MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 171 (XV) - Nr. 746         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 24 octombrie 2003

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 345 din 18 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 15 alin. (1) din Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996

 

Decizia nr. 363 din 30 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 251 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată, cu modificările ulterioare

 

Decizia nr. 382 din 14 octombrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. (1) lit. a) si ale art. 60 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, cu modificările si completările ulterioare

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

730. - Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si mediului pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind echipamentele electromedicale utilizate în medicina veterinară

 

742. - Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si mediului pentru modificarea si completarea Normei sanitare veterinare privind Programul de supraveghere, profilaxie si combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om si de protectie a mediului pentru anul 2003, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 640/2002

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 345

din 18 septembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 15 alin. (1) din Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (1) din Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996, exceptie ridicată de Eugen Hutanu în Dosarul nr. 4.203/2002 al Tribunalului Botosani - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiat ă, sustinând că exercitarea drepturilor cu privire la gestionarea fondului cinegetic se realizează cu respectarea dreptului de proprietate al titularului fondului. Se arată că, în cazul în care s-ar aduce prejudicii folosintei de bază a terenului, proprietarul este îndreptătit să ceară în justitie daune-interese, în temeiul dreptului comun.

Pe de altă parte, se consideră că eventualele lacune ale legii nu pot face obiectul controlului de constitutionalitate, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicat ă, Curtea Constitutională pronuntându-se numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 20 martie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 4.203/2002, Tribunalul Botosani – Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozi tiilor art. 15 alin. (1) din Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996, exceptie ridicată de Eugen Hutanu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul invocă definitia dreptului de proprietate prevăzută de art. 480 din Codul civil, potrivit căreia proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si de a dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însă în limitele determinate de lege. Asa fiind, se arată că art. 15 alin. (1) din Legea nr. 103/1996 aduce atingere caracterului inviolabil al proprietătii private, deoarece nu reglementează un drept corelativ obligatiei proprietarului fondului de vânătoare de a permite exercitarea vânătorii, respectiv dreptul acestuia de a fi încunostintat în prealabil de actiunile ce urmează a se desfăsura pe proprietatea sa. Astfel, se apreciază că sunt încălcate două dintre atributele dreptului de proprietate: jusutendi, prerogativă ce permite titularului dreptului să stăpânească în fapt bunul, si jus fruendi, care se referă la facultatea conferită proprietarului de a utiliza bunul în interesul său propriu. Autorul consideră că îngrădirea sau limitarea nelegală a acestor două atribute “transformă proprietatea într-o simplă utopie”, iar pe proprietar într-un detinător al unui titlu lipsit de eficientă juridică.

Pe de altă parte, în sustinerea exceptiei autorul invocă si argumente de ordin practic, arătând că, dacă proprietarii de terenuri pe care se arondează fonduri de vânătoare ar cunoaste din timp data la care reprezentantii ocolului silvic organizează vânătoarea, ar lua măsuri de protectie de natură a evita producerea unor consecinte iremediabile.

Tribunalul Botosani - Sectia comercială si de contencios administrativ apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că, potrivit prevederilor art. 1 si 2 din Legea nr. 103/1996, vânatul, împreună cu biotopurile acestuia, constituie fondul cinegetic al României, reprezentând un bun public de interes national. Asa fiind, exercitarea drepturilor cu privire la administrarea fondului cinegetic si gestionarea fondurilor de vânătoare se face în conditiile legii, cu respectarea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care sunt arondate fondurile de vânătoare, coexistenta celor două categorii de drepturi fiind posibilă în regimul constitutional rezultat din prevederile art. 41 si 135 din Constitutie.

Se consideră că dispozitiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 103/1996 sunt constitutionale cu atât mai mult cu cât eventualele prejudicii ce s-ar aduce folosintei de bază a terenului ar putea fi acoperite prin despăgubirea corespunz ătoare a detinătorului acestuia, în conditiile legii.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul retine că, potrivit art. 41 alin. (1) din Constitutie, limitele garantării dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, iar art. 135 din Constitutie prevede, în alin. (6), că proprietatea privată este inviolabilă, în conditiile legii.

Sub acest aspect, prin dispozitiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 103/1996 a fost stabilită o limitare a dreptului de proprietate a detinătorilor de terenuri pe care se arondează fonduri de vânătoare, respectiv s-a instituit obligatia de a permite exercitarea vânătorii pe aceste terenuri, având în vedere că, potrivit legii, vânatul este considerat bun public de interes national si constituie resursă naturală regenerabil ă de interes national si international. Legea prevede, de asemenea, conditiile în care se pot desfăsura astfel de actiuni, si anume să nu se afecteze folosinta de bază a terenurilor, în caz contrar, proprietarul putând solicita instantei, potrivit dreptului comun si în concordantă cu principiul constitutional al garantării proprietătii, daune-interese.

În consecintă, se consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 103/1996 este neîntemeiată.

În raport cu prevederile art. 480 din Codul civil, exceptia este inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constitutională nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci “numai asupra întelesului său contrar Constitutiei”.

Pe de altă parte, se consideră că, în fapt, autorul contestă lipsa din textul de lege a dispozitiei referitoare la dreptul proprietarului de a fi încunostintat în prealabil cu privire la actiunile de vânătoare ce urmează să se desfăsoare pe terenurile sale. Or, Curtea Constitutională se pronuntă, potrivit art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992, republicată, numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. Prin urmare, si sub acest aspect exceptia apare ca fiind inadmisibilă.

Presedintele Camerei Deputatilor arată că Legea nr. 103/1996 reprezintă legea-cadru în domeniul fondului cinegetic. Din interpretarea sistematică a prevederilor acestei legi rezultă că vânatul României, care este bun public de interes national, este administrat si gestionat în scopul conservării biodiversitătii faunei sălbatice, mentinerii echilibrului ecologic, exercitării vânătorii si al satisfacerii altor cerinte social-economice. În vederea îndeplinirii obligatiilor prevăzute la art. 15 alin. (1) din lege, detinătorii terenurilor sunt în drept să beneficieze, conform alin. (5) al aceluiasi articol, de venituri atrase din tarifele anuale de atribuire a gestionării fondurilor de vânătoare, nereglementarea obligatiei de înstiintare prealabilă a proprietarului nefiind de natură a contraveni prevederilor constitutionale ale art. 41 si 135, în conditiile în care limitele si continutul dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Se constată că invocarea art. 480 din Codul civil în motivarea exceptiei nu prezintă relevantă juridică în solutionarea acesteia, deoarece Curtea Constitutională nu este abilitată să se pronunte cu privire la corelarea actelor normative.

În acelasi timp, Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului, asa cum pretinde autorul exceptiei.

În consecintă, Presedintele Camerei Deputatilor apreciaz ă că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată si propune respingerea acesteia.

Avocatul Poporului consideră că textul criticat reprezintă o modalitate de îngrădire a proprietătii, în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (1) teza a doua din Constitutie, precum si cu cele ale art. 480 din Codul civil, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. În redactarea art. 15 alin. (1) din Legea nr. 103/1996, legiuitorul a avut în vedere conservarea biodiversitătii faunei sălbatice, mentinerea echilibrului ecologic, exercitarea vânătorii si satisfacerea altor cerinte social-economice. Obligatia mai sus amintită se fundamentează pe dispozitiile art. 134 alin. (2) lit. e) si ale art. 41 alin. (6) din Constitutie, conform cărora statul trebuie să asigure refacerea si ocrotirea mediului înconjurător si mentinerea echilibrului ecologic. De altfel, caracterul de bun public al vânatului justifică îngrădirea proprietătii private în vederea permiterii exploatării unei resurse naturale de interes national si international.

În privinta necesitătii încunostintării prealabile a proprietarilor de terenuri cu privire la desfăsurarea vânătorii, anexa nr. 1 la Legea nr. 103/1996 stabileste “fauna sălbatic ă de interes vânătoresc la care vânarea este permisă”, precum si “perioadele de vânare”, astfel încât există posibilitatea de a cunoaste intervalul de timp în care va avea loc activitatea de vânătoare.

În ceea ce priveste eventualele prejudicii care pot fi create, în urma activitătilor de vânătoare, proprietarilor de terenuri pe care se arondează asemenea fonduri, se arată că acestia au la dispozitie actiunea specifică în dreptul civil, prin care îsi pot recupera paguba suferită. Astfel, nu sunt încălcate dispozitiile constitutionale privind inviolabilitatea proprietătii private, art. 15 alin. (1) precizând că prin actiunile de vânătoare nu trebuie să se afecteze folosinta de bază a terenurilor.

Prin urmare, se apreciază că dispozitiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 103/1996, modificată si completată, sunt constitu tionale.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum a fost invocat de autorul exceptiei, îl constituie art. 16 alin. (1) din Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996. Prin republicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 17 mai 2002, dată anterioară sesizării Curtii, legea a fost renumerotată, textul de lege criticat devenind art. 15 alin. (1), care are următorul continut:

- Art. 15 alin. (1): “Detinătorii, cu orice titlu, ai terenurilor pe care se arondează fonduri de vânătoare, persoane fizice sau juridice, sunt obligati să permită exercitarea vânătorii, aplicarea măsurilor de protectie a vânatului, precum si amplasarea instalatiilor si amenajărilor vânătoresti provizorii, dacă prin actiunile respective nu se afectează folosinta de bază a terenurilor.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale:

- Art. 41: “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire.

(4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăti imobiliare, cu obligatia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritătii.

(5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) si (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergentă, prin justitie.

(6) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinătăti, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(7) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii.”;

- Art. 135: “(1) Statul ocroteste proprietatea.

(2) Proprietatea este publică sau privată.

(3) Proprietatea publică apartine statului sau unitătilor administrativ-teritoriale.

(4) Bogătiile de orice natură ale subsolului, căile de comunica tie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorial ă, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietătii publice.

(5) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În conditiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate.

(6) Proprietatea privată este, în conditiile legii, inviolabilă.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constat ă că dispozitiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 103/1996 instituie o sarcină care grevează terenurile pe care se arondează fonduri de vânătoare. Această sarcină constă în obligatia detinătorilor cu orice titlu ai acestor terenuri de a permite exercitarea vânătorii, aplicarea măsurilor de protectie a vânatului, precum si amplasarea instalatiilor si amenajărilor vânătoresti provizorii, cu conditia ca prin actiunile respective să nu se afecteze folosinta de bază a respectivelor terenuri.

Chiar dacă în acest mod titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, având în vedere că, pe această cale, se asigură valorificarea fondului cinegetic - bun public de interes national si, totodată, resursă naturală regenerabilă de interes international -, si întrucât, potrivit art. 41 alin. (1) din Constitutie, stabilirea continutului si a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, reglementarea legală în sine nu relevă nici o contradictie cu textele constitutionale de referintă.

Împrejurarea că în practică, asa cum arată autorul exceptiei, pot apărea abuzuri cu consecinte prejudiciabile pentru proprietarul fondului aservit constituie exclusiv o problemă de fapt, asupra căreia urmează a se pronunta instantele judecătoresti ordinare, Curtea Constitutională nefiind competentă a decide cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor legale criticate. De altfel, Curtea retine că, pentru îndeplinirea obligatiilor prevăzute la art. 15 alin. (1) din lege, detinătorii terenurilor sunt în drept să beneficieze, conform alin. (5) al aceluiasi articol, de venituri atrase din tarifele anuale de atribuire a gestionării fondurilor de vânătoare, iar în ceea ce priveste eventualele prejudicii care pot fi create în urma activitătilor de vânătoare, proprietarii terenurilor pe care se arondează asemenea fonduri au la dispozitie actiunea în justitie prin care îsi pot recupera paguba suferită, potrivit dreptului comun. În ceea ce priveste critica autorului exceptiei, referitoare la necesitatea încunostintării prealabile a proprietarilor de terenuri cu privire la perioadele de desfăsurare a vânătorii, Curtea constată că anexa nr. 1 la Legea nr. 103/1996 stabileste fauna sălbatică de interes vânătoresc la care vânarea este permisă, perioadele de vânare, precum si cuantumul despăgubirilor în cazul nerespectării acestora. Asa fiind, persoanele interesate, proprietare ale terenurilor pe care s-au arondat fonduri de vânătoare pot lua la cunostintă, în functie de specia de vânat care se găseste pe respectivul fond, de intervalul de timp în care va avea loc activitatea de vânătoare.

Curtea constată că excede competentei sale, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, examinarea oricăror alte pretinse lacune ale textului de lege dedus controlului de constitutionalitate. De asemenea, nu pot fi primite sustinerile autorului exceptiei privind contrarietatea dintre textul de lege criticat si dispozitiile Codului civil. În acest sens este jurisprudenta constantă a Curtii, care a statuat că instanta constitutională nu se poate pronunta asupra neconcordantelor dintre diferite norme juridice legale, ci numai asupra întelesului dispozitiilor legale criticate în raport cu prevederile si principiile constitutionale. Cu titlu de exemplu poate fi amintită Decizia nr. 67 din 27 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, sau Decizia nr. 151 din 12 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (1) din Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996, exceptie ridicată de Eugen Hutanu în Dosarul nr. 4.203/2002 al Tribunalului Botosani – Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 septembrie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 363

din 30 septembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 251 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată, cu modificările ulterioare

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mădălina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 251 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Art Group Int” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 640/C.V./2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si litigii de muncă.

La apelul nominal răspunde partea Inspectoratul de Stat în Constructii, prin consilier juridic, lipsind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul părtii prezente arată că Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, este o reglementare specială, iar Inspectoratul de Stat în Constructii reprezintă, potrivit vointei legiuitorului, institutia specializată care are atributia de a controla activitătile în acest domeniu, fără a încălca principiul autonomiei locale. Solicită, pe cale de consecintă, respingerea exceptiei ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune, de asemenea, concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că autorizarea executării lucrărilor în constructii este o activitate care implică realizarea interesului national, iar principiul autonomiei locale nu exclude posibilitatea statului de a lua măsuri în domenii care tin de interesul national.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 februarie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 640/C.V./2003, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a conflicte de muncă si litigii de muncă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 251 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Art Group Int” - S.R.L. din Bucuresti într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei prevăzute la art. 23 lit. a) din actul normativ criticat.

În motivarea exceptiei, autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 251 din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, contravin prevederilor art. 119 si 120 din Constitutie, referitoare la autonomia locală, deoarece acordă dreptul inspectoratelor teritoriale în constructii să constate si să sanctioneze contraventii în domeniul constructiilor. În opinia autorului exceptiei, “singurele organe competente să constate contraventii în constructii si să aplice sanctiuni sunt organele de control ale Consiliului Municipiului Bucuresti si ale Primăriei Municipiului Bucuresti”, iar imixtiunea Inspectoratului de Stat în Constructii încalcă principiul autonomiei locale, având în vedere că, potrivit acestui principiu, “nici un organ de stat nu poate exercita asupra autoritătii locale un control al activitătii - altfel decât pe calea actiunilor în justitie - si nici nu poate să interfereze cu activitatea acesteia.”

Tribunalul Bucuresti apreciază că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale si nici legislatiei aplicabile în materia autorizării constructiilor. Stabilirea modalitătii de control si abilitarea mai multor organe competente în acest sens urmăresc realizarea unei discipline în constructii si nu reprezintă o suprapunere de competente sau o ierarhizare exclusivă a competentelor de control.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicată.

Guvernul consideră că dispozitiile legale criticate sunt conforme prevederilor constitutionale, iar exceptia ridicată este neîntemeiată. Arată, în acest sens, că prin art. 251 din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, se instituie un control al statului în activitatea de amenajare a teritoriului, urbanism si autorizare a executării lucrărilor de constructii, exercitat de Inspectoratul de Stat în Constructii, direct si prin inspectoratele sale teritoriale, pe întreg teritoriul tării. Reglementarea prin lege a posibilitătii “exercitării unui control de strictă specialitate, în domenii expres prevăzute de lege, de către o altă autoritate a administratiei publice centrale, [...] nu constituie o încălcare a principiului autonomiei locale instituit de art. 119 si 120 din Constitutie”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 251 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 13 ianuarie 1997, cu modificările si completările ulterioare. Art. 251 a fost introdus prin Legea nr. 453/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 1 august 2001, si are următorul continut: “(1) Controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism si autorizarea executării lucrărilor de constructii se exerciă de Inspectoratul de Stat în Constructii, pe întregul teritoriu al tării, si de inspectoratele teritoriale ale acestuia, care dispun măsurile si sanctiunile prevăzute de prezenta lege.

(2) Inspectoratul de Stat în Constructii si inspectoratele teritoriale pot dispune oprirea executării lucrărilor de construire sau de desfiintare, după caz, atunci când constată că acestea se realizează cu încălcarea dispozitiilor legale, a cerintelor privind asigurarea calitătii în constructii, fără proiect tehnic ori pe baza unor autorizatii nelegal emise.

(3) Inspectoratul de Stat în Constructii si inspectoratele teritoriale încunostintează autoritatea administratiei publice pe teritoriul căreia s-a efectuat controlul asupra constatărilor si măsurilor dispuse. În această situatie organele de control ale consiliilor judetene sau locale, după caz, au obligatia să urmărească modul de conformare privind cele dispuse de Inspectoratul de Stat în Constructii.

În opinia autorului exceptiei, dispozitiile legale criticate sunt contrare următoarelor prevederi constitutionale:

- Art. 119: “Administratia publică din unitătile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale si pe cel al descentralizării serviciilor publice.”;

- Art. 120: “(1) Autoritătile administratiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune si orase, sunt consiliile locale alese si primarii alesi, în conditiile legii.

(2) Consiliile locale si primarii functionează, în conditiile legii, ca autorităti administrative autonome si rezolvă treburile publice din comune si din orase.

(3) Autoritătile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui si în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată si continutul dispozitiilor legale criticate, cu raportare la prevederile constitutionale invocate, Curtea retine următoarele:

Potrivit prevederilor art. 120 alin. (2) din Constitutie, consiliile locale si primarii, ca autorităti administrative autonome, rezolvă treburile publice din comune si din orase, în conditiile legii. Rezolvarea treburilor publice din comune si orase nu înseamnă însă exclusivitate în sensul neaplicării ori nerespectării dispozitiilor legale general obligatorii pe întreg teritoriul tării. Prin Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, Curtea Constitutională a statuat că art. 119 si art. 120 alin. (2) din Constitutie “se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administratiei publice din unitătile administrativ-teritoriale, iar nu la existenta unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu”.

Printr-o altă decizie, respectiv prin Decizia nr. 219 din 14 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 22 februarie 2001, Curtea Constitutională a statuat că “statul este îndreptătit să intervină în situatii care reclamă un interes national”.

Amenajarea teritoriului, urbanismul, autorizarea si executarea lucrărilor de constructii reprezintă, în mod evident, un domeniu de interes national, iar în asemenea situatii autoritatea legiuitoare elaborează reglementări general obligatorii pe întreg teritoriul tării. Autoritătile administratiei publice centrale de specialitate, organizate conform prevederilor art. 115 din Constitutie, au atributia să asigure si să controleze, în domeniul lor de activitate si conform atributiilor lor prevăzute de lege, aplicarea si respectarea reglement ărilor legale general obligatorii si să ia măsuri corespunzătoare pentru prevenirea ori sanctionarea abaterilor constatate, fără ca, prin acestea, să aducă atingere principiului autonomiei administratiei publice locale.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (3) si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 251 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea  Comercială “Art Group Int” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 640/C.V./2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si litigii de muncă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 septembrie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mădălina Stefania Diaconu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 382

din 14 octombrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. (1) lit. a) si ale art. 60 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, cu modificările si completările ulterioare

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent sef

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. (1) lit. a) si ale art. 60 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Asociatia de Binefacere “Bonis Potra” din Deva în Dosarul nr. 1.691/2003 al Tribunalului Hunedoara - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 mai 2003, pronuntată în Dosarul nr. 1.691/2003, Tribunalul Hunedoara - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. (1) lit. a) si ale art. 60 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, cu modificările si completările ulterioare.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Asociatia de Binefacere “Bonis Potra” din Deva cu ocazia solutionării recursului declarat împotriva Sentintei civile nr. 281 din 3 februarie 2003 pronuntate de Judecătoria Deva.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitiile legale atacate aduc atingere prevederilor constitutionale ale art. 23 alin. (8) si art. 130 alin. (1), precum si celor ale art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece “permit oricărei persoane interesate să sesizeze instanta de judecată si să acuze membrii asociatiei de săvârsirea unor fapte ilegale”. De asemenea, consideră că textele de lege criticate “obligă instanta civilă să se substituie instantei penale si îi consideră infractori pe membrii asociatiei, în absenta unei hotărâri definitive de condamnare”.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece “natura ilicită a unei activităti sau faptul că ea contravine ordinii publice sunt aspecte ce pot fi invocate de părti si retinute de instantă în procesul civil, ilicitul civil putând fi sau nu, după caz, si ilicit penal”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată. Referitor la critica art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 raportat la prevederile constitutionale ale art. 23 alin. (8) si cele ale art. 130 alin. (1), apreciază că “textul criticat nu este de natură a afecta atributiile Ministerului Public în ceea ce priveste reprezentarea intereselor generale ale societătii si nici prezumtia de nevinovătie”.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 60 alin. (4) din acelasi act normativ, instanta apreciază că “situatia avută în vedere de textul criticat este aceea a destinatiei bunurilor care au apartinut asociatiilor sau fundatiilor care au fost dizolvate prin hotărâre judecătorească, în conditiile art. 56 alin. (1) lit. a)-c), deci în cazul aplicării unei sanctiuni civile”, astfel că nu este vorba despre sinstituirea unei sanctiuni sau a oricărei alte măsuri de sigurantă care pot interveni în cazul săvârsirii unei infractiuni sau a unei abateri administrative”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competent ă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitu tionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 56 alin. (1) lit. a) si ale art. 60 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, modificată si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 37/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 1 februarie 2003.

Dispozitiile legale criticate au următoarea redactare:

- Art. 56 alin. (1) lit. a): “Asociatia se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate:

a) când scopul sau activitatea asociatiei a devenit ilicită sau contrară ordinii publice;”;

- Art. 60 alin. (4): “În cazul în care asociatia sau fundatia a fost dizolvată pentru motivele prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. a)-c), bunurile rămase după lichidare vor fi preluate de către stat, prin Ministerul Finantelor, sau, după caz, de comuna sau orasul în a cărui rază teritorială asociatia sau fundatia îsi avea sediul, dacă aceasta din urmă era de interes local.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea următoarelor prevederi constitutionale:

- Art. 23 alin. (8): “Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoresti de condamnare, persoana este considerat ă nevinovată.”;

- Art. 130 alin. (1): “În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societătii si apără ordinea de drept, precum si drepturile si libertătile cetătenilor.”

Autorul exceptiei invocă si încălcarea dispozitiilor cuprinse în art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, potrivit cărora “Orice persoană acuzată de o infractiune este prezumată nevinovată până ce vinovătia sa va fi legal stabilită.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constat ă că dispozitiile legale criticate nu contravin, sub nici un aspect, prevederilor constitutionale invocate. Astfel, reglementarea posibilitătii oricărei părti interesate de a solicita dizolvarea asociatiei prin hotărâre judecătorească, în conditiile în care aceasta desfăsoară o activitate ilicită, nu este de natură a afecta prezumtia de nevinovătie instituită prin art. 23 alin. (8) din Constitutie si nici atributiile Ministerului Public ca reprezentant al societătii. De asemenea, transmiterea, prin Ministerul Finantelor Publice, a bunurilor asociatiei care a fost dizolvată către persoane juridice, expres si limitativ prevăzută de art. 60 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000, nu are aspectul unei sanctiuni sau al unei măsuri de sigurantă care pot interveni în cazul comiterii unei infractiuni sau contraventii, ci vizează destinatia bunurilor asociatiei căreia i s-a aplicat o sanctiune civilă, aceea a dizolvării în conditiile art. 56 alin. (1) lit. a) din ordonantă.

În cauză a fost invocată si înfrângerea art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Dispozitiile art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 nu contravin  acestor prevederi, care se referă la “persoană acuzată de o infractiune”, calitate pe care o are numai învinuitul sau inculpatul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (6), al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. (1) lit. a) si ale art. 60 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Asociatia de Binefacere “Bonis Potra” din Deva în Dosarul nr. 1.691/2003 al Tribunalului Hunedoara - Sectia civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 octombrie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent sef,

Doina Suliman

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR, APELOR SI MEDIULUI

 

ORDIN

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind echipamentele electromedicale utilizate în medicina veterinară

 

În temeiul prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 739/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului,

văzând Referatul de aprobare nr. 156.385 din 11 septembrie 2003, întocmit de Agentia Natională Sanitară Veterinară,

ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară privind echipamentele electromedicale utilizate în medicina veterinar ă, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Institutele centrale de profil si directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Agentia Natională Sanitară Veterinară va controla modul de aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice altă dispozitie contrară.

Art. 5. - Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului,

Ilie Sârbu

 

Bucuresti, 29 septembrie 2003.

Nr. 730.

 

ANEXĂ

 

NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ

privind echipamentele electromedicale utilizate în medicina veterinară

 

Art. 1. - Prezenta normă sanitară veterinară se aplică echipamentelor electromedicale prevăzute în anexa nr. 2, denumite în continuare echipamente, care sunt destinate, prin natura lor, utilizării în medicina umană sau veterinară.

Art. 2. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României nu poate, din motive de securitate referitoare la fabricarea lor, refuza, interzice sau restrictiona vânzarea, libera circulatie sau utilizarea conform destinatiei a echipamentelor la care se referă art. 1, dacă acestea sunt conforme cu cerintele prezentei norme sanitare veterinare. Anexa nr. 1 contine cerintele tehnice cu care echipamentele trebuie să fie conforme.

(2) Conformitatea echipamentelor cu cerintele prezentei norme sanitare veterinare trebuie să fie atestată de către producător sau de către importator, sub responsabilitatea acestuia din urmă, prin aplicarea unui marcaj de conformitate sau printr-o declaratie de conformitate, conform modelului prevăzut în anexa nr. 3, respectiv anexa nr. 4.

Art. 3. - Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să se asigure ca rambursarea serviciilor furnizate pentru echipamentele care răspund cerintelor prezentei norme sanitare veterinare să fie făcută în aceleasi conditii ca si rambursarea serviciilor efectuate pentru echipamentele care răspund criteriilor prevederilor legale în vigoare pe teritoriul României, în ceea ce priveste cererile de autorizare si cerintele minime pentru echipamente.

Art. 4. - În conformitate cu procedura prevăzută la art. 6, modificări la anexa nr. 1 se pot face atunci când se consideră necesară:

a) adaptarea la progresul tehnic a normelor Uniunii Europene de către organismele de standardizare interesate;

b) adaptarea la progresul tehnic, în cazul în care organismul de standardizare interesat nu a efectuat o modificare corespunzător prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. În acest ultim caz modificările sunt notificate organismului de standardizare competent.

Art. 5. - Autoritatea veterinară centrală a României, împreună cu structura administrativă din cadrul Ministerului Sănătătii, va institui un comitet pentru adaptarea la progresul tehnic a legislatiei pentru eliminarea barierelor tehnice în privinta schimburilor echipamentelor electromedicale utilizate în medicină, denumit în continuare Comitet. Acesta va fi constituit din reprezentantii celor două institutii, reprezentantii Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor si reprezentanti ai producătorilor sau importatorilor unor astfel de echipamente. Comitetul îsi va stabili propriile reguli de procedură.

Art. 6. - (1) În cazul în care se face referire la procedura definită în prezentul articol, Comitetul este sesizat de presedintele său fie la initiativa acestuia, fie la cererea unui reprezentant al autoritătii veterinare centrale a României.

(2) Reprezentantul Comisiei pentru autorizarea, înregistrarea si supravegherea produselor farmaceutice veterinare si a altor produse de uz veterinar, denumită în continuare Comisie, supune Comitetului un proiect de măsuri ce trebuie luate. Comitetul avizează acest proiect într-un interval de timp pe care presedintele îl poate fixa în functie de urgenta problemei în cauză. Comitetul se pronuntă prin vot majoritar, presedintele neavând drept de vot.

(3) a) În cazul în care măsurile propuse sunt în conformitate cu opinia Comitetului, Comisia le adoptă.

b) În cazul în care măsurile propuse nu sunt conforme cu opinia Comitetului sau în lipsa oricărei alte opinii, Comisia înaintează în cel mai scurt timp autoritătii veterinare centrale a României o propunere referitoare la măsurile ce trebuie întreprinse.

c) Dacă în intervalul de 3 luni de la înaintarea propunerii autoritatea veterinară centrală a României nu ia nici o decizie, măsurile propuse vor fi adoptate de către Comisie.

Art. 7. - (1) Dacă autoritatea veterinară centrală a României constată că un echipament sau mai multe echipamente în conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare prezintă un risc pentru sigurantă, poate interzice provizoriu vânzarea, libera circulatie sau utilizarea acestui ori acestor echipamente pe teritoriul României sau poate impune conditii speciale. Autoritatea veterinară central ă a României trebuie să informeze imediat statele membre ale Uniunii Europene si Comisia Europeană, precizând motivele care justifică decizia sa.

(2) Comisia Europeană va consulta într-un interval de 6 săptămâni statele membre ale Uniunii Europene interesate, după care îsi va da avizul si va lua măsurile corespunzătoare.

(3) Dacă Comisia Europeană consideră că sunt necesare adaptări tehnice la prezenta normă sanitară veterinară, aceste adaptări sunt hotărâte fie de Comisie, fie de autoritatea veterinară centrală a României, conform procedurii prevăzute la art. 6. În acest caz statul membru al Uniunii Europene care a adoptat măsurile de sigurantă le poate mentine până la intrarea în vigoare a acestora.

Art. 8. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca marcajul si declaratia de conformitate prevăzute la art. 2 să fie emise de fabricant sau de importator numai în conditiile prevăzute în prezenta normă sanitară veterinară.

(2) Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să întreprindă toate măsurile pentru a asigura o supraveghere corespunzătoare a fabricării echipamentelor.copyrightdsc.net

Art. 9. - Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să ia toate măsurile pentru a preveni utilizarea pe echipamente a mărcilor sau inscriptiilor care pot crea confuzii cu marca “CE”.

Art. 10. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României, prin Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului, poate emite acte normative sau prevederi administrative suplimentare necesare aplicării prezentei norme sanitare veterinare, într-un interval de 24 de luni de la notificarea sa, si să informeze imediat Comisia Europeană despre aceasta.

(2) Autoritatea veterinară centrală a României va lua măsurile necesare si va sanctiona, potrivit legii, orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

(3) Atunci când autoritatea veterinară centrală a României adoptă cele mentionate la alineatele precedente, trebuie să facă o referire expresă la prezenta normă sanitară veterinară.

Art. 11. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.

 

ANEXA Nr. 1

la norma sanitară veterinară

CERINTELE TEHNICE

cu care trebuie să fie conforme echipamentele la care se referă art. 1

 

Aceste cerinte tehnice sunt:

1. document al Comitetului European pentru Standardizare Electrotehnică Cenelec HD 395-1:

Cerinte generale (editia 1979, document bazat pe IEC nr. 601-1 al Comisiei Electrotehnice Internationale);

acest standard se aplică sub rezerva următorului amendament:

- în cazul echipamentelor la care se face referire la pct. III lit. h) si i) din anexa nr. 2 la norma sanitară veterinară, cerintele mentionate la HD 395-1 sunt amendate după cum urmează:

(i) echipamentele vor fi cel putin de tip BF;

(ii) curentul auxiliar utilizat pentru pacient:

- intensitatea admisă în conditii de functionare normală - 1 mA;

- intensitatea maximă admisă în conditii de functionare anormală - 5 mA.

 

ANEXA Nr. 2

la norma sanitară veterinară

 

LISTA

echipamentelor electromedicale utilizate în medicina veterinară

 

I. Echipamente de diagnostic - excluzând echipamentele supuse unei protectii de descărcare a defibrilatorului

a) Echipamente pentru obtinerea unor informatii despre o fiintă vie fără influenta unei surse externe

b) Echipamente pentru obtinerea biopotentialelor

1. Echipamente si accesorii corespunzătoare, în scop de diagnosticare sau monitorizare pentru studiul ori monitorizarea activitătii electrice sau a caracteristicilor electrice ale fiintelor vii:

a) electroencefalografe si electrocorticografe;

b) electromiografe;

c) electroretinografe;

d) electronistagmografe.

2. Echipamente si accesorii corespunzătoare

II. Echipamente pentru obtinerea altor parametri

1. Echipamente si accesorii corespunzătoare pentru studiul radiatiilor infrarosii produse de organismele vii, în scop de diagnostic:

a) termoscanere;

b) termografe;

c) termometre de radiatie.

2. Echipamente si accesorii corespunzătoare pentru studiul activitătii acustice sau al senzitivitătii fiintelor vii:

a) stetoscoape electronice;

b) fonocardioscoape si fonocardiografe, numai atunci când nu sunt destinate interventiilor cardiovasculare;

c) audiometre;

d) audiofoane.

3. Echipamente si accesorii corespunzătoare:

a) balistocardiografe;

b) termometre electronice, numai atunci când sunt destinate interventiilor cardiovasculare.

4. Echipamente pentru obtinerea informatiilor despre o fiintă vie sub influenta unei surse externe

5. Echipamente care utilizează o sursă electrică

6. Echipamente si accesorii corespunzătoare, care aplică direct curenti electrici organismelor vii:

a) echipamente pentru măsurarea rezistentei pielii;

b) reografe de impedentă pulmonară sau vasculară.

7. Echipamente care utilizează altă sursă

8. Echipamente si accesorii corespunzătoare, utilizate în scopuri de diagnostic oftalmologic:

a) echipamente pentru a lumina ochiul: lămpi cu fantă, oglinzi oculare, surse de lumină spectrală, oftalmoscoape;

b) echipamente pentru a vizualiza, a reprezenta si a măsura ochiul: oftalmometre, refractometre, tonometre, fotometre, retinoscoape, microscoape corneene;

c) ansambluri de diagnostic oftalmologic cuprinzând echipamentele de oftalmologie mentionate mai sus si dispozitivele auxiliare necesare: suporturi, coloane, scaune.

9. Echipamente si accesorii corespunzătoare, destinate să mărească vizibilitatea pe o mărire monoculară sau binoculară cu scopuri de diagnostic si pentru a vizualiza procesele chirurgicale (cu exceptia echipamentelor de chirurgie de înaltă frecventă):

a) microscoape chirurgicale;

b) colposcoape;

c) otoscoape;

d) dermatoscoape.

10. Echipamente si accesorii corespunzătoare, destinate să lumineze local zonele de examinat sau de tratat:

a) lămpi frontale;

b) oglinzi frontale luminate;

c) lămpi manuale fluorescente;

d) lămpi pentru gură.

III. Echipamente de terapie

a) Echipamente terapeutice specifice

b) Echipamente ce folosesc energia electrică

c) Echipamente si accesorii producând aer, vapori sau aerosoli încărcati electric ori ionizati, putând fi realizate prin:

(i) tensiune înaltă;

(ii) emisia de electroni plecând de la un metal cald.

d) Echipamente ce folosesc alte forme de energie

e) Echipamente si accesorii corespunzătoare, care

produc unele efecte mecanice în medicină:

(i) vibratoare;

(ii) echipamente pentru masaj cu apă presurizată;

(iii) echipamente pentru masaj cardiac extern.

f) Echipamente si accesorii corespunzătoare, care produc aer cald, vapori de apă sau vapori cu scopuri terapeutice:

(i) echipamente în care sunt evaporate substante solide si lichide prin încălzire sau mijloace mecanice, cu scopuri de inhalare;

(ii) băi de aer cald. Această sectiune nu include si echipamentele de ultrasunete.

g) Echipamente electrochirurgicale

h) Echipamente care utilizează energia electrică

i) Echipamente si accesorii corespunzătoare, care utilizează energie electrică cu frecventă mică pentru a produce căldură pentru electrocauterizare:

(i) echipamente pentru electrocauterizare;

(ii) părti de echipamente electromedicale combinate, destinate electrocauterizării.

j) Echipamente care utilizează alte forme de energie - Echipamente si accesorii utilizate în scopuri de terapeutică oftalmologică:

(i) echipamente pentru tratamentul ochilor;

(ii) magneti pentru ochi.

- Echipamente si accesorii corespunzătoare

- Echipamente si accesorii corespunzătoare, care produc anumite efecte mecanice în medicină:

(i) sfredele, ferăstraie, discuri abrazive pentru interventiile dentare sau chirurgicale;

(ii) echipamente cu antrenament hidraulic.

k) Echipamente de sustinere sau de înlocuire a functiilor fiziologice, cu exceptia stimulatorilor cardiaci implantati si a altor dispozitive implantate

l) Echipamente pentru sustinere si înlocuire prin alte mijloace

IV. Alte echipamente

Echipamente si accesorii corespunzătoare, destinate manipulării si pozitionării pacientului, în scopuri chirurgicale sau dentare:

a) mese de operatie;

b) scaune de operatie;

c) blocuri operatorii.

 

ANEXA Nr. 3

la norma sanitară veterinară

 

MARCAJ DE CONFORMITATE “CE”

 

Marcajul de conformitate “CE” va consta din initialele “CE”, cu următoarea formă:

Marcaj

- trebuie să se respecte desenul gradat;

- dacă marcajul este redus sau lărgit, proportiile date mai jos trebuie respectate;

- componentele variate ale marcajului “CE” trebuie să aibă aceleasi dimensiuni verticale, care nu pot fi mai mici de 5 mm. Această dimensiune minimă poate fi modificată la dispozitivele de dimensiuni mici.

 

ANEXA Nr. 4

la norma sanitară veterinară

 

DECLARATIE DE CONFORMITATE*)

 

1. Numele si prenumele fabricantului ……..

2. Adresa fabricantului ....

3. Destinatia materialului ………

4. Numărul de tip, numărul de model sau numărul de referintă ……

5. Numărul în serie …….

6. Anul fabricatiei ……

7. Subsemnatul declar că materialul vizat mai sus este conform cu prevederile Normei sanitare veterinare privind echipamentele electromedicale utilizate în medicina veterinară.

Întocmit la ..... (semnătura)

în …… (numele si prenumele)

………….. (functia)


*) Trebuie completată si semnată de un responsabil al întreprinderii mentionate în declaratie.

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR, APELOR SI MEDIULUI

 

ORDIN

pentru modificarea si completarea Normei sanitare veterinare privind Programul de supraveghere, profilaxie si combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om si de protectie a mediului pentru anul 2003, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 640/2002

 

În temeiul prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată,

văzând Referatul de aprobare nr. 156.164 din 2 septembrie 2003, întocmit de Agentia Natională Sanitară Veterinară,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 739/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului,

ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului emite următorul ordin:

Art. I. - Norma sanitară veterinară privind Programul de supraveghere, profilaxie si combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om si de protectie a mediului pentru anul 2003, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 640/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 22 ianuarie 2003, se modifică după cum urmează:

1. La litera A sectiunea I, litera f) “Actiunile strategice de supraveghere sanitară veterinară a reproductiei si tulbur ărilor genetice la animale” va avea continutul prevăzut în anexa nr. 1 la prezentul ordin.

2. La litera A sectiunea a III-a “Actiuni de profilaxie sanitară veterinară obligatorii a bolilor la animale”, se fac următoarele modificări:

a) Capitolul II va avea următorul titlu: “Actiuni generale de medicină veterinară preventivă, de identificarea animalelor, de protectia si bunăstarea animalelor si protectia mediului”.

b) La capitolul II se introduce punctul 11, “Identificarea animalelor”, care va avea continutul prevăzut în anexa nr. 2 la prezentul ordin.

Art. II. - Directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti, precum si institutele centrale de profil vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Anexele nr. 1 si 2*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. IV. - Agentia Natională Sanitară Veterinară va controla modul de îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. V. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului,

Ilie Sârbu

 

Bucuresti, 1 octombrie 2003.

Nr. 742.

 

ANEXE

Pagina 1

Pagina a 2-a