MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 1.140         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 2 decembrie 2004

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

536. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2004 privind regimul de organizare si functionare a parcurilor turistice

 

994.- Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2004 privind regimul de organizare si functionare a parcurilor turistice

 

545. - Lege pentru înfiintarea comunei Ciohorăni prin reorganizarea comunei Miroslovesti, judetul Iasi

 

1.003. - Decret privind promulgarea Legii pentru înfiintarea comunei Ciohorăni prin reorganizarea comunei Miroslovesti, judetul Iasi

 

546.- Lege pentru înfiintarea comunei Raciu prin reorganizarea comunei Lucieni, judetul Dâmbovita

 

1.004. - Decret privind promulgarea Legii pentru înfiintarea comunei Raciu prin reorganizarea comunei Lucieni, judetul Dâmbovita

 

547. - Lege pentru înfiintarea comunei Sopârlita prin reorganizarea comunei Pârscoveni, judetul Olt

 

1.005. - Decret privind promulgarea Legii pentru înfiintarea comunei Sopârlita prin reorganizarea comunei Pârscoveni, judetul Olt

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 431 din 21 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 222 alin. (1) lit. b) si e) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.946. - Hotărâre privind conditiile în baza cărora functionarul public cu statut special din sistemul administratiei penitenciare are dreptul la concedii de odihnă, concedii de studii, învoiri plătite si concedii fără plată, bilete de odihnă, tratament si recuperare

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

2.146. - Ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului privind modificarea NUT 5 la art. 66.4 din Normele uniforme pentru aplicarea Regulamentului de transport pe căile ferate din România, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 746/1998

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

26. - Circulară pentru completarea Regulamentului Băncii Nationale a României nr. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii

 

Rectificări la:

- Protocolul 1 la Acordul de comert liber dintre România si Bosnia si Hertegovina ratificat prin Legea nr. 398/2003

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2004 privind regimul de organizare si functionare a parcurilor turistice

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62 din 26 august 2004 privind regimul de organizare si functionare a parcurilor turistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 3 septembrie 2004, cu următoarele modificări:

1. Articolul 1 va avea următorul cuprins:

“Art. 1. - (1) Prezenta ordonantă de urgentă reglementează regimul de organizare si functionare a parcurilor turistice.

(2) Parcul turistic reprezintă o zonă turistică specială, delimitată, în care se desfăsoară activităti de turism si servicii specifice, în vederea valorificării potentialului turistic existent.”

2. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

“Art. 2. - Suprafata terenului aferent parcului turistic trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele conditii: a) să fie situată într-o zonă cu potential turistic complex, identificat printr-un studiu de oportunitate;

b) delimitarea suprafetei să fie stabilită pe baza unor documentatii de amenajare a teritoriului si/sau de urbanism, după caz, avizate si aprobate de către autoritătile competente implicate conform legilor în vigoare.”

3. Articolul 3 va avea următorul cuprins:

“Art. 3. - Organul de specialitate al administratiei publice centrale care coordonează organizarea si functionarea parcurilor turistice din România este Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, denumit în continuare autoritate centrală pentru turism.”

4. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

“Art. 4. - Titlul de parc turistic se acordă sau se retrage, pentru fiecare caz, prin hotărâre a Guvernului, în urma analizei si evaluării documentatiei de către autoritatea centrală pentru turism, depusă de autoritătile administratiei publice locale.”

5. Alineatul (1) al articolului 5 va avea următorul cuprins:

“Art. 5. - (1) În vederea obtinerii titlului de parc turistic, autoritătile administratiei publice locale vor întocmi documentatia care va cuprinde următoarele:

a) dovada îndeplinirii conditiilor prevăzute la art. 2 cu privire la terenul destinat parcului turistic;

b) studiul de fezabilitate pentru realizarea parcului turistic, inclusiv descrierea infrastructurii în interiorul acestuia si a sistemelor de conectare la utilitătile din exteriorul parcului turistic ce urmează a fi realizate;

c) strategia de functionare si dezvoltare a parcului turistic.”

6. Alineatul (3) al articolului 6 va avea următorul cuprins:

“(3) Hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (1) va specifica, pentru fiecare caz, la propunerea initiatorului, tipul activitătilor turistice si al serviciilor ce urmează a se desfăsura, potrivit zonei si conditiilor de atragere a unui număr maxim de turisti, tipul investitiilor privind realizarea infrastructurii (retele de apă, canalizare si de drumuri publice, retele de alimentare cu gaze, energie electrică si de telecomunicatii etc.), precum si sursele de finantare a acestora.”

7. Articolul 7 va avea următorul cuprins:

“Art. 7. - Administrarea parcului turistic se realizează de către un comitet de administrare ale cărui atributii vor fi stabilite, în principal, prin normele-cadru de aplicare a prezentei ordonante de urgentă. Pentru fiecare caz, la propunerea initiatorului, prin hotărâre a Guvernului, se vor stabili componenta comitetului de administrare în raport cu cota de participare la realizarea parcului turistic, precum si alte atributii ale acestuia.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 25 noiembrie 2004.

Nr. 536.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2004 privind regimul de organizare si functionare a parcurilor turistice

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/2004 privind regimul de organizare si functionare a parcurilor turistice si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 24 noiembrie 2004.

Nr. 994.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru înfiintarea comunei Ciohorăni prin reorganizarea comunei Miroslovesti, judetul Iasi

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - (1) Se înfiintează comuna Ciohorăni, judetul Iasi, având în componentă satul Ciohorăni, prin reorganizarea comunei Miroslovesti din acelasi judet.

(2) Resedinta comunei Ciohorăni se stabileste în satul Ciohorăni.

Art. 2. - (1) În urma reorganizării prevăzute la art. 1, comuna Miroslovesti are în componentă satele Miroslovesti, Mitesti, Soci si Verseni.

(2) Resedinta comunei Miroslovesti rămâne în satul Miroslovesti.

Art. 3. - (1) Până la constituirea, potrivit legii, a autoritătilor administratiei publice locale în comuna Ciohorăni, rezolvarea problemelor curente se asigură de doi delegati, numiti prin ordin al prefectului, cu atributii de primar si de viceprimar, precum si de un secretar, numit de prefect în conditiile legii, care vor reprezenta autoritătile locale.

(2) Salarizarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se face, potrivit reglementărilor legale în vigoare, din bugetul comunei Ciohorăni.

Art. 4. - (1) Consiliul Judetean Iasi si delegatii împuterniciti conform prevederilor art. 3 alin. (1), împreună cu Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului Iasi si Consiliul Local al Comunei Miroslovesti, repartizează veniturile si cheltuielile bugetului pe anul 2005 al comunei Miroslovesti între comunele prevăzute la art. 1 si 2.

(2) Veniturile si cheltuielile care, în conditiile legii, revin de drept comunei Ciohorăni se administrează si se gestionează prin autoritătile administratiei publice locale ale acestei noi comune, iar echilibrarea bugetului local se realizează pe seama sumelor defalcate din impozitul pe venit, în limitele prevederilor aprobate pentru anul 2005 pe ansamblul judetului Iasi.

(3) Bugetul comunei Ciohorăni pe anul 2005 se elaborează de către delegatii prevăzuti la art. 3 alin. (1), cu avizul Directiei Generale a Finantelor Publice a Judetului Iasi.

(4) Operatiunile de predare-preluare se fac pe bază de protocol încheiat între primarul comunei Miroslovesti si delegatul desemnat prin ordin al prefectului, cu atributii de primar al comunei Ciohorăni.

Art. 5. - Anexa la Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României, republicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54-55 din 27 iulie 1981, cu modificările ulterioare, se modifică în mod corespunzător.

Art. 6. - Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Bucuresti, 25 noiembrie 2004.

Nr. 545.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru înfiintarea comunei Ciohorăni prin reorganizarea comunei Miroslovesti, judetul Iasi

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru înfiintarea comunei Ciohorăni prin reorganizarea comunei Miroslovesti, judetul Iasi, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 24 noiembrie 2004.

Nr. 1.003.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru înfiintarea comunei Raciu prin reorganizarea comunei Lucieni, judetul Dâmbovita

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - (1) Se înfiintează comuna Raciu, judetul Dâmbovita, având în componentă satele Raciu, Silistea si Suta Seacă, prin reorganizarea comunei Lucieni din acelasi judet.

(2) Resedinta comunei Raciu se stabileste în satul Raciu.

Art. 2. - (1) În urma reorganizării prevăzute la art. 1, comuna Lucieni are în componentă satele Lucieni si Olteni.

(2) Resedinta comunei Lucieni rămâne în satul Lucieni.

Art. 3. - (1) Până la constituirea, potrivit legii, a autoritătilor administratiei publice locale în comuna Raciu, rezolvarea problemelor curente se asigură de doi delegati numiti prin ordin al prefectului, cu atributii de primar si de viceprimar, precum si de un secretar numit de prefect în conditiile legii, care vor reprezenta autoritătile locale.

(2) Salarizarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se face, potrivit reglementărilor legale în vigoare, din bugetul comunei Raciu.

Art. 4. - (1) Consiliul Judetean Dâmbovita si delegatii împuterniciti conform prevederilor art. 3 alin. (1), împreună cu Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului Dâmbovita si Consiliul Local al Comunei Lucieni, repartizează veniturile si cheltuielile bugetului pe anul 2005 al comunei Lucieni între comunele prevăzute la art. 1 si 2.

(2) Veniturile si cheltuielile care, în conditiile legii, revin de drept comunei Raciu se administrează si se gestionează prin autoritătile locale ale acestei noi comune, iar echilibrarea bugetului local se realizează pe seama sumelor defalcate din impozitul pe venit, în limitele prevederilor aprobate pentru anul 2005 pe ansamblul judetului Dâmbovita.

(3) Bugetul comunei Raciu pe anul 2005 se elaborează de către delegatii prevăzuti la art. 3 alin. (1), cu avizul Directiei Generale a Finantelor Publice a Judetului Dâmbovita.

(4) Operatiunile de predare-preluare se fac pe bază de protocol încheiat între primarul comunei Lucieni si delegatul desemnat prin ordin al prefectului, cu atributii de primar al comunei Raciu.

Art. 5. - Anexa la Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României, republicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54-55 din 27 iulie 1981, cu modificările ulterioare, se modifică în mod corespunzător.

Art. 6. - Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Bucuresti, 25 noiembrie 2004.

Nr. 546.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru înfiintarea comunei Raciu prin reorganizarea comunei Lucieni, judetul Dâmbovita

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru înfiintarea comunei Raciu prin reorganizarea comunei Lucieni, judetul Dâmbovita, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 24 noiembrie 2004.

Nr. 1.004.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru înfiintarea comunei Sopârlita prin reorganizarea comunei Pârscoveni, judetul Olt

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - (1) Se înfiintează comuna Sopârlita, judetul Olt, având în componentă satul Sopârlita, prin reorganizarea comunei Pârscoveni din acelasi judet.

(2) Resedinta comunei Sopârlita se stabileste în satul Sopârlita.

Art. 2. - (1) În urma reorganizării prevăzute la art. 1, comuna Pârscoveni are în componentă satele Pârscoveni, Butoi si Olari.

(2) Resedinta comunei Pârscoveni rămâne în satul Pârscoveni.

Art. 3. - (1) Până la constituirea, potrivit legii, a autoritătilor administratiei publice locale în comuna Sopârlita, rezolvarea problemelor curente se asigură de doi delegati, numiti prin ordin al prefectului, cu atributii de primar si de viceprimar, precum si de un secretar, numit de prefect în conditiile legii, care vor reprezenta autoritătile locale.

(2) Salarizarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se face, potrivit reglementărilor legale în vigoare, din bugetul comunei Sopârlita.

Art. 4. - (1) Consiliul Judetean Olt si delegatii împuterniciti conform prevederilor art. 3 alin. (1), împreună cu Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului Olt si Consiliul Local al Comunei Pârscoveni, repartizează veniturile si cheltuielile bugetului pe anul 2005 al comunei Pârscoveni între comunele prevăzute la art. 1 si 2.

(2) Veniturile si cheltuielile care, în conditiile legii, revin de drept comunei Sopârlita se administrează si se gestionează prin autoritătile administratiei publice locale ale acestei noi comune, iar echilibrarea bugetului local se realizează pe seama sumelor defalcate din impozitul pe venit, în limitele prevederilor aprobate pentru anul 2005 pe ansamblul judetului Olt.

(3) Bugetul comunei Sopârlita pe anul 2005 se elaborează de către delegatii prevăzuti la art. 3 alin. (1), cu avizul Directiei Generale a Finantelor Publice a Judetului Olt.

(4) Operatiunile de predare-preluare se fac pe bază de protocol încheiat între primarul comunei Pârscoveni si delegatul desemnat prin ordin al prefectului, cu atributii de primar al comunei Sopârlita.

Art. 5. - Anexa la Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României, republicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54-55 din 27 iulie 1981, cu modificările ulterioare, se modifică în mod corespunzător.

Art. 6. - Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Bucuresti, 25 noiembrie 2004.

Nr. 547.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru înfiintarea comunei Sopârlita prin reorganizarea comunei Pârscoveni, judetul Olt

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru înfiintarea comunei Sopârlita prin reorganizarea comunei Pârscoveni, judetul Olt, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 24 noiembrie 2004.

Nr. 1.005.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 431

din 21 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 222 alin. (1) lit. b) si e) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Claudia Margareta Nită - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 222 alin. (1) lit. b) si e) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Ecaterina Păun si Societatea Comercială “FLOR PREST SERVICE” - S.R.L. din Constanta în Dosarul nr. 914/com/2004 al Tribunalului Constanta – Sectia comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată. În acest sens, arată că prin Decizia nr. 164 din 1 aprilie 2004 Curtea Constitutională a statuat că dispozitiile art. 222 alin. (1) lit. e) reglementează o modalitate de dizolvare a unei societăti comerciale, fără ca prin aceasta să fie încălcate prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constitutie, republicată. În ceea ce priveste critica de neconstitu tionalitate a dispozitiilor art. 222 alin. (1) lit. b), se arată că si acestea reglementează o altă modalitate de dizolvare a unei societăti comerciale si, prin continutul lor, reprezintă tocmai expresia obligatiei statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, astfel că nu se poate sustine încălcarea art. 45 si a art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 mai 2004, pronuntată în Dosarul nr. 914/com/2004, Tribunalul Constanta – Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 222 alin. (1) lit. b) si e) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată. Exceptia a fost ridicată de Ecaterina Păun si Societatea Comercială “FLOR PREST SERVICE” - S.R.L. din Constanta într-o cauză având ca obiect solutionarea unei cereri de dizolvare a unei societăti comerciale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia arată că dispozitiile art. 222 alin. (1) lit. b) si e) din legea criticată contravin prevederilor art. 41 alin. (2) teza întâi, ale art. 411 si ale art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Constitutie. Astfel, se apreciază că prin textele de lege atacate, care prevăd două modalităti de dizolvare a societătii comerciale, se creează “o diferentiere între proprietatea asociatului care efectiv desfăsoară o activitate comercială si cea a altor asociati care nu desfăsoară activităti comerciale”, dar care au posibilitatea să solicite, în orice moment, retragerea lor din societate sau dizolvarea acesteia. Consecinta unor asemenea măsuri luate asupra societătii comerciale constă în “încălcarea gravă si ireparabilă a proprietătii” asociatilor, nesocotindu-se astfel art. 41 alin. (2) teza întâi din Constitutie, referitor la ocrotirea proprietătii private, indiferent de titular.

De asemenea, se arată că dispozitiile de lege criticate “restrâng libertatea comertului si creează un cadru nefavorabil pentru valorificarea potentialului comercial”, contravenind normelor constitutionale prevăzute de art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a). Se apreciază că “scopul legii trebuie să fie acela de a asigura desfăsurarea activitătii societătii comerciale, nu acela de a asigura nefunctionalitatea acesteia” si că “lichidarea unei societăti (...) constituie un mijloc de limitare gravă a libertătii comertului si a cadrului institutionalizat de exercitare a actelor de comert”.

Autorii exceptiei mai sustin că textele de lege atacate înfrâng si prevederile art. 411 din Constitutie, revizuită prin Legea nr. 429/2003, prin aceea că “se încalcă liberul acces la o activitate economică, la liberă initiativă si la exercitarea acestor libertăti în structura societătii existente”.

Tribunalul Constanta - Sectia comercială apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că affectio societatis, “caracter special al consimtământului cerut la încheierea unui contract de societate”, este “premisa conlucrării pentru îndeplinirea obiectivelor sociale”, presupune încrederea reciprocă între părtile contractante si trebuie perpetuată pe întreaga perioadă de existentă a respectivei societăti, reducerea sau lipsa acestui element reprezentând o reală piedică în realizarea obiectivelor societare. Pe de altă parte, se apreciază că “atât timp cât Legea fundamentală garantează libertatea asocierii, reciproca (retragerea, dizolvarea) este valabilă si, în functie de caracterele împiedicării, apare uneori eficace sau justificabilă, ceea ce nu înseamnă că înfrânge libertatea comertului economiei de piată sau libera initiativă”. Mai mult, se afirmă că, “sub un alt aspect, dizolvarea reprezintă si o măsură de protectie a intereselor creditorilor societătii, care ar putea fi lezati în drepturile lor din cauza neîntelegerilor grave dintre asociati”. Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si institutiei Avocatul Poporului, pentru a-si exprima punctul de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul a comunicat punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/7.141/A.N. din data de 2 august 2004, prin care consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că textele de lege criticate “nu conduc la o dizolvare automată a societătii”, deoarece instanta de judecată analizează situatia de fapt în functie de prevederile legale, dar si de cele statutare, si dispune dizolvarea doar în cazul în care există o vădită si justificată imposibilitate a societătii de a-si realiza obiectul de activitate. În ceea ce priveste dizolvarea din cauza unor neîntelegeri grave între asociati, se arată că o societate îsi poate continua existenta si fără asociatii din a căror culpă au intervenit neîntelegerile, astfel că cererea de dizolvare pe cale judiciară poate fi respinsă, iar asociatii nemultumiti pot alege fie solutia retragerii din societate, fie pe cea a excluderii asociatului culpabil, cu respectarea drepturilor fiecăruia dintre acestia. O altă solutie pentru salvgardarea societătii comerciale este modificarea obiectului societătii, prin acordul asociatilor. Se mai mentionează că, “prin dizolvare, societatea nu se desfiintează, ci continuă să existe, dar numai pentru operatiunile specifice procesului de lichidare si fiecare dintre asociati beneficiază de posibilitatea si mijloacele legale de a-si apăra drepturile si interesele, inclusiv dreptul de proprietate”. În concluzie, se arată că textele de lege criticate nu numai că nu încalcă dispozitiile art. 44, 45 si ale art. 135 alin. (1) si (2) din Constitutie, ci “sunt menite să asigure conservarea drepturilor pe care le consacră si să permită exercitarea lor în limitele stabilite de lege”.

Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5.644 din data de 21 iulie 2004, prin care apreciază că dispozitiile art. 222 alin. (1) lit. b) si e) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, sunt constitutionale. Astfel, în ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate fată de dispozitiile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constitutie, consideră că aceasta nu poate fi retinută, întrucât continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, care, în cazul de fată, este Legea nr. 31/1990, iar textele de lege criticate sunt tocmai expresia acestor prevederi constitutionale. În acest sens invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, respectiv Decizia nr. 164 din 1 aprilie 2004. Referitor la critica de neconstitutionalitate fată de dispozitiile art. 45 din Legea fundamentală, se mentionează că nici aceasta nu poate fi retinută, deoarece “prin efectul dizolvării societătii comerciale nu se aduce atingere, sub nici un aspect, accesului liber la o activitate economică, liberei initiative sau exercitării acestor drepturi de către asociati”. În sfârsit, se apreciază că nu sunt încălcate nici normele constitutionale cuprinse în art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a), întrucât “prin dispozitiile de lege atacate se realizează tocmai respectarea obligatiei statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, precum si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si institutiei Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 222 alin. (1) lit. b) si e) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998, cu modificările si completările ulterioare.

Textele de lege au următorul continut:

- Art. 222 alin. (1) lit. b) si e):

“(1) Societatea se dizolvă prin:

(...)

b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societătii sau realizarea acestuia;

(...)

e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neîntelegerile grave dintre asociati, care împiedică functionarea societătii.”

În motivarea exceptiei ridicate autorii acesteia invocă încălcarea art. 41 alin. (2) teza întâi, art. 411 si a art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Constitutie, revizuită prin Legea nr. 429/2003. Ca urmare a republicării Legii fundamentale cu actualizarea denumirilor si renumerotarea articolelor, normele invocate de autorii exceptiei au devenit art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 45, respectiv art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a), si prevăd următoarele:

- Art. 44 alin. (2) teza întâi: “Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.”;

- Art. 45: “Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera initiativă si exercitarea acestora în conditiile legii sunt garantate.”;

- Art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a): “(1) Economia României este economie de piată, bazată pe libera initiativă si concurentă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;”.

Din analiza exceptiei de neconstitutionalitate ridicate se constată că autorii acesteia consideră că prin reglementarea celor două modalităti de dizolvare prevăzute de lit. b) si e) ale alin. (1) al art. 222 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale se înfrâng dreptul de proprietate, prevăzut de art. 44 alin. (2) teza întâi din Constitutie, accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera initiativă si garantarea exercitării acestora, statuate de prevederile constitutionale ale art. 45, si nu se respectă obligatia statului de a asigura, potrivit art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală, libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie într-o economie de piată bazată pe libera initiativă si concurentă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, raportată la normele constitutionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 45 si ale art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a), Curtea constată că aceasta este neîntemeiată si urmează să o respingă pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveste pretinsa neconstitutionalitate fată de prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală, este de retinut că aceste dispozitii se încadrează în titlul III, intitulat “Drepturile, libertătile si îndatoririle fundamentale ale cetăteanului”. În cazul de fată însă se invocă dreptul de proprietate al cărui titular este o persoană juridică, astfel că normele constitutionale amintite trebuie examinate prin coroborare cu cele ale art. 135 din Constitutie, referitoare la obligatiile statului în ceea ce priveste economia natională. Într-o economie de piată, guvernată de regulile concurentei loiale, ale liberului acces la activitatea economică si ale liberei initiative, statul, urmând mecanismul propriu unui stat de drept, social si democratic, nu poate să sustină si să protejeze o societate comercială neviabilă, ca în spetă, al cărei obiect de activitate este perturbat în realizarea sa prin lipsa de diligentă, rea-credintă sau neîntelegeri grave între asociati. Este în interesul general al societătii, dar si o consecintă firească a mecanismelor economiei de piată, ca astfel de participanti la activitatea economică să nu constituie subiecti fată de care statul trebuie să-si asume îndeplinirea obligatiilor prevăzute de art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Constitutie, iar asupra lor să-si producă efectul normele juridice referitoare la încetarea activitătii în una dintre modalitătile prevăzute în acestea. Prin urmare, dispozitiile de lege criticate reprezintă tocmai expresia prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi si ale art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală, întrucât prin reglementarea celor două modalităti de dizolvare a unei societăti comerciale sunt respectate exigentele principiului economiei de piată, bazată pe libera initiativă si concurentă, precum si obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

Textele de lege criticate sunt în deplin acord si cu prevederile art. 45 din Constitutie, care garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera initiativă, precum si exercitarea acestora în conditiile legii. Nu se poate sustine că unei persoane juridice de drept privat, aflate în stare de dizolvare, îi este obstaculat accesul la activitatea economică, deoarece statul are obligatia să respecte acest drept, iar nu obligatia de a mentine în viata economică o societate comercială, prin eforturi publice. De altfel, dreptul oricărei persoane de a desfăsura o activitate economică este liber, statul garantând doar accesul neîngrădit la libera initiativă, precum si exercitarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 222 alin. (1) lit. a) si e) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Ecaterina Păun si Societatea Comercială “FLOR PREST SERVICE” - S.R.L. din Constanta în Dosarul nr. 914/com/2004 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din 21 octombrie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistsent,

Claudia Margareta Nită

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind conditiile în baza cărora functionarul public cu statut special din sistemul administratiei penitenciare are dreptul la concedii de odihnă, concedii de studii, învoiri plătite si concedii fără plată, bilete de odihnă, tratament si recuperare

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 34 lit. e) si h) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul functionarilor publici din Administratia Natională a Penitenciarelor,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

CAPITOLUL I

Concediul de odihnă anual

 

Art. 1. - (1) Functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, denumiti în continuare functionari publici din sistemul administratiei penitenciare, au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă plătit, a cărui durată se stabileste în raport cu vechimea lor în serviciu, după cum urmează:

a) 32 de zile calendaristice, pentru cei cu o vechime în serviciu de până la 10 ani;

b) 38 de zile calendaristice, pentru cei cu o vechime în serviciu de peste 10 ani.

(2) Vechimea în serviciu care se ia în considerare la determinarea duratei concediului de odihnă este aceea pe care functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare o împlinesc în cursul anului calendaristic pentru care li se acordă concediul si se stabileste potrivit legislatiei pensiilor, aplicabilă acestei categorii profesionale.

(3) Durata concediului de odihnă al functionarilor publici din sistemul administratiei penitenciare, care nu au lucrat tot timpul anului, se stabileste proportional cu perioada lucrată si în raport cu vechimea în serviciu stabilită potrivit alin. (2).

Art. 2. - (1) Concediul de odihnă se efectuează până la finele anului calendaristic respectiv, integral sau fractionat.

(2) Concediul de odihnă poate fi fractionat la cererea functionarilor publici din sistemul administratiei penitenciare, cu conditia ca una dintre fractiuni să nu fie mai mică de 15 zile calendaristice.

Art. 3. - (1) Functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare, care au absentat de la program întregul an calendaristic, fiind în concedii medicale, concediu de maternitate, concedii pentru cresterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav, acordate în conditiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, ori în concedii fără plată, nu au dreptul la concediu de odihnă pentru acel an.

(2) În cazul în care perioadele de concedii prevăzute la alin. (1), însumate, au fost de 12 luni sau mai mari si s-au întins pe 2 ori pe mai multi ani calendaristici consecutivi, functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare au dreptul la un singur concediu de odihnă, acordat în anul reluării activitătii, în măsura în care nu a fost efectuat în anul în care a intervenit absenta de la serviciu pentru motivele prevăzute la alin. (1).

Art. 4. - (1) Conducerea unitătii este obligată să ia măsurile necesare pentru ca functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare să efectueze în fiecare an calendaristic concediul de odihnă la care au dreptul.

(2) Dacă, din motive întemeiate, unii functionari publici din sistemul administratiei penitenciare nu au putut efectua concediul de odihnă la care aveau dreptul într-un an calendaristic, la cerere, unitatea este obligată să le acorde concediul până la sfârsitul anului calendaristic următor.

Art. 5. - (1) Programarea de principiu a concediilor de odihnă pentru anul următor se face până la data de 15 decembrie a anului în curs, cu consultarea functionarilor publici din sistemul administratiei penitenciare, si se aprobă de seful structurii respective.

(2) Concediile de odihnă se programează esalonat, în tot cursul anului, tinându-se seama de activitătile specifice desfăsurate si de nevoile personale ale functionarilor publici din sistemul administratiei penitenciare, fără ca numărul celor aflati în acelasi timp în concediu de odihnă să depăsească o treime din efectivul unitătii.

(3) La programarea concediilor de odihnă conducerea unitătii va tine seama, în măsura în care este posibil, si de specificul activitătii sotiei/sotului functionarului public din sistemul administratiei penitenciare.

Art. 6. - (1) Reprogramarea sau amânarea efectuării concediului de odihnă va putea fi efectuată când functionarul public din sistemul administratiei penitenciare se află în una dintre următoarele situatii:

a) este în concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă;

b) urmează să îndeplinească sarcini de importantă deosebită din dispozitia sefului unitătii din care face parte;

c) functionarul public din sistemul administratiei penitenciare - femeie solicită concediul de odihnă înainte sau în continuarea concediului de maternitate ori i s-a acordat concediu plătit pentru cresterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau a copilului cu handicap până la împlinirea vârstei de 3 ani;

d) are recomandare medicală pentru a urma un tratament într-o statiune balneoclimaterică, caz în care data începerii concediului de odihnă va fi cea indicată în recomandarea medicală sau în biletul de tratament;

e) urmează sau este planificat să urmeze un curs de perfectionare ori de specializare.

(2) Pentru situatiile prevăzute la alin. (1) lit. c), d) si e) reprogramarea este conditionată de cererea prealabilă a functionarului public din sistemul administratiei penitenciare.

Art. 7. - (1) Concediul de odihnă se întrerupe în următoarele situatii:

a) a intervenit unul dintre cazurile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), b) sau e);

b) când functionarul public din sistemul administratiei penitenciare - femeie intră în concediu de maternitate;

c) pentru nevoi de serviciu neprevăzute.

(2) Pentru cazurile de întrerupere a concediului de odihnă prevăzute la alin. (1) functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare au dreptul să efectueze restul zilelor de concediu după ce au încetat situatiile respective sau, când acest lucru nu este posibil, la data stabilită printr-o nouă programare, în cadrul aceluiasi an calendaristic.

(3) Întreruperea concediului de odihnă se dispune în scris, în situatiile prevăzute la alin. (1) lit. c) si la art. 6 alin. (1) lit. b) si e), de către seful structurii din care face parte cel în cauză.

Art. 8. - În cazul în care concediul de odihnă este întrerupt, drepturile bănesti primite pentru situatiile prevăzute la art. 3 nu se restituie, urmând ca diferenta de concediu în zile să fie efectuată la o dată ulterioară, în cadrul aceluiasi an calendaristic sau, după caz, în anul reluării activitătii, plătile urmând să fie regularizate în raport cu situatia intervenită.

Art. 9. - Concediul de odihnă si drepturile bănesti aferente, cuvenite functionarilor publici din sistemul administratiei penitenciare detasati în conditiile legii la alte unităti, se acordă de către conducătorii unitătilor la care acestia îsi desfăsoară activitatea, cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri.

Art. 10. - Functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare, încadrati în posturi cu fractiuni de normă, 4 sau 6 ore pe zi, au dreptul la concediu de odihnă cu durata stabilită potrivit art. 1.

Art. 11. - Functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare, care îndeplinesc prin cumul, pe lângă functia de bază, cu o normă întreagă, o altă functie, au dreptul la concediu de odihnă plătit numai de la unitatea în care au functia de bază.

Art. 12. - (1) În cazul în care, după ce functionarul public din sistemul administratiei penitenciare a efectuat concediul de odihnă, raportul său de serviciu cu unitatea a încetat din motivele prevăzute la art. 54 lit. a), c) si d) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul functionarilor publici din Administratia Natională a Penitenciarelor, acesta este obligat să restituie unitătii cota-parte din indemnizatia de concediu de odihnă si prima de concediu corespunzătoare perioadei nelucrate din anul pentru care i s-a acordat acel concediu.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică functionarilor publici din sistemul administratiei penitenciare pentru care, după încetarea raporturilor de serviciu cu unitatea în temeiul art. 58 din Legea nr. 293/2004, a intervenit achitarea în urma exercitării căilor de atac, iar hotărârea pronuntată a rămas definitivă.

 

CAPITOLUL II

Concediul de odihnă suplimentar

 

Art. 13. - (1) În afara concediului de odihnă prevăzut la art. 1, functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare, care îsi desfăsoară activitatea în conditii deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase - ori în locuri de muncă în care există astfel de conditii, stabilite potrivit legii, au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă suplimentar cu o durată cuprinsă între 3 si 14 zile calendaristice.

(2) Concediile de odihnă suplimentare se cumulează cu concediile de odihnă prevăzute la art. 1.

Art. 14. - (1) Existenta conditiilor deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase - la locul de muncă se stabileste potrivit prevederilor legale.

(2) Pe baza determinărilor făcute potrivit alin. (1), prin ordin al ministrului justitiei se stabilesc categoriile de functionari publici din sistemul administratiei penitenciare care îsi desfăsoară efectiv activitatea în locuri de muncă cu conditii deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase -, precum si durata concediului de odihnă suplimentar de care acestea beneficiază în fiecare an calendaristic.

Art. 15. - Pentru functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare, care nu lucrează un an întreg în conditiile prevăzute la art. 14 alin. (1) ori lucrează în conditii ce dau dreptul la un număr diferit de zile, durata concediului de odihnă suplimentar se stabileste proportional cu timpul efectiv lucrat în astfel de conditii în cursul anului calendaristic respectiv.

Art. 16. - (1) În cazul în care functionarul public din sistemul administratiei penitenciare, potrivit programării, a efectuat integral concediul de odihnă suplimentar cuvenit si ulterior, în cursul aceluiasi an calendaristic, nu mai lucrează în conditiile respective, cota-parte din indemnizatia primită, aferentă timpului nelucrat din acel an calendaristic, nu se restituie unitătii.

(2) Concediul de odihnă suplimentar se acordă, de regulă, în cea de-a doua parte a anului în curs si nu poate fi reesalonat în anul următor.

 

CAPITOLUL III

Concediul de studii plătit

 

Art. 17. - (1) Functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare beneficiază de concedii de studii numai pentru frecventarea primei institutii de învătământ superior de la dobândirea statutului de personal al Administratiei Nationale a Penitenciarelor.

(2) Functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare, care urmează cursuri ale unor institutii de învătământ superior de stat ori particulare, acreditate ori autorizate, de lungă sau de scurtă durată, cursuri serale, cu frecventă redusă si la distantă, în conditiile alin. (1), au dreptul la un concediu de studii plătit, de 30 de zile calendaristice, acordat la cerere, integral sau fractionat, în fiercare an universitar.

(3) De drepturile prevăzute la alin. (2) beneficiază si functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare - absolventi cu diplomă ai colegiilor universitare de scurtă durată, care îsi continuă studiile în învătământul superior de lungă durată, în institutii de învătământ superior de stat sau particulare, autorizate ori acreditate.

(4) Concediul prevăzut la alin. (2) se acordă functionarilor publici din sistemul administratiei penitenciare pentru frecventarea unei singure institutii de învătământ superior, în situatia în care urmează simultan cursurile mai multor facultăti/colegii.

(5) Functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare, care în ultimul an de învătământ superior nu si-au finalizat studiile prin examen de licentă/absolvire si nu au beneficiat de concediu de studii, îl pot solicita ulterior, o singură dată.

(6) Functionarilor publici din sistemul administratiei penitenciare, aflati în situatia prevăzută la alin. (5), care au beneficiat de concediu de studii partial în ultimul an de învătământ superior, li se poate aproba efectuarea diferentei de concediu de studii pentru sustinerea ulterioară a examenului de licentă/absolvire.

(7) Nu au dreptul la concediu de studii functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare, înmatriculati la institutii de învătământ superior de stat sau particulare, autorizate ori acreditate, de lungă sau de scurtă durată, pentru repetarea anului de studii din motive imputabile.

(8) Concediul de studii neefectuat nu se poate efectua în anul universitar următor, cu exceptia situatiei prevăzute la alin. (6).

Art. 18. - (1) De prevederile art. 17 alin. (1) si (2) beneficiază si functionarul public din sistemul administratiei penitenciare înscris la cursuri postuniversitare, masterat sau doctorat.

(2) Nu se consideră concediu de studii participarea, cu aprobare, a functionarilor publici din sistemul administratiei penitenciare la cursuri sau la alte forme de pregătire cu scoatere de la locul de muncă.

Art. 19. - (1) Functionarilor publici din sistemul administratiei penitenciare li se acordă concediu de studii, dacă obtin aprobarea sefilor de unităti pentru a urma cursurile unor institutii de învătământ superior, studii aprofundate sau doctorat.

(2) Aprobarea pentru frecventarea formelor de pregătire prevăzute la alin. (1) se acordă numai dacă acestea asigură specializarea/pregătirea potrivit nevoilor unitătii.

 

CAPITOLUL IV

Învoirile plătite si concediile fără plată

 

Art. 20. - (1) Functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare au dreptul, potrivit legii, la învoiri plătite cu durata de până la 10 zile calendaristice, în cazul următoarelor evenimente familiale:

a) căsătoria functionarului public din sistemul administratiei penitenciare;

b) nasterea sau căsătoria unui copil;

c) decesul sotului/sotiei sau al unei rude de până la gradul al II-lea a functionarului public din sistemul administratiei penitenciare sau a sotului/sotiei acestuia.

(2) Functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare pot beneficia de învoiri plătite cu durata de cel mult 5 zile calendaristice, în următoarele situatii:

a) în caz de accidentare sau îmbolnăvire gravă a unuia dintre membrii familiei;

b) în situatia unor dezastre care au afectat domiciliul functionarului public din sistemul administratiei penitenciare, al părintilor, socrilor sau copiilor acestuia;

c) pentru alte situatii sau evenimente exceptionale, de natură să justifice învoirea solicitată.

(3) Învoirile plătite se aprobă de conducerea unitătii, la cererea functionarului public din sistemul administratiei penitenciare.

Art. 21. - (1) Functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare au dreptul la concediu fără plată, a cărui durată însumată poate fi de 30 de zile calendaristice anual, pentru rezolvarea următoarelor situatii personale:

a) pregătirea si/sau sustinerea examenelor de admitere, de finalizare a anilor de studii sau de absolvire a celei de-a doua/treia facultăti;

b) sustinerea examenelor nepromovate de admitere la doctorat sau în institutii de învătământ superior, a celor de an universitar ori de licentă (diplomă), pentru pregătirea cărora au beneficiat de concedii de studii;

c) prezentarea la concurs în vederea ocupării unui alt post.

(2) Concedii fără plată, cu durata de până la 30 de zile calendaristice anual, pot fi acordate si pentru rezolvarea altor probleme personale ale functionarilor publici din sistemul administratiei penitenciare.

(3) În mod exceptional, functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare au dreptul la concedii fără plată, cu durată însumată între 30 si 90 de zile calendaristice, anual, în următoarele situatii:

a) tratament medical efectuat în străinătate pe durata recomandată de medic, fără a depăsi însă 90 de zile, dacă cel în cauză nu beneficiază, potrivit legii, de concediu medical si de indemnizatie pentru incapacitate temporară de muncă, precum si pentru însotirea sotului sau, după caz, a sotiei ori a unei rude apropiate - copil, frate, soră, părinte - pe timpul cât aceasta se află la tratament în străinătate;

b) pentru alte motive temeinic fundamentate.

(4) Concediile fără plată se aprobă de conducerea unitătii, la cererea functionarului public din sistemul administratiei penitenciare, si se comunică compartimentelor financiar-contabilitate si resurse umane.

Art. 22. - (1) În perioada concediilor fără plată functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare îsi păstrează calitatea avută.

(2) Perioadele concediilor fără plată de peste 30 de zile, acordate în conditiile art. 21, nu constituie vechime în serviciu si nu se iau în calcul la stabilirea stagiului minim în gradul profesional.

 

CAPITOLUL V

Acordarea biletelor de odihnă, tratament si recuperare

 

Art. 23. - (1) Acordarea biletelor de odihnă, tratament si recuperare pentru functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare se face în limita disponibilitătilor bugetare alocate cu această destinatie si a numărului de locuri aprobate.

(2) Functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare pot beneficia de bilete de odihnă, tratament si recuperare numai pe perioada concediilor de odihnă, o singură dată pe an.

(3) De bilete de odihnă, tratament si recuperare pot beneficia si sotul/sotia functionarului public din sistemul administratiei penitenciare, copiii acestuia cu vârste cuprinse între 6 si 18 ani, care urmează cursurile unei unităti de învătământ preuniversitar, acreditată conform legii, precum si copiii cu handicap aflati în îngrijirea familiei functionarului public din sistemul administratiei penitenciare.

Art. 24. - (1) Contractarea biletelor de odihnă, tratament si recuperare si decontarea contravalorii acestora cu prestatorii de servicii se fac de către structura specializată constituită la nivelul Administratiei Nationale a Penitenciarelor prin ordin al ministrului justitiei.

(2) Biletele de odihnă, tratament si recuperare se repartizează pe unităti penitenciare prin grija structurii prevăzute la alin. (1), conform estimărilor realizate în baza solicitărilor formulate de potentialii beneficiari până la data de 15 decembrie a anului respectiv, pentru anul următor.

Art. 25. - (1) Contributia care trebuie să fie plătită de functionarul public din sistemul administratiei penitenciare pentru biletele prevăzute la art. 23 se stabileste după cum urmează:

a) 50% din pretul integral al biletului de odihnă, când beneficiar al acestuia este functionarul public din sistemul administratiei penitenciare si sotul/sotia acestuia;

b) pretul integral al biletului de odihnă, tratament si recuperare, în cazul sotului/sotiei functionarului public din sistemul administratiei penitenciare, care nu face parte din categoria persoanelor care, potrivit legii, pot beneficia de aceste bilete prin sistemul organizat si administrat de Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei;

c) 50% din contributia părintelui functionar public din sistemul administratiei penitenciare, când beneficiar al biletului de odihnă este copilul acestuia, potrivit art. 23 alin. (3).

(2) Diferenta de pret pentru biletele de odihnă, tratament si recuperare până la acoperirea integrală a contravalorii acestora se suportă din bugetul de venituri si cheltuieli al Administratiei Nationale a Penitenciarelor.

Art. 26. - (1) Contributia pentru biletele prevăzute la art. 23, plătită de functionarul public din sistemul administratiei penitenciare, se poate restitui acestuia în următoarele cazuri:

a) din motive medicale sau personale - deces în familie, internare în unităti sanitare - atestate cu documente, când titularul nu mai poate ajunge în statiune;

b) din motive personale - titularul renuntă la bilet, anuntând structura specializată cu cel putin 15 zile înainte de data înscrisă pe bilet pentru prezentarea în statiune.

(2) Contributia se restituie integral beneficiarului si în situatia în care acesta, desi s-a prezentat în statiune la data înscrisă pe bilet, nu a fost cazat, prezentând structurii specializate motivatia scrisă a unitătii prestatoare de servicii balneare.

Art. 27. - (1) Functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare si familiile acestora beneficiază, ca măsură de protectie socială, de înlesniri stabilite prin ordin al ministrului justitiei în ceea ce priveste folosirea caselor de odihnă, sanatoriilor, căminelor de garnizoană si a altor amenajări recreative si sportive.

(2) Cheltuielile ce decurg din aplicarea măsurilor prevăzute la alin. (1) se suportă din veniturile proprii aprobate prin bugetul Administratiei Nationale a Penitenciarelor.

Art. 28. - Durata unei serii de odihnă, tratament si recuperare este de 10 până la 18 zile, după caz.

Art. 29. - Biletele de odihnă, tratament si recuperare se distribuie functionarilor publici din sistemul administratiei penitenciare, conform procedurilor stabilite prin decizie a directorului general al Administratiei Nationale a Penitenciarelor.

Art. 30. - La acordarea biletelor de odihnă, tratament si recuperare va fi avută în vedere îndeplinirea unuia dintre următoarele criterii esentiale:

a) periculozitatea, nocivitatea si dificultătile conditiilor concrete de muncă ale solicitantilor;

b) evidentierea prin acte exemplare de devotament si curaj;

c) înaltă probitate profesională si morală.

Art. 31. - În situatia în care functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare nu pot utiliza biletele de odihnă, pot renunta la acestea, dar, în situatia în care nu găsesc alt functionar public din sistemul administratiei penitenciare care să beneficieze de ele ori nu le returnează structurii specializate din cadrul Administratiei Nationale a Penitenciarelor, sumele cheltuite pentru procurarea lor se vor recupera de la acestia, conform procedurilor legale, cu exceptia cazurilor prevăzute la art. 26.

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii finale

 

Art. 32. - Pe durata concediilor de odihnă, a concediilor de studii plătite sau a învoirilor plătite posturile functionarilor publici din sistemul administratiei penitenciare nu pot fi încadrate cu alte persoane, urmând ca sarcinile de serviciu ale acestora să fie redistribuite.

Art. 33. - Prevederile prezentei hotărâri se aplică si functionarilor publici cu statut special din Ministerul Justitiei, care au atributii de coordonare si control al activitătii din sistemul administratiei penitenciare sau alte atributii în legătură cu activitatea administratiei penitenciare.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul justitiei,

Cristian Diaconescu

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

p. Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Doru-Claudiu Frunzulică,

secretar de stat

 

Bucuresti, 10 noiembrie 2004.

Nr. 1.946.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI

 

ORDIN

privind modificarea NUT 5 la art. 66.4 din Normele uniforme pentru aplicarea Regulamentului de transport pe căile ferate din România, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 746/1998

 

În temeiul art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul transporturilor, constructiilor si turismului emite următorul ordin:

Art. I. - NUT 5 la art. 66.4 din Normele uniforme pentru aplicarea Regulamentului de transport pe căile ferate din România, aprobate prin Ordinul minstrului transporturilor nr. 746/1998, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 bis din 9 februarie 1999, se modifică si va avea următorul cuprins:

“NUT 5 la art. 66.4

Sigiliile utilizate de expeditori trebuie să fie confectionate de către agentii economici care detin autorizatie de furnizor feroviar, trebuie să fie omologate/agrementate tehnic de către Autoritatea Feroviară Română - AFER si să contină următoarele elemente:

5.1. denumirea expeditorului (în caz de necesitate, prescurtată);

5.2. numărul de control (format din 5 cifre);

5.3. initialele căii ferate;

5.4. denumirea statiei de expeditie (în caz de necesitate, prescurtată).”

Art. II. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Ileana Tureanu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 18 noiembrie 2004.

Nr. 2.146.

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

pentru completarea Regulamentului Băncii Nationale a României nr. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii

 

În baza dispozitiilor art. 5 si 8 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României, în conformitate cu prevederile art. 38 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 164 si 206 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 48 din Legea nr. 312/2004,

Banca Natională a României emite prezenta circulară.

Art. I. - Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 1 august 2002, cu modificările si completările ulterioare, se completează după cum urmează:

- În cuprinsul capitolului II “Regimul rezervelor minime obligatorii” se introduce sectiunea a 7-a “Modul de constituire a rezervei minime obligatorii în situatia în care are loc fuziunea sau divizarea institutiilor de credit”, cu următorul cuprins:

“Art. 261. - (1) Pentru perioada de aplicare în cadrul căreia îsi produce efectele actul juridic privind fuziunea a două sau mai multe institutii de credit, obligatia de constituire a rezervelor minime obligatorii pentru toate institutiile de credit care fuzionează revine institutiei de credit rezultate. Disponibilitătile în lei si în valută ale institutiilor de credit care au fuzionat vor fi luate în calcul cumulat pentru îndeplinirea obligatiei de constituire a rezervei minime obligatorii.

(2) Începând cu perioada de aplicare următoare datei în care îsi produce efectele actul juridic privind fuziunea, raportarea si constituirea rezervelor minime obligatorii se vor face de către institutia de credit astfel creată, pe baza elementelor din bilantul agregat al tuturor institutiilor de credit preluate, pentru întreaga perioadă de observare aferentă.

(3) Pentru perioada de aplicare în care îsi produce efectele actul juridic privind divizarea unei institutii de credit, obligatia de constituire a rezervelor minime obligatorii revine fiecărei institutii de credit rezultate, proportional cu partea din baza de calcul a rezervei minime obligatorii alocată. Pentru îndeplinirea obligatiei de constituire a rezervei minime obligatorii, disponibilitătile în lei si în valută ale institutiei de credit ce a fost divizată vor fi luate în calcul pentru fiecare institutie de credit rezultată, proportional cu partea din baza de calcul a rezervei minime obligatorii alocată.

(4) Începând cu perioada de aplicare următoare datei în care îsi produce efectele actul juridic privind divizarea, raportarea si constituirea rezervelor minime obligatorii se vor face de către fiecare institutie de credit, proportional cu elementele din bilantul institutiei de credit divizate, pentru întreaga perioadă de observare aferentă.”

Art. II. - Prezenta circulară intră în vigoare începând cu perioada de aplicare următoare datei publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Guvernatorul Băncii Nationale a României,

Mugur Isărescu

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2004.

Nr. 26.

 

RECTIFICĂRI

 

În Protocolul 1 la Acordul de comert liber dintre România si Bosnia si Hertegovina, semnat la Sarajevo la 8 aprilie 2003, ratificat prin Legea nr. 398/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 bis din 24 octombrie 2003, se face următoarea rectificare (care nu apartine redactiei Monitorul Oficial, Partea I):

- la paragraful 6 al articolului 15, în loc de:

“a) o cotă de 5% din taxa vamală se va retine pentru produsele mentionate la capitolele 25 la 49 si 64 la 97 ale Sistemului armonizat sau o taxă mai mică dacă este în vigoare în partea în cauză;

b) o cotă de 10% din taxa vamală se va retine pentru produsele mentionate la capitolele 50 la 63 ale Sistemului armonizat, sau o taxă mai mică dacă este în vigoare în partea în cauză.”

se va citi:

“a) o cotă de 5% din valoarea în vamă se va retine pentru produsele mentionate la capitolele 25 la 49 si 64 la 97 ale Sistemului armonizat, sau o taxă vamală mai mică dacă este în vigoare în partea în cauză;

b) o cotă de 10% din valoarea în vamă se va retine pentru produsele mentionate la capitolele 50 la 63 ale Sistemului armonizat, sau o taxă vamală mai mică dacă este în vigoare în partea în cauză.”