MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A I

Anul 172 (XVI) - Nr. 728          LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE          Joi, 12 august 2004

 

SUMAR

 

DECRETE

 

631. - Decret pentru numirea unor magistrati

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 250 din 15 iunie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 253 din 15 iunie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

391. - Decizie pentru modificarea si completarea Deciziei presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 219/2003 pentru aprobarea Listei cuprinzând medicamentele (denumiri comerciale) de care beneficiază asiguratii în tratamentul ambulatoriu cu si fără contributie personală, corespunzătoare denumirilor comune internationale (DCI), aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 516/2003

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

341. - Hotărâre privind retragerea autorizatiei de functionare a Cooperativei de credit MONEDA CÂMPULUNG MOLDOVENESC

 

342. - Hotărâre privind retragerea autorizatiei de functionare a Cooperativei de credit ECONOMISIREA FĂLTICENI

 

343. - Hotărâre privind retragerea autorizatiei de functionare a Cooperativei de credit HUMORUL GURA HUMORULUI

 

344. - Hotărâre privind retragerea autorizatiei de functionare a Cooperativei de credit SPRIJINUL SIRET

 

DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru numirea unor magistrati

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 47 si ale art. 88 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 121 din 15 iulie 2004.

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Pe data de 1 septembrie 2004 se numesc în functia de judecător, la instantele mentionate în dreptul fiecăreia, persoanele prevăzute în anexa la prezentul decret.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 4 august 2004.

Nr. 631.

 

ANEXĂ

 

- Doamna Stancu Mirela - la Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti

- Doamna Florea Anamaria Cristina - la Judecătoria Băilesti

- Doamna Coculescu Ana-Maria - la Judecătoria Pitesti.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 250

din 15 iunie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Cătălin Vasiliu în Dosarul nr. 1.070/2003 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale, respectiv celor din actele internationale, invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 5 februarie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 1.070/2003, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 din Codul de procedură penală. Exceptia a fost ridicată de Cătălin Vasiliu, recurent revizuient în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 394 din Codul de procedură penală sunt contrare prevederilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 11, art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 54 [devenit art. 57 după revizuirea si republicarea Constitutiei] si, respectiv, în art. 128 [devenit art. 129]. De asemenea, prevederile legale criticate sunt considerate contrare si dispozitiilor cuprinse în art. 6 pct. 1, în art. 13 si în art. 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Se motivează că textul criticat este neconstitutional, deoarece cazurile de revizuire pe care le prevede sunt limitative si nu sunt de natură a pune în discutie fondul cauzei deduse judecătii, existând “pericolul neîndreptării erorilor judiciare”, consecinta fiind - în opinia autorului exceptiei - îngrădirea accesului la justitie si lisuprimarea” recursului efectiv.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală consideră că dispozitiile art. 394 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constitutionale si nici dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, exceptia de neconstitutionalitate fiind neîntemeiată. Se mentionează că prin enumerarea limitativă a cazurilor de revizuire în art. 394 din Codul de procedură penală legiuitorul nu a intentionat să îngrădească accesul liber la justitie si nici dreptul la un recurs efectiv, mai ales că revizuientul a avut posibilitatea să îsi facă apărările atât cu ocazia judecătii în primă instantă, cât si în căile ordinare de atac, ceea ce de altfel a si făcut, astfel că nu se poate vorbi de o suprimare a dreptului la un recurs efectiv.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar în conformitate cu prevederile art. 18 1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că exceptia este neîntemeiată. Arată în acest sens că principiul liberului acces la justitie nu presupune si accesul la toate mijloacele de înfăptuire a justitiei, iar instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti, deci si reglementarea căilor de atac, este de competenta legiuitorului care poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, cum este si cazul reglementării limitative si exprese a cazurilor în care hotărârile judecătoresti definitive pot face obiectul revizuirii. Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, este firesc să fie caracterizată de un anumit grad de selectivitate sub aspectul cazurilor în care poate fi folosită, ratiunea fiind aceea de a asigura remedierea erorilor ce s-ar produce în activitatea instantelor judecătoresti.

În ceea ce priveste încălcarea principiului egalitătii, înscris în art. 16 din Constitutie, republicată, Guvernul consideră că aceasta s-ar putea pune în discutie numai dacă regulile speciale de procedură ar crea discriminări între cetăteni, potrivit criteriilor stabilite în art. 4 alin. (2).

Or, nici reglementarea expresă si limitativă a cazurilor de revizuire, nici limitarea accesului la calea de atac a recursului în anulare nu instituie privilegii sau discriminări.

Se mai arată că dispozitiile legale criticate nu înlătură posibilitatea de a beneficia de toate drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces echitabil, si nu înlătură, de asemenea, dreptul la un recurs efectiv. În ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 57 din Constitutie, republicată, se apreciază că acestea nu sunt concludente în solutionarea exceptiei.

În concluzie, Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că, în ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 din Codul de procedură penală în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, republicată, aceasta este neîntemeiată, întrucât instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveste exercitarea căilor extraordinare de atac, cum este si revizuirea, nu încalcă principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, atâta timp cât se asigură egalitatea cetătenilor în utilizarea acestora.

Dispozitiile art. 394 din Codul de procedură penală nu contravin - în opinia Avocatului Poporului – nici prevederilor art. 21 din Constitutie, republicată, prin dispozitiile criticate asigurându-se tocmai accesul liber la justitie, în scopul apărării drepturilor si intereselor legitime ale părtilor interesate, si nici prevederilor art. 129 din Constitutie, instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti, deci si reglementarea căilor extraordinare de atac, fiind de competenta exclusivă a legiuitorului.

În ceea ce priveste critica dispozitiilor art. 394 din Codul de procedură penală fată de prevederile art. 11 si ale art. 20 alin. (2) din Constitutie, republicată, raportate la cele ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, aceasta este considerată neîntemeiată, deoarece conceptul de proces echitabil nu implică imperios existenta mai multor grade de jurisdictie, a mai multor căi de atac împotriva hotărârilor judecătoresti si nici, pe cale de consecintă, posibilitatea exercitării acestor căi de atac de către toate părtile din proces.

Referitor la dispozitiile art. 1 alin. (5) si ale art. 57 din Constitutie, republicată, precum si la dispozitiile art. 13 si 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, acestea sunt considerate nerelevante pentru solutionarea exceptiei.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, cu modificările si completările ulterioare, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările si completările ulterioare, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 394 din Codul de procedură penală, având următorul continut:

“Revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instantă la solutionarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârsit infractiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infractiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoresti definitive nu se pot concilia.

Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Cazurile de la lit. b), c) si d) constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

În cazul prevăzut de lit. e), toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 11, art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 54 si, respectiv, în art. 128. Potrivit Constitutiei republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor si renumerotarea textelor, art. 54 a devenit art. 57 si art. 128 a devenit art. 129. Prevederile constitutionale mentionate au următorul continut:

- Art. 1 alin. (5): “În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.”;

- Art. 11: “(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai si cu bună-credintă obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constitutiei.”;

- Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”;

- Art. 20 alin. (2): “Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.”;

- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.”;

- Art. 57: “Cetătenii români, cetătenii străini si apatrizii trebuie să-si exercite drepturile si libertătile constitutionale cu bună-credintă, fără să încalce drepturile si libertătile celorlalti.”;

- Art. 129: “Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii.”

De asemenea, dispozitiile de lege criticate sunt considerate contrare prevederilor din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale cuprinse în art. 6 pct. 1, referitoare la dreptul la un proces echitabil, în art. 13, referitoare la dreptul la un recurs efectiv, si în art. 17, referitoare la interzicerea abuzului de drept.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, reglementată de legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicată, potrivit cărora “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. Aceste dispozitii constitutionale conferă legiuitorului competenta exclusivă de a stabili procedura de judecată si îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situatii deosebite, să stabilească reguli speciale de procedură, precum si modalităti de exercitare a drepturilor procesuale, asa cum este si cazul reglementării exprese si limitative a cazurilor în care poate fi promovată revizuirea, realizată prin dispozitiile art. 394 din Codul de procedură penală.

Curtea constată că prin aceste dispozitii de lege, criticate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, nu se aduce atingere principiului constitutional al egalitătii în drepturi, întrucât acestea nu consacră privilegii sau discriminări, asigurând egalitatea juridică a cetătenilor în utilizarea căii de atac a revizuirii, în deplină concordantă cu dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, republicată. De altfel, prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) vizează egalitatea în drepturi între cetăteni în ceea ce priveste recunoasterea în favoarea acestora a unor drepturi si libertăti fundamentale, iar nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicării acestor măsuri, indiferent de natura lor.

Nu poate fi retinută nici critica de neconstitutionalitate potrivit căreia dispozitiile art. 394 din Codul de procedură penală ar îngrădi liberul acces la justitie, întrucât, asa cum a statuat în mod constant Curtea în jurisprudenta sa, liberul acces la justitie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instantele judecătoresti în cazul în care consideră că drepturile, libertătile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus nici unei conditionări, competenta de a stabili regulile de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti (în spetă a cazurilor în care poate fi promovată revizuirea) revenindu-i, asa cum s-a arătat, legiuitorului. Prevederile legale criticate, reglementând o cale de atac extraordinară împotriva hotărârilor judecătoresti, nu îngrădesc, ci permit liberul acces la justitie, în concordantă si cu dispozitiile art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.

Dispozitiile art. 394 din Codul de procedură penală sunt în acord si cu prevederile care reglementează dreptul la un proces echitabil, cuprinse în art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicată, respectiv în art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si, implicit, cu prevederile art. 11 si ale art. 20 alin. (2) din Constitutie, republicată. Astfel, faptul că revizuirea se poate exercita numai în anumite cazuri, strict si limitativ prevăzute de legiuitor, este determinat de caracterul acesteia de cale extraordinară de atac si nu împiedică părtile interesate de a apela la instantele judecătoresti, de a fi apărate, de a promova căile de atac ordinare prevăzute de lege si de a se prevala de garantiile procesuale care conditionează un proces echitabil. Contrar celor sustinute de autorul exceptiei, posibilitatea exercitării căii de atac extraordinare a revizuirii reprezintă o garantie în plus a eliminării lrpericolul neîndreptării erorilor judiciare”, în concordantă cu imperativele dreptului la un proces echitabil, iar nu o încălcare a acestui drept.

În sfârsit, Curtea mai retine că normele criticate nu încalcă prevederile art. 129 din Constitutie, republicată, potrivit cărora exercitarea căilor de atac se realizează în “conditiile legii”, ci constituie o aplicare a acestora. În ceea ce priveste dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (5), referitoare la suprematia Constitutiei si a legilor, cele ale art. 57, referitoare la exercitarea drepturilor si libertătilor, respectiv cele ale art. 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept, invocate, de asemenea, de autorul exceptiei de neconstitutionalitate în motivarea acesteia, Curtea constată că acestea nu sunt relevante, neavând nici o concludentă pentru solutionarea cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.d) si alin. (3) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Cătălin Vasiliu în Dosarul nr. 1.070/2003 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 iunie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 253

din 15 iunie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, ridicată de apelantul Neacsu Munteanu în Dosarul nr. 3.275/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei Neacsu Munteanu, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosarul cauzei s-au depus note scrise de către autorul exceptiei de neconstitutionalitate, prin care solicită admiterea acesteia.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul pe fond.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 11 martie 2004, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de apelantul Neacsu Munteanu în Dosarul nr. 3.275/2003.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că dispozitiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 încalcă prevederile art. 21 si 44 din Constitutie, republicată, precum si prevederile art. 1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, prin raportare la art. 20 din Constitutie, republicată. În esentă, se sustine că prin instituirea unui termen de prescriptie a actiunii în constatarea nulitătii absolute a actelor de înstrăinare a imobilelor ce cad sub incidenta Legii nr. 10/2001, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, se aduce atingere dreptului de proprietate, prin aceea că nu mai poate fi exercitată o actiune în constatarea nulitătii actului de înstrăinare a imobilului, datorită împlinirii termenului de prescriptie, si se îngrădeste liberul acces la justitie, prin imposibilitatea de a dovedi fraudarea legii ca urmare a încheierii unui act juridic nul absolut.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă consideră exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, prin raportare la art. 20 din Constitutie, republicată, ci, dimpotrivă, constituie o aplicare a acestora, prin aceea că textul de lege criticat este în conformitate cu dreptul statelor de a adopta legi cu referire la situatia bunurilor persoanelor în acord cu interesul general. Nu sunt încălcate nici prevederile art. 21 si 44 din Constitutie, republicată, dat fiind că liberul acces la justitie presupune accesul la mjloacele procedurale prin care se înfăptuieste actul de justitie, legiuitorul având competenta exclusivă de a stabili regulile de desfăsurare a procesului.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 18 1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei institutii cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Guvernul consideră că dispozitiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 nu contravin prevederilor constitutionale avute în vedere. Invocă în acest sens si jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că prin instituirea unui termen derogator de la dreptul comun, în care o persoană are posibilitatea de a se adresa instantei de judecată, nu este încălcat principiul constitutional al accesului la justitie. Nu poate fi retinută nici încălcarea dreptului de proprietate, întrucât prevederile privind garantarea si ocrotirea proprietătii, potrivit art. 44 din Constitutie, republicată, se aplică numai după reconstituirea dreptului de proprietate, astfel încât dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul se naste în viitor prin aplicarea dispozitiilor legale care îi reconstituie acest drept.

În ceea ce priveste încălcarea art. 1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, raportat la art. 20 din Constitutie, republicată, arată că nu există neconcordante între textul de lege criticat si reglementarea internatională; mai mult, potrivit art. 20 alin. (1) din Constitutie, republicată, “dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor, iar nu dispozitiile din legea internă, vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, modificată si completată prin Legea nr. 232/2004, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, dispozitii care au următorul continut:

- Art. 46 alin. (5): “Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 20, 21 si 44 din Constitutie, republicată, care au următorul continut:

- Art. 20: “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.”;

- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.”;

- Art. 44: “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

”(2) Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în conditiile prevăzute prin lege organică, precum si prin mostenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietatea publică a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăti imobiliare, cu obligatia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritătii.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergentă, prin justitie.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinătăti, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii.”

De asemenea, sunt invocate ca fiind încălcate dispozitiile cuprinse în art. 1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care prevăd:

-“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele: termenul de un an prevăzut de textul de lege criticat a fost prelungit succesiv, cu câte trei luni, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, si prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 145/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001. Sub aspectul criticat, Curtea retine că textul de lege vizat de exceptie stabileste un termen special, derogatoriu de la dreptul comun, pentru prescrierea actiunii în constatarea nulitătii absolute. Această solutie a legiuitorului este în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cărora “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. De altfel, în jurisprudenta Curtii Constitutionale (Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994) s-a retinut că, pentru situatii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum si modalităti de exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât liberul acces la justitie să nu fie încălcat.

De altfel, dispozitiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate, prin raportare, între alte dispozitii constitutionale, si la dispozitiile art. 21. Astfel, prin Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, s-a retinut că “imprescriptibilitatea, consfintită cu titlu de principiu în legislatia civilă, nu este consacrată ca atare în Constitutie. Asa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor ratiuni majore, să deroge de la acest principiu, asa cum a procedat prin norma dedusă controlului, fără a îndreptăti calificarea reglementării respective ca fiind neconstitutională”. Cele statuate în decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit împrejurări noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

Curtea mai retine că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea anumitor exigente legale, între care si stabilirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Din această perspectivă, nu pot fi retinute sustinerile autorului exceptiei referitoare la încălcarea dreptului de proprietate, prin imposibilitatea de a exercita o actiune în constatarea nulitătii actului de înstrăinare a imobilului, datorită împlinirii termenului de prescriptie. Mai mult, dispozitiile legale criticate sunt în concordantă si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul de acces la justitie.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în cauza “Golder contra Regatului Unit”, 1975, că “dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut”, precum si că liexistă posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu continutul oricărui drept”.

În ceea ce priveste critica referitoare la încălcarea art. 44 din Legea fundamentală, Curtea retine că dreptul de proprietate nu poate fi exercitat decât cu respectarea tuturor reglementărilor legale care îi determină continutul si limitele. Din această perspectivă, prevederile legale criticate sunt în deplină concordantă cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, republicată, potrivit cărora “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului,sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.d) si al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, modificată si completată prin Legea nr. 232/2004,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Neacsu Munteanu în Dosarul nr. 3.275/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 iunie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Lăpădat.

 

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

CASA NATIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

DECIZIE

pentru modificarea si completarea Deciziei presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 219/2003 pentru aprobarea Listei cuprinzând medicamentele (denumiri comerciale) de care beneficiază asiguratii în tratamentul ambulatoriu cu si fără contributie personală, corespunzătoare denumirilor comune internationale (DCI), aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 516/2003

 

În temeiul prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările si completările ulterioare, si ale Ordonantei Guvernului nr. 48/2004 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2004,

având în vedere:

- Hotărârea Guvernului nr. 1.417/2002 pentru aprobarea Listei cuprinzând medicamentele de care beneficiază asiguratii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contributie personală, pe bază de prescriptie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cu modificările si completările ulterioare;

- art. 13 si 15 din anexa nr. 30 la Ordinul ministrului sănătătii si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 1.220/890/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare;

- Referatul de aprobare al medicului-sef nr. IV/D/143 din 23 iulie 2004,

presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate emite următoarea decizie:

Art. I. - Decizia presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 219/2003 pentru aprobarea Listei cuprinzând medicamentele (denumiri comerciale) de care beneficiază asiguratii în tratamentul ambulatoriu cu si fără contributie personală, corespunzătoare denumirilor comune internationale (DCI), aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 516/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 13 mai 2003, cu modificările si completările ulterioare, se completează cu anexa nr. 3 cuprinzând Lista medicamentelor (denumiri comerciale) de care beneficiază asiguratii pensionari în tratamentul ambulatoriu cu contributie personală, în cadrul programului privind compensarea în proportie de 90% a medicamentelor acordate acestora, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. II. - Presedintii-directori generali ai caselor de asigurări de sănătate, precum si furnizorii de servicii medicale si farmaceutice care sunt în relatii contractuale cu casele de asigurări de sănătate au obligatia de a pune în aplicare si de a respecta prevederile prezentei decizii.

Art. III. - Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare la data de 15 august 2004.

 

p. Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

Vasile Ciurchea

 

Bucuresti, 4 august 2004.

Nr. 391.

 

ANEXĂ*)

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

Pagina a 9-a

Pagina a 10-a

Pagina a 11-a

Pagina a 12-a

Pagina a 13-a

Pagina a 14-a

Pagina a 15-a

Pagina a 16-a

Pagina a 17-a

Pagina a 18-a

Pagina a 19-a

Pagina a 20-a

Pagina a 21-a

Pagina a 22-a

Pagina a 23-a

Pagina a 24-a

Pagina a 25-a

Pagina a 26-a

Pagina a 27-a

Pagina a 28-a

Pagina a 29-a

Pagina a 30-a

Pagina a 31-a

Pagina a 32-a

Pagina a 33-a

Pagina a 34-a

Pagina a 35-a

Pagina a 36-a

 

 

 

 

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE*)

privind retragerea autorizatiei de functionare a Cooperativei de credit MONEDA CÂMPULUNG MOLDOVENESC

 

Avand in vedere cererea formulata de CREDITCOOP Casa Centrala de retragere a autorizatiei de functionare a Cooperativei de credit MONEDA CÂMPULUNG MOLDOVENESC, în baza art. 7 alin. 3 din Normele Bancii Nationale a Romaniei nr. 6/2003 privind fuziunea si divizarea cooperativelor de credit,

In temeiul prevederilor art. 89 lit. a) liniuta a patra din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit, aprobata si modificata prin Legea nr. 200/2002

 

Banca Nationala a Romaniei hotaraste:

 

Art. 1. – Se retrage Autorizatia de functionare seria B Nr. 0452 din data de 23.09.2002 a Cooperativei de credit MONEDA CÂMPULUNG MOLDOVENESC, cu sediul in Câmpulung Moldovenesc, Str. Ion Creanga, Nr. 1, Bl. 1, Sc. B, Ap. 13, judetul Suceava, numar de ordine in Registrul Comertului J33/155/1996, urmare aprobarii Bancii Nationale a Romaniei privind cererea de fuziune a cooperativelor de credit Credorna Vatra Dornei, Ramuri Neagra Sarului, Moneda Campulung Moldovenesc, pentru urmatoarele motive:

Cu scrisoarea nr. 4896 din 24.12.2003, CREDITCOOP Casa Centrala, in numele Cooperativei de Credit MONEDA CÂMPULUNG MOLDOVENESC a formulat cererea de retragere a autorizatiei de functionare a acestei cooperative. In sedinta din 19.02.2004 Consiliul de administratie al Bancii Nationale a Romaniei a aprobat cererea de fuziune prin absorbtie a cooperativelor de credit Credorna Vatra Dornei, Ramuri Neagra Sarului, Moneda Campulung Moldovenesc.

Urmare a fuziunii, Cooperativa de credit MONEDA CÂMPULUNG MOLDOVENESC este absorbita, intregul sau patrimoniu transmitandu-se catre Cooperativa de credit Credorna Vatra Dornei. Prin urmare, aceasta urmeaza a-si inceta activitatea

Art. 2. – Prezenta hotarare va fi transmisa CREDITCOOP Casa Centrala si va intra in vigoare la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

 

GUVERNATORUL BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI,

MUGUR ISĂRESCU

 

Bucuresti, 26 mai 2004.

Nr. 341.

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE*)

privind retragerea autorizatiei de functionare a Cooperativei de credit ECONOMISIREA FĂLTICENI

 

Avand in vedere cererea formulata de CREDITCOOP Casa Centrala de retragere a autorizatiei de functionare a Cooperativei de credit ECONOMISIREA FĂLTICENI, în baza art. 7 alin. 3 din Normele Bancii Nationale a Romaniei nr. 6/2003 privind fuziunea si divizarea cooperativelor de credit,

In temeiul prevederilor art. 89 lit. a) liniuta a patra din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit, aprobata si modificata prin Legea nr. 200/2002

 

Banca Nationala a Romaniei hotaraste:

 

Art. 1. – Se retrage Autorizatia de functionare seria B Nr. 0453 din data de 23.09.2002 a Cooperativei de credit ECONOMISIREA FĂLTICENI, cu sediul in Falticeni, Str. B-dul 2 Graniceri, Bl. 22, Sc. D, Ap. 2, judetul Suceava, numar de ordine in Registrul Comertului J33/169/1996, urmare aprobarii Bancii Nationale a Romaniei privind cererea de fuziune a cooperativelor de credit Capital Suceava, Humorul Gura Humorului, Economisirea Falticeni, Ajutorul Liteni, Biruinta Dolhasca, Tezaurul Boroaia, Bradis Rasca, pentru urmatoarele motive:

Cu scrisoarea nr. 4896 din 24.12.2003, CREDITCOOP Casa Centrala, in numele Cooperativei de Credit ECONOMISIREA FĂLTICENI a formulat cererea de retragere a autorizatiei de functionare a acestei cooperative. In sedinta din 19.02.2004 Consiliul de administratie al Bancii Nationale a Romaniei a aprobat cererea de fuziune prin absorbtie a cooperativelor de credit Capital Suceava, Humorul Gura Humorului, Economisirea Falticeni, Ajutorul Liteni, Biruinta Dolhasca, Tezaurul Boroaia, Bradis Rasca.

Urmare a fuziunii, Cooperativa de credit ECONOMISIREA FĂLTICENI este absorbita, intregul sau patrimoniu transmitandu-se catre Cooperativa de credit Capital Suceava. Prin urmare, aceasta urmeaza a-si inceta activitatea

Art. 2. – Prezenta hotarare va fi transmisa CREDITCOOP Casa Centrala si va intra in vigoare la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

 

GUVERNATORUL BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI,

MUGUR ISĂRESCU

 

Bucuresti, 26 mai 2004.

Nr. 342.

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE*)

privind retragerea autorizatiei de functionare a Cooperativei de credit HUMORUL GURA HUMORULUI

 

Avand in vedere cererea formulata de CREDITCOOP Casa Centrala de retragere a autorizatiei de functionare a Cooperativei de credit HUMORUL GURA HUMORULUI, în baza art. 7 alin. 3 din Normele Bancii Nationale a Romaniei nr. 6/2003 privind fuziunea si divizarea cooperativelor de credit,

In temeiul prevederilor art. 89 lit. a) liniuta a patra din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit, aprobata si modificata prin Legea nr. 200/2002

 

Banca Nationala a Romaniei hotaraste:

 

Art. 1. – Se retrage Autorizatia de functionare seria B Nr. 0454 din data de 23.09.2002 a Cooperativei de credit HUMORUL GURA HUMORULUI, cu sediul in Gura Humorului, Str. B-dul Bucovina, Nr. 5, judetul Suceava, numar de ordine in Registrul Comertului J33/15/1996, urmare aprobarii Bancii Nationale a Romaniei privind cererea de fuziune a cooperativelor de credit Capital Suceava, Humorul Gura Humorului, Economisirea Falticeni, Ajutorul Liteni, Biruinta Dolhasca, Tezaurul Boroaia, Bradis Rasca, pentru urmatoarele motive:

Cu scrisoarea nr. 4896 din 24.12.2003, CREDITCOOP Casa Centrala, in numele Cooperativei de Credit HUMORUL GURA HUMORULUI a formulat cererea de retragere a autorizatiei de functionare a acestei cooperative. In sedinta din 19.02.2004 Consiliul de administratie al Bancii Nationale a Romaniei a aprobat cererea de fuziune prin absorbtie a cooperativelor de credit Capital Suceava, Humorul Gura Humorului, Economisirea Falticeni, Ajutorul Liteni, Biruinta Dolhasca, Tezaurul Boroaia, Bradis Rasca.

Urmare a fuziunii, Cooperativa de credit HUMORUL GURA HUMORULUI este absorbita, intregul sau patrimoniu transmitandu-se catre Cooperativa de credit Capital Suceava. Prin urmare, aceasta urmeaza a-si inceta activitatea

Art. 2. – Prezenta hotarare va fi transmisa CREDITCOOP Casa Centrala si va intra in vigoare la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

 

GUVERNATORUL BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI,

MUGUR ISĂRESCU

 

Bucuresti, 26 mai 2004.

Nr. 343.

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE*)

privind retragerea autorizatiei de functionare a Cooperativei de credit SPRIJINUL SIRET

 

Avand in vedere cererea formulata de CREDITCOOP Casa Centrala de retragere a autorizatiei de functionare a Cooperativei de credit SPRIJINUL SIRET, în baza art. 7 alin. 3 din Normele Bancii Nationale a Romaniei nr. 6/2003 privind fuziunea si divizarea cooperativelor de credit,

In temeiul prevederilor art. 89 lit. a) liniuta a patra din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit, aprobata si modificata prin Legea nr. 200/2002

 

Banca Nationala a Romaniei hotaraste:

 

Art. 1. – Se retrage Autorizatia de functionare seria B Nr. 0456 din data de 23.09.2002 a Cooperativei de credit SPRIJINUL SIRET, cu sediul in Siret, Str. Latcu Voda, Nr. 13, judetul Suceava, numar de ordine in Registrul Comertului J33/861/1996, urmare aprobarii Bancii Nationale a Romaniei privind cererea de fuziune a cooperativelor de credit Ro Capital Radauti, Economia Fratautii Vechi, Sprijinul Siret, Avantaj Cacica, pentru urmatoarele motive:

Cu scrisoarea nr. 4896 din 24.12.2003, CREDITCOOP Casa Centrala, in numele Cooperativei de Credit SPRIJINUL SIRET a formulat cererea de retragere a autorizatiei de functionare a acestei cooperative. In sedinta din 19.02.2004 Consiliul de administratie al Bancii Nationale a Romaniei a aprobat cererea de fuziune prin absorbtie a cooperativelor de credit Ro Capital Radauti, Economia Fratautii Vechi, Sprijinul Siret, Avantaj Cacica.

Urmare a fuziunii, Cooperativa de credit SPRIJINUL SIRET este absorbita, intregul sau patrimoniu transmitandu-se catre Cooperativa de credit Capital Suceava. Prin urmare, aceasta urmeaza a-si inceta activitatea.

Art. 2. – Prezenta hotarare va fi transmisa CREDITCOOP Casa Centrala si va intra in vigoare la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

 

GUVERNATORUL BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI,

MUGUR ISĂRESCU

 

Bucuresti, 26 mai 2004.

Nr. 344.