MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul 171 (XV) - Nr. 746 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Vineri, 24 octombrie 2003
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 345 din 18 septembrie
2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 15 alin. (1) din
Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996
Decizia nr. 363 din 30
septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 251 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de constructii, republicată, cu modificările ulterioare
Decizia nr. 382 din 14 octombrie
2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56
alin. (1) lit. a) si ale art. 60 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000
cu privire la asociatii si fundatii, cu modificările si completările ulterioare
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI
PUBLICE CENTRALE
730. - Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si mediului pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind echipamentele electromedicale utilizate în medicina veterinară
742. - Ordin al ministrului
agriculturii, pădurilor, apelor si mediului pentru modificarea si completarea
Normei sanitare veterinare privind Programul de supraveghere, profilaxie si
combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la
animale la om si de protectie a mediului pentru anul 2003, aprobată prin
Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 640/2002
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 18 septembrie 2003
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a art. 15 alin. (1) din Legea fondului
cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996
Nicolae Popa - presedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin.
(1) din Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996,
exceptie ridicată de Eugen Hutanu în Dosarul nr. 4.203/2002 al Tribunalului
Botosani - Sectia comercială si de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiat ă,
sustinând că exercitarea drepturilor cu privire la gestionarea fondului
cinegetic se realizează cu respectarea dreptului de proprietate al titularului
fondului. Se arată că, în cazul în care s-ar aduce prejudicii folosintei de
bază a terenului, proprietarul este îndreptătit să ceară în justitie daune-interese,
în temeiul dreptului comun.
Pe de altă parte, se consideră că eventualele lacune
ale legii nu pot face obiectul controlului de constitutionalitate, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicat ă, Curtea Constitutională
pronuntându-se numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau
completa prevederea legală supusă controlului.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului, retine
următoarele:
Prin Încheierea din 20 martie 2003, pronuntată în
Dosarul nr. 4.203/2002, Tribunalul Botosani – Sectia comercială si de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozi tiilor art. 15 alin. (1) din Legea fondului
cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996, exceptie ridicată de
Eugen Hutanu.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul
invocă definitia dreptului de proprietate prevăzută de art. 480 din Codul
civil, potrivit căreia proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura
si de a dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însă în limitele
determinate de lege. Asa fiind, se arată că art. 15 alin. (1) din Legea nr.
103/1996 aduce atingere caracterului inviolabil al proprietătii private,
deoarece nu reglementează un drept corelativ obligatiei proprietarului fondului
de vânătoare de a permite exercitarea vânătorii, respectiv dreptul acestuia de
a fi încunostintat în prealabil de actiunile ce urmează a se desfăsura pe
proprietatea sa. Astfel, se apreciază că sunt încălcate două dintre atributele
dreptului de proprietate: jusutendi, prerogativă ce permite titularului
dreptului să stăpânească în fapt bunul, si jus fruendi, care se referă
la facultatea conferită proprietarului de a utiliza bunul în interesul său propriu.
Autorul consideră că îngrădirea sau limitarea nelegală a acestor două atribute
“transformă proprietatea într-o simplă utopie”, iar pe proprietar într-un
detinător al unui titlu lipsit de eficientă juridică.
Pe de altă parte, în sustinerea exceptiei autorul
invocă si argumente de ordin practic, arătând că, dacă proprietarii de terenuri
pe care se arondează fonduri de vânătoare ar cunoaste din timp data la care
reprezentantii ocolului silvic organizează vânătoarea, ar lua măsuri de
protectie de natură a evita producerea unor consecinte iremediabile.
Tribunalul Botosani - Sectia comercială si de
contencios administrativ apreciază exceptia de
neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că, potrivit prevederilor
art. 1 si 2 din Legea nr. 103/1996, vânatul, împreună cu biotopurile acestuia,
constituie fondul cinegetic al României, reprezentând un bun public de interes
national. Asa fiind, exercitarea drepturilor cu privire la administrarea
fondului cinegetic si gestionarea fondurilor de vânătoare se face în conditiile
legii, cu respectarea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care sunt
arondate fondurile de vânătoare, coexistenta celor două categorii de drepturi
fiind posibilă în regimul constitutional rezultat din prevederile art. 41 si 135
din Constitutie.
Se consideră că dispozitiile art. 15 alin. (1) din
Legea nr. 103/1996 sunt constitutionale cu atât mai mult cu cât eventualele
prejudicii ce s-ar aduce folosintei de bază a terenului ar putea fi acoperite
prin despăgubirea corespunz ătoare a detinătorului acestuia, în conditiile
legii.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor
celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula
punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată. De
asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu
modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei
Avocatul Poporului.
Guvernul retine că, potrivit art. 41 alin.
(1) din Constitutie, limitele garantării dreptului de proprietate sunt
stabilite prin lege, iar art. 135 din Constitutie prevede, în alin. (6), că
proprietatea privată este inviolabilă, în conditiile legii.
Sub acest aspect, prin dispozitiile art. 15 alin. (1)
din Legea nr. 103/1996 a fost stabilită o limitare a dreptului de proprietate a
detinătorilor de terenuri pe care se arondează fonduri de vânătoare, respectiv
s-a instituit obligatia de a permite exercitarea vânătorii pe aceste terenuri,
având în vedere că, potrivit legii, vânatul este considerat bun public de
interes national si constituie resursă naturală regenerabil ă de interes
national si international. Legea prevede, de asemenea, conditiile în care se
pot desfăsura astfel de actiuni, si anume să nu se afecteze folosinta de bază a
terenurilor, în caz contrar, proprietarul putând solicita instantei, potrivit
dreptului comun si în concordantă cu principiul constitutional al garantării
proprietătii, daune-interese.
În consecintă, se consideră că exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 103/1996
este neîntemeiată.
În raport cu prevederile art. 480 din Codul civil,
exceptia este inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) teza a doua din
Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constitutională nu se poate pronunta
asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci “numai asupra
întelesului său contrar Constitutiei”.
Pe de altă parte, se consideră că, în fapt, autorul
contestă lipsa din textul de lege a dispozitiei referitoare la dreptul
proprietarului de a fi încunostintat în prealabil cu privire la actiunile de
vânătoare ce urmează să se desfăsoare pe terenurile sale. Or, Curtea
Constitutională se pronuntă, potrivit art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr.
47/1992, republicată, numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica
sau completa prevederea legală supusă controlului. Prin urmare, si sub acest
aspect exceptia apare ca fiind inadmisibilă.
Presedintele Camerei Deputatilor arată că
Legea nr. 103/1996 reprezintă legea-cadru în domeniul fondului cinegetic. Din
interpretarea sistematică a prevederilor acestei legi rezultă că vânatul
României, care este bun public de interes national, este administrat si
gestionat în scopul conservării biodiversitătii faunei sălbatice, mentinerii
echilibrului ecologic, exercitării vânătorii si al satisfacerii altor cerinte
social-economice. În vederea îndeplinirii obligatiilor prevăzute la art. 15
alin. (1) din lege, detinătorii terenurilor sunt în drept să beneficieze,
conform alin. (5) al aceluiasi articol, de venituri atrase din tarifele anuale
de atribuire a gestionării fondurilor de vânătoare, nereglementarea obligatiei
de înstiintare prealabilă a proprietarului nefiind de natură a contraveni
prevederilor constitutionale ale art. 41 si 135, în conditiile în care limitele
si continutul dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Se constată că
invocarea art. 480 din Codul civil în motivarea exceptiei nu prezintă relevantă
juridică în solutionarea acesteia, deoarece Curtea Constitutională nu este
abilitată să se pronunte cu privire la corelarea actelor normative.
În acelasi timp, Curtea Constitutională se pronuntă
numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa
prevederea legală supusă controlului, asa cum pretinde autorul exceptiei.
În consecintă, Presedintele Camerei Deputatilor
apreciaz ă că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată si propune
respingerea acesteia.
Avocatul Poporului consideră că textul criticat
reprezintă o modalitate de îngrădire a proprietătii, în conformitate cu
prevederile art. 41 alin. (1) teza a doua din Constitutie, precum si cu cele
ale art. 480 din Codul civil, potrivit cărora continutul si limitele dreptului
de proprietate sunt stabilite de lege. În redactarea art. 15 alin. (1) din
Legea nr. 103/1996, legiuitorul a avut în vedere conservarea biodiversitătii
faunei sălbatice, mentinerea echilibrului ecologic, exercitarea vânătorii si
satisfacerea altor cerinte social-economice. Obligatia mai sus amintită se
fundamentează pe dispozitiile art. 134 alin. (2) lit. e) si ale art. 41 alin.
(6) din Constitutie, conform cărora statul trebuie să asigure refacerea si
ocrotirea mediului înconjurător si mentinerea echilibrului ecologic. De altfel,
caracterul de bun public al vânatului justifică îngrădirea proprietătii private
în vederea permiterii exploatării unei resurse naturale de interes national si
international.
În privinta necesitătii încunostintării prealabile a
proprietarilor de terenuri cu privire la desfăsurarea vânătorii, anexa nr. 1 la
Legea nr. 103/1996 stabileste “fauna sălbatic ă de interes vânătoresc la care
vânarea este permisă”, precum si “perioadele de vânare”, astfel încât există
posibilitatea de a cunoaste intervalul de timp în care va avea loc activitatea
de vânătoare.
În ceea ce priveste eventualele prejudicii care pot fi
create, în urma activitătilor de vânătoare, proprietarilor de terenuri pe care
se arondează asemenea fonduri, se arată că acestia au la dispozitie actiunea
specifică în dreptul civil, prin care îsi pot recupera paguba suferită. Astfel,
nu sunt încălcate dispozitiile constitutionale privind inviolabilitatea
proprietătii private, art. 15 alin. (1) precizând că prin actiunile de vânătoare
nu trebuie să se afecteze folosinta de bază a terenurilor.
Prin urmare, se apreciază că dispozitiile art. 15
alin. (1) din Legea nr. 103/1996, modificată si completată, sunt constitu
tionale.
Presedintele Senatului nu a
comunicat punctul său de vedere cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională este competentă, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia
de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată. Obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate, asa cum a fost invocat de autorul exceptiei, îl
constituie art. 16 alin. (1) din Legea fondului cinegetic si a protectiei
vânatului nr. 103/1996. Prin republicarea în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 328 din 17 mai 2002, dată anterioară sesizării Curtii, legea a
fost renumerotată, textul de lege criticat devenind art. 15 alin. (1), care are
următorul continut:
- Art. 15 alin. (1): “Detinătorii, cu orice titlu,
ai terenurilor pe care se arondează fonduri de vânătoare, persoane fizice sau
juridice, sunt obligati să permită exercitarea vânătorii, aplicarea măsurilor
de protectie a vânatului, precum si amplasarea instalatiilor si amenajărilor
vânătoresti provizorii, dacă prin actiunile respective nu se afectează
folosinta de bază a terenurilor.”
Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale
criticate încalcă prevederile constitutionale ale:
- Art. 41: “(1) Dreptul de proprietate, precum si
creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor
drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de
lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii nu pot dobândi
dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză
de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă
despăgubire.
(4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea
publică poate folosi subsolul oricărei proprietăti imobiliare, cu obligatia de
a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau
constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritătii.
(5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) si (4)
se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergentă, prin
justitie.
(6) Dreptul de proprietate obligă la respectarea
sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinătăti, precum si
la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin
proprietarului.
(7) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată.
Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din
infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii.”;
- Art. 135: “(1) Statul ocroteste proprietatea.
(2) Proprietatea este publică sau privată.
(3) Proprietatea publică apartine statului sau
unitătilor administrativ-teritoriale.
(4) Bogătiile de orice natură ale subsolului, căile de
comunica tie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si
acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorial ă,
resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si
alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietătii publice.
(5) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În
conditiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori
institutiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate.
(6) Proprietatea privată este, în conditiile legii,
inviolabilă.”
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constat ă că dispozitiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 103/1996 instituie o
sarcină care grevează terenurile pe care se arondează fonduri de vânătoare.
Această sarcină constă în obligatia detinătorilor cu orice titlu ai acestor
terenuri de a permite exercitarea vânătorii, aplicarea măsurilor de protectie a
vânatului, precum si amplasarea instalatiilor si amenajărilor vânătoresti
provizorii, cu conditia ca prin actiunile respective să nu se afecteze
folosinta de bază a respectivelor terenuri.
Chiar dacă în acest mod titularul dreptului de
proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, având
în vedere că, pe această cale, se asigură valorificarea fondului cinegetic -
bun public de interes national si, totodată, resursă naturală regenerabilă de
interes international -, si întrucât, potrivit art. 41 alin. (1) din
Constitutie, stabilirea continutului si a limitelor dreptului de proprietate
constituie atributul exclusiv al legiuitorului, reglementarea legală în sine nu
relevă nici o contradictie cu textele constitutionale de referintă.
Împrejurarea că în practică, asa cum arată autorul
exceptiei, pot apărea abuzuri cu consecinte prejudiciabile pentru proprietarul
fondului aservit constituie exclusiv o problemă de fapt, asupra căreia urmează
a se pronunta instantele judecătoresti ordinare, Curtea Constitutională nefiind
competentă a decide cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor
legale criticate. De altfel, Curtea retine că, pentru îndeplinirea obligatiilor
prevăzute la art. 15 alin. (1) din lege, detinătorii terenurilor sunt în drept
să beneficieze, conform alin. (5) al aceluiasi articol, de venituri atrase din
tarifele anuale de atribuire a gestionării fondurilor de vânătoare, iar în ceea
ce priveste eventualele prejudicii care pot fi create în urma activitătilor de
vânătoare, proprietarii terenurilor pe care se arondează asemenea fonduri au la
dispozitie actiunea în justitie prin care îsi pot recupera paguba suferită,
potrivit dreptului comun. În ceea ce priveste critica autorului exceptiei,
referitoare la necesitatea încunostintării prealabile a proprietarilor de terenuri
cu privire la perioadele de desfăsurare a vânătorii, Curtea constată că anexa
nr. 1 la Legea nr. 103/1996 stabileste fauna sălbatică de interes vânătoresc la
care vânarea este permisă, perioadele de vânare, precum si cuantumul
despăgubirilor în cazul nerespectării acestora. Asa fiind, persoanele
interesate, proprietare ale terenurilor pe care s-au arondat fonduri de
vânătoare pot lua la cunostintă, în functie de specia de vânat care se găseste
pe respectivul fond, de intervalul de timp în care va avea loc activitatea de
vânătoare.
Curtea constată că excede competentei sale, potrivit
dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, examinarea
oricăror alte pretinse lacune ale textului de lege dedus controlului de
constitutionalitate. De asemenea, nu pot fi primite sustinerile autorului
exceptiei privind contrarietatea dintre textul de lege criticat si dispozitiile
Codului civil. În acest sens este jurisprudenta constantă a Curtii, care a
statuat că instanta constitutională nu se poate pronunta asupra
neconcordantelor dintre diferite norme juridice legale, ci numai asupra
întelesului dispozitiilor legale criticate în raport cu prevederile si
principiile constitutionale. Cu titlu de exemplu poate fi amintită Decizia nr.
67 din 27 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 307 din 30 iunie 1999, sau Decizia nr. 151 din 12 octombrie 1999, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000.
Pentru
considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c),
al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 15 alin. (1) din Legea fondului cinegetic si a protectiei
vânatului nr. 103/1996, exceptie ridicată de Eugen Hutanu în Dosarul nr.
4.203/2002 al Tribunalului Botosani – Sectia comercială si de contencios
administrativ.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 18
septembrie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 30 septembrie 2003
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 251 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată, cu modificările
ulterioare
Nicolae Popa - presedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Florentina Baltă - procuror
Mădălina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 251 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată, cu modificările
ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Art Group Int” - S.R.L.
din Bucuresti în Dosarul nr. 640/C.V./2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a
VIII-a conflicte de muncă si litigii de muncă.
La apelul nominal răspunde partea Inspectoratul de
Stat în Constructii, prin consilier juridic, lipsind autorul exceptiei, fată de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul părtii prezente arată că Legea nr.
50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, este o reglementare specială,
iar Inspectoratul de Stat în Constructii reprezintă, potrivit vointei
legiuitorului, institutia specializată care are atributia de a controla
activitătile în acest domeniu, fără a încălca principiul autonomiei locale.
Solicită, pe cale de consecintă, respingerea exceptiei ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune, de asemenea,
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind
neîntemeiată, arătând că autorizarea executării lucrărilor în constructii este
o activitate care implică realizarea interesului national, iar principiul
autonomiei locale nu exclude posibilitatea statului de a lua măsuri în domenii
care tin de interesul national.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Încheierea din 21 februarie 2003, pronuntată în Dosarul
nr. 640/C.V./2003, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a conflicte de muncă
si litigii de muncă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 251 din Legea
nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii,
republicată, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea
Comercială “Art Group Int” - S.R.L. din Bucuresti într-o cauză având ca obiect
o plângere împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a
contraventiei prevăzute la art. 23 lit. a) din actul normativ criticat.
În motivarea exceptiei, autorul
acesteia sustine că dispozitiile art. 251 din Legea nr. 50/1991, republicată,
cu modificările ulterioare, contravin prevederilor art. 119 si 120 din
Constitutie, referitoare la autonomia locală, deoarece acordă dreptul
inspectoratelor teritoriale în constructii să constate si să sanctioneze
contraventii în domeniul constructiilor. În opinia autorului exceptiei,
“singurele organe competente să constate contraventii în constructii si să
aplice sanctiuni sunt organele de control ale Consiliului Municipiului
Bucuresti si ale Primăriei Municipiului Bucuresti”, iar imixtiunea
Inspectoratului de Stat în Constructii încalcă principiul autonomiei locale,
având în vedere că, potrivit acestui principiu, “nici un organ de stat nu poate
exercita asupra autoritătii locale un control al activitătii - altfel decât pe
calea actiunilor în justitie - si nici nu poate să interfereze cu activitatea
acesteia.”
Tribunalul Bucuresti apreciază
că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale si
nici legislatiei aplicabile în materia autorizării constructiilor. Stabilirea
modalitătii de control si abilitarea mai multor organe competente în acest sens
urmăresc realizarea unei discipline în constructii si nu reprezintă o
suprapunere de competente sau o ierarhizare exclusivă a competentelor de
control.
În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată
presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului pentru
a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicată.
Guvernul consideră că dispozitiile legale
criticate sunt conforme prevederilor constitutionale, iar exceptia ridicată
este neîntemeiată. Arată, în acest sens, că prin art. 251 din Legea
nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, se instituie un control
al statului în activitatea de amenajare a teritoriului, urbanism si autorizare
a executării lucrărilor de constructii, exercitat de Inspectoratul de Stat în
Constructii, direct si prin inspectoratele sale teritoriale, pe întreg
teritoriul tării. Reglementarea prin lege a posibilitătii “exercitării unui
control de strictă specialitate, în domenii expres prevăzute de lege, de către
o altă autoritate a administratiei publice centrale, [...] nu constituie o
încălcare a principiului autonomiei locale instituit de art. 119 si 120 din
Constitutie”.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate
ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă,
potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1
alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 251 din Legea
nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 13 ianuarie
1997, cu modificările si completările ulterioare. Art. 251 a fost
introdus prin Legea nr. 453/2001, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 431 din 1 august 2001, si are următorul continut: “(1)
Controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism si autorizarea
executării lucrărilor de constructii se exerciă de Inspectoratul de Stat în
Constructii, pe întregul teritoriu al tării, si de inspectoratele teritoriale
ale acestuia, care dispun măsurile si sanctiunile prevăzute de prezenta lege.
(2) Inspectoratul de Stat în Constructii si
inspectoratele teritoriale pot dispune oprirea executării lucrărilor de
construire sau de desfiintare, după caz, atunci când constată că acestea se
realizează cu încălcarea dispozitiilor legale, a cerintelor privind asigurarea
calitătii în constructii, fără proiect tehnic ori pe baza unor autorizatii
nelegal emise.
(3) Inspectoratul de Stat în Constructii si
inspectoratele teritoriale încunostintează autoritatea administratiei publice
pe teritoriul căreia s-a efectuat controlul asupra constatărilor si măsurilor
dispuse. În această situatie organele de control ale consiliilor judetene sau
locale, după caz, au obligatia să urmărească modul de conformare privind cele
dispuse de Inspectoratul de Stat în Constructii.
În opinia autorului exceptiei, dispozitiile legale
criticate sunt contrare următoarelor prevederi constitutionale:
- Art. 119: “Administratia publică din unitătile
administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale si pe
cel al descentralizării serviciilor publice.”;
- Art. 120: “(1) Autoritătile administratiei
publice, prin care se realizează autonomia locală în comune si orase, sunt
consiliile locale alese si primarii alesi, în conditiile legii.
(2) Consiliile locale si primarii functionează, în
conditiile legii, ca autorităti administrative autonome si rezolvă treburile
publice din comune si din orase.
(3) Autoritătile prevăzute la alineatul (1) se pot
constitui si în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.”
Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată
si continutul dispozitiilor legale criticate, cu raportare la prevederile
constitutionale invocate, Curtea retine următoarele:
Potrivit prevederilor art. 120 alin. (2) din
Constitutie, consiliile locale si primarii, ca autorităti administrative
autonome, rezolvă treburile publice din comune si din orase, în conditiile
legii. Rezolvarea treburilor publice din comune si orase nu înseamnă însă
exclusivitate în sensul neaplicării ori nerespectării dispozitiilor legale
general obligatorii pe întreg teritoriul tării. Prin Decizia nr. 136 din 3 mai
2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16
octombrie 2001, Curtea Constitutională a statuat că art. 119 si art. 120 alin.
(2) din Constitutie “se referă la principiul autonomiei locale în cadrul
organizării administratiei publice din unitătile administrativ-teritoriale, iar
nu la existenta unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este
general obligatoriu”.
Printr-o altă decizie, respectiv prin Decizia nr. 219
din 14 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 92 din 22 februarie 2001, Curtea Constitutională a statuat că “statul este
îndreptătit să intervină în situatii care reclamă un interes national”.
Amenajarea teritoriului, urbanismul, autorizarea si
executarea lucrărilor de constructii reprezintă, în mod evident, un domeniu de
interes national, iar în asemenea situatii autoritatea legiuitoare elaborează
reglementări general obligatorii pe întreg teritoriul tării. Autoritătile
administratiei publice centrale de specialitate, organizate conform
prevederilor art. 115 din Constitutie, au atributia să asigure si să
controleze, în domeniul lor de activitate si conform atributiilor lor prevăzute
de lege, aplicarea si respectarea reglement ărilor legale general obligatorii
si să ia măsuri corespunzătoare pentru prevenirea ori sanctionarea abaterilor
constatate, fără ca, prin acestea, să aducă atingere principiului autonomiei
administratiei publice locale.
Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c)
si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 alin. (1) si (3) si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr.
47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 251 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de constructii, republicată, cu modificările ulterioare,
exceptie ridicată de Societatea
Comercială “Art Group Int” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 640/C.V./2003
al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si litigii de
muncă.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 30
septembrie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mădălina Stefania Diaconu
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 14 octombrie 2003
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. (1) lit. a)
si ale art. 60 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii
si fundatii, cu modificările si completările ulterioare
Nicolae Popa - presedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent sef
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin.
(1) lit. a) si ale art. 60 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu
privire la asociatii si fundatii, cu modificările si completările ulterioare,
exceptie ridicată de Asociatia de Binefacere “Bonis Potra” din Deva în Dosarul
nr. 1.691/2003 al Tribunalului Hunedoara - Sectia civilă.
La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, considerând că
textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate,
pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Încheierea din 13 mai 2003, pronuntată în Dosarul
nr. 1.691/2003, Tribunalul Hunedoara - Sectia civilă a sesizat Curtea
Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56
alin. (1) lit. a) si ale art. 60 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000
cu privire la asociatii si fundatii, cu modificările si completările
ulterioare.
Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de
Asociatia de Binefacere “Bonis Potra” din Deva cu ocazia solutionării
recursului declarat împotriva Sentintei civile nr. 281 din 3 februarie 2003
pronuntate de Judecătoria Deva.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul
acesteia sustine că dispozitiile legale atacate aduc atingere prevederilor
constitutionale ale art. 23 alin. (8) si art. 130 alin. (1), precum si celor
ale art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil,
deoarece “permit oricărei persoane interesate să sesizeze instanta de judecată
si să acuze membrii asociatiei de săvârsirea unor fapte ilegale”. De asemenea,
consideră că textele de lege criticate “obligă instanta civilă să se substituie
instantei penale si îi consideră infractori pe membrii asociatiei, în absenta
unei hotărâri definitive de condamnare”.
Instanta de judecată apreciază
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece “natura ilicită
a unei activităti sau faptul că ea contravine ordinii publice sunt aspecte ce
pot fi invocate de părti si retinute de instantă în procesul civil, ilicitul
civil putând fi sau nu, după caz, si ilicit penal”.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor
celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul consideră că exceptia de
neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată. Referitor la critica art. 56
alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 raportat la prevederile
constitutionale ale art. 23 alin. (8) si cele ale art. 130 alin. (1), apreciază
că “textul criticat nu este de natură a afecta atributiile Ministerului Public
în ceea ce priveste reprezentarea intereselor generale ale societătii si nici
prezumtia de nevinovătie”.
În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a
art. 60 alin. (4) din acelasi act normativ, instanta apreciază că “situatia
avută în vedere de textul criticat este aceea a destinatiei bunurilor care au
apartinut asociatiilor sau fundatiilor care au fost dizolvate prin hotărâre
judecătorească, în conditiile art. 56 alin. (1) lit. a)-c), deci în cazul
aplicării unei sanctiuni civile”, astfel că nu este vorba despre sinstituirea
unei sanctiuni sau a oricărei alte măsuri de sigurantă care pot interveni în
cazul săvârsirii unei infractiuni sau a unei abateri administrative”.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate
ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este
competent ă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale
art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,
să solutioneze exceptia de neconstitu tionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 56 alin. (1) lit. a) si ale art. 60 alin. (4) din
Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000,
modificată si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 37/2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 1 februarie 2003.
Dispozitiile legale criticate au următoarea redactare:
- Art. 56 alin. (1) lit. a): “Asociatia se dizolvă,
prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate:
a) când scopul sau activitatea asociatiei a devenit
ilicită sau contrară ordinii publice;”;
- Art. 60 alin. (4): “În cazul în care asociatia
sau fundatia a fost dizolvată pentru motivele prevăzute la art. 56 alin. (1)
lit. a)-c), bunurile rămase după lichidare vor fi preluate de către stat, prin
Ministerul Finantelor, sau, după caz, de comuna sau orasul în a cărui rază
teritorială asociatia sau fundatia îsi avea sediul, dacă aceasta din urmă era
de interes local.”
În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de
lege, autorul exceptiei invocă încălcarea următoarelor prevederi
constitutionale:
- Art. 23 alin. (8): “Până la rămânerea definitivă
a hotărârii judecătoresti de condamnare, persoana este considerat ă
nevinovată.”;
- Art. 130 alin. (1): “În activitatea judiciară,
Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societătii si apără
ordinea de drept, precum si drepturile si libertătile cetătenilor.”
Autorul exceptiei invocă si încălcarea dispozitiilor
cuprinse în art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale, potrivit cărora “Orice persoană acuzată de o
infractiune este prezumată nevinovată până ce vinovătia sa va fi legal
stabilită.”
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constat ă că dispozitiile legale criticate nu contravin, sub nici un aspect,
prevederilor constitutionale invocate. Astfel, reglementarea posibilitătii
oricărei părti interesate de a solicita dizolvarea asociatiei prin hotărâre
judecătorească, în conditiile în care aceasta desfăsoară o activitate ilicită,
nu este de natură a afecta prezumtia de nevinovătie instituită prin art. 23
alin. (8) din Constitutie si nici atributiile Ministerului Public ca
reprezentant al societătii. De asemenea, transmiterea, prin Ministerul
Finantelor Publice, a bunurilor asociatiei care a fost dizolvată către persoane
juridice, expres si limitativ prevăzută de art. 60 alin. (4) din Ordonanta
Guvernului nr. 26/2000, nu are aspectul unei sanctiuni sau al unei măsuri de
sigurantă care pot interveni în cazul comiterii unei infractiuni sau
contraventii, ci vizează destinatia bunurilor asociatiei căreia i s-a aplicat o
sanctiune civilă, aceea a dizolvării în conditiile art. 56 alin. (1) lit. a)
din ordonantă.
În cauză a fost invocată si înfrângerea art. 6 pct. 2
din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor
fundamentale. Dispozitiile art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului
nr. 26/2000 nu contravin acestor
prevederi, care se referă la “persoană acuzată de o infractiune”,
calitate pe care o are numai învinuitul sau inculpatul.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1)
lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (6), al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea
nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. (1) lit. a) si ale art. 60
alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si
fundatii, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de
Asociatia de Binefacere “Bonis Potra” din Deva în Dosarul nr. 1.691/2003 al
Tribunalului Hunedoara - Sectia civilă.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 14 octombrie
2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent sef,
Doina Suliman
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI
PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL
AGRICULTURII, PĂDURILOR, APELOR SI MEDIULUI
pentru aprobarea Normei sanitare
veterinare privind echipamentele electromedicale utilizate în medicina
veterinară
În temeiul prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea
sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată,
în baza Hotărârii Guvernului nr. 739/2003 privind
organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si
Mediului,
văzând Referatul de aprobare nr. 156.385 din 11
septembrie 2003, întocmit de Agentia Natională Sanitară Veterinară,
ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului emite
următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară privind
echipamentele electromedicale utilizate în medicina veterinar ă, prevăzută în
anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Institutele centrale de profil si directiile
sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la
îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 3. - Agentia Natională Sanitară Veterinară va
controla modul de aplicare a prevederilor prezentului ordin.
Art. 4. - La data intrării în vigoare a prezentului
ordin se abrogă orice altă dispozitie contrară.
Art. 5. - Prezentul ordin se va publica în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului,
Ilie Sârbu
Bucuresti,
29 septembrie 2003.
Nr. 730.
ANEXĂ
privind echipamentele electromedicale utilizate în
medicina veterinară
Art. 1. - Prezenta normă sanitară veterinară se aplică
echipamentelor electromedicale prevăzute în anexa nr. 2, denumite în continuare
echipamente, care sunt destinate, prin natura lor, utilizării în
medicina umană sau veterinară.
Art. 2. - (1) Autoritatea veterinară centrală a
României nu poate, din motive de securitate referitoare la fabricarea lor,
refuza, interzice sau restrictiona vânzarea, libera circulatie sau utilizarea
conform destinatiei a echipamentelor la care se referă art. 1, dacă acestea
sunt conforme cu cerintele prezentei norme sanitare veterinare. Anexa nr. 1
contine cerintele tehnice cu care echipamentele trebuie să fie conforme.
(2) Conformitatea echipamentelor cu cerintele
prezentei norme sanitare veterinare trebuie să fie atestată de către producător
sau de către importator, sub responsabilitatea acestuia din urmă, prin
aplicarea unui marcaj de conformitate sau printr-o declaratie de conformitate,
conform modelului prevăzut în anexa nr. 3, respectiv anexa nr. 4.
Art. 3. - Autoritatea veterinară centrală a României
trebuie să se asigure ca rambursarea serviciilor furnizate pentru echipamentele
care răspund cerintelor prezentei norme sanitare veterinare să fie făcută în
aceleasi conditii ca si rambursarea serviciilor efectuate pentru echipamentele
care răspund criteriilor prevederilor legale în vigoare pe teritoriul României,
în ceea ce priveste cererile de autorizare si cerintele minime pentru
echipamente.
Art. 4. - În conformitate cu procedura prevăzută la
art. 6, modificări la anexa nr. 1 se pot face atunci când se consideră
necesară:
a) adaptarea la progresul tehnic a normelor Uniunii
Europene de către organismele de standardizare interesate;
b) adaptarea la progresul tehnic, în cazul în care
organismul de standardizare interesat nu a efectuat o modificare corespunzător
prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. În acest ultim caz
modificările sunt notificate organismului de standardizare competent.
Art. 5. - Autoritatea veterinară centrală a României,
împreună cu structura administrativă din cadrul Ministerului Sănătătii, va
institui un comitet pentru adaptarea la progresul tehnic a legislatiei pentru
eliminarea barierelor tehnice în privinta schimburilor echipamentelor
electromedicale utilizate în medicină, denumit în continuare Comitet.
Acesta va fi constituit din reprezentantii celor două institutii,
reprezentantii Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor si
reprezentanti ai producătorilor sau importatorilor unor astfel de echipamente.
Comitetul îsi va stabili propriile reguli de procedură.
Art. 6. - (1) În cazul în care se face referire la
procedura definită în prezentul articol, Comitetul este sesizat de presedintele
său fie la initiativa acestuia, fie la cererea unui reprezentant al autoritătii
veterinare centrale a României.
(2) Reprezentantul Comisiei pentru autorizarea,
înregistrarea si supravegherea produselor farmaceutice veterinare si a altor
produse de uz veterinar, denumită în continuare Comisie, supune
Comitetului un proiect de măsuri ce trebuie luate. Comitetul avizează acest
proiect într-un interval de timp pe care presedintele îl poate fixa în functie
de urgenta problemei în cauză. Comitetul se pronuntă prin vot majoritar,
presedintele neavând drept de vot.
(3) a) În cazul în care măsurile propuse sunt în
conformitate cu opinia Comitetului, Comisia le adoptă.
b) În cazul în care măsurile propuse nu sunt conforme
cu opinia Comitetului sau în lipsa oricărei alte opinii, Comisia înaintează în
cel mai scurt timp autoritătii veterinare centrale a României o propunere
referitoare la măsurile ce trebuie întreprinse.
c) Dacă în intervalul de 3 luni de la înaintarea
propunerii autoritatea veterinară centrală a României nu ia nici o decizie,
măsurile propuse vor fi adoptate de către Comisie.
Art. 7. - (1) Dacă autoritatea veterinară centrală a
României constată că un echipament sau mai multe echipamente în conformitate cu
prevederile prezentei norme sanitare veterinare prezintă un risc pentru
sigurantă, poate interzice provizoriu vânzarea, libera circulatie sau
utilizarea acestui ori acestor echipamente pe teritoriul României sau poate
impune conditii speciale. Autoritatea veterinară central ă a României trebuie
să informeze imediat statele membre ale Uniunii Europene si Comisia Europeană,
precizând motivele care justifică decizia sa.
(2) Comisia Europeană va consulta într-un interval de
6 săptămâni statele membre ale Uniunii Europene interesate, după care îsi va da
avizul si va lua măsurile corespunzătoare.
(3) Dacă Comisia Europeană consideră că sunt necesare
adaptări tehnice la prezenta normă sanitară veterinară, aceste adaptări sunt
hotărâte fie de Comisie, fie de autoritatea veterinară centrală a României,
conform procedurii prevăzute la art. 6. În acest caz statul membru al Uniunii
Europene care a adoptat măsurile de sigurantă le poate mentine până la intrarea
în vigoare a acestora.
Art. 8. - (1) Autoritatea veterinară centrală a
României trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca marcajul si declaratia
de conformitate prevăzute la art. 2 să fie emise de fabricant sau de importator
numai în conditiile prevăzute în prezenta normă sanitară veterinară.
(2) Autoritatea veterinară centrală a României trebuie
să întreprindă toate măsurile pentru a asigura o supraveghere corespunzătoare a
fabricării echipamentelor.copyrightdsc.net
Art. 9. - Autoritatea veterinară centrală a României
trebuie să ia toate măsurile pentru a preveni utilizarea pe echipamente a
mărcilor sau inscriptiilor care pot crea confuzii cu marca “CE”.
Art. 10. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României,
prin Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului, poate emite acte
normative sau prevederi administrative suplimentare necesare aplicării
prezentei norme sanitare veterinare, într-un interval de 24 de luni de la
notificarea sa, si să informeze imediat Comisia Europeană despre aceasta.
(2) Autoritatea veterinară centrală a României va lua
măsurile necesare si va sanctiona, potrivit legii, orice încălcare a
prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
(3) Atunci când autoritatea veterinară centrală a
României adoptă cele mentionate la alineatele precedente, trebuie să facă o
referire expresă la prezenta normă sanitară veterinară.
Art. 11. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din
prezenta normă sanitară veterinară.
ANEXA Nr.
1
la norma
sanitară veterinară
CERINTELE TEHNICE
cu care trebuie să fie conforme echipamentele la care
se referă art. 1
Aceste cerinte tehnice sunt:
1. document al
Comitetului European pentru Standardizare Electrotehnică Cenelec HD 395-1:
Cerinte generale (editia 1979, document bazat pe IEC
nr. 601-1 al Comisiei Electrotehnice Internationale);
acest standard se aplică sub rezerva următorului
amendament:
- în cazul echipamentelor la care se face referire la
pct. III lit. h) si i) din anexa nr. 2 la norma sanitară veterinară, cerintele
mentionate la HD 395-1 sunt amendate după cum urmează:
(i) echipamentele vor fi cel putin de tip BF;
(ii) curentul auxiliar utilizat pentru pacient:
- intensitatea admisă în conditii de functionare
normală - 1 mA;
- intensitatea maximă admisă în conditii de
functionare anormală - 5 mA.
ANEXA Nr.
2
la norma
sanitară veterinară
LISTA
echipamentelor electromedicale utilizate în medicina
veterinară
I. Echipamente de diagnostic - excluzând echipamentele
supuse unei protectii de descărcare a defibrilatorului
a) Echipamente pentru obtinerea unor informatii despre
o fiintă vie fără influenta unei surse externe
b) Echipamente pentru obtinerea biopotentialelor
1. Echipamente si accesorii corespunzătoare, în scop
de diagnosticare sau monitorizare pentru studiul ori monitorizarea activitătii
electrice sau a caracteristicilor electrice ale fiintelor vii:
a) electroencefalografe si electrocorticografe;
b) electromiografe;
c) electroretinografe;
d) electronistagmografe.
2. Echipamente si accesorii corespunzătoare
II. Echipamente pentru obtinerea altor parametri
1. Echipamente si accesorii corespunzătoare pentru
studiul radiatiilor infrarosii produse de organismele vii, în scop de
diagnostic:
a) termoscanere;
b) termografe;
c) termometre de radiatie.
2. Echipamente si accesorii corespunzătoare pentru
studiul activitătii acustice sau al senzitivitătii fiintelor vii:
a) stetoscoape electronice;
b) fonocardioscoape si fonocardiografe, numai atunci
când nu sunt destinate interventiilor cardiovasculare;
c) audiometre;
d) audiofoane.
3. Echipamente si accesorii corespunzătoare:
a) balistocardiografe;
b) termometre electronice, numai atunci când sunt
destinate interventiilor cardiovasculare.
4. Echipamente pentru obtinerea informatiilor despre o
fiintă vie sub influenta unei surse externe
5. Echipamente care utilizează o sursă electrică
6. Echipamente si accesorii corespunzătoare, care
aplică direct curenti electrici organismelor vii:
a) echipamente pentru măsurarea rezistentei pielii;
b) reografe de impedentă pulmonară sau vasculară.
7. Echipamente care utilizează altă sursă
8. Echipamente si accesorii corespunzătoare, utilizate
în scopuri de diagnostic oftalmologic:
a) echipamente pentru a lumina ochiul: lămpi cu fantă,
oglinzi oculare, surse de lumină spectrală, oftalmoscoape;
b) echipamente pentru a vizualiza, a reprezenta si a
măsura ochiul: oftalmometre, refractometre, tonometre, fotometre, retinoscoape,
microscoape corneene;
c) ansambluri de diagnostic oftalmologic cuprinzând
echipamentele de oftalmologie mentionate mai sus si dispozitivele auxiliare
necesare: suporturi, coloane, scaune.
9. Echipamente si accesorii corespunzătoare, destinate
să mărească vizibilitatea pe o mărire monoculară sau binoculară cu scopuri de
diagnostic si pentru a vizualiza procesele chirurgicale (cu exceptia
echipamentelor de chirurgie de înaltă frecventă):
a) microscoape chirurgicale;
b) colposcoape;
c) otoscoape;
d) dermatoscoape.
10. Echipamente si accesorii corespunzătoare,
destinate să lumineze local zonele de examinat sau de tratat:
a) lămpi frontale;
b) oglinzi frontale luminate;
c) lămpi manuale fluorescente;
d) lămpi pentru gură.
III. Echipamente de terapie
a) Echipamente terapeutice specifice
b) Echipamente ce folosesc energia electrică
c) Echipamente si accesorii producând aer, vapori sau
aerosoli încărcati electric ori ionizati, putând fi realizate prin:
(i) tensiune înaltă;
(ii) emisia de electroni plecând de la un metal cald.
d) Echipamente ce folosesc alte forme de energie
e) Echipamente si accesorii corespunzătoare, care
produc unele efecte mecanice în medicină:
(i) vibratoare;
(ii) echipamente pentru masaj cu apă presurizată;
(iii) echipamente pentru masaj cardiac extern.
f) Echipamente si accesorii corespunzătoare, care
produc aer cald, vapori de apă sau vapori cu scopuri terapeutice:
(i) echipamente în care sunt evaporate substante
solide si lichide prin încălzire sau mijloace mecanice, cu scopuri de inhalare;
(ii) băi de aer cald. Această sectiune nu include si
echipamentele de ultrasunete.
g) Echipamente electrochirurgicale
h) Echipamente care utilizează energia electrică
i) Echipamente si accesorii corespunzătoare, care
utilizează energie electrică cu frecventă mică pentru a produce căldură pentru
electrocauterizare:
(i) echipamente pentru electrocauterizare;
(ii) părti de echipamente electromedicale combinate,
destinate electrocauterizării.
j) Echipamente care utilizează alte forme de energie -
Echipamente si accesorii utilizate în scopuri de terapeutică oftalmologică:
(i) echipamente pentru tratamentul ochilor;
(ii) magneti pentru ochi.
- Echipamente si accesorii corespunzătoare
- Echipamente si accesorii corespunzătoare, care
produc anumite efecte mecanice în medicină:
(i) sfredele, ferăstraie, discuri abrazive pentru
interventiile dentare sau chirurgicale;
(ii) echipamente cu antrenament hidraulic.
k) Echipamente de sustinere sau de înlocuire a
functiilor fiziologice, cu exceptia stimulatorilor cardiaci implantati si a
altor dispozitive implantate
l) Echipamente pentru sustinere si înlocuire prin alte
mijloace
IV. Alte echipamente
Echipamente si accesorii corespunzătoare, destinate
manipulării si pozitionării pacientului, în scopuri chirurgicale sau dentare:
a) mese de operatie;
b) scaune de operatie;
c) blocuri operatorii.
ANEXA Nr.
3
la norma
sanitară veterinară
Marcajul de conformitate “CE” va consta
din initialele “CE”, cu următoarea formă:
Marcaj
- trebuie să se respecte desenul gradat;
- dacă marcajul este redus sau lărgit, proportiile
date mai jos trebuie respectate;
- componentele variate ale marcajului “CE” trebuie
să aibă aceleasi dimensiuni verticale, care nu pot fi mai mici de 5 mm. Această
dimensiune minimă poate fi modificată la dispozitivele de dimensiuni mici.
ANEXA Nr.
4
la norma
sanitară veterinară
DECLARATIE DE CONFORMITATE*)
1. Numele si prenumele fabricantului ……..
2. Adresa fabricantului ....
3. Destinatia materialului ………
4. Numărul de tip, numărul de model sau numărul de
referintă ……
5. Numărul în serie …….
6. Anul fabricatiei ……
7. Subsemnatul declar că materialul vizat mai sus este
conform cu prevederile Normei sanitare veterinare privind echipamentele
electromedicale utilizate în medicina veterinară.
Întocmit la ..... (semnătura)
în …… (numele si prenumele)
………….. (functia)
*) Trebuie
completată si semnată de un responsabil al întreprinderii mentionate în
declaratie.
MINISTERUL
AGRICULTURII, PĂDURILOR, APELOR SI MEDIULUI
pentru
modificarea si completarea Normei sanitare veterinare privind Programul de
supraveghere, profilaxie si combatere a bolilor la animale, de prevenire a
transmiterii de boli de la animale la om si de protectie a mediului pentru anul
2003, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor
nr. 640/2002
În temeiul prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea
sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată,
văzând Referatul de aprobare nr. 156.164 din 2
septembrie 2003, întocmit de Agentia Natională Sanitară Veterinară,
în baza Hotărârii Guvernului nr. 739/2003 privind
organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si
Mediului,
ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului emite
următorul ordin:
Art. I. - Norma sanitară veterinară privind
Programul de supraveghere, profilaxie si combatere a bolilor la animale, de
prevenire a transmiterii de boli de la animale la om si de protectie a mediului
pentru anul 2003, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei
si pădurilor nr. 640/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 35 din 22 ianuarie 2003, se modifică după cum urmează:
1. La litera A sectiunea I, litera f) “Actiunile
strategice de supraveghere sanitară veterinară a reproductiei si tulbur ărilor
genetice la animale” va avea continutul prevăzut în anexa nr. 1 la prezentul
ordin.
2. La litera A sectiunea a III-a “Actiuni de
profilaxie sanitară veterinară obligatorii a bolilor la animale”, se fac
următoarele modificări:
a) Capitolul II va avea următorul titlu: “Actiuni
generale de medicină veterinară preventivă, de identificarea animalelor, de
protectia si bunăstarea animalelor si protectia mediului”.
b) La capitolul II se introduce punctul 11,
“Identificarea animalelor”, care va avea continutul prevăzut în anexa nr. 2 la
prezentul ordin.
Art. II. - Directiile sanitare veterinare
judetene si a municipiului Bucuresti, precum si institutele centrale de profil
vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. III. - Anexele nr. 1 si 2*) fac parte
integrantă din prezentul ordin.
Art. IV. - Agentia Natională Sanitară
Veterinară va controla modul de îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
Art. V. - Prezentul ordin va fi publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului,
Ilie Sârbu
Bucuresti,
1 octombrie 2003.
Nr. 742.
ANEXE
