MONITORUL
OFICIAL AL ROMANIEI
P
A R T E A I
Anul
172 (XVI) - Nr. 339 LEGI,
DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE
Luni, 19 aprilie 2004
SUMAR
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 69 din 24 februarie 2004 referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările si completările
ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 4 alin. (1) lit. e) si art. 44 din
Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, aprobată cu
modificări si completări prin Legea nr. 493/2002, cu modificările si
completările ulterioare, devenite dispozitiile art. 41 alin. (1) lit. e),
respectiv art. 72 si 73 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Decizia nr. 97 din 4 martie 2004 referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, cu
modificările ulterioare
ACTE
ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
118. - Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si
mediului privind aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli pe anul 2004 ale
institutelor nationale de cercetare-dezvoltare care functionează în coordonarea
Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
24 februarie 2004
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările si completările
ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 4 alin. (1) lit. e) si art. 44 din
Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, aprobată cu
modificări si completări prin Legea nr. 493/2002, cu modificările si
completările ulterioare, devenite dispozitiile art. 41 alin. (1) lit. e),
respectiv art. 72 si 73 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Nicolae
Popa - presedinte
Costică
Bulai - judecător
Nicolae
Cochinescu - judecător
Constantin
Doldur - judecător
Kozsokár
Gábor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Lucian
Stângu - judecător
Serban
Viorel Stănoiu - judecător
Ioan
Vida - judecător
Dana
Titian - procuror
Ioana
Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin.
1 din Legea nr.
92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările si
completările ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 4 alin. (1) lit. e) si
art. 44 din Ordonanta Guvernului nr.
7/2001 privind impozitul pe venit, aprobată cu modificări si completări
prin Legea nr.
493/2002, cu modificările si completările ulterioare, devenite dispozitiile
art. 41 alin. (1) lit. e), respectiv art. 72 si 73 din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de Niculae Cretu în
Dosarul nr. 4.052/AS/2003 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VIII-a conflicte
si litigii de muncă.
La
apelul nominal răspunde autorul exceptiei, Niculae Cretu, personal, precum si
partea Ministerul Apărării Nationale, prin consilier juridic Dan Cimpoeru, cu
delegatie la dosar, lipsă fiind partea Ministerul Public – Sectia Parchetelor
Militare, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza
fiind în stare de judecată, autorul exceptiei Niculae Cretu solicită admiterea
exceptiei astfel cum a fost formulată în fata instantei de judecată, depunând
si concluzii scrise în acest sens. Astfel, arată că dispozitiile art. 103 alin.
1 din Legea nr.
92/1992, republicată, sunt neconstitutionale întrucât nu fac referire si la
magistratii militari, lăsându-se loc la interpretări arbitrare, ceea ce conduce
la inechităti care contravin principiului egalitătii cetătenilor, prevăzut de
art. 16 din Constitutie. În ceea ce priveste dispozitiile criticate din
Ordonanta Guvernului nr.
7/2001 privind impozitul pe venit, arată că aceasta a fost abrogată în întregime
prin Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, dar dispozitiile art. 4 alin. (1) lit. e) si
ale art. 44 din ordonantă au fost preluate în art. 41 alin. (1) lit. e) si art.
72 din Codul fiscal. Totodată, apreciază că aceste dispozitii sunt
neconstitutionale deoarece, prin modul lor de redactare, au dus la dubla
impozitare a pensiei de serviciu a magistratilor, ceea ce contravine
principiului impozitării unice a aceleiasi surse de venit, precum si
principiului egalitătii cetătenilor, prevăzut de art. 16 din Constitutie.
Consilierul
juridic Dan Cimpoeru, pentru Ministerul Apărării Nationale, solicită
respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. 1
din Legea nr.
92/1992, republicată, ca fiind inadmisibilă, întrucât se solicită de către autorul exceptiei interpretarea
acestor dispozitii, ceea ce este inadmisibil, fată de prevederile art. 2 alin.
(3) din Legea nr.
47/1992, republicată. În ceea ce priveste dispozitiile art. 4 alin. (1)
lit. e) si art. 44 din Ordonanta Guvernului nr.
7/2001, apreciază că acestea sunt constitutionale, deoarece nu instituie
discriminări între diversele categorii de pensii.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de
neconstitutionalitate a art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992,
republicată, fată de prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, republicată, întrucât Curtea Constitutională nu poate interpreta
dispozitiile legale supuse controlului de constitutionalitate. Cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) lit. e) si
art. 44 din Ordonanta Guvernului nr.
7/2001, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată, întrucât dispozitiile
legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin.
(1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin
Încheierea din 7 octombrie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 4.052/AS/2003, Tribunalul
Bucuresti – Sectia a VIII-a conflicte si litigii de muncă a sesizat Curtea
Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103
alin. 1 din Legea nr.
92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările si
completările ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 4 alin. (1) lit. e) si
art. 44 din Ordonanta Guvernului nr.
7/2001 privind impozitul pe venit, aprobată cu modificări si completări
prin Legea nr.
493/2002, cu modificările si completările ulterioare. Exceptia a fost
ridicată de Niculae Cretu într-o cauză având ca obiect contestatia la decizia
de stabilire a pensiei de serviciu.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992,
republicată, datorită omisiunii de a face precizări corespunzătoare referitoare
la baza de calcul a pensiilor de serviciu pentru magistratii militari, “lasă
loc la interpretări arbitrare, care au condus la inechităti ce contravin
principiului egalitătii în drepturi a tuturor cetătenilor, înscris în art. 16
din Constitutia tării”. Din această cauză, la calcularea drepturilor de pensie
de serviciu ale magistratilor militari, pe lângă venitul net al celorlalti
magistrati, nu se au în vedere si veniturile pe care le-au realizat în calitate
de militar activ, potrivit legislatiei privind salarizarea personalului
militar. Autorul exceptiei mai sustine că principiul egalitătii în drepturi a
cetătenilor este încălcat si prin dispozitiile art. 4 alin. (1) lit. e) si art.
44 din Ordonanta Guvernului nr.
7/2001 referitoare la impozitarea pensiilor. Conform regulilor generale,
pensia de asigurări sociale, ca si pensia militară de stat, se stabileste în
raport cu venitul brut al fostului angajat, situatie în care este justificată
impozitarea venitului din pensie. În schimb, potrivit dispozitiilor art. 103
din Legea nr.
92/1992, republicată, pensia de serviciu a magistratilor se stabileste în
raport cu venitul net, iar impozitarea pensiei astfel acordate reprezintă o
dublă impunere a venitului obtinut din aceeasi sursă.
Tribunalul
Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte si litigii de muncă, în ceea ce priveste art. 103 din
Legea nr. 92/1992,
republicată, apreciază că “nu poate fi invocată neconstitutionalitatea unui
text de lege decât pentru normele pe care le contine, nu si pentru acelea pe
care nu le contine”, imprecizia formulării textului tine de tehnica
legislativă, iar nu de constitutionalitatea sa. Motivele invocate privind
neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 4 alin. (1) lit. e) si art. 44 din
Ordonanta Guvernului nr.
7/2001 “vizează mai degrabă aspecte ce tin de aplicare, nu si de
constitutionalitate”.
Potrivit
dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată
presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
De
asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din
Legea nr.
35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al
institutiei Avocatul Poporului. Guvernul consideră că art. 103 din Legea
nr. 92/1992,
republicată, “nu încalcă dispozitiile art. 16 din Constitutie, întrucât se
aplică tuturor magistratilor care îndeplinesc conditiile legii, fără a crea
privilegii sau discriminări”. Nici dispozitiile art. 4 alin. (1) lit. e) si
art. 44 din Ordonanta Guvernului nr.
7/2001 nu sunt contrare principiului constitutional al egalitătii în
drepturi a cetătenilor, deoarece aceste dispozitii se aplică tuturor
pensionarilor ale căror pensii depăsesc cuantumul de 5 milioane lei si “nu se
poate sustine că încalcă principiul constitutional al impozitării unice,
deoarece Constitutia nu statuează un astfel de principiu”.
Avocatul
Poporului apreciază,
în punctul său de vedere, că, în ceea ce priveste dispozitiile art. 103 din
Legea nr. 92/1992,
republicată, prevederile art. 16 din Constitutie nu au relevantă. Arată, în
acest sens, că “Sustinerile autorului exceptiei, potrivit cărora interpretarea
si aplicarea dispozitiilor legale privitoare la calcularea pensiei de serviciu
în cazul magistratilor militari prejudiciază, prin diminuarea cuantumului
pensiei, pe toti magistratii militari pensionati, nu reprezintă critici de
neconstitutionalitate”. Curtea Constitutională nu se poate pronunta asupra
modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra întelesului său
contrar Constitutiei. Critica dispozitiilor art. 4 alin. (1) lit. e) si art. 44
din Ordonanta Guvernului nr.
7/2001 este nefondată, deoarece “tuturor categoriilor de pensionari li se impozitează
partea din pensie care depăseste suma de 5.700.000 lei”. Cu exceptia modului de
stabilire si calculare a pensiei, beneficiarii pensiei de serviciu pentru
magistrati se află în situatie identică cu celelalte categorii de pensionari,
iar tratamentul juridic identic este conform prevederilor art. 16 din
Constitutie.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor
prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, republicată, retine următoarele: Curtea Constitutională a fost
legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din
Constitutie, republicată, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3,
12 si 23 din Legea nr.
47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 103 alin. 1
din Legea nr.
92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările si
completările ulterioare, dispozitii care au următorul continut: “Magistratii
cu o vechime de cel putin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea
vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80 % din
venitul net realizat din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă si
sporul de stabilitate în magistratură, avute la data pensionării.”
De
asemenea, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie si
dispozitiile art. 4 alin. (1) lit. e) si art. 44 din Ordonanta Guvernului nr.
7/2001 privind impozitul pe venit, aprobată cu modificări si completări
prin Legea nr.
493/2002, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii cu
următorul continut:
- Art.
4 alin. (1) lit. e): “Categoriile de pensii care se supun impozitului pe
venit sunt: [...] e) venituri din pensii, pentru suma ce depăseste 5.700.000
lei pe lună;”;
- Art.
44: “(1) Este impozabilă totalitatea veniturilor nete, încasate cu titlu de
pensie de către contribuabili, plătite atât din fonduri constituite prin
contributii obligatorii la un sistem de asigurare socială, cât si cele primite
cu titlu de pensie finantată de la bugetul de stat, potrivit legii, pentru
partea care depăseste suma de 5.700.000 lei pe lună.
(2)
Venitul net din pensie reprezintă diferenta dintre venitul brut din pensie si
contributia pentru asigurările sociale de sănătate.
(3)
Venitul brut din pensie reprezintă sumele plătite cu titlu de pensii de
asigurări sociale de stat si, după caz, pensii plătite din bugetul de stat,
pensii suplimentare inclusiv majorarea acordată pentru asigurări sociale de
sănătate.
(4)
Venitul impozabil lunar din pensii se determină prin deducerea din suma
veniturilor nete din pensii, calculate potrivit alin. (2), a unei sume fixe
neimpozabile lunare de 5.700.000 lei.”
Ulterior
sesizării, prin Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal (publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003), care a intrat în vigoare la 1
ianuarie 2004, Ordonanta Guvernului nr.
7/2001 privind impozitul pe venit, aprobată cu modificări si completări
prin Legea nr.
493/2002, cu modificările si completările ulterioare, a fost abrogată în
întregime, dar solutia legislativă prevăzută de dispozitiile criticate din
actul normativ abrogat a fost preluată, în esentă, în actul normativ abrogator
- Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, în continutul prevederilor art. 41 alin. (1)
lit. e), respectiv ale art. 72 si 73. Conform jurisprudentei constante a Curtii
Constitutionale, dacă prevederile unui act normativ au fost abrogate, însă
solutia legislativă prevăzută de acestea a fost preluată în continutul altui
act normativ, Curtea se va pronunta asupra dispozitiilor corespunzătoare din
noua reglementare. Astfel, în cazul de fată, Curtea urmează să se pronunte
asupra dispozitiilor art. 41 alin. (1) lit. e), respectiv art. 72 si 73 din
Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, dispozitii care au următorul cuprins:
- Art.
41 alin. (1) lit. e): “Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit,
potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele: [...] e) venituri
din pensii, definite conform art. 72;”;
- Art.
72: “Veniturile din pensii reprezintă sume primite ca pensii de la fondurile
înfiintate din contributiile sociale obligatorii, făcute către un sistem de
asigurări sociale, inclusiv cele din schemele facultative de pensii ocupationale,
si cele finantate de la bugetul de stat.”;
- Art.
73: “Venitul impozabil lunar din pensii se stabileste prin scăderea unei
sume neimpozabile lunare de 8.000.000 lei din venitul din pensii.”
În
sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia apreciază că
dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art.
16 alin. (1) din Constitutia
României, care, ulterior sesizării, a fost revizuită si republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, însă
prevederile art. 16 alin. (1) au rămas neschimbate, având următorul continut:
“Cetătenii
sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără
discriminări.”
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:
I. În
ceea ce priveste dispozitiile art. 103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, republicată, autorul exceptiei sustine că
acestea sunt neconstitutionale, pentru omisiunea de a fi făcut precizări în
legătură cu totalitatea veniturilor realizate de magistratii militari, venituri
în baza cărora urmează a se calcula pensia de serviciu a acestora, iar urmarea
acestei omisiuni este interpretarea arbitrară a textului de lege în defavoarea
magistratilor militari pensionati.
Curtea
constată că prin exceptia de neconstitutionalitate ridicată nu se urmăreste
declararea neconstitutionalitătii unei prevederi legale, ci completarea sau
interpretarea acesteia în alt sens decât cea făcută de către organele care au
stabilit cuantumul pensiei autorului exceptiei, iar, potrivit art. 2 alin. (3)
din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
republicată, “În exercitarea controlului, Curtea Constitutională se pronuntă
numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa
prevederea legală supusă controlului.
De
asemenea, Curtea Constitutională nu se poate pronunta asupra modului de
interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra întelesului său contrar
Constitutiei.”
Astfel,
pe de o parte, completarea dispozitiilor legale tine de competenta exclusivă a
legiuitorului, iar, pe de altă parte, interpretarea continutului unor norme
juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii, apartine
instantelor judecătoresti. În cauza în care s-a ridicat exceptia de
neconstitutionalitate, instanta judecătorească urmează să stabilească ce anume
venituri sunt incluse în notiunea “salariul de bază”, aceasta fiind singura
competentă să interpreteze dispozitiile art. 103 din Legea nr. 92/1992,
republicată, precum si dispozitiile corespunzătoare din legislatia privind
salarizarea militarilor, în general, si a magistratilor militari, în special.
Ca
atare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (1) din
Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, republicată, urmează a fi respinsă ca
inadmisibilă.
II. Cu
privire la dispozitiile art. 4 alin. (1) lit. e) si art. 44 din Ordonanta
Guvernului nr.
7/2001 privind impozitul pe venit, devenite dispozitiile art. 41 alin. (1)
lit. e), respectiv art. 72 si 73 din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, Curtea retine că obiectul litigiului dedus
instantei de judecată care a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate este solutionarea cererii prin care autorul exceptiei
contestă, în principal, modul de calcul al pensiei de serviciu care a stat la
baza emiterii deciziei de pensionare, prin neincluderea în cuantumul pensiei
sale de serviciu a drepturilor ce i s-ar fi cuvenit ca pensionar militar (prin
decizia de pensionare retinându-i-se doar baza de calcul cuvenită ca pensionar
magistrat).
Astfel,
având în vedere că solutionarea cauzei deduse instantei de judecată nu depinde
de dispozitiile art. 4 alin. (1) lit. e) si art. 44 din Ordonanta Guvernului nr.
7/2001 privind impozitul pe venit, devenite dispozitiile art. 41 alin. (1)
lit. e), respectiv art. 72 si 73 din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, si că, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, Curtea se pronuntă numai asupra exceptiilor de
neconstitutionalitate “de care depinde solutionarea cauzei”, exceptia
urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
De
altfel, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat cu privire la
constitutionalitatea dispozitiilor legale criticate, prin Decizia nr. 39
din 7 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
298 din 7 mai 2002, respingând toate criticile de neconstitutionalitate,
inclusiv cea privind dubla impozitare a veniturilor realizate dintr-o sursă
unică. Astfel, Curtea a retinut că “reglementarea modului de calcul al
pensiei, determinarea categoriilor de venituri supuse impozitării si a
conditiilor de impozitare intră în atributiile exclusive ale legiuitorului. Pe
de altă parte, reglementarea diferită a modului de calcul al pensiilor de
serviciu ale magistratilor este justificată obiectiv si rational, tinându-se
seama că aceste pensii de serviciu reprezintă o categorie specială de pensii,
care se deosebeste esential, inclusiv prin modul de calcul si prin cuantum, de
pensia reglementată prin Legea nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări
sociale.”
Pentru
considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al
art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr.
47/1992, republicată,
CURTEA
În
numele legii
DECIDE:
Respinge,
ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
103 alin. 1 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările si completările
ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 4 alin. (1) lit. e) si art. 44 din
Ordonanta Guvernului nr.
7/2001 privind impozitul pe venit, aprobată cu modificări si completări prin
Legea nr.
493/2002, cu modificările si completările ulterioare, devenite dispozitiile art. 41 alin. (1) lit.
e), respectiv art. 72 si 73 din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de Niculae Cretu în
Dosarul nr. 4.052/AS/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte
si litigii de muncă.
Definitivă
si obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 24 februarie 2004.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Ioana
Marilena Chiorean
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
4 martie 2004
referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, cu
modificările ulterioare
Nicolae
Popa - presedinte
Costică
Bulai - judecător
Nicolae
Cochinescu - judecător
Constantin
Doldur - judecător
Kozsokár
Gábor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Serban
Viorel Stănoiu - judecător
Lucian
Stângu - judecător
Ioan
Vida - judecător
Florentina
Baltă - procuror
Mihai Paul
Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din
Legea nr.
64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului,
republicată, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea
Comercială “Petroconstruct” - S.A. Arad în Dosarul nr. 3.427/2003 al
Tribunalului Arad – Sectia comercială si contencios administrativ.
La apelul
nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile criticate au mai fost supuse controlului
de constitutionalitate. Curtea a stabilit în jurisprudenta sa că prevederile
art. 29 din Legea nr.
64/1995, republicată, cu modificările ulterioare, sunt constitutionale.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin
Încheierea din 6 noiembrie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 3.427/2003, Tribunalul
Arad – Sectia comercială si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională
cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din Legea nr.
64/1995, republicată, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de
Societatea Comercială “Petroconstruct” - S.A. Arad în Dosarul nr. 3.427/2003.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că art. 29 din Legea nr.
64/1995, republicată, cu modificările ulterioare, încalcă dispozitiile
constitutionale ale art. 41 alin. (1) si (2), art. 51, 72 si art. 74 alin. (1)
si (2), întrucât “permite declansarea procedurii falimentului împotriva unui
debitor care nu are lichidităti necesare achitării unui debit, dar are un
patrimoniu suficient pentru a-l acoperi”. Un alt motiv invocat îl constituie
faptul că textul “se abate de la reglementările Codului de procedură civilă
(lege organică) ce reglementează executarea silită asupra unui debitor, oferind
posibilitatea unui creditor de a deschide procedura falimentului împotriva unui
debitor, fără ca în prealabil să se fi încercat executarea silită conform
Codului de procedură civilă, si în ordinea stabilită de acesta”.
De
asemenea, autorul exceptiei sustine că textul criticat “contravine si art. 8
din Legea nr.
469/2002, care stabileste fără echivoc modul în care se urmăreste patrimoniul
unui debitor”.
Tribunalul
Arad - Sectia comercială si contencios administrativ, formulându-si opinia asupra
exceptiei, apreciază că “exceptia invocată este neîntemeiată si că prevederile
constitutionale invocate de către debitoare în sustinerea ei nu au legătură cu
dispozitiile art. 29 din Legea nr.
64/1995, completată si modificată, cu atât mai putin, nu sunt încălcate,
prin prevederile legii speciale”.
Guvernul
consideră că
exceptia este neîntemeiată. În sustinerea acestui punct de vedere se apreciază
că, “dacă în materie comercială ar fi aplicabilă, asa cum sustine autorul
exceptiei, procedura de drept comun prevăzută de Codul de procedură civilă pentru
executarea silită, numai o parte din creditori si-ar putea realiza creantele,
si anume cei care au solicitat mai întâi executarea silită, ceea ce nu ar fi
echitabil”. În punctul de vedere exprimat Guvernul arată că “procedura
reorganizării judiciare si a falimentului reprezintă un mijloc de constrângere
a debitorului care nu si-a executat de bună voie obligatiile de plată,
procedură care încetează în cazul în care creantele au fost acoperite în
totalitate, astfel că dreptul de proprietate al debitorului nu este afectat în
nici un fel”. Totodată, se consideră că dispozitiile criticate nu contravin
art. 41 din Constitutie, devenit, după republicare, art. 44, mentionând că
“Executarea silită a bunurilor debitoarei pentru recuperarea creantei se
înscrie în sfera limitărilor si restrictiilor prevăzute de lege cu privire la
exercitiul dreptului de proprietate. Prin urmare, în cazul în care creantele
debitorilor au fost acoperite în totalitate, se va închide procedura
falimentului înainte ca bunurile din averea debitorului să fie lichidate în
întregime”.
În
legătură cu invocarea art. 1 alin. (5), art. 73 si 76 din Constitutie, Guvernul
opinează că “aceasta este nerelevantă în solutionarea cauzei, întrucât
dispozitiile constitutionale nu au legătură cu textul legal criticat”.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si celor
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr.
47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 29 din Legea
nr.
64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13
decembrie 1999, modificată si completată prin art. I pct. 30 din Ordonanta Guvernului
nr. 38/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2
februarie 2002, ordonantă aprobată prin Legea nr. 82/2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003.
Dispozitiile
criticate au următorul cuprins:
- Art.
29: “(1) Orice creditor care are o creantă certă, lichidă si exigibilă poate
introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel putin
30 de zile, a încetat plătile, în următoarele conditii:
a)
dacă creanta izvorăste din raporturi de muncă sau raporturi obligationale
civile, creanta trebuie să aibă un cuantum superior valorii însumate a 6
salarii medii pe economie, stabilite în conditiile legii si calculate la data
formulării cererii introductive;
b) în
celelalte cazuri creanta trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului în
lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive;
c)
în cazul unui creditor care detine creante din ambele categorii mentionate la
lit. a) si b), cuantumul total al creantelor trebuie să fie superior valorii
însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în conditiile legii si
calculate la data formulării cererii introductive.
(2)
Simplul refuz al unor plăti, în baza unor exceptii pe care debitorul le
socoteste, cu bună-credintă, întemeiate, nu constituie o dovadă a stării de
insolventă.
(3)
Camerele de comert si industrie teritoriale si asociatiile cooperatiste
teritoriale, respectiv natională, vor putea introduce cerere împotriva
debitorului care, potrivit datelor de care acestea dispun, se află într-o
situatie notorie de insolventă.”
Dispozitiile
constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt: art. 41 alin. (1) si
(2), devenit, după revizuirea si republicarea Constitutiei, art. 44 alin. (1)
si (2); art. 51, devenit art. 1 alin. (5); art. 72 alin. (1), devenit art. 73
alin. (1); art. 74 alin. (1) si (2), devenit art. 76 alin. (1) si (2). Este
evident însă că din contextul memoriului depus la instantă rezultă că autorul
exceptiei invocă cu privire la art. 44 alin. (2) numai teza întâi.
Textele
constitutionale invocate au următorul cuprins:
- Art.
1 alin. (5): “În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a
legilor este obligatorie.”;
- Art.
44 alin. (1) si (2) teza întâi: “(1) Dreptul de proprietate, precum si
creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor
drepturi sunt stabilite de lege.
(2)
Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent
de titular.”;
- Art.
73 alin. (1): “Parlamentul adoptă legi constitutionale, legi organice si
legi ordinare.”;
- Art.
76 alin. (1) si (2): “(1) Legile organice si hotărârile privind
regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majoritătii membrilor fiecărei
Camere.
(2)
Legile ordinare si hotărârile se adoptă cu votul majoritătii membrilor prezenti
din fiecare Cameră.”
Critica
de neconstitutionalitate se bazează pe sustinerea încălcării dreptului de
proprietate în situatia declansării procedurii falimentului, în conditiile în
care, totusi, debitorul are un patrimoniu suficient, precum si pe faptul că
procedura falimentului este reglementată prin textele unei legi ordinare, care
modifică astfel, în opinia autorului exceptiei, o lege organică - Codul de
procedură civilă - care reglementează materia executării silite.
Analizând
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile criticate au
mai format obiectul controlului de constitutionalitate exercitat de Curte. Prin
mai multe decizii Curtea a respins exceptiile de neconstitutionalitate având ca
obiect prevederile art. 29 sau ale art. 29 alin. 1 din Legea nr.
64/1995, republicată, cu modificările ulterioare. (A se vedea, de exemplu:
Decizia nr.
341 din 5 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 15 din 13 ianuarie 2003; Decizia nr.
60 din 11 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 217 din 2 aprilie 2003; Decizia nr.
245 din 10 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 548 din 30 iulie 2003; Decizia nr.
284 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 560 din 5 august 2003.) Prin deciziile nr.
60/2003, nr.
245/2003 si nr.
284/2003 Curtea Constitutională a retinut că textul criticat, art. 29 alin.
1 din Legea nr.
64/1995, republicată, nu încalcă prevederile art. 41 alin. (1) si (2) din
Constitutie [în prezent art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutia revizuită si
republicată].
În considerentele Deciziei nr. 245/2003 s-a retinut că “scopul legii privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului este, potrivit art. 2 din Legea nr. 64/1995, republicată, instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului în încetare de plăti, fie prin reorganizarea întreprinderii si activitătii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la acoperirea pasivului, fie prin faliment. Astfel, dispozitiile legii au fost instituite si pentru protejarea intereselor debitorului, având în vedere faptul că acesta este supus unei singure urmăriri silite, iar nu câte uneia sau mai multor executări silite efectuate de către fiecare creditor”. Totodată, Curtea a retinut că “procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 a fost instituită de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu si-a îndeplinit obligatiile de plată de bunăvoie, iar dreptul de proprietate si prerogativele sale, în special dreptul de dispozitie, trebuie exercitate în conditiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor. În acest sens, dispozitiile art. 1718 din Codul civil stabilesc, cu valoare de principiu, că patrimoniul unei persoane reprezintă gajul general al creditorilor acesteia pentru asigurarea îndeplinirii obligatiilor sale”.
De
asemenea, Curtea a retinut că, “în cazul în care creantele creditorilor au fost
acoperite în totalitate, se va proceda la închiderea procedurii falimentului
înainte ca bunurile din averea debitorului să fi fost lichidate în întregime”.
Curtea
nu poate retine nici sustinerea autorului exceptiei că textul criticat ar fi
neconstitutional, întrucât a fost modificat si completat prin Ordonanta
Guvernului nr.
38/2002, emisă în conditiile art. 114 alin. (1) din Constitutie [devenit
art. 115 alin. (1) în redactarea Constitutiei revizuite si republicate], care
nu putea abilita Guvernul decât pentru reglementarea în domenii care nu fac
obiectul legii organice, deoarece întreaga lege în discutie, dar si Ordonanta
Guvernului nr.
38/2002 cuprind norme de procedură (în cazul dat o procedură specială). Or,
potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie [fost art. 125 alin.
(3)], competenta instantelor si procedura de judecată sunt stabilite prin lege,
ceea ce înseamnă lege ordinară, iar nu lege organică, întrucât în sistemul
nostru constitutional domeniile pentru care se adoptă legi organice sunt
prevăzute expres în Constitutie [a se vedea în acest sens art. 73 alin. (3) si,
în special, lit. t) a acestui text].
În
ceea ce priveste invocarea, de către autorul exceptiei, a încălcării
dispozitiilor altor legi (Codul
de procedură civilă si Legea nr.
469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale),
Curtea retine că aceasta, chiar dacă ar fi reală, nu constituie o problemă de
constitutionalitate, ci o problemă de coordonare legislativă, de resortul
exclusiv al autoritătii legiuitoare.
Pe
baza considerentelor expuse, Curtea constată că este neîntemeiată si sustinerea
privind încălcarea dispozitiilor art. 1 alin. (5) din Constitutie, invocat, de
asemenea, întrucât nu s-a constatat încălcarea celorlalte texte constitutionale
invocate de autorul exceptiei.
Fată
de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată,
CURTEA
În
numele legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din Legea nr.
64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului,
republicată, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea
Comercială “Petroconstruct” - S.A. Arad în Dosarul nr. 3.427/2003 al
Tribunalului Arad - Sectia comercială si contencios administrativ.
Definitivă
si obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 4 martie 2004.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
ACTE
ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL AGRICULTURII,
PĂDURILOR, APELOR SI MEDIULUI
privind aprobarea
bugetelor de venituri si cheltuieli pe anul 2004 ale institutelor nationale de
cercetare-dezvoltare care functionează în coordonarea Ministerului
Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului
În conformitate cu
prevederile Ordonantei Guvernului nr.
57/2002 privind cercetarea stiintifică si dezvoltarea tehnologică, aprobată
si modificată prin Legea nr.
324/2003, si ale Legii nr.
292/2002 privind stabilirea modalitătii de aprobare a bugetelor de venituri
si cheltuieli ale institutelor nationale de cercetare-dezvoltare, în temeiul
prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
739/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii,
Pădurilor, Apelor si Mediului,
ministrul
agriculturii, pădurilor, apelor si mediului emite prezentul ordin.
Art.
1. - (1) Se aprobă bugetele de venituri si cheltuieli pe anul 2004 ale
institutelor nationale de cercetare-dezvoltare care functionează în coordonarea
Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului:
-
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Mediului -
I.C.I.M. Bucuresti;
-
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Marină “Grigore Antipa” -
I.N.C.D.M. Constanta;
-
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare “Delta Dunării” - I.N.C.D.D.D.
Tulcea.
(2)
Bugetele de venituri si cheltuieli ale institutelor sunt prezentate în anexele
nr. 1-3*) care fac parte integrantă din prezentul ordin.
Art.
2. - (1) Cheltuielile totale aferente veniturilor înscrise în bugetele de
venituri si cheltuieli prevăzute la art. 1 reprezintă limite maxime ce nu pot
fi depăsite decât în cazuri bine justificate si numai cu aprobarea Ministerului
Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului, cu avizul Ministerului Finantelor
Publice si al Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.
(2) În
cazul în care în executie se înregistrează depăsiri sau nerealizări de venituri
aprobate, institutele nationale de cercetare-dezvoltare vor efectua cheltuieli
în functie de realizarea veniturilor, cu încadrare în indicatorii de eficientă
aprobati.
Art.
3. - Nerespectarea prevederilor prezentului ordin atrage răspunderea
contraventională în conditiile legii.
Art.
4. - Directia generală buget finante va comunica bugetele de venituri si
cheltuieli institutelor sus-mentionate pentru ducerea la îndeplinire a
prevederilor acestora.
Art.
5. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
p.
Ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului,
Petre
Daea,
secretar
de stat
Bucuresti, 13 februarie 2004.
Nr. 118.
