MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 777         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 25 august 2004

 

SUMAR

 

REPUBLICĂRI

 

Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative

 

Rectificări la:

- Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 15/2004

 

REPUBLICĂRI

 

LEGEA Nr. 24/2000*)

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative

 


*) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 189/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 24 mai 2004, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 24/2000 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 31 martie 2000 si a mai fost modificată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 6/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 24 februarie 2003, respinsă prin Legea nr. 268/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 7 iulie 2004.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Activitatea de legiferare

Art. 1. - (1) Reglementarea relatiilor sociale prin lege si prin celelalte categorii de acte normative se realizează cu respectarea principiilor generale de legiferare proprii sistemului dreptului românesc.

(2) Actele normative se initiază, se elaborează, se adoptă si se aplică în conformitate cu prevederile Constitutiei României, republicată, cu dispozitiile prezentei legi, precum si cu principiile ordinii de drept.

Tehnica legislativă

Art. 2. - (1) Tehnica legislativă asigură sistematizarea, unificarea si coordonarea legislatiei, precum si continutul si forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ.

(2) Normele de tehnică legislativă definesc părtile constitutive ale actului normativ, structura, forma si modul de sistematizare a continutului acestuia, procedeele tehnice privind modificarea, completarea, abrogarea, publicarea si republicarea actelor normative, precum si limbajul si stilul actului normativ.

Respectarea normelor de tehnică legislativă

Art. 3. - (1) Normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către Guvern si a propunerilor legislative apartinând deputatilor, senatorilor sau cetătenilor, în cadrul exercitării dreptului la initiativă legislativă, la elaborarea si adoptarea ordonantelor si hotărârilor Guvernului, precum si la elaborarea si adoptarea actelor normative ale celorlalte autorităti cu asemenea atributii.

(2) Normele de tehnică legislativă se aplică, în mod corespunzător, si la elaborarea si adoptarea proiectelor de ordine, instructiuni si de alte acte normative emise de conducătorii organelor administratiei publice centrale de specialitate, precum si la elaborarea si adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autoritătile administratiei publice locale.

Ierarhia actelor normative

Art. 4. - (1) Actele normative se elaborează în functie de ierarhia lor, de categoria acestora si de autoritatea publică competentă să le adopte.

(2) Categoriile de acte normative si normele de competentă privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constitutia României, republicată, si prin celelalte legi.

(3) Actele normative date în executarea legilor, ordonantelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele si potrivit normelor care le ordonă.

Initierea actelor normative
Art. 5. - (1) Proiectele de legi se elaborează ca urmare a exercitării, potrivit Constitutiei, a dreptului de initiativă legislativă.

(2) Proiectele celorlalte categorii de acte normative se elaborează de autoritătile competente să le initieze, potrivit legii.

Continutul si fundamentarea solutiilor legislative

Art. 6. - (1) Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente si posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate si eficientă legislativă. Solutiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român si cerintele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum si ale armonizării legislatiei nationale cu legislatia comunitară si cu tratatele internationale la care România este parte.

(2) Pentru fundamentarea noii reglementări se va porni de la dezideratele sociale prezente si de perspectivă, precum si de la insuficientele legislatiei în vigoare.

(3) Proiectele de acte normative se supun spre adoptare însotite de o expunere de motive, o notă de fundamentare sau un referat de aprobare.

Forma de redactare a actelor normative

Art. 7. - (1) Proiectele de legi, propunerile legislative si celelalte proiecte de acte normative se redactează în forma prescriptivă proprie normelor juridice.

(2) Prin modul de exprimare actul normativ trebuie să asigure dispozitiilor sale un caracter obligatoriu.

(3) Dispozitiile cuprinse în actul normativ pot fi, după caz, imperative, supletive, permisive, alternative, derogatorii, facultative, tranzitorii, temporare, de recomandare sau altele asemenea; aceste situatii trebuie să rezulte expres din redactarea normelor.

(4) Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent si inteligibil, fără dificultăti sintactice si pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încărcătură afectivă. Forma si estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia si claritatea dispozitiilor.

Avizarea proiectelor

Art. 8. - (1) În cazurile prevăzute de lege, în faza de elaborare a proiectelor de acte normative initiatorul trebuie să solicite avizul autoritătilor interesate în aplicarea acestora, în functie de obiectul reglementării.

(2) După elaborarea lor si încheierea procedurii de avizare prevăzute la alin. (1), proiectele de legi, propunerile legislative, precum si proiectele de ordonante si de hotărâri cu caracter normativ ale Guvernului se supun în mod obligatoriu avizării Consiliului Legislativ.

(3) Procedura de avizare si obiectul avizului Consiliului Legislativ sunt prevăzute în legea sa organică si în regulamentul său de organizare si functionare.

Avizul Consiliului Legislativ
Art. 9. - (1) Avizul Consiliului Legislativ se formulează si se transmite în scris. El poate fi: favorabil, favorabil cu obiectii sau propuneri ori negativ.

(2) Avizele favorabile care cuprind obiectii sau propuneri, precum si cele negative se motivează si pot fi însotite de documentele sau de informatiile pe care se sprijină.

(3) Avizul Consiliului Legislativ este un aviz de specialitate si are caracter consultativ.

(4) Observatiile si propunerile Consiliului Legislativ privind respectarea normelor de tehnică legislativă vor fi avute în vedere la definitivarea proiectului de act normativ.

Neacceptarea acestora trebuie motivată în cuprinsul actului de prezentare a proiectului sau într-o notă însotitoare.

Publicarea actelor normative

Art. 10. - (1) În vederea intrării lor în vigoare legile si celelalte acte normative adoptate de Parlament, ordonantele si hotărârile Guvernului, actele normative ale autoritătilor administrative autonome, precum si ordinele, instructiunile si alte acte normative emise de organele administratiei publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Legile se publică imediat după promulgare, însotite de actul prin care au fost promulgate. Celelalte acte cu caracter normativ, adoptate de Parlament, se publică sub semnătura presedintilor celor două Camere.

(3) Ordonantele si hotărârile Guvernului se publică numai după ce au fost semnate de primul-ministru si contrasemnate de ministrii care au obligatia să le pună în executare.

(4) Celelalte acte normative se publică după ce au fost semnate de emitent.

Intrarea în vigoare a actelor normative

Art. 11. - (1) Legile si ordonantele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor. Termenul de 3 zile se calculează pe zile calendaristice, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, si expiră la ora 24,00 a celei de-a treia zi de la publicare.

(2) Ordonantele de urgentă ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub conditia depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară.

(3) Actele normative prevăzute la art. 10 alin. (1), cu exceptia legilor si a ordonantelor, intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară. Atunci când nu se impune ca intrarea în vigoare să se producă la data publicării, în cuprinsul acestor acte normative trebuie să se prevadă că ele intră în vigoare la o dată ulterioară stabilită prin text.

 

CAPITOLUL II

Sistematizarea si unificarea legislatiei

 

Integrarea proiectului în ansamblul legislatiei

Art. 12. - Actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislatiei, scop în care:

a) proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelasi nivel, cu care se află în conexiune;

b) proiectul de act normativ, întocmit pe baza unui act de nivel superior, nu poate depăsi limitele competentei instituite prin acel act si nici nu poate contraveni principiilor si dispozitiilor acestuia;

c) proiectul de act normativ trebuie să fie corelat cu reglementările comunitare si cu tratatele internationale la care România este parte.

Unicitatea reglementării în materie
Art. 13. - (1) Reglementările de acelasi nivel si având acelasi obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.

(2) Un act normativ poate cuprinde reglementări si din alte materii conexe numai în măsura în care sunt indispensabile realizării scopului urmărit prin acest act.

Reglementări speciale si derogatorii

Art. 14. - (1) O reglementare din aceeasi materie si de acelasi nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special fată de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie.

(2) Caracterul special al unei reglementări se determină în functie de obiectul acesteia, circumstantiat la anumite categorii de situatii, si de specificul solutiilor legislative pe care le instituie.

(3) Reglementarea este derogatorie dacă solutiile legislative referitoare la o situatie anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-si caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.

Evitarea paralelismelor

Art. 15. - (1) În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorasi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelasi act normativ ori în două sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere.

(2) În cazul existentei unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.

(3) Se supun procesului de concentrare în reglementări unice si reglementările din aceeasi materie dispersate în legislatia în vigoare.

(4) Într-un act normativ emis pe baza si în executarea altui act normativ de nivel superior nu se utilizează reproducerea unor dispozitii din actul superior, fiind recomandabilă numai indicarea textelor de referintă. În asemenea cazuri preluarea unor norme în actul inferior poate fi făcută numai pentru dezvoltarea ori detalierea solutiilor din actul de bază.

Asanarea legislatiei

Art. 16. - În vederea asanării legislatiei active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozitiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.

Sistematizarea si concentrarea legislatiei în coduri

Art. 17. - În vederea sistematizării si concentrării legislatiei, reglementările dintr-un anumit domeniu sau dintr-o anumită ramură de drept, subordonate unor principii comune,

pot fi reunite într-o structură unitară, sub formă de coduri.

Încorporarea actelor normative în codexuri pe materii
Art. 18. - (1) Pe măsura consolidării sistemului legislativ, reglementările legale în vigoare privind acelasi domeniu sau domenii conexe, cuprinse în legi, ordonante si hotărâri ale Guvernului, pot fi încorporate prin alăturarea textelor acestora într-o structură omogenă, prezentată sub formă de codex, care să înlesnească cunoasterea si aplicarea lor.

(2) Codexul se elaborează de Consiliul Legislativ, din proprie initiativă sau la solicitarea unuia dintre birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului ori a Guvernului.

(3) Consiliul Legislativ stabileste denumirea actului rezultat din încorporare, structura si succesiunea dispozitiilor legale avute în vedere, cu specificarea actelor normative din care provin si a elementelor necesare de identificare. În cadrul operatiunii de încorporare în codexuri actele normative incluse vor fi prezentate prin luarea în considerare a tuturor modificărilor si completărilor ulterioare, a abrogărilor partiale, exprese ori implicite, precum si prin actualizarea denumirilor institutiilor si localitătilor.

 

CAPITOLUL III

Elaborarea actelor normative

 

SECTIUNEA 1

Documentarea

 

Activitatea de documentare

Art. 19. - (1) Elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în functie de importanta si complexitatea acestora, de o activitate de documentare si analiză stiintifică, pentru cunoasterea temeinică a realitătilor economico-sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului legislatiei din acel domeniu, precum si a reglementărilor similare din legislatia străină, în special a tărilor Uniunii Europene.

(2) Initiatorii proiectelor de acte normative pot solicita, pentru documentarea lor legislativă, informatii suplimentare de la Consiliul Legislativ si alte autorităti sau institutii cu atributii de informare în materia respectivă.

Jurisprudenta si doctrina juridică

Art. 20. - În activitatea de documentare pentru fundamentarea proiectului de act normativ se vor examina practica Curtii Constitutionale în acel domeniu, practica instantelor judecătoresti în aplicarea reglementărilor în vigoare, precum si doctrina juridică în materie.

Raportul cu legislatia comunitară si cu tratatele internationale

Art. 21. - (1) Solutiile legislative preconizate prin noua reglementare trebuie să aibă în vedere reglementările în materie ale Uniunii Europene, asigurând compatibilitatea cu acestea.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător si în ceea ce priveste dispozitiile cuprinse în tratatele internationale la care România este parte.

(3) Când este cazul, se vor face propuneri de modificare si completare a actelor normative interne ale căror dispozitii nu sunt concordante cu cele ale actelor internationale la care România este parte sau nu asigură compatibilitatea cu dreptul comunitar.

 

SECTIUNEA a 2-a

Alegerea solutiilor legislative si definirea conceptelor

 

Stabilirea solutiilor legislative

Art. 22. - (1) Pentru alegerea unor solutii judicioase si durabile se pot elabora mai multe variante posibile, evaluându-se efectele previzibile ale solutiilor preconizate.

(2) Solutiile legislative avute în vedere trebuie să prezinte suplete pentru a realiza îmbinarea caracterului de stabilitate a reglementării cu cerintele de perspectivă ale dezvoltării sociale.

Sfera de cuprindere a solutiilor preconizate

Art. 23. - (1) Solutiile legislative preconizate prin proiectul de act normativ trebuie să acopere întreaga problematică a relatiilor sociale ce reprezintă obiectul de reglementare pentru a se evita lacunele legislative.

(2) Pentru ca solutiile să fie pe deplin acoperitoare se vor lua în considerare diferitele ipoteze ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ, folosindu-se fie enumerarea situatiilor avute în vedere, fie formulări sintetice sau formulări-cadru de principiu, aplicabile oricăror situatii posibile.

Determinarea conceptelor si notiunilor

Art. 24. - În cadrul solutiilor legislative preconizate trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor si notiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înteles decât cel comun, pentru a se asigura astfel întelegerea lor corectă si a se evita interpretările gresite.

Solutii pentru situatii tranzitorii

Art. 25. - Proiectul de act normativ trebuie să cuprindă solutii legislative pentru situatii tranzitorii, în cazul în care prin noua reglementare sunt afectate raporturi sau situatii juridice născute sub vechea reglementare, dar care nu si-au produs în întregime efectele până la data intrării în vigoare a noii reglementări.

 

SECTIUNEA a 3-a

Elaborarea codurilor si a altor legi complexe

 

Teze prealabile

Art. 26. - (1) În cazul proiectelor de coduri sau al altor legi complexe, anume determinate, la initiativa Parlamentului ori a Guvernului se pot constitui la Consiliul Legislativ sau sub coordonarea acestuia comisii de specialitate pentru elaborarea proiectelor respective.

(2) În cazul proiectelor de coduri si al altor legi complexe, care interesează domeniul de activitate al justitiei, comisiile de elaborare se instituie de Ministerul Justitiei. În componenta comisiei constituite se include un reprezentant al Consiliului Legislativ, desemnat de presedintele acestuia.

(3) Comisiile de specialitate vor întocmi, pe baza unor studii si documentări stiintifice, teze prealabile care să reflecte conceptia generală, principiile, noile orientări si principalele solutii ale reglementărilor preconizate.

(4) Înainte de definitivarea tezelor, concluziile studiilor, cuprinzând liniile directoare ale conceptiei de ansamblu a viitoarei reglementări, se înaintează, pentru exprimarea punctului de vedere, ministerelor si celorlalte autorităti publice interesate.

Aprobarea tezelor prealabile

Art. 27. - Tezele prealabile, definitivate potrivit prevederilor art. 26, se supun aprobării Guvernului. După aprobarea tezelor de către Guvern comisia de elaborare va proceda la redactarea textului viitorului act normativ.

Adoptarea codurilor si a legilor complexe

Art. 28. - Proiectul de act normativ întocmit în conditiile prevăzute la art. 26 si 27, însotit de un raport, va fi înaintat Parlamentului sau, după caz, Guvernului, pentru declansarea procedurii legislative.

 

SECTIUNEA a 4-a

Motivarea proiectelor de acte normative

 

Instrumentele de prezentare si motivare

Art. 29. - (1) Proiectele de acte normative trebuie însotite de următoarele documente de motivare:

a) expuneri de motive - în cazul proiectelor de legi si al propunerilor legislative;

b) note de fundamentare - în cazul ordonantelor si al hotărârilor Guvernului;

ordonantele care trebuie supuse aprobării Parlamentului, potrivit legii de abilitare, precum si ordonantele de urgentă se transmit Parlamentului însotite de expunerea de motive la proiectul legii de aprobare a acestora;

c) referate de aprobare - pentru celelalte acte normative.

(2) Expunerile de motive, notele de fundamentare si referatele de aprobare constituie instrumentele de prezentare si motivare ale noilor reglementări propuse.

Cuprinsul motivării

Art. 30. - (1) Motivarea actelor normative se referă, în principal, la:

a) cerintele care reclamă interventia normativă, cu referire specială la insuficientele reglementărilor în vigoare, la existenta unor neconcordante legislative sau a unui vid legislativ;

b) principiile de bază si finalitatea reglementării propuse, cu evidentierea elementelor noi;

c) efectele avute în vedere, în functie de obiectul reglementării;

d) implicatiile pe care noua reglementare le are asupra legislatiei în vigoare;

e) implicatiile asupra legislatiei interne, în cazul ratificării sau aprobării unor tratate ori acorduri internationale, precum si măsurile de adaptare necesare;

f) fazele parcurse în pregătirea proiectului si rezultatele obtinute, evidentiindu-se studiile, cercetările, evaluările statistice, specialistii consultati, preocupările de armonizare legislativă;

g) pentru ordonantele de urgentă vor fi prezentate distinct elementele obiective ale situatiei extraordinare care impune reglementare imediată, nefiind suficientă utilizarea procedurii parlamentare de urgentă, precum si eventualele consecinte care s-ar produce în lipsa luării măsurilor legislative propuse.

(2) Pentru fiecare proiect de act normativ, motivarea trebuie să cuprindă o mentiune expresă cu privire la compatibilitatea acestuia cu reglementările comunitare în materie, determinarea exactă a acestora si, dacă este cazul, măsurile viitoare de armonizare care se impun.

(3) În situatia în care reglementarea propusă se elaborează în executarea unui act normativ, motivarea trebuie să cuprindă referiri la actul pe baza si în executarea căruia se emite.

(4) Documentele de motivare a proiectelor de acte normative trebuie să cuprindă obligatoriu referiri la avizul Consiliului Legislativ si, după caz, al Consiliului Suprem de Apărare a Tării, Curtii de Conturi sau Consiliului Economic si Social.

Redactarea motivării

Art. 31. - (1) Documentele de motivare se redactează într-un stil explicativ, clar, folosindu-se terminologia proiectului de act normativ pe care îl prezintă.

(2) Motivarea trebuie să se refere la forma finală a proiectului de act normativ; dacă pe parcurs s-au adus unele modificări proiectului, ca urmare a propunerilor si observatiilor primite de la organele de avizare, motivarea initială trebuie reconsiderată în mod corespunzător.

Semnarea instrumentelor de prezentare si motivare

Art. 32. - (1) Expunerile de motive la proiectele de legi pentru care initiativa legislativă se exercită de Guvern, precum si expunerile de motive la proiectele de legi de aprobare a unor ordonante sau ordonante de urgentă se semnează de primul-ministru după adoptarea formei finale a proiectului în sedintă a Guvernului.

(2) Expunerile de motive la propunerile legislative întocmite de deputati sau de senatori se semnează de initiatorii respectivi.

(3) În cazul în care initiativa legislativă este exercitată de cetăteni, expunerea de motive trebuie însotită de punctul de vedere al Curtii Constitutionale, întocmit potrivit prevederilor art. 146 lit. j) din Constitutia României, republicată.

(4) Notele de fundamentare la proiectele de ordonante si de hotărâri ale Guvernului se semnează de ministrul sau de ministrii initiatori, precum si de cei care le-au avizat.

(5) Expunerile de motive la legi si notele de fundamentare la ordonante si hotărâri ale Guvernului, elaborate de initiator, se publică împreună cu actul normativ în cauză în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau se prezintă pe Internet de către autoritatea emitentă. Dacă în cursul dezbaterilor parlamentare proiectul de lege sau propunerea legislativă a suferit modificări de fond, expunerea de motive va fi refăcută, după promulgarea legii, de către initiator, la sesizarea secretarului general al Camerei Deputatilor.

 

CAPITOLUL IV

Redactarea actelor normative

 

Sistematizarea ideilor în text

Art. 33. - Pentru asigurarea unei succesiuni logice a solutiilor legislative preconizate si realizarea unei armonii interioare a actului normativ redactarea textului proiectului trebuie precedată de întocmirea unui plan de grupare a ideilor în functie de conexiunile si de raportul firesc dintre ele, în cadrul conceptiei generale a reglementării.

Stilul actelor normative

Art. 34. - (1) Actele normative trebuie redactate într-un limbaj si stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar si precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale si de ortografie.

(2) Este interzisă folosirea neologismelor, dacă există un sinonim de largă răspândire în limba română. În cazurile în care se impune folosirea unor termeni si expresii străine, se va alătura, după caz, corespondentul lor în limba română.

(3) Termenii de specialitate pot fi utilizati numai dacă sunt consacrati în domeniul de activitate la care se referă reglementarea.

(4) Redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor în întelesul lor curent din limba română modernă, cu evitarea regionalismelor. Redactarea este subordonată dezideratului întelegerii cu usurintă a textului de către destinatarii acestuia.

Unitatea terminologică

Art. 35. - (1) În limbajul normativ aceleasi notiuni se exprimă numai prin aceiasi termeni.

(2) Dacă o notiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea întelesuri diferite, semnificatia acestuia în context se stabileste prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispozitiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, si devine obligatoriu pentru actele normative din aceeasi materie.

(3) Exprimarea prin abrevieri a unor denumiri sau termeni se poate face numai prin explicitare în text, la prima folosire.

Exprimarea continutului normativ

Art. 36. - (1) Textul articolelor trebuie să aibă caracter dispozitiv, să prezinte norma instituită fără explicatii sau justificări.

(2) În redactarea actului normativ, de regulă, verbele se utilizează la timpul prezent, forma afirmativă, pentru a se accentua caracterul imperativ al dispozitiei respective.

(3) Utilizarea unor explicatii prin norme interpretative este permisă numai în măsura în care ele sunt strict necesare pentru întelegerea textului. Nu este permisă prezentarea unor explicatii prin folosirea parantezelor.

Referirea la alt act normativ

Art. 37. - (1) Referirea într-un act normativ la alt act normativ se face prin precizarea categoriei juridice a acestuia, a numărului său, a titlului si a datei publicării acelui act sau numai a categoriei juridice si a numărului, dacă astfel orice confuzie este exclusă.

(2) Referirea la un tratat international trebuie să cuprindă atât denumirea completă a acestuia, cât si a actului de ratificare sau de aprobare.

 

CAPITOLUL V

Structura actului normativ

 

SECTIUNEA 1

Părtile constitutive ale actului normativ

 

Părtile constitutive ale actului normativ

Art. 38. - Actul normativ are următoarele părti constitutive: titlul si, dacă este cazul, preambulul, formula introductivă, partea dispozitivă, formula de atestare a autenticitătii actului.

Titlul actului normativ

Art. 39. - (1) Titlul actului normativ cuprinde denumirea generică a actului, în functie de categoria sa juridică si de autoritatea emitentă, precum si obiectul reglementării exprimat sintetic.

(2) Categoria juridică a actului normativ este determinată de regimul competentelor stabilit prin Constitutie, legi si prin alte acte normative prin care se acordă prerogative de reglementare juridică autoritătilor publice.

(3) Autoritatea publică este aceea învestită prin Constitutie sau printr-un alt act normativ.

(4) Se interzice ca denumirea proiectului unui act normativ să fie aceeasi cu cea a altui act normativ în vigoare.

(5) În cazul actelor normative prin care se modifică ori se completează un alt act normativ, titlul actului va exprima operatiunea de modificare sau de completare a actului normativ avut în vedere.

(6) Ca element de identificare, titlul se întregeste, după adoptarea actului normativ, cu un număr de ordine, la care se adaugă anul în care a fost adoptat acesta.

Formula introductivă

Art. 40. - (1) Formula introductivă constă într-o propozitie care cuprinde denumirea autoritătii emitente si exprimarea hotărârii de luare a deciziei referitoare la emiterea sau adoptarea actului normativ respectiv.

(2) În cazul legilor formula introductivă este următoarea: “Parlamentul României adoptă prezenta lege.”

(3) Pentru actele Guvernului formula introductivă este: “În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre” sau, după caz, “ordonantă”. La ordonante se face referire si la legea de abilitare. La ordonantele de urgentă, formula introductivă este: “În temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă.” La hotărârile date în executarea expresă a unor legi se adaugă si temeiul din legea respectivă.

(4) La celelalte categorii de acte normative formula introductivă cuprinde autoritatea emitentă, denumirea generică a actului, în functie de natura sa juridică, precum si temeiurile juridice pe baza si în executarea cărora actul a fost emis.

Preambulul

Art. 41. - (1) Preambulul enuntă, în sinteză, scopul si, după caz, motivarea reglementării. El nu poate cuprinde nici directive, nici reguli de interpretare. Preambulul precedă formula introductivă.

(2) Includerea preambulului în cuprinsul actului normativ se apreciază de la caz la caz.

(3) La ordonantele de urgentă preambulul este obligatoriu si cuprinde prezentarea elementelor de fapt si de drept ale situatiei extraordinare ce impune recurgerea la această cale de reglementare.

(4) În cazul actelor normative ale administratiei publice centrale de specialitate sau ale administratiei publice locale, în preambul se mentionează si avizele prevăzute de lege.

Partea dispozitivă

Art. 42. - Partea dispozitivă a actului normativ reprezintă continutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia.

Mentiunea privind transpunerea normelor comunitare

Art. 43. - (1) În situatia actelor normative care transpun direct norme comunitare în dreptul intern, după partea dispozitivă a acestora se face o mentiune care să cuprindă elementele de identificare a actului comunitar care a fost preluat, după modelul următor:

“Prezenta/prezentul... (se mentionează tipul actului normativ) transpune Directiva nr. .../... privind..., publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr..../... .”

(2) Dacă printr-un act normativ se transpune doar partial un act comunitar, mentiunea prevăzută la alin. (1) trebuie să specifice în detaliu textele (sectiuni/articole/paragrafe, după caz) transpuse.

Atestarea autenticitătii actului normativ

Art. 44. - (1) Actul normativ adoptat se semnează de reprezentantul legal al emitentului, se datează si se numerotează.

(2) Data legii este aceea la care i se dă număr, după promulgare. Pentru actele normative ale Parlamentului, care, potrivit legii, nu se supun promulgării, data actului este aceea a adoptării.

(3) Actele Guvernului poartă data sedintei Guvernului în care actul a fost aprobat. Data celorlalte acte normative este aceea la care au fost semnate.

(4) Numerotarea actelor normative se face în ordinea datării lor, separat pe fiecare an calendaristic.

(5) La legi este obligatoriu ca în finalul actului să se facă mentiunea despre îndeplinirea dispozitiei constitutionale privind legalitatea adoptării de către cele două Camere ale Parlamentului.

(6) Formula de atestare a legalitătii adoptării proiectului de lege, utilizată de fiecare Cameră, în ordinea adoptării, este:

a) “Acest proiect de lege a fost adoptat de Camera Deputatilor/Senat în sedinta din..., cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) sau, după caz, art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.” - în cazul în care Camera Deputatilor/Senatul adoptă proiectul de lege sau propunerea legislativă, cu sau fără amendamente;

b) “Acest proiect de lege se consideră adoptat de Camera Deputatilor/Senat în forma initială, în conditiile art. 75 alin. (2) teza a III-a sau ale art. 115 alin. (5) teza a III-a, după caz, din Constitutia României, republicată.” - în cazul în care se depăseste termenul prevăzut pentru adoptare.

(7) Formula de atestare a legalitătii adoptării legii va avea următorul cuprins: Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) sau (2), după caz, din Constitutia României, republicată.

(8) În cazul în care legea este adoptată în sedinta comună a celor două Camere, formula de atestare a legalitătii adoptării acesteia va avea următorul cuprins: Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 65 alin. (2) si ale art. 76 alin. (1) sau (2), ori art. 148 alin. (1) sau art. 149, după caz, din Constitutia României, republicată.

(9) În cazul legilor de revizuire a Constitutiei României, formula de atestare a legalitătii adoptării acestora va avea următorul cuprins: Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor si de Senat, cu respectarea prevederilor art. 151 alin. (1) sau alin. (2), după caz, din Constitutia României, republicată.

(10) Formula de atestare este urmată de semnăturile presedintilor celor două Camere sau ale vicepresedintilor care au condus sedintele.

Articolul, elementul structural de bază al părtii dispozitive

Art. 45. - (1) Elementul structural de bază al părtii dispozitive îl constituie articolul.

Articolul cuprinde, de regulă, o singură dispozitie normativă aplicabilă unei situatii date.

(2) Structura articolului trebuie să fie echilibrată, abordând exclusiv aspectele juridice necesare contextului reglementării.

(3) Articolul se exprimă în textul legii prin abrevierea “art. “. Articolele se numerotează în continuare, în ordinea din text, de la începutul până la sfârsitul actului normativ, cu cifre arabe. Dacă actul normativ cuprinde un singur articol, acesta se va defini prin expresia “Articol unic”.

(4) În cazul actelor normative care au ca obiect modificări sau completări ale altor acte normative, articolele se numerotează cu cifre romane, păstrându-se numerotarea cu cifre arabe pentru textele modificate sau completate.

(5) La coduri si la legi de mare întindere, articolele vor fi prevăzute cu denumiri marginale, exprimând sintetic obiectul lor; acestea nu au semnificatie proprie în continutul reglementării.

Alineatul

Art. 46. - (1) În cazul în care din dispozitia normativă primară a unui articol decurg, în mod organic, mai multe ipoteze juridice, acestea vor fi prezentate în alineate distincte, asigurându-se articolului o succesiune logică a ideilor si o coerentă a reglementării.

(2) Alineatul, ca subdiviziune a articolului, este constituit, de regulă, dintr-o singură propozitie sau frază, prin care se reglementează o ipoteză juridică specifică ansamblului articolului; dacă dispozitia nu poate fi exprimată într-o singură propozitie sau frază, se pot adăuga noi propozitii sau fraze, separate prin punct si virgulă. Alineatul se evidentiază printr-o usoară retragere de la alinierea textului pe verticală.

(3) Dacă în cuprinsul unui articol se utilizează un termen sau o expresie care are în contextul actului normativ un alt înteles decât cel obisnuit, întelesul specific al acesteia trebuie definit în cadrul unui alineat subsecvent. În cazul în care frecventa unor astfel de termeni si expresii este mare, actul normativ trebuie să cuprindă în structura sa un grupaj de definitii sau o anexă cu un index de termeni.

(4) În actele normative cu o anumită întindere, dacă un articol are două sau mai multe alineate, acestea se numerotează la începutul fiecăruia cu cifre arabe cuprinse în paranteză. Pentru claritatea, concizia si caracterul unitar al textului unui articol se recomandă ca acesta să nu fie format dintr-un număr prea mare de alineate.

Enumerările în text

Art. 47. - (1) Dacă textul unui articol sau alineat contine enumerări prezentate distinct, acestea se identifică prin utilizarea literelor alfabetului românesc si nu prin liniute sau alte semne grafice.

(2) O enumerare distinctă, marcată cu o literă, nu poate cuprinde, la rândul ei, o altă enumerare si nici alineate noi.

(3) Dacă ipoteza marcată cu o literă necesită o dezvoltare sau o explicare separată, aceasta se va face printr-un alineat distinct care să urmeze ultimei enumerări.

Trimiterea la alte acte normative

Art. 48. - (1) În cazul în care o normă este complementară altei norme, pentru evitarea repetării în text a acelei norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o contine. Nu poate fi făcută, de regulă, o trimitere la o altă normă de trimitere.

(2) Dacă norma la care se face trimitere este cuprinsă în alt act normativ, este obligatorie indicarea titlului acestuia, a numărului si a celorlalte elemente de identificare.

(3) Trimiterea la normele unui alt act normativ se poate face la întregul său continut ori numai la o subdiviziune, precizată ca atare. Când actul ce face obiect de trimitere a fost modificat, completat ori republicat, se face mentiune si despre aceasta.

(4) La modificarea, completarea si abrogarea dispozitiei la care s-a făcut trimitere, în actul de modificare, completare sau abrogare trebuie avută în vedere situatia juridică a normei de trimitere.

 

SECTIUNEA a 2-a

Sistematizarea continutului actului normativ

 

Sistematizarea continutului actului normativ

Art. 49. - (1) Continutul proiectului de act normativ se sistematizează în următoarea ordine de prezentare a ideilor:

a) dispozitii generale sau principii generale;

b) dispozitii privind fondul reglementării;

c) dispozitii tranzitorii;

d) dispozitii finale.

(2) În cazul unor reglementări de mică întindere se poate redacta textul fără a se marca distinct elementele prevăzute la alin. (1), urmând însă această ordine de prezentare.

(3) În cadrul structurii prevăzute la alin. (1) articolele pot fi grupate pe capitole, care se pot împărti în sectiuni, iar acestea, după caz, în paragrafe. La coduri si la alte legi de mare întindere, capitolele pot fi grupate - în ordine ascendentă - în titluri si, după caz, în părti, care, la rândul lor, se pot constitui în cărti; gruparea se face, în toate cazurile, în functie de legătura organică dintre reglementările pe care le cuprind.

Dispozitiile generale

Art. 50. - Dispozitiile generale cuprind prevederi care orientează întreaga reglementare, determină obiectul si principiile acesteia. Ele se grupează în primul capitol si nu se reiau în restul reglementării, în afară de cazul în care sunt strict necesare pentru întelegerea unor dispozitii cu care formează un tot unitar.

Dispozitiile de fond

Art. 51. - (1) Dispozitiile de fond cuprind reglementarea propriu-zisă a relatiilor sociale ce fac obiectul actului normativ.

(2) Succesiunea si gruparea dispozitiilor de fond cuprinse în actul normativ se fac în ordinea logică a desfăsurării activitătii reglementate, asigurându-se ca prevederile de drept material să preceadă pe cele de ordin procedural, iar în caz de instituire de sanctiuni, aceste norme să fie plasate înaintea dispozitiilor tranzitorii si finale.

(3) Textele care reglementează similar ipoteze cuprinse în mai multe subdiviziuni ale actului normativ pot fi grupate în structuri distincte, denumite dispozitii comune.

Dispozitiile tranzitorii

Art. 52. - (1) Dispozitiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ.

(2) Dispozitiile tranzitorii trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc si să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive.

Dispozitiile finale

Art. 53. - (1) Dispozitiile finale cuprind măsurile necesare pentru punerea în aplicare a actului normativ, data intrării în vigoare a acestuia conform art. 11, implicatiile asupra altor acte normative, ca: abrogări, modificări, completări, precum si dispozitia de republicare, dacă este cazul.

(2) La actul normativ cu caracter temporar se prevede si perioada de aplicare sau data încetării aplicării sale.

(3) Pentru legile prevăzute de art. 115 alin. (8) din Constitutia României, republicată, în cadrul dispozitiilor finale se prevăd, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei.

Numerotarea si denumirea capitolelor si ale celorlalte grupări de articole

Art. 54. - (1) Capitolele, titlurile, părtile si cărtile se numerotează cu cifre romane, în succesiunea pe care o au în structura din care fac parte. Sectiunile si paragrafele se numerotează cu cifre arabe.

(2) Titlurile, capitolele si sectiunile se denumesc prin exprimarea sintetică a reglementărilor pe care le cuprind.

Anexele

Art. 55. - (1) La redactarea textului unui proiect de act normativ se pot folosi, ca părti componente ale acestuia, anexe care contin prevederi ce cuprind exprimări cifrice, desene, tabele, planuri sau altele asemenea.

(2) Pot constitui anexe la un act normativ reglementările ce trebuie aprobate de autoritatea publică competentă, cum sunt: regulamente, statute, metodologii sau norme cu caracter predominant tehnic.

(3) Anexa trebuie să aibă un temei-cadru în corpul actului normativ si să se refere exclusiv la obiectul determinat prin textul de trimitere.

(4) Textul-cadru de trimitere trebuie să facă, în finalul său, mentiunea că anexa face parte integrantă din actul normativ; dacă sunt mai multe anexe, în finalul actului normativ se include un articol distinct, cuprinzând aceeasi mentiune, însotită de nominalizarea expresă a tuturor anexelor.

(5) Titlul anexei cuprinde exprimarea sintetică a ideii din textul de trimitere.

(6) Dacă sunt mai multe anexe, acestea se numerotează cu cifre arabe, în ordinea în care au fost enuntate în textul proiectului.

 

CAPITOLUL VI

Modificarea, completarea, abrogarea si alte evenimente legislative

 

Evenimentele legislative

Art. 56. - (1) După intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existentei acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea.

(2) Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de acelasi nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar si prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente.

Modificarea

Art. 57. - (1) Modificarea unui act normativ constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia si în redarea lor într-o nouă formulare.

(2) Pentru exprimarea normativă a intentiei de modificare a unui act normativ se nominalizează expres textul vizat, cu toate elementele de identificare necesare, iar dispozitia propriu-zisă se formulează utilizându-se sintagma “se modifică si va avea următorul cuprins:”, urmată de redarea noului text.

(3) Procedeul de a se mentiona generic, în finalul unui act normativ, că un alt act normativ conex sau texte din acel act “se modifică corespunzător” trebuie evitat. De asemenea, nu se utilizează, pentru a exprima o modificare, redarea doar a unor fragmente ori sintagme dintr-un text. Modificarea trebuie să cuprindă în întregime textul vizat, cuprins în articol, alineat sau în elementul marcat al unei enumerări.

Completarea

Art. 58. - (1) Completarea actului normativ constă în introducerea unor dispozitii noi, cuprinzând solutii legislative si ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, prin utilizarea unei formule de exprimare, cum ar fi: “După articolul ... se introduce un nou articol, ... ..., cu următorul cuprins:”

(2) Dacă actul de completare nu dispune renumerotarea actului completat, structurile, inclusiv articolele sau alineatele nou-introduse, vor dobândi numărul structurilor corespunzătoare celor din textul vechi, după care se introduc, însotite de un indice cifric, pentru diferentiere.

Conditiile de fond pentru modificarea si completarea actelor normative

Art. 59. - (1) Modificarea sau completarea unui act normativ este admisă numai dacă nu se afectează conceptia generală ori caracterul unitar al acelui act sau dacă nu priveste întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză; în caz contrar actul se înlocuieste cu o nouă reglementare, urmând să fie în întregime abrogat.

(2) Prevederile modificate sau care completează actul normativ trebuie să se integreze armonios în actul supus modificării ori completării, asigurându-se unitatea de stil si de terminologie, precum si succesiunea normală a articolelor.

Efectele dispozitiilor de modificare si de completare
Art. 60. - Dispozitiile de modificare si de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Interventiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază.

Norma derogatorie

Art. 61. - Pentru instituirea unei norme derogatorii se va folosi formula “prin derogare de la ...”, urmată de mentionarea reglementării de la care se derogă. Derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel putin egal cu cel al reglementării de bază.

Abrogarea

Art. 62. - (1) Prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de acelasi nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totală sau partială.

(2) În cazul unor abrogări partiale intervenite succesiv, ultima abrogare se va referi la întregul act normativ, nu numai la textele rămase în vigoare.

(3) Abrogarea unei dispozitii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ initial. Fac exceptie prevederile din ordonantele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare si au fost respinse prin lege de către Parlament.

(4) Dacă o normă de nivel inferior, cu acelasi obiect, nu a fost abrogată expres de actul normativ de nivel superior, această obligatie îi revine autoritătii care a emis prima actul.

(5) Abrogările partiale sunt asimilate modificărilor de acte normative, actul normativ abrogat partial rămânând în vigoare prin dispozitiile sale neabrogate.

Conditiile de formă si de fond ale abrogării

Art. 63. - (1) Abrogarea poate fi dispusă, de regulă, printr-o dispozitie distinctă în finalul unui act normativ care reglementează o anumită problematică, dacă aceasta afectează dispozitii normative anterioare, conexe cu ultima reglementare.

(2) În cadrul operatiunilor de sistematizare si unificare a legislatiei se pot elabora si adopta acte normative de abrogare distincte, având ca obiect exclusiv abrogarea mai multor acte normative.

(3) În vederea abrogării, dispozitiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile si apoi cu celelalte acte normative, prin mentionarea tuturor datelor de identificare a acestora.

Suspendarea actului normativ

Art. 64. - (1) În cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de acelasi nivel sau de nivel superior. În această situatie se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum si durata ei determinată.

(2) La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispozitia afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.

(3) Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispozitiei suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispozitii exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării.

Evenimentele legislative implicite

Art. 65. - (1) În cazuri deosebite, în care la elaborarea si adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma că acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării lor implicite.

(2) În cadrul atributiilor sale Consiliul Legislativ are obligatia să identifice toate dispozitiile legale care au suferit evenimentele legislative implicite si să propună Parlamentului si, respectiv, Guvernului măsurile necesare de modificare, completare sau abrogare expresă a acestora.

(3) Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispozitii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres.

Actele normative cu aplicare limitată

Art. 66. - (1) Actele normative pot avea aplicare limitată în timp, în spatiu sau privind obiectul reglementării.

(2) Prin acte normative ulterioare se poate prelungi, extinde sau restrânge durata actelor normative temporare, precum si a celor cu aplicare limitată în spatiu sau privind obiectul reglementării.

(3) Dispozitia de prelungire a termenului de aplicare a actului normativ temporar trebuie să intervină înainte de expirarea termenului si să indice, când este cazul, noul termen.

Interpretarea legală

Art. 67. - (1) Interventiile legislative pentru clarificarea sensului unor norme legale se realizează printr-un act normativ interpretativ de acelasi nivel cu actul vizat, prin dispozitii interpretative cuprinse într-un nou act normativ sau prin modificarea dispozitiei al cărui sens trebuie clarificat.

(2) Interpretarea legală intervenită potrivit alin. (1) poate confirma sau, după caz, infirma ori modifica interpretările judiciare, arbitrale sau administrative, adoptate până la acea dată, cu respectarea drepturilor câstigate.

Republicarea

Art. 68. - (1) Actul normativ modificat sau completat în mod substantial se republică având la bază dispozitia cuprinsă în actul de modificare, respectiv de completare.

(2) În vederea republicării actului normativ se realizează integrarea prevederilor modificate sau a celor de completare în ansamblul reglementării, actualizându-se denumirile schimbate între timp, cum ar fi cele ale unor institutii sau localităti, dându-se, atunci când s-a dispus expres, o nouă numerotare articolelor, alineatelor, capitolelor si celorlalte structuri ale actului.

(3) Republicarea legilor, a ordonantelor si hotărârilor Guvernului se face în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija autoritătii publice care a emis actul de modificare, respectiv de completare. Republicarea se face în cel mult 45 de zile de la data publicării actului care a dispus această măsură. Transmiterea formei republicabile a actului pentru obtinerea avizului Consiliului Legislativ se face în termen de 30 de zile de la data publicării actului care a dispus republicarea. În cazul codurilor, termenele se prelungesc cu 15 zile.

(4) Republicarea actelor normative modificate sau completate prin ordonante ale Guvernului se face după aprobarea acestora din urmă prin lege, pentru a nu se crea eventuale discrepante cu actul de aprobare, în cazul în care acesta aduce alte modificări ordonantei supuse aprobării.

(5) Legile, precum si ordonantele si hotărârile Guvernului se republică cu avizul Consiliului Legislativ asupra noului text, la sesizarea secretarului general al Camerei Deputatilor sau, după caz, al Secretariatului General al Guvernului.

Rectificări

Art. 69. - (1) În cazul în care după publicarea actului normativ se descoperă erori materiale în cuprinsul său, se procedează la publicarea unei note cuprinzând rectificările necesare.

(2) Se interzice modificarea prevederilor unor acte normative prin recurgerea la operatiunea de rectificare, care trebuie limitată numai la erorile materiale.

(3) Rectificarea se face la cererea organului emitent, cu avizul Consiliului Legislativ.

 

CAPITOLUL VII

Norme privind pregătirea si elaborarea proiectelor de acte normative prin care se ratifică sau se aprobă întelegeri internationale

 

Actele de ratificare, aprobare

Art. 70. - (1) Pentru ratificarea tratatelor internationale încheiate de România se întocmesc, potrivit Constitutiei României si legii în materie, proiecte de legi.

(2) În cazul acordurilor, conventiilor si al altor întelegeri internationale, pentru care competenta de aprobare revine, potrivit legii, Guvernului, se vor elabora proiecte de hotărâri.

(3) Proiectul de lege sau de hotărâre se supune spre adoptare, însotit de textul actului international în limba originală si în traducere oficială sau autorizată.

(4) Textele actelor cu caracter international ce se supun ratificării sau aprobării se vor stampila pe fiecare pagină, iar pe ultima pagină se va atesta, prin semnătura persoanei autorizate si prin aplicarea stampilei, conformitatea documentului cu originalul.

Aplicarea normelor de tehnică legislativă

Art. 71. - Normele de tehnică legislativă sunt aplicabile în mod corespunzător si proiectelor de acte normative prin care se ratifică sau se aprobă tratate sau alte întelegeri internationale.

Titlul actului

Art. 72. - Titlul proiectului de act normativ va cuprinde denumirea integrală a întelegerii internationale, data si locul semnării acesteia; în functie de situatie, prin titlu se exprimă ideea de ratificare, aderare sau aprobare a întelegerii internationale respective.

Ratificarea ori aprobarea mai multor tratate sau întelegeri printr-un singur act

Art. 73. - În cazul în care două sau mai multe întelegeri internationale se ratifică sau se aprobă printr-un singur act, măsura ratificării ori aprobării se va exprima, pentru fiecare întelegere, printr-un articol distinct.

Publicarea actelor de ratificare sau de aprobare

Art. 74. - Actele de ratificare sau de aprobare se publică însotite de textele tratatelor internationale ratificate si ale întelegerilor aprobate.

 

CAPITOLUL VIII

Norme cu privire la ordinele, instructiunile si celelalte acte normative emise de conducătorii ministerelor si ai altor organe ale administratiei publice centrale de specialitate sau de autoritătile administrative autonome

 

Actele date în executarea unui act normativ

Art. 75. - Ordinele cu caracter normativ, instructiunile si alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor si ai celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate sau ale autoritătilor administrative autonome se emit numai pe baza si în executarea legilor, a hotărârilor si a ordonantelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 40 alin. (4).

Sfera reglementării

Art. 76. - Ordinele, instructiunile si alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza si în executarea cărora au fost emise si nu pot contine solutii care să contravină prevederilor acestora.

Termenul de emitere

Art. 77. - Ordinele si instructiunile se vor elabora în termenul prevăzut de actul superior sau, după caz, într-un termen util care să facă posibilă aducerea lor la îndeplinire.

 

CAPITOLUL IX

Norme cu privire la actele normative adoptate de autoritătile administratiei publice locale

 

Obiectul de reglementare

Art. 78. - Actele normative ale autoritătilor administratiei publice locale se adoptă ori se emit pentru reglementarea unor activităti de interes local, în limitele stabilite prin Constitutie si prin lege si numai în domeniile în care acestea au atributii legale.

Subordonarea fată de actele de nivel superior

Art. 79. - (1) La elaborarea proiectelor de hotărâri, ordine sau dispozitii se va avea în vedere caracterul lor de acte subordonate legii, hotărârilor si ordonantelor Guvernului si altor acte de nivel superior.

(2) Reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale si ale consiliilor judetene, precum si cele cuprinse în ordinele perfectilor sau în dispozitiile primarilor nu pot contraveni Constitutiei României si reglementărilor din actele normative de nivel superior.

Temeiul legal

Art. 80. - În formula introductivă a proiectului de act normativ adoptat sau emis de autoritătile administratiei publice locale se mentionează, pe lângă temeiurile juridice, prevăzute la art. 40 alin. (4), si temeiul legal din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările si completările ulterioare.

Publicarea

Art. 81. - În vederea intrării lor în vigoare, actele normative adoptate de autoritătile administratiei publice locale se aduc la cunostintă publică, în conditiile Legii nr. 215/2001, prin afisare în locuri autorizate si prin publicare într-un cotidian local de mare tiraj.

 

CAPITOLUL X

Dispozitii finale

 

Regulamentele proprii de aplicare

Art. 82. - Parlamentul, Guvernul si celelalte autorităti ale administratiei publice centrale si locale stabilesc, în aplicarea normelor de tehnică legislativă prevăzute în prezenta lege, regulamente proprii cuprinzând măsurile metodologice, organizatorice, termenele si circulatia proiectelor de acte normative în cadrul sferei lor de competentă.

Abrogarea

Art. 83. - La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Decretul nr. 16/1976 pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnică legislativă privind pregătirea si sistematizarea proiectelor de acte normative, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 14 din 13 februarie 1976.

 

RECTIFICĂRI

 

În Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 15/2004 pentru aprobarea tarifelor si indicilor specifici utilizati la stabilirea tarifelor de racordare a utilizatorilor la retelele electrice de medie si joasă tensiune, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 22 iulie 2004, se fac următoarele rectificări (care nu apartin Redactiei “Monitorul Oficial”, Partea I):

- la data emiterii ordinului, în loc de: .... iunie...” se va citi: .... iulie...”;

- la anexa nr. 1, la rubrica “Tarif pentru realizarea instalatiei de racordare - indici specifici”, la tipul “Post de transformare în cabină MT/JT echipat cu TR 250kVA”, la simbol, în loc de: “bPTA” se va citi: “bPTC”;

- la anexa nr. 1, la rubrica “Tarif specific de racordare pt. receptia lucrărilor si punerea sub tensiune a instalatiilor de utilizare”, la tipul “Racord MT aerian”, la simbol, în loc de: “Crsse va citi: “Cra;

- la anexa nr. 1, la rubrica “Tarif specific de racordate pt. receptia lucrărilor si punerea sub tensiune a instalatiilor de utilizare”, la tipul “Racord MT subteran”, la simbol, în loc de: “Crase va citi: “Crs”.