MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul XIV - Nr. 841 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Miercuri, 26
noiembrie 2003
SUMAR
DECRETE
691. - Decret privind conferirea
Semnului onorific În serviciul Armatei pentru ofiteri din Serviciul
Român de Informatii
692. - Decret privind conferirea
Semnului onorific În serviciul Armatei pentru maistri militari si
subofiteri din Serviciul Român de Informatii
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 386 din 16 octombrie
2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 289,
art. 327 alin. 3 si 5 si ale art. 334 din Codul de procedură penală
Decizia nr. 406 din 4 noiembrie
2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 86/2002 privind înfiintarea Ghiseului
unic în punctele de trecere a frontierei de stat a României, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 599/2002
DECRETE
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
privind
conferirea Semnului onorific În serviciul Armatei pentru ofiteri din
Serviciul Român de Informatii
În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) si ale art. 99
din Constitutia României, precum si ale art. 4 alin. (1), ale art. 10 pct. 3 si
ale art. 11 pct. IX.3 din Legea nr. 29/2000
privind sistemul national de decoratii al României, cu modificările ulterioare,
la propunerea directorului Serviciului Român de
Informatii,
Presedintele României decretează:
Art. 1. - Pe data de 1 decembrie 2003 se conferă
Semnul onorific În serviciul Armatei, pentru 15 ani de activitate si
rezultate meritorii în îndeplinirea atributiilor si în pregătirea profesională,
ofiterilor prevăzuti în anexa nr. 1*) la prezentul decret.
Art. 2. - Pe data de 1 decembrie 2003 se conferă
Semnul onorific În serviciul Armatei, pentru 20 de ani de activitate si
rezultate meritorii în îndeplinirea atributiilor si în pregătirea profesională,
ofiterilor prevăzuti în anexa nr. 2*) la prezentul decret.
Art. 3. - Pe data de 1 decembrie 2003 se conferă
Semnul onorific În serviciul Armatei, pentru 25 de ani de activitate si
rezultate meritorii în îndeplinirea atributiilor si în pregătirea profesională,
ofiterilor prevăzuti în anexa nr. 3*) la prezentul decret.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
ION ILIESCU
În temeiul art. 99 alin. (2) din
Constitutia României, contrasemnăm
acest decret.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Bucuresti,
30 octombrie 2003.
Nr. 691.
*) Anexele
nr. 1 si 2 se comunică institutiilor interesate.
*) Anexa
nr. 3 se comunică institutiilor interesate.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
privind
conferirea Semnului onorific În serviciul Armatei pentru maistri
militari si subofiteri
din
Serviciul Român de Informatii
În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) si ale art. 99
din Constitutia României, precum si ale art. 4 alin. (1), ale art. 10 pct. 4 si
ale art. 11 pct. IX.4 din Legea nr. 29/2000
privind sistemul national de decoratii al României, cu modificările ulterioare,
la propunerea directorului Serviciului Român de
Informatii,
Presedintele României decretează:
Art. 1. - Pe data de 1 decembrie 2003 se conferă
Semnul onorific În serviciul Armatei, pentru 15 ani de activitate si
rezultate meritorii în îndeplinirea atributiilor si în pregătirea profesională,
maistrilor militari si subofiterilor prevăzuti în anexa nr. 1*) la prezentul
decret.
Art. 2. - Pe data de 1 decembrie 2003 se conferă
Semnul onorific În serviciul Armatei, pentru 20 de ani de activitate si
rezultate meritorii în îndeplinirea atributiilor si în pregătirea profesională,
maistrilor militari si subofiterilor prevăzuti în anexa nr. 2*) la prezentul
decret.
Art. 3. - Pe data de 1 decembrie 2003 se conferă
Semnul onorific În serviciul Armatei, pentru 25 de ani de activitate si
rezultate meritorii în îndeplinirea atributiilor si în pregătirea profesională,
maistrilor militari si subofiterilor prevăzuti în anexa nr. 3*) la prezentul
decret.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
ION ILIESCU
În temeiul art. 99 alin. (2) din
Constitutia României, contrasemnăm
acest decret.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Bucuresti,
30 octombrie 2003.
Nr. 692.
*) Anexele
nr. 1-3 se comunică institutiilor interesate.
DECIZII ALE
CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 16 octombrie 2003
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 289, art. 327 alin. 3
si 5 si ale art. 334 din Codul de procedură penală
Nicolae Popa - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 289, art. 327 alin. 3 si 5 si ale
art. 334 din Codul de procedură
penală, exceptie ridicată de Bogdan Robert Oprea, Alexandru Eugen Leon
Dimitriu si Victor Viorel Vasile în Dosarul nr. 7.677/2002 al Judecătoriei
Buftea.
La apelul nominal răspunde avocat Mircea Popescu,
pentru autorii exceptiei, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul autorilor exceptiei solicită admiterea
exceptiei astfel cum a fost formulată si constatarea neconstitutionalitătii
textelor de lege criticate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere, ca neîntemeiată, a exceptiei de neconstitutionalitate privind
dispozitiile art. 289 si ale art. 327 alin. 3 si 5 din Codul de procedură penală,
arătând că asupra textelor de lege criticate Curtea Constitutională s-a mai
pronuntat prin Decizia nr.
151/2002, neexistând elemente noi pentru schimbarea acestei jurisprudente.
În ceea ce priveste neconstitutionalitatea prevederilor art. 334 din Codul de
procedură penală, pune concluzii de respingere a exceptiei, ca fiind
inadmisibilă, întrucât autorii acesteia nu au motivat-o, încălcând astfel
dispozitiile art. 12 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea
Curtii Constitutionale, republicată.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Încheierea din 24 martie 2003, pronuntată în
Dosarul nr. 7.677/2002, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constitutională
cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 289, art. 327 alin. 3
si 5 si ale art. 334 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de
Bogdan Robert Oprea, Alexandru Eugen Leon Dimitriu si Victor Viorel Vasile,
inculpati în dosarul mentionat.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii
acesteia sustin că dispozitiile legale mentionate sunt contrare prevederilor
constitutionale ale art. 23, referitoare la libertatea individuală, si ale art.
24, referitoare la dreptul la apărare, prevederilor art. 14 din Pactul
international cu privire la drepturile civile si politice, referitoare la
dreptul la un proces echitabil, si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea
drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la acelasi drept
fundamental. În argumentarea exceptiei se arată că dreptul la apărare nu se
poate realiza câtă vreme inculpatul nu are posibilitatea de a pune întrebări
martorului care nu este prezent la judecată, de a putea stabili, prin audierea
acestuia în instantă, situatii de fapt noi, cu implicatii în situatia de drept.
A se da citire unei declaratii de martor audiat în faza de urmărire penală si a
prevedea că instanta va tine seama de ea la judecarea cauzei este considerat un
aspect de reală insecuritate juridică. În opinia autorilor exceptiei,
declaratia martorului care nu se prezintă în instantă urmează să fie
înlăturată, deoarece nu corespunde exigentei probatoriului în materie penală.
În sensul legislatiei europene trebuie să se asigure o garantie maximă de
desfăsurare a procesului penal, prin aducerea martorilor în instantă.
Cu privire la dispozitiile art. 334 din Codul de
procedură penală, autorii exceptiei consideră că, pentru asigurarea egalitătii
procesuale a părtilor, schimbarea încadrării juridice să fie făcută în termen
de maximum un an de la data sesizării instantei, atunci când schimbarea
încadrării este în defavoarea inculpatului, si că numai schimbarea încadrării
juridice în favoarea inculpatului să poată fi făcută oricând.
Exprimându-si opinia asupra exceptiei, Judecătoria
Buftea arată că solicitarea autorilor exceptiei de a fi înlăturate
declaratiile martorilor audiati în faza urmăririi penale, dacă acestia nu sunt
audiati si în cadrul cercetării judecătoresti, reprezintă o sanctiune pe care
acestia ar solicita-o prin modificarea Codului de procedură penală. Or, Curtea
Constitutională se pronuntă doar cu privire la constitutionalitatea textului de
lege criticat, neputând adăuga la textul de lege si cu atât mai putin de a
stabili printr-o decizie o sanctiune procesuală penală. În plus, în România
drepturile procesuale sunt garantate inculpatilor atât în faza de urmărire
penală, cât si în faza de judecată. De altfel, inculpatii ar fi avut
posibilitatea solicitării unei confruntări cu martorii audiati în momentul în
care li s-a prezentat materialul de urmărire penală. Legea română permite, în
toate fazele procesului, ca inculpatii să adreseze întrebări celorlalte părti
din proces. Faptul că, din motive obiective, un martor nu poate fi audiat în
faza judecătii nu înseamnă că acest lucru se datorează unei lacune legislative,
mai ales că legea română prevede posibilitatea unei asemenea confruntări în
toate fazele si etapele procesuale. În ceea ce
priveste aprecierea probelor, aceasta este un atribut alinstantei, care
urmează să se pronunte asupra fondului cauzei prin coroborarea tututor probelor
administrate atât în faza de urmărire penală, cât si în faza judecătii. Cu
privire la critica dispozitiilor art. 334 din Codul de procedură penală,
instanta consideră că aceasta este inadmisibilă, deoarece Curtea
Constitutională nu poate modifica norma legală examinată, ci doar se pronuntă
cu privire la constitutionalitatea ei. Pentru acelasi motiv, apare ca vădit
nefondată critica formulată în ceea ce priveste schimbarea încadrării juridice
în favoarea sau în defavoarea inculpatilor, cu atât mai mult prevederea unui
termen de un an de zile.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor
două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 18 1 din Legea nr. 35/1997, cu
modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei
Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciază
că dispozitiile art. 289, art. 327 alin. 3 si 5 si ale art. 334 din Codul de
procedură penală sunt constitutionale. În acest sens, se arată că autorii
exceptiei solicită, în realitate, Curtii Constitutionale interpretarea
dispozitiilor art. 334 din Codul de procedură penală, precum si modificarea
acestora, fapt ce excedează competentei acesteia. De asemenea, solicitarea lor
de a fi înlăturate declaratiile martorilor audiati în faza urmăririi penale,
atunci când acestia nu mai sunt audiati în cadrul cercetării judecătoresti, nu
reprezintă o problemă de control al constitutionalitătii, ci o adăugare la
textul legii, ceea ce nu poate fi admis. De altfel, se arată în punctul de
vedere mentionat, autorii exceptiei nu indică textul constitutional considerat
încălcat prin art. 334 din Codul de procedură penală.
Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 289 si ale art. 327 alin. 3 si 5 din Codul de procedură
penală, în raport cu prevederile art. 23 si 24 din Constitutie, este
neîntemeiată, iar exceptia privind art. 334 din Codul de procedură penală este
inadmisibilă.
Se arată că inadmisibilitatea decurge, pe de o parte,
din faptul că autorii nu indică textele constitutionale cărora dispozitiile
criticate le contravin, iar pe de altă parte, pentru că ei solicită completarea
acestor dispozitii prin adăugarea unor prevederi, ceea ce este inadmisibil,
întrucât Curtea Constitutională se pronuntă doar cu privire la
constitutionalitatea unui text de lege, fără să adauge sau să-l modifice.
În ceea ce priveste neconstitutionalitatea art. 327
alin. 3 si 5, coroborate cu prevederile art. 289 din Codul de procedură penală,
se arată că, potrivit art. 172 din Codul de procedură penală, învinuitul sau
inculpatul are posibilitatea de a asista direct sau prin apărător la audierea
martorilor în cursul urmăririi penale, iar cu prilejul prezentării materialului
de urmărire penală, el ia cunostintă de declaratiile martorilor si poate cere
confruntarea cu acestia. De aceea, dreptul la apărare al inculpatului nu este
încălcat.
Procedura instituită de legiuitorul român este în concordantă
cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, invocată si de autorii
exceptiei, potrivit căreia este permisă folosirea declaratiilor martorilor date
anterior judecătii, chiar dacă inculpatul nu a asistat la această audiere, cu
conditia să fi fost respectate drepturile apărării.
Se invocă si jurisprudenta Curtii Constitutionale, si
anume Decizia nr. 151/2002, prin care Curtea s-a pronuntat asupra
constitutionalitătii dispozitiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură
penală.
Avocatul Poporului consideră, de
asemenea, că dispozitiile art. 289 si ale art. 327 alin. 3 si 5 din Codul de
procedură penală sunt constitutionale. Se arată că dispozitiile art. 327 alin.
3 si 5, în raport cu prevederile art. 24 din Constitutie, au fost adoptate în
considerarea unor situatii obiective exceptionale, în care martorul audiat în
faza urmăririi penale nu se mai poate prezenta în fata instantei judecătoresti
pentru o nouă audiere. În aceste cazuri speciale, dreptul la apărare al
inculpatului nu este încălcat, deoarece acesta are posibilitatea de a participa
la audierea martorilor în cursul urmăririi (art. 172 din Codul de procedură
penală). Pe de altă parte, este în interesul aflării adevărului să se tină
seama de declaratiile martorului audiat aflat în imposibilitate de a fi audiat
si la instantă. În acest sens, s-a pronuntat Curtea Constitutională prin
Decizia nr. 151/2002. Totodată, partea interesată poate exercita căile de atac.
În ceea ce priveste art. 334 din Codul de procedură penală, fată de art. 24 din
Constitutie, se arată că schimbarea încadrării juridice este un act procesual
necesar, iar instanta este obligată să atragă atentia inculpatului că poate
cere timp pentru a-si pregăti apărarea în noua situatie, ceea ce constituie o
garantie a dreptului la apărare. În acest sens s-a pronuntat Curtea
Constitutională prin Decizia nr. 83/2002. Cu privire la cererea autorilor
exceptiei de modificare a dispozitiilor art. 334 din Codul de procedură penală,
se arată că aceasta este inadmisibilă. Referitor la art. 289 din Codul de
procedură penală fată de prevederile art. 23 si 24 din Constitutie, Avocatul
Poporului precizează că aceste critici sunt nerelevante în cauză.
Presedintele Senatului nu a transmis punctul
său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului,
raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiei,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
următoarele: Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie
dispozitiile art. 289, art. 327 alin. 3 si 5 si ale art. 334 din Codul de
procedură penală, dispozitii care au următorul continut:
- Art. 289 (Oralitatea, nemijlocirea si
contradictorialitatea): “Judecata cauzei se face în fata instantei
constituită potrivit legii si se desfăsoară în sedintă, oral, nemijlocit si în
contradictoriu.”;copyrightdsc.net
- Art. 327 (Ascultarea martorului, expertului sau
interpretului) alin. 3 si 5: “Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai
este posibilă, instanta dispune citirea depozitiei date de acesta în cursul
urmăririi penale si se va tine seama de ea la judecarea cauzei. […]
Dacă unul sau mai multi martori lipsesc, instanta
poate dispune motivat fie continuarea judecătii, fie amânarea cauzei.
Martorul a cărui lipsă nu este justificată poate fi
adus silit.”;
- Art. 334 (Schimbarea încadrării juridice): “Dacă
în cursul judecătii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul
de sesizare urmează a fi schimbată, instanta este obligată să pună în discutie
noua încadrare si să atragă atentia inculpatului că are dreptul să ceară
lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecătii, pentru a-si pregăti
apărarea.”
I. Referitor la dispozitiile art. 289 si ale art. 327
alin. 3 si 5 din Codul de procedură penală, autorii exceptiei consideră că
acestea sunt contrare prevederilor art. 23 si 24 din Constitutie, privind
libertatea individuală si dreptul la apărare, precum si prevederilor art. 14
din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si art. 6
din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale
privind dreptul la un proces echitabil, în fata unei instante independente si
impartiale. În motivarea exceptiei, ei arată că dreptul la apărare al
inculpatului nu se poate realiza dacă martorul, desi prezent si audiat în faza
urmăririi penale, nu este prezent în instantă pentru a fi din nou audiat si
pentru a fi întrebat.
În aceste conditii, luarea în considerare a
declaratiei martorului date în faza urmăririi penale ar însemna o nesocotire a
dreptului la apărare si ar trebui ca această probă să fie eliminată.
Examinând această critică de neconstitutionalitate,
Curtea constată că dispozitiile art. 327 alin. 3 si 5 din Codul de procedură
penală nu sunt contrare prevederilor art. 24 din Constitutie referitoare la
dreptul la apărare, deoarece inculpatul a putut cunoaste declaratiile date de
martor în cursul urmăririi penale sau cu ocazia prezentării materialului de
urmărire penală, când putea cere confruntarea cu martorul. De aceea, în
situatia obiectivă exceptională în care prezenta martorului audiat în faza urmăririi
penale nu mai este posibilă în fata instantei de judecată, legea prevede
citirea declaratiei martorului, punerea ei în discutie si luarea în considerare
la pronuntarea hotărârii. De altfel, cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură
penală, Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 151 din 23 mai
2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 8 iulie
2002. Prin această decizie, Curtea, respingând exceptia de
neconstitutionalitate, a arătat că dreptul de apărare al inculpatului nu este
încălcat, având în vedere că are posibilitatea de a cunoaste si de a combate
declaratiile date de martor în cursul urmăririi penale. Totodată, Curtea a
subliniat că este în interesul aflării adevărului să se tină seama de
declaratiile martorului legal audiat, aflat în imposibilitate obiectivă de a se
prezenta în fata judecătorului pentru a da o nouă declaratie.
Referitor la criticile de neconstitutionalitate ale
art. 289 din Codul de procedură penală în raport cu prevederile constitutionale
ale art. 23 si 24, Curtea constată că acestea sunt nerelevante pentru
solutionarea exceptiei, neavând incidentă cu obiectul acesteia.
II. În ceea ce priveste dispozitiile art. 334 din
Codul de procedură penală, Curtea constată, pe de o parte, că autorii exceptiei
nu si-au raportat critica de neconstitutionalitate la dispozitii din
Constitutie. Astfel fiind, instanta de contencios constitutional nu este în
măsură să se substituie părtii cu privire la invocarea unor motive de
neconstitutionalitate, deoarece ar exercita astfel un control de
constitutionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu
prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie si cu cele cuprinse în Legea nr.
47/1992.
Pe de altă parte, din examinarea continutului
exceptiei rezultă că autorii acesteia consideră dispozitiile art. 334 din Codul
de procedură penală ca fiind neconstitutionale, deoarece nu prevăd un termen
până la care, în cursul procesului penal, să se poată dispune schimbarea
încadrării juridice a faptei, mai ales într-o infractiune mai gravă. De aceea,
ei propun o modificare a dispozitiilor legale în acest sens, ceea ce, potrivit
art. 58 alin. (1) din Constitutie, este de competenta exclusivă a Parlamentului,
unica autoritate legiuitoare a tării. Conform art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, republicată, Curtea Constitutională verifică, în cadrul controlului de
constitutionalitate a legilor, doar conformitatea acestora cu dispozitiile
constitutionale.
De altfel, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 334 din Codul de procedură penală este neîntemeiată si pe
fond, deoarece schimbarea încadrării juridice a faptei este un act procesual
necesar, în cazul în care rechizitoriul a retinut din eroare o anumită
încadrare sau atunci când în cursul judecătii apar elemente noi, de natură să
determine o altă încadrare juridică decât cea dată prin actul de sesizare a
instantei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al
art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 289, art. 327 alin. 3 si 5 si ale art. 334 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Bogdan Robert Oprea, Alexandru Eugen Leon Dimitriu si Victor Viorel Vasile în Dosarul nr. 7.677/2002 al Judecătoriei Buftea.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 16 octombrie
2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 4 noiembrie 2003
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 86/2002 privind înfiintarea Ghiseului unic în punctele
de trecere a frontierei de stat a României, aprobată cu modificări prin Legea
nr. 599/2002
Nicolae Popa - presedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Aurelia Popa - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef
Pe rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr.
86/2002 privind înfiintarea Ghiseului unic în punctele de trecere a
frontierei de stat a României, aprobată cu modificări prin Legea nr.
599/2002, exceptie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Giurgiu în
Dosarul nr. 185/15/CA/2003 al Tribunalului Giurgiu.
La apelul nominal răspund, pentru autorul exceptiei,
avocat Dan Coporan si director executiv Vasile Mustătea, lipsind cealaltă
parte, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului exceptiei, avocat Dan
Coporan, solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate,
arătând următoarele: în sensul art. 44 si 45 din Legea nr. 189/1998 privind
finantele publice locale, taxele speciale constituie venituri cu destinatie
specială ale bugetelor locale si trebuie utilizate în scopurile pentru care au
fost înfiintate.
Contrar acestor dispozitii legale, art. 4 din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 86/2002 stabileste că fondurile încasate
din taxele ecologice si de salubrizare, ce constituie taxe speciale, se
administrează de consiliile judetene ale administratiei publice în a căror rază
de competentă seaflă punctul de trecere a frontierei de stat a României, ele
folosindu-se exclusiv pentru întretinerea si amenajarea punctelor de trecere a
frontierei de stat si pentru salubrizarea zonei limitrofe lor. Se consideră că
prin aceasta se încalcă prevederile constitutionale ale art. 121 alin. (1), potrivit
cărora consiliul judetean coordonează activitatea autoritătilor comunale si
orăsenesti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judetean,
precum si cele ale art. 136 referitoare la reglementarea prin lege a formării,
administrării, întrebuintării si controlului resurselor financiare ale
unitătilor administrativ-teritoriale. Totodată mai arată că prin textul de lege
criticat se încalcă si principiul autonomiei locale, consacrat de art. 119 din
Constitutie, prin aceea că taxele locale speciale, cu destinatie precisă, pe
care le instituie sunt administrate de către consiliul judetean. În completare,
împuternicitul Consiliului Judetean Giurgiu, domnul Vasile Mustătea,
solicitând, de asemenea, admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, arată că
Giurgiu este singurul municipiu din România în care zona limitrofă înseamnă
frontiera de stat si municipiul Giurgiu.
Potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată si modificată prin
Legea nr. 243/2002, culoarul de frontieră si fâsia de protectie a frontierei de
stat fac parte din domeniul public al statului si se administrează de către
autoritătile administratiei publice locale, care asigură curătarea si
întretinerea acestora. Mai mult, Ghiseul unic de încasare a taxelor si a altor
sume datorate în vamă s-a înfiintat în punctul de trecere a frontierei
Giurgiu-Ruse care face parte din punct de vedere geografic din intravilanul
municipiului, iar competenta materială de instituire a taxelor este exclusiv a
consiliului local, iar nu a consiliului judetean. De asemenea, potrivit Legii
nr. 326/2001, cu modificările ulterioare, serviciile publice de gospodărie
comunală se realizează sub autoritatea administratiei publice locale, adică
consiliul local.
Asa fiind, consideră că, din coroborarea dispozitiilor
legale enuntate, reiese că atributiile de încasare a taxelor ecologice si de
salubrizare, precum si administrarea fondurilor rezultate din acestea revin
exclusiv consiliului local, iar nu consiliului judetean.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei ca neîntemeiată, sens în care arată că prin textul de
lege criticat nu sunt încălcate prevederile art. 119, art. 121 alin. (1) si ale
art. 136 din Constitutie.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Încheierea din 27 februarie 2003, pronuntată
în Dosarul nr. 185/15/CA/2003, Tribunalul Giurgiu a sesizatCurtea
Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanta
de urgentă a Guvernului nr. 86/2002 privind înfiintarea Ghiseului unic în
punctele de trecere a frontierei de stat a României, aprobată cu modificări
prin Legea nr. 599/2002, exceptie ridicată de Consiliul Local al
Municipiului Giurgiu.
În motivarea exceptiei se sustine că prin
prevederile art. 4 din ordonanta de urgentă criticată “s-a realizat o
substituire a consiliului judetean în competenta consiliului local”, ceea ce
contravine art. 119 alin. (1), art. 121 alin. (1) si art. 136 alin. (1) din Constitutie,
precum si prevederilor art. 44 si 45 din Legea nr. 189/1998 privind finantele
publice locale. În acest sens, în esentă, se arată că, potrivit legii
mentionate, taxa ecologică si taxa de salubrizare sunt taxe locale speciale, cu
destinatie precisă, iar administrarea lor de către consiliile judetene încalcă
textele constitutionale si de lege invocate.
Tribunalul Giurgiu apreciază că exceptia
de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că
nu sunt încălcate textele din Constitutie invocate, deoarece: destinatia
fondurilor încasate din taxele ecologice si de salubrizare este, potrivit
ordonantei de urgentă criticate, “întretinerea si amenajarea punctelor de
trecere a frontierei si salubrizarea zonei limitrofe acestora”, iar nu
constituirea lor ca venituri la bugetul consiliilor judetene; principiul
autonomiei locale “nu exclude obligatia autoritătilor administratiei publice
locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg
teritoriul tării, recunoscând existenta unor interese locale specifice,
distincte, dar care nu sunt în contradictie cu interesele nationale”; din
fondurile prevăzute la art. 4 din ordonanta de urgentă se efectuează plata
serviciilor prestate de administratia publică locală, iar modul de distributie
a taxelor ecologice si de salubritate către bugetele locale urmează a fi
stabilit prin norme metodologice elaborate de Ministerul Finantelor Publice si
aprobate de Guvern.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor
celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciază
că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În acestsens,
arată: administrarea de către consiliile judetene a fondurilor încasate din
taxele ecologice si de salubrizare se face exclusiv în scopul pentru care au
fost instituite, astfel că nu are loc o substituire a consiliului judetean în
competenta consiliului local; principiul autonomiei locale nu exclude obligatia
autoritătilor administratiei publice locale de a respecta legile aplicabile la
nivel national, rezolvarea intereselor specifice la nivel de comună sau de oras
fiind în strânsă legătură cu rezolvarea intereselor întregului judet;
competenta de a stabili taxele prevăzute de textul de lege criticat apartine
consiliului judetean care nu se substituie consiliului local.
Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate
ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arată: principiul autonomiei locale
nu poate functiona în afara legii, iar limitele autonomiei locale sunt
stabilite prin lege; în situatiile reglementate de art. 4 din ordonanta de
urgentă nu este vorba de o substituire a consiliului judetean în atributiile
consiliului local, ci doar de administrarea fondurilor încasate de Ghiseul unic
din taxele ecologice si de salubrizare, cu mentinerea expresă a destinatiei
acestora; actiunile întreprinse în scopul întretinerii si amenajării punctelor
de trecere a frontierei de stat si salubrizării zonei limitrofe sunt activităti
de mare anvergură ce presupun coordonarea de către consiliul judetean;
activitatea din punctele de frontieră este un serviciu de interes national,
desfăsurată de Directia Generală a Vămilor si nu de consiliul local; schimbarea
prin lege a administratorului unor categorii de resurse financiare este o
problemă de oportunitate asupra căreia numai legiuitorul poate decide;
derogarea prin dispozitiile de lege criticate de la dreptul comun instituit
prin Legea nr. 189/1998 nu constituie o problemă de constitutionalitate, ci una
de aplicare a legii.
Presedintele Senatului nu a comunicat
punctul său de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele: Curtea Constitutională a fost legal sesizată si
este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie,
precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr.
47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicată.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie prevederile art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 86/2002
privind înfiintarea Ghiseului unic în punctele de trecere a frontierei de stat
a României, aprobată cu modificări prin Legea nr. 599/2002, care au următorul
cuprins: “Fondurile încasate din taxele ecologice si de salubrizare se
administrează de consiliile judetene ale administratiei publice în a căror rază
de competentă se află punctul de trecere a frontierei de stat a României.
Acestea se folosesc exclusiv pentru întretinerea si amenajarea punctelor de
trecere a frontierei de stat si pentru salubrizarea zonei limitrofe a
acestora.”
În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate,
aceste dispozitii de lege contravin prevederilor constitutionale ale art. 119
alin. (1), ale art. 121 alin. (1) si ale art. 136 alin. (1). Potrivit
Constitutiei republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767
din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor si renumerotarea textelor,
art. 119 alin. (1) a devenit art. 120 alin. (1), art. 121 alin. (1) a devenit
art. 122 alin. (1) si art. 136 alin. (1) a devenit art. 137 alin. (1).
Prevederile constitutionale mentionate au următorul continut:
- Art. 120 alin. (1): “Administratia publică din
unitătile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile
descentralizării, autonomiei locale si deconcentrării serviciilor publice.”;
- Art. 122 alin. (1): “Consiliul judetean este
autoritatea administratiei publice pentru coordonarea activitătii consiliilor
comunale si orăsenesti, în vederea realizării serviciilor publice de interes
judetean.”;
- Art. 137 alin. (1): “Formarea, administrarea,
întrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statutului, ale
unitătilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice sunt
reglementate prin lege.”
De asemenea, autorul exceptiei invocă si încălcarea
art. 44 si 45 din Legea nr. 189/1998 privind finantele publice locale, al căror
continut este următorul:
- Art. 44: “(1) Pentru functionarea unor servicii
publice locale, create în interesul persoanelor fizice si juridice, consiliile
locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, după caz,
stabilesc taxe speciale.
(2) Cuantumul taxelor speciale se stabileste anual si
trebuie să acopere cel putin sumele investite si cheltuielile curente de
întretinere si functionare a acestor servicii.
(3) Taxele speciale, instituite potrivit prevederilor
prezentului articol, constituie venituri cu destinatie specială ale bugetelor
locale, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înfiintate.
(4) Sumele rămase neutilizate din taxele speciale,
stabilite ca diferentă între veniturile încasate si plătile efectuate, se reportează
în anul următor cu aceeasi destinatie, o dată cu încheierea exercitiului
bugetar. Acelasi regim se aplică si celorlalte venituri cu destinatie
specială.”;
- Art. 45: “(1) Taxele speciale se încasează numai
de la persoanele fizice si juridice care se folosesc de serviciile publice
locale pentru care s-au instituit taxele respective.
(2) Prin regulamentul aprobat de consiliile locale,
judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, după caz, se vor
determina conditiile în care se pot percepe taxele speciale, modul în care se
obtine acordul persoanelor fizice si juridice plătitoare, precum si modul de
repartizare a acestora.
(3) Hotărârile luate de consiliile locale, judetene si
Consiliul General al Municipiului Bucuresti, după caz, în legătură cu
repartizarea taxelor speciale pe persoanele fizice si juridice plătitoare vor
fi afisate la sediul acestora sau prin publicare.
(4) Împotriva acestor hotărâri orice persoană
interesată poate face contestatie în termen de 15 zile de la afisarea sau publicarea
acestora. După expirarea acestui termen consiliul care a adoptat hotărârea se
întruneste si deliberează asupra contestatiilor primite.”
În sfârsit, autorul exceptiei consideră că prin textul
de lege criticat sunt încălcate si prevederile Legii serviciilor publice de
gospodărie comunală nr. 326/2001, cu modificările ulterioare, si ale Ordonantei
de urgentă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României,
aprobată si modificată prin Legea nr. 243/2002.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată,
Curtea constată următoarele:
Sustinerile potrivit cărora administrarea fondurilor
încasate din taxe ecologice si de salubrizare de către consiliile judetene
încalcă principiul autonomiei locale, consacrat de art. 120 alin. (1) din
Constitutie, sunt neîntemeiate, deoarece autonomia locală nu se poate manifesta
decât în limitele stabilite de lege. În sensul acestor dispozitii
constitutionale, prin textele de lege criticate care stabilesc că
administratorul taxelor este consiliul judetean si nu consiliul local pe a
cărui rază teritorială functionează Ghiseul unic, legiuitorul a configurat
cadrul legal de manifestare a autonomiei locale.
De asemenea, prevederile art. 4 din ordonanta de
urgentă criticată nu contravin nici art. 122 alin. (1) din Constitutie,
întrucât activitatea desfăsurată de punctele de frontieră este un serviciu
public de interes national, chiar în situatia în care punctul de frontieră se
găseste exclusiv pe raza teritorială a unei localităti. De altfel, Curtea
constată că acest text de lege nu numai că nu încalcă prevederile art. 137
alin. (1) din Constitutie, referitoare la reglementarea prin lege a formării,
administrării, întrebuintării si controlului resurselor financiare ale
statului, ale unitătilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor
publice, ci chiar le dă expresie.
În sfârsit, o eventuală contrarietate între
prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 86/2002 si dispozitiile
altor legi nu intră în sfera controlului de constitutionalitate. Conformitatea unor
acte normative între ele este o problemă ce prezintă interes sub aspectul
nevoii de corelare normativă, care este însă o cerintă de tehnică legislativă,
ce excedează competentei Curtii Constitutionale.
Asa fiind, Curtea urmează să respingă si criticile de
neconstitutionalitate constând în sustineri privind încălcarea prevederilor
art. 44 si 45 din Legea nr. 189/1998 privind finantele publice locale, precum
si a prevederilor Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr.
326/2001, cu modificările ulterioare, si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului
nr.
105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată si modificată prin
Legea nr.
243/2002.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1)
lit. A.c) si al art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 86/2002 privind
înfiintarea Ghiseului unic în punctele de trecere a frontierei de stat a României,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 599/2002, exceptie ridicată de Consiliul
Local al Municipiului Giurgiu.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 4 noiembrie
2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent sef,
Gabriela Dragomirescu