MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul 171 (XV) - Nr. 767
LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Vineri, 31 octombrie 2003
SUMAR
REPUBLICĂRI
CONSTITUTIA
ROMÂNIEI*)
TITLUL I
Principii
generale
ARTICOLUL 1
(1) România este stat national, suveran si independent, unitar si
indivizibil.
(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.
(3) România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea
omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a
personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori
supreme, în spiritul traditiilor democratice ale poporului român si idealurilor
Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.
(4) Statul se organizează potrivit principiului separatiei si
echilibrului puterilor - legislativă, executivă si judecătorească - în cadrul
democratiei constitutionale.
(5) În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a
legilor este obligatorie.
*) Modificată si
completată prin Legea de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie
2003, republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constitutie,
cu reactualizarea denumirilor si dându-se textelor o nouă numerotare (art. 152
a devenit, în forma republicată, art. 156).
Legea de revizuire a
Constitutiei României nr. 429/2003 a fost aprobată prin referendumul national
din 18-19 octombrie 2003 si a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003,
data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29
octombrie 2003 a Hotărârii Curtii Constitutionale nr. 3 din 22 octombrie 2003
pentru confirmarea rezultatului referendumului national din 18-19 octombrie
2003 privind Legea de revizuire a Constitutiei României.
Constitutia României,
în forma initială, a fost adoptată în sedinta Adunării Constituante din 21
noiembrie 1991, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 233 din 21 noiembrie 1991 si a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin
referendumul national din 8 decembrie 1991.
ARTICOLUL 2
Suveranitatea
(1) Suveranitatea natională apartine poporului român, care o exercită
prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice
si corecte, precum si prin referendum.
(2) Nici un grup si nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în
nume propriu.
ARTICOLUL 3
Teritoriul
(1) Teritoriul României este inalienabil.
(2) Frontierele tării sunt consfintite prin lege organică, cu
respectarea principiilor si a celorlalte norme general admise ale dreptului
international.
(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune,
orase si judete. În conditiile legii, unele orase sunt declarate municipii.
(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate
populatii străine.
ARTICOLUL 4
Unitatea poporului si egalitatea între cetăteni
(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român si solidaritatea
cetătenilor săi.
(2) România este patria comună si indivizibilă a tuturor cetătenilor
săi, fără deosebire de rasă, de nationalitate, de origine etnică, de limbă, de
religie, de sex, de opinie, de apartenentă politică, de avere sau de origine
socială.
ARTICOLUL 5
Cetătenia
(1) Cetătenia română se dobândeste, se păstrează sau se pierde în
conditiile prevăzute de legea organică.
(2) Cetătenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin
nastere.
ARTICOLUL 6
Dreptul la identitate
(1) Statul recunoaste si garantează persoanelor apartinând minoritătilor
nationale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitătii lor
etnice, culturale, lingvistice si religioase.
(2) Măsurile de protectie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea si
exprimarea identitătii persoanelor apartinând minoritătilor nationale trebuie
să fie conforme cu principiile de egalitate si de nediscriminare în raport cu
ceilalti cetăteni români.
ARTICOLUL 7
Românii din străinătate
Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor
tării si actionează pentru păstrarea, dezvoltarea si exprimarea identitătii lor
etnice, culturale, lingvistice si religioase, cu respectarea legislatiei
statului ai cărui cetăteni sunt.
ARTICOLUL 8
Pluralismul si partidele politice
(1) Pluralismul în societatea românească este o conditie si o garantie a
democratiei constitutionale.
(2) Partidele politice se constituie si îsi desfăsoară activitatea în
conditiile legii. Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice
a cetătenilor, respectând suveranitatea natională, integritatea teritorială,
ordinea de drept si principiile democratiei.
ARTICOLUL 9
Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale
Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale se constituie si
îsi desfăsoară activitatea potrivit statutelor lor, în conditiile legii. Ele
contribuie la apărarea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale,
economice si sociale ale membrilor lor.
ARTICOLUL 10
Relatii internationale
România întretine si
dezvoltă relatii pasnice cu toate statele si, în acest cadru, relatii de bună
vecinătate, întemeiate pe principiile si pe celelalte norme general admise ale
dreptului international.
ARTICOLUL 11
Dreptul international si dreptul intern
(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai si cu bună-credintă
obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern.
(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte
cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai
după revizuirea Constitutiei.
ARTICOLUL 12
Simboluri nationale
(1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt asezate vertical, în
ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, rosu.
(2) Ziua natională a României este 1 Decembrie.
(3) Imnul national al României este “Desteaptă-te române”.
(4) Stema tării si sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.
ARTICOLUL 13
Limba oficială
În România, limba oficială este limba română.
ARTICOLUL 14
Capitala României este
municipiul Bucuresti.
TITLUL II
Drepturile,
libertătile si îndatoririle fundamentale
CAPITOLUL I
ARTICOLUL 15
Universalitatea
(1) Cetătenii beneficiază de drepturile si de libertătile consacrate
prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevăzute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau
contraventionale mai favorabile.
ARTICOLUL 16
Egalitatea în drepturi
(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără
privilegii si fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Functiile si demnitătile publice, civile sau militare, pot fi
ocupate, în conditiile legii, de persoanele care au cetătenia română si
domiciliul în tară.
Statul român garantează egalitatea de sanse între femei si bărbati
pentru ocuparea acestor functii si demnităti.
(4) În conditiile
aderării României la Uniunea Europeană, cetătenii Uniunii care îndeplinesc
cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi în autoritătile
administratiei publice locale.
ARTICOLUL 17
Cetătenii români în străinătate
Cetătenii români se
bucură în străinătate de protectia statului român si trebuie să-si
îndeplinească obligatiile, cu exceptia acelora ce nu sunt compatibile cu
absenta lor din tară.
ARTICOLUL 18
Cetătenii străini si apatrizii
(1) Cetătenii străini si apatrizii care locuiesc în România se bucură de
protectia generală a persoanelor si a averilor, garantată de Constitutie si de
alte legi.
(2) Dreptul de azil se acordă si se retrage în conditiile legii, cu
respectarea tratatelor si a conventiilor internationale la care România este
parte.
ARTICOLUL 19
Extrădarea si expulzarea
(1) Cetăteanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.
(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetătenii români
pot fi extrădati în baza conventiilor internationale la care România este
parte, în conditiile legii si pe bază de reciprocitate.
(3) Cetătenii străini si apatrizii pot fi extrădati numai în baza unei
conventii internationale sau în conditii de reciprocitate.
(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăste de justitie.
ARTICOLUL 20
Tratatele internationale privind drepturile omului
(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile
interne, au prioritate reglementările internationale, cu exceptia cazului în
care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.
ARTICOLUL 21
Accesul liber la justitie
(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea
drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea
cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.
CAPITOLUL II
Drepturile si libertătile fundamentale
ARTICOLUL 22
Dreptul la viată si la integritate fizică si psihică
(1) Dreptul la viată,
precum si dreptul la integritate fizică si psihică ale persoanei sunt
garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsă sau
de tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.
ARTICOLUL 23
Libertatea individuală
(1) Libertatea individuală si siguranta persoanei sunt inviolabile.
(2) Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise
numai în cazurile si cu procedura prevăzute de lege.
(3) Retinerea nu poate depăsi 24 de ore.
(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător si numai în cursul
procesului penal.
(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile si se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăsească un termen rezonabil, si nu mai mult de 180 de zile.
(6) În faza de judecată instanta este obligată, în conditiile legii, să
verifice periodic, si nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia
arestării preventive si să dispună, de îndată, punerea în libertate a
inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au
încetat sau dacă instanta constată că nu există temeiuri noi care să justifice
mentinerea privării de libertate.
(7) Încheierile instantei privind măsura arestării preventive sunt
supuse căilor de atac prevăzute de lege.
(8) Celui retinut sau arestat i se aduc de îndată la cunostintă, în
limba pe care o întelege, motivele retinerii sau ale arestării, iar învinuirea,
în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunostintă numai în prezenta
unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Punerea în libertate a celui retinut sau arestat este obligatorie,
dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum si în alte situatii prevăzute
de lege.
(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în
libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.
(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoresti de
condamnare, persoana este considerată nevinovată.
(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în
conditiile si în temeiul legii.
(13) Sanctiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură
penală.
ARTICOLUL 24
Dreptul la apărare
(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu.
ARTICOLUL 25
Libera circulatie
(1) Dreptul la liberă circulatie, în tară si în străinătate, este
garantat.
Legea stabileste conditiile exercitării acestui drept.
(2) Fiecărui cetătean
îi este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta în orice
localitate din tară, de a emigra, precum si de a reveni în tară.
ARTICOLUL 26
Viata intimă, familială si privată
(1) Autoritătile publice respectă si ocrotesc viata intimă, familială si
privată.
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăsi, dacă nu încalcă
drepturile si libertătile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.
ARTICOLUL 27
Inviolabilitatea domiciliului
(1) Domiciliul si resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde
sau rămâne în domiciliul ori în resedinta unei persoane fără învoirea acesteia.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru
următoarele situatii:
a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoresti;
b) înlăturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizică sau
bunurile unei persoane;
c) apărarea securitătii nationale sau a ordinii publice;
d) prevenirea răspândirii unei epidemii.
(3) Perchezitia se dispune de judecător si se efectuează în conditiile
si în formele prevăzute de lege.
(4) Perchezitiile în timpul noptii sunt interzise, în afară de cazul
infractiunilor flagrante.
ARTICOLUL 28
Secretul corespondentei
Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.
ARTICOLUL 29
Libertatea constiintei
(1) Libertatea gândirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor
religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns
să adopte o opinie ori să adere la o credintă religioasă, contrare
convingerilor sale.
(2) Libertatea constiintei este garantată; ea trebuie să se manifeste în
spirit de tolerantă si de respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere si se organizează potrivit statutelor
proprii, în conditiile legii.
(4) În relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte
sau actiuni de învrăjbire religioasă.
(5) Cultele religioase sunt autonome fată de stat si se bucură de
sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistentei religioase în armată,
în spitale, în penitenciare, în azile si în orfelinate.
(6) Părintii sau
tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia
copiilor minori a căror răspundere le revine.
ARTICOLUL 30
Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor
si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini,
prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică si libertatea de a înfiinta publicatii.
(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligatia de a
face publică sursa finantării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea,
viata particulară a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea tării si a natiunii, îndemnul la
război de agresiune, la ură natională, rasială, de clasă sau religioasă,
incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violentă publică,
precum si manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Răspunderea civilă pentru informatia sau pentru creatia adusă la
cunostintă publică revine editorului sau realizatorului, autorului,
organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de
multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în conditiile legii.
Delictele de presă se stabilesc prin lege.
ARTICOLUL 31
Dreptul la informatie
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes
public nu poate fi îngrădit.
(2) Autoritătile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt
obligate să asigure informarea corectă a cetătenilor asupra treburilor publice
si asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informatie nu trebuie să prejudicieze măsurile de
protectie a tinerilor sau securitatea natională.
(4) Mijloacele de informare în masă, publice si private, sunt obligate
să asigure informarea corectă a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. Ele
trebuie să garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea
dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar
asupra activit ătii lor se reglementează prin lege organică.
ARTICOLUL 32
Dreptul la învătătură
(1) Dreptul la învătătură este asigurat prin învătământul general
obligatoriu, prin învătământul liceal si prin cel profesional, prin
învătământul superior, precum si prin alte forme de instructie si de
perfectionare.
(2) Învătământul de toate gradele se desfăsoară în limba română. În
conditiile legii, învătământul se poate desfăsura si într-o limbă de circulatie
internatională.
(3) Dreptul persoanelor apartinând minoritătilor nationale de a învăta
limba lor maternă si dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt
garantate; modalitătile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.
(4) Învătământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă
burse sociale de studii copiilor si tinerilor proveniti din familii
defavorizate si celor institutionalizati, în conditiile legii.
(5) Învătământul de toate gradele se desfăsoară în unităti de stat,
particulare si confesionale, în conditiile legii.
(6) Autonomia universitară este garantată.
(7) Statul asigură
libertatea învătământului religios, potrivit cerintelor specifice fiecărui
cult. În scolile de stat, învătământul religios este organizat si garantat prin
lege.
ARTICOLUL 33
Accesul la cultură
(1) Accesul la cultură este garantat, în conditiile legii.
(2) Libertatea
persoanei de a-si dezvolta spiritualitatea si de a accede la valorile culturii
nationale si universale nu poate fi îngrădită.
(3) Statul trebuie să asigure păstrarea identitătii spirituale,
sprijinirea culturii nationale, stimularea artelor, protejarea si conservarea
mostenirii culturale, dezvoltarea creativitătii contemporane, promovarea
valorilor culturale si artistice ale României în lume.
ARTICOLUL 34
Dreptul la ocrotirea sănătătii
(1) Dreptul la ocrotirea sănătătii este garantat.
(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei si a
sănătătii publice.
(3) Organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurări sociale
pentru boală, accidente, maternitate si recuperare, controlul exercitării
profesiilor medicale si a activitătilor paramedicale, precum si alte măsuri de
protectie a sănătătii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit
legii.
ARTICOLUL 35
(1) Statul recunoaste dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător
sănătos si echilibrat ecologic.
(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
(3) Persoanele fizice si juridice au îndatorirea de a proteja si a
ameliora mediul înconjurător.
ARTICOLUL 36
Dreptul de vot
(1) Cetătenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniti până în ziua alegerilor inclusiv.
(2) Nu au drept de vot debilii sau alienatii mintal, pusi sub
interdictie, si nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească
definitivă, la pierderea drepturilor electorale.
ARTICOLUL 37
Dreptul de a fi ales
(1) Au dreptul de a fi
alesi cetătenii cu drept de vot care îndeplinesc conditiile prevăzute în
articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide
politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).
(2) Candidatii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv,
vârsta de cel putin 23 de ani pentru a fi alesi în Camera Deputatilor sau în
organele administratiei publice locale, vârsta de cel putin 33 de ani pentru a
fi alesi în Senat si vârsta de cel putin 35 de ani pentru a fi alesi în functia
de Presedinte al României.
ARTICOLUL 38
Dreptul de a fi ales în Parlamentul European
În conditiile aderării României la Uniunea Europeană, cetătenii români
au dreptul de a alege si de a fi alesi în Parlamentul European.
ARTICOLUL 39
Libertatea întrunirilor
Mitingurile, demonstratiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt
libere si se pot organiza si desfăsura numai în mod pasnic, fără nici un fel de
arme.
ARTICOLUL 40
Dreptul de asociere
(1) Cetătenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în
patronate si în alte forme de asociere.
(2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin
activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor
statului de drept ori a suveranitătii, a integritătii sau a independentei
României sunt neconstitutionale.
(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curtii
Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei,
politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege
organică.
(4) Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.
ARTICOLUL 41
Munca si protectia socială a muncii
(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a
meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de muncă este liberă.
(2) Salariatii au dreptul la măsuri de protectie socială. Acestea
privesc securitatea si sănătatea salariatilor, regimul de muncă al femeilor si
al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tară, repausul săptămânal,
concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în conditii deosebite sau
speciale, formarea profesională, precum si alte situatii specifice, stabilite
prin lege.
(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.
(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbatii.
(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă si caracterul
obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate.
ARTICOLUL 42
Interzicerea muncii fortate
(1) Munca fortată este interzisă.
(2) Nu constituie muncă fortată:
a) activitătile pentru
îndeplinirea îndatoririlor militare, precum si cele desfăsurate, potrivit
legii, în locul acestora, din motive religioase sau de constiintă;
b) munca unei persoane condamnate, prestată în conditii normale, în
perioada de detentie sau de libertate conditionată;
c) prestatiile impuse în situatia creată de calamităti ori de alt
pericol, precum si cele care fac parte din obligatiile civile normale stabilite
de lege.
ARTICOLUL 43
Dreptul la grevă
(1) Salariatii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice si sociale.
(2) Legea stabileste conditiile si limitele exercitării acestui drept,
precum si garantiile necesare asigurării serviciilor esentiale pentru societate.
ARTICOLUL 44
Dreptul de proprietate privată
(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt
garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege,
indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot dobândi dreptul de
proprietate privată asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din
aderarea României la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la
care România este parte, pe bază de reciprocitate, în conditiile prevăzute prin
lege organică, precum si prin mostenire legală.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate
publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire.
(4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte măsuri de trecere
silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenentei sociale,
etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi
subsolul oricărei proprietăti imobiliare, cu obligatia de a despăgubi
proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor,
precum si pentru alte daune imputabile autoritătii.
(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) si (5) se stabilesc de
comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergentă, prin justitie.
(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind
protectia mediului si asigurarea bunei vecinătăti, precum si la respectarea celorlalte
sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al
dobândirii se prezumă.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori
contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii.
ARTICOLUL 45
Libertatea economică
Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera initiativă si exercitarea acestora în conditiile legii sunt garantate.
ARTICOLUL 46
Dreptul la mostenire
Dreptul la mostenire este garantat.
ARTICOLUL 47
Nivelul de trai
(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică si de
protectie socială, de natură să asigure cetătenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetătenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit,
la asistentă medicală în unitătile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la
alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege.
Cetătenii au dreptul si la măsuri de asistentă socială, potrivit legii.
ARTICOLUL 48
Familia
(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimtită între soti, pe
egalitatea acestora si pe dreptul si îndatorirea părintilor de a asigura
cresterea, educatia si instruirea copiilor.
(2) Conditiile de încheiere, de desfacere si de nulitate a căsătoriei se
stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după
căsătoria civilă.
(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în fata legii cu cei din
căsătorie.
ARTICOLUL 49
Protectia copiilor si a tinerilor
(1) Copiii si tinerii se bucură de un regim special de protectie si de
asistentă în realizarea drepturilor lor.
(2) Statul acordă alocatii pentru copii si ajutoare pentru îngrijirea
copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protectie socială a copiilor si
a tinerilor se stabilesc prin lege.
(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităti care le-ar dăuna
sănătătii, moralitătii sau care le-ar pune în primejdie viata ori dezvoltarea
normală sunt interzise.
(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajati ca salariati.
(5) Autoritătile publice au obligatia să contribuie la asigurarea
conditiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viata politică, socială,
economică, cultural ă si sportivă a tării.
ARTICOLUL 50
Protectia persoanelor cu handicap
Persoanele cu handicap se bucură de protectie specială. Statul asigură realizarea unei politici nationale de egalitate a sanselor, de prevenire si de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viata comunitătii, respectând drepturile si îndatoririle ce revin părintilor si tutorilor.
ARTICOLUL 51
Dreptul de petitionare
(1) Cetătenii au dreptul să se adreseze autoritătilor publice prin
petitii formulate numai în numele semnatarilor.
(2) Organizatiile legal constituite au dreptul să adreseze petitii
exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.
(3) Exercitarea dreptului de petitionare este scutită de taxă.
(4) Autoritătile publice au obligatia să răspundă la petitii în
termenele si în conditiile stabilite potrivit legii.
ARTICOLUL 52
Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică
(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim,
de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în
termenul legal a unei cereri, este îndreptătită să obtină recunoasterea
dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea
pagubei.
(2) Conditiile si limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin
lege organică.
(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile
judiciare. Răspunderea statului este stabilită în conditiile legii si nu
înlătură răspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credintă
sau gravă neglijentă.
ARTICOLUL 53
Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti
(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns
numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii
nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor
cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei
calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o
societate democratică. Măsura trebuie să fie proportională cu situatia care a
determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertătii.
CAPITOLUL III
Îndatoririle fundamentale
ARTICOLUL 54
Fidelitatea fată de tară
(1) Fidelitatea fată de tară este sacră.
(2) Cetătenii cărora
le sunt încredintate functii publice, precum si militarii, răspund de
îndeplinirea cu credintă a obligatiilor ce le revin si, în acest scop, vor
depune jurământul cerut de lege.
ARTICOLUL 55
Apărarea tării
(1) Cetătenii au dreptul si obligatia să apere România.
(2) Conditiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc
prin lege organică.
(3) Cetătenii pot fi încorporati de la vârsta de 20 de ani si până la
vârsta de 35 de ani, cu exceptia voluntarilor, în conditiile legii organice.
ARTICOLUL 56
Contributii financiare
(1) Cetătenii au obligatia să contribuie, prin impozite si prin taxe, la
cheltuielile publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure asezarea justă a
sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestatii sunt interzise, în afara celor stabilite prin
lege, în situatii exceptionale.
ARTICOLUL 57
Exercitarea drepturilor si a libertătilor
Cetătenii români, cetătenii străini si apatrizii trebuie să-si exercite drepturile si libertătile constitutionale cu bună-credintă, fără să încalce drepturile si libertătile celorlalti.
CAPITOLUL IV
Avocatul Poporului
ARTICOLUL 58
(1) Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani pentru apărarea
drepturilor si libertătilor persoanelor fizice. Adjunctii Avocatului Poporului
sunt specializati pe domenii de activitate.
(2) Avocatul Poporului si adjunctii săi nu pot îndeplini nici o altă
functie publică sau privată, cu exceptia functiilor didactice din învătământul
superior.
(3) Organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului se
stabilesc prin lege organică.
ARTICOLUL 59
Exercitarea atributiilor
(1) Avocatul Poporului îsi exercită atributiile din oficiu sau la
cererea persoanelor lezate în drepturile si în libertătile lor, în limitele
stabilite de lege.
(2) Autoritătile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului
sprijinul necesar în exercitarea atributiilor sale.
ARTICOLUL 60
Raportul în fata Parlamentului
Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului
rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot contine recomand ări
privind legislatia sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor si a
libertătilor cetătenilor.
TITLUL III
Autoritătile
publice
CAPITOLUL I
SECTIUNEA 1
Organizare si functionare
ARTICOLUL 61
Rolul si structura
(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si
unica autoritate legiuitoare a tării.
(2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputatilor si Senat.
ARTICOLUL 62
Alegerea Camerelor
(1) Camera Deputatilor
si Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber
exprimat, potrivit legii electorale.
(2) Organizatiile cetătenilor apartinând minoritătilor nationale, care
nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în
Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, în conditiile legii
electorale. Cetătenii unei minorităti nationale pot fi reprezentati numai de o
singură organizatie.
(3) Numărul deputatilor si al senatorilor se stabileste prin legea
electorală, în raport cu populatia tării.
ARTICOLUL 63
Durata mandatului
(1) Camera Deputatilor si Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani,
care se prelungeste de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau
de urgentă, până la încetarea acestora.
(2) Alegerile pentru Camera Deputatilor si pentru Senat se desfăsoară în
cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.
(3) Parlamentul nou ales se întruneste, la convocarea Presedintelui
României, în cel mult 20 de zile de la alegeri.
(4) Mandatul Camerelor se prelungeste până la întrunirea legală a noului
Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constitutia si nu pot fi
adoptate, modificate sau abrogate legi organice.
(5) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea
de zi a Parlamentului precedent îsi continuă procedura în noul Parlament.
ARTICOLUL 64
Organizarea internă
(1) Organizarea si
functionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele
financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea.
(2) Fiecare Cameră îsi alege un birou permanent. Presedintele Camerei
Deputatilor si presedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor.
Ceilalti membri ai birourilor permanente sunt alesi la începutul fiecărei
sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocati înainte de expirarea
mandatului.
(3) Deputatii si senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare,
potrivit regulamentului fiecărei Camere.
(4) Fiecare Cameră îsi constituie comisii permanente si poate institui
comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele îsi pot constitui
comisii comune.
(5) Birourile permanente si comisiile parlamentare se alcătuiesc
potrivit configuratiei politice a fiecărei Camere.
ARTICOLUL 65
Sedintele Camerelor
(1) Camera Deputatilor si Senatul lucrează în sedinte separate.
(2) Camerele îsi desfăsoară lucrările si în sedinte comune, potrivit
unui regulament adoptat cu votul majoritătii deputatilor si senatorilor,
pentru:
a) primirea mesajului Presedintelui României;
b) aprobarea bugetului de stat si a bugetului asigurărilor sociale de
stat;
c) declararea mobilizării totale sau partiale;
d) declararea stării de război;
e) suspendarea sau încetarea ostilitătilor militare;
f) aprobarea strategiei nationale de apărare a tării;
g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Tării;
h) numirea, la propunerea Presedintelui României, a directorilor
serviciilor de informatii si exercitarea controlului asupra activitătii acestor
servicii;
i) numirea Avocatului Poporului;
j) stabilirea statutului deputatilor si al senatorilor, stabilirea
indemnizatiei si a celorlalte drepturi ale acestora;
k) îndeplinirea altor atributii care, potrivit Constitutiei sau
regulamentului, se exercită în sedintă comună.
ARTICOLUL 66
Sesiuni
(1) Camera Deputatilor si Senatul se întrunesc în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie si nu poate depăsi sfârsitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie si nu poate depăsi sfârsitul lunii decembrie.
(2) Camera Deputatilor si Senatul se întrunesc si în sesiuni
extraordinare, la cererea Presedintelui României, a biroului permanent al
fiecărei Camere ori a cel putin o treime din numărul deputatilor sau al
senatorilor.
(3) Convocarea Camerelor se face de presedintii acestora.
ARTICOLUL 67
Actele juridice si cvorumul legal
Camera Deputatilor si Senatul adoptă legi, hotărâri si motiuni, în
prezenta majoritătii membrilor.
ARTICOLUL 68
(1) Sedintele celor două Camere sunt publice.
(2) Camerele pot hotărî ca anumite sedinte să fie secrete.
SECTIUNEA a 2-a
Statutul deputatilor si al senatorilor
ARTICOLUL 69
Mandatul reprezentativ
(1) În exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt în serviciul
poporului.
(2) Orice mandat imperativ este nul.
ARTICOLUL 70
Mandatul deputatilor si al senatorilor
(1) Deputatii si senatorii intră în exercitiul mandatului la data
întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub conditia validării alegerii
si a depunerii jurământului. Jurământul se stabileste prin lege organică.
(2) Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii
legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor
electorale, de incompatibilitate ori de deces.
ARTICOLUL 71
(1) Nimeni nu poate fi, în acelasi timp, deputat si senator.
(2) Calitatea de
deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei functii
publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului.
(3) Alte incompatibilităti se stabilesc prin lege organică.
ARTICOLUL 72
Imunitatea parlamentară
(1) Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la răspundere juridică pentru
voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
(2) Deputatii si senatorii pot fi urmăriti si trimisi în judecată penală
pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate
în exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati
fără încuviintarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea
si trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecată apartine
Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
(3) În caz de infractiune flagrantă, deputatii sau senatorii pot fi
retinuti si supusi perchezitiei. Ministrul justitiei îl va informa neîntârziat
pe presedintele Camerei asupra retinerii si a perchezitiei. În cazul în care
Camera sesizată constată că nu există temei pentru retinere, va dispune imediat
revocarea acestei măsuri.
SECTIUNEA a 3-a
ARTICOLUL 73
Categorii de legi
(1) Parlamentul adoptă legi constitutionale, legi organice si legi
ordinare.
(2) Legile constitutionale sunt cele de revizuire a Constitutiei.
(3) Prin lege organică se reglementează:
a) sistemul electoral; organizarea si functionarea Autoritătii
Electorale Permanente;
b) organizarea, functionarea si finantarea partidelor politice;
c) statutul deputatilor si al senatorilor, stabilirea indemnizatiei si a
celorlalte drepturi ale acestora;
d) organizarea si desfăsurarea referendumului;
e) organizarea Guvernului si a Consiliului Suprem de Apărare a Tării;
f) regimul stării de mobilizare partială sau totală a fortelor armate si
al stării de război;
g) regimul stării de asediu si al stării de urgentă;
h) infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora;
i) acordarea amnistiei sau a gratierii colective;
j) statutul functionarilor publici;
k) contenciosul administrativ;
l) organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a
instantelor judecătoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi;
m) regimul juridic general al proprietătii si al mostenirii;
n) organizarea generală a învătământului;
o) organizarea administratiei publice locale, a teritoriului, precum si
regimul general privind autonomia locală;
p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele,
patronatele si protectia socială;
r) statutul minoritătilor nationale din România;
s) regimul general al cultelor;
t) celelalte domenii pentru care în Constitutie se prevede adoptarea de
legi organice.
ARTICOLUL 74
Initiativa legislativă
(1) Initiativa
legislativă apartine, după caz, Guvernului, deputatilor, senatorilor sau unui
număr de cel putin 100.000 de cetăteni cu drept de vot. Cetătenii care îsi
manifestă dreptul la initiativă legislativă trebuie să provină din cel putin un
sfert din judetele tării, iar în fiecare din aceste judete, respectiv în
municipiul Bucuresti, trebuie să fie înregistrate cel putin 5.000 de semnături
în sprijinul acestei initiative.
(2) Nu pot face obiectul initiativei legislative a cetătenilor
problemele fiscale, cele cu caracter international, amnistia si gratierea.
(3) Guvernul îsi exercită initiativa legislativă prin transmiterea
proiectului de lege către Camera competentă să îl adopte, ca primă Cameră
sesizată.
(4) Deputatii, senatorii si cetătenii care exercită dreptul la
initiativă legislativă pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerută
pentru proiectele de legi.
(5) Propunerile legislative se supun dezbaterii mai întâi Camerei competente să le adopte, ca primă Cameră sesizată.
ARTICOLUL 75
Sesizarea Camerelor
(1) Se supun spre dezbatere si adoptare Camerei Deputatilor, ca primă
Cameră sesizată, proiectele de legi si propunerile legislative pentru
ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internationale si a măsurilor
legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum si
proiectele legilor organice prevăzute la articolul 31 alineatul (5), articolul
40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3),
articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul
(2), articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117
alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) si (3), articolul 120 alineatul
(2), articolul 126 alineatele (4) si (5) si articolul 142 alineatul (5).
Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii si
adoptării, ca primă Cameră sesizată, Senatului.
(2) Prima Cameră sesizată se pronuntă în termen de 45 de zile. Pentru
coduri si alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. În
cazul depăsirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau
propunerile legislative au fost adoptate.
(3) După adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată,
proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va
decide definitiv.
(4) În cazul în care prima Cameră sesizată adoptă o prevedere care,
potrivit alineatului (1), intră în competenta sa decizională, prevederea este
definitiv adoptată dacă si cea de-a doua Cameră este de acord. În caz contrar,
numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la prima Cameră sesizată,
care va decide definitiv în procedură de urgentă.
(5) Dispozitiile alineatului (4) referitoare la întoarcerea legii se
aplică în mod corespunzător si în cazul în care Camera decizională adoptă o
prevedere pentru care competenta decizională apartine primei Camere.
ARTICOLUL 76
Adoptarea legilor si a hotărârilor
(1) Legile organice si hotărârile privind regulamentele Camerelor se
adoptă cu votul majoritătii membrilor fiecărei Camere.
(2) Legile ordinare si hotărârile se adoptă cu votul majoritătii
membrilor prezenti din fiecare Cameră.
(3) La cererea Guvernului sau din proprie initiativă, Parlamentul poate
adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedură de urgentă,
stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere.
ARTICOLUL 77
Promulgarea legii
(1) Legea se trimite, spre promulgare, Presedintelui României.
Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la
primire.
(2) Înainte de
promulgare, Presedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea
legii.
(3) Dacă Presedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut
verificarea constitutionalitătii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10
zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei
Curtii Constitutionale, prin care i s-a confirmat constitutionalitatea.
ARTICOLUL 78
Intrarea în vigoare a legii
Legea se publică în Monitorul Oficial al României si intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.
ARTICOLUL 79
Consiliul Legislativ
(1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al
Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea
sistematizării, unificării si coordonării întregii legislatii. El tine evidenta
oficială a legislatiei României.
(2) Înfiintarea, organizarea si functionarea Consiliului Legislativ se
stabilesc prin lege organică.
CAPITOLUL II
Presedintele României
ARTICOLUL 80
(1) Presedintele
României reprezintă statul român si este garantul independentei nationale, al
unitătii si al integritătii teritoriale a tării.
(2) Presedintele României veghează la respectarea Constitutiei si la
buna functionare a autoritătilor publice. În acest scop, Presedintele exercită
functia de mediere între puterile statului, precum si între stat si societate.
ARTICOLUL 81
Alegerea Presedintelui
(1) Presedintele României este ales prin vot universal, egal, direct,
secret si liber exprimat.
(2) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de
scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrisi în listele electorale.
(3) În cazul în care
nici unul dintre candidati nu a întrunit această majoritate, se organizează al
doilea tur de scrutin, între primii doi candidati stabiliti în ordinea
numărului de voturi obtinute în primul tur. Este declarat ales candidatul care
a obtinut cel mai mare număr de voturi.
(4) Nici o persoană nu poate îndeplini functia de Presedinte al României
decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi si succesive.
ARTICOLUL 82
Validarea mandatului si depunerea jurământului
(1) Rezultatul alegerilor pentru functia de Presedinte al României este
validat de Curtea Constitutională.
(2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în fata Camerei
Deputatilor si a Senatului, în sedintă comună, următorul jurământ:
“Jur să-mi dăruiesc toată puterea si priceperea pentru propăsirea
spirituală si materială a poporului român, să respect Constitutia si legile
tării, să apăr democratia, drepturile si libertătile fundamentale ale
cetătenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritorială
a României. Asa să-mi ajute Dumnezeu!”.
ARTICOLUL 83
Durata mandatului
(1) Mandatul Presedintelui României este de 5 ani si se exercită de la
data depunerii jurământului.
(2) Presedintele României îsi exercită mandatul până la depunerea jurământului
de Presedintele nou ales.
(3) Mandatul Presedintelui României poate fi prelungit, prin lege
organică, în caz de război sau de catastrofă.
ARTICOLUL 84copyrightdsc.net
Incompatibilităti si imunităti
(1) În timpul mandatului, Presedintele României nu poate fi membru al unui partid si nu poate îndeplini nici o altă functie publică sau privată.
(2) Presedintele României se bucură de imunitate. Prevederile
articolului 72 alineatul (1) se aplică în mod corespunzător.
ARTICOLUL 85
Numirea Guvernului
(1) Presedintele României desemnează un candidat pentru functia de
prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de încredere acordat de
Parlament.
(2) În caz de remaniere
guvernamentală sau de vacantă a postului, Presedintele revocă si numeste, la
propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.
(3) Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau
compozitia politică a Guvernului, Presedintele României va putea exercita
atributia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului,
acordată la propunerea primului-ministru.
ARTICOLUL 86
Presedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme
urgente si de importantă deosebită.
ARTICOLUL 87
Participarea la sedintele Guvernului
(1) Presedintele României poate lua parte la sedintele Guvernului în
care se dezbat probleme de interes national privind politica externă, apărarea
tării, asigurarea ordinii publice si, la cererea primului-ministru, în alte
situatii.
(2) Presedintele României prezidează sedintele Guvernului la care
participă.
ARTICOLUL 88
Mesaje
Presedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la
principalele probleme politice ale natiunii.
ARTICOLUL 89
Dizolvarea Parlamentului
(1) După consultarea presedintilor celor două Camere si a liderilor
grupurilor parlamentare, Presedintele României poate să dizolve Parlamentul,
dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea
Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare si numai după
respingerea a cel putin două solicitări de învestitură.
(2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.
(3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului
Presedintelui României si nici în timpul stării de mobilizare, de război, de
asediu sau de urgentă.
ARTICOLUL 90
Presedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-si exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de interes national.
ARTICOLUL 91
Atributii în domeniul politicii externe
(1) Presedintele încheie tratate internationale în numele României,
negociate de Guvern, si le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen
rezonabil.
Celelalte tratate si acorduri internationale se încheie, se aprobă sau
se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.
(2) Presedintele, la propunerea Guvernului, acreditează si recheamă
reprezentantii diplomatici ai României si aprobă înfiintarea, desfiintarea sau
schimbarea rangului misiunilor diplomatice.
(3) Reprezentantii diplomatici ai altor state sunt acreditati pe lângă
Presedintele României.
ARTICOLUL 92
Atributii în domeniul apărării
(1) Presedintele României este comandantul fortelor armate si
îndeplineste functia de presedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Tării.
(2) El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului,
mobilizarea partială sau totală a fortelor armate. Numai în cazuri
exceptionale, hotărârea Presedintelui se supune ulterior aprobării
Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare.
(3) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva tării, Presedintele
României ia măsuri pentru respingerea agresiunii si le aduce neîntârziat la
cunostintă Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă Parlamentul nu se află în
sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declansarea agresiunii.
(4) În caz de mobilizare sau de război Parlamentul îsi continuă
activitatea pe toată durata acestor stări, iar dacă nu se află în sesiune, se
convoacă de drept în 24 de ore de la declararea lor.
ARTICOLUL 93
Măsuri exceptionale
(1) Presedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu
sau starea de urgentă în întreaga tară ori în unele unităti
administrativ-teritoriale si solicită Parlamentului încuviintarea măsurii
adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.
(2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în
cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgentă
si functionează pe toată durata acestora.
ARTICOLUL 94
Alte atributii
Presedintele României îndeplineste si următoarele atributii:
a) conferă decoratii si titluri de onoare;
b) acordă gradele de maresal, de general si de amiral;
c) numeste în functii publice, în conditiile prevăzute de lege;
d) acordă gratierea individuală.
ARTICOLUL 95
Suspendarea din functie
(1) În cazul săvârsirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constitutiei, Presedintele României poate fi suspendat din functie de Camera Deputatilor si de Senat, în sedintă comună, cu votul majoritătii deputatilor si senatorilor, după consultarea Curtii Constitutionale. Presedintele poate da Parlamentului explicatii cu privire la faptele ce i se impută.
(2) Propunerea de suspendare din functie poate fi initiată de cel putin
o treime din numărul deputatilor si senatorilor si se aduce, neîntârziat, la
cunostintă Presedintelui.
(3) Dacă propunerea de suspendare din functie este aprobată, în cel mult
30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Presedintelui.
ARTICOLUL 96
Punerea sub acuzare
(1) Camera Deputatilor si Senatul, în sedintă comună, cu votul a cel
putin două treimi din numărul deputatilor si senatorilor, pot hotărî punerea
sub acuzare a Presedintelui României pentru înaltă trădare.
(2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi initiată de majoritatea
deputatilor si senatorilor si se aduce, neîntârziat, la cunostintă
Presedintelui României pentru a putea da explicatii cu privire la faptele ce i
se impută.
(3) De la data punerii sub acuzare si până la data demiterii
Presedintele este suspendat de drept.
(4) Competenta de judecată apartine Înaltei Curti de Casatie si
Justitie.
Presedintele este demis de drept la data rămânerii definitive a
hotărârii de condamnare.
ARTICOLUL 97
Vacanta functiei
(1) Vacanta functiei de Presedinte al României intervine în caz de
demisie, de demitere din functie, de imposibilitate definitivă a exercitării
atributiilor sau de deces.
(2) În termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanta functiei de Presedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Presedinte.
ARTICOLUL 98
(1) Dacă functia de Presedinte devine vacantă ori dacă Presedintele este
suspendat din functie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-si
exercita atributiile, interimatul se asigură, în ordine, de presedintele
Senatului sau de presedintele Camerei Deputatilor.
(2) Atributiile prevăzute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe
durata interimatului functiei prezidentiale.
ARTICOLUL 99
Răspunderea presedintelui interimar
Dacă persoana care asigură interimatul functiei de Presedinte al
României săvârseste fapte grave, prin care se încalcă prevederile Constitutiei,
se aplică articolul 95 si articolul 98.
ARTICOLUL 100
Actele Presedintelui
(1) În exercitarea atributiilor sale, Presedintele României emite
decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage
inexistenta decretului.
(2) Decretele emise de Presedintele României în exercitarea atributiilor
sale prevăzute în articolul 91 alineatele (1) si (2), articolul 92 alineatele
(2) si (3), articolul 93 alineatul (1) si articolul 94 literele a), b) si d) se
contrasemnează de primul-ministru.
ARTICOLUL 101
Indemnizatia si celelalte drepturi
Indemnizatia si celelalte drepturi ale Presedintelui României se stabilesc prin lege.
CAPITOLUL III
ARTICOLUL 102
Rolul si structura
(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de
Parlament, asigură realizarea politicii interne si externe a tării si exercită
conducerea generală a administratiei publice.
(2) În îndeplinirea atributiilor sale, Guvernul cooperează cu
organismele sociale interesate.
(3) Guvernul este alcătuit din prim-ministru, ministri si alti membri
stabiliti prin lege organică.
ARTICOLUL 103
Învestitura
(1) Presedintele României desemnează un candidat pentru functia de prim-ministru,
în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori,
dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
(2) Candidatul pentru functia de prim-ministru va cere, în termen de 10
zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului si
a întregii liste a Guvernului.
(3) Programul si lista Guvernului se dezbat de Camera Deputatilor si de
Senat, în sedintă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul
majoritătii deputatilor si senatorilor.
ARTICOLUL 104
Jurământul de credintă
(1) Primul-ministru, ministrii si ceilalti membri ai Guvernului vor
depune individual, în fata Presedintelui României, jurământul de la articolul
82.
(2) Guvernul în întregul său si fiecare membru în parte îsi exercită
mandatul, începând de la data depunerii jurământului.
ARTICOLUL 105
Incompatibilităti
(1) Functia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea
altei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de deputat sau de
senator.
De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei functii de
reprezentare profesională salarizate în cadrul organizatiilor cu scop
comercial.
(2) Alte incompatibilităti se stabilesc prin lege organică.
ARTICOLUL 106
Functia de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării,
a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului,
precum si în alte cazuri prevăzute de lege.
ARTICOLUL 107
Primul-ministru
(1) Primul-ministru conduce Guvernul si coordonează activitatea
membrilor acestuia, respectând atributiile ce le revin. De asemenea, prezintă
Camerei Deputatilor sau Senatului rapoarte si declaratii cu privire la politica
Guvernului, care se dezbat cu prioritate.
(2) Presedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru.
(3) Dacă primul-ministru se află în una dintre situatiile prevăzute la
articolul 106, cu exceptia revocării, sau este în imposibilitate de a-si
exercita atributiile, Presedintele României va desemna un alt membru al
Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atributiile primului-ministru,
până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilitătii
exercitării atributiilor, încetează dacă primul-ministru îsi reia activitatea
în Guvern.
(4) Prevederile alineatului (3) se aplică în mod corespunzător si
celorlalti membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o
perioadă de cel mult 45 de zile.
ARTICOLUL 108
Actele Guvernului
(1) Guvernul adoptă hotărâri si ordonante.
(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
(3) Ordonantele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în
limitele si în conditiile prevăzute de aceasta.
(4) Hotărârile si ordonantele adoptate de Guvern se semnează de
primul-ministru, se contrasemnează de ministrii care au obligatia punerii lor
în executare si se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea
atrage inexistenta hotărârii sau a ordonantei. Hotărârile care au caracter
militar se comunică numai institutiilor interesate.
ARTICOLUL 109
Răspunderea membrilor Guvernului
(1) Guvernul răspunde politic numai în fata Parlamentului pentru
întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar
cu ceilalti membri pentru activitatea Guvernului si pentru actele acestuia.
(2) Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele României au
dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele
săvârsite în exercitiul functiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală,
Presedintele României poate dispune suspendarea acestora din functie.
Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din
functie. Competenta de judecată apartine Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
(3) Cazurile de răspundere si pedepsele aplicabile membrilor Guvernului
sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.
ARTICOLUL 110
Încetarea mandatului
(1) Guvernul îsi exercită mandatul până la data validării alegerilor
parlamentare generale.
(2) Guvernul este demis la data retragerii de către Parlament a
încrederii acordate sau dacă primul-ministru se află în una dintre situatiile
prevăzute la articolul 106, cu exceptia revocării, ori este în imposibilitatea
de a-si exercita atributiile mai mult de 45 de zile.
(3) În situatiile prevăzute în alineatul (2) sunt aplicabile prevederile
articolului 103.
(4) Guvernul al cărui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) si (2)
îndeplineste numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice,
până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern.
CAPITOLUL IV
Raporturile Parlamentului cu Guvernul
ARTICOLUL 111
(1) Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice, în cadrul
controlului parlamentar al activitătii lor, sunt obligate să prezinte
informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor, de Senat sau de
comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora. În cazul în
care o initiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de
stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este
obligatorie.
(2) Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se
solicită prezenta, participarea lor este obligatorie.
ARTICOLUL 112
Întrebări, interpelări si motiuni simple
(1) Guvernul si fiecare dintre membrii săi au obligatia să răspundă la
întrebările sau la interpelările formulate de deputati sau de senatori, în
conditiile prevăzute de regulamentele celor două Camere ale Parlamentului.
(2) Camera Deputatilor sau Senatul poate adopta o motiune simplă prin care să-si exprime pozitia cu privire la o problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări.
ARTICOLUL 113
Motiunea de cenzură
(1) Camera Deputatilor si Senatul, în sedintă comună, pot retrage
încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei motiuni de cenzură, cu votul
majorit ătii deputatilor si senatorilor.
(2) Motiunea de cenzură poate fi initiată de cel putin o pătrime din
numărul total al deputatilor si senatorilor si se comunică Guvernului la data
depunerii.
(3) Motiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost
prezentată în sedinta comună a celor două Camere.
(4) Dacă motiunea de cenzură a fost respinsă, deputatii si senatorii
care au semnat-o nu mai pot initia, în aceeasi sesiune, o nouă motiune de
cenzură, cu exceptia cazului în care Guvernul îsi angajează răspunderea
potrivit articolului 114.
ARTICOLUL 114
Angajarea răspunderii Guvernului
(1) Guvernul îsi poate angaja răspunderea în fata Camerei Deputatilor si a Senatului, în sedintă comună, asupra unui program, a unei declaratii de politică generală sau a unui proiect de lege.
(2) Guvernul este demis dacă o motiune de cenzură, depusă în termen de 3
zile de la prezentarea programului, a declaratiei de politică generală sau a
proiectului de lege, a fost votată în conditiile articolului 113.
(3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de
lege prezentat, modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de
Guvern, se consideră adoptat, iar aplicarea programului sau a declaratiei de
politică generală devine obligatorie pentru Guvern.
(4) În cazul în care Presedintele României cere reexaminarea legii
adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în sedinta
comună a celor două Camere.
ARTICOLUL 115
Delegarea legislativă
(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului
pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul si data
până la care se pot emite ordonante.
(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobării
Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului
de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonantei.
(4) Guvernul poate adopta ordonante de urgentă numai în situatii
extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligatia de a
motiva urgenta în cuprinsul acestora.
(5) Ordonanta de urgentă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgentă la Camera competentă să fie sesizată si după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronuntă asupra ordonantei, aceasta este considerată adoptată si se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgentă. Ordonanta de urgentă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).
(6) Ordonantele de
urgentă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta
regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertătile si
îndatoririle prevăzute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza
măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.
(7) Ordonantele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se
resping printr-o lege în care vor fi cuprinse si ordonantele ale căror efecte
au încetat potrivit alineatului (3).
(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă
este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe
perioada de aplicare a ordonantei.
CAPITOLUL V
Administratia publică
SECTIUNEA 1
Administratia publică centrală de specialitate
ARTICOLUL 116
(1) Ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului.
(2) Alte organe de
specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca
autorităti administrative autonome.
ARTICOLUL 117
Înfiintarea
(1) Ministerele se înfiintează, se organizează si functionează potrivit
legii.
(2) Guvernul si
ministerele, cu avizul Curtii de Conturi, pot înfiinta organe de specialitate,
în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaste această competentă.
(3) Autorităti administrative autonome se pot înfiinta prin lege
organică.
ARTICOLUL 118
Fortele armate
(1) Armata este subordonată exclusiv vointei poporului pentru garantarea
suveranitătii, a independentei si a unitătii statului, a integritătii
teritoriale a tării si a democratiei constitutionale. În conditiile legii si
ale tratatelor internationale la care România este parte, armata contribuie la
apărarea colectivă în sistemele de aliantă militară si participă la actiuni
privind mentinerea sau restabilirea păcii.
(2) Structura sistemului national de apărare, pregătirea populatiei, a
economiei si a teritoriului pentru apărare, precum si statutul cadrelor
militare, se stabilesc prin lege organică.
(3) Prevederile alineatelor (1) si (2) se aplică, în mod corespunzător,
si celorlalte componente ale fortelor armate stabilite potrivit legii.
(4) Organizarea de activităti militare sau paramilitare în afara unei
autorităti statale este interzisă.
(5) Pe teritoriul României pot intra, stationa, desfăsura operatiuni sau
trece trupe străine numai în conditiile legii sau ale tratatelor internationale
la care România este parte.
ARTICOLUL 119
Consiliul Suprem de Apărare a Tării
Consiliul Suprem de Apărare a Tării organizează si coordonează unitar activitătile care privesc apărarea tării si securitatea natională, participarea la mentinerea securitătii internationale si la apărarea colectivă în sistemele de aliantă militară, precum si la actiuni de mentinere sau de restabilire a păcii.
SECTIUNEA a 2-a
Administratia publică locală
ARTICOLUL 120
Principii de bază
(1) Administratia publică din unitătile administrativ-teritoriale se
întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale si deconcentrării
serviciilor publice.
(2) În unitătile
administrativ-teritoriale în care cetătenii apartinând unei minorităti
nationale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minoritătii
nationale respective în scris si oral în relatiile cu autoritătile administra
tiei publice locale si cu serviciile publice deconcentrate, în conditiile
prevăzute de legea organică.
ARTICOLUL 121
Autorităti comunale si orăsenesti
(1) Autoritătile administratiei publice, prin care se realizează
autonomia locală în comune si în orase, sunt consiliile locale alese si
primarii alesi, în conditiile legii.
(2) Consiliile locale si primarii functionează, în conditiile legii, ca
autorităti administrative autonome si rezolvă treburile publice din comune si
din orase.
(3) Autoritătile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui si în
subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.
ARTICOLUL 122
Consiliul judetean
(1) Consiliul judetean este autoritatea administratiei publice pentru coordonarea activitătii consiliilor comunale si orăsenesti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judetean.
(2) Consiliul judetean este ales si functionează în conditiile legii.
ARTICOLUL 123
Prefectul
(1) Guvernul numeste un prefect în fiecare judet si în municipiul
Bucuresti.
(2) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local si conduce
serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale
administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale.
(3) Atributiile prefectului se stabilesc prin lege organică.
(4) Între prefecti, pe de o parte, consiliile locale si primari, precum
si consiliile judetene si presedintii acestora, pe de altă parte, nu există
raporturi de subordonare.
(5) Prefectul poate ataca, în fata instantei de contencios
administrativ, un act al consiliului judetean, al celui local sau al
primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat este
suspendat de drept.
CAPITOLUL VI
Autoritatea judecătorească
SECTIUNEA 1
Instantele judecătoresti
ARTICOLUL 124
Înfăptuirea justitieicopyrightdsc.net
(1) Justitia se înfăptuieste în numele legii.
(2) Justitia este unică, impartială si egală pentru toti.
(3) Judecătorii sunt independenti si se supun numai legii.
ARTICOLUL 125
Statutul judecătorilor
(1) Judecătorii numiti de Presedintele României sunt inamovibili, în
conditiile legii.
(2) Propunerile de numire, precum si promovarea, transferarea si
sanctionarea judecătorilor sunt de competenta Consiliului Superior al
Magistraturii, în conditiile legii sale organice.
(3) Functia de judecător este incompatibilă cu orice altă functie
publică sau privată, cu exceptia functiilor didactice din învătământul
superior.
ARTICOLUL 126
Instantele judecătoresti
(1) Justitia se realizează prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si
prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege.
(2) Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt
prevăzute numai prin lege.
(3) Înalta Curte de Casatie si Justitie asigură interpretarea si
aplicarea unitară a legii de către celelalte instante judecătoresti, potrivit
competentei sale.
(4) Compunerea Înaltei
Curti de Casatie si Justitie si regulile de functionare a acesteia se stabilesc
prin lege organică.
(5) Este interzisă înfiintarea de instante extraordinare. Prin lege
organică pot fi înfiintate instante specializate în anumite materii, cu
posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.
(6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar. Instantele de contencios administrativ sunt competente să solutioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonante sau, după caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale.
ARTICOLUL 127
Caracterul public al dezbaterilor
Sedintele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.
ARTICOLUL 128
Folosirea limbii materne si a interpretului în justitie
(1) Procedura judiciară se desfăsoară în limba română.
(2) Cetătenii români apartinând minoritătilor nationale au dreptul să se
exprime în limba maternă în fata instantelor de judecată, în conditiile legii
organice.
(3) Modalitătile de exercitare a dreptului prevăzut la alineatul (2),
inclusiv prin folosirea de interpreti sau traduceri, se vor stabili astfel
încât să nu împiedice buna administrare a justitiei si să nu implice cheltuieli
suplimentare pentru cei interesati.
(4) Cetătenii străini si apatrizii care nu înteleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunostintă de toate actele si lucrările dosarului, de a vorbi în instantă si de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit.
ARTICOLUL 129
Folosirea căilor de atac
Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul
Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii.
ARTICOLUL 130
Politia instantelor
Instantele judecătoresti dispun de politia pusă în serviciul lor.
SECTIUNEA a 2-a
Ministerul Public
ARTICOLUL 131
Rolul Ministerului Public
(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele
generale ale societătii si apără ordinea de drept, precum si drepturile si
libertătile cetătenilor.
(2) Ministerul Public îsi exercită atributiile prin procurori
constituiti în parchete, în conditiile legii.
(3) Parchetele functionează pe lângă instantele de judecată, conduc si
supraveghează activitatea de cercetare penală a politiei judiciare, în
conditiile legii.
ARTICOLUL 132
Statutul procurorilor
(1) Procurorii îsi desfăsoară activitatea potrivit principiului
legalitătii, al impartialitătii si al controlului ierarhic, sub autoritatea
ministrului justitiei.
(2) Functia de procuror este incompatibilă cu orice altă functie publică
sau privată, cu exceptia functiilor didactice din învătământul superior.
Consiliul Superior al Magistraturii
ARTICOLUL 133
Rolul si structura
(1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei
justitiei.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din
care:
a) 14 sunt alesi în adunările generale ale magistratilor si validati de
Senat; acestia fac parte din două sectii, una pentru judecători si una pentru
procurori; prima sectie este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5
procurori;
b) 2 reprezentanti ai societătii civile, specialisti în domeniul
dreptului, care se bucură de înaltă reputatie profesională si morală, alesi de
Senat; acestia participă numai la lucrările în plen;
c) ministrul
justitiei, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie si procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie.
(3) Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre magistratii prevăzuti la alineatul (2) litera a).
(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii
este de 6 ani.
(5) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot
secret.
(6) Presedintele României prezidează lucrările Consiliului Superior al
Magistraturii la care participă.
(7) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive si
irevocabile, cu exceptia celor prevăzute la articolul 134 alineatul (2).
ARTICOLUL 134
Atributii
(1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Presedintelui României
numirea în functie a judecătorilor si a procurorilor, cu exceptia celor
stagiari, în conditiile legii.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineste rolul de instantă
de judecată, prin sectiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a
judecătorilor si a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa
organică. În aceste situatii, ministrul justitiei, presedintele Înaltei Curti
de Casatie si Justitie si procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casatie si Justitie nu au drept de vot.
(3) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie
disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casatie si Justitie.
(4) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineste si alte atributii
stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al
independentei justitiei.
TITLUL IV
Economia si
finantele publice
ARTICOLUL 135
Economia
(1) Economia României este economie de piată, bazată pe libera
initiativă si concurentă.
(2) Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
b) protejarea intereselor nationale în activitatea economică, financiară
si valutară;
c) stimularea cercetării stiintifice si tehnologice nationale, a artei
si protectia dreptului de autor;
d) exploatarea resurselor naturale, în concordantă cu interesul
national;
e) refacerea si ocrotirea mediului înconjurător, precum si mentinerea
echilibrului ecologic;
f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitătii vietii;
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordantă cu
obiectivele Uniunii Europene.
ARTICOLUL 136
Proprietatea
(1) Proprietatea este publică sau privată.
(2) Proprietatea
publică este garantată si ocrotită prin lege si apartine statului sau
unitătilor administrativ-teritoriale.
(3) Bogătiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu
potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea
teritorială, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului
continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul
exclusiv al proprietătii publice.
(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În conditiile legii
organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori institutiilor
publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în
folosintă gratuită institutiilor de utilitate publică.
(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în conditiile legii organice.
ARTICOLUL 137
Sistemul financiar
(1) Formarea, administrarea, întrebuintarea si controlul resurselor
financiare ale statului, ale unitătilor administrativ-teritoriale si ale
institutiilor publice sunt reglementate prin lege.
(2) Moneda natională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. În
conditiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoa
ste circulatia si înlocuirea monedei nationale cu aceea a Uniunii Europene.
ARTICOLUL 138
Bugetul public national
(1) Bugetul public national cuprinde bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat si bugetele locale ale comunelor, ale oraselor si
ale judetelor.
(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat si pe cel al
asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării
Parlamentului.
(3) Dacă legea bugetului de stat si legea bugetului asigurărilor sociale
de stat nu au fost adoptate cu cel putin 3 zile înainte de expirarea
exercitiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat si bugetul
asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor
bugete.
(4) Bugetele locale se elaborează, se aprobă si se execută în conditiile
legii.
(5) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea
sursei de finantare.
ARTICOLUL 139
Impozite, taxe si alte contributii
(1) Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
(2) Impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau
judetene, în limitele si în conditiile legii.
(3) Sumele reprezentând contributiile la constituirea unor fonduri se
folosesc, în conditiile legii, numai potrivit destinatiei acestora.
ARTICOLUL 140
Curtea de Conturi
(1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de
administrare si de întrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului
public. În conditiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea
Curtii de Conturi se solutionează de instantele judecătoresti specializate.
(2) Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra
conturilor de gestiune ale bugetului public national din exercitiul bugetar
expirat, cuprinzând si neregulile constatate.
(3) La cererea Camerei Deputatilor sau a Senatului, Curtea de Conturi
controlează modul de gestionare a resurselor publice si raportează despre cele
constatate.
(4) Consilierii de conturi sunt numiti de Parlament pentru un mandat de
9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. Membrii Curtii de Conturi sunt
independenti în exercitarea mandatului lor si inamovibili pe toată durata
acestuia. Ei sunt supusi incompatibilitătilor prevăzute de lege pentru
judecători.
(5) Curtea de Conturi se înnoieste cu o treime din consilierii de
conturi numiti de Parlament, din 3 în 3 ani, în conditiile prevăzute de legea
organic ă a Curtii.
(6) Revocarea membrilor Curtii de Conturi se face de către Parlament, în
cazurile si conditiile prevăzute de lege.
ARTICOLUL 141
Consiliul Economic si
Social este organ consultativ al Parlamentului si al Guvernului în domeniile de
specialitate stabilite prin legea sa organică de înfiintare, organizare si
functionare.
TITLUL V
Curtea
Constitutională
ARTICOLUL 142
Structura
(1) Curtea Constitutională este garantul suprematiei Constitutiei.
(2) Curtea
Constitutională se compune din nouă judecători, numiti pentru un mandat de 9
ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.
(3) Trei judecători sunt numiti de Camera Deputatilor, trei de Senat si
trei de Presedintele României.
(4) Judecătorii Curtii Constitutionale aleg, prin vot secret,
presedintele acesteia, pentru o perioadă de 3 ani.
(5) Curtea Constitutională se înnoieste cu o treime din judecătorii ei,
din 3 în 3 ani, în conditiile prevăzute de legea organică a Curtii.
ARTICOLUL 143
Conditii pentru numire
Judecătorii Curtii Constitutionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competentă profesională si o vechime de cel putin 18 ani în activitatea juridică sau în învătământul juridic superior.
ARTICOLUL 144
Incompatibilităti
Functia de judecător al Curtii Constitutionale este incompatibilă cu
oricare altă functie publică sau privată, cu exceptia functiilor didactice din
învătământul juridic superior.
ARTICOLUL 145
Independenta si inamovibilitatea
Judecătorii Curtii Constitutionale sunt independenti în exercitarea
mandatului lor si inamovibili pe durata acestuia.
ARTICOLUL 146
Atributii
Curtea Constitutională are următoarele atributii:
a) se pronuntă asupra constitutionalitătii legilor, înainte de
promulgarea acestora, la sesizarea Presedintelui României, a unuia dintre
presedintii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curti de Casatie si
Justitie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel putin 50 de deputati sau
de cel putin 25 de senatori, precum si, din oficiu, asupra initiativelor de
revizuire a Constitutiei;
b) se pronuntă asupra constitutionalitătii tratatelor sau altor acorduri
internationale, la sesizarea unuia dintre presedintii celor două Camere, a unui
număr de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori;
c) se pronuntă asupra constitutionalitătii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre presedintii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori;
d) hotărăste asupra
exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate în
fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial;
exceptia de neconstitutionalitate poate fi ridicată si direct de
Avocatul Poporului;
e) solutionează conflictele juridice de natură constitutională dintre
autoritătile publice, la cererea Presedintelui României, a unuia dintre
presedintii celor două Camere, a primului-ministru sau a presedintelui
Consiliului Superior al Magistraturii;
f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Presedintelui
României si confirmă rezultatele sufragiului;
g) constată existenta împrejurărilor care justifică interimatul în
exercitarea functiei de Presedinte al României si comunică cele constatate
Parlamentului si Guvernului;
h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din functie a
Presedintelui României;
i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea si desfăsurarea
referendumului si confirmă rezultatele acestuia;
j) verifică îndeplinirea conditiilor pentru exercitarea initiativei
legislative de către cetăteni;
k) hotărăste asupra contestatiilor care au ca obiect
constitutionalitatea unui partid politic;
l) îndeplineste si alte atributii prevăzute de legea organică a Curtii.
ARTICOLUL 147
Deciziile Curtii Constitutionale
(1) Dispozitiile din legile si ordonantele în vigoare, precum si cele
din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, îsi încetează efectele
juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale dacă,
în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord
prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui
termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de
drept.
(2) În cazurile de neconstitutionalitate care privesc legile, înainte de
promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispozitiile
respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii Constitutionale.
(3) În cazul în care constitutionalitatea tratatului sau acordului
international a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu
poate face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate. Tratatul sau
acordul international constatat ca fiind neconstitutional nu poate fi
ratificat.
(4) Deciziile Curtii Constitutionale se publică în Monitorul Oficial al
României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii si au
putere numai pentru viitor.
TITLUL VI
Integrarea
euroatlantică
ARTICOLUL 148
Integrarea în Uniunea Europeană
(1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în
scopul transferării unor atributii către institutiile comunitare, precum si al
exercitării în comun cu celelalte state membre a competentelor prevăzute în
aceste tratate, se face prin lege adoptată în sedinta comună a Camerei
Deputatilor si Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul
deputatilor si senatorilor.
(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale
Uniunii Europene, precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter
obligatoriu, au prioritate fată de dispozitiile contrare din legile interne, cu
respectarea prevederilor actului de aderare.
(3) Prevederile alineatelor (1) si (2) se aplică, în mod corespunzător, si pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.
(4) Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea
judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din
actul aderării si din prevederile alineatului (2).
(5) Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele
actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării
institutiilor Uniunii Europene.
ARTICOLUL 149
Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord
Aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege
adoptată în sedinta comună a Camerei Deputatilor si Senatului, cu o majoritate
de două treimi din numărul deputatilor si senatorilor.
TITLUL VII
Revizuirea
Constitutiei
ARTICOLUL 150
(1) Revizuirea
Constitutiei poate fi initiată de Presedintele României la propunerea
Guvernului, de cel putin o pătrime din numărul deputatilor sau al senatorilor,
precum si de cel putin 500.000 de cetăteni cu drept de vot.
(2) Cetătenii care initiază revizuirea Constitutiei trebuie să provină
din cel putin jumătate din judetele tării, iar în fiecare din aceste judete sau
în municipiul Bucuresti trebuie să fie înregistrate cel putin 20.000 de
semnături în sprijinul acestei initiative.
ARTICOLUL 151
Procedura de revizuire
(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera
Deputatilor si de Senat, cu o majoritate de cel putin două treimi din numărul
membrilor fiecărei Camere.
(2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera
Deputatilor si Senatul, în sedintă comună, hotărăsc cu votul a cel putin trei
pătrimi din numărul deputatilor si senatorilor.
(3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum,
organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a
propunerii de revizuire.
ARTICOLUL 152
Limitele revizuirii
(1) Dispozitiile prezentei Constitutii privind caracterul national,
independent, unitar si indivizibil al statului român, forma republicană de
guvernământ, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul
politic si limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.
(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca
rezultat suprimarea drepturilor si a libertătilor fundamentale ale cetătenilor
sau a garantiilor acestora.
(3) Constitutia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a
stării de urgentă si nici în timp de război.
TITLUL VIII
Dispozitii
finale si tranzitorii
ARTICOLUL 153
Intrarea în vigoare
Prezenta Constitutie intră în vigoare la data aprobării ei prin
referendum.
La aceeasi dată, Constitutia din 21 august 1965 este si rămâne în
întregime abrogată.
ARTICOLUL 154
Conflictul temporal de legi
(1) Legile si toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura
în care ele nu contravin prezentei Constitutii.
(2) Consiliul Legislativ, în termen de 12 luni de la data intrării în
vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislatiei cu
prezenta Constitutie si va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului,
propuneri corespunzătoare.
ARTICOLUL 155
Dispozitii tranzitorii
(1) Proiectele de legi si propunerile legislative în curs de legiferare
se dezbat si se adoptă potrivit dispozitiilor constitutionale anterioare
intrării în vigoare a legii de revizuire.
(2) Institutiile prevăzute de Constitutie, existente la data intrării în
vigoare a legii de revizuire, rămân în functiune până la constituirea celor
noi.
(3) Prevederile alineatului (1) al articolului 83 se aplică începând cu
următorul mandat prezidential.
(4) Dispozitiile cu
privire la Înalta Curte de Casatie si Justitie vor fi aduse la îndeplinire în
cel mult 2 ani de la data intrării în vigoare a legii de revizuire.
(5) Judecătorii în functie ai Curtii Supreme de Justitie si consilierii
de conturi numiti de Parlament îsi continuă activitatea până la data expirării
mandatului pentru care au fost numiti. Pentru asigurarea înnoirii Curtii de Conturi
din 3 în 3 ani, la expirarea mandatului actualilor consilieri de conturi
acestia vor putea fi numiti pentru încă un mandat de 3 ani sau de 6 ani.
(6) Până la constituirea instantelor judecătoresti specializate,
litigiile rezultate din activitatea Curtii de Conturi vor fi solutionate de
către instantele judecătoresti ordinare.
ARTICOLUL 156
Republicarea Constitutiei
Legea de revizuire a Constitutiei se publică în Monitorul Oficial al României în termen de 5 zile de la data adoptării. Constitutia, modificată si completată, după aprobarea prin referendum, se republică de către Consiliul Legislativ, cu reactualizarea denumirilor, dându-se textelor o nouă numerotare.