MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 171 (XV) - Nr. 751         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 27 octombrie 2003

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 346 din 18 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 347 din 18 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Decretul-lege nr. 24/1990 privind sanctionarea ocupării abuzive a locuintelor din fondul locativ de stat

 

Decizia nr. 383 din 14 octombrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 188 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

781. - Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si mediului pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind instituirea în România a retelei veterinare computerizate ANIMO

 

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURĂRI

DE SĂNĂTATE

 

796. - Decizie privind aprobarea Normelor pentru reglementarea sistemului de asigurări de răspundere civilă pentru furnizorii de servicii medicale si farmaceutice care intră în relatii contractuale cu casele de asigurări de sănătate

 

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

18. - Decizie privind concentrarea economică realizată de Societatea Comercială “Unita” - S.A. prin achizitionarea pachetului majoritar de actiuni la Societatea Comercială “Agras Omniasig” - S.A.

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 346

din 18 septembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Spitalul Judetean de Urgentă “Sf. Apostol Andrei” din Galati în Dosarul nr. 14.736/2002 al Judecătoriei Galati.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, sustinând că textul de lege criticat a mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate, de exemplu prin Decizia nr. 8/2003, Curtea respingând cu acel prilej exceptia. Întrucât nu au apărut elemente noi care să justifice schimbarea jurispruden tei, se solicită respingerea exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 4 februarie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 14.736/2002, Judecătoria Galati a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Spitalul Judetean de Urgentă “Sf. Apostol Andrei” din Galati.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că dispozitiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin modul în care reglementează institutia cautiunii, împiedică accesul liber la justitie, cuantumul cautiunii fiind lăsat la latitudinea exclusivă a judecătorului, neexistând criterii obiective de apreciere a acestuia. Aplicarea dispozitiilor legale criticate dă posibilitatea judecătorului de a stabili cautiuni având ca obiect plata unor sume exorbitante în cauze neevaluabile în bani si cautiuni infime în cauze cu valori foarte mari, fapt ce vine în contradictie cu prevederile legale în materie, care instituie taxe de timbru diferentiate, pentru fiecare categorie de actiuni în parte, în functie de anumite criterii obiective, ce pot fi corect apreciate de către părti.

Judecătoria Galati apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât obligatia de a plăti cautiunea este o garantie instituită în favoarea creditorului, necesară pentru a-si putea acoperi prejudiciul suferit ca urmare a suspendării executării silite.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Presedintele Camerei Deputatilor retine că, în conformitate cu dispozitiile art. 125 alin. (3) din Constitutie, competen ta si procedura de judecată sunt stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are latitudinea de a stabili, în conformitate cu prevederile Constitutiei, modalitatea în care poate fi suspendată executarea silită. Cartea a V-a din Codul de procedură civilă a instituit posibilitatea instantei de a decide cu privire la suspendarea executării silite la cererea expresă a părtii interesate, cu plata unei cautiuni în cuantumul pe care aceasta îl fixează.

Prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, corelate cu cele ale alin. 3 al aceluiasi articol, respect ă principiul accesului liber la justitie, cât timp partea interesată poate ataca încheierea asupra suspendării execut ării, inclusiv pentru aspecte legate de cuantumul cautiunii stabilite, separat de solutia pronuntată cu privire la contestatia la executare, realizându-se în acest mod atât exercitarea neîngrădită a drepturilor procesuale ale părtilor, cât si controlul jurisdictional al solutiei pronuntate cu privire la cererea de suspendare.

Se apreciază că stabilirea cuantumului cautiunii nu este o problemă de constitutionalitate, ci o problemă de fapt, interpretarea si aplicarea prevederilor criticate excedând competentei Curtii Constitutionale, deoarece, în conformitate cu art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată, aceasta nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra întelesului său contrar Constitutiei.

În concluzie, se apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Guvernul consideră neîntemeiată exceptia de neconstitu tionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, arătând că textul de lege criticat nu aduce nici o atingere accesului liber la justitie, ci, dimpotrivă, reprezintă o expresie a aplicării acestui principiu constitutional. Se apreciază că procedura de judecată a contestatiei la executare, în ansamblul ei, se întemeiază pe dispozitiile art. 125 alin. (3) din Constitutie, care prevăd că reglementarea competentei si a procedurii de judecată se face “prin lege”, dând astfel libertate legiuitorului să statueze în aceste domenii.

Modul în care judecătorul stabileste cuantumul cautiunii, în functie de circumstantele spetei, nu reprezintă o problemă de constitutionalitate, ci una ce tine de aplicarea textului procedural criticat în functie de datele concrete ale cauzei.

În concluzie, se consideră că reglementarea criticată asigură un tratament juridic egal pentru cei interesati în exercitarea dreptului de a se adresa justitiei atât în ceea ce priveste încuviintarea suspendării executării silite, cât si pentru controlul judecătoresc al solutiei pronuntate.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor si cel al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care are următorul continut:

- Art. 403 alin. 1: “Până la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanta competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cautiune în cuantumul fixat de instantă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale:

- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea instantei de a suspenda executarea silită până la solutionarea contestatiei la executare, dacă se depune o cautiune al cărei cuantum este fixat de instantă. Instituirea obligatiei de plată a cautiunii, ca o conditie a suspendării executării, are o dublă finalitate, si anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garantie pentru creditor, în ceea ce priveste acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, si, pe de altă parte, de a preveni si limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici.

Întrucât plata cautiunii nu constituie o conditie de admisibilitate a contestatiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligatii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justitie.

Asa fiind, Curtea constată că, în conditiile în care, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, legiuitorul ordinar este abilitat să reglementeze competenta si procedura de judecat ă, stabilind cadrul organizatoric si functional în care se realizează accesul liber la justitie, instituirea cautiunii nu aduce nici o atingere principiului constitutional pretins a fi încălcat. Sub acest aspect, procedura contestatiei la executare asigură garantii suficiente de ocrotire a accesului liber la justitie tuturor părtilor implicate în proces, prin însusi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea si de a solicita suspendarea acesteia.

De altfel, si alte legislatii europene reglementează institutia cautiunii în cadrul procedurilor de executare silită. Astfel, dispozitiile art. 521 din Codul francez de procedură civilă prevăd posibilitatea celui împotriva căruia a fost emis un titlu executoriu de a evita continuarea executării provizorii a acestuia, cu autorizarea instantei, prin depunerea unei sume de bani sau a altor valori suficiente pentru a garanta suma la plata căreia a fost condamnat. De asemenea, Codul italian de procedură civilă prevede în art. 623 si 624 că instanta poate dispune suspendarea executării silite, dacă există motive întemeiate, cerând sau nu depunerea unei cautiuni. În Spania, art. 528 si 529 din Codul de procedură civilă contin dispozitii referitoare la plata unei cautiuni în cazul executării silite, respectiv, dacă cel împotriva căruia s-a obtinut titlu executoriu face opozitie la executare, trebuie să depună o sumă de bani suficientă a acoperi eventualele pagube ce ar rezulta din întârzierea executării acelui titlu. În ceea ce priveste critica referitoare la omisiunea legiuitorului de a stabili criterii obiective pentru determinarea cuantumului cautiunii, de natură să permită săvârsirea de abuzuri de către judecător, aceasta antamează domenii care, prin lege, sunt sustrase competentei Curtii Constitutionale, si anume interpretarea si aplicarea legii, de competenta exclusivă a instantelor judecătoresti ordinare, si, respectiv, modificarea sau completarea unei prevederi legale, de competenta exclusivă a legiuitorului. Însă Curtea retine că, potrivit legii, judecătorul este tinut să respecte anumite limite rezonabile la stabilirea cautiunii, dat fiind că un eventual abuz în acest sens poate fi sanctionat prin exercitarea de către debitor a căilor de atac prevăzute de lege, încheierea de solutionare a cererii de suspendare putând fi atacată separat cu recurs în temeiul art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, debitorul beneficiind astfel de toate garantiile accesului liber la justitie. Curtea retine că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, de exemplu, prin Decizia nr. 8/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 10 martie 2003, si prin Decizia nr. 76/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 3 aprilie 2003, si, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie, solutia adoptată în precedent, precum si considerentele pe care aceasta se întemeiază îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Spitalul Judetean de Urgentă “Sf. Apostol Andrei” din Galati în Dosarul nr. 14.736/2002 al Judecătoriei Galati.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 septembrie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 347

din 18 septembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Decretul-lege nr. 24/1990 privind sanctionarea ocupării abuzive a locuintelor din fondul locativ de stat

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mădălina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Decretul-lege nr. 24/1990 privind sanctionarea ocupării abuzive a locuintelor din fondul locativ de stat, exceptie ridicată de Doinita Bontea în Dosarul nr. 13.540/2002 al Judecătoriei Galati.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată. Arată că, întrucât actul normativ criticat este anterior Constitutiei din 1991, se impune analizarea cadrului legislativ existent în perioada edictării sale, stabilit prin Decretul-lege nr. 2/1989 privind constituirea, organizarea si functionarea Consiliului Frontului Salvării Nationale si a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Nationale. Articolul 2 al acestui act normativ abilitează Consiliul Frontului Salvării Nationale să emită decrete cu putere de lege. În concluzie, Decretul-lege nr. 24/1990 privind sanctionarea ocupării abuzive a locuintelor din fondul locativ de stat a fost emis cu respectarea normelor în vigoare la acea dată, de către organul care avea competenta să edicteze un asemenea act normativ.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 martie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 13.540/2002, Judecătoria Galati a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Decretul-lege nr. 24/1990 privind sanctionarea ocupării abuzive a locuintelor din fondul locativ de stat, exceptie ridicată de Doinita Bontea într-o cauză penală având ca obiect infractiunea de ocupare abuzivă a locuintelor din fondul locativ de stat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că textul de lege incriminator a fost adoptat de fostul Consiliu al Frontului Salvării Nationale, organism care “nu a fost înregistrat în justitie, nu este rezultatul unor alegeri, iar membrii acestui organ nu au primit validarea unui for abilitat în acest sens” si, în consecintă, acesta nu putea exercita atributii de legiferare. În concluzie, art. 1 din Decretul-lege nr. 24/1990 încalcă prevederile art. 58 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora unica autoritate legiuitoare în România este Parlamentul.

Tribunalul Galati constată că nu există nici o cauză de inadmisibilitate a exceptiei ridicate, iar Curtea Constitutională a mai respins exceptii având acelasi obiect, prin deciziile nr. 100 din 25 octombrie 1995 si nr. 5 din 23 ianuarie 1996. Instanta nu-si exprimă opinia cu privire la temeinicia sau netemeinicia exceptiei ridicate.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicată.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. Arată, în acest sens, că “revolutia din decembrie 1989 a înlăturat structurile de putere ale regimului dictatorial, inclusiv dispozitiile constitutionale corespondente”, iar “puterea instaurată în fapt a avut sarcina organizării tranzitorii a structurilor de putere din România si astfel a fost constituit Consiliul National al Frontului Salvării Nationale, ca organ suprem al puterii de stat, care, pentru restabilirea legalitătii si evitarea unui vid legislativ si de autoritate, si-a asumat rolul de autoritate legiuitoare prin emiterea de decrete cu putere de lege, până la constituirea Parlamentului”. În aceste conditii, “Decretul-lege nr. 24/1990 privind sanctionarea ocupării abuzive a locuintelor din fondul locativ de stat a fost adoptat de Consiliul National al Frontului Salvării Nationale, ca organ suprem al puterii de stat, în temeiul dispozitiilor cu caracter constitutional ale art. 2 lit. a) din Decretul-lege nr. 2/1989”. Art. 150 din Constitutie prevede că actele normative emise anterior rămân în vigoare în măsura în care nu sunt contrare noii Constitutii, iar nu în functie de procedura prin care au fost adoptate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competent ă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 1 din Decretul-lege nr. 24/1990, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 15 ianuarie 1990. Aceste dispozitii legale au următorul continut: “Ocuparea unei locuinte din fondul locativ de stat înainte de încheierea contractului de închiriere constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 1 la 3 ani.”

Autorul exceptiei sustine că, datorită lipsei de abilitare constitutională a organului emitent, Decretul-lege nr. 24/1990, în ansamblul său, este contrar prevederilor art. 58 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tării”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată,

Curtea constată următoarele:

Decretul-lege nr. 24/1990 a fost adoptat anterior datei intrării în vigoare a actualei Constitutii, care a fost aprobată prin referendumul national din 8 decembrie 1991. Art. 150 alin. (1) din Constitutie prevede că “Legile si toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constitutii”.

Prevederile noii Constitutii, referitoare la organizarea, competentele si atributiile autoritătilor publice, inclusiv ale autoritătii legiuitoare, nu pot fi aplicate în privinta actelor emise anterior datei intrării ei în vigoare, iar legitimitatea autoritătii publice emitente poate fi apreciată doar în raport cu reglementările cu caracter constitutional în vigoare la data emiterii actului normativ examinat.

În urma actului revolutionar de la 22 decembrie 1989, Constitutia din 1965 a fost suspendată, iar până la adoptarea noii Constitutii, organizarea si exercitarea puterii în stat au fost reglementate prin acte normative emise de autorit ăti publice provizorii.

La data adoptării Decretului-lege nr. 24/1990 era în vigoare Decretul-lege nr. 2/1989 privind constituirea, organizarea si functionarea Consiliului Frontului Salvării Nationale si a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Nationale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 27 decembrie 1989. În alin. 2 din preambulul acestui decret-lege se prevede că, În scopul instaurării democratiei si libertătii, al afirmării demnitătii poporului român, s-a constituit Consiliul Frontului Salvării Nationale, ca organ suprem al puterii de stat”.

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. a) din acelasi act normativ, “Consiliul Frontului Salvării Nationale, ca organ al puterii, are următoarele atributii:

a) emite decrete cu putere de lege si decrete [...]”.

De asemenea, în art. 10 al acestui act normativ se dispune că “Sunt si rămân dizolvate toate structurile de putere ale fostului regim dictatorial”.

Concordanta sau neconcordanta unor acte normative preconstitutionale cu prevederile noii Constitutii se poate examina numai în privinta continutului dispozitilor lor, iar nu si în privinta competentei organului emitent sau în privinta formei actelor respective. În ceea ce priveste raportarea actului criticat la cadrul legislativ existent la acea dată si competenta Consiliului Frontului Salvării Nationale de a edicta, în mod provizoriu, acte normative cu putere de lege, Curtea retine că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Decretul-lege nr. 2/1989, acest organism avea, ca organ al puterii, abilitarea să emită asemenea acte normative.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (3) si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Decretul-lege nr. 24/1990 privind sanctionarea ocupării abuzive a locuintelor din fondul locativ de stat, exceptie ridicată de Doinita Bontea în Dosarul nr. 13.540/2002 al Judecătoriei Galati.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 septembrie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mădălina Stefania Diaconu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 383

din 14 octombrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 188 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent sef

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 188 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Nippon Group Product” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 164/RCA/2003 al Tribunalului Constanta - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 285 din 10 aprilie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 164/RCA/2003, Tribunalul Constanta - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 188 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Nippon Group Product” - S.R.L. din Bucuresti cu ocazia solutionării recursului declarat împotriva Sentitei civile nr. 11.755 din 24 mai 2002, pronuntată de Judecătoria Constanta în Dosarul nr. R.6.812/2002.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că art. 188 din Legea nr. 141/1997 înfrânge prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2), art. 41 alin. (2) si ale art. 49. În acest sens arată că aceste dispozitii legale instituie un caz de ultraactivitate a legii, prin mentinerea unui regim juridic abrogat expres prin chiar dispozitiile Legii nr. 141/1997. Apreciază că astfel se creează premisele “relativizării dreptului de proprietate” si ale restrângerii sale cu depăsirea limitelor stabilite de către Constitutie. De asemenea, consideră că dispozitiile art. 27 si 34 din Ordonanta Guvernului nr. 26/1993 privind Tariful

vamal de import al României, aprobată si modificată prin Legea nr. 102/1994, cu modificările ulterioare, contravin prevederilor constitutionale ale art. 53 alin. (1) si (3), art. 134 alin. (2) lit. a) si ale art. 41 alin. (2). În esentă, autorul exceptiei arată că aceste două texte, rămase în vigoare prin incidenta dispozitiilor art. 188 din Legea nr. 141/1997, sinstituie prestatii, altele decât impozitele si taxele”, fără a se avea în considerare o situatie exceptională, ceea ce restrânge libertatea comertului. Instanta de judecată, având în vedere că dispozitiile

art. 27 si ale art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 26/1993, aprobată si modificată prin Legea nr. 102/1994, cu modific ările ulterioare, au fost abrogate prin art. 191 din Legea nr. 141/1997, respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitu tionalitate a acestor dispozitii, în temeiul art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 188 din Legea nr. 141/1997, instanta de judecată consideră că aceasta este neîntemeiată. În acest sens arată că operatiunile vamale sunt supuse regimului juridic existent la momentul când au fost initiate, astfel încât nu se poate interpreta că, în măsura în care finalizarea intervine ulterior abrogării acestui regim juridic, acesta ar ultraactiva. Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia este neîntemeiată, deoarece prevederile constitutionale invocate în sustinerea acesteia nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competent ă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitu tionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 188 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, dispozitii care au următoarea redactare:

- Art. 188: “Operatiunile vamale initiate sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a prezentului cod se finalizează potrivit acelor reglementări.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea următoarelor prevederi constitutionale:

- Art. 15 alin. (2): “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.”;

- Art. 41 alin. (2): “Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.”;

- Art. 49: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea sigurantei nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertătii.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constat ă că prevederile art. 188 din Legea nr. 141/1997 au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate în temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale invocate în spetă, respectiv art. 15 alin. (2), art. 41 alin. (2) si art. 49. Astfel, prin Decizia nr. 163 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 23 mai 2003, Curtea Constitutională a statuat că exceptia este neîntemeiată întrucât, chiar dacă prin dispozitiile legale criticate s-ar institui un caz de ultraactivitate a legii, aceasta nu este o problemă de constitutionalitate, ci una de aplicare a legii, de competenta instantei judecătoresti învestite cu solutionarea litigiului.

De asemenea, Curtea a considerat că nu sunt întemeiate nici criticile referitoare la “premisele relativizării dreptului de proprietate si ale restrângerii sale” invocate de autorul exceptiei, deoarece nu se poate retine vreo

legătură semnificativă între textul de lege criticat si prevederile constitutionale ale art. 41 alin. (2) si art. 49.

Curtea Constitutională apreciază că în spetă nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurispruden tei sale, astfel încât cele statuate prin decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (6) si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 188 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Nippon Group Product” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 164/RCA/2003 al Tribunalului Constanta - Sectia civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 octombrie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent sef,

Doina Suliman

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR, APELOR SI MEDIULUI

 

ORDIN

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind instituirea în România a retelei veterinare computerizate ANIMO

 

În temeiul prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată, în baza Hotărârii Guvernului nr. 739/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor Apelor si Mediului, văzând Referatul de aprobare nr. 156.507 din 18 septembrie 2003, întocmit de Agentia Natională Sanitară Veterinară,

ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară privind instituirea în România a retelei veterinare computerizate ANIMO, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti, precum si institutele centrale de profil vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Agentia Natională Sanitară Veterinară va controla modul de îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării lui.

 

p. Ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului,

Petre Daea,

secretar de stat

 

Bucuresti, 7 octombrie 2003.

Nr. 781.

 

ANEXĂ

NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ

privind instituirea în România a retelei veterinare computerizate ANIMO

 

Art. 1. - Prezenta normă sanitară veterinară stabileste conditiile pentru instituirea si functionarea în România a retelei veterinare computerizate ANIMO.

Art. 2. - În sensul prezentei norme sanitare veterinare, prin unitate se întelege:

- autoritatea veterinară centrală a României, respectiv Agentia Natională Sanitară Veterinară din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului;

- orice altă autoritate locală desemnată astfel în scopurile retelei computerizate, respectiv institutele centrale veterinare de profil si directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti;

- orice inspectorat de politie sanitară veterinară de frontieră si post de inspectie veterinară de frontieră autorizat să efectueze inspectii veterinare ale animalelor si produselor animaliere care provin din tări terte pentru a fi introduse în România.

Art. 3. - (1) Fiecare unitate va fi conectată la reteaua veterinară computerizată.

(2) Fiecare unitate va fi echipată cu:

a) un computer cu un sistem de operare de tip MS-DOS sau UNIX;

b) un modem care să facă posibil ca unitatea să moduleze si să demoduleze informatiile care parvin prin linii telefonice sau prin alte linii de mare viteză;

c) o imprimantă;

d) softuri identice de comunicatii si softuri identice de aplicatii care permit fiecărei unităti să fie conectată la reteaua veterinară computerizată.

Art. 4. - Echipamentul prevăzut la art. 3 alin. (2) lit. a), b) si c) trebuie să aibă configuratia definită în anexa nr. 1.

Art. 5. - Mesajul ce va fi transmis prin intermediul retelei veterinare computerizate ANIMO trebuie să fie în concordantă cu anexa nr. 2.

Art. 6. - Autoritatea veterinară centrală a României va actualiza softul de aplicatie având în vedere tendintele de dezvoltare a diferitelor fisiere ale computerului, necesare aplicatiei.

Art. 7. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României are responsabilitatea elaborării invitatiei pentru organizarea unei licitatii în vederea selectării firmei care va pune la dispozitie serverul central pentru utilizarea retelei veterinare computerizate ANIMO.

(2) Invitatia pentru licitatie la care se referă alin. (1) va include specificatiile tehnice definite în anexa nr. 3.

(3) Ca urmare a invitatiei pentru licitatia prevăzută la alin. (1), în vederea desemnării firmei care pune la dispozitie serverul central, autoritatea veterinară centrală a României va selecta cel putin 3 oferte care întrunesc specifica tiile la care se referă alin. (2).

Art. 8. - (1) Unitătile locale vor transmite autoritătii veterinare centrale a României, într-un interval de 3 luni de la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare, o hartă de mărime A3 sau A4, cu indicarea scării de executie, cu localizarea geografică a fiecărei unităti locale si cu codul acesteia. Autoritatea veterinar ă centrală a României va transmite aceste hărti cu coduri Comisiei Europene.

(2) Autoritatea veterinară centrală a României va îmbina un set din toate hărtile pe care le-a primit în conformitate cu prevederile alin. (1). Acest set va fi disponibil pentru autoritătile veterinare teritoriale precizate de prezenta normă sanitară veterinară.

Art. 9. - Fiecare autoritate locală care are pe teritoriul său un punct de inspectie veterinară de frontieră va transmite, într-o perioadă de 3 luni de la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare, o hartă în format A4 sau A3, cu indicarea scării, pentru a se putea identifica localizarea geografică a posturilor de inspectie veterinară de frontieră.

Art. 10. - Setul de hărti la care se referă art. 8 si 9 vor fi actualizate de către autoritatea veterinară centrală a României la intervale regulate, în special pe baza informatiilor trimise de autoritătile veterinare teritoriale cu

referire la amendamentele aplicate la nivel teritorial privind unitătile locale si orice actualizare a listelor de unităti.

Art. 11. - (1) Fiecare unitate locală ANIMO va transmite la serverul central de la nivelul autoritătii veterinare centrale a României, într-o formă computerizată ca cea prezentată în anexa nr. 4, o listă a destinatiilor postale în ordine alfabetică. Fiecare destinatie postală va fi însotită de un număr de identificare a unitătii locale ANIMO căreia îi corespunde.

(2) Pe baza datelor transmise de unitătile locale ANIMO în concordantă cu prevederile alin. (1), autoritatea veterinară centrală a României va întocmi un repertoar integral al destinatiilor postale, însotit de numărul de identificare a unitătilor locale.

(3) Repertoarul la care se referă alin. (2) va fi transmis unitătilor locale ANIMO, iar pe baza datelor transmise de acestea va fi actualizat în mod regulat de către autoritatea veterinară centrală a României.copyrightdsc.net

Art. 12. - Autoritatea veterinară centrală a României se va asigura că, la data prevăzută pentru implementarea prevederilor prezentei norme sanitare veterinare, unitătile ANIMO de la nivelul institutiilor veterinare centrale si de la nivelul directiilor sanitare veterinare judetene si, respectiv, a municipiului Bucuresti sunt conectate la retea, în sensul că pot trimite si primi orice fel de mesaj prevăzut de sistemul ANIMO.

Art. 13. - Autoritatea veterinară centrală a României se va asigura că, la data prevăzută pentru implementarea prevederilor prezentei norme sanitare veterinare, unitătile ANIMO de la nivelul posturilor de inspectie veterinară de frontieră sunt conectate la retea, în sensul că pot trimite si primi orice fel de mesaj prevăzut de sistemul ANIMO.

Art. 14. - Dacă o unitate locală ANIMO de la nivelul institutiilor veterinare centrale sau de la nivelul directiilor sanitare veterinare judetene si, respectiv, a municipiului Bucuresti nu este capabilă, în conformitate cu prevederile art. 12, să utilizeze reteaua veterinară computerizată ANIMO la data implementării acesteia, unitatea locală respectiv ă va trimite prin fax la autoritatea veterinară centrală a României si a tării de destinatie toate mesajele care trebuiau transmise prin sistemul ANIMO.

Art. 15. - Dacă o unitate locală ANIMO, de la nivelul posturilor de inspectie veterinară de frontieră, nu este capabilă, în conformitate cu prevederile art. 13, să utilizeze reteaua veterinară computerizată ANIMO la data implement ării acesteia, unitatea locală va trimite prin fax la autoritatea veterinară competentă centrală a României si a tării de destinatie toate mesajele care trebuiau transmise prin sistemul ANIMO.

Art. 16. - Autoritatea veterinară centrală a României va examina anual situatia implementării sistemului ANIMO pe teritoriul României.

Art. 17. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României poate adopta acte normative sau prevederi administrative suplimentare prezentei norme sanitare veterinare, pentru a se asigura implementarea si conformitatea cu prevederile acesteia.

(2) Autoritatea veterinară centrală a României, prin Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului, va lua măsurile administrative si va sanctiona, potrivit legii, orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

(3) Autoritatea veterinară centrală a României poate modifica, completa sau abroga total ori partial prevederile prezentei norme sanitare veterinare.

(4) Atunci când autoritatea veterinară centrală a României adoptă cele mentionate la alineatele precedente trebuie să facă o referire expresă la prezenta normă sanitar ă veterinară.

Art. 18. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.

 

ANEXA Nr. 1

la norma sanitară veterinară

 

CONFIGURATIA MINIMĂ A ECHIPAMENTULUI

 

Configuratia echipamentului trebuie să permită rularea în conditii optime a softului de aplicatie si să facă posibil schimbul corespunzător de date cu serverul central.

 

ANEXA Nr. 2

la norma sanitară veterinară

 

NUMĂRUL MESAJULUI

 

1. Originea:

a) data transmiterii;

b) data de expediere prevăzută;

c) timpul de expediere prevăzut;

d) numele expeditorului;

e) locul de expediere (codul de tară, codul unitătii, numele localitătii, codul postal);

f) certificatul de sănătate;

g) numărul;

h) data;

i) numele medicului veterinar care semnează certificatul.

2. Destinatia:

a) codul de tară - codul unitătii;

b) numele si adresa destinatarului;

c) locul de destinatie (codul de tară, codul unitătii, numele localitătii, codul postal).

3. Marfa:

a) tipul - codul;

b) numărul/cantitatea.

4. Mijloace de transport:

a) tipul transportului;

b) identificarea mijloacelor de transport (înregistrarea camionului, numărul vagonului, numărul zborului, numele vasului, numărul containerului etc.).

5. Observatii:

a) pentru posturile de inspectie veterinară de frontieră:

originea animalelor si a produselor;

b) pentru exportul către o tară tertă: numele tării terte de destinatie;

c) când animalele nu au părăsit locul lor de origine:

- numărul de mesaj înlocuit “/” numărul de mesaj amânat.

 

ANEXA Nr. 3

la norma sanitară veterinară

 

SPECIFICATII TEHNICE

pentru serverul central al României

 

1. Descriere

Serverul central al României trebuie să fie operational până la sfârsitul anului 2004.

Acesta trebuie să fie compus din următoarele elemente specifice:

a) memorie pentru stocarea informatiei. Se intentionează să se stocheze mesaje pentru o perioadă de 4 săptămâni;

b) computere capabile să realizeze managementul unei cantităti mari de date, pentru a fi consultate simultan de mai multi utilizatori;

c) soft de management si documentare care să permită distribuirea informatiilor;

d) echipament (hardware si software) pentru managementul comunicatiilor între retele publice (retea de 25 si retea telefonică);

e) servicii de mesagerie electronică care sunt conforme cu standardele internationale;

f) servicii de transfer al fisierului;

g) facilităti de arhivare pentru o perioadă de un an;

h) facilităti de restartare în caz de esec.

Serverul central trebuie să fie capabil să intercoopereze cu sistemele existente sau cu sistemele care vor fi puse în aplicare la serviciile veterinare nationale, în concordantă cu standardele internationale.

Serverul central trebuie să fie disponibil 7 zile pe săptămână si 24 de ore din 24.

2. Reguli de securitate

Serverul central trebuie să aibă un set de prevederi stricte si coerente pentru protejarea si integritatea datelor. Accesul la sistem trebuie să fie controlat printr-o serie de proceduri de securitate, în special prin parole care se pot schimba cu reguli ce privesc limitarea numărului de încercări în asa fel încât să se minimalizeze pericolul consult ării accidentale sau necorespunzătoare a datelor.

3. Mărimea si formatul informatiei

Mărimea mesajului formatat pentru transmitere poate fi de peste 4.000 de caractere. Mesajul formatat va fi în formatul ASCII, cu caractere definite. Numărul estimat al mesajelor pe zi va fi de aproximativ 3.000. Managementul estimat va solicita aproximativ 3.000 de operatiuni de intrare si 6.000 de operatiuni de expediere pe zi.

4. Capacitatea sistemului

Sistemul trebuie să fie capabil să realizeze managementul a 2.450 de utilizatori potentiali. Totusi, timpul de utilizare poate varia peste cel acceptat. Numărul estimat al utilizatorilor simultani (care transmit si care primesc) va fi în medie de 70 si nu mai mult de 100. Capacitatea trebuie să fie expandabilă, dacă se consideră necesar. Sistemul trebuie să fie capabil să efectueze managementul codurilor de asteptare.

5. Asistenta

Un serviciu de ajutor trebuie să fie disponibil 12 ore pe zi de la 7,00 dimineata la 7,00 seara la locul serverului central, cu scopul de a solutiona orice probleme de comunicare.

6. Întretinerea

O serie de măsuri de protectie si facilităti pentru restocarea fisierelor trebuie să fie disponibilă pentru sistem si operatională la serverul central pentru a se asigura că nici o informatie nu este pierdută.

Serverul central trebuie să aibă personalul calificat necesar.

 

ANEXA Nr. 4

la norma sanitară veterinară

 

DESCRIEREA

formatului înregistrării sub care trebuie să fie introduse informatiile solicitate pentru refacerea datelor din computerele unitătilor locale

 

Zona

Lungimea

Formatul

1. Numele destinatiei postale

44

Semn

- pentru Belgia: “Commune”

 

 

- pentru Danemarca: “by”

 

 

- pentru Germania: “Gemeinde”

 

 

Zona Lungimea Formatul

 

 

- pentru Grecia: “Nomos”

 

 

- pentru Spania: “Municipio”

 

 

- pentru Franta: “Département”

 

 

- pentru Irlanda: “County”

6

Semn

- pentru Italia: “Commune”

7

Semn

- pentru Luxemburg: “Pays”

 

 

- pentru Olanda: “Gemeente”

 

 

- pentru Portugalia: “Freguesia”

 

 

- pentru Marea Britanie: “Post town”

 

 

- pentru România: “Judet”

 

 

2. Codul postal (dacă este disponibil)

3. Codul unitătii locale pentru zona veterinară la care face referire Decizia 92/175/CEE

 

Caracteristici de suport:

- dischetă în format 3,5“, cu o capacitate de 1,44 Mb;

- fisier în forma ASCII.

 

ACTE ALE CASEI NATIONALEDE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

CASA NATIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

DECIZIE

privind aprobarea Normelor pentru reglementarea sistemului de asigurări de răspundere civilă pentru furnizorii de servicii medicale si farmaceutice care intră în relatii contractuale cu casele de asigurări de sănătate

 

În temeiul art. 39 alin. (2), art. 64 alin. (1) lit. p) si al art. 77 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate,

presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate emite următoarea decizie:

Art. 1. - Se aprobă Normele pentru reglementarea sistemului de asigurări de răspundere civilă pentru furnizorii de servicii medicale si farmaceutice care intră în relatii contractuale cu casele de asigurări de sănătate, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2. - Directiile de specialitate din cadrul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si casele de asigurări de sănătate vor urmări punerea în aplicare a prevederilor normelor mentionate la art. 1.

Art. 3. - Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

Eugeniu Turlea

 

Bucuresti, 17 octombrie 2003.

Nr. 796.

 

ANEXĂ

 

NORME

pentru reglementarea sistemului de asigurări de răspundere civilă pentru furnizorii de servicii medicale si farmaceutice care intră în relatii contractuale cu casele de asigurări de sănătate

 

În conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, asigurarea de răspundere civilă în domeniul medical este obligatorie pentru toti furnizorii de servicii medicale si farmaceutice care intră în relatii contractuale cu casele de asigurări de sănătate.

Prezentele norme precizează modul în care furnizorii de servicii medicale si farmaceutice care intră în relatii contractuale cu casele de asigurări de sănătate pot realiza această obligatie stabilită prin lege.

 

CAPITOLUL 1

Definitii

 

În contextul prezentelor norme, termenii de mai jos au următoarele semnificatii:

- societate de asigurări autorizată - o societate de asigur ări autorizată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să practice clasa de asigurări de răspundere civilă general ă, ce functionează pe teritoriul României;

- case de asigurări de sănătate - casele de asigurări sociale de sănătate judetene si a municipiului Bucuresti, Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului si Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti;

- furnizor de servicii medicale si farmaceutice – persoane fizice sau juridice autorizate oficial si recunoscute de Ministerul Sănătătii pentru a furniza servicii sau produse medicale si farmaceutice, care intră în relatii contractuale cu casele de asigurări de sănătate;

- limita minimă a asigurării - valoarea minimă a asigur ării necesară în fiecare an, în conformitate cu prezentele norme;

- asigurare - asigurare de răspundere civilă în domeniul medical subscrisă de societăti de asigurări;

- norme - prezentele norme, modificate si amendate.

 

CAPITOLUL 2

Arie de întindere si monitorizare

 

2.1. Prezentele norme se aplică tuturor furnizorilor de servicii medicale si farmaceutice care intră în relatii contractuale cu casele de asigurări de sănătate.

2.2. Pentru relatiile contractuale desfăsurate de casele de asigurări de sănătate cu furnizorii de servicii medicale si farmaceutice, acestia din urmă vor încheia asigurarea de răspundere civilă în domeniul medical în concordantă cu tipul de furnizor.

2.3. Casele de asigurări de sănătate vor monitoriza, prin serviciile specializate, modul în care furnizorii de servicii medicale si farmaceutice vor îndeplini această obligatie.

2.4. Cerinta minimă pentru activitatea de monitorizare este o copie de pe polita de asigurare, însă casele de asigur ări de sănătate pot cere orice alte informatii si probe de la furnizorii de servicii medicale si farmaceutice în acest domeniu.

2.5. Furnizorii de servicii medicale si farmaceutice care nu fac dovada îndeplinirii obligatiei privind asigurarea de răspundere civilă în domeniul medical nu vor putea intra în relatii contractuale cu casele de asigurări de sănătate.

2.6. Relatiile contractuale dintre casele de asigurări de sănătate si furnizorii de servicii medicale si farmaceutice cărora, pe parcursul derulării contractelor, le încetează valabilitatea asigurării se suspendă până la data încheierii unei polite de asigurare valabile. Suspendarea operează timp de maximum 30 de zile calendaristice de la data notificării furnizorului în acest sens de către casa de asigurări de sănătate. Dacă în această perioadă furnizorul nu îsi îndepline ste obligatia încheierii asigurării, relatiile contractuale cu casa de asigurări de sănătate încetează.

 

CAPITOLUL 3

Asigurarea

 

3.1. Furnizorii de servicii medicale si farmaceutice trebuie să detină o asigurare pentru răspundere civilă în domeniul medical în conditiile precizate de prezentele norme.

3.2. Limitele minime ale asigurării, în functie de tipul furnizorului de servicii medicale si farmaceutice, se exprimă în euro si sunt următoarele:

a) personal medical:

- medici de familie - 50.000 euro;

- medici specialisti-specialităti medicale si paraclinice - 75.000 euro;

- medici specialisti-specialităti chirurgicale si stomatologice - 125.000 euro;

- personal medical cu studii medii - 10.000 euro;

b) unităti sanitare:

- unităti spitalicesti (comunale si orăsenesti) - 100.000 euro;

- ambulatorii de specialitate (comunale si orăsenesti) - 75.000 euro;

- unităti spitalicesti (municipale) - 250.000 euro;

- ambulatorii de specialitate (municipale) - 150.000 euro;

- spitale judetene si universitare - 500.000 euro;

c) personal farmaceutic:

- farmacisti - 50.000 euro;

- personal farmaceutic cu studii medii - 10.000 euro.

3.3. Furnizorii de servicii medicale si farmaceutice pot face asigurarea de răspundere civilă în domeniul medical pentru valori mai mari, în functie de riscul acceptat de acestia pentru activitatea desfăsurată.

3.4. Limita minimă a asigurării se determină pentru o perioadă de un an calendaristic.

 

CAPITOLUL 4

Societăti de asigurare

 

4.1. Societătile de asigurări la care pot apela furnizorii de servicii medicale si farmaceutice pentru încheierea politei de asigurare se stabilesc de Casa Natională de Asigurări de Sănătate.

4.2. Selectia societătilor de asigurări are la bază următoarele criterii principale de evaluare a eligibilitătii:

a) capitalul social minim conform legislatiei specifice asigur ărilor;

b) autorizarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;

c) obligatiile de plată a impozitelor si taxelor către bugetul de stat si contributiile pentru asigurările sociale si de sănătate achitate la zi;

d) bilantul contabil anual;

e) recomandările din partea beneficiarilor;

f) reasigurarea (numărul contractelor de reasigurare si cotatia reasigurătorilor pe piata internatională);

g) marja de solvabilitate si dovada că nu se află într-o procedură de reorganizare, conform legislatiei specifice asigur ărilor;

h) volumul încasărilor si despăgubirilor;

i) rezervele tehnice ale companiei;

j) lichiditătile în titluri de stat, obligatiuni ale administratiilor publice locale, depozite bancare si conturi curente;

k) reteaua teritorială;

l) oferta tehnică (conditii de asigurare, modalităti de comunicare si raportare etc.);

m) oferta financiară privind prima de asigurare (respectiv prima de asigurare cea mai mică la o răspundere asigurată).

4.3. Casa Natională de Asigurări de Sănătate poate stabili si alte criterii de eligibilitate si credibilitate, cu exceptia celor de natura celor care privesc stabilitatea financiară pentru societătile de asigurări. Aceste criterii vor fi prevăzute în caietul de sarcini, care se aprobă prin decizie a presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate.

4.4. Procedura de selectie se aprobă prin decizie a presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, se publică la avizierul si pe pagina de Internet a Casei Nationale de Asigurări de Sănătate.

 

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

CONSILIUL CONCURENTEI

 

DECIZIE

privind concentrarea economică realizată de Societatea Comercială “Unita” - S.A. prin achizitionarea pachetului majoritar de actiuni la Societatea Comercială “Agras Omniasig” - S.A.

 

Presedintele Consiliului Concurentei,

În baza:

1. Decretului nr. 1.075/2001 privind numirea membrilor Consiliului Concurentei;

2. Legii concurentei nr. 21/1996;

3. Regulamentului privind autorizarea concentrărilor economice;

4. Regulamentului de organizare, functionare si procedură al Consiliului Concurentei;

5. instructiunilor cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurential, prevăzute la art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, si în cazurile de concentrare economică;

6. Instructiunilor date în aplicarea art. 33 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu privire la calculul taxei de autorizare a concentrărilor economice;

7. materialelor din Dosarul cauzei nr. RS-338 din 13 decembrie 2001;

8. Notei Departamentului servicii nr. V2-214 din 6 februarie 2003.

Luând în considerare că:

1. Operatiunea prin care Societatea Comercială “Unita” - S.A. a achizitionat pachetul majoritar de actiuni (54,4181%) la Societatea Comercială “Agras Omniasig” - S.A. reprezintă o concentrare economică, în sensul art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea concurentei nr. 21/1996;

2. Cifra de afaceri cumulată, realizată în anul 2001 de către părtile implicate, îndeplineste pragul de minimum prevăzut de art. 15 din Legea concurentei nr. 21/1996, modificat prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 13/2001, respectiv depăseste 65 miliarde lei;

3. Piata relevantă pe care are loc operatiunea de concentrare economică analizată are două componente: piata asigurărilor generale si piata asigurărilor agricole din România;

4. După realizarea operatiunii de concentrare economică Societatea Comercială “Unita” - S.A. detine o cotă de piată de 36,30% pe piata asigurărilor agricole, respectiv de 4,34% pe piata asigurărilor generale;

5. Prin operatiunea de concentrare economică analizată nu se creează sau nu se consolidează o pozitie dominantă care ar putea conduce la restrângerea ori la denaturarea concurentei pe cele două piete analizate;

6. Societatea Comercială “Unita” - S.A. nu a prezentat cifrele de afaceri estimate la 31 decembrie 2002, asa cum au fost solicitate prin Adresa V2-106 din 20 ianuarie 2003.

DECIDE:

Art. 1. - În sensul dispozitiilor art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea concurentei nr. 21/1996 se autorizează concentrarea economică analizată, constatând că, desi cade sub incidenta legii, nu există motive pentru a fi refuzată.

Art. 2. - Societatea Comercială “Unita” - S.A. este obligată, conform prevederilor art. 33 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, să plătească taxa de autorizare a concentrării economice notificate, în cuantum de 2.110.140.000 lei, calculată pe baza cifrelor de afaceri provizorii publicate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Taxa se va achita în termen de 30 de zile de la comunicare, prin ordin de plată, în contul 361280036302 deschis la Banca Natională a României - Sucursala Timis, beneficiar Trezoreria Municipiului Timisoara. Pe versoul ordinului de plată în rubrica “cod cont” se va înscrie “20.17.01.03 - venituri din taxe si autorizări de functionare”. O copie de pe ordinul de plată va fi transmisă Consiliului Concurentei.

Art. 3. - În termen de 5 zile de la depunerea, la unitătile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice, a situatiilor financiare anuale simplificate la 31 decembrie 2002, Societatea Comercială “Unita” - S.A. va transmite

la Consiliul Concurentei o copie de pe acestea. Consiliul Concurentei îsi rezervă dreptul de a recalcula cuantumul taxei de autorizare în situatia în care cifrele de afaceri calculate pe baza datelor definitive diferă semnificativ fată de cifrele provizorii avute în vedere la calculul taxei prevăzute la art. 2.

Art. 4. - Nerespectarea dispozitiilor prezentei decizii atrage sanctionarea conform art. 56 lit. d) din Legea nr. 21/1996.

Art. 5. - Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Societătii Comerciale “Unita” - S.A., în termen de 15 zile de la comunicare.

Art. 6. - Decizia Consiliului Concurentei poate fi atacat ă, conform prevederilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Curtea de apel Bucuresti, Sectia contencios administrativ.

Art. 7. - Departamentul servicii si Secretariatul general din cadrul Consiliului Concurentei vor urmări ducerea la îndeplinire a prezentei decizii.

Art. 8. - Secretariatul general va transmite prezenta decizie la:

Societatea Comercială “Unita” - S.A.

Str. Ofcea nr. 9, Timisoara

Judetul Timis

 

Presedintele Consiliului Concurentei,

Theodor Valentin Purcărea

 

Bucuresti, 10 februarie 2003.

Nr. 18.