MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 367         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 27 aprilie 2004

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

59. - Lege privind ratificarea Acordului dintre Republica Austria, Republica Bulgaria, Republica Croatia, Republica Cehă, Republica Ungară, Republica Polonă, România, Republica Slovacă si Republica Slovenia pentru promovarea cooperării în domeniul învătământului superior în cadrul Programului de schimburi pentru studii universitare în Europa Centrală (CEEPUS II), semnat la Zagreb la 9 martie 2003

 

Acord între Republica Austria, Republica Bulgaria, Republica Croatia, Republica Cehă, Republica Ungară, Republica Polonă, România, Republica Slovacă si Republica Slovenia pentru promovarea cooperării în domeniul învătământului superior în cadrul Programului de schimburi pentru studii universitare în Europa Centrală (CEEPUS II)

 

160. - Decret pentru promulgarea Legii privind ratificarea Acordului dintre Republica Austria, Republica Bulgaria, Republica Croatia, Republica Cehă, Republica Ungară, Republica Polonă, România, Republica Slovacă si Republica Slovenia pentru promovarea cooperării în domeniul învătământului superior în cadrul Programului de schimburi pentru studii universitare în Europa Centrală (CEEPUS II), semnat la Zagreb la 9 martie 2003

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 122 din 16 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 139 din 23 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330-3304 din Codul de procedură civilă si a dispozitiilor art. II alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

Decizia nr. 148 din 25 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 139 alin. 34 din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

234. - Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale privind aprobarea documentelor de însotire a transporturilor de produse vitivinicole si evidentelor obligatorii în sectorul vitivinicol

 

DECIZII ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

77. - Decizie cu privire la concentrarea economică realizată prin achizitionarea de către LNM HOLDINGS NV a pachetului majoritar de actiuni al Polskie Huty Stali Spolka Akcyjna din Republica Polonă

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind ratificarea Acordului dintre Republica Austria, Republica Bulgaria, Republica Croatia, Republica Cehă, Republica Ungară, Republica Polonă, România, Republica Slovacă si Republica Slovenia pentru promovarea cooperării în domeniul învătământului superior în cadrul Programului de schimburi pentru studii universitare în Europa Centrală (CEEPUS II), semnat la Zagreb la 9 martie 2003

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - Se ratifică Acordul dintre Republica Austria, Republica Bulgaria, Republica Croatia, Republica Cehă, Republica Ungară, Republica Polonă, România, Republica Slovacă si Republica Slovenia pentru promovarea cooperării în domeniul învătământului superior în cadrul Programului de schimburi pentru studii universitare în Europa Centrală (CEEPUS II), semnat la Zagreb la 9 martie 2003.

Art. 2. - Categoriile de cheltuieli ocazionate de aplicarea acordului prevăzut la art. 1, în conditii de reciprocitate, vor fi stabilite ulterior printr-o hotărâre a Guvernului si se vor asigura din fondurile de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educatiei, Cercetării si Tineretului.

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 17 februarie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 8 martie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Bucuresti, 24 martie 2004.

Nr. 59.

 

 

ACORD

între Republica Austria, Republica Bulgaria, Republica Croatia, Republica Cehă, Republica Ungară, Republica Polonă, România, Republica Slovacă si Republica Slovenia pentru promovarea cooperării în domeniul învătământului superior în cadrul Programului de schimburi pentru studii universitare în Europa Centrală (CEEPUS II)*)

 

Republica Austria, Republica Bulgaria, Republica Croatia, Republica Cehă, Republica Ungară, Republica Polonă, România, Republica Slovacă si Republica Slovenia, denumite în continuare părti contractante,

au convenit următoarele:


*) Traducere.

 

ARTICOLUL 1

 

În contextul implementării programului CEEPUS II va fi promovată cooperarea dintre părtile contractante în domeniul învătământului superior, în special cooperarea si mobilitatea interuniversitară.

Actiunile programului CEEPUS II sunt prezentate în anexa nr. I care face parte integrantă din prezentul acord.

 

ARTICOLUL 2

 

(1) Pentru scopul prezentului acord, termenul universitate se aplică unei institutii de învătământ superior, recunoscută de autoritătile competente ale părtii contractante ca apartinând sistemului său de învătământ superior.

Fiecare parte contractantă va prezenta anual o listă cu universitătile eligibile pentru participarea la programul CEEPUS II.

(2) Pentru scopul prezentului acord, termenul an universitar se aplică perioadei de la 1 septembrie până la 31 august a anului următor.

(3) Studentii înmatriculati în universităti, indiferent de domeniul de studiu, sunt eligibili pentru a beneficia de sprijin în cadrul programului CEEPUS II, incluzând studiile de doctorat sau postuniversitare, dacă dovedesc că perioada studiilor sau a pregătirii profesionale, realizată în concordantă cu prezentul acord, la o universitate sau institutie gazdă, al cărei curriculum este compatibil cu cel al universitătii trimitătoare, reprezintă o parte a studiilor universitare ale studentului sau studentei respective.

În plus, programul CEEPUS II va sprijini mobilitatea cadrelor didactice din universităti în scopul promovării cooperării internationale interuniversitare si pentru a spori dimensiunea central-europeană a curriculei universitare.

Programul CEEPUS II nu va dezvolta activităti de cercetare si dezvoltare tehnologică.

 

ARTICOLUL 3

 

(1) Un comitet mixt al ministrilor, fiecare dintre ei reprezentând una dintre părtile contractante, este constituit prin prezentul acord. Comitetul mixt al ministrilor va fi răspunzător pentru toate etapele si deciziile necesare pentru asigurarea implementării si promovării programului CEEPUS II si pentru aprobarea rapoartelor de evaluare si restructurare a programului.

(2) Comitetul mixt al ministrilor se va reuni cel putin o dată pe an. Ministrii care nu pot participa la reuniune vor fi reprezentati de înalti functionari oficiali. Comitetul mixt al ministrilor poate stabili o listă de înalti functionari, care să decidă pentru acele probleme pentru care Comitetul mixt al ministrilor i-a autorizat, în vederea pregătirii următoarei întruniri a Comitetului mixt al ministrilor.

(3) Comitetul mixt al ministrilor îl va alege pe unul dintre membrii săi ca presedinte, pentru o perioadă de un an.

(4) Comitetul mixt al ministrilor va depune toate eforturile pentru a ajunge, prin consens, la un acord privind toate deciziile menite să asigure implementarea si promovarea programului prevăzut în anexa nr. I. În cazul în care consensul nu poate fi realizat, problema va face obiectul unei decizii luate cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor Comitetului mixt al ministrilor prezenti si votanti.

(5) În legătură cu bugetul anual al tuturor părtilor contractante si cu cota lor de participare, respectiv numărul lunilor/bursă pe an universitar, pentru a facilita realizarea actiunilor cuprinse în anexa nr. I, fiecare parte contractantă îsi va asuma un angajament. Comitetul mixt al ministrilor va lua în unanimitate o decizie finală privind totalitatea angajamentelor.

 

ARTICOLUL 4

 

(1) Toate deciziile privind selectia proiectelor cuprinse în anexa nr. I (actiunile 1-3) vor fi luate de către Comitetul mixt al ministrilor sau de un grup de înalti functionari oficiali, conform prevederilor art. 3. Cadre universitare sau alti experti vor fi consultati pentru a sprijini procesul de selectie.

(2) După intrarea în vigoare a prezentului acord, fiecare parte contractantă va nominaliza un oficiu national CEEPUS, cu următoarele responsabilităti, notificând această măsură Comitetului mixt al ministrilor:

- popularizarea, în scopul promovării programului, în strânsă legătură cu Oficiul Central CEEPUS si cu celelalte oficii nationale CEEPUS;

- primirea candidaturilor;

- pregătirea acordării burselor pentru solicitanti;

- asigurarea unui loc de studiu pentru beneficiarii burselor;

- acordarea burselor (conform prevederilor anexei nr. I, actiunea 4);

- organizarea plătii burselor;

- primirea rapoartelor;

- realizarea evaluării nationale a programului;

- rapoartele anuale.

Fiecare parte contractantă va lua măsuri pentru ca oficiul său national CEEPUS să aibă la dispozitie toate mijloacele necesare care să-i permită îndeplinirea în bune conditii a atributiilor sale.

 

ARTICOLUL 5

 

(1) Oficiul Central CEEPUS va fi stabilit la Viena. Oficiul Central CEEPUS va avea capacitatea legală necesară pentru exercitarea functiilor sale. Oficiul Central CEEPUS, personalul său si reprezentantii părtilor contractante la Oficiul Central CEEPUS vor beneficia de privilegiile si imunitătile care sunt necesare pentru functiile respective.

(2) Secretarul general al Oficiului Central CEEPUS va fi ales pentru o perioadă de 5 ani, cu o majoritate de două treimi, de către Comitetul mixt al ministrilor, la propunerea Republicii Austria. Secretarul general poate fi revocat înainte de termen prin decizia unanimă a Comitetului mixt al ministrilor.

(3) Infrastructura necesară, incluzând salariile secretarului general si ale personalului Oficiului Central CEEPUS, va fi finantată de către Republica Austria.

Fiecare parte contractantă este îndreptătită să trimită, suplimentar, personal la Oficiul Central CEEPUS, pe cheltuiala proprie.

Secretarul general poate stabili normele de procedură ale Oficiului Central CEEPUS, notificând aceasta Comitetului mixt al ministrilor.

(4) Oficiul Central CEEPUS va îndeplini numai functia de coordonare si de evaluare, în timp ce părtile contractante vor avea puteri depline asupra bugetului lor national destinat mobilitătii si actiunilor de schimburi cuprinse în anexa nr. I.

(5) În plus, Oficiul Central CEEPUS:

- va răspunde de dezvoltarea unei strategii comune de relatii publice privind programul CEEPUS II si va oferi consultantă părtilor contractante în legătură cu publicatiile informative;

- va publica informatii privind universitătile părtilor contractante, în scopul promovării mobilitătii universitare între acestea;

- îsi va asuma răspunderea pentru pregătirea unui raport anual si pentru realizarea unei evaluări generale a programului CEEPUS II;

- va face propuneri pentru dezvoltarea viitoare a programului CEEPUS II;

- se va ocupa de pregătirea si organizarea reuniunilor Comitetului mixt al ministrilor, precum si de întocmirea minutelor acestor reuniuni;

- va sprijini, la cerere, implementarea deciziilor luate de Comitetul mixt al ministrilor.

 

ARTICOLUL 6

 

(1) Părtile contractante vor depune toate eforturile pentru a evita orice restrictii privind libera circulatie si rezidenta participantilor la actiunile de mobilitate cuprinse în prezentul acord.

(2) Părtile contractante au convenit să ia măsurile pe care le consideră adecvate, în conformitate cu legislatia natională, astfel încât să fie eliminate toate obstacolele de ordin administrativ sau financiar si obtinerea vizei si/sau a permisului de rezidentă de către beneficiarii de bursă CEEPUS II.

 

ARTICOLUL 7

 

(1) Prezentul acord va rămâne în vigoare pentru o perioadă de 5 ani. El poate fi reînnoit pentru o nouă perioadă, conform întelegerii dintre părtile contractante. O revizuire a prezentului acord poate avea loc înainte de încheierea celui de-al treilea an universitar după intrarea în vigoare a acestuia. Această revizuire va avea la bază o evaluare generală a programului CEEPUS II.

(2) Orice parte contractantă poate solicita în orice moment revizuirea prezentului acord. În acest scop se va înainta o cerere scrisă presedintelui Comitetului mixt al ministrilor si celorlalte părti contractante. Toate deciziile privind revizuirea prezentului acord vor fi luate pe baza deciziei unanime a Comitetului mixt al ministrilor.

 

ARTICOLUL 8

 

(1) Prezentul acord va fi deschis pentru semnare la Zagreb, Croatia, pe durata zilei de 9 martie 2003, de către Republica Austria, Republica Bulgaria, Republica Croatia, Republica Cehă, Republica Ungară, Republica Polonă, România, Republica Slovacă si Republica Slovenia. Ulterior, acesta va fi deschis pentru aderare.

(2) Prezentul acord, precum si amendamentele la acesta vor fi supuse aprobării de către părtile contractante, iar documentele aprobate vor fi depozitate la Ministerul Educatiei din Republica Ungară, care va fi denumit în acest acord depozitar.

(3) Prezentul acord va intra în vigoare începând cu prima zi a celei de-a treia luni care urmează depunerii documentelor de aprobare de către cel putin 3 părti contractante.

(4) Orice stat care nu a fost mentionat în paragraful (1) poate adera pe baza unei invitatii unanime a Comitetului mixt al ministrilor. Orice stat care doreste să devină parte contractantă poate notifica în scris depozitarului intentia sa.

(5) Depozitarul va informa toate părtile contractante despre notificările si documentele de aprobare primite.

(6) Pentru orice stat care a devenit parte contractantă după intrarea în vigoare a prezentului acord, participarea la activitătile programului CEEPUS II cuprinse în anexa nr. I va avea loc în conformitate cu prevederile adoptate în unanimitate de către Comitetul mixt al ministrilor.

 

ARTICOLUL 9

 

Orice parte contractantă se poate retrage din prezentul acord în orice moment, adresând o notificare scrisă depozitarului. O astfel de retragere îsi va produce efectul după expirarea a cel putin 6 luni de la data primirii de către depozitar a notificării de retragere; totusi Comitetul mixt al ministrilor poate stabili o perioadă mai mare de 6 luni, dar mai mică de 12 luni, pentru intrarea în vigoare a retragerii notificate.

 

ARTICOLUL 10

 

(1) Orice diferend între două sau mai multe părti contractante ori între oricare dintre acestea si Oficiul Central CEEPUS privind interpretarea sau aplicarea prezentului acord sau a anexei nr. I, care nu poate fi

solutionat de către Comitetul mixt al ministrilor, va fi supus arbitrajului, la cererea oricărei părti aflate în litigiu.

(2) Tribunalul arbitral va fi alcătuit din 3 membri.

Fiecare parte aflată în litigiu va nominaliza un arbitru; primii 2 arbitri îl vor nominaliza pe un al treilea, care va fi presedintele tribunalului arbitral.

(3) Tribunalul arbitral îsi va stabili sediul si propriile reguli de procedură.

(4) Decizia tribunalului arbitral va fi luată de către majoritatea membrilor săi, nefiind admisă abtinerea de la vot. Această decizie va fi definitivă si obligatorie pentru toate părtile aflate în litigiu, fără drept de apel. Părtile se vor supune verdictului fără întârziere. În cazul unui diferend referitor la sensul sau scopul prezentului acord, tribunalul arbitral îl va interpreta, la cererea oricărei părti aflate în litigiu.

 

ARTICOLUL 11

 

Originalul prezentului acord, al cărui text în limba engleză este autentic, va fi păstrat de către depozitar.

Subsemnatii, având deplină împuternicire în acest sens, am semnat prezentul acord.

Semnat la Zagreb, Croatia, la data de 9 martie 2003

 

Pentru Republica Austria,

Barbara Weitgruber

Pentru Republica Polonă,

Tomasz Goban-Klas

Pentru Republica Bulgaria,

Vladimir Atanassov

Pentru România,

Radu Mircea Damian

Pentru Republica Croatia,

Gvozden Flego

Pentru Republica Slovacă,

Ian Petrik

Pentru Republica Cehă,

Petr Kolar

Pentru Republica Slovenia,

Luc˙ka Lorber

Pentru Republica Ungară,

Peter Medgyes

 

 

ANEXA Nr. I

 

CEEPUS II

 

Părtile contractante vor dezvolta si vor promova o retea universitară în Europa Centrală, alcătuită din diverse retele individuale. Obiectivele acestei retele sunt încurajarea mobilitătii academice, în special mobilitatea studentilor, în Europa Centrală, promovarea cooperării dintre universitătile din Europa Centrală, precum si initierea de programe comune care să conducă la specializări certificate de diplome duble sau diplome cu antet comun.

Toate actiunile CEEPUS II, cu exceptia mobilitătilor efectuate în afara retelelor, vor fi realizate în cadrul retelelor CEEPUS II descrise în actiunea 1.

Programul CEEPUS II va acorda prioritate retelelor a căror activitate vizează dezvoltarea programelor de studii comune sau care îsi propun dezvoltarea de noi programe de studii comune. Comitetul mixt al ministrilor va monitoriza progresele obtinute în cadrul Procesului Bologna în acest sens si va adapta prioritătile programului CEEPUS II în conformitate cu acestea.

Actiunea 1: Înfiintarea si functionarea unei retele universitare în Europa Centrală

(1) O retea va cuprinde cel putin trei universităti, două dintre ele apartinând diferitelor părti contractante, desi retelele a căror activitate vizează dezvoltarea de programe de studii comune pot fi formate doar din două universităti ale diferitelor părti contractante pentru o fază initială, a cărei durată urmează a fi stabilită de către Comitetul mixt al ministrilor. Totusi prioritate vor avea retelele constând în mai mult de două universităti ale diferitelor părti contractante.

(2) Orice universitate care doreste să facă parte dintr-o retea CEEPUS II trebuie să îndeplinească următoarele conditii:

a) perioadele de studii si/sau de pregătire practică efectuate la o universitate si/sau la o institutie participantă vor fi recunoscute în întregime de către institutiile partenere;

b) se va urmări realizarea recunoasterii reciproce a studiilor în cadrul retelei. Pentru aceasta se vor aplica Sistemul european de credite transferabile (ECTS) sau alte sisteme compatibile. În cazul studentilor care lucrează la o teză sau dizertatie, acest sistem se poate înlocui printr-o declaratie a ambilor coordonatori, de la universitatea gazdă si de la cea trimitătoare, prin care se certifică faptul că stagiul de studii în străinătate se desfăsoară în vederea realizării tezei, respectiv a dizertatiei;

c) în vederea facilitării mobilitătii studentilor, cursurile si/sau prelegerile CEEPUS II se vor desfăsura, de asemenea, în limba engleză, germană sau franceză.

Părtile contractante au convenit asupra promovării de cursuri de limbi străine aplicate prin acordarea de luni bursă în vederea organizării de cursuri pregătitoare de limbi străine aplicate în limba engleză, germană sau franceză, oferite de către retele. Cursuri aditionale de limbă, în limba tării gazdă, pot fi oferite în cazul în care există această posibilitate;

d) studentul care efectuează stagii de studii în cadrul programului CEEPUS II va fi scutit de orice taxă de înscriere si/sau de scolarizare.

Actiunea 2: Cursuri intensive

Părtile contractante convin să organizeze cursuri intensive care să îndeplinească următoarele conditii:

1. să atragă participanti din cât mai multe părti contractante posibil, inclusiv din tara gazdă. Participantii sunt denumiti studenti si/sau lectori, profesori invitati si cadre didactice;

2. să fie clasificate în:

a) cursuri de vară, cu durata de cel putin 10 zile lucrătoare, cu o tematică specifică si care să asigure obtinerea de credite;

b) cursuri de pregătire intensivă, cu o durată de cel putin 10 zile lucrătoare, pentru cadrele didactice tinere;

3. Congrese sau evenimente similare sunt excluse.

Actiunea 3: Excursii studentesti

Părtile contractante convin să organizeze excursii studentesti, cu conditia ca aceste excursii să asigure obtinerea de credite si:

1. să servească unui scop stiintific/artistic si să folosească o parte specifică a infrastructurii tării gazdă; sau

2. să servească unui scop stiintific/artistic si să fie organizate în comun.

Actiunea 4: Sprijinul financiar acordat pentru asigurarea mobilitătii studentilor si profesorilor

(1) Părtile contractante convin să acorde burse individuale studentilor participanti la activitătile CEEPUS II descrise în actiunile 1-3.

(2) Suport financiar va fi, de asemenea, acordat lectorilor, profesorilor invitati si cadrelor didactice, cu conditia ca acestia să contribuie la cooperarea universitară transnatională si/sau la stabilirea unor măsuri de pregătire profesională corespunzătoare. Lectorii, profesorii invitati si cadrele didactice vor îndeplini o normă de predare de cel putin 6 ore pe săptămână la universitatea gazdă.

(3) Burse vor fi acordate, de asemenea, studentilor si absolventilor pentru pregătirea practică într-o întreprindere comercială, unitate de cercetare sau institutie guvernamentală din tara gazdă, cu conditia realizării unui proiect bine definit si structurat.

(4) Bursele pentru studenti pentru activitătile obisnuite de semestru se vor acorda pentru o perioadă de cel putin 3 luni si de cel mult 10 luni. Stagii mai scurte vor fi permise doar pentru studentii care lucrează în vederea realizării unei teze sau dizertatii.

(5) Bursele CEEPUS II pot fi acordate, de asemenea, studentilor înscrisi la o universitate CEEPUS II eligibilă si pentru care s-au făcut aranjamente speciale pentru studii, în afara unei retele CEEPUS II (freemovers).

(6) Bursele CEEPUS II sunt burse “comprehensive”, respectiv burse menite să acopere costul întretinerii, cheltuielile pentru taxele de laborator conform uzantei din tara gazdă, de cazare si asigurare medicală de bază, pe durata sederii în tara gazdă. Bursele CEEPUS II vor fi acordate în functie de costurile de întretinere din tara respectivă si vor fi protejate împotriva inflatiei.

(7) Întrucât nu constituie un transfer de fonduri, bursele CEEPUS II vor fi achitate de către tara gazdă, cu exceptia cheltuielilor de transport, care vor fi plătite de către tara de origine a solicitantului.

(8) Valoarea nominală a bursei CEEPUS II defineste “o lună bursă”. Toate părtile contractante vor anunta cotele lor pentru anul următor de studii la interval de un an. Minimul obligatoriu este de 100 luni bursă.

(9) Din programul CEEPUS II nu se suportă costuri suplimentare sau cheltuieli legate de scopuri de ordin organizatoric.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind ratificarea Acordului dintre Republica Austria, Republica Bulgaria, Republica Croatia, Republica Cehă, Republica Ungară, Republica Polonă, România, Republica Slovacă si Republica Slovenia pentru promovarea cooperării în domeniul învătământului superior în cadrul Programului de schimburi pentru studii universitare în Europa Centrală (CEEPUS II), semnat la Zagreb la 9 martie 2003

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind ratificarea Acordului dintre Republica Austria, Republica Bulgaria, Republica Croatia, Republica Cehă, Republica Ungară, Republica Polonă, România, Republica Slovacă si Republica Slovenia pentru promovarea cooperării în domeniul învătământului superior în cadrul Programului de schimburi pentru studii universitare în Europa Centrală (CEEPUS II), semnat la Zagreb la 9 martie 2003, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 23 martie 2004.

Nr. 160.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 122

din 16 martie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Dana Titian - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Gian Siro Lupato si Societatea Comercială “LUPATO” - S.R.L. în Dosarul nr. 975/C/2003 al Judecătoriei Galati.

La apelul nominal se prezintă autorii exceptiei, reprezentati prin avocat, precum si părtile Societatea Comercială “PERO GROUP” - S.R.L. si Regia Autonomă “Administratia Zonei Libere” din Galati, lipsind partea Ramona Gaspar, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul autoarelor exceptiei sustine neconstitutionalitatea textului de lege criticat, arătând că, împrejurarea că acesta instituie un termen pentru introducerea contestatiei la executare numai pentru tertele persoane care pretind că au un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, impune concluzia că tertii care au doar un drept de creantă împotriva debitorului nu pot formula contestatie, asa încât li se încalcă dreptul de proprietate consacrat de dispozitiile art. 44 din Constitutie, republicată.

Se apreciază că, prin interpretarea care se dă textului, se restrânge sfera persoanelor care au calitatea procesuală activă de a formula contestatie la executare, ceea ce este de natură a aduce atingere liberului acces la justitie.

Societatea Comercială “PERO GROUP” - S.R.L. consideră exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu îngrădeste nici un drept procesual si nu încalcă drepturi, libertăti sau interese legitime.

Regia Autonomă “Administratia Zonei Libere” din Galati apreciază că dispozitiile criticate nu contravin art. 21 si art. 44 din Constitutie, republicată, deoarece nu exclud de la exercitarea drepturilor procesuale nici o categorie sau grup social, ci, dimpotrivă, au ca scop instaurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în conditii optime a drepturilor constitutionale, prevenind eventualele abuzuri si insecuritatea raporturilor juridice civile.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale referitoare la liberul acces la justitie si la garantarea dreptului de proprietate privată, întrucât art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă se referă doar la termenul de introducere a contestatiei la executare, iar nu la sfera persoanelor care au dreptul de a formula această contestatie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 4 noiembrie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 975/C/2003, Judecătoria Galati a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Gian Siro Lupato si Societatea Comercială “LUPATO” - S.R.L.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că prin reglementarea art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă se îngrădeste posibilitatea tertilor prejudiciati prin modul în care s-a desfăsurat o anumită procedură de executare silită, de a promova contestatie la executare, cu exceptia celor care sunt titulari ai unui drept de proprietate ori ai unui alt drept real asupra bunului urmărit.

Mai mult, se apreciază că, spre deosebire de tertii titulari de drepturi reale, cărora art. 401 alin. 3 din Codul de procedură civilă le recunoaste explicit posibilitatea de a apela la actiunile si cererile de drept comun atunci când a fost depăsit termenul de introducere a contestatiei la executare, celelalte categorii de terti sunt lipsite si de o astfel de posibilitate.

În concluzie, se constată că textul de lege criticat nu se limitează la a restrânge accesul liber la justitie, ci lezează însăsi esenta acestui drept fundamental pentru o anumită categorie de persoane.

Judecătoria Galati apreciază că prevederile art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt constitutionale, întrucât liberul acces la justitie semnifică posibilitatea justitiabililor de a avea acces la mijloacele procedurale prevăzute de lege si trebuie interpretat în mod general, principal, iar nu în sens particular, referitor la o anumită procedură.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul arată că tertii pot utiliza calea procedurală a contestatiei la executare numai în măsura în care au fost vătămati prin actele sau măsurile de executare silită, interesul reprezentând o conditie generală a exercitării oricărei căi de atac si a îndeplinirii oricărui act de procedură. Asa fiind, dispozitia legală criticată nu aduce atingere accesului liber la justitie, ci, dimpotrivă, constituie o expresie a aplicării acestui principiu.

Pe de altă parte, procedura de solutionare a contestatiei la executare, incluzând si termenul de exercitare si subiectele acesteia, se întemeiază pe dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicată, care prevăd competenta legiuitorului de a reglementa în acest domeniu.

Avocatul Poporului constată că dispozitiile art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu contravin principiului liberului acces la justitie, ci, dimpotrivă, îl confirmă. Astfel, tertii vătămati prin executare, precum si orice alte persoane interesate sau vătămate prin executare, indiferent dacă sunt sau nu titulari ai unui drept de proprietate, ori ai unui alt drept real, pot să-si valorifice pretentiile asupra bunului supus urmăririi în cadrul contestatiei la executare.

În consecintă, se apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia României, republicată, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă, asa cum a fost modificat si completat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000.

Textul legal criticat are următorul continut:

- Art. 401 alin. 2: “Contestatia prin care o tertă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului”.

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutia României, republicată, care au următorul continut:

- Art. 21 alin. (1) si (2): “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că, potrivit prevederilor legale cuprinse în art. 399 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite însesi, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestatie de către toti cei interesati sau vătămati prin executare.

În argumentarea criticii sale, autorul exceptiei pleacă de la formula utilizată în alin. 2 al art. 401 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia terta persoană care pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate introduce contestatie la executare în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului, ceea ce impune concluzia că numai această persoană, iar nu si alti terti pot formula contestatie, încălcându-se, în acest mod, textul constitutional de referintă.

În realitate, textul dedus controlului are un alt obiect si o altă finalitate decât cele pe care întelege să i le confere autorul exceptiei, pentru a-si argumenta critica. Departe de a deroga de la prevederile art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă - derogare pe care ar implica-o în mod necesar, dacă obiectul si finalitatea sa ar fi cele atribuite de acesta, textul în cauză nu face decât să prevadă termenul pentru introducerea contestatiei la executare, precizând data de la care începe să curgă în diferite situatii, printre care si aceea, prevăzută de alin. 2, când tertul pretinde un drept de proprietate sau alt drept real asupra bunului urmărit.

Curtea consideră că sustinerea potrivit căreia tertii contestatari care nu pretind un drept real asupra bunului urmărit nu au posibilitatea de a formula contestatie la executare nu poate fi retinută, întrucât neconstitutionalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia si nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări per a contrario, operatie care presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevăzut in terminis. Prin urmare, Curtea retine că tertii sus-mentionati pot introduce contestatie împotriva executării silite însesi, precum si împotriva oricărui act de executare, potrivit dispozitiei de drept comun, respectiv în termen de 15 zile, care începe să curgă din momentul în care au luat cunostintă de actul de executare ce i-a vătămat.

Asa fiind, Curtea constată că textul de lege criticat nu realizează nici o restrângere cât priveste sfera persoanelor îndreptătite a formula contestatie la executare si dă pe deplin expresie prevederilor constitutionale cuprinse în art. 21. De altfel, reglementarea de către legiuitor, în limitele stabilite de Constitutie, a conditiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercitiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul drepturilor altor titulari, în egală măsură ocrotite.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Gian Siro Lupato si Societatea Comercială “LUPATO” - S.R.L. în Dosarul nr. 975/C/2003 al Judecătoriei Galati.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 martie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 139

din 23 martie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330-3304 din Codul de procedură civilă si a dispozitiilor art. II alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330-3304 din Codul de procedură civilă si a dispozitiilor art. II alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Traian Simionică în Dosarul nr. 3.049/2002 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 330-3304 din Codul de procedură civilă ca fiind inadmisibilă, arătând că textele de lege criticate au fost abrogate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003. Critica art. II alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 este neîntemeiată, întrucât acesta nu contravine prevederilor Constitutiei României sau Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Norma de procedură asigură judecarea cauzei în mod echitabil pentru toate părtile implicate în proces, Curtea pronuntându-se asupra constitutionalitătii textului de lege criticat prin Decizia nr. 120/2004, solutia adoptată impunându-se a fi mentinută si în cauza de fată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 3 decembrie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 3.049/2002, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330-3304 din Codul de procedură civilă si a dispozitiilor art. II alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Traian Simionică.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că, potrivit dispozitiilor art. I pct. 17 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003, art. 330-3304 din Codul de procedură civilă, care reglementează recursul în anulare, au fost abrogate. În conformitate însă cu art. II alin. 3 din aceeasi ordonantă, hotărârile pronuntate înainte de intrarea în vigoare a acesteia rămân supuse căilor de atac si termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronuntate.

Se arată că, în acest fel, legiuitorul a prevăzut expres un caz de ultraactivitate a legii vechi în ceea ce priveste dispozitiile referitoare la recursul în anulare.

Asa fiind, o eventuală solutie de admitere a acestei căi de atac încalcă principiul securitătii raporturilor juridice si dreptul la un proces echitabil, înlăturându-se efectele unei proceduri judiciare care s-a finalizat cu o hotărâre judecătorească irevocabilă, care dobândeste autoritatea lucrului judecat si, în plus, este executată.

În fapt, hotărârea prin care s-a dispus sistarea stării de indiviziune si atribuirea bunului a avut ca efect declararea autorului exceptiei drept proprietar exclusiv asupra bunului.

Se consideră că acest drept nu are un caracter revocabil, însă posibila admitere a recursului în anulare are ca efect imposibilitatea absolută a autorului exceptiei de a-si valorifica dreptul de proprietate. În acest sens, se face trimitere la hotărârea pronuntată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazul “Brumărescu împotriva României”, 1999.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330-3304 din Codul de procedură civilă si a prevederilor art. II alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 58/2003 “nu este admisibilă, deoarece Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante, ori a unei dispozitii dintr-o lege sau ordonantă în vigoare, de care depinde solutionarea cauzei.

Or, prevederile art. 330-3304 din Codul de procedură civilă sunt în continuare aplicabile în conditiile specificate de art. 725 alin. 4 din acelasi cod”.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul retine că, referitor la dispozitiile tranzitorii criticate de autorul exceptiei, neconstitutionalitatea este invocată numai în măsura în care fac aplicabil în continuare recursul în anulare. Prin urmare, critica nu vizează neconstitutionalitatea acestor prevederi în sine, ci a celor care reglementează institutia amintită.

În ceea ce priveste institutia recursului în anulare, se arată că, prin numeroase decizii, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat în sensul constitutionalitătii acesteia, retinând că nu contravine nici unuia dintre principiile Legii fundamentale, exemplu fiind Decizia nr. 73/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, sau Decizia nr. 6/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999.

Avocatul Poporului arată că, întrucât instanta constitutională se pronuntă numai asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ce au ca obiect dispozitii legale în vigoare, exceptia ce are ca obiect prevederile art. 330-3304 din Codul de procedură civilă, care au fost abrogate înainte de sesizarea Curtii, este inadmisibilă. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003, se apreciază că textul de lege asigură accesul liber la justitie si garantează dreptul la apărare. Astfel, faptul că modul de exercitare a căilor de atac este reglementat de legea în vigoare în momentul pronuntării hotărârii respectă principiul neretroactivitătii legii, desfiintarea printr-o lege posterioară a căilor de atac existente în momentul pronuntării contravenind prevederilor constitutionale cuprinse în art. 15 alin. (2). De asemenea, supunerea hotărârilor judecătoresti unor căi de atac si termene prevăzute de legea sub care au fost pronuntate nu îngrădeste dreptul persoanei interesate de a apela la instantele judecătoresti si de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditionează, într-o societate democratică, desfăsurarea unui proces echitabil.

În ceea ce priveste neconstitutionalitatea prevederilor art. II alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 fată de dispozitiile art. 20 si 44 din Constitutie, republicată, si ale art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia europeană a drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, aceasta nu poate fi retinută, întrucât textele de referintă invocate nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia României, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 330-3304 din Codul de procedură civilă si art. II alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003. Textele legale criticate din Codul de procedură civilă au următorul continut:

- Art. 330: “Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremă de Justitie, hotărârile judecătoresti irevocabile pentru următoarele motive:

1. când instanta a depăsit atributiile puterii judecătoresti;

2. când prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esentială a legii, ce a determinat o solutionare gresită a cauzei pe fond ori această hotărâre este vădit netemeinică;

3. când s-au săvârsit infractiuni de către judecători în legătură cu hotărârea pronuntată;

4. când Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertătilor fundamentale si faptul că partea, potrivit legii române, poate obtine o reparatie, cel putin partială, prin anularea hotărârii pronuntate de o instantă română.”;

- Art. 3301: “În cazurile prevăzute de art. 330 pct. 1 si 2, recursul în anulare se poate declara în termen de 1 an de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 3, recursul în anulare se poate declara în termen de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În cazul prevăzut la art. 330 pct. 4, recursul în anulare se poate declara în termen de 1 an de la data comunicării hotărârii Curtii Europene a Drepturilor Omului către statul român.”;

- Art. 3302: “După introducerea recursului în anulare, la cererea procurorului general sau a părtii interesate, instanta poate să dispună suspendarea executării hotărârii atacate. În cazul în care suspendarea este cerută de partea interesată, cautiunea este obligatorie si va fi stabilită de către instantă.

Dispozitiile art. 403 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.

Cererea de suspendare se poate solutiona si înainte de primul termen de judecată, în camera de consiliu, cu citarea părtilor si concluziile procurorului.”;

- Art. 3303: “La judecarea si solutionarea recursului în anulare se aplică în mod corespunzător dispozitiile privitoare la recurs.

Judecata recursului în anulare se face de urgentă si cu precădere, cu participarea procurorului, care expune motivele acestui recurs si pune concluzii.”;

- Art. 3304 : “Până la închiderea dezbaterilor procurorul general îsi poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, părtile din proces pot cere continuarea judecătii.”;

- Art. II alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003: “Hotărârile pronuntate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonante de urgentă rămân supuse căilor de atac si termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronuntate”.

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 20, 21 si 44 din Constitutia României, republicată, care au următorul continut:

- Art. 20: “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.”;

- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.”;

- Art. 24: “(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”;

- Art. 44: “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în conditiile prevăzute prin lege organică, precum si prin mostenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăti imobiliare, cu obligatia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritătii.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergentă, prin justitie.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinătăti, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii”.

Autorul exceptiei arată că se încalcă si prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care au următorul cuprins: “Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronuntată în mod public, dar accesul în sala de sedintă poate fi interzis presei si publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părti a acestuia în interesul moralitătii, al ordinii publice ori al securitătii nationale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protectia vietii private a părtilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instantă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justitiei”.

De asemenea, autorul exceptiei invocă si încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care are următorul continut: “Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.

Cu privire la obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constată că, anterior sesizării sale, prevederile art. 330-3304 din Codul de procedură civilă au fost abrogate prin art. I pct. 17 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58 din 25 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003.

Fată de această situatie, devin aplicabile dispozitiile art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, conform cărora exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, Curtea Constitutională putând decide numai asupra actelor normative în vigoare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003, Curtea retine că acestea îsi limitează incidenta exclusiv la situatii juridice cu persistentă în timp, asadar integrate domeniului său temporal de aplicare legitim, ceea ce impune concluzia că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. A decide că, prin dispozitiile sale, legea nouă ar putea desfiinta sau modifica situatii juridice anterioare, constituite prin efectul actelor normative care nu mai sunt în vigoare, ar însemna să se încalce principiul constitutional al neretroactivitătii legii.

Legea nouă este însă aplicabilă de îndată tuturor situatiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum si tuturor efectelor produse de situatiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Neadmiterea unei atare solutii ar determina rezolvarea diferentiată a aceleiasi situatii juridice, în raport cu data modificării legii procesuale, ceea ce ar contraveni principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor, aplicând persoanelor aflate în aceeasi situatie juridică un tratament discriminatoriu, contrar spiritului legii noi. Astfel, în ceea ce priveste determinarea situatiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum si a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemă de constitutionalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competenta exclusivă a instantelor judecătoresti.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330-3304  din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Traian Simionică în Dosarul nr. 3.049/2002 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 martie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 148

din 25 martie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 139 alin. 34 din Codul de procedură penală

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 139 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Mihaly Nagy în Dosarul nr. 10.997/2003 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, lipsă fiind partea Societatea Comercială “Expres” - S.R.L. din Cluj-Napoca, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, Mihaly Nagy solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public arată că, desi sunt criticate dispozitiile art. 139 alin. 34 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 281/2003, la data sesizării Curtii Constitutionale aceste dispozitii fuseseră modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2003. Întrucât în redactarea dată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2003, solutia legislativă a textului de lege criticat este diferită de cea anterioară, în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 9 decembrie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 10.997/2003, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 139 alin. 3 din Codul de procedură penală. Exceptia a fost ridicată de Mihaly Nagy, inculpat în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine, indicând art. 139 alin. 3 din Codul de procedură penală, însă referindu-se la continutul art. 139 alin. 34 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 281/2003, că aceste dispozitii legale sunt contrare prevederilor art. 124 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicată. În opinia autorului exceptiei, expertiza medico-legală prevăzută de textul criticat ar trebui să rămână la domeniul strict medical în ceea ce priveste stabilirea capacitătii arestatului de a suporta regimul detentiei, aprecierea faptului dacă cel arestat preventiv suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea de a “suporta” regimul detentiei bazându-se pe elemente profund subiective, străine de înfăptuirea justitiei în mod egal si obiectiv pentru toti cetătenii.

Judecătoria Cluj-Napoca consideră că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată. Se arată că “dispozitia din art. 139 alin. 3 Cod procedură penală modificată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2003, nu încalcă dispozitiile art. 124 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicată, întrucât reglementarea legală în vigoare este în măsură să răspundă cerintelor din art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, conform căruia la alegerea măsurii preventive se tine seama, între altele, si de sănătatea persoanei fată de care se ia măsura.” În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei institutii.

Guvernul consideră că dispozitiile criticate, potrivit cărora revocarea măsurii arestării preventive se dispune dacă instanta constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel arestat preventiv suferă de o boală  care nu poate fi tratată în reteaua medicală a Directiei Generale a Penitenciarelor, sunt întemeiate pe un criteriu obiectiv, astfel încât argumentele invocate de autorul exceptiei privitoare la “aprecierile nemedicale asupra posibilitătilor bolnavului de a suporta sau nu regimul detentiei” sunt lipsite de obiect. Posibilitatea de aplicare în cadrul retelei medicale a Directiei Generale a Penitenciarelor a unui anumit tratament, specific unei anumite boli, constituie o circumstantă de fapt, obiectivă, asadar în deplin acord cu prevederile art. 124 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicată. În concluzie, Guvernul apreciază că exceptia este neîntemeiată.

Avocatul Poporului precizează că obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 139 alin. 34, introdus prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură penală si a unor legi speciale, iar nu dispozitiile art. 139 alin. 3 din Codul de procedură penală, asa cum se arată în încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale. Totodată arată că, la data sesizării Curtii Constitutionale, continutul art. 139 alin. 34 era modificat prin art. I pct. 9 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2003, iar în actuala redactare solutia legislativă a textului de lege criticat este diferită de cea anterioară. În conditiile în care continutul art. 139 alin. 34 din Codul de procedură penală era modificat la data sesizării Curtii Constitutionale, sunt incidente prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit

cărora Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra exceptiilor de neconstitutionalitate având ca obiect dispozitiile legale în vigoare. În concluzie, Avocatul Poporului apreciază că exceptia este inadmisibilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei, potrivit încheierii de sesizare a Curtii Constitutionale, îl constituie dispozitiile art. 139 alin. 3 din Codul de procedură penală. Asa cum rezultă însă din concluziile scrise depuse de autorul exceptiei de neconstitutionalitate la dosarul instantei de judecată, exceptia priveste dispozitiile art. 139 alin. 34 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost introdus prin art. I pct. 62 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură penală si a unor legi speciale, având următorul continut: “De asemenea, dacă instanta constată, pe baza unei expertize medico-legale că cel arestat preventiv suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea de a suporta regimul detentiei, dispune, la cerere sau din oficiu, revocarea măsurii arestării, atât în cazul în care a luat ea această măsură, cât si în cazul arestării provizorii dispuse de procuror.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestui text de lege autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 124 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicată, potrivit cărora justitia se înfăptuieste în numele legii si este unică, impartială si egală pentru toti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate invocată, Curtea constată că, la data ridicării exceptiei, era în vigoare textul art. 139 alin. 34 din Codul de procedură penală în redactarea dată prin art. I pct. 9 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2003 privind modificarea Codului de procedură penală, având următorul continut: “De asemenea, dacă instanta constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în reteaua medicală a Directiei Generale a Penitenciarelor, dispune, la cerere sau din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive.”

Din comparatia cu textul avut în vedere de autorul exceptiei se constată că, în actuala redactare (existentă de altfel la data ridicării exceptiei de neconstitutionalitate), solutia legislativă a textului de lege criticat este diferită de cea anterioară. Astfel, dacă, potrivit reglementării anterioare, instanta dispunea revocarea măsurii arestării preventive în cazul în care constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel arestat suferea de o boală de natură a-l pune “în imposibilitatea de a suporta regimul detentiei”, în redactarea actuală revocarea măsurii arestării se dispune de către instantă dacă aceasta constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel arestat suferă de o boală “care nu poate fi tratată în reteaua medicală a Directiei Generale a Penitenciarelor”. Or, posibilitatea tratării unei boli în reteaua medicală a Directiei Generale a Penitenciarelor constituie o chestiune de fapt, obiectivă, aflată în afara puterii de apreciere a judecătorului. Cum autorul exceptiei critică dispozitiile art. 139 alin. 34 din Codul de procedură penală tocmai pentru lipsa reglementării unui criteriu obiectiv care să fundamenteze revocarea măsurii arestării preventive în situatia inculpatului bolnav, iar în redactarea dată acestui text legal prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2003, fiind instituit un asemenea criteriu, nu se mai regăseste obiectul criticii de neconstitutionalitate, exceptia urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 139 alin. 34 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Mihaly Nagy în Dosarul nr. 10.997/2003 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 martie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE.

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind aprobarea documentelor de însotire a transporturilor de produse vitivinicole si evidentelor obligatorii în sectorul vitivinicol

 

Având în vedere prevederile art. 66 si ale art. 111 lit. k) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.134/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii viei si vinului în sistemul organizării comune a pietei vitivinicole nr. 244/2002,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 409/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale,

ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se aprobă documentele de însotire a transporturilor de produse vitivinicole si evidentele obligatorii în sectorul vitivinicol.

(2) Prevederile prezentului ordin, referitoare la documentele de însotire a transporturilor de produse vitivinicole, se aplică numai pentru produsele care se transportă sub formă neîmbuteliată (vrac).

(3) Prezentul ordin stabileste, de asemenea, reguli pentru tinerea registrelor de evidentă de către persoanele care detin produse vitivinicole.

Art. 2. - (1) Orice persoană fizică sau juridică, care efectuează un transport de produse vitivinicole, trebuie să întocmească, pe răspunderea sa, un document de însotire a acestui transport.

(2) Modelul documentului de însotire este prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul ordin.

(3) Instructiunile de completare a documentului de însotire sunt prevăzute în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Nu se completează documentul de însotire în următoarele cazuri:

a) transportul strugurilor în cadrul aceleiasi unităti de productie vitivinicolă, de la punctul de recoltare la centrul de prelucrare industrială al unitătii;

b) transportul otetului din vin;

c) transportul tescovinei din struguri, atunci când acest transport este însotit de un buletin de livrare, în conditii determinate si sub control;

d) transportul produselor continute în recipiente cu un volum nominal de maximum 5 litri, atunci când cantitatea totală transportată nu depăseste:

- 5 litri, dacă este vorba despre distilate de vin, must de struguri concentrat, rectificat sau nu;

- 60 de litri pentru toate celelalte produse;

e) transportul vinurilor sau al sucului de struguri destinat reprezentantelor diplomatice, consulatelor si organismelor similare, în limita scutirilor care le sunt acordate;

f) transportul de vin sau de suc de struguri care nu este destinat vânzării sau care se află la bordul navelor, aeronavelor si trenurilor pentru a fi consumat la bord;

g) transportul de vin si de must de struguri partial fermentat efectuat de un particular, destinat consumului familial, atunci când cantitatea transportată nu depăseste 60 de litri;

h) transportul unui produs destinat experimentelor stiintifice sau tehnice, atunci când cantitatea totală transportată nu depăseste 100 de litri;

i) transportul de mostre comerciale;

j) transportul de mostre destinate unui serviciu sau unui laborator oficial.

Art. 4. - (1) Documentul de însotire se poate folosi numai pentru o singură operatiune de transport.

(2) Atunci când se constată că un transport, pentru care se cere un document de însotire, se efectuează fără acest document sau pe baza unui document care contine indicatii false, eronate sau incomplete, autoritatea competentă ia măsurile corespunzătoare privind evidenta produselor vitivinicole.

Art. 5. - În cazul în care în cursul transportului se produce un caz de fortă majoră sau accident neprevăzut, care poate antrena fie fractionarea, fie pierderea unei părti sau a totalitătii încărcăturii pentru care se cere un document de însotire, transportatorul solicită autoritătii competente din locul în care s-a produs cazul de fortă majoră sau accidentul neprevăzut să elibereze un proces-verbal de constatare a faptelor.

Art. 6. - (1) Persoanele fizice sau juridice care detin produse vitivinicole în scopul comercializării au obligatia de a tine registre de evidentă.

(2) Nu sunt obligati să tină registre de evidentă:

a) detailistii care exercită o activitate comercială privind vânzarea directă în cantităti mici la consumator;

b) vânzătorii de băuturi consumate exclusiv pe loc;

c) producătorii de otet din vin.

Art. 7. - (1) Registrele de evidentă sunt:

- registrul de intrări-iesiri pentru produse vitivinicole în vrac, prevăzut în anexa nr. 3 care face parte integrantă din prezentul ordin;

- registrul practicilor si tratamentelor oenologice, prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul ordin;

- registrul de intrări-iesiri pentru utilizarea alcoolului si zaharozei în practicile oenologice, prevăzut în anexa nr. 5 care face parte integrantă din prezentul ordin;

- registrul de îmbuteliere, prevăzut în anexa nr. 6 care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Registrele de evidentă sunt completate de către producători, persoane fizice sau juridice, si sunt compuse din foi fixe, numerotate în ordine si stampilate de către Inspectia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol din cadrul directiilor pentru agricultură si dezvoltare rurală judetene si a municipiului Bucuresti.

(3) Registrele de evidentă sunt păstrate la sediul producătorului.

(4) Producătorii au obligatia să îsi stabilească procentul maxim de pierderi care rezultă din evaporarea în cursul depozitării sau din diferitele operatiuni tehnologice.

Art. 8. - (1) În registrele de practici si tratamente oenologice se evidentiază următoarele operatiuni:

a) ridicarea potentialului alcoolic al vinurilor;

b) acidifierea;

c) dezacidifierea;

d) îndulcirea;

e) adaosul de alcool pentru producerea unor vinuri speciale;

f) îmbutelierea.

(2) Pentru fiecare dintre operatiunile mentionate la alin. (1) se consemnează:

a) operatiunea efectuată si data acesteia;

b) natura si cantitătile produselor utilizate;

c) cantitatea de produs obtinută prin această operatiune;

d) canitatea produsului utilizat;

e) denumirea produselor înainte si după această operatiune, conform legislatiei în vigoare;

f) identificarea recipientelor în care se aflau produsele înscrise în registrele de evidentă înaintea operatiunii si după aceasta;

g) în cazul îmbutelierii, numărul buteliilor si volumul acestora.

Art. 9. - Producătorii sunt obligati să tină evidenta următoarelor produse folosite în practicile oenologice:

a) zaharoză;

b) must de struguri concentrat;

c) must de struguri concentrat rectificat;

d) produse utilizate pentru acidifiere;

e) produse utilizate pentru dezacidifiere;

f) alcooluri si distilate de vin.

Art. 10. - (1) Registrele de intrări-iesiri trebuie încheiate o dată cu bilantul anual.

(2) În cadrul bilantului anual se efectuează inventarul stocurilor.

(3) Stocurile existente trebuie să fie înscrise ca sintrare” în registre la o dată ulterioară bilantului anual.

(4) Dacă în bilantul anual apar diferente între stocul teoretic si stocul efectiv, acest lucru trebuie evidentiat în situatiile încheiate.

Art. 11. - Înregistrările în registrele de intrări-iesiri se realizează astfel:

a) pentru intrări, cel târziu în ziua lucrătoare după data receptionării si pentru iesiri, cel târziu în a treia zi lucrătoare după data expedierii;

b) pentru cele mentionate în art. 8 si 9, cel târziu în prima zi lucrătoare după data operării si pentru cele privind îmbogătirea, în aceeasi zi.

Art. 12. - Documentele de însotire si registrele de evidentă trebuie să fie păstrate minimum 5 ani de la încheierea anului calendaristic în cursul căruia au fost întocmite.

Art. 13. - Prevederile prezentului ordin intră în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Ilie Sârbu

 

Bucuresti, 9 aprilie 2004.

Nr. 234.

 

ANEXA Nr. 1

 

DOCUMENT

de însotire a produselor vitivinicole

 

 

 

ANEXA Nr. 2

 

INSTRUCTIUNI

de completare a documentului de însotire a produselor vitivinicole

 

1. Produsele vitivinicole sunt cele prevăzute în anexa nr. 1 la Legea viei si vinului în sistemul organizării comune a pietei vitivinicole nr. 244/2002.

2. a) Documentul de însotire a produselor vitivinicole se completează si se înregistrează în 4 exemplare, dintre care un exemplar rămâne la expeditor, un exemplar însoteste transportul, se depune si se înregistrează la destinatar.

b) Lunar, dar nu mai târziu de data de 10 a lunii următoare, unitătile expeditoare întocmesc un centralizator al documentelor de însotire a produselor vitivinicole livrate, centralizator care, însotit de câte un exemplar din fiecare document de însotire, se înaintează Inspectiei de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol si Oficiului National al Denumirilor de Origine pentru Vinuri în situatia când s-au efectuat livrări de vinuri cu denumire de origine controlată.

3. Numărul de referintă (rubrica nr. 2) este numărul facturii sau numărul din registrul de intrări-iesiri al expeditorului.

4. Autoritatea competentă (rubrica nr. 4) este reprezentată de inspectorul Inspectiei de Stat pentru Controlul Tehnic si Vitivinicol în a cărei rază de competentă este situat destinatarul. Viza inspectorului respectiv se obtine în cel mult 5 zile de la data descărcării.

5. Transportatorul (rubrica nr. 5) trebuie să aibă specificat: tipul mijlocului de transport utilizat, numărul de înmatriculare sau numărul de circulatie, capacitatea mijlocului de transport.

6. Descrierea produsului (rubrica nr. 8) cuprinde:

a) categoria produsului, corespunzătoare legislatiei în vigoare;

b) tăria alcoolică dobândită si cea totală, exprimată în % vol. si zecimi de % vol.;

c) densitatea, exprimată în g/cm3;

d) continutul în zahăr al mustului de struguri concentrat, al mustului de struguri concentrat rectificat si al sucului de struguri concentrat se exprimă în grame pe litru si pe kilogram;

e) tăria alcoolică dobândită a tescovinei si drojdiei de vin poate fi, de asemenea, indicată (optional) si se exprimă în litri alcool pur pe hectolitru;

f) tolerantele care sunt permise:

- pentru tăria alcoolică totală sau cea dobândită, o tolerantă de ± 0,2% vol.;

- pentru densitate, o tolerantă de 6 unităti în plus sau minus la cea de-a patra zecimală (± 0,0006);

- pentru continutul de zahăr, ± 3%;

g) centrul viticol din care este originar produsul transportat;

h) practicile oenologice aplicate produselor transportate (îmbogătire, acidifiere, dezacidifiere, adaos de alcool, îndulcire, cupajare etc.)

7. Cantitatea (rubrica nr. 9) se exprimă astfel:

- pentru produse în vrac, cantitatea netă totală în hectolitri, cu toleranta admisă de 1,5% din cantitatea netă totală;

- pentru struguri, must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat, suc de struguri concentrat, drojdie de vin, în tone sau kilograme.

8. Informatii suplimentare (rubrica nr. 10) cuprinde modul de realizare a cupajării, astfel:

- s-a adăugat un produs originar dintr-un areal viticol diferit de cel din denumire;

- s-a adăugat un produs obtinut dintr-un sortiment de vin diferit de cel din denumire;

- s-a adăugat un produs recoltat în timpul unui an diferit de cel din denumire.

9. Certificate (privind anumite vinuri - rubrica nr. 11):

numărul certificatului de atestare a dreptului de comercializare a vinului cu denumire de origine controlată, semnătura si stampila inspectorului Oficiului National al Denumirilor de Origine pentru Vinuri din raza locului de expediere.

10. Verificarea autoritătii competente (rubrica nr. 12) se referă la inspectorul Inspectiei de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol în a cărei rază de competentă este situat expeditorul. Viza inspectorului respectiv se obtine cu cel mult 10 zile înainte de data expedierii, în urma verificării de către acesta a loturilor de produse vitivinicole pregătite pentru livrare, privind încadrarea acestor loturi în parametrii prevăzuti de legislatie pentru fiecare categorie de calitate.

11. Societatea si numele semnatarului (rubrica nr. 13-14) se referă la destinatar.

 

ANEXE

 

REGISTRUL

de intrări-iesiri pentru produse vitivinicole în vrac

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

Pagina a 9-a

Pagina a 10-a

Pagina a 11-a

Pagina a 12-a

Pagina a 13-a

 

 

DECIZII ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

CONSILIUL CONCURENTEI

 

DECIZIE

cu privire la concentrarea economică realizată prin achizitionarea de către LNM HOLDINGS NV a pachetului majoritar de actiuni al Polskie Huty Stali Spolka Akcyjna din Republica Polonă

 

Presedintele Consiliului Concurentei,

în baza:

1. Decretului nr. 1.075/2001 privind numirea membrilor Consiliului Concurentei;

2. prevederilor Legii concurentei nr. 21/1996, modificată si completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 121/2003;

3. prevederilor Regulamentului de organizare, functionare si procedură al Consiliului Concurentei, cu modificările ulterioare;

4. prevederilor Regulamentului privind autorizarea concentrărilor economice;

5. Instructiunilor cu privire la definirea pietei relevante, în scopul stabilirii unei părti substantiale de piată;

6. Notificării concentrării economice înregistrate la Consiliul Concurentei cu nr. RS 416 din 28 noiembrie 2003;

7. actelor si lucrărilor din Dosarul cauzei nr. RS 416 din 28 noiembrie 2003;

8. Notei Departamentului bunuri industriale cu privire la concentrarea economică notificată, înregistrată cu nr. V3-307 din 19 februarie 2004 si luând în considerare următoarele aspecte:

1. Concentrarea economică a fost realizată prin achizitionarea de către LNM HOLDINGS NV a pachetului majoritar de actiuni (62,2%) al societătii Polskie Huty Stali din Republica Polonă, în baza Contractului de vânzare-cumpărare de actiuni încheiat cu Trezoreria de Stat a Republicii Polone la data de 27 octombrie 2003.

2. Operatiunea de dobândire a controlului realizată de LNM HOLDINGS NV cade sub incidenta Legii concurentei nr. 21/1996, cu modificările si completările ulterioare, încadrându-se în prevederile referitoare la realizarea unei concentrări economice, specificate în art. 11 alin. (2) lit. b) si în prevederile referitoare la pragul cifrei de afaceri specificat în art. 15 din aceeasi lege, modificat prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 216/2002.

3. Principalul obiect de activitate al societătii Polskie Huty Stali constă în producerea si comercializarea produselor semifabricate din otel alungite, plate sau de alt tip, sub formă de produse semifinite, profile, produse laminate la cald, tevi sudate si sine.

4. LNM HOLDINGS NV are ca activitate principală fabricarea si vânzarea produselor din otel, fiind al doilea mare producător de otel din lume. Ca activităti secundare, LNM HOLDINGS NV fabrică diverse produse derivate, rezultate din procesul tehnologic, care sunt în mod corespunzător prelucrate si vândute pe piată sau folosite pentru nevoile proprii, după caz.

5. Pietele produsului sunt cele pe care societatea achizitionată este prezentă si sunt reprezentate de piata produselor semifinite din otel, piata profilelor din otel, piata produselor din otel laminate la cald, piata tevilor sudate si piata sinelor.

6. Pe piata românească în anul 2002 societatea Polskie Huty Stali detine următoarele cote de piată:... pe piata produselor semifinite din otel,... pe piata profilelor din otel,... pe piata produselor laminate la cald din otel,... pe piata tevilor sudate si... pe piata sinelor.

7. Piata geografică este reprezentată de teritoriul României.

8. LNM HOLDINGS NV este prezent pe pietele relevante, în mod indirect, în proportii semnificative: pe piata produselor semifinite din otel detine o cotă de aproximativ... (Societatea Comercială “Ispat Sidex” - S.A. ... si Societatea Comercială “Siderurgica” - S.A. ...), pe piata profilelor din otel detine o cotă de aproximativ... (Societatea Comercială “Siderurgica” - S.A. ... si Nova Hut Cehia ...), pe piata produselor laminate la cald din otel detine o cotă de... prin intermediul Societătii Comerciale “Ispat Sidex” - S.A. (principalul producător din România de astfel de produse), iar pe piata tevilor sudate, o cotă de... prin intermediul Societătii Comerciale “Ispat Tepro” - S.A.

9. Concentrarea economică realizată nu va modifica în mod semnificativ structura de pe pietele relevante definite, chiar dacă LNM HOLDING NV detine o pozitie dominantă pe piata produselor laminate la cald din România, având în vedere cota nesemnificativă pe care o are societatea cumpărată pe această piată.

10. Datorită sprijinului financiar si know-how pe care îl detine LNM HOLDINGS, societatea Polskie Huty Stali îsi poate întări pozitia pe pietele Centrală si Est-Europeană, prin intermediul unei mai mari eficiente a productiei si a calitătii, îmbunătătindu-si astfel competitivitatea,

DECIDE:

Art. 1. - Se autorizează concentrarea economică realizată prin dobândirea controlului de către LNM HOLDINGS NV asupra societătii Polskie Huty Stali Spolka Akcyjna din Republica Polonă, în conformitate cu dispozitiile art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificările si completările ulterioare, si pct. 124 lit. b) din cap. II al părtii a II-a din Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice, constatându-se că, desi operatiunea notificată cade sub incidenta legii, nu există îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurential normal.

Art. 2. - Taxa de autorizare prevăzută la art. 22 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificările si completările ulterioare, este de... si se va plăti în maximum 30 de zile de la data comunicării prezentei decizii, cu ordin de plată tip trezorerie la bugetul de stat, în contul nr. 361280018302, deschis la BCR Centrală, cod SWIFT - RNCBROBU, beneficiar Directia Trezorerie si Contabilitate Publică Galati, cu mentiunea “Taxe si tarife pentru eliberarea de licente si autorizatii de functionare”.

Ordinul de plată va avea mentionat pe verso, în rubrica Cod cont, contul nr. 20.17.01.03. O copie de pe ordinul de plată va fi transmisă neîntârziat Consiliului Concurentei.

Art. 3. - Prezenta decizie devine aplicabilă de la data comunicării sale părtilor implicate în operatiunea de concentrare economică.

Art. 4. - Decizia Consiliului Concurentei poate fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare la Curtea de Apel Bucuresti, Sectia contencios administrativ, potrivit prevederilor art. 52 alin. (4) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 5. - Secretariatul general si Departamentul bunuri industriale din cadrul Consiliului Concurentei vor urmări ducerea la îndeplinire a prezentei decizii.

Art. 6. - În conformitate cu dispozitiile art. 62 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificările si completările ulterioare, prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala LNM HOLDINGS NV.

Art. 7. - Această decizie va fi transmisă la:

Agentul economic achizitor:

LNM HOLDINGS NV

Sediul: Penstraat 105, Curaçao, Antilele Olandeze;

Prin împuternicit:

MUSAT & ASOCIATII

Sediul: municipiul Bucuresti, Bd. Aviatorilor nr. 43,

Sectorul 1, cod 712612.

Agentul economic achizitionat:

POLSKIE HUTY STALI SPOLKA AKCYJNA

Sediul: Ul. Chorzowska 50, 40-121 Katowice,

Republica Polonă.

 

Presedintele Consiliului Concurentei,

Theodor Valentin Purcărea

 

Bucuresti, 23 februarie 2004.

Nr. 77.