MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 711         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 6 august 2004

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 285 din 1 iulie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, aprobată si modificată prin Legea nr. 48/2002, cu modificările si completările ulterioare

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

946/299. - Ordin al ministrului sănătătii si al ministrului de stat, ministrul administratiei si internelor, pentru aprobarea modelului-cadru al contractului de concesiune încheiat în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 884/2004 privind concesionarea unor spatii cu destinatia de cabinete medicale

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 285

din 1 iulie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, aprobată si modificată prin Legea nr. 48/2002, cu modificările si completările ulterioare

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent sef

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, aprobată si modificată prin Legea nr. 48/2002, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Veronica Chitea în Dosarul nr. 2.748/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal autorul exceptiei este prezent personal si asistat de avocatul Iosif Friedmann Nicolescu.

Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent sef referă asupra cauzei si arată că la dosarul cauzei au depus note scrise părtile Liviu-Anton Vîlvoi, care solicită admiterea exceptiei, si Organizatia pentru Apărarea Drepturilor Omului, care solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată.

Cauza se află în stare de judecată.

Avocatul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate în fata instantei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 3 februarie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 2.748/2003, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, aprobată si modificată prin Legea nr. 48/2002, cu modificările si completările ulterioare. Exceptia a fost ridicată de Veronica Chitea cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 1.132 din 19 mai 2003, pronuntată de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă în Dosarul nr. 4.023/2002.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine, în esentă, că textul de lege criticat contravine prevederilor constitutionale consacrate în art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (3), art. 24, art. 51 alin. (2), art. 124 alin. (2) si art. 129. Astfel, consideră că art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, care conferă calitate activă procesuală organizatiilor neguvernamentale ce au ca scop protectia drepturilor omului, creează “o situatie de inechitate si discriminare” pentru celelalte părti care nu s-au pus sub ocrotirea unei astfel de organizatii. În opinia sa, dispozitiile legale criticate ar trebui să aibă în vedere numai cauzele în care aceste organizatii se judecă în contradictoriu cu o autoritate publică “care ar putea să fie susceptibilă de a discrimina o persoană fizică, un grup de persoane fizice etc”. Argumentând această opinie, autorul exceptiei arată că partea în favoarea căreia intervine organizatia este favorizată “prin crearea unei stări tensional-emotionale completului de judecată care solutionează cauza”. De asemenea, consideră că se produce o ingerintă a organizatiilor neguvernamentale în activitatea autoritătii judecătoresti, “astfel că justitia nu mai este unică, impartială si egală pentru toti”. În altă ordine de idei, autorul exceptiei sustine că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 129 din Constitutie, deoarece o organizatie neguvernamentală nu poate avea calitatea de “parte interesată”. Astfel, în opinia sa, “o organizatie neguvernamentală trebuie să aibă o atitudine echidistantă fată de persoanele fizice si juridice care au calitatea de justitiabili si nu se poate substitui folosintei drepturilor civile în judecată si nici nu poate avea exercitiul drepturilor procesuale ale persoanelor”. De asemenea, observă că, în cauzele civile, părtile au calitate procesuală activă în cazul în care au si un interes legitim si actual. În continuare, sustine că dispozitiile legale criticate contravin art. 15 alin. (1) din Constitutie, republicată, deoarece doar cetătenii beneficiază de drepturile si libertătile consacrate prin Constitutie si alte legi si au obligatiile prevăzute de acestea. În opinia sa, sunt înfrânte si dispozitiile constitutionale care consacră dreptul la un proces echitabil, întrucât organizatia neguvernamentală devine “partizanul” părtii ale cărei interese le sustine în justitie.

De asemenea, consideră că art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 este în contradictie si cu dispozitiile art. 24 din Constitutie, republicată, deoarece, în cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate numai de un avocat, nu si de o organizatie neguvernamentală. În continuare aminteste că, potrivit art. 51 alin. (2) din Constitutie, republicată, organizatiile legal constituite au dreptul să adreseze petitii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă. În fine, apreciază că “Ordonanta guvernamentală nr. 137/2000, adoptată ca Legea nr. 48/2002, nefiind o lege organică, [...] nu poate să fie în contradictie cu drepturile si libertătile cetătenilor”. În concluzie, solicită instantei constitutionale să modifice art. 22 din ordonantă, în sensul restrângerii sferei acestor dispozitii numai la actiunile împotriva statului, cât si în cauzele penale, “excluzându-se ingerintele organizatiilor neguvernamentale în cazul drepturilor subiectiv patrimoniale sau nepatrimoniale între persoanele private, între care nu există privilegii si discriminări”.

Instanta de judecată consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Astfel, în opinia sa, textul de lege criticat nu creează o situatie inechitabilă si discriminatorie celorlalte părti din proces ale căror interese nu sunt reprezentate de o organizatie neguvernamentală, deoarece folosinta si exercitiul drepturilor procedurale incumbă părtilor din proces cu respectarea tuturor principiilor care guvernează activitatea de judecată. Mai mult, aminteste că justitia este unică si egală pentru toti, fapt ce presupune folosirea acelorasi reguli procedurale si acordarea drepturilor procesuale în mod egal tuturor participantilor. În continuare, arată că organizatiile neguvernamentale intervin în proces în baza mandatului părtii ale cărei interese sunt atinse prin discriminare, astfel încât se respectă principiul constitutional al liberului acces la justitie. De asemenea, apreciază că art. 22 din Legea nr. 137/2000 este în deplin acord cu principiul constitutional al universalitătii drepturilor si libertătilor, întrucât universalitatea este concepută fără deosebire de faptul reglementării acestor drepturi si libertăti prin Constitutie sau prin alte legi. În altă ordine de idei, observă că, desi instanta de judecată nu se învesteste din oficiu, legea recunoaste legitimarea procesuală activă unor organisme ce nu sunt titulare ale dreptului. În fine, potrivit opiniei instantei de judecată, dispozitiile legale ce fac obiectul exceptiei nu aduc atingeri nici dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constitutie, republicată, întrucât organizatia neguvernamentală intervine în proces alături de partea de care a fost mandatată, si nu în calitate de apărător al acesteia.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că exceptia este neîntemeiată, deoarece prin textul de lege criticat se reglementează “unul din cazurile de exceptie în care legea, pentru deplina si prompta ocrotire a drepturilor si libertătilor pe care le conferă, recunoaste, în situatii anume prevăzute, legitimarea procesuală activă a anumitor organe care nu sunt titulare ale dreptului dedus judecătii - cum este cazul actiunii civile ce poate fi pornită de Ministerul Public, potrivit art. 45 din Codul de procedură civilă”. În continuare, se arată că art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 “reprezintă un demers legislativ de respectare si realizare a cerintelor constitutionale de principiu, cum sunt cele ale egalitătii în drepturi si accesul liber la justitie, si nu de încălcare a lor”.

Avocatul Poporului consideră că argumentele autorului exceptiei sunt neîntemeiate. În acest sens arată că, potrivit art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, organizatiile neguvernamentale au calitate procesuală activă în cazul în care discriminarea se manifestă în domeniul lor de activitate si aduce atingere unei comunităti sau unui grup de persoane, precum si în cazul în care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice. Asa fiind, aceste organizatii intervin în proces pentru realizarea scopului lor de protectie a drepturilor persoanelor fizice si a interesului lor legitim de combatere a discriminării, si nu în calitate de apărător al părtii care i-a solicitat interventia, asa încât principiul constitutional al egalitătii în drepturi a cetătenilor nu este încălcat. În sprijinul acestor argumente invocă si jurisprudenta Curtii Constitutionale, prin Decizia nr. 44/1996, în care s-a statuat că nu constituie discriminare faptul că, prin aplicarea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situatii defavorabile, apreciate ca atare prin prisma propriilor lor interese subiective. Avocatul Poporului consideră, de asemenea, că textul de lege ce face obiectul exceptiei nu contine nici o dispozitie contrară prevederilor art. 21 si 24 din Constitutie, republicată, si nu contravine principiului constitutional consacrat în art. 15 alin. (1), ci reprezintă tocmai o concretizare a acestui principiu. Celelalte norme constitutionale invocate de autorul exceptiei sunt apreciate ca fiind nerelevante pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale părtilor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările si completările ulterioare, retine următoarele: Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 2 septembrie 2000, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 48/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 31 ianuarie 2002, dispozitii care au următoarea redactare:

- Art. 22: “(1) Organizatiile neguvernamentale care au ca scop protectia drepturilor omului au calitate procesuală activă în cazul în care discriminarea se manifestă în domeniul lor de activitate si aduce atingere unei comunităti sau unui grup de persoane.

(2) Organizatiile prevăzute la alin. (1) au calitate procesuală activă si în cazul în care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice, dacă aceasta din urmă mandatează organizatia în acest sens.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea următoarelor prevederi din Constitutie:

- Art. 15 alin. (1): “Cetătenii beneficiază de drepturile si de libertătile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevăzute de acestea.”;

- Art. 16 alin. (1) si alin. (2): “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”;

- Art. 21 alin. (3): “Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.”;

- Art. 24: “(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”;

- Art. 51 alin. (2): “Organizatiile legal constituite au dreptul să adreseze petitii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.”;

- Art. 124 alin. (2): “Justitia este unică, impartială si egală pentru toti.”;

- Art. 129: “Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii.”

Analizând textul legal criticat, Curtea observă că, ulterior sesizării sale, acesta a fost modificat prin Legea nr. 27/2004 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 77/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 11 martie 2004, păstrându-se însă solutia legislativă criticată de autorul exceptiei.

Potrivit opiniei acestuia, atribuirea calitătii procesuale active organizatiilor neguvernamentale care au ca scop protectia drepturilor omului contravine principiilor constitutionale ale universalitătii, egalitătii cetătenilor si dreptului constitutional la un proces echitabil, precum si prevederilor art. 124 alin. (2) din Constitutie, republicată, care consacră caracterul unic, impartial si egal al justitiei. În acest sens, arată că instanta de judecată este supusă unei “stări tensional-emotionale” care va influenta solutia dată în cauză.

Examinând prevederile art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, Curtea constată că acestea nu creează o inegalitate a părtilor în fata instantei si nici nu reprezintă o ingerintă a organizatiilor neguvernamentale în activitatea autoritătii judecătoresti. Astfel, dispozitiile art. 124 alin. (2) din Constitutie, republicată, la care însusi autorul exceptiei face trimitere, consacră nu numai un deziderat, ci însăsi obligatia instantelor de a asigura o judecată unică, impartială si egală pentru toti. Mai mult, în virtutea prevederilor constitutionale ale art. 124 alin. (1), justitia se înfăptuieste în numele legii. Asa fiind, judecătorul îsi va fundamenta solutia în cauză pe dispozitiile legale invocate si probele administrate de părti, si nu pe “starea tensional-emotională” indusă de participarea la proces a organizatiilor neguvernamentale. De altfel, modul în care instantele de judecată înteleg să se supună acestor obligatii consacrate constitutional reprezintă o chestiune de aplicare a legii, iar nu un argument care să sustină neconstitutionalitatea textului de lege criticat. În virtutea art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, instanta constitutională nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra întelesului său contrar Constitutiei.

De asemenea, Curtea apreciază că textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constitutionale consacrate în art. 15 alin. (1).

În ceea ce priveste criticile aduse dispozitiilor legale ce fac obiectul exceptiei în raport cu prevederile art. 24, autorul exceptiei le motivează arătând că, în cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate numai de un avocat, nu si de o organizatie neguvernamentală. Mai mult, în opinia sa, organizatiile neguvernamentale nu pot avea nici calitatea de “parte interesată”, deoarece nu justifică un interes legitim si actual.

În fata acestor sustineri, se constată că organizatiile neguvernamentale nu participă la proces în calitate de reprezentanti ai părtilor, ci în virtutea calitătii procesuale active proprii pe care le-o atribuie legea. Acest fapt este confirmat si de modificarea pe care textul legal criticat a suferit-o ulterior sesizării Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate. Astfel, tocmai pentru a îndepărta ideea reprezentării, legiuitorul a modificat art. 22 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 în sensul că organizatiile neguvernamentale nu mai dobândesc calitate procesuală activă în cazurile când persoana fizică supusă unei discriminări le mandatează, ci la cererea acesteia. De asemenea, se observă că interesul participării în cauză rezidă în însusi scopul pentru care organizatia neguvernamentală fiintează, si anume protectia drepturilor persoanelor care au fost supuse unei discriminări.

În ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei, potrivit căreia textul de lege criticat aduce atingere art. 51 alin. (2) din Constitutie, republicată, Curtea observă că aceste dispozitii constitutionale se referă la “dreptul la petitionare”, care este diferit de dreptul de a introduce actiuni la instantele judecătoresti, drept consacrat de art. 21 alin. (1) din Constitutie. Astfel, asa cum Curtea Constitutională a statuat si prin Decizia nr. 175 din 15 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 17 mai 2004, sesizarea instantelor judecătoresti pentru valorificarea unui drept nesocotit ori încălcat sau pentru realizarea unui interes care se poate obtine numai pe calea justitiei nu reprezintă un aspect al dreptului de petitionare. Acest din urmă drept se referă la cererile, reclamatiile, sesizările si propunerile în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justitiei si la care autoritătile publice au obligatia de a răspunde în termenele si conditiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecată, care declansează procesul civil, se rezolvă după reguli specifice, proprii activitătii de judecată.

În fine, în ceea ce priveste solicitarea autorului exceptiei ca instanta constitutională să modifice textul legal criticat astfel încât acesta să se aplice numai actiunilor împotriva statului si în cauzele penale, Curtea observă că, în virtutea competentei sale consacrate constitutional, cât si prin Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările si completările ulterioare, nu ar putea modifica un text de lege fără a se crea astfel o imixtiune în activitatea legiuitorului, încălcându-se principiul constitutional al separatiei puterilor în stat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.d) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările si completările ulterioare, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, aprobată si modificată prin Legea nr. 48/2002, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Veronica Chitea în Dosarul nr. 2.748/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 iulie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Doina Suliman

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

Nr. 946 din 21 iulie 2004

MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR

Nr. 299 din 20 iulie 2004

 

ORDIN

pentru aprobarea modelului-cadru al contractului de concesiune încheiat în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 884/2004 privind concesionarea unor spatii cu destinatia de cabinete medicale

 

Având în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 884/2004 privind concesionarea unor spatii cu destinatia de cabinete medicale,

în temeiul prevederilor art. 4 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 9 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările ulterioare,

ministrul sănătătii si ministru de stat, ministrul administratiei si internelor emit următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă modelul-cadru al contractului de concesiune prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii,

Ovidiu Brînzan

Ministru de stat,

ministrul administratiei si internelor,

Marian Florian Săniută

Ministrul delegat

pentru administratia publică,

Gheorghe Emacu

 

ANEXĂ

 

CONTRACT DE CONCESIUNE

- model-cadru –

 

Încheiat astăzi, ............., la ...............

1. Părtile contractante

1.1. Ministerul/organul de specialitate al administratiei publice centrale/consiliul judetean/consiliul local/institutia publică de interes local ................................................, cu sediul în .............................., reprezentat prin ........................, având functia de ..........................., în calitate de concedent, si

1.2. ............................................... (domiciliat în ..............., CNP ............) medicul titular al cabinetului/reprezentantul legal al societătii civile medicale/reprezentantul legal al unitătii medico-sanitare cu personalitate juridică ............................, cu sediul social în ..........................., înregistrat la Registrul unic al cabinetelor medicale ............................. sub nr. ........................ din ..............................., cod fiscal .......................... din ........................., având contul deschis la ........................, în calitate de concesionar,

au convenit să încheie prezentul contract de concesiune.

2. Obiectul contractului de concesiune

2.1. Obiectul contractului de concesiune îl constituie exploatarea spatiului (bunul imobil) în care functionează cabinetul medical ................................, situat în ....................................., format din ..................... încăperi în suprafata totală de ............. m2, conform schitei spatiului, care va constitui anexa nr. 1*) la contractul de concesiune.

2.2. Predarea-primirea obiectului concesiunii se va efectua pe bază de proces-verbal care se va încheia până la data de ..............., care va constitui anexa nr. 2 la contractul de concesiune.

2.3. În cazul în care spatiul este concesionat către 2 titulari de cabinet medical (care îl folosesc în regim de tură-contratură), acestia vor anexa la prezentul contract de concesiune acordul lor de vointă privind împărtirea timpului de folosintă a spatiului.

2.4. Este interzisă subconcesionarea în tot sau în parte, unei terte persoane, a spatiului care face obiectul prezentului contract de concesiune.

3. Termenul

3.1. Dura concesiunii este de ......... ani, începând de la data de ............. .

3.2. Contractul de concesiune poate fi prelungit pentru o perioadă egală cu cel mult jumătate din durata sa initială, astfel încât durata întregului contract să nu depăsească 49 de ani.

4. Redeventa

4.1. Redeventa este de 1 euro/m2/an în primii 5 ani.

4.2. După primii 5 ani nivelul minim al redeventei se va stabili de concedent, pornind de la pretul pietei, sub care redeventa nu poate fi acceptată. După negociere cuantumul redeventei va fi prevăzut într-un act aditional semnat de ambele părti contractante.

4.3. Plata redeventei se face prin conturile:

- contul concedentului nr. ................................................., deschis la Banca .................................................................; - contul concesionarului nr. .............................................., deschis la Banca ................................................................. .

4.4. Pentru primii 5 ani, începând din anul 2005, plata redeventei se va face în primul trimestru al anului respectiv. Ulterior, termenul de plată a redeventei se va stabili prin act aditional.

4.5. Plata integrală a redeventei pentru anul 2004 se va face până la data de 31 decembrie.

4.6. Neplata redeventei în termenul prevăzut la pct. 4.4 si 4.5 dă dreptul concedentului să pretindă penalităti în cuantum de 0,25% din valoarea acesteia pe zi de întârziere.

4.7. Neplata redeventei pentru o perioadă de un an duce la rezilierea contractului.

5. Drepturile părtilor

5.1. Drepturile concesionarului

5.1.1. Concesionarul are dreptul de a exploata în mod direct, pe riscul si pe răspunderea sa, bunul imobil care face obiectul prezentului contract de concesiune.

5.2. Drepturile concedentului

5.2.1. Concedentul are dreptul să inspecteze bunul imobil concesionat, să verifice stadiul de realizare a investitiilor, precum si modul în care este satisfăcut interesul public prin realizarea

activitătii sau serviciului public, verificând respectarea obligatiilor asumate de concesionar.

5.2.2. Verificarea se va efectua numai cu notificarea prealabilă a concesionarului si în următoarele conditii:

..................................................................................................................................................................

6. Obligatiile părtilor

6.1. Obligatiile concesionarului

6.1.1. Concesionarul este obligat să asigure exploatarea eficace în regim de continuitate si de permanentă a bunului imobil care face obiectul concesiunii.

6.1.2. Concesionarul este obligat să plătească redeventa.

6.1.3. Concesionarul are obligatia de a restitui bunul concesionat, după expirarea contractului de concesiune, în deplina proprietate, liber de orice sarcină, inclusiv investitiile realizate, cel putin în conditiile în care a fost preluat, în caz contrar urmând să suporte contravaloarea daunelor produse.

6.1.4. Concesionarul poate investi în bunul imobil concesionat sau poate realiza lucrări de modernizare a acestuia numai cu acordul concedentului.

6.1.5. În termen de 90 de zile de la data încheierii contractului de concesiune concesionarul este obligat să depună, cu titlu de garantie, o sumă de... lei, reprezentând o cotă-parte din suma datorată concedentului cu titlu de redeventă pentru primul an de activitate.

6.1.6. La încetarea contractului de concesiune din alte cauze decât prin ajungere la termen, excluzând forta majoră si cazul fortuit, concesionarul este obligat să asigure continuitatea prestării activitătii sau serviciului public, în conditiile stipulate în contract, până la preluarea acesteia de către concedent.

6.1.7. În cazul în care concesionarul sesizează existenta sau posibilitatea existentei unei cauze de natură să conducă la imposibilitatea realizării activitătii sau serviciului public, va notifica de îndată acest fapt concedentului, în vederea luării măsurilor ce se impun pentru asigurarea continuitătii activitătii sau serviciului public.

6.1.8. Concesionarul are obligatia de a onora anumite solicitări ale Ministerului Sănătătii, specifice sistemului sanitar (efectuare de gărzi, acordare de asistentă medicală de specialitate anumitor categorii de pacienti etc.), care vor fi reglementate prin ordin al ministrului sănătătii.

6.2. Obligatiile concedentului

6.2.1. Concedentul este obligat să nu îl tulbure pe concesionar în exercitiul drepturilor rezultate din prezentul contract de concesiune.

6.2.2. Concedentul nu are dreptul să modifice în mod unilateral contractul de concesiune, în afară de cazurile prevăzute expres de lege si de prezentul contract.

6.2.3. Concedentul este obligat să notifice concesionarului aparitia oricăror împrejurări de natură să aducă atingere drepturilor concesionarului, dacă are cunostintă despre aceasta.

7. Modificarea contractului

7.1. Concedentul poate modifica unilateral partea reglementară a prezentului contract de concesiune, cu notificarea prealabilă a concesionarului, din motive exceptionale legate de interesul national sau local, după caz.

7.2.1. În cazul în care modificarea unilaterală a contractului de concesiune îi aduce un prejudiciu, concesionarul are dreptul să primească în mod prompt o despăgubire adecvată si efectivă.

7.2.2. În caz de dezacord între concedent si concesionar cu privire la valoarea despăgubirii, aceasta va fi stabilită de instanta judecătorească competentă.

7.2.3. Dezacordul dintre concedent si concesionar cu privire la despăgubiri nu poate să constituie un temei pentru concesionar care să conducă la sustragerea de la obligatiile sale contractuale.

8. Încetarea contractului de concesiune

8.1. Prezentul contract de concesiune încetează în următoarele situatii:

a) la expirarea duratei stabilite în prezentul contract, dacă părtile nu convin în scris prelungirea acestuia, în conditiile legii;

b) în cazul în care interesul national sau local o impune, prin denuntarea unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri juste si prealabile în sarcina concedentului;

c) în cazul nerespectării obligatiilor contractuale de către concesionar, prin reziliere unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului;

d) în cazul nerespectării obligatiilor contractuale de către concedent, prin rezilierea unilaterală a contractului de către concesionar, cu plata de despăgubiri în sarcina concedentului;

e) la disparitia, dintr-o cauză de fortă majoră, a bunului concesionat sau în cazul imposibilitătii obiective a concesionarului de a-l exploata, prin renuntare, fără plata unei despăgubiri;

f) schimbarea destinatiei spatiilor după concesionare atrage rezilierea de drept a contractului de concesiune;

g) concesionarul poate denunta unilateral contractul de concesiune pentru motive personale, notificând concedentul cu 60 de zile înainte de data denuntării;

h) în cazul în care titularul cabinetului medical nu mai desfăsoară activitate medicală.

9. Răspunderea contractuală

9.1. Nerespectarea de către părtile contractante a obligatiilor cuprinse în prezentul contract de concesiune atrage răspunderea contractuală a părtii în culpă.

10. Forta majoră

10.1. Nici una dintre părtile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen si/sau de executarea în mod necorespunzător, total sau partial, a oricărei obligatii care îi revine în baza prezentului contract de concesiune, dacă neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligatiei respective a fost cauzată de forta majoră, astfel cum este definită în lege.

10.2. Partea care invocă forta majoră este obligată să notifice celeilalte părti, în termen de ... (zile, ore) de la producerea evenimentului, si să ia toate măsurile posibile în vederea limitării consecintelor lui.

10.3. Dacă în termen de ............ (zile, ore) de la producere evenimentul respectiv nu încetează, părtile au dreptul să îsi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract de concesiune fără ca vreuna dintre ele să pretindă daune-interese.

11. Notificări

11.1. În acceptiunea părtilor contractante orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la adresa/sediul prevăzut în prezentul contract de concesiune.

11.2. În cazul în care notificarea se face pe cale postală, ea va fi transmisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire si se consideră primită de destinatar la data mentionată de oficiul postal primitor pe această confirmare.

11.3. Dacă notificarea se trimite prin telex sau prin fax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după cea în care a fost expediată.

11.4. Notificările verbale nu se iau în considerare.

12. Litigii

12.1. În cazul în care rezolvarea neîntelegerilor nu este posibilă pe cale amiabilă, ele vor fi supuse spre solutionare instantei competente.

13. Clauze finale

13.1. Orice modificare a prezentului contract de concesiune se face numai prin act aditional semnat de ambele părti contractante.

13.2. Prezentul contract de concesiune, împreună cu anexele ............, care fac parte integrantă din cuprinsul său, reprezintă vointa părtilor si înlătură orice altă întelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui.

13.3. Prezentul contract de concesiune a fost încheiat în ......... exemplare, din care ...... astăzi ..................., data semnării lui.

 

Concedent,

.............................

Concesionar,

.............................


*) Se elaborează de administratia publică locală.

 

ANEXA Nr. 2

la contractul de concesiune

 

PROCES-VERBAL

Încheiat astăzi ............

I. Părti

Între:

1. ................................................, reprezentat prin .....................................................................,

(cabinetul medical) (se vor înscrie si datele de identificare a cabinetului)

în calitate de ............................. primitor,

si

2. ........................................................, prin reprezentant legal ....................................................,

(datele de identificare)

în calitate de predător.

II. Obiectul procesului-verbal

Obiectul prezentului proces-verbal îl constituie predarea si, respectiv, primirea următorului spatiu:

....................................................................................................................................……….........

..........................................................................................................................................................

..........................................................................................................................................................

 

Predător,

.............................

Primitor,

.............................