MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 729         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 12 august 2004

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările si completările ulterioare

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

916/4.275. - Ordin al ministrului sănătătii si al ministrului educatiei si cercetării privind stabilirea specialitătilor medicale, medico-dentare si farmaceutice în care pot solicita confirmarea în rezidentiat preparatorii si asistentii universitari, încadrati prin concurs organizat conform legii, în discipline didactice care nu au corespondent în Nomenclatorul specialitătilor medicale, medico-dentare si farmaceutice, pentru reteaua de asistentă medicală

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 287

din 1 iulie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările si completările ulterioare

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 privind regimul.juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Teleconstructia” - S.A. în Dosarul nr. 351/2004 al Curtii de Apel Cluj - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că legiuitorul este singurul competent să stabilească modalitătile de restituire a imobilelor preluate abuziv sau de acordare a dreptului la despăgubire, în functie de situatia diferită a acestor imobile. De asemenea, nu se poate retine încălcarea art. 15 alin. (2) din Constitutie, republicată, referitor la neretroactivitatea legii, întrucât textul de lege criticat se aplică exclusiv de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, modificând doar efectele legii vechi referitoare la expropriere.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 15 martie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 351/2004, Curtea de Apel Cluj - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Teleconstructia” - S.A.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia întelege să-si îndrepte critica în special asupra prevederilor alin. (3) al art. 11 din Legea nr. 10/2001, text de lege pe care se întemeiază cauza aflată pe rolul instantei de fond, apreciind că acesta încalcă dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutia republicată, referitoare la principiul neretroactivitătii legii. Astfel, arată că exproprierea s-a realizat înainte de intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 10/2001, statul dobândind un drept de proprietate pur si simplu, neafectat de modalităti, care nu se poate pierde în caz de nerealizare a scopului exproprierii. Prin urmare, legea nouă nu poate, fără a fi retroactivă, să atribuie unui fapt trecut efecte juridice pe care acesta nu le putea produce sub imperiul legii anterioare, în temeiul căreia s-a efectuat exproprierea. Asa fiind, judecarea unor raporturi juridice care s-au născut, au produs efecte si s-au epuizat în trecut, nu poate fi făcută după cerintele legii noi, cu încălcarea regulii “tempus regit actum”, pe această cale textul de lege criticat introducând în circuitul juridic civil o nepermisă insecuritate juridică.

Curtea de Apel Cluj - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 este neîntemeiată, întrucât acestea nu aduc atingere principiului neretroactivitătii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. Instanta arată că dispozitiile Legii nr. 10/2001 au un evident caracter reparator, stabilind măsuri de restituire în natură sau prin echivalent, pentru fostii proprietari ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv de către stat. Prin urmare, textul de lege criticat nu nesocoteste efectele decretelor de expropriere în temeiul cărora au fost preluate imobilele, ci doar prevede măsuri reparatorii cu privire la imobilele pentru care scopul exproprierii nu s-a realizat, în acord cu prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994 si cu art. 15 alin. (2) din Constitutia republicată.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 18 1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul retine că dispozitiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 contin reguli speciale privind restituirea prin echivalent în cazul imobilelor expropriate, stabilind diferite modalităti de despăgubire, fără a încălca în vreun mod principiul constitutional al neretroactivitătii legii.

Avocatul Poporului arată că textul de lege criticat reglementează modurile de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilele expropriate care au fost demolate total sau partial si pentru terenurile aferente acestora, ceea ce nu aduce atingere principiului constitutional consacrat de art. 15 alin. (2), întrucât o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior si nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările si completările ulterioare, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia României, republicată, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările si completările ulterioare, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate formulată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 11 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cu modificările si completările ulterioare. Textul legal criticat are următorul continut:

- Art. 11: “(1) Imobilele expropriate si ale căror constructii nu au fost demolate se pot restitui integral în natură persoanelor îndreptătite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozitiilor legale. Dacă persoana îndreptătită a primit o despăgubire, restituirea în natură este conditionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele inflatiei.

(2) În cazul în care constructiile expropriate au fost demolate partial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu constructiile rămase, iar pentru constructiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Dacă persoana îndreptătită a primit o despăgubire, restituirea este conditionată de rambursarea diferentei dintre valoarea despăgubirii primite si valoarea constructiilor demolate, actualizată cu indicele inflatiei.

(3) În cazul în care constructiile expropriate au fost integral demolate si lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul partial, persoana îndreptătită poate obtine restituirea în natură a părtii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de constructii noi si pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.

(4) În cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă functional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

(5) Valoarea constructiilor expropriate în vederea demolării se stabileste potrivit actelor normative în vigoare la data exproprierii si se actualizează cu indicele inflatiei la data plătii efective.

(6) Valoarea terenurilor apartinând imobilelor expropriate în vederea demolării se stabileste potrivit actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(7) În situatiile prevăzute la alin. (2), (3) si (4) valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabileste prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru constructii, din valoarea corespunzătoare a părtii din imobilul expropriat - teren si constructii - care nu se poate restitui în natură, stabilită potrivit alin. (5) si (6).

(8) Pentru situatiile prevăzute la alin. (2), (3) si (4) măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în actiuni la societăti comerciale tranzactionate pe piata de capital, în functie de optiunea persoanei îndreptătite.

(9) În situatiile prevăzute la alin. (2), (3) si (4), pentru imobilele care aveau numai altă destinatie decât aceea de locuintă măsurile reparatorii prin echivalent se stabilesc potrivit art. 9 alin. (2).”

Autoarea exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutia României, republicată, care au următorul continut: “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea Constitutională constată că, desi formal critica de neconstitutionalitate este îndreptată împotriva art. 11 din Legea nr. 10/2001, din sustinerile autorului exceptiei rezultă că, în realitate, aceasta vizează doar dispozitiile alin. (3) al articolului mentionat.

Curtea retine că analiza pe care o impune controlul de constitutionalitate trebuie, în mod necesar, să înceapă prin a califica situatia juridică reglementată prin norma de lege criticată. În acest sens, este indubitabil că trecerea dreptului de proprietate asupra imobilului, obiect al exproprierii de la titularul initial la stat, s-a realizat sub imperiul Decretului nr. 75/1974, act juridic emis în aplicarea unor acte normative anterioare care stabileau cadrul general al exproprierii. Întrucât o asemenea trecere nu reprezintă un proces de durată, ci se realizează instantaneu, se poate afirma că, o dată înfăptuită, situatia juridică respectivă s-a si finalizat. Limitându-si analiza la acest moment, autorul exceptiei consideră că noua reglementare, prevăzând posibilitatea repunerii părtilor în situatia anterioară, respectiv restituirea în natură către persoana îndreptătită a părtii de teren rămase libere, întrucât lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul doar partial, si-a extins domeniul temporal de actiune asupra fazei initiale de constituire a situatiei juridice, cu încălcarea principiului “tempus regit actum”.

O atare critică este nefondată. Dacă actul de expropriere, prin care statul a devenit proprietar, constituie, ca entitate autonomă, facta praeterita, situatia juridică pe care a generat-o, constând în calitatea de proprietar recunoscută statului, cu întreg complexul de drepturi si obligatii pe care le implică, constituie o situatie juridică cu persistentă în timp - facta pendentia, care, detasându-se de momentul constituirii sale, care s-a produs si s-a consumat, îsi continuă existenta, intrând astfel în domeniul temporal de incidentă a noii reglementări care deci îsi poate exercita actiunea în ceea ce o priveste, fără a retroactiva.

Totodată, fiind vorba de o situatie juridică obiectivă, avându-si originea în lege, iar nu de o situatie juridică subiectivă, constituită prin manifestarea de vointă a unui sau, a unor obiecte de drept, legea nouă o poate reglementa în termenii care îi sunt proprii, aducându-i modificări sau chiar punându-i capăt, în cadrul domeniului său temporal legitim de actiune.

În sfârsit, Curtea retine că, în maniera în care este concepută, teza autorului exceptiei lipseste de orice utilitate distinctia teoretică între facta praeterita, facta pendentia si facta futura, ca un criteriu pentru determinarea limitelor de actiune în timp a normelor juridice succesive. Astfel, desi face referire expresă la clasificarea tripartită a situatiilor juridice constituite anterior adoptării unei noi reglementări, atunci când examinează actiunea în timp a acesteia în ceea ce le priveste, întelege să se raporteze univoc la momentul constituirii lor. Or, în raport cu acest moment, orice normă juridică ulterioară ar fi retroactivă, indiferent dacă îsi propune să reglementeze post-factum momentul constituirii unei situatii juridice epuizate prin însusi faptul constituirii sale (facta praeterita) ori situatii juridice aflate în derulare (facta pendentia) sau efectele juridice ale unor asemenea situatii ce intervin sau urmează să intervină (facta futura), în cazul în care respectiva situatie juridică îsi are sorgintea, nemijlocită sau mijlocită, într-un act juridic anterior intrării în vigoare a noii reglementări.

Asa fiind, Curtea constată că legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situatiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum si tuturor efectelor produse de situatiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Prin urmare, dispozitiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, aplicabile în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea de bunuri imobile expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii, nu contravin principiului constitutional privind neretroactivitatea legii civile.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.d) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Teleconstructia” - S.A. în Dosarul nr. 351/2004 al Curtii de Apel Cluj - Sectia civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 iulie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

Nr. 916 din 13 iulie 2004

MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETĂRII

Nr. 4.275 din 14 iulie 2004

 

ORDIN

privind stabilirea specialitătilor medicale, medico-dentare si farmaceutice în care pot solicita confirmarea în rezidentiat preparatorii si asistentii universitari, încadrati prin concurs organizat conform legii, în discipline didactice care nu au corespondent în Nomenclatorul specialitătilor medicale, medico-dentare si farmaceutice, pentru reteaua de asistentă medicală

 

Văzând Referatul Directiei resurse umane, formare profesională, concursuri si examene nr. OB/8.099/2004,

în temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2001 privind organizarea si finantarea rezidentiatului, stagiaturii si activitătii de cercetare medicală în sectorul sanitar, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 41/2002, cu modificările ulterioare, si ale dispozitiilor înscrise în Hotărârea Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările si completările ulterioare, si ale Hotărârii Guvernului nr. 410/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei si Cercetării,

ministrul sănătătii si ministrul educatiei si cercetării emit următorul ordin:

Art. 1. - Specialitătile medicale, medico-dentare si farmaceutice în care pot solicita confirmarea în rezidentiat preparatorii si asistentii universitari, încadrati prin concurs organizat conform legii, în discipline didactice care nu au corespondent în Nomenclatorul specialitătilor medicale, medico-dentare si farmaceutice, pentru reteaua de asistentă medicală, se stabilesc după cum urmează:

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

 

Art. 2. - Pregătirea în rezidentiat se face în aceleasi conditii cu cele prevăzute pentru rezidentii confirmati pe bază de concurs organizat de Ministerul Sănătătii.

Art. 3. - Postul de specialist în unităti sanitare din sistemul public va fi ocupat prin concurs, conform prevederilor legale în vigoare.

Art. 4. - Directia resurse umane, formare profesională, concursuri si examene din Ministerul Sănătătii va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii,

Ovidiu Brînzan

Ministrul educatiei si cercetării,

Alexandru Athanasiu