MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 171 (XV) - Nr. 629 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Miercuri, 3 septembrie 2003

SUMAR

ORDONANTE SI HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

74. - Ordonantã de urgentã pentru modificarea si completarea Legii nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariatilor si al uniunilor acestora

75. - Ordonantã de urgentã pentru ratificarea Memorandumului de întelegere dintre România si Comunitatea Europeanã privind participarea României la Programul comunitar de actiune în domeniul sãnãtãtii publice (2003-2008), semnat la Bucuresti la 11 februarie 2003 si la Bruxelles la 3 aprilie 2003

Memorandum de întelegere între România si Comunitatea Europeanã privind participarea României la Programul comunitar de actiune în domeniul sãnãtãtii publice (2003-2008)

1.012. - Hotãrâre privind alocarea unei sume din Fondul de rezervã bugetarã la dispozitia Guvernului, prevãzut în bugetul de stat pe anul 2003, pentru realizarea de lucrãri de modernizare si retehnologizare a centralelor termice aflate în administrarea consiliilor judetene si locale

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 292 din 8 iulie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 193 din Codul penal, ale art. 279 alin. 1 si alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã si ale art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã

ORDONANTE SI HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANTÃ DE URGENTÃ

pentru modificarea si completarea Legii nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariatilor si al uniunilor acestora

În temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutie,

Guvernul României adoptã prezenta ordonantã de urgentã.

Art. I. - Legea nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariatilor si al uniunilor acestora, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 octombrie 1996, cu modificãrile si completãrile ulterioare, se modificã si se completeazã dupã cum urmeazã:

1. Alineatele (1) si (2) ale articolului 1 vor avea urmãtorul cuprins:

“Art. 1. - (1) Casele de ajutor reciproc ale salariatilor sunt asociatii fãrã scop patrimonial, organizate pe baza liberului consimtãmânt al salariatilor, în vederea sprijinirii si întrajutorãrii financiare a membrilor lor. Membrii unei case de ajutor reciproc a salariatilor pot fi numai persoane fizice salariate. Casele de ajutor reciproc ale salariatilor îsi desfãsoarã activitatea exclusiv cu membrii acestora.

(2) Casele de ajutor reciproc ale salariatilor, constituite potrivit alin. (1), se pot asocia în uniuni teritoriale afiliate la Uniunea Nationalã a Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariatilor din România, denumitã în continuare Uniunea Nationalã, în scopul reprezentãrii la nivel national si international. Casele de ajutor reciproc nu pot fi afiliate în acelasi timp la douã sau mai multe uniuni teritoriale ale caselor de ajutor reciproc ale salariatilor.”

2. Alineatul (1) al articolului 11 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 11. - (1) Obiectul de activitate al caselor de ajutor reciproc ale salariatilor îl constituie acordarea cãtre membrii sãi de împrumuturi cu dobândã care se reîntoarce la fondul social al membrilor, dupã deducerea cheltuielilor statutare.”

3. Dupã articolul 11 se introduce un nou articol, articolul 12, cu urmãtorul cuprins:

“Art. 12. - (1) Fondul utilizat de casa de ajutor reciproc pentru acordarea de împrumuturi membrilor sãi este constituit din fondul social format din: cotizatiile lunare ale membrilor, la care se pot adãuga taxele de înscriere, dobânzile primite pentru disponibilul din contul curent deschis la bãnci sau alte institutii financiare de credit, dobânzile primite pentru împrumuturile acordate, donatiile, sponsorizãrile sau alte asemenea surse prevãzute de legislatia în vigoare.

(2) Casele de ajutor reciproc nu pot atrage depozite de orice naturã sau fonduri rambursabile, altele decât cele prevãzute la alin. (1).”

4. Dupã alineatul (1) al articolului 2 se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu urmãtorul cuprins:

“(11) Casele de ajutor reciproc ale salariatilor organizate la nivel teritorial îsi desfãsoarã activitatea pe o razã teritorialã de operare proprie, stabilitã prin actul constitutiv si statut. Raza teritorialã de operare a unei case de ajutor reciproc reprezintã spatiul geografic în care casa de ajutor reciproc îsi desfãsoarã activitatea. Raza teritorialã de operare a unei case de ajutor reciproc organizatã la nivel teritorial poate cuprinde o arie determinatã din cadrul unui oras, neputând exceda spatiului geografic al acestuia, ori poate cuprinde unul sau mai multe sate si/sau comune limitrofe din raza unui judet. Razele teritoriale de operare ale caselor de ajutor reciproc nu se pot întrepãtrunde.”

Art. II. - Legea nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariatilor si al uniunilor acestora, cu modificãrile si completãrile ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta ordonantã de urgentã, va fi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, dupã aprobarea acesteia din urmã prin lege, dându-se textelor o nouã numerotare.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Guvernatorul Bãncii Nationale a României,

Mugur Isãrescu

Ministrul integrãrii europene,

Hildegard Carola Puwak

Bucuresti, 28 august 2003

Nr. 74

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANTÃ DE URGENTÃ

pentru ratificarea Memorandumului de întelegere dintre România si Comunitatea Europeanã privind participarea României la Programul comunitar de actiune în domeniul sãnãtãtii publice (2003-2008), semnat la Bucuresti la 11 februarie 2003 si la Bruxelles la 3 aprilie 2003

În temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutie,

Guvernul României adoptã prezenta ordonantã de urgentã.

Art. 1. - Se ratificã Memorandumul în întelegere dintre România si Comunitatea Europeanã privind participarea României la Programul comunitar de actiune în domeniul sãnãtãtii publice (2003-2008), semnat la Bucuresti la 11 februarie 2003 si la Bruxelles la 3 aprilie 2003.

Art. 2. - (1) Se aprobã contributia financiarã anualã a României, corespunzãtoare anului 2003, la Programul comunitar de actiune în domeniul sãnãtãtii publice (2003-2008), în valoare totalã de 265.432 euro, care se asigurã astfel: de la bugetul de stat - suma de 185.432 euro si din Programul PHARE - 80.000 euro.

(2) Echivalentul în lei al sumei prevãzute în bugetul de stat se asigurã prin bugetul Ministerului Sãnãtãtii.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul sãnãtãtii,

Mircea Beuran

Ministrul integrãrii europene,

Hildegard Carola Puwak

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Bucuresti, 28 august 2003

Nr. 75

MEMORANDUM DE ÎNTELGERE*)

între România si Comunitatea Europeanã privind participarea României la Programul comunitar de actiune în domeniul sãnãtãtii publice (2003-2008)

Comisia Europeanã, denumitã în cele ce urmeazã Comisia, în numele Comunitãtii Europene, pe de o parte, si

Guvernul României, denumit în cele ce urmeazã România, pe de altã parte,

întrucât:

1. Programul comunitar de actiune în domeniul sãnãtãtii publice (2003-2008) a fost stabilit pe baza Deciziei nr. 1.786/2002/CE a Parlamentului European si a Consiliului Europei din 23 septembrie 2002;

2. Decizia nr. 1/2002 a Consiliului de asociere Uniunea Europeanã-România din 18 februarie 2002 stabileste termenii generali si conditiile de participare a României la programele comunitare, acordând Comisiei si autoritãtilor competente din România dreptul de a stabili termenii si conditiile specifice, inclusiv contributia financiarã aferentã participãrii la fiecare program,

decid:

ARTICOLUL 1

Programul

România va participa la Programul comunitar de actiune în domeniul sãnãtãtii publice (2003-2008), denumit în continuare Program, în concordantã cu conditiile stipulate în Decizia Consiliului de Asociere Uniunea Europeanã - România nr. 1/2002 din 18 februarie 2002, care stabileste principiile generale pentru participarea României la programele comunitare, precum si termenii si conditiile la care se face referire la art. 2.

ARTICOLUL 2

Termenii si conditiile de participare a României la Program

1. România va participa la activitãtile Programului în conformitate cu obiectivele, criteriile, procedurile si termenele stabilite în Decizia Parlamentului European si a Consiliului Europei nr. 1.786/2002/CE din 23 septembrie 2002.

2. Termenii si conditiile aplicabile depunerii, evaluãrii si selectãrii solicitãrilor de cãtre institutiile, organizatiile si persoanele fizice eligibile din România vor fi aceleasi cu cele aplicabile institutiilor, organizatiilor si persoanelor fizice eligibile din statele membre ale Uniunii Europene.

3. În vederea participãrii la Program, România va plãti în fiecare an o contributie bugetarã la bugetul general al Uniunii Europene în conformitate cu art. 3 de mai jos.

4. Contributia financiarã a României pentru participarea la Program si implementarea acestuia se va adãuga la suma prevãzutã în fiecare an în bugetul general al Uniunii Europene pentru îndeplinirea angajamentelor legate de obligatiile financiare rezultate din aplicarea mãsurilor necesare pentru executarea, managementul si functionarea Programului.

5. Una dintre limbile oficiale ale Comunitãtii va fi folositã în procedurile referitoare la cererile, contractele si rapoartele Programului, precum si în alte situatii de ordin administrativ.

ARTICOLUL 3

Contributia financiarã

Regulile care guverneazã contributia financiarã sunt prevãzute în anexã.

O parte a contributiei financiare poate fi finantatã prin instrumentul de sprijin extern al Comunitãtii, dacã România solicitã acest lucru.

ARTICOLUL 4

Raportare si evaluare

Fãrã a se încãlca responsabilitãtile Comisiei si ale Curtii auditorilor ale Comunitãtilor Europene referitoare la monitorizarea si evaluarea Programului, participarea României la Program va fi monitorizatã permanent pe bazã de parteneriat între Comisie si România. România va prezenta Comisiei rapoarte relevante si va participa la alte activitãti specifice organizate de Comunitate în contextul Programului.

ARTICOLUL 5

Dispozitii finale

Prezentul memorandum de întelegere se va aplica pe toatã durata Programului. Totusi, în cazul în care Comunitatea Europeanã hotãrãste prelungirea duratei Programului fãrã modificãri substantiale în cadrul acestuia, prevederile prezentului memorandum de întelegere se vor extinde în mod corespunzãtor dacã nici una dintre pãrti nu îl denuntã.

Anexa face parte integrantã din prezentul memorandum de întelegere.

Prezentul memorandum de întelegere poate fi modificat numai în scris, prin consimtãmântul pãrtilor.

Prezentul memorandum de întelegere va intra în vigoare la data semnãrii de cãtre ambele pãrti.

Semnat la Bucuresti la 11 februarie 2003. Semnat la Bruxelles la 3 aprilie 2003.

Pentru Guvernul României, Daniela Bartos, ministrul sãnãtãtii si familiei

Pentru Comisie, în numele Comunitãtii Europene, David Byrne, membru al Comisiei pentru sãnãtate si protectia consumatorului

---

*) Traducere.

ANEXÃ

REGULILE

aplicabile contributiei financiare a României la Programul comunitar de actiune în domeniul sãnãtãtii publice (2003-2008)

1. Contributia financiarã anualã a României la bugetul general al Uniunii Europene pentru participarea la Program este de 265.432 euro.

2. Contributia României va acoperi costurile referitoare la pregãtirea, fezabilitatea, dezvoltarea si executarea proiectelor de interes comun, precum si cele referitoare la dezvoltarea si implementarea de mãsuri orizontale, astfel cum se prevede în Program.

3. Costurile ocazionate de deplasarea si de activitatea reprezentantilor si expertilor din România în vederea participãrii ca observatori la lucrãrile comitetului mentionat la art. 9 din Decizie sau la alte întâlniri referitoare la implementarea Programului vor fi rambursate de cãtre Comisie pe aceeasi bazã si în concordantã cu procedurile în vigoare aplicabile reprezentantilor statelor membre ale Uniunii Europene.

4. Reglementarea financiarã aplicabilã bugetului general al Uniunii Europene se va aplica si managementului contributiei României.

5. Dupã intrarea în vigoare a prezentului memorandum de întelegere, la începutul fiecãrui an financiar, Comisia va trimite României o cerere de platã, corespunzând contributiei la costurile acoperite prin acest memorandum de întelegere.

Aceastã contributie va fi plãtitã în euro într-un cont bancar în euro al Comisiei.

6. România va plãti contributia sa la costurile anuale, în concordantã cu cererea de platã, în cel mult 3 luni de la data cererii. Orice întârziere a plãtii contributiei va duce la plata unei dobânzi penalizatoare de cãtre România, calculatã la suma rãmasã de platã dupã data scadentei. Rata dobânzii va fi rata aplicatã de Banca Centralã Europeanã principalelor operatiuni de refinantare în euro la data scadentei, majoratã cu 1,5 puncte procentuale. În cazul în care întârzierea efectuãrii plãtii poate periclita în mod semnificativ implementarea si managementul Programului si dacã plata nu a fost efectuatã în termen de 20 de zile lucrãtoare de la data transmiterii cãtre România a unei scrisori formale de revenire, Comisia va suspenda participarea României la Program în anul respectiv.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind alocarea unei sume din Fondul de rezervã bugetarã la dispozitia Guvernului, prevãzut în bugetul de stat pe anul 2003, pentru realizarea de lucrãri de modernizare si retehnologizare a centralelor termice aflate în administrarea consiliilor judetene si locale

În temeiul art. 107 din Constitutie, al art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificãrile ulterioare, precum si al art. 19 lit. a) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - Se aprobã suplimentarea bugetului Ministerului Administratiei si Internelor pe anul 2003, la capitolul 69.01 “Alte actiuni economice”, articolul “Transferuri consolidabile”, cu suma de 500 miliarde lei, din Fondul de rezervã bugetarã la dispozitia Guvernului, prevãzut în bugetul de stat pe anul 2003, pentru realizarea de lucrãri de modernizare si retehnologizare a centralelor termice aflate în administrarea consiliilor judetene si locale.

Art. 2. - Suma prevãzutã la art. 1 se repartizeazã pe unitãti administrativ-teritoriale de cãtre Ministerul Administratiei si Internelor, conform anexei care face parte integrantã din prezenta hotãrâre, pe baza programelor de investitii privind modernizarea si retehnologizarea centralelor termice, aprobate de autoritãtile administratiei publice locale.

Art. 3. - Se autorizeazã Ministerul Finantelor Publice sã introducã modificãrile corespunzãtoare în structura bugetului de stat pe anul 2003.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul administratiei si internelor,

Ioan Rus

Ministru delegat pentru administratia publicã,

Gabriel Oprea

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Bucuresti, 22 august 2003.

Nr. 1.012.

ANEXÃ

LISTA

proiectelor de modernizare si reabilitare a sistemelor de încãlzire urbanã, finantate din Fondul de rezervã bugetarã la dispozitia Guvernului

Nr crt.	Judetul/Localitatea	Tipul combustibilului	Proiectul	Valoarea proiectului (miliarde lei)
	Bihor
1.	CET Oradea	Cãrbune, pãcurã, gaz	Mãrire capacitate de transport, introducere gaze la CET 1, montare turbinã cu gaze si cazan recuperator	10
	Bucuresti
2.	RADET		Reabilitare retea, contorizare, automatizare	270
	Botosani
3.	CET Botosani	Pãcurã, gaze naturale	Contorizare, reabilitare PT si retele	35
	Brãila
4.	CET Brãila	Gaz metan	Modernizare, reabilitare, contorizare	5
	Cluj
5.	Cluj-Napoca	Gaz metan	Contorizare, echilibrare retele	25
	Constanta
6.	Mangalia	CLU	Modernizare CT	5
	Harghita		copyrightdsc.net
7.	Gheorgheni	CLU	Centralã rumegus, modernizare	10
	Iasi
8.	CET Iasi	Huilã, pãcurã	Contorizare, modernizare PT si retele	30
9.	Ilfov	CLU	Modernizare CT spitalul judetean	10
	Maramures
10.	Sighetu Marmatiei	CLU	Contorizare, modernizare PT	5
	Olt
11.	Bals	Gaze naturale	Modernizare PT, lucrãri în continuare	7
	Teleorman
12.	Rosiori de Vede	CLU	Înlocuire cazane si utilaje CT	10
13.	Zimnicea	CLU	Contorizare scarã	5
	Tulcea
14.	Tulcea	Gaz metan	Racord gaz metan, reabilitare retele secundare	5
	Vrancea
15.	Enet Focsani	Pãcurã, gaze naturale	Înlocuire retea primarã, automatizare, contorizare	25
	Vâlcea
16.	CET Govora	Lignit, gaze naturale	Contorizare, reabilitare PT si retele	38
	Vaslui
17.	CET Vaslui	Pãcurã, gaze naturale	Trecere CT pe gaz natural	5
			TOTAL:	500*)
Total localitãti: 17
Total sume necesare: 500 miliarde lei

---

*) Ministerul Administratiei si Internelor, la propunerea justificatã a centralelor, poate schimba valoarea sumelor alocate în cadrul sumei aprobate în functie de proiectele prezentate.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 292

din 8 iulie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 193 din Codul penal, ale art. 279 alin. 1 si alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã si ale art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Nicoleta Grigorescu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 193 din Codul penal, ale art. 279 alin. 1 si alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã si ale art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, exceptie ridicatã de Cristian Rãzvan Arhire în Dosarul nr. 9.392/2002 al Tribunalului Suceava - Sectia penalã.

La apelul nominal lipsesc pãrtile, fatã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiatã, deoarece prevederile legale contestate nu vin în contradictie cu nici o dispozitie constitutionalã si nici cu dispozitiile Conventiei pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, având în vedere cã nu se creeazã vreo situatie privilegiatã unei pãrti si nici nu sunt încãlcate prevederile referitoare la un proces echitabil.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 14 februarie 2003, pronuntatã în Dosarul nr. 9.392/2002, Tribunalul Suceava – Sectia penalã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 193 din Codul penal, art. 279 alin. 1 si alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã si art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã.

Exceptia a fost ridicatã în dosarul de mai sus de Cristian Rãzvan Arhire, inculpat în dosarul mentionat pentru comiterea infractiunii de amenintare prevãzute si pedepsite de art. 193 din Codul penal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine cã textele de lege criticate contravin normelor constitutionale mentionate, precum si Conventiei pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, deoarece sesizarea instantei prin plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate înlãturã garantiile procesuale stabilite în favoarea inculpatului în faza de urmãrire penalã.

De asemenea, în opinia autorului, prin dispozitiile art. 279 alin. 1 si alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã se atribuie pãrtii vãtãmate o stare procesualã privilegiatã, aceasta substituind efectiv rolul si atributiile procurorului, întrucât plângerea prealabilã constituie atât un act de punere în miscare a actiunii penale, cât si un act de trimitere în judecatã, având, practic, aceeasi naturã juridicã cu rechizitoriul. Drept urmare, se încalcã principiul constitutional al egalitãtii cetãtenilor în fata legii si a autoritãtilor publice, inclusiv în fata instantelor judecãtoresti.

Pentru aceleasi ratiuni, autorul exceptiei sustine cã este neconstitutional si art. 193 din Codul penal.

Referitor la art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, autorul exceptiei considerã cã judecarea cauzelor în complet de un singur judecãtor nu asigurã garantii procesuale suficiente pentru un proces echitabil si impartial în conformitate cu prevederile art. 6 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale.

Tribunalul Suceava - Sectia penalã a apreciat cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã, întrucât institutia plângerii prealabile se înscrie ca o exceptie de la principiul oficialitãtii si constã în posibilitatea oferitã de lege persoanei vãtãmate de a decide dacã sesizeazã sau nu organele competente în vederea tragerii la rãspundere a fãptuitorului. Prin aceastã reglementare nu se aduce atingere principiului liberului acces la justitie, ci, dimpotrivã, se garanteazã posibilitatea oricãrei persoane vãtãmate prin sãvârsirea uneia dintre infractiunile prevãzute în art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã de a sesiza organul competent în vederea tragerii la rãspundere penalã a fãptuitorului.

Optiunea legislativã în reglementarea institutiei plângerii prealabile nu creeazã vreun privilegiu ori vreo discriminare între cetãteni, întrucât stabilirea ei se întemeiazã pe natura infractiunilor care constituie obiectul procesului penal, iar drepturile procesuale ale pãrtilor sunt respectate, în mod egal, atât în cazul sesizãrii prin rechizitoriu, cât si în cazul sesizãrii prin plângerea prealabilã.

Cu privire la faptul cã aceste infractiuni sunt judecate în primã instantã de un complet format dintr-un singur judecãtor, instanta a apreciat cã aceastã situatie nu impieteazã asupra impartialitãtii si echitãtii actului de justitie. Referitor la neconstitutionalitatea art. 193 din Codul penal, tribunalul a considerat sesizarea neîntemeiatã, deoarece este vorba de un text de incriminare, iar principiile constitutionale referitoare la egalitatea de tratament juridic si prezumtia de nevinovãtie sunt pe deplin aplicabile în acest caz, neexistând norme de exceptie.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã, deoarece punerea în miscare a actiunii penale în conditiile art. 193 din Codul penal nu creeazã nici privilegii, nici discriminãri, neîncãlcând vreunul dintre criteriile egalitãtii în drepturi enumerate la art. 4 din Constitutie.

Totodatã legiuitorul are competenta exclusivã de a stabili regulile de desfãsurare a procesului în fata instantelor judecãtoresti, solutie ce rezultã din dispozitiile constitutionale ale art. 125 alin. (3), potrivit cãrora “Competenta si procedura de judecatã sunt stabilite de lege”, si din cele ale art. 128 din Constitutie, conform cãrora, “Împotriva hotãrârilor judecãtoresti, pãrtile interesate si Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în conditiile legii”.

Sub acest aspect, în considerarea unor situatii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedurã, precum si modalitãti de exercitare a drepturilor procesuale, cum este cazul procedurii plângerii prealabile.

De asemenea, art. 193 din Codul penal nu încalcã dispozitiile art. 23 alin. (8) din Constitutie, deoarece, pânã la rãmânerea definitivã a unei hotãrâri de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã, inculpatul nefiind obligat sã probeze nevinovãtia sa si, în cazul în care existã probe de vinovãtie, inculpatul are dreptul sã probeze lipsa lor de temeinicie.

Referitor la art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, Guvernul considerã cã acest text de lege este constitutional, întemeindu-se pe dispozitiile art. 125 alin. (3) din Legea fundamentalã.

Avocatul Poporului apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã.

Astfel, în cazul art. 193 din Codul penal, actiunea penalã se pune în miscare numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, adresatã direct instantei de judecatã, datoritã gradului redus de pericol social al infractiunii fatã de alte fapte penale pentru care actiunea penalã se pune în miscare din oficiu datoritã unui pericol social crescut. Pe cale de consecintã, pentru infractiunile pentru care actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, art. 279 alin. 1 si alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã prevede procedura corespunzãtoare pentru acest tip de infractiuni, care este diferitã de procedura prevãzutã pentru celelalte categorii de fapte penale.

În ceea ce priveste neconstitutionalitatea prevederilor art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã, în corelatie cu prevederile art. 193 din Codul penal, raportate la art. 21 si la art. 23 alin. (8) din Constitutie, Avocatul Poporului considerã cã prin articolele criticate se asigurã tocmai accesul liber la justitie si cã în cadrul procesului penal calitatea de inculpat nu rãstoarnã prezumtia de nevinovãtie si nu prejudiciazã interesele legitime ale persoanei.

În sfârsit, cu privire la neconstitutionalitatea prevederilor art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicatã, Avocatul Poporului aratã cã exceptia de neconstitutionalitate este nefondatã, întrucât, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, stabilirea competentei si procedura de judecatã sunt atributul exclusiv al autoritãtii legiuitoare, iar în conformitate cu prevederile constitutionale ale art. 123 alin. (2), judecãtorii sunt independenti si se supun numai legii. Dispozitiile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apãrarea drepturilor si a libertãtilor fundamentale, invocate de autorul exceptiei, nu cuprind cerinta ca instanta care judecã litigiile în primã instantã sã aibã în compunere un anumit numãr de judecãtori, ci lasã libertate autoritãtii legiuitoare nationale sã instituie acea instantã independentã si impartialã, care sã asigure judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzelor.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã constatã cã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 193 din Codul penal, ale art. 279 alin. 1 si alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã si ale art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, al cãror continut este urmãtorul:

- Art. 193 din Codul penal: “Fapta de a ameninta o persoanã cu sãvârsirea unei infractiuni sau a unei fapte pãgubitoare îndreptate împotriva ei, a sotului ori a unei rude apropiate, dacã este de naturã sã o alarmeze, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendã, fãrã ca pedeapsa aplicatã sã poatã depãsi sanctiunea prevãzutã de lege pentru infractiunea care a format obiectul amenintãrii.

Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.

Împãcarea pãrtilor înlãturã rãspunderea penalã.”

- Art. 279 alin. 1 si alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã: “Punerea în miscare a actiunii penale se face numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazul infractiunilor pentru care legea prevede cã este necesarã astfel de plângere.

Plângerea prealabilã se adreseazã:

a) instantei de judecatã, în cazul infractiunilor prevãzute de Codul penal în art. 180, 184 alin. 1, 193, 205, 206, 210, 213 si 220, dacã fãptuitorul este cunoscut. Când fãptuitorul este necunoscut, persoana vãtãmatã se poate adresa organului de cercetare penalã pentru identificarea lui.

Aceste prevederi se aplicã si în cazul infractiunilor prevãzute în art. 193, 205 si 206 din Codul penal, sãvârsite prin presã sau orice mijloace de comunicare în masã;”

- Art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicatã:

“Cauzele date, potrivit legii, în competenta de primã instantã a judecãtoriilor, tribunalelor si curtilor de apel se judecã de un singur judecãtor.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine cã prevederile legale contestate încalcã dispozitiile art. 16 alin. (1) si (2), art. 21, art. 23 alin. (8) din Constitutia României, precum si ale art. 6 pct. 1 si 2 si ale art. 7 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, al cãror continut este urmãtorul:

- Art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie: “(1) Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”

- Art. 21 din Constitutie: “(1) Orice persoanã se poate adresa justitiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãtilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.”

- Art. 23 alin. (8) din Constitutie: “(8) Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoresti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã.”

- Art. 6 pct. 1 si 2 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale: “1. Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instantã independentã si impartialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronuntatã în mod public, dar accesul în sala de sedintã poate fi interzis presei si publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrti a acestuia în interesul moralitãtii, al ordinii publice ori al securitãtii nationale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protectia vietii private a pãrtilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instantã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justitiei.

2. Orice persoanã acuzatã de o infractiune este prezumatã nevinovatã pânã ce vinovãtia sa va fi legal stabilitã.”

- Art. 7 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale:

“1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost sãvârsitã, nu constituia o infractiune, potrivit dreptului national si international. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsã mai severã decât aceea care era aplicabilã în momentul sãvârsirii infractiunii.

2. Prezentul articol nu va aduce atingere judecãrii si pedepsirii unei persoane vinovate de o actiune sau de o omisiune care, în momentul sãvârsirii sale, era consideratã infractiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de natiunile civilizate.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã infractiunea de amenintare prevãzutã de art. 193 din Codul penal face parte din cadrul infractiunilor pentru care actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, iar aceasta se adreseazã direct instantei de judecatã, potrivit art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã, în conditiile stabilite de text.

Procesul penal distribuit în douã faze procedurale - faza de urmãrire penalã si faza de judecatã - nu implicã garantii suplimentare în situatia în care sunt parcurse ambele faze, fatã de situatia în care este parcursã numai una dintre acestea. În fiecare dintre cele douã faze învinuitului sau inculpatului le sunt recunoscute aceleasi drepturi si garantii, între care dreptul la apãrare si toate garantiile de independentã si impartialitate a organelor judiciare, precum si obligatia acestora de a solutiona cauza pe baza legii si probelor administrate.

Legiuitorul, în virtutea dispozitiilor constitutionale prevãzute de art. 125 alin. (3), potrivit cãrora “Competenta si procedura de judecatã sunt stabilite de lege”, are deplina libertate de a reglementa distinct, datoritã gradului de pericol social scãzut, anumite categorii de infractiuni, fatã de celelalte infractiuni pentru care opereazã principiul oficialitãtii prevãzut de art. 2 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.

Asadar, faptul cã în cazul infractiunilor prevãzute în art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã - între care si infractiunea de amenintare prevãzutã de art. 193 din Codul penal - punerea în miscare a actiunii penale are loc numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, direct în fata instantei de judecatã, nu este de naturã sã ducã la concluzia cã inculpatii din aceste cauze au mai putine drepturi sau mai putine garantii procesuale decât cei împotriva cãrora actiunea penalã s-a pus în miscare din oficiu de cãtre procuror.

În aceste conditii, diferenta de reglementare a modului de punere în miscare a actiunii penale nu implicã nici restrângerea accesului la justitie, nici a dreptului la apãrare si nici a altui drept prevãzut de Constitutie ori de Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, Curtea constatã cã judecarea cauzelor în complet colegial sau în complet format dintr-un singur judecãtor nu este de naturã, prin ea însãsi, sã încalce drepturile cetãtenilor sau accesul acestora la justitie, deoarece hotãrârile pronuntate au aceeasi putere juridicã pentru toate pãrtile în proces, indiferent de numãrul judecãtorilor care le-au pronuntat.

În sensul celor arãtate mai sus, se constatã cã prin deciziile nr. 161 din 21 septembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 23 octombrie 2000, si nr. 58 din 6 februarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003, Curtea Constitutionalã, în considerarea acelorasi ratiuni, a respins ca neîntemeiate exceptiile de neconstitutionalitate care au avut ca obiect prevederile art. 279 alin. 1 din Codul de procedurã penalã si ale art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicatã.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele deciziilor nr. 161/2000 si nr. 58/2003 îsi pãstreazã valabilitatea si în acest caz, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 193 din Codul penal, art. 279 alin. 1 si alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã si ale art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, urmeazã sã fie respinsã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2), art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 si al art. 23 alin. (8) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 193 din Codul penal, art. 279 alin. 1 si alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã si ale art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, exceptie ridicatã de Cristian Rãzvan Arhire în Dosarul nr. 9.392/2002 al Tribunalului Suceava - Sectia penalã.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 8 iulie 2003.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru