MONITORUL
OFICIAL AL ROMANIEI
P
A R T E A I
Anul
172 (XVI) - Nr. 345 LEGI,
DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE
Marti, 20 aprilie 2004
SUMAR
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 91 din 4 martie 2004 referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989
Decizia nr. 92 din 4 martie 2004 referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989
HOTĂRÂRI
ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
557. - Hotărâre privind acordarea unor ajutoare de urgentă
558. - Hotărâre privind acordarea unor ajutoare financiare
Rectificări la:
-
Hotărârea Guvernului nr. 459/2004
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
4 martie 2004
referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989
Nicolae
Popa - presedinte
Costică
Bulai - judecător
Nicolae
Cochinescu - judecător
Constantin
Doldur - judecător
Kozsokár
Gábor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Serban
Viorel Stănoiu - judecător
Lucian
Stângu - judecător
Ioan
Vida - judecător
Florentina
Baltă - procuror
Maria
Bratu - magistrat-asistent
Pe rol
se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46
alin. (5) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Mircea Neicu si
Maria Ileana Aurelia Neicu în Dosarul nr. 7.169/2003 al Judecătoriei Sectorului
1 Bucuresti.
La
apelul nominal este prezentă Ana Ionescu, lipsind celelalte părti, fată de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Partea
prezentă solicită respingerea exceptiei.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca neîntemeiată,
invocând în acest sens jurisprudenta constantă a Curtii, prin care s-a
constatat constitutionalitatea textului criticat.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin
Încheierea din 26 septembrie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 7.169/2003, Judecătoria
Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Mircea Neicu
si Maria Ileana Aurelia Neicu.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii exceptiei sustin că textul legal criticat
îngrădeste dreptul la un proces echitabil, consacrat de prevederile art. 6 pct.
1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor
fundamentale, precum si de prevederile art. 20 alin. (2) si art. 51 din
Constitutie.
Instanta
de judecată consideră
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că prin regula
instituită de textul criticat se are în vedere tocmai asigurarea solutionării
într-un termen rezonabil a cauzelor.
În
acest fel nu poate fi vorba de o neconcordantă între pactele si tratatele
internationale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care
România este parte, si legile interne, sau de nerespectarea Constitutiei, a
suprematiei sale si a legilor.
Potrivit
dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată
presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru
a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate
ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr.
35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al
institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul,
în punctul său de
vedere, apreciază că textul de lege criticat nu încalcă dispozitiile
constitutionale. Este invocată jurisprudenta Curtii Constitutionale, care, în
acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, a statuat că
termenele de prescriptie, de decădere sau sanctiunile pentru nerespectarea
acestora, obligativitatea reprezentării de către un avocat în fata instantelor
judecătoresti superioare sunt numai câteva dintre exemplele care reprezintă
restrictii admise ale dreptului de acces la o instantă.
Avocatul
Poporului, în
punctul său de vedere, arată că exceptia de neconstitutionalitate este
neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii
prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din
Constitutie, republicată, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr.
47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu
care a fost sesizată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 46 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are
următorul continut:
- Art.
46 alin. (5): “Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de
nulitate, dreptul la actiune se prescrie în termen de un an de la data intrării
în vigoare a prezentei legi.”
Autorii
exceptiei sustin că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 20
alin. (2) si ale art. 51 din Constitutie, care, ulterior sesizării, a fost
modificată si completată prin Legea de revizuire a Constitutiei României nr.
429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din
29 octombrie 2003, republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din
Constitutie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31
octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor si dându-se textelor o nouă
numerotare. Astfel continutul art. 51 se regăseste în alin. (5) al art. 1.
Textele
constitutionale invocate de autorul exceptiei au următoarea redactare:
- Art.
1 alin. (5): “În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a
legilor este obligatorie.”;
- Art.
20 alin. (2): “Dacă există neconcordante între pactele si tratatele
privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte,
si legile interne, au prioritate reglementările internationale, cu exceptia
cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai
favorabile.”
De
asemenea, autorii exceptiei invocă în motivare si încălcarea art. 6 pct. 1 din
Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că
dispozitiile art. 46 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, de exemplu,
prin Decizia nr.
296 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 577 din 12 august 2003.
În
considerentele acestei decizii Curtea a retinut că institutia prescriptiei, în general,
si termenele în raport cu care îsi produce efectele aceasta nu pot fi
considerate ca îngrădiri ale accesului liber la justitie, finalitatea lor
fiind, dimpotrivă, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine,
indispensabil exercitării în conditii optime a acestui drept constitutional,
prevenindu-se eventualele abuzuri si limitându-se efectele perturbatoare asupra
stabilitătii si securitătii raporturilor juridice civile.
Cu
aceeasi ocazie Curtea a retinut că exercitarea unui drept de către titularul
său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu
respectarea anumitor exigente, cărora li se subsumează si instituirea unor
termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este
posibilă. Art. 46 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 recunoaste dreptul titularului la exercitarea actiunii în
constatarea nulitătii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor
preluate în mod abuziv si asigură posibilitatea de valorificare a acestuia în
cadrul unui termen impus de ratiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor
stări de incertitudine prelungite în ceea ce priveste raporturile juridice
civile, precum si de asigurarea stabilitătii si securitătii acestora, cu atât
mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.
Si, în
sfârsit, Curtea a retinut că imprescriptibilitatea unor drepturi, consfintită,
în anumite cazuri, cu titlu de principiu în legislatia civilă, nu este
consacrată ca atare de Constitutie. Asa fiind, legiuitorul poate, în
considerarea unor ratiuni majore, să deroge de la acest principiu, asa cum a
procedat prin norma dedusă controlului, fără a îndreptăti calificarea
reglementării respective ca fiind neconstitutională.
Solutia
adoptată, ca si considerentele pe care aceasta se întemeiază îsi mentin
valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu au apărut împrejurări noi care
să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această
materie.
În
ceea ce priveste sustinerea potrivit căreia textul criticat încalcă prevederile
art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale, în jurisprudenta sa Curtea a statuat că în practica
Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a subliniat constant că această cerintă
nu se analizează în abstract, ci se raportează la fiecare caz, tinându-se seama
de durata procedurii, de natura pretentiilor, de complexitatea procesului, de
comportamentul autoritătilor si al părtilor, de dificultatea dezbaterilor, de
aglomerarea rolului instantei, de exercitarea căilor de atac etc.
De
aceea, Curtea constată că textul criticat are în vedere tocmai celeritatea
solutionării procesului, satisfăcând astfel cerinta solutionării într-un termen
rezonabil.
Pentru
considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1)
lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată,
CURTEA
În
numele legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Mircea Neicu si
Maria Ileana Aurelia Neicu în Dosarul nr. 7.169/2003 al Judecătoriei Sectorului
1 Bucuresti.
Definitivă
si obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 4 martie 2004.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria
Bratu
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
4 martie 2004
referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada
6 martie 1945-22 decembrie 1989
Nicolae
Popa - presedinte
Costică
Bulai - judecător
Nicolae
Cochinescu - judecător
Constantin
Doldur - judecător
Kozsokár
Gábor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Serban
Viorel Stănoiu - judecător
Lucian
Stângu - judecător
Ioan
Vida - judecător
Florentina
Baltă - procuror
Maria
Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin.
(2) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Liudmila Cernea,
Marioara Nicorescu si Ecaterina Doicescu în Dosarul nr. 1.821/2003 al Curtii de
Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.
La
apelul nominal este prezent Gabriel Catrinescu, prin avocat Dumitru Florescu,
lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza
fiind în stare de judecată, partea prezentă, prin avocat, solicită respingerea
exceptiei, arătând că asupra constitutionalitătii art. 46 alin. (2) din Legea nr.
10/2001 Curtea Constitutională s-a pronuntat prin mai multe decizii,
stabilind că dispozitiile acestui articol sunt constitutionale.
Mentionează
în acest sens Decizia nr.
69/2003, prin care Curtea a retinut că, prin consacrarea bunei-credinte ca
o cauză de asanare a nulitătii absolute a actelor de înstrăinare a imobilelor
preluate fără titlu valabil, legiuitorul a înteles ca în conflictul de interese
legitime dintre adevăratul proprietar si subdobânditorul de bună-credintă al
bunului său imobil să fie preferat cel din urmă. Această solutie se întemeiază
pe principiul validitătii aparentei în drept. Arată că, de altfel, în spetă,
statul a dobândit cu titlu valabil dreptul de proprietate asupra imobilului.
Ceea ce urmăreste de fapt autorul exceptiei prin ridicarea acesteia este
discutarea constitutionalitătii Decretului nr. 92/1950 si implicit a măsurii
nationalizării, lucru inadmisibil în raport cu prevederile Constitutiei si ale
Legii nr.
47/1992.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată,
invocând în acest sens jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale în
materie.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin
Încheierea din 12 septembrie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 1.821/2003, Curtea
de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Liudmila Cernea,
Marioara Nicorescu si Ecaterina Doicescu.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că textul legal criticat vine în contradictie cu
dispozitiile art. 20 alin. (2) din Constitutie si cu dispozitiile art. 1 din
primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale, deoarece prin dispozitiile legale criticate se
“legiferează o nouă nationalizare”, dându-se prioritate actelor de cumpărare
încheiate de chiriasi.
Instanta
de judecată apreciază
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece este vorba
despre o lege specială ce reglementează raporturile juridice pentru imobilele
preluate de stat în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în
cauză nefiind contestat dreptul de proprietate, iar scopul final al legii fiind
doar modul de despăgubire.
Potrivit
prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată
presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul
apreciază că
textul de lege criticat nu încalcă dispozitiile art. 20 alin. (2), arătând că,
sub acest aspect, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr.
191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr.
69 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, Decizia nr.
71 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, si Decizia nr.
72 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 180 din 21 martie 2003.
Avocatul
Poporului face referire
la jurisprudenta Curtii Constitutionale, apreciind că exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii
prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din
Constitutie, republicată, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23
din Legea nr.
47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu
care a fost sesizată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 46 alin. (2)
din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are
următorul continut:
- Art.
46 alin. (2): “Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în
cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu
valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a
fost încheiat cu bună-credintă.”
Autorii
exceptiei sustin că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 20
alin. (2) din Constitutie, care, ulterior sesizării, a fost modificată si
completată prin Legea de revizuire a Constitutiei României nr.
429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din
29 octombrie 2003, republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din
Constitutie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31
octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor si dându-se textelor o nouă
numerotare.
Textul
constitutional invocat are următoarea redactare:
- Art.
20 alin. (2): “Dacă există neconcordante între pactele si tratatele
privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte,
si legile interne, au prioritate reglementările internationale, cu exceptia
cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai
favorabile.”
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra constitutionalitătii
dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr.
10/2001 s-a mai pronuntat, de exemplu prin Decizia nr.
191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr.
69 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, Decizia nr.
72 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 180 din 21 martie 2003, si Decizia nr.
185 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 531 din 24 iulie 2003.
Cu
acest prilej Curtea Constitutională a constatat că ocrotirea interesului
dobânditorului de bună-credintă a fost determinată de ratiuni care vizează
asigurarea securitătii circuitului civil si stabilitatea raporturilor civile.
Ne aflăm în prezenta unei erori comune a dobânditorilor cu privire la calitatea
de proprietar a statului, eroare ce îndreptăteste o largă prezumtie de
bună-credintă a acestora, întrucât această eroare comună s-a bazat pe
autoritatea unui act legislativ. Astfel fiind, nu poate fi decât de
bună-credintă cel ce se întemeiază pe o dispozitie a legii. Solutiile adoptate,
ca si considerentele pe care acestea se întemeiază îsi mentin valabilitatea si
în cauza de fată, întrucât nu au fost invocate împrejurări noi care să
determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie.
Fată
de cele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constitutie, republicată, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată,
CURTEA
În
numele legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionaliate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Liudmila Cernea,
Marioara Nicorescu si Ecaterina Doicescu în Dosarul nr. 1.821/2003 al Curtii de
Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.
Definitivă
si obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 4 martie 2004.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
HOTĂRÂRI
ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
GUVERNUL
ROMÂNIEI
privind acordarea unor
ajutoare de urgentă
În temeiul art. 108
din Constitutia României, republicată, si al art. 28 alin. (1) din Legea nr.
416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările si completările
ulterioare,
Guvernul
României adoptă
prezenta hotărâre.
Articol
unic. - Se aprobă acordarea unor ajutoare de urgentă în valoare totală de 1.122
milioane lei, din creditele bugetare aprobate cu această destinatie în bugetul
Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei pe anul 2004, familiilor
prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru
refacerea locuintelor distruse de incendii si intemperii.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN
NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul
muncii, solidaritătii sociale si familiei,
Elena
Dumitru
Ministrul
finantelor publice,
Mihai
Nicolae Tănăsescu
Bucuresti, 15 aprilie 2004.
Nr. 557.
privind acordarea unor
ajutoare financiare
În
temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 5 alin. (1)
lit. e) si alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
118/1999 privind înfiintarea si utilizarea Fondului national de
solidaritate, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.
366/2001, cu modificările ulterioare,
Guvernul
României adoptă
prezenta hotărâre.
Articol
unic. - Se aprobă acordarea unor ajutoare financiare în sumă totală de 6.345,1
milioane lei, din creditele bugetare aprobate cu această destinatie în bugetul
Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei pe anul 2004, familiilor
si persoanelor singure din judetele Alba, Arad, Arges, Bacău, Bihor, Botosani,
Bistrita-Năsăud, Brăila, Brasov, Buzău, Călărasi, Caras-Severin, Covasna,
Constanta, Dâmbovita, Dolj, Galati, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara,
Ialomita, Iasi, Ilfov, Mures, Neamt, Prahova, Sibiu, Suceava, Vaslui, Vâlcea,
Vrancea, Teleorman, Timis, Tulcea si municipiul Bucuresti, prevăzute în anexa
care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN
NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul
muncii, solidaritătii sociale si familiei,
Elena
Dumitru
Ministrul
finantelor publice,
Bucuresti, 15 aprilie 2004.
Nr. 558.
ANEXĂ*)
La
Hotărârea Guvernului nr.
459/2004 privind desemnarea Serviciului de Telecomunicatii Speciale ca furnizor
de servicii de telecomunicatii necesare sistemului informatic unic integrat al
Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si furnizorilor săi de servicii
medicale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 16
aprilie 2004, se face următoarea rectificare:
- la
art. 2 alin. (1), în loc de: “... un contract de furnizare de servicii
medicale.” se va citi: “... un contract de furnizare de servicii.”
