MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 732         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 13 august 2004

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 264 din 22 iunie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările ulterioare

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

246. - Ordin al ministrului mediului si gospodăririi apelor pentru aprobarea clasificării pesterilor si sectoarelor de pesteri - arii naturale protejate

 

Rectificări la:

- Ordonanta Guvernului nr. 124/1998

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 264

din 22 iunie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările ulterioare

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 si 401 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “ZEFIR” - S.A. Bucuresti în Dosarul nr. 11.297/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca nefondată, arătând că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Prin mai multe decizii, Curtea Constitutională a retinut că dispozitiile criticate nu încalcă textele constitutionale invocate de autorul exceptiei. Totodată, se arată că dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (3), invocate de asemenea în sustinerea exceptiei, nu au legătură cu cauza.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 decembrie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 11.297/2003, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 si 401 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “ZEFIR” - S.A. Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că “instituirea, prin dispozitiile criticate, a scutirii de plata taxelor judiciare de timbru si de timbru judiciar lua cererilor formulate de institutia publică «implicată», în legătură cu calitatea de actionar la societătile comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligatiile decurgând din contractele de vânzare-cumpărare de actiuni, cu obligatiile prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările si completările ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotărârilor judecătoresti si orice alte acte procedurale efectuate de si pentru aceasta [...]”, este discriminatorie si încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 privind liberul acces la justitie, ale art. 41 alin. (1) si (2) privind protectia proprietătii private, precum si pe cele ale art. 1 alin. (3) privind statul român. Autorul exceptiei consideră că “dreptatea presupune reglementarea unui tratament procesual egal al părtilor dintr-un proces”.

De asemenea, se mai arată în motivarea exceptiei, “prin scutirea de plata taxelor judiciare de timbru se face o discriminare în favoarea uneia din părtile procesului, care, în plus, este o entitate statală”.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comercială apreciază lpcă exceptarea, prin lege, de la plata unor impozite si taxe a unor categorii de persoane fizice ori juridice sau a anumitor activităti sau bunuri nu poate să fie considerată, prin ea însăsi, ca neconstitutională. Dimpotrivă, exceptarea de la impozite si taxe ori stabilirea unor reduceri în această materie reprezintă o practică legislativă curentă, care corespunde fie necesitătii de ocrotire a unor subiecte de drept, fie unor ratiuni economice; în cazul de fată reclamanta este o institutie publică abilitată de stat să administreze participatiile statului la diferite societăti comerciale, iar în situatia în care cererile acestei institutii nu ar fi scutite de plata taxei de timbru, s-ar crea o obligatie a statului de a plăti taxa de timbru, care este datorată tot statului”.

Conform opiniei instantei de judecată, “în cauză nu poate fi vorba despre violarea, prin textul criticat, a egalitătii între titularii dreptului de proprietate privată, în sensul ocrotirii preferentiale a unora dintre ei”. În acest sens, instanta face trimitere la jurisprudenta Curtii Constitutionale, care “a stabilit că principiul egalitătii nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane aflate în situatii deosebite, deoarece acest principiu nu înseamnă uniformitate”. În argumentarea sa, instanta mai sustine că “asemenea reglementări, având aparenta consacrării unor privilegii, sunt relativ numeroase în legislatie. Este, de pildă, cazul scutirii de taxe a actiunilor introduse în temeiul raporturilor de muncă de către salariati ori cel al actiunilor judecătoresti ce valorifică drepturi de creantă corelative unor obligatii de întretinere. Iar reglementarea în chip diferentiat a unor asemenea obligatii corespunde, neîndoielnic, si prevederilor constitutionale privind justa asezare a sarcinilor fiscale”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se sustine că, în realitate, prin memoriul depus de autorul exceptiei se invocă si se motivează numai neconstitutionalitatea art. 40 1 din Legea nr. 137/2002, text introdus prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 208/2002, iar nu si cea a dispozitiilor art. 40 din lege, care nu au incidentă în cauză, întrucât se referă la competenta instantelor si celeritatea solutionării cauzelor.

În legătură cu dispozitiile art. 401 din lege, Guvernul apreciază că dispozitiile art. 1 alin. (3) din Constitutie invocate nu au incidentă în cauză, iar cu privire la sustinerile privind încălcarea dispozitiilor art. 21 din Constitutie, acestea “apar neîntemeiate”, întrucât “scutirea de plata taxelor de timbru si a cautiunilor stabilite de lege pentru sesizarea instantelor judecătoresti a Autoritătii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului, institutie publică implicată în procesul de privatizare, plată ce constituie o obligatie si nu un drept, prin dispozitiile legale criticate, reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului pe care acesta îl exercită în considerarea anumitor situatii determinate, cum sunt cele privind legătura strânsă cu bugetul statului si realizarea unui interes public” (În acest sens este invocată Decizia Curtii Constitutionale nr. 179/2003).

Totodată, se arată că “dispozitiile art. 401 din Legea nr. 137/2002, cu modificările si completările ulterioare, nu contravin art. 44 din Constitutia republicată, iar sustinerile pârâtei apar neîntemeiate, având în vedere si faptul că în cazul de fată legiuitorul stabileste un regim juridic diferit

pentru promovarea anumitor actiuni de către «institutiile publice implicate si nu numai de către APAPS, în considerarea interesului general al accelerării procesului privatizării si în aplicarea art. 135 alin. (2) lit. b) din Constitutia republicată, care prevede că statul trebuie să asigure «protejarea intereselor nationale în activitatea economică, financiară si valutară», principiu pe care statul, în politica sa economică, este tinut să-l promoveze si, ca urmare, are dreptul si totodată îndatorirea de a crea un cadru juridic corespunzător”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările si completările aduse prin Legea nr. 232/2004, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările si completările aduse prin Legea nr. 232/2004, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul exceptiei, îl constituie dispozitiile art. 401 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, astfel cum a fost modificat si completat prin Ordonanta Guvernului nr. 36 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 191/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.

Analizând dispozitiile legale criticate, Curtea retine că în mod eronat s-a retinut de către instanta de judecată si contestarea constitutionalitătii art. 40 din Legea nr. 137/2002, întrucât din finalul memoriului depus de autorul exceptiei, precum si din motivarea acesteia, rezultă indubitabil că obiectul exceptiei îl constituie, în exclusivitate, dispozitiile art. 40 1 din Legea nr. 137/2002, cu modificările si completările ulterioare.

Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 401 : “Cererile formulate de institutia publică implicată, în legătură cu calitatea de actionar la societătile comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligatiile decurgând din contractele de vânzare-cumpărare de actiuni, cu obligatiile prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările si completările ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotărârilor judecătoresti si cu orice alte acte procedurale, efectuate de si pentru aceasta, sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru si a timbrului judiciar, cautiuni si orice alte taxe care se fac, potrivit legii, venit la bugetul de stat.”

Critica de neconstitutionalitate se bazează, în esentă, pe sustinerea că textul criticat, care prevede scutirea de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar numai pentru actiunile introduse de “institutia publică implicată”, iar nu si pentru celelalte părti, instituie o discriminare, fiind încălcat astfel principiul constitutional al ocrotirii egale a proprietătii private indiferent de titular, dreptul de acces liber la justitie, precum si principiul statului de drept. Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei în motivarea exceptiei sunt: art. 1 alin. (3), art. 21 si art. 44 alin. (1) si (2), care au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (3): “(3) România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul traditiilor democratice ale poporului român si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.”;

- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.”;

- Art. 44 alin. (1) si (2): “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în conditiile prevăzute prin lege organică, precum si prin mostenire legală.”

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textul criticat a mai format obiect al controlului de constitutionalitate.

Curtea Constitutională a respins exceptiile de neconstitutionalitate cu privire la dispozitiile art. 40 1 din Legea nr. 137/2002, cu modificările si completările ulterioare, ca nefondate (de exemplu Decizia nr. 461 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2004 si Decizia nr. 24 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 27 februarie 2004). În considerentele Deciziei nr. 461/2003 s-a retinut între altele că, “în jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a statuat că exonerarea de la obligatia de plată a taxelor judiciare de timbru este un atribut exclusiv al legiuitorului, a cărui exercitare nu afectează nici dreptul de proprietate privată, nici egalitatea în fata legii”.

De asemenea, în considerentele Deciziei nr. 24/2004, Curtea a retinut că “Scutirea institutiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru si a celorlalte taxe în cazurile determinate de lege îsi are justificarea în strânsa legătură a actiunilor în justitie pentru care textul criticat prevede scutirea cu bugetul de stat (alimentat, printre altele, si prin încasarea taxelor judiciare), precum si în interesul general pe care-l prezintă aceste institutii publice”.

Aceste considerente sunt în concordantă cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si cu cea a Curtii Constitutionale, care a stabilit că principiul egalitătii nu are semnificatia uniformitătii, fiind, deci, posibilă instituirea unui tratament juridic diferit, atunci când situatiile diferite justifică aceasta în mod rational si obiectiv.

În legătură cu critica referitoare la pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 1 alin. (3) din Constitutie, invocată în sustinerea exceptiei, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât textul respectiv consacră un principiu general care stă la baza statului român, iar nu un drept, astfel că acest principiu nu poate fi considerat a fi încălcat decât, eventual, în măsura încălcării unuia din drepturile si libertătile fundamentale ale cetătenilor, garantate de Constitutie, sau a vreunui alt text constitutional relevant sub aspectul continutului art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

În ceea ce priveste sustinerea că textul criticat ar încălca dreptul de acces liber la justitie, Curtea retine că aceasta este nefondată. Dispozitiile criticate prin care se prevede scutirea de plata taxelor judiciare de timbru si a timbrului judiciar unor actiuni sau acte de procedură pentru “institutia publică implicată” nu încalcă cu nimic accesul liber la justitie. De altfel, dispozitiile art. 21 din Constitutie nici nu prevăd că accesul liber la justitie trebuie să fie în toate cazurile gratuit. Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudenta sa că dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, nu este un drept absolut, statele având posibilitatea de a stabili termene de prescriptie sau de decădere sau alte conditii privind exercitarea acestui drept.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.d) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “ZEFIR” - S.A. Bucuresti în Dosarul nr. 11.297/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 iunie 2004.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL MEDIULUI SI GOSPODĂRIRII APELOR

 

ORDIN

pentru aprobarea clasificării pesterilor si sectoarelor de pesteri - arii naturale protejate

 

Având în vedere prevederile art. 19 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice, aprobată si modificată prin Legea nr. 462/2001,

în baza Avizului Academiei Române nr. 954 din data de 24 iunie 2004,

în temeiul Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a III-a - zone protejate,

în temeiul art. 5 alin. (8) din Hotărârea Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Mediului si Gospodăririi Apelor,

ministrul mediului si gospodăririi apelor emite următorul ordin:

 

Art. 1. - Se aprobă clasificarea pesterilor si a sectoarelor de pesteri - arii naturale protejate, conform anexei.

Art. 2. - Anexa face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul mediului si gospodăririi apelor,

Speranta Maria Ianculescu

 

Bucuresti, 22 iulie 2004.

Nr. 246.

 

ANEXĂ*)

 

RECTIFICĂRI

 

În dreptul art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 1 august 2002, se inserează un asterisc, căruia îi va corespunde o notă de subsol cu următoarea formulare:

- *) art. 9 alin. (2) a fost abrogat prin Legea nr. 493/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 25 iulie 2002.