MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 378         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 29 aprilie 2004

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 130 din 18 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

537. - Hotărâre pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 96/2003 privind protectia maternitătii la locurile de muncă

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 130

din 18 martie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Dana Titian - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România, exceptie ridicată de Pătru Dincă în Dosarul nr. 1.190/com/2003 al Tribunalului Vâlcea - Sectia comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale referitoare la

egalitatea în drepturi a cetătenilor, eventualele omisiuni ale legiuitorului neputând fi complinite de către instanta constitutională. Întrucât asupra conformitătii dispozitiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 cu prevederile Constitutiei Curtea s-a mai pronuntat si nu au intervenit elemente noi, se apreciază că jurisprudenta în materie se impune a fi mentinută.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 27 noiembrie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 1.190/com/2003, Tribunalul Vâlcea – Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România, exceptie ridicată de Pătru Dincă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că, datorită actualei reglementări a dispozitiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, care are caracter generic, se creează o inegalitate de tratament juridic între persoana asigurătorului subrogat în drepturile propriului asigurat, pe de-o parte, si persoana responsabilă de producerea pagubei, pe de altă parte, întrucât contractul de asigurare dintre asigurător si persoana asigurată care suportă un prejudiciu “trece pe prim plan”, în vreme ce contractul de asigurare dintre persoana responsabilă de producerea pagubei si propria societate de asigurare este lipsit de eficientă juridică. Se consideră că textul de lege criticat ar trebui mentinut numai în situatia în care persoana responsabilă de producerea accidentului nu ar avea contract de asigurare sau acesta nu ar fi valabil.

Autorul exceptiei propune o reglementare mai amănuntită a art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, în raport cu situatiile diferite la care face referire, care să reglementeze drepturile asigurătorului subrogat în drepturile propriului asigurat, dar care să apere si drepturile persoanei responsabile de producerea accidentului.

Tribunalul Vâlcea - Sectia comercială apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România este nefondată si arată că dispozitiile art. 16 din Constitutie, republicată, nu sunt incidente în cauză, deoarece textul de lege criticat nu instituie un tratament juridic preferential între anumite categorii de persoane si nici nu creează discriminări între cetăteni, ci reglementează subrogatia asigurătorului în drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva tertelor persoane răspunzătoare de producerea pagubei. Astfel, potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, terta persoană aflată în culpă pentru producerea evenimentului asigurat are posibilitatea legală de a fi beneficiara unei asigurări obligatorii sau facultative de răspundere civilă, în temeiul art. 41 si 48 din Legea nr. 136/1995, transferând în acest fel riscul producerii evenimentului asigurat asigurătorului său.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul retine că asigurătorul se subrogă în drepturile asiguratului, în cazul în care s-a produs evenimentul asigurat, în temeiul drepturilor si obligatiilor ce izvorăsc din contractul de asigurare încheiat între ei, astfel încât asigurătorul are actiune directă împotriva tertului din a cărui culpă s-a produs fapta cauzatoare de prejudiciu în patrimoniul asiguratului. Cu privire la neconstitutionalitatea textului de lege criticat, se invocă Decizia nr. 197/2002, prin care Curtea a respins exceptia având acelasi obiect, arătând că art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 nu contravine Constitutiei.

Avocatul Poporului consideră că persoana prejudiciată prin accident si persoana responsabilă de producerea acestuia se află în raporturi distincte cu propriii asigurători.

Astfel, se creează situatii juridice diferite, care justifică aplicarea unor tratamente juridice diferite.

Se arată că, potrivit art. 41 din Legea nr. 136/1995, în cazul în care persoana care a produs paguba a încheiat un contract de asigurare, obligatorie sau facultativă, de răspundere civilă, asigurătorul său plăteste o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde fată de tertele persoane păgubite, riscul producerii evenimentului asigurat fiind transferat, în baza legii, asigurătorului.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia României, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995. Textul legal criticat are următorul continut:

- Art. 22 alin. 1: “În limitele indemnizatiei plătite în asigurările de bunuri si de răspundere civilă, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutia României, republicată, care au următorul continut:

- Art. 16 alin. (1) si (2): “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că, potrivit art. 9 din Legea nr. 136/1995, prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, în limitele si termenele convenite. În ipoteza survenirii cazului asigurat, dacă pentru paguba produsă este responsabilă o tertă persoană, asiguratul are posibilitatea de a opta între a pretinde repararea prejudiciilor de la această persoană sau de la propriul asigurător, împotriva căruia are o actiune directă izvorând din contractul de asigurare. În cazul în care asiguratul alege a doua variantă, asigurătorul se subrogă în toate drepturile acestuia sau ale beneficiarului asigurării, în limitele indemnizatiei plătite si din momentul efectuării plătii, împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Prin urmare, numai în măsura în care asiguratul sau beneficiarul contractului de asigurare a fost despăgubit de asigurător, acesta din urmă va avea actiune directă împotriva tertului.

Pe de altă parte, Curtea retine că, în cazul în care riscul asigurat este un accident rutier, iar persoana responsabilă pentru producerea prejudiciului are asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, potrivit art. 57 din Legea nr. 136/1995, drepturile persoanelor păgubite se pot exercita si direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligatiei acestuia, cu respectarea conditiilor legale.

Asa fiind, Curtea constată că argumentele invocate de autorul exceptiei în sustinerea criticii sale nu sunt întemeiate, art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 fiind în deplină concordantă cu art. 16 din Constitutie, republicată, întrucât reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

De altfel, prin Decizia nr. 197/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 737 din 9 octombrie 2002, Curtea s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii textului de lege criticat, solutia adoptată mentinându-si valabilitatea.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România, exceptie ridicată de Pătru Dincă în Dosarul nr. 1.190/com/2003 al Tribunalului Vâlcea - Sectia comercială.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 martie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 96/2003 privind protectia maternitătii la locurile de muncă

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 31 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 96/2003 privind protectia maternitătii la locurile de muncă, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 25/2004,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 96/2003 privind protectia maternitătii la locurile de muncă, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 25/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 27 octombrie 2003, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Elena Dumitru

Ministrul sănătătii,

Ovidiu Brînzan

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

 

Bucuresti, 7 aprilie 2004.

Nr. 537.

 

ANEXĂ

 

NORME METODOLOGICE

de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 96/2003 privind protectia maternitătii la locurile de muncă

 

Art. 1. - Prezentele norme metodologice cuprind dispozitii în vederea aplicării unitare a măsurilor de protectie a maternitătii pentru femeile încadrate cu contract individual de muncă sau functionari publici, denumite în continuare salariate, prevăzute la art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 96/2003 privind protectia maternitătii la locurile de muncă, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 25/2004, denumită în continuare ordonantă de urgentă.

Art. 2. - În vederea aplicării prevederilor ordonantei de urgentă se parcurg în mod obligatoriu următoarele etape:

a) salariata gravidă efectuează consultatii prenatale la medicul de familie si, după caz, la medicul specialist, în vederea atestării stării sale fiziologice de graviditate, în conformitate cu art. 2 lit. c) din ordonanta de urgentă;

b) medicul de familie si/sau, după caz, medicul specialist completează Carnetul gravidei si Anexa pentru supravegherea medicală a gravidei si lăuzei pentru atestarea fie a stării fiziologice de graviditate, fie a faptului că salariata a născut recent sau că alăptează, în conformitate cu Ordinul ministrului sănătătii nr. 12/2004 pentru adoptarea Protocolului privind Metodologia efectuării consultatiei prenatale si a consultatiei postnatale, Carnetului gravidei si Anexei pentru supravegherea medicală a gravidei si lăuzei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2004;

c) salariata înstiintează angajatorul, depunând, în copie, Anexa pentru supravegherea medicală a gravidei si lăuzei, completată corespunzător de medic, la compartimentul resurse umane din cadrul unitătii, însotită de o cerere scrisă care să contină informatii referitoare la starea proprie de maternitate, în conformitate cu art. 2 lit. c)-e) din ordonanta de urgentă, si, după caz, solicitarea de a i se aplica măsurile de protectie prevăzute de aceasta;

d) angajatorul transmite copii de pe documentele depuse de salariată, în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii lor, medicului de medicina muncii, care asigură supravegherea stării de sănătate a angajatilor din unitate, precum si inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îsi desfăsoară activitatea;

e) angajatorul împreună cu medicul de medicina muncii efectuează evaluarea privind riscurile la care este supusă salariata la locul ei de muncă, întocmesc si semnează Raportul de evaluare privind riscurile la care este supusă salariata la locul ei de muncă, denumit în continuare Raport de evaluare, întocmit conform art. 5 alin. (2) din ordonanta de urgentă;

f) în baza Raportului de evaluare, angajatorul înstiintează salariata, în termenul prevăzut la art. 9 alin. (3), despre rezultatele evaluării privind riscurile la care poate fi supusă la locul ei de muncă si despre măsurile suplimentare de protectie pe care trebuie să le respecte atât angajatorul, cât si salariata prin Informarea privind protectia maternitătii la locul de muncă, întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentele norme metodologice;

g) salariata ia cunostintă de continutul Informării privind protectia maternitătii la locul de muncă si, dacă este cazul, solicită concediu de risc maternal, în conditiile prevăzute la art. 5, 6 si 7;

h) inspectoratul teritorial de muncă, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii documentelor, efectuează o verificare a conditiilor de muncă ale salariatei pentru a verifica modul în care se respectă prevederile ordonantei de urgentă si ale prezentelor norme metodologice.

Rezultatele controlului vor fi înaintate în scris angajatorului, iar în cazul constatării neîndeplinirii unor măsuri vor fi aplicate sanctiunile prevăzute de lege.

Art. 3. - (1) Salariata care a născut recent, definită la art. 2 lit. d) din ordonanta de urgentă, este femeia care revine în unitate si îsi reia activitatea după efectuarea concediului de maternitate, respectiv a concediului postnatal obligatoriu de 42 de zile, sau, după caz, a numărului total de 63 de zile ale concediului de lăuzie, prevăzut în Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Salariata prevăzută la alin. (1) poate solicita, pe baza documentului medical eliberat de medicul de familie, măsuri de protectie corespunzătoare, în termen de 6 luni de la data la care a născut.

Art. 4. - (1) Concediul postnatal obligatoriu, prevăzut la art. 2 lit. g) din ordonanta de urgentă, cuprinde perioada primelor 42 de zile calendaristice după data nasterii copilului, din timpul concediului de sarcină si lăuzie, acordat conform prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Pe perioada concediului postnatal obligatoriu, mama beneficiază de indemnizatie pentru maternitate, acordată în conditiile Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, în baza certificatului de concediu medical eliberat conform reglementărilor legale în vigoare.

(3) Pentru protectia sănătătii mamei si a copilului este interzis angajatorilor să permită salariatelor să revină la locul de muncă în cele 42 de zile de concediu postnatal obligatoriu.

Art. 5. - (1) Concediul de risc maternal, definit la art. 2 lit. h) din ordonanta de urgentă, este concediul pe care poate să îl solicite o salariată care se află în una dintre situatiile prevăzute la art. 2 lit. c)-e) din ordonanta de urgentă, în cazul în care angajatorul, ca urmare a evaluării riscurilor prezente la locul de muncă al salariatei, nu poate, din motive justificate în mod obiectiv, să dispună măsura modificării conditiilor si/sau programului de muncă al acesteia sau măsura repartizării ei la alt loc de muncă, fără riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa si/sau a fătului ori a copilului.

(2) Concediul de risc maternal se solicită de către salariata prevăzută la alin. (1) ca urmare a primirii Informării privind protectia maternitătii la locul de muncă, prevăzută la art. 2 lit. f).

Art. 6. - (1) Documentul medical eliberat de medicul de familie sau, după caz, de medicul specialist care atestă faptul că o salariată se află în una dintre situatiile prevăzute la art. 2 lit. c)-e) din ordonanta de urgentă este fie adeverinta medicală-tip aprobată de Ministerul Sănătătii, fie Carnetul gravidei si Anexa pentru supravegherea medicală a gravidei si lăuzei în conformitate cu Ordinul ministrului sănătătii nr. 12/2004.

(2) Documentul medical mentionat la alin. (1) trebuie să contină constatarea stării fiziologice de sănătate a salariatei si recomandări privind protectia acesteia la locul de muncă.

(3) În cazul salariatei gravide, documentul medical trebuie să contină data prezumtivă a nasterii, precum si recomandări privind capacitatea de muncă a acesteia pe timp de zi sau, dacă este cazul, pe timp de noapte, precum si în conditii de muncă definite în prezentele norme metodologice ca insalubre sau greu de suportat.

(4) În cazul salariatei care a născut recent si/sau alăptează, documentul medical trebuie să contină datele privind începutul si sfârsitul prezumtiv al perioadei vizate si recomandări privind capacitatea de muncă a acesteia.

(5) Consultatiile postnatale efectuate de salariată pe o perioadă de 6 luni după nastere vor lua în considerare eventualele modificări ale capacitătii de muncă a salariatei si vor contine recomandări corespunzătoare.

(6) Salariata va prezenta angajatorului, în copie, documentul medical mentionat la alin. (1), în maximum 5 zile lucrătoare de la data eliberării.

Art. 7. - (1) Salariata poate solicita concediul de risc maternal, în întregime sau fractionat, în functie de recomandarea medicului si de justificarea angajatorului privind perioada posibilă de eliminare a riscurilor de la locul de muncă, pentru sănătatea sau securitatea ei.

(2) Angajatorul aprobă solicitarea salariatei pentru concediul de risc maternal numai dacă solicitarea este însotită de documentul medical prevăzut la art. 6.

(3) Concediul de risc maternal se acordă pe durate care nu pot depăsi, cumulat, 120 de zile calendaristice, astfel:

a) integral sau fractionat, până în a 63-a zi anterioară datei estimate a nasterii copilului, respectiv anterioară datei intrării în concediul de maternitate;

b) integral sau fractionat, după expirarea concediului postnatal obligatoriu si, dacă este cazul, până la data intrării în concediul pentru cresterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la 3 ani;

c) integral sau fractionat, înainte sau după nasterea copilului, pentru salariata care nu îndeplineste conditiile pentru a beneficia de concediul de maternitate, în conformitate cu prevederile legii.

Art. 8. - (1) Evaluarea riscurilor prevăzută la art. 5 alin. (1) din ordonanta de urgentă este de natură particulară, în raport cu evaluarea care se realizează în cazul oricărui alt salariat aflat la acelasi loc de muncă, deoarece stabileste riscurile specifice datorate agentilor, proceselor si conditiilor existente la locul de muncă, la care este supusă salariata gravidă, care a născut recent sau care alăptează si, după caz, fătul sau copilul, de-a lungul unui proces evolutiv, respectiv sarcină, lăuzie sau alăptare.

(2) Evaluarea riscurilor prevăzută la alin. (1) se efectuează de către angajator:

a) în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice, pentru toate salariatele care se află în situatiile prevăzute la art. 2 lit. c)-e) din ordonanta de urgentă;

b) după expirarea termenului prevăzut la lit. a), în termen de 10 zile de la data informării în scris a angajatorului de către salariată sau concomitent cu evaluarea riscurilor pe care angajatorul o realizează ca urmare a îndeplinirii obligatiilor care îi revin potrivit prevederilor art. 11 lit. b) din Normele generale de protectie a muncii, aprobate prin Ordinul ministrului muncii si solidaritătii sociale si al ministrului sănătătii si familiei nr. 508/933/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 6 decembrie 2002.

(3) Evaluarea riscurilor pentru salariata care se află în una dintre situatiile prevăzute la art. 2 lit. c)-e) din ordonanta de urgentă se evidentiază într-un capitol special al documentului pe care angajatorul îl întocmeste potrivit obligatiilor ce îi revin, stabilite de prevederile art. 11 lit. b) din Normele generale de protectie a muncii, cu respectarea art. 5 alin. (2) din ordonanta de urgentă.

Art. 9. - (1) Raportul de evaluare, întocmit potrivit prevederilor art. 5 alin. (2) din ordonanta de urgentă, va fi semnat de către toti cei implicati si va fi structurat astfel:

a) descrierea procesului, a tehnologiei, a activitătii supuse evaluării;

b) lista agentilor, procedeelor sau a conditiilor de lucru care sunt identificate drept pericole pentru sănătatea salariatei gravide, care a născut recent si, respectiv, fătului, copilului născut si, după caz, salariatei care alăptează.

(2) Pentru fiecare element din lista prevăzută la alin. (1) lit. b) trebuie mentionate următoarele:

a) justificarea utilizării si alegerii agentului, procedeului sau conditiilor de lucru; în cazul în care informatiile sunt confidentiale, este necesar să se indice posibilitătile de eliminare sau de diminuare a riscului;

b) durata, intensitatea, frecventa si natura expunerii la agenti a salariatei la locul de muncă;

c) măsurile de prevenire care trebuie aplicate în vederea reducerii riscului la cel mai scăzut nivel posibil;

d) recomandarea medicului de medicina muncii cu privire la schimbarea locului de muncă, de la început sau după o anumită perioadă;

e) concluzia evaluării: dacă salariata poate rămâne sau nu la locul ei de muncă. Dacă este necesară schimbarea locului de muncă, vor fi indicate locurile de muncă unde poate fi repartizată, pe baza evaluării riscurilor.

(3) Angajatorul este obligat să transfere salariata vizată la un nou loc de muncă dacă se recomandă aceasta prin concluzia raportului mentionat la alin. (1), în cel mult 15 zile lucrătoare de la data încheierii raportului de evaluare a riscului.

(4) Face exceptie de la prevederile alin. (3) situatia prevăzută la art. 8 alin. (2) lit. a), pentru care schimbarea se va face la cel mult 5 zile lucrătoare de la data încheierii Raportului de evaluare.

(5) În termen de 5 zile lucrătoare de la data întocmirii, Raportul de evaluare se înaintează după cum urmează:

a) medicului de medicina muncii din directia de sănătate publică teritorială;

b) inspectoratului teritorial de muncă;

c) în unitate, după caz, Comitetului de securitate si sănătate în muncă, Compartimentului de protectie a muncii sau responsabilului cu protectia muncii desemnat de angajator;

d) celor prevăzuti la art. 6 alin. (1) din ordonanta de urgentă.

Art. 10. - Medicul de medicina muncii sau medicul cu competentă în medicină de întreprindere, conform reglementărilor Ministerului Sănătătii, care asigură supravegherea stării de sănătate a angajatilor, va dispune efectuarea de examene paraclinice si de laborator, după caz, în functie de noxele constatate la locurile de muncă, cu respectarea Normelor generale de protectie a muncii, pentru a se stabili influenta acestora asupra stării de sănătate a salariatelor.

Art. 11. - Medicul de medicina muncii din directia de sănătate publică teritorială si inspectoratul teritorial de muncă, în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la data informării acestora de către angajator, efectuează verificarea conditiilor de muncă ale salariatei care a anuntat angajatorul în scris că se află în una dintre situatiile prevăzute la art. 2 lit. c)-e) din ordonanta de urgentă.

Art. 12. - Medicul de medicina muncii din cadrul directiei de sănătate publică împreună cu inspectoratul teritorial de muncă vor efectua periodic un control la locurile de muncă din unitatea la care lucrează salariata prevăzută la art. 2 lit. c)-e) din ordonanta de urgentă, pentru a verifica modul în care se respectă măsurile stabilite. Rezultatele controlului vor fi înaintate în scris angajatorului, iar în cazul constatării neîndeplinirii unor măsuri vor fi aplicate sanctiunile prevăzute de lege.

Art. 13. - (1) Dacă în urma efectuării controalelor medicale periodice se constată modificări ale stării de sănătate a salariatei, în conditiile în care buletinele de analiză dovedesc că nu au existat depăsiri ale valorilor limită de expunere profesională la agenti în cadrul locului de muncă al salariatei, atunci angajatorul va aplica prevederile art. 9 din ordonanta de urgentă, la recomandarea medicului de medicina muncii sau a medicului de familie, cu mentinerea veniturilor salariale.

(2) Angajatorul va aplica prevederile art. 9 si, după caz, prevederile art. 10 din ordonanta de urgentă în cazul salariatelor care se încadrează la art. 14 din ordonanta de urgentă.

Art. 14. - Amenajările pentru repaus si încăperile speciale pentru alăptat destinate femeilor gravide sau care alăptează, potrivit art. 12 alin. (1) si art. 17 alin. (4) din ordonanta de urgentă, trebuie să îndeplinească toate conditiile de igienă corespunzătoare normelor sanitare si cerintelor prevăzute la cap. IV titlul IV din Normele generale de protectie a muncii în vigoare.

Art. 15. - Dacă locul de muncă în care îsi desfăsoară activitatea salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e) din ordonanta de urgentă este încadrat în conditii deosebite, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile si metodologia de încadrare a locurilor de muncă în conditii deosebite, cu modificările si completările ulterioare, sau în conditii speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia si criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în conditii speciale, în mod obligatoriu se vor aplica măsurile de protectie prevăzute la art. 9 sau, după caz, la art. 10 din ordonanta de urgentă.

Art. 16. - În toate cazurile, indiferent dacă salariata este trecută sau nu la alt loc de muncă, se vor respecta prevederile legale în vigoare privind securitatea si sănătatea în muncă.

Art. 17. - (1) Potrivit art. 10 si 11 din ordonanta de urgentă, pe durata concediului de risc maternal salariata are dreptul la indemnizatie de risc maternal care se suportă din bugetul asigurărilor sociale, plătită de angajator.

(2) Indemnizatia de risc maternal se plăteste salariatei, la cerere, pe baza certificatului medical care se eliberează de medicul de familie sau de medicul specialist, cu avizul medicului de medicina muncii.

(3) După caz, certificatul medical va fi însotit de certificatul de nastere al copilului.

(4) Certificatul medical pentru acordarea concediului de risc maternal se va completa pe formularul cu regim special - tipizat, utilizat la plata indemnizatiilor de asigurări sociale reglementate de Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, fără înscrisuri privind:

a) codul diagnosticului;

b) codul indemnizatiei;

c) elementele de identificare a cauzelor incapacitătii temporare de muncă;

d) avize privind prelungirea concediilor medicale pentru incapacitate temporară de muncă;

e) orice alte date specifice indemnizatiilor de asigurări sociale reglementate de Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.

(5) În caseta “Cod diagnostic” se va înscrie “Concediu de risc maternal”.

(6) Indemnizatia de risc maternal se plăteste cu conditia ca, prin grija angajatorului, medicul de medicina muncii care a efectuat evaluarea prevăzută la art. 5 din ordonanta de urgentă să vizeze certificatul medical, în caseta “Cod diagnostic”, sub semnătură, parafă si stampilă, cu privire la imposibilitatea îndeplinirii de către angajator a obligatiilor prevăzute de lege si la motivul pentru care nu a putut fi evitată acordarea acestei prestatii.

(7) Nerespectarea prevederilor alin. (6) atrage răspunderea angajatorului, în conformitate cu prevederile legislatiei în vigoare.

(8) Controlul corectitudinii completării certificatelor medicale pentru concediu de risc maternal se efectuează de serviciile specializate sau de persoanele împuternicite din directiile teritoriale de sănătate publică.

Art. 18. - (1) Baza de calcul a indemnizatiei de risc maternal se constituie din media veniturilor lunare realizate în ultimele 10 luni anterioare primei zile înscrise în certificatul medical, pentru care s-a datorat contributia individuală de asigurări sociale, conform prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.

(2) În cazul în care concediul de risc maternal se acordă în cursul lunii, intervalul celor 10 luni din care se determină baza de calcul a indemnizatiei de risc maternal cuprinde 9 luni si 2 fractiuni de lună, respectiv luna în care începe si luna în care se sfârseste perioada din care se stabileste baza de calcul a drepturilor.

(3) În situatia în care, în una sau mai multe dintre lunile ori, după caz, în una sau în ambele fractiuni de lună din care se constituie baza de calcul a indemnizatiei de risc maternal, numărul de zile pentru care s-a datorat contributia individuală de asigurări sociale este mai mic decât numărul de zile lucrătoare legale, perioada respectivă se întregeste cu numărul corespunzător de zile lucrătoare.

(4) Pentru perioadele în care s-a întregit numărul de zile lucrătoare prevăzute la alin. (3), în calculul indemnizatiei de risc maternal se ia în considerare salariul minim brut pe tară, corespunzător numărului de zile

lucrătoare creditate.

Art. 19. - (1) Media zilnică a indemnizatiei de risc maternal se determină prin raportarea sumei veniturilor salariale pentru care s-a datorat contributia individuală de asigurări sociale si/sau a salariului minim brut pe tară la numărul total de zile lucrătoare legale existente în perioada din care se constituie baza de calcul a dreptului.

(2) În fiecare dintre lunile sau, după caz, fractiunile de lună din care se constituie baza de calcul a indemnizatiei de risc maternal veniturile salariale pentru care s-a datorat contributia individuală de asigurări sociale cumulate cu salariul minim brut pe tară nu pot depăsi plafonul prevăzut la art. 23 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Pentru constituirea bazei de calcul a indemnizatiei de risc maternal cuvenite persoanelor care realizează venituri exprimate în moneda altor tări, se ia în considerare contravaloarea în lei a acestor venituri, obtinută prin aplicarea cursului de schimb valutar, comunicat de Banca Natională a României, din data stabilită pentru plata drepturilor salariale.

Art. 20. - (1) Cuantumul lunar al indemnizatiei de risc maternal este egal cu 75% din media lunară a bazei de calcul, determinată potrivit art. 18.

(2) Indemnizatia de risc maternal se plăteste pentru numărul de zile lucrătoare din durata calendaristică a concediului de risc maternal.

Art. 21. - (1) Concediul de risc maternal nu poate fi acordat simultan cu un concediu medical sau cu concediul pentru cresterea copilului, acordate conform Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Calculul si plata indemnizatiei de risc maternal se efectuează lunar de către angajator, cel mai târziu o dată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna în care se acordă concediul de risc maternal.

(3) Sumele reprezentând indemnizatii de risc maternal plătite de angajator se deduc de către plătitori din contributiile de asigurări sociale datorate pentru luna respectivă.

Art. 22. - (1) Pentru indemnizatia de risc maternal nu se datorează contributia de asigurări sociale de stat.

(2) La stabilirea drepturilor de asigurări sociale prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, se utilizează cuantumul indemnizatiei de risc maternal.

(3) Durata concediului de risc maternal reprezintă perioadă asimilată stagiului de cotizare în sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.

Art. 23. - Sumele reprezentând indemnizatii de risc maternal cumulate cu sumele reprezentând prestatii de asigurări sociale plătite de angajator, care depăsesc contributiile datorate în luna respectivă, se recuperează de către plătitori de la casele judetene de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, în conformitate cu dispozitiile legislatiei în vigoare.

Art. 24. - Potrivit art. 17 alin. (3) din ordonanta de urgentă, pauzele pentru alăptare sau reducerea duratei normale a timpului de muncă prin comasarea acestor pauze, se includ în timpul de muncă, nu afectează drepturile salariale si nu diminuează stagiul de cotizare necesar pentru acordarea prestatiilor din sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.

Art. 25. - În Declaratia privind evidenta nominală a asiguratilor si a obligatiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, prevăzută la art. 6 din Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, toate datele privind salariata care beneficiază de indemnizatie de risc maternal vor fi înscrise de angajatori în acelasi mod ca cel pentru asiguratii care beneficiază de prestatii de asigurări sociale în temeiul Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 26. - În întelesul art. 20 din ordonanta de urgentă, munci în conditii cu caracter insalubru sau greu de suportat sunt următoarele:

a) colectarea, transportul si depozitarea dejectiilor menajere, umane, animaliere;

b) igienizarea grupurilor sanitare;

c) săpatul santurilor;

d) încărcatul sau descărcatul cu lopata al diverselor produse;

e) ridicarea unor greutăti mai mari de 10 kg;

f) munca în conditii de expunere la temperaturi extreme, definite conform prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 99/2000 privind măsurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protectia persoanelor încadrate în muncă, aprobată prin Legea nr. 436/2001.

Art. 27. - Angajatorii au obligatia ca, în termen de 10 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice să le aducă la cunostintă salariatelor, în scris, cu confirmare de luare la cunostintă.

 

ANEXĂ

la normele metodologice

Antetul unitătii

Nr. .... data.......

 

INFORMARE

privind protectia maternitătii la locul de muncă

(model)*)

 

Prin prezenta, în conformitate cu art. 6 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 96/2003 privind protectia maternitătii la locurile de muncă, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 25/2004, aducem la cunostintă doamnei ........................................................, născută la data de ........................, având CNP....................................., cu domiciliul în judetul............, localitatea ........................., str. .......................... nr. ......, având profesia de .............................., angajată în unitatea noastră în functia de ........................ si care ocupă locul de muncă .................. din sectia (atelier, compartiment etc.) ..............................................., faptul că în urma evaluării locului său de muncă au fost constatate următoarele:

1. la locul dumneavoastră de muncă, si anume ..................., există/nu există riscuri pentru sănătatea sau securitatea dumneavoastră în perioada de maternitate;

2. riscul este scăzut/mediu/crescut, fiind reprezentat de:

- agenti fizici, biologici, chimici, procedee, conditii de muncă ..........................................................................................................................................................................;

3. conform rezultatelor Raportului de evaluare nr. ......... din data de ...................., riscul existent poate/nu poate aduce prejudicii evolutiei sarcinii, sănătătii fătului/copilului sau sănătătii salariatei gravide/care alăptează;

*) Se completează de către angajatori pe documente proprii, întocmite conform modelului.

4. perioada de sarcină în care supunerea la risc este total interzisă este:

- în primele săptămâni ¨ ..........

- în ultimele luni ¨ ..........

- sau .........................;

5. în vederea protectiei sănătătii si securitătii dumneavoastră:

- au fost luate următoarele măsuri suplimentare: .......................................................................; (se vor enumera în ordinea prioritătii)

- dumneavoastră aveti obligatia de a îndeplini următoarele: .....................................................; (se vor enumera în ordinea prioritătii)

6. pentru protectia sănătătii si securitătii dumneavoastră la locul de muncă în perioada de maternitate vi se vor modifica:

a) programul de muncă: .............................................................................................................;

b) conditiile de muncă: ..............................................................................................................;

c) locul de muncă, fiind repartizată la ....................................................................................;

7. mentionăm că nu este posibil ca pentru protectia sănătătii si securitătii să fie efectuată nici o schimbare mentionată la pct. 6, din următoarele motive:

......................................................................................................................................................................;

8. având în vedere cele mentionate la pct. 1-7, medicul de medicina muncii recomandă/nu recomandă concediu de risc maternal pe o perioadă de ............................, până la eliminarea riscului existent pentru evolutia sarcinii, sănătătii fătului/copilului sau sănătătii salariatei gravide/care alăptează.

 

Semnătura angajatorului si stampila unitătii

.....................................................

Data ..........................

Am primit,

Semnătura salariatei..........

Data .........................

Semnătura si parafa medicului

.....................................................

Data ..............................