele unui act juridic administrativ, care, nefiind
un act de procedură, nu este supus principiilor procesuale referitoare la
publicitate si contradictorialitate.
Totodată invocă si jurisprudenta
Curtii Constitutionale în materie, care prin deciziile nr. 177/2002 si nr.
247/2002 a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor criticate.
Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât actualizarea valorii debitelor de către executorul judecătoresc nu justifică parcurgerea din nou a fazei judecătii, ci reprezintă o operatiune tehnică ce poate fi realizată de către organul de executare. În vechea redactare a textului, pentru actualizarea sumelor trebuia sesizată din nou instanta de judecată. Continutul actual al dispozitiilor criticate a fost stabilit prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 59/2000, cu scopul de a simplifica desfăsurarea procesului civil în faza executării silite si de a asigura o mai mare celeritate. Având în vedere acestea, dispozitiile criticate nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 125 alin. (1), referitoare la înfăptuirea justitiei, ci reprezintă o aplicare a alin. (3) al art. 125 din Constitutie, conform căruia procedura de judecată este stabilită de lege.
Avocatul Poporului apreciază
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât dispozitiile
criticate reglementează o procedură executională dată în mod firesc în sarcina
organului de executare. Operatiunea de actualizare a sumelor este un act
juridic administrativ care nu presupune o activitate de judecată cu respectarea
principiilor publicitătii si contradictorialitătii, asa cum a statuat si Curtea
Constitutională în jurisprudenta sa, de exemplu, prin deciziile nr. 177/2002,
nr. 247/2002 si nr. 79/2003.
Cu privire la pretinsa încălcare a
dispozitiilor art. 123 si 126 din Constitutie, apreciază că acestea nu au
relevantă în cauza de fată.
Presedintele Senatului nu
a comunicat punctul său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile
părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal
sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din
Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12, si 23 din Legea
nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicată.
Obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3712 alin. 2
si 3 din Codul de procedură civilă, dispozitii introduse prin art. I pct. 31
din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 59/2001 (publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001), care au următorul
continut:
- Art. 3712
alin. 2 si 3: “În cazul în care prin titlul
executoriu au fost acordate dobânzi, penalităti sau alte sume, fără să fi fost
stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare,
potrivit legii.
Dacă titlul executoriu contine
suficiente criterii în functie de care organul de executare poate actualiza
valoarea obligatie stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda si
la actualizarea ei. În cazul în care titlul executoriu nu contine nici un
criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în functie de cursul
monedei în care se face plata, determinat la data plătii efective a obligatiei
cuprinse în titlul executoriu.”
În sustinerea exceptiei de
neconstitutionalitate, autoarea acesteia apreciază că prin dispozitiile legale
criticate sunt încălcate următoarele prevederi constitutionale:
- Art. 123: “(1) Justitia se
înfăptuieste în numele legii.
(2) Judecătorii sunt independenti si
se supun numai legii.”;
- Art. 125 alin. (1) si (2): “(1)
Justitia se realizează prin Curtea Supremă de Justitie si prin celelalte
instante judecătoresti stabilite de lege.
(2) Este interzisă înfiintarea de
instante extraordinare.”;
- Art. 126: “Sedintele de
judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.”
Examinând exceptia de
neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate nu
reglementează o procedură de competenta instantelor judecătoresti, ci o
procedură executională, dată în mod firesc în sarcina executorilor
judecătoresti. În cadrul acestei proceduri executorul judecătoresc nu are de
solutionat un litigiu, ci de stabilit valorea actualizată a obligatiilor
stabilite în bani, în raport cu elementele si criteriile cuprinse în titlul
executoriu sau, în lipsa acestor criterii, în functie de cursul monedei în care
se face plata. Astfel, operatia de actualizare efectuată de executorul
judecătoresc întruneste elementele unui act juridic administrativ împotriva
căruia persoana care se consideră vătămată în drepturile sale are deschisă
calea contestatiei la executare, reglementată prin dispozitiile art. 399-404
din Codul de procedură civilă.
În ceea ce priveste critica de
neconstitutionalitate, potrivit căreia dispozitiile legale criticate ar
contraveni prevederilor art. 125 din Constitutie, referitoare la înfăptuirea
justitiei numai prin Curtea Supremă de Justitie si prin celelalte instante
judecătoresti, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată, întrucât
actualizarea valorii obligatiei de plată nu constituie un act de judecată, ci o
operatiune tehnico-administrativă compatibilă cu natura organului care o
efectuează, si anume executorul judecătoresc. Nu se poate retine, asadar,
astfel cum sustine autoarea exceptiei, că o activitate de judecată a fost
transferată în competenta unui organ administrativ si nici că prin dispozitiile
legale criticate se încalcă principiul publicitătii sedintelor de judecată,
consacrat de prevederile art. 126 din Constitutie.
În acelasi sens Curtea s-a pronuntat
prin numeroase decizii, printre care Decizia nr. 177 din 18 iunie 2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 18 iulie
2002, respingând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3712
alin. 3 din Codul de procedură civilă. Neexistând
elemente noi de natură a reconsidera jurisprudenta Curtii în această materie,
considerentele si solutia acestei decizii rămân valabile si în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai
sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie,
precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si
(4) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 371 2 alin.
2 si 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ioana Ionescu
Botezatu în Dosarul nr. 309/C/2003 al Tribunalului Vrancea - Sectia civilă.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din
data de 9 septembrie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiva
din 16 octombrie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1,
art. 2 alin. (1) lit. b) si ale art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului
nr. 102/2002 privind unele măsuri pentru stimularea cererii de atribuire a
folosintei gratuite si a investitiilor în imobilele ce fac obiectul Ordonantei
de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a
constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si
exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate,
aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 78/2003
Nicolae Popa - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent sef
Pe
rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 1, art. 2 alin. (1) lit. b) si ale art. 4 din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr. 102/2002 privind unele măsuri pentru stimularea cererii de
atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor în imobilele ce fac obiectul
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a
constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si
exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate
dezafectate, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 78/2003,
exceptie ridicată de Societatea Comercială “Pasagro” - S.R.L. din Craiova în
Dosarul nr. 19/F/9/1999 al Tribunalului Dolj - Sectia comercială si de
contencios administrativ.
La apelul nominal se prezintă, pentru
Societatea Comercială “Hortiprod” - S.A. din Breasta, Societatea Comercială
Reconversie si Valorificare Active Filiala Craiova - S.R.L., prin avocatul
Carmen Popa, si personal,
Victoria Iordan. Lipsesc autorul exceptiei
si celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Avocatul părtii prezente solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate
pentru motivele invocate în cererea formulată de Societatea Comercială
“Pasagro” - S.R.L. din Craiova în fata instantei judecătoresti. Astfel, sustine
că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale
art. 16 alin. (1), ale art. 21, 41, precum si celor ale art. 20 raportate la
art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale si la art. 1 din primul Protocol la această
conventie.
Victoria Iordan solicită respingerea
exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public, tinând
seama de jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de
respingere ca devenită inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 1 si 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002,
aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 78/2003. În ceea ce
priveste critica de neconstitutionalitate a art. 2 alin. (1) lit. b) din
ordonanta de urgentă, consideră că este întemeiată, deoarece acest text de lege
contravine art. 41 din Constitutie si art. 1 din primul Protocol la Conventia
pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările
dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea nr. 244 din 11 aprilie
2003, pronuntată în Dosarul nr. 19/F/9/1999, Tribunalul Dolj – Sectia
comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 2 alin. (1) lit.
b) si ale art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002 privind
unele măsuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosintei gratuite si a
investitiilor în imobilele ce fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului
nr. 168/2001 privind punerea în valoare a constructiilor zootehnice
dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum
si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobată cu modificări si
completări prin Legea nr. 78/2003. Exceptia a fost ridicată de Societatea
Comercială “Pasagro” - S.R.L. din Craiova, creditoare într-o cauză al cărei
obiect este scoaterea din procedura de faliment a activelor apartinând
debitoarei Societatea Comercială “Hortiprod” - S.A. Breasta si atribuite în
folosintă gratuită unor persoane juridice si fizice, conform Ordonantei de
urgentă a Guvernului nr. 168/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.
387/2002, cu modificările ulterioare.
În motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că
prevederile art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002 îngrădesc
dreptul creditorilor de a se adresa instantelor pentru recuperarea creantelor
lor. Astfel, consideră că sunt încălcate prevederile art. 21 din Constitutie,
precum si cele ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor
omului si a libertătilor fundamentale. De asemenea, apreciază că textul de lege
criticat înfrânge si prevederile constitutionale ale art. 41 alin. (1), (2) si
(3), precum si cele ale art. 20 raportat la art. 1 din primul Protocol
aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor
fundamentale. În acest sens arată că, prin acordarea prioritătii unui ofertant
pentru atribuirea gratuită a bunurilor prevăzute de art. 1 din ordonanta de urgentă,
chiar în dauna unei vânzări, se încalcă dreptul de proprietate al societătii
debitoare care ar putea obtine un pret avantajos pentru bunurile sale dacă nu
ar fi nevoită să le cedeze gratuit. Tot prin raportare la aceste din urmă texte
din Constitutie si din conventie, autorul exceptiei consideră că este
neconstitutional si art. 2 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr. 102/2002. În acest sens arată că dreptul de proprietate al
creditorilor este încălcat, deoarece leîn mod artificial se diminuează valoarea
creantelor”. Astfel, arată că, potrivit prevederilor art. 7 din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 168/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.
387/2002, prevederi la care face trimitere textul de lege criticat, “pretul de
vânzare a imobilului va fi doar de 10% din valoarea acestuia la momentul
atribuirii si se va plăti după 5 ani de la atribuire, [...] fără însă a exista
o compensare justă a creditorilor care ar putea obtine o valoarea mult mai mare
si mai rapidă prin valorificarea aceluiasi imobil prin vânzare în cadrul
procedurii”. În continuare, autorul exceptiei critică solutia legislativă a
art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002, deoarece consideră
că instituie un termen suspensiv prea lung pentru dreptul creditorilor de a
introduce cereri pentru declansarea procedurilor prevăzute de Legea nr.
64/1995, ceea ce contravine prevederilor constitutionale ale art. 21, privind
liberul acces la justitie, precum si cerintei unui proces echitabil, instituită
de art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale. În final, autorul exceptiei sustine că toate textele
de lege criticate aduc atingere dreptului de gaj general al creditorului asupra
patrimoniului debitorului, drept instituit de art. 1718 din Codul civil, precum
si art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece instituie un regim preferential
pentru debitorii prevăzuti la art. 2 din ordonanta de urgentă. Pe de altă
parte, consideră că prin suspendarea procedurii falimentului si a exercitiului
drepturilor creditorilor se încalcă principiul constitutional al separatiei
puterilor în stat, deoarece “legislativul intervine în cadrul puterii
judecătoresti”.
Instanta de judecată apreciază
că argumentele autorului exceptiei referitoare la neconstitutionalitatea art. 1
din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002, aprobată cu modificări si
completări prin Legea nr. 78/2003, în raport cu dispozitiile constitutionale
ale art. 21 si 41, precum si cu art. 1 din primul Protocol aditional la
Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale
sunt neîntemeiate.
În acest sens arată că textul criticat nu
îngrădeste accesul la justitie, deoarece se referă la o măsură procedurală
ulterioară introducerii actiunii. De asemenea, observând caracterul temporar al
măsurii suspendării executării silite, instanta apreciază că nu se aduce
atingere dreptului de proprietate însusi. În ceea ce priveste însă dispozitiile
art. 2 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002,
aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 78/2003, instanta consideră
că sustinerile autorului exceptiei referitoare la neconstitutionalitatea
acestora sunt întemeiate, mai ales dacă sunt raportate la situatia în care singurele
bunuri din care creditorii si-ar putea îndestula creantele sunt acelea
atribuite în folosintă gratuită. De asemenea, apreciază că este întemeiată si
exceptia de neconstitutionalitate referitoare la art. 4 din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 102/2002, aprobată cu modificări si completări prin
Legea nr. 78/2003, deoarece acest text “este o încălcare a liberului acces la
justitie al creditorilor interesati să promoveze cereri de executare silită în
temeiul Legii nr. 64/1995 împotriva debitorilor lor, mai cu seamă că perioada
vizată de text este de 5 ani”.
Potrivit prevederilor art. 24 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost
comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului,
pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciază
exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată. Astfel, cu privire la
criticile care se referă la încălcarea liberului acces la justitie, arată că
suspendarea procedurii de executare silită are un caracter temporar, neafectând
dreptul în însăsi substanta sa. În acelasi sens invocă art. 2 alin. (1) din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002, aprobată cu modificări si
completări prin Legea nr. 78/2003, care reglementează cazurile în care
creditorul poate relua procedura de executare silită. De asemenea, arată că, pe
parcursul suspendării acestei proceduri, creditorii pot urmări celelalte bunuri
din patrimoniul debitorului care nu sunt atribuite în folosintă gratuită. În
sustinerea acestui punct de vedere este amintită si jurisprudenta Curtii
Europene a Drepturilor Omului în care s-a statuat că dreptul de acces la o
instantă nu este un drept absolut, statul bucurându-se de o marjă de apreciere,
asa încât limitările aduse să nu atingă acest drept în însăsi substanta sa, să
urmărească un scop legitim si să păstreze un raport de proportionalitate între
mijloacele folosite si raport. În continuare, Guvernul sustine că măsurile
instituite prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002, aprobată cu
modificări si completări prin Legea nr. 78/2003, si criticate pentru
neconstitutionalitate au, în fapt, un scop legitim, si anume stimularea cererii
de atribuire a folosintei gratuite a investitiilor în imobilele care fac
obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001, aprobată prin Legea
nr 387/2002, cu modificările ulterioare, si sunt menite să asigure “crearea
cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie”. În
consecintă, consideră că aceste măsuri reprezintă, în conjunctura economică
actuală, o înfăptuire a obligatiilor statului prevăzute în art. 134 alin. (2)
lit. a) si b) din Constitutie, referitoare la crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de productie si protejarea intereselor
nationale în activitatea economică. În legătură cu aceste obligatii ale
statului este amintită Decizia Curtii Constitutionale nr. 91/1998. Cu privire
la criticile ce vizează încălcarea dreptului de proprietate, Guvernul consideră
că acestea sunt neîntemeiate, textele de lege atacate pentru
neconstitutionalitate punând cel mult în discutie o eventuală întârziere a
dreptului de creantă. De asemenea, consideră că nu sunt încălcate nici
dispozitiile constitutionale ale art. 16, acesta neavând incidentă în cauză,
deoarece se referă la egalitatea în drepturi a cetătenilor în fata legii si a
autoritătilor publice. În ceea ce priveste aprecierea conformitătii diferitelor
acte normative între ele, respectiv dispozitiile Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr. 102/2002, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.
78/2003 în raport de prevederile art. 1718 din Codul civil, retine că aceasta
nu intră în competenta Curtii Constitutionale.
Presedintii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal
sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din
Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr.
47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicată.
Obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1, art. 2 alin. (1) lit.
b) si ale art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002 privind
unele măsuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosintei gratuite si a
investitiilor în imobilele ce fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului
nr. 168/2001 privind punerea în valoare a constructiilor zootehnice
dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum
si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, ordonantă ce a fost
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 11 septembrie
2002, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 78/2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003.
Dispozitiile legale criticate au
următoarea redactare:
Art. 1: “(1) În vederea stimulării
cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor în imobilele ce
fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în
valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, îngrăsării
si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate
dezafectate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 387/2002, la data încheierii
contractului prevăzut la art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
168/2001, cu modificările ulterioare, se suspendă orice procedură de executare
silită pornită de creditori si orice ofertă de vânzare asupra imobilelor a
căror folosintă gratuită a fost acordată sau urmează să fie acordată prin
contract.
2) În cazul imobilelor ce fac obiectul
unor contracte deja încheiate în baza Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
168/2001, cu modificările ulterioare, măsura suspendării procedurilor de
executare silită pornite de creditori se aplică de la data intrării în vigoare
a prezentei ordonante de urgentă.
(3) Termenul de prescriptie a dreptului
creditorilor de a cere executarea silită a creantelor fată de debitorii care au
în patrimoniu imobile a căror folosintă gratuită a fost acordată prin contract
se suspendă pe durata în care procedurile de executare silită asupra acestor
imobile au fost suspendate conform alin. (1) si (2).”;
- Art. 2 alin. (1) lit. b): “Măsura
suspendării procedurilor de executare silită pornite de creditori încetează în
următoarele cazuri: [...]
b) la data încheierii contractelor de
vânzare-cumpărare, potrivit dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 168/2001, cu modificările ulterioare; valoarea
creantelor creditorilor se diminuează în acest caz proportional cu partea care
se distribuie acestora din pretul obtinut din vânzarea imobilelor, conform
ordinii de preferintă stabilite prin lege, activul în cauză rămânând liber de
sarcină;”;
- Art. 4: “De la data intrării în
vigoare a prezentei ordonante de urgentă se suspendă dreptul creditorilor de a
introduce cereri pentru declansarea procedurilor prevăzute de Legea nr.
64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, împotriva
debitorilor ale căror bunuri au fost atribuite în folosintă gratuită, conform
prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001, cu modificările
ulterioare, pe toată perioada de valabilitate a contractelor de atribuire a
folosintei gratuite.”
În sustinerea neconstitutionalitătii
acestui text de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea următoarelor
prevederi constitutionale:
- Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt
egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără
discriminări.”;
- Art. 20: “(1) Dispozitiile
constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi
interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor
Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordante între
pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care
România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările
internationale.”;
- Art. 21: l1(1) Orice persoană se
poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a
intereselor sale legitime.”
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea
acestui drept.”;
- Art. 41 alin. (1), (2) si (3): l3(1)
Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate.
Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este ocrotită în
mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii nu pot
dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât
pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si
prealabilă despăgubire.”
Autorul exceptiei invocă, de asemenea,
încălcarea principiului constitutional al separatiei puterilor în stat, precum
si a următoarelor prevederi internationale:
- Art. 6 pct. 1 din Conventia pentru
apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, potrivit căruia: “Orice
persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un
termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială,
instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si
obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii
în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronuntată
în mod public, dar accesul în sala de sedintă poate fi interzis presei si
publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părti a acestuia în
interesul moralitătii, al ordinii publice ori al securitătii nationale într-o
societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protectia vietii
private a părtilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut
necesară de către instantă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea
ar fi de natură să aducă atingere intereselor justitiei.”;
- Art. 1 din primul Protocol aditional la
Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale,
conform căruia: “Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la
respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât
pentru cauză de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege si de
principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere
dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a
reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura
plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.”
Examinând exceptia, Curtea constată că
dispozitiile art. 1 si 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2001,
aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 78/2003, au mai fost supuse
controlului Curtii Constitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 259 din 24 iunie
2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 28
iulie 2003, Curtea a constatat că aceste dispozitii înfrâng principiul
constitutional al liberului acces la justitie si pe cel al separatiei puterilor
în stat, precum si prevederile constitutionale consacrate în art. 125 alin.
(1), potrivit cărora “Justitia se realizează prin Curtea Supremă de Justitie
si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege”.
Cu acel prilej, Curtea a retinut că, prin
textele de lege criticate, “s-a produs o ingerintă directă a legiuitorului
delegat în atributiile specifice activitătii instantelor judecătoresti”,
deoarece suspendarea executării silite, precum si a dreptului creditorilor de a
introduce cereri pentru declansarea procedurilor prevăzute de Legea nr.
64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, împotriva
debitorilor ale căror bunuri au fost atribuite în folosintă gratuită, conform
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 387/2002, cu modificările ulterioare, pe toată durata de valabilitate
a folosintei gratuite, se poate realiza numai în cadrul activitătii instantelor
judecătoresti. De asemenea, s-a constatat că dispozitiile legale criticate
înfrâng si principiul liberului acces la justitie, deoarece creditorii sunt
pusi în situatia de a nu-si mai putea valorifica drepturile împotriva
debitorilor, inclusiv cele recunoscute prin titluri executorii, sau de a nu se
putea adresa justitiei pentru declansarea procedurilor prevăzute de Legea nr.
64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare. În acest sens
s-a observat si că măsurile instituite prin ordonanta de urgentă sunt pe termen
foarte lung, de 5 ani.
Pentru consolidarea acestei solutii,
Curtea a invocat în jurisprudenta sa principiile separatiei puterilor în stat
si pe cel al liberului acces la justitie. A fost amintită în acest sens Decizia
nr. 6 din 11 noiembrie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 48 din 4 martie 1993, în care s-a statuat că “O imixtiune a puterii
legislative care ar pune autoritatea judecătorească în imposibilitatea de a
functiona, chiar dacă numai cu referire la o anumită categorie de cauze si
pentru o anumită perioadă de timp, ar avea drept consecintă ruperea
echilibrului constitutional dintre aceste autorităti. De aceea o dispozitie
legală prin care se suspendă cursul judecătii sau executarea hotărârilor
judecătoresti definitive referitoare la anumite cauze determinate este
neconstitutională”. De asemenea, a fost amintită si Decizia nr. 50 din 21
martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 277 din
20 iunie 2000, în care s-a retinut că “o prevedere legală, prin care s-ar interzice
- fie si numai temporar - executarea unei hotărâri judecătoresti ar reprezenta
o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justitiei, fiind
contrară principiului constitutional al separatiei puterilor în stat”.
Astfel, Curtea a conchis, în acord cu
jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, exprimată în cauza Saggio
contra Italiei, 2002, că suspendarea unor cauze aflate pe rolul instantelor
judecătoresti, ca si a executării silite apare ca fiind neconstitutională în
măsura în care nu rezultă dintr-o decizie a instantei judecătoresti, ci
operează de drept, iar termenele sunt imprecise sau lungi. În hotărârea
amintită, Curtea de la Strasbourg a stabilit că “în principiu un sistem de
suspendare temporară a plătii creantelor unei întreprinderi comerciale în
criză, autorizată să continue activitatea sa productivă în interesul economiei
nationale, nu este criticabil în sine, având în vedere marja de apreciere
autorizată de alineatul al doilea al art. 1 al primului Protocol aditional la
Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.
Totusi un astfel de sistem implică riscul de a impune creditorilor o sarcină
excesivă în ceea ce priveste posibilitatea de a recupera bunurile lor si
trebuie deci prevăzute anumite garantii de procedură pentru a veghea ca această
aplicare a sistemului si a incidentei sale asupra dreptului de proprietate al
particularilor să nu fie nici arbitrare, nici imprevizibile”.
Stabilirea neconstitutionalitătii dispozitiilor art. 1 si 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 87/2003, printr-o decizie a Curtii Constitutionale pronuntată ulterior sesizării, determină ca, în temeiul art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii legale să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
În ceea ce priveste critica art. 2 alin.
(1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002, aprobată cu
modificări si completări prin Legea nr. 87/2003, în raport cu prevederile
constitutionale ale art. 41 alin. (1), (2) si (3), privind protectia
proprietătii private, si cu cele ale art. 1 din primul Protocol aditional la
Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale,
Curtea constată că si aceasta este întemeiată. Acest text de lege aduce
atingere însusi dreptului creditorilor de a-si recupera creantele pe care le au
împotriva debitorilor aflati în procedura de faliment, ceea ce are ca efect lipsirea
de proprietate, în sensul celei de-a doua norme consacrate de art. 1 din
primul Protocol aditional la conventia mentionată.
Pentru considerentele expuse, în
temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al
art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (6) si al art. 25 alin.
(1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1.
Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit.
b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2002 privind unele măsuri
pentru stimularea cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor
în imobilele ce fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001
privind punerea în valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate
cresterii, îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de
nutreturi combinate dezafectate, aprobată cu modificări si completări prin
Legea nr. 78/2003, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Pasagro”-S.R.L.
din Craiova în Dosarul nr. 19/F/9/1999 al Tribunalului Dolj - Sectia comercială
si de contencios administrativ.
2. Respinge, ca devenită inadmisibilă,
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 4 din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 102/2002 privind unele măsuri pentru stimularea
cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor în imobilele ce
fac obiectul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în
valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii,
îngrăsării si exploatării animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi
combinate dezafectate, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.
78/2003, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.
Decizia se comunică celor două Camere ale
Parlamentului si Guvernului.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 16 octombrie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent sef,
Doina Suliman
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE
ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
AUTORITATEA
NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN COMUNICATII
privind stabilirea procedurii de solutionare a litigiilor ce intră în
competenta Autoritătii Nationale de Reglementare în Comunicatii
În temeiul prevederilor art. 38
alin. (1), (3) si (5), ale art. 36 alin. (5) si ale art. 44 lit. i) din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de
reglementare a comunicatiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea
nr. 591/2002, precum si ale art. 31 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr.
31/2002 privind serviciile postale, aprobată cu modificări si completări prin
Legea nr. 642/2002, si ale art. 36 din Legea nr. 304/2003 pentru serviciul
universal si drepturile utilizatorilor cu privire la retelele si serviciile de
comunicatii electronice,
presedintele Autoritătii Nationale
de Reglementare în Comunicatii emite prezenta decizie.
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. - (1) Prezenta decizie
reglementează procedura prealabilă administrativ-jurisdictională de solutionare
a litigiilor dintre furnizorii de retele sau de servicii de comunicatii
electronice ori dintre furnizorii de servicii postale, precum si procedura de
mediere a litigiilor dintre utilizatori si furnizorii de servicii postale,
respectiv dintre utilizatorii finali si furnizorii de servicii de comunicatii
electronice, ce intră în competenta Autoritătii Nationale de Reglementare în
Comunicatii, denumită în continuare ANRC.
(2) În situatia aparitiei unui
litigiu între furnizorii de retele sau de servicii de comunicatii electronice
ori între furnizorii de servicii postale în legătură cu obligatiile impuse
acestora în temeiul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 79/2002 privind
cadrul general de reglementare a comunicatiilor, aprobată cu modificări si
completări prin Legea nr. 591/2002, sau al legislatiei speciale din domeniul
comunicatiilor electronice ori al serviciilor postale, partea interesată poate
sesiza ANRC în vederea solutionării litigiului.
(3) În situatia aparitiei unui
litigiu între un utilizator si un furnizor de servicii postale sau între un
utilizator final si un furnizor de servicii de comunicatii electronice,
ocazionat de aplicarea prevederilor Legii nr. 304/2003 pentru serviciul
universal si drepturile utilizatorilor cu privire la retelele si serviciile de
comunicatii electronice, acestia au dreptul de a se adresa ANRC în vederea
medierii litigiului în cauză.
Art. 2. - În întelesul prezentei
decizii, următorii termeni se definesc astfel:
a) Ordonanta privind serviciile
postale – Ordonanta Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile postale,
aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 642/2002;
b) Ordonanta-cadru -
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de
reglementare a comunicatiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea
nr. 591/2002;
c) Legea serviciului universal -
Legea nr. 304/2003 pentru serviciul universal si drepturile utilizatorilor cu
privire la retelele si serviciile de comunicatii electronice;
d)
reclamant - persoana care initiază procedura stabilită prin prezenta
decizie;
e) pârât - persoana împotriva
căreia se initiază procedura stabilită prin prezenta decizie;
f) sesizare - cererea prin
care reclamantul initiază procedura de solutionare a litigiilor în fata ANRC;
g) utilizator - utilizatorul
final, astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din Ordonanta-cadru,
sau, după caz, utilizatorul, astfel cum este definit la art. 2 lit. v) din
Ordonanta privind serviciile postale.
Art. 3. - (1) Litigiile de
competenta ANRC pot fi solutionate, în conditiile prezentei decizii, prin
intermediul procedurii de mediere sau prin intermediul procedurii contencioase.
(2) Procedura de mediere urmăreste
solutionarea pe cale amiabilă a litigiului, rolul ANRC fiind acela de a asista
părtile.
(3) Procedura contencioasă urmăreste
solutionarea de către ANRC a litigiului dintre părti atunci când acestea nu
recurg la procedura de mediere sau aceasta a esuat.
(4) În orice moment al procedurii de
mediere sau al procedurii contencioase părtile pot încheia o tranzactie cu
privire la obiectul litigiului.
Art. 4. - În desfăsurarea
activitătii de solutionare a litigiilor prevăzute de prezenta decizie vor fi
respectate principiile dreptului la apărare, egalitătii, celeritătii si
contradictorialitătii.
CAPITOLUL II
Dispozitii privind solutionarea litigiilor
dintre furnizori de retele sau de servicii de comunicatii electronice ori
dintre furnizori de servicii postale
SECTIUNEA 1
Declansarea procedurii
Art. 5. - Partea interesată se va
adresa ANRC prin cerere scrisă depusă la registratura ANRC sau expediată prin
serviciul de trimitere recomandată cu confirmare de primire.
Art. 6. - (1) Sesizarea va cuprinde
în mod obligatoriu informatii privitoare la:
a) părtile litigiului si datele de
identificare a acestora;
b) obiectul litigiului - se vor
mentiona obligatiile impuse în temeiul Ordonantei-cadru sau al legislatiei
speciale, pretins a fi fost încălcate de către pârât;
c) motivarea în fapt - reclamantul
trebuie să furnizeze cât mai multe detalii, inclusiv documente relevante (copii
de pe corespondentă, note ale întâlnirilor dintre părti etc.);
d) motivarea în drept - dispozitiile
legale pe care se întemeiază;
e) modul în care reclamantul este
afectat de litigiu;
f) eforturile depuse de părti pentru
solutionarea pe cale amiabilă a litigiului, în măsura existentei unor asemenea
demersuri;
g) solutia sau măsurile propuse de
către reclamant pentru solutionarea litigiului;
h) procedura agreată în vederea
solutionării litigiului;
i) semnătura si stampila, după caz.
(2) Sesizarea se va realiza în mod
obligatoriu conform formularului-tip prevăzut în anexa care face parte
integrantădin prezenta decizie.
(3) Formularul-tip poate fi obtinut
de la sediul central, de la oficiile teritoriale sau de pe pagina de Internet a
ANRC.
(4) În cazul existentei unor
neregularităti procedurale sesizarea va fi respinsă fără a se mai parcurge
fazele următoare ale procedurii.
SECTIUNEA a 2-a
Măsuri preliminare
Art.
7. - (1) După înregistrarea sesizării, în cazul în care aceasta îndeplineste
conditiile de formă prevăzute la art. 6, presedintele ANRC, în functie de
natura si complexitatea litigiului, va desemna o comisie care va fi
responsabilă cu solutionarea litigiului, denumită în continuare Comisia. Aceasta
va fi formată dintr-un presedinte si unul sau mai multi membri.
(2) În cursul activitătii de
solutionare a litigiului Comisia va avea un rol activ, mentinând, de asemenea,
o legătură permanentă cu părtile.
Art. 8. - (1) Comisia va face o
analiză preliminară a materialului furnizat, a cauzei si naturii litigiului,
precum si a eforturilor depuse de părti pentru solutionarea problemei.
(2) Comisia poate solicita părtilor
informatii suplimentare dacă le consideră necesare solutionării cauzei.
(3) Comisia va invita părtile în
fata acesteia, comunicându-le data întâlnirii cu cel putin 7 zile înainte. O
dată cu această comunicare Comisia va transmite pârâtului sesizarea, pentru ca
acesta să-si poată prezenta punctul de vedere.
Art. 9. - În cazul în care litigiul
este de natură să afecteze drepturile sau interesele legitime ale altor
persoane, Comisia le va identifica si va comunica acestora un rezumat al
litigiului, precizând data până la care pot să-si exprime punctele de vedere.
Comisia este obligată să analizeze aceste puncte de vedere în solutionarea
litigiului.
Art. 10. - (1) În cazul în care
părtile se prezintă la data prevăzută la art. 8 alin. (3), Comisia va învedera
acestora posibilitatea de a recurge la rezolvarea litigiului prin intermediul
procedurii de mediere.
(2) În cazul în care părtile sunt de
acord cu solutionarea litigiului prin mediere, Comisia va întocmi un
proces-verbal, semnat de membrii acesteia, care constituie actul pe baza căruia
se declansează procedura de mediere.
(3) În cazul în care una dintre
părti nu se prezintă sau, desi părtile sunt prezente, cel putin una dintre ele
nu este de acord cu solutionarea litigiului prin intermediul procedurii de
mediere, se va trece la solutionarea litigiului prin inter- mediul procedurii
contencioase. Procesul-verbal încheiat într-o asemenea situatie constituie
actul pe baza căruia se declansează procedura contencioasă.
SECTIUNEA a 3-a
Procedura de mediere
Art. 11. - (1) Părtile vor depune
toate diligentele în vederea solutionării litigiului pe cale amiabilă. Comisia
are sarcina de a ajuta părtile să solutioneze litigiul pe această cale.
(2) Comisia va depune toate
eforturile pentru a face părtile să-si înteleagă reciproc punctele de vedere.
(3) Comisia nu poate impune o
anumită solutie, fiind sarcina părtilor de a ajunge la o întelegere în vederea
solutionării litigiului.
Art. 12. - În cursul desfăsurării
procedurii de mediere părtile sunt invitate la întâlniri în mod separat sau
împreună, numărul acestor întâlniri depinzând de complexitatea cazului. După
fiecare întâlnire Comisia redactează un proces-verbal al întâlnirii, semnat de
membrii acesteia, care va fi transmis părtilor.
Art. 13. - Părtile pot solicita
Comisiei să clarifice sfera de aplicare a unor dispozitii legale din domeniul
comunicatiilor electronice sau al serviciilor postale, aplicabile în cauză.
Art. 14. - În cazul în care medierea
are ca rezultat solutionarea pe cale amiabilă a litigiului, părtile vor încheia
o tranzactie. Tranzactia se va încheia în formă scrisă în mai multe exemplare,
câte unul pentru fiecare parte si un exemplar pentru ANRC.
Art. 15. - (1) Procedura de mediere
va respecta principiul confidentialitătii si nu poate depăsi 30 de zile de la
data sesizării ANRC.
(2) Dacă părtile nu ajung la o
întelegere în termenul prevăzut la alin. (1), litigiul va fi solutionat prin
intermediul procedurii contencioase.
(3)
Pe parcursul întregii proceduri de mediere oricare dintre părti poate solicita
Comisiei trecerea la solutionarea litigiului prin intermediul procedurii
contencioase, toate actele si lucrările dosarului administrate până în acel
moment rămânând câstigate cauzei.
SECTIUNEA a 4-a
Procedura contencioasă
Art. 16. - (1) În cazul în care litigiul
urmează a se solutiona prin intermediul procedurii contencioase, Comisia va
comunica părtilor data la care sunt invitate în fata acesteia.
(2) În cazul în care se recurge direct la
solutionarea litigiului prin procedura contencioasă, pârâtului i se va pune în
vedere să depună răspunsul la sesizare în termen de 15 zile de la comunicare,
sub sanctiunea neluării în considerare a apărărilor formulate ulterior, cu
exceptia acelora a căror necesitate ar rezulta din dezbateri si pe care pârâtul
nu le putea prevedea. Pârâtului îi vor fi remise, prin serviciul de trimitere
recomandată cu confirmare de primire, copii de pe sesizare si de pe celelalte
documente furnizate de către reclamant.
(3) În împrejurări exceptionale pârâtului
i se poate pune în vedere să răspundă într-un termen mai scurt. Asemenea împrejurări
pot include, fără a se limita doar la acestea, situatiile în care Comisia
consideră că reclamantul ar suferi grave prejudicii până la solutionarea
litigiului.
Art. 17. - Dacă sunt necesare informatii
suplimentare din partea oricărei părti, acestea pot fi obligate să furnizeze
respectivele informatii în termen de 7 zile, sub sanctiunea prevăzută la art.
56 alin. (1) din Ordonanta-cadru sau la art. 60 alin. (1) din Ordonanta privind
serviciile postale, după caz.
Art. 18. - Atunci când Comisia consideră
că are toate informatiile necesare pentru a solutiona cauza, va invita părtile
să-si expună punctele de vedere asupra litigiului.
Art. 19. - Părtile pot fi invitate la
întâlniri de către Comisie, numărul întâlnirilor depinzând de complexitatea
cazului. După fiecare întâlnire Comisia va redacta un proces-verbal al
întâlnirii, semnat de membrii acesteia, care va fi transmis părtilor.
Art. 20. - În urma analizării tuturor
informatiilor si în urma audierii punctelor de vedere exprimate în cauză, în
cazul în care litigiul este solutionat pe fond, Comisia redactează o solutie
preliminară care se comunică părtilor împreună cu măsurile propuse în vederea
solutionării litigiului.
Art. 21. - (1) În termen de 15 zile de la
comunicarea solutiei preliminare oricare dintre părti poate adresa o cerere
Comisiei în vederea reanalizării solutiei propuse.
(2) Dacă în termenul prevăzut la alin. (1)
sunt aduse la cunostintă Comisiei informatii noi, aceasta va decide dacă
informatiile sunt relevante pentru solutionarea cauzei si va putea reanaliza
solutia preliminară.
Art. 22. - (1) În cazul în care a fost
adresată Comisiei o cerere de reanalizare sau dacă au fost aduse la cunostintă
acesteia informatii relevante, Comisia, după împlinirea termenului prevăzut la
art. 21 alin. (1), va convoca de urgentă părtile pentru a-si expune punctele de
vedere.
(2) După expirarea termenului prevăzut la
art. 21 alin. (1) sau după convocarea părtilor în conditiile alin. (1) Comisia
va considera procedura finalizată.
Art. 23. - (1) După finalizarea procedurii
Comisia preintă presedintelui ANRC un raport continând propunerile pentru
solutionarea litigiului.
(2) În vederea solutionării litigiului
presedintele ANRC emite o decizie care va cuprinde în mod obligatoriu:
a) componenta Comisiei;
b) numele si domiciliul, respectiv
denumirea si sediul părtilor;
c) obiectul litigiului si sustinerile
părtilor;
d) motivarea în fapt si în drept pe care
se întemeiază;
e) măsurile dispuse si modalitătile de
aducere la îndeplinire a acestora;copyrightdsc.net
f) căile de atac împotriva acesteia.
(3) Decizia este obligatorie pentru părti,
se comunică acestora si se publică pe pagina de Internet a ANRC, cu respectarea
prevederilor legale referitoare la păstrarea confidentialitătii.
(4) Decizia poate fi atacată la Curtea de
Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ - în termen de 30 de zile de
la comunicare, fără parcurgerea procedurii prealabile prevăzute la art. 5 din
Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare.
Art. 24. - (1) Decizia prin care ANRC
solutionează litigiul trebuie pronuntată în termen de 4 luni de la data
sesizării ANRC.
(2) În situatii exceptionale, pentru buna
solutionare a cazului, acest termen poate fi prelungit prin decizie a
presedintelui ANRC.
SECTIUNEA a 5-a
Dispozitii speciale
Art. 25. - (1) Părtile îsi pot
exercita drepturile personal sau prin reprezentant.
(2) Reprezentantii părtilor trebuie
să prezinte înscrisurile care le atestă calitatea de reprezentant.
Art. 26. - În situatii exceptionale,
când Comisia consideră că o parte poate suferi grave prejudicii până la
solutionarea litigiului, presedintele ANRC, prin decizie, poate dispune măsuri
cu caracter provizoriu în vederea evitării producerii prejudiciului sau a
limitării întinderii acestuia.
CAPITOLUL III
Dispozitii privind solutionarea litigiilor
dintre utilizatori si furnizori de servicii de comunicatii electronice sau
furnizori de servicii postale
Art.
27. - (1) Utilizatorii care consideră că le-au fost încălcate de către
furnizorii de servicii postale sau de către furnizorii de servicii de
comunicatii electronice drepturi prevăzute de Ordonanta privind serviciile
postale sau Legea serviciului universal se pot adresa ANRC în vederea medierii
litigiului.
(2) Sesizările utilizatorilor se pot
transmite ANRC direct prin depunere la registratură, prin postă, fax sau prin
postă electronică. În cazul în care utilizatorul se prezintă personal la sediul
ANRC, va putea formula sesizarea si oral, aceasta fiind consemnată în scris de
către personalul ANRC.
(3) Formularul-tip prevăzut în anexa
la prezenta decizie are caracter facultativ în ceea ce priveste sesizările
introduse de utilizatori.
Art. 28. - (1) Persoanele din cadrul
ANRC responsabile cu solutionarea sesizărilor utilizatorilor vor lua toate
măsurile pentru a stabili cu exactitate situatia de fapt si normele juridice
aplicabile, inclusiv prin convocarea părtilor, separat sau împreună.
(2) Părtile au obligatia de a depune
toate diligentele în vederea solutionării litigiului pe cale amiabilă si de a
colabora în acest sens cu personalul responsabil al ANRC.
Art. 29. - (1) În cazul în care, în
termen de 60 de zile de la primirea unei sesizări, părtile nu au ajuns la o
întelegere cu privire la obiectul litigiului, ANRC le va transmite acestora
opinia sa cu privire la modalitătile de solutionare a litigiului, motivată în
mod corespunzător.
(2) Opinia ANRC prevăzută la alin.
(1) are caracter de recomandare.
CAPITOLUL IV
Dispozitii finale
Art. 30. - Procedura de mediere si
procedura contencioasă, stabilite prin prezenta decizie, sunt facultative si
gratuite.
Art. 31. - Dosarul litigiului se
păstrează de către ANRC si va cuprinde toate documentele primite sau comunicate
de ANRC în cursul procedurii stabilite prin prezenta decizie, având atasate si
dovezile de comunicare, după caz.
Art. 32. - (1) Dacă în cursul
desfăsurării procedurii stabilite prin prezenta decizie se constată
nerespectarea unei obligatii prevăzute în autorizatii ori licente, în
Ordonanta-cadru sau în legislatia specială în domeniul comunicatiilor electronice
ori al serviciilor postale, sanctionată ca abatere administrativă sau
contraventie, în legătură cu obiectul litigiului, se va aplica regimul
sanctionator instituit prin dispozitiile legale respective.
(2) În acest caz decizia sau opinia
ANRC privind solutionarea litigiului va tine seama de actul de constatare si
sanctionare a faptei prevăzute la alin. (1).
Art. 33. - (1) Termenele prevăzute
în prezenta decizie se calculează conform prevederilor art. 101 din Codul de
procedură civilă.
(2) În situatii exceptionale aceste
termene pot fi scurtate sau prelungite, după caz.
Art. 34. - (1) Prezenta decizie va
fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Decizia presedintelui
Autoritătii Nationale de Reglementare în Comunicatii nr. 139/EN/2002 privind
stabilirea procedurii de solutionare a litigiilor ce intră în competenta
Autoritătii Nationale de Reglementare în Comunicatii, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 15 ianuarie 2003, se abrogă.
Presedintele Autoritătii Nationale
de Reglementare în Comunicatii,
Ion Smeeianu
Bucuresti,
30 octombrie 2003.
Nr.
1.331/EN.
ANEXĂ
SESIZARE
1. Datele de identificare a
reclamantului
a) Numele si domiciliul/Denumirea si
sediul
................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................
b) Reprezentat/reprezentată de
................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................
c) Număr de telefon/Fax/Adresă de e-mail
................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................
2. Datele de identificare a pârâtului
a) Numele si domiciliul/Denumirea si
sediul
................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................
b) Reprezentat/reprezentată de
................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................
c) Număr de telefon/Fax/Adresă de e-mail
................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................
3. Obiectul litigiului
................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................
4. Motivarea în fapt a pretentiilor
reclamantului
................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................
5. Motivarea în drept a pretentiilor
reclamantului
................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................
6. Modul în care reclamantul este
afectat de litigiul în cauză
................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................
7. Eforturile depuse de părti pentru
solutionarea pe cale amiabilă a litigiului
................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................
8. Solutia sau măsurile propuse de
reclamant pentru solutionarea litigiului
................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................
9. Procedura agreată în vederea
solutionării litigiului
a) mediere;
b) procedură contencioasă.
10. Alte informatii considerate
necesare pentru buna solutionare a litigiului
................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................
Semnătura/Stampila
AUTORITATEA
NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN COMUNICATII
privind raportarea unor date statistice de către furnizorii de retele si
servicii de comunicatii electronice
În temeiul prevederilor art. 38
alin. (1), (3) si (5), precum si ale art. 44 lit. f) din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor,
aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 591/2002,
presedintele Autoritătii Nationale
de Reglementare în Comunicatii emite prezenta decizie.
Art. 1. - Prezenta decizie are ca
obiect impunerea, în sarcina furnizorilor de retele sau de servicii de
comunicatii electronice, a obligatiei de a transmite periodic Autoritătii
Nationale de Reglementare în Comunicatii, denumită în continuare ANRC,
unele date statistice, în vederea elaborării de rapoarte, studii, analize si
alte asemenea documente în domeniul comunicatiilor electronice, precum si a
urmăririi si controlului aplicării prevederilor cuprinse în actele normative în
vigoare.
Art. 2. - Prin prezenta decizie se
stabilesc seturi de indicatori aferenti furnizării de retele sau de servicii de
comunicatii electronice, precum si categoriile de informatii corespunzătoare
fiecărui indicator.
Art. 3. - (1) Furnizorii de retele
si de servicii de comunicatii electronice au obligatia de a raporta periodic
către ANRC valorile aferente indicatorilor prevăzuti la art. 2, în formatul-tip
si în conditiile prevăzute în anexele la prezenta decizie.
(2) Transmiterea datelor statistice
prevăzute în anexa nr. 1 se va realiza în termen de 30 de zile de la expirarea
termenelor de depunere a situatiilor financiare anuale si, respectiv, a
raportărilor contabile semestriale, la unitătile teritoriale ale Ministerului
Finantelor Publice.
(3) Transmiterea datelor statistice
prevăzute în anexele nr. 2-10 se va realiza semestrial, astfel:
a) până la data de 31 ianuarie,
pentru perioada de raportare cuprinsă între 1 iulie si 31 decembrie;
b) până la data de 31 iulie, pentru
perioada de raportare cuprinsă între 1 ianuarie si 30 iunie.
(4) Netransmiterea informatiilor
privind valorile aferente unor indicatori dintre cei prevăzuti la art. 2 va fi
temeinic justificată.
Art. 4. - (1) Transmiterea
documentelor care contin valorile aferente indicatorilor prevăzuti la art. 2 se
poate efectua către sediul central sau oficiul teritorial al ANRC în a cărui
rază se situează domiciliul/sediul furnizorului numai în unul dintre
următoarele moduri:
a) prin depunere, personal sau de
către un reprezentant al furnizorului, sub luare de semnătură;
b) prin serviciul de trimitere
recomandată cu confirmare de primire;
c) ca înscris în formă electronică,
căruia i s-a încorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică
extinsă, bazată pe un certificat calificat si generată cu ajutorul unui
dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice.
(2) Este considerată dată a
transmiterii, după caz, data înscrierii în registrul general de intrare-iesire
a corespondentei al ANRC, data confirmării primirii prin serviciul de trimitere
recomandată cu confirmare de primire sau data confirmării primirii înscrisului
în formă electronică.
Art. 5. - În cazul nerespectării
obligatiei prevăzute la art. 3 alin. (1), ANRC poate aplica amenzile administrative
prevăzute la art. 56 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor, aprobată cu
modificări si completări prin Legea nr. 591/2002.
Art. 6. - Furnizorii de retele si de
servicii de comunicatii electronice au obligatia de a transmite ANRC primele
date statistice prevăzute în anexele nr. 2-10 până la data de 31 ianuarie 2004,
pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie si 31 decembrie 2003.
Art. 7. - Anexele nr. 1-10*) fac
parte integrantă din prezenta decizie.
Art. 8. - Prezenta decizie se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Presedintele Autoritătii Nationale de
Reglementare în Comunicatii,
Ion Smeeianu
Bucuresti,
30 octombrie 2003.
Nr.
1.332/EN.
