MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 1.174         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 13 decembrie 2004

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.921. - Hotărâre pentru modificarea anexelor nr. 2, 3 si 5 la Legea nr. 200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.753. - Ordin al ministrului finantelor publice pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si de pasiv

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea anexelor nr. 2, 3 si 5 la Legea nr. 200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 39 din Legea nr. 200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Anexele nr. 2, 3 si 5 la Legea nr. 200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 3 iunie 2004, se modifică si vor avea următorul cuprins:

 

ANEXA Nr. 2

 

Lista profesiilor reglementate în România

 

1. Profesiile reglementate care necesită cel putin 3 ani de studii superioare (diplomă a unei universităti sau a unui colegiu universitar):

- auditor financiar;

- avocat;

- consilier în proprietate industrială;

- expert contabil;

- contabil autorizat;

- cadru didactic (în învătământul superior si preuniversitar);

- profesii în domeniul transporturilor aeriene, maritime, fluviale si rutiere: comandant; ofiter punte maritim; ofiter mecanic maritim; ofiter electrician maritim; sef mecanic maritim; sef electrician maritim; pilot de mare largă; pilot de port maritim; căpitan maritim portuar; ofiter punte maritim portuar; ofiter mecanic maritim portuar; ofiter electrician maritim portuar; sef mecanic maritim portuar; căpitan fluvial; sef mecanic fluvial; ofiter electrician fluvial; pilot de Dunăre maritimă; ofiter punte fluvial; ofiter mecanic fluvial; meteorolog aeronautic prognozist; personal aeronautic nenavigant pentru protectia navigatiei aeriene si telecomunicatii PNA-TC; inginer de receptie si control aeronave; inginer de receptie si control mijloace PNA-TC; profesor legislatie rutieră; lector pentru pregătirea si perfectionarea profesională a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere; - profesii în domeniul constructiilor: verificator de proiect atestat; expert tehnic atestat; responsabil tehnic cu executia;

- practician în reorganizare si lichidare;

- restaurator;

- traducător autorizat;

- psiholog;

- biochimist, biolog si chimist în sistemul sanitar.

2. Profesiile reglementate pentru care durata de studii este inferioară duratei de 3 ani de studii superioare:

- profesii în domeniul transporturilor aeriene, maritime, fluviale, rutiere si feroviare: controlor trafic aerian dirijare; controlor trafic aerian informare; personal tehnic aeronautic; navigator aerian; mecanic navigant; operator radio navigant; însotitor de bord; pilot avion; pilot elicopter; dispecer navigatie; responsabil radiocomunicatii; pilot planor; pilot balon liber; meteorolog aeronautic tehnician; personal aeronautic nenavigant pentru protectia navigatiei aeriene si telecomunicatii aeronautice PNA-TC; timonier maritim; motorist; marinar; sef de echipaj maritim; conducător de salupă maritimă; electrician de bord; fitter; pompagiu; fochist; dragor maritim; sef dragor maritim; căpitan dragor maritim; căpitan dragor fluvial; sef dragor fluvial; dragor fluvial; conducător de salupă fluvială; cârmaci; sef de echipaj fluvial; timonier fluvial; marinar fluvial; motorist; persoană desemnată să conducă permanent si efectiv activitatea de transport rutier; consilier de sigurantă pentru transportul rutier al mărfurilor periculoase; conducător de autovehicule care transportă mărfuri periculoase; conducător auto care efectuează transport rutier de mărfuri cu vehicule a căror masă maximă autorizată este mai mare de 7,5 tone; conducător auto care efectuează transport rutier public de persoane; conducător auto care efectuează transport rutier cu vehicule având mase si/sau dimensiuni de gabarit depăsite; conducător auto care efectuează transport rutier în regim de taxi; instructor de conducere auto; mecanic locomotivă; dispecer de trafic;

- ghid de turism;

- detectiv particular;

- salvator montan.

 

ANEXA Nr. 3

 

Lista autoritătilor competente corespunzătoare fiecărei profesii reglementate în România

 

1. Profesiile reglementate care necesită cel putin 3 ani de studii superioare (diplomă a unei universităti sau a unui colegiu universitar):

- Camera Auditorilor Financiari din România – auditor financiar;

- Uniunea Natională a Barourilor din România - avocat;

- Oficiul de Stat pentru Inventii si Mărci - consilier în proprietate industrială;

- Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati - expert contabil;

- Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati - contabil autorizat;

- Ministerul Educatiei si Cercetării - Directia generală învătământ superior - cadru didactic (învătământ superior);

- Ministerul Educatiei si Cercetării - Directia generală educatie continuă, formarea si perfectionarea personalului didactic si de cercetare - cadru didactic (învătământ preuniversitar);

- Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului si autoritătile din domeniul de referintă (aeriene, maritime, fluviale si rutiere) - profesii în domeniul transporturilor aeriene, maritime, fluviale si rutiere;

- Uniunea Natională a Practicienilor în Reorganizare si Lichidare - practician în reorganizare si lichidare; - Oficiul National al Monumentelor Istorice - restaurator;

- Ministerul Justitiei - traducător autorizat;

- Colegiul Psihologilor din România - psiholog;

- Ordinul Biochimistilor - biochimist, biolog si chimist în sistemul sanitar;

- Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului - Directia tehnică - verificator de proiect atestat, expert tehnic atestat si responsabil tehnic cu executia.

2. Profesiile reglementate pentru care durata de studii este inferioară duratei de 3 ani de studii superioare:

- Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului si autoritătile din domeniul de referintă (aeriene, maritime, fluviale, rutiere si feroviare) - profesii în domeniul transporturilor aeriene, maritime, fluviale, rutiere si feroviare (vezi anexa nr. 2 pct. 2);

- Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului si autoritatea din domeniul turismului, respectiv Autoritatea Natională pentru Turism - ghid de turism;

- Ministerul Administratiei si Internelor – Inspectoratul General al Politiei Române - detectiv particular;

- Asociatia Natională a Salvatorilor Montani din România - salvator montan.

..................................................................................................

 

ANEXA Nr. 5*)

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

Pagina a 9-a

Pagina a 10-a

Pagina a 11-a

Pagina a 12-a

Pagina a 13-a

Pagina a 14-a

Pagina a 15-a

Pagina a 16-a

Pagina a 17-a

 

 

 

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul educatiei si cercetării,

Alexandru Athanasiu

p. Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Doru-Claudiu Frunzulică,

secretar de stat

p. Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Traian Panait,

secretar de stat

p. Ministrul integrării europene,

Andrei Popescu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 10 noiembrie 2004.

Nr. 1.921.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si de pasiv

 

În temeiul prevederilor art. 10 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.574/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările ulterioare,

în baza prevederilor art. 4 si 9 din Legea contabilitătii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 26 august 2002, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul finantelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si de pasiv, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Se abrogă Ordinul ministrului finantelor nr. 2.388/1995 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 18 decembrie 1995.

Art. 3. - Directia de reglementări contabile si Directia generală a contabilitătii publice vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

 

Bucuresti, 22 noiembrie 2004.

Nr. 1.753.

 

ANEXĂ

 

NORME

privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si de pasiv

 

1. Inventarierea elementelor de activ si de pasiv reprezintă ansamblul operatiunilor prin care se constată existenta tuturor elementelor respective, cantitativ-valoric sau numai valoric, după caz, la data la care aceasta se efectuează.

Inventarierea are ca scop principal stabilirea situatiei reale a tuturor elementelor de activ si de pasiv ale fiecărei unităti, precum si a bunurilor si valorilor detinute cu orice titlu, apartinând altor persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii situatiilor financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a pozitiei financiare si a performantei unitătii pentru respectivul exercitiu financiar.

2. Organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si de pasiv din cadrul societătilor comerciale, societătilor/companiilor nationale, regiilor autonome, institutelor nationale de cercetare-dezvoltare, societătilor cooperatiste, institutiilor publice, asociatiilor si celorlalte persoane juridice cu si fără scop patrimonial, precum si ale persoanelor fizice care desfăsoară activităti producătoare de venituri, denumite în continuare unităti, se efectuează potrivit prevederilor Legii contabilitătii nr. 82/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, ale reglementărilor contabile aplicabile, precum si ale prezentelor norme.

3. În temeiul prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, unitătile au obligatia să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ si de pasiv detinute la începutul activitătii, cel putin o dată pe an pe parcursul functionării lor, în cazul fuziunii sau încetării activitătii, precum si în următoarele situatii:

a) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor organe prevăzute de lege;

b) ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere;

c) ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;

d) cu prilejul reorganizării gestiunilor;

e) ca urmare a calamitătilor naturale sau a unor cazuri de fortă majoră;

f) în alte cazuri prevăzute de lege.

În cazul în care, în situatiile enumerate mai sus, sunt inventariate toate elementele de activ dintr-o gestiune, aceasta poate tine loc de inventariere anuală, cu aprobarea administratorului, a ordonatorului de credite sau a persoanei care are obligatia gestionării elementelor de activ si de pasiv, cu respectarea prevederilor pct. 5 alin. 3.

În baza prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, Ministerul Finantelor Publice poate aproba exceptii de la regula inventarierii anuale pentru unele bunuri cu caracter special aflate în administrarea institutiilor publice, la propunerea ordonatorilor principali de credite.

4. La începutul activitătii unitătii, inventarierea are ca scop principal stabilirea si evaluarea elementelor de activ ce constituie aport la capitalul unitătii. Elementele de activ care constituie aport la capitalul social al agentilor economici, la patrimoniul initial al persoanelor juridice fără scop patrimonial si la patrimoniul institutiilor publice se înscriu în registrul-inventar grupate pe conturi.

5. Inventarierea anuală a elementelor de activ si de pasiv se face, de regulă, cu ocazia încheierii exercitiului financiar, avându-se în vedere si specificul activitătii fiecărei unităti.

În cadrul agentilor economici cu activitate complexă, bunurile pot fi inventariate si înaintea datei de încheiere a exercitiului financiar, cu conditia asigurării valorificării si cuprinderii rezultatelor inventarierii în situatiile financiare întocmite pentru exercitiul financiar respectiv.

În situatia inventarierii unor gestiuni pe parcursul anului, în registrul-inventar se va cuprinde valoarea stocurilor faptice inventariate si înscrise în listele de inventariere actualizate cu intrările si iesirile de bunuri din perioada cuprinsă între data inventarierii si data încheierii exercitiului financiar.

6. Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia gestionării elementelor de activ si de pasiv si care elaborează si transmite comisiilor de inventariere proceduri scrise adaptate la specificul unitătii.

7. Inventarierea elementelor de activ si de pasiv se efectuează de către comisii de inventariere, formate din cel putin două persoane, numite prin decizie scrisă, emisă de persoanele autorizate prevăzute la pct. 6. În decizia de numire se mentionează în mod obligatoriu componenta comisiei, numele responsabilului comisiei, modul de efectuare a inventarierii, gestiunea supusă inventarierii, data de începere si de terminare a operatiunilor.

La persoanele fizice care desfăsoară activităti producătoare de venituri, precum si la unitătile al căror număr de salariati este redus, iar valoarea bunurilor din gestiune nu depăseste plafonul stabilit de administratori, inventarierea poate fi efectuată de către o singură persoană.

Comisiile de inventariere sunt coordonate, acolo unde este cazul, de către o comisie centrală, numită, de asemenea, prin decizie scrisă, emisă de persoanele autorizate prevăzute la pct. 6, care are ca sarcină să organizeze, să instruiască, să supravegheze si să controleze modul de efectuare a operatiunilor de inventariere.

Comisia de inventariere răspunde de efectuarea tuturor lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor legale.

Pentru desfăsurarea în bune conditii a operatiunilor de inventariere, în comisii vor fi numite persoane cu pregătire corespunzătoare economică si tehnică, care să asigure efectuarea corectă si la timp a inventarierii elementelor de activ si de pasiv, inclusiv evaluarea lor conform reglementărilor contabile aplicabile.

Inventarierea si evaluarea elementelor de activ si de pasiv se pot efectua atât cu salariatii proprii, cât si pe bază de contracte de prestări de servicii încheiate cu persoane juridice sau fizice cu pregătire corespunzătoare.

Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse inventarierii si nici contabilii care tin evidenta gestiunii respective.

Membrii comisiilor de inventariere nu pot fi înlocuiti decât în cazuri bine justificate si numai prin decizie scrisă, emisă de către cei care i-au numit.

8. În vederea bunei desfăsurări a operatiunilor de inventariere, administratorii, ordonatorii de credite sau alte persoane care au obligatia gestionării elementelor de activ si de pasiv trebuie să ia măsuri pentru crearea conditiilor corespunzătoare de lucru comisiei de inventariere, prin:

- organizarea depozitării bunurilor grupate pe sortotipodimensiuni, codificarea acestora si întocmirea etichetelor de raft;

- tinerea la zi a evidentei tehnico-operative la gestiuni si a celei contabile si efectuarea confruntării datelor din aceste evidente;

- participarea întregii comisii de inventariere la lucrările de inventariere;

- asigurarea personalului necesar pentru manipularea bunurilor care se inventariază, respectiv pentru sortare, asezare, cântărire, măsurare, numărare etc.;

- asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate (calitate, sort, pret etc.) a unor specialisti din unitate sau din afara acesteia, la solicitarea responsabilului comisiei de inventariere, care au obligatia de a semna listele de inventariere pentru atestarea datelor înscrise;

- dotarea gestiunii cu aparate si instrumente adecvate si în număr suficient pentru măsurare, cântărire etc., cu mijloace de identificare (cataloage, mostre, sonde etc.), precum si cu formulare si rechizite necesare;

- dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul si de sigilare a spatiilor inventariate;

- asigurarea protectiei membrilor comisiei de inventariere în conformitate cu normele de protectie a muncii;

- asigurarea securitătii usilor, ferestrelor, portilor etc. de la magazine, depozite, gestiuni etc.

9. Principalele măsuri organizatorice care trebuie luate de către comisia de inventariere sunt următoarele:

a) înainte de începerea operatiunii de inventariere să ia de la gestionarul răspunzător de gestiunea bunurilor o declaratie scrisă din care să rezulte dacă:

- gestionează bunuri si în alte locuri de depozitare;

- în afara bunurilor unitătii respective, are în gestiune si alte bunuri apartinând tertilor, primite cu sau fără documente;

- are plusuri sau lipsuri în gestiune, despre a căror cantitate sau valoare are cunostintă;

- are bunuri nereceptionate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au întocmit documentele aferente;

- a primit sau a eliberat bunuri fără documente legale;

- detine numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa;

- are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenta gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate.

De asemenea, gestionarul va mentiona în declaratia scrisă felul, numărul si data ultimului document de intrare/iesire a bunurilor în/din gestiune.

Declaratia se datează si se semnează de către gestionarul răspunzător de gestiunea bunurilor si de către comisia de inventariere, care atestă că a fost dată în prezenta sa;

b) să identifice toate locurile (încăperile) în care există bunuri ce urmează a fi inventariate;

c) să asigure închiderea si sigilarea spatiilor de depozitare, în prezenta gestionarului, ori de câte ori se întrerup operatiunile de inventariere si se părăseste gestiunea.

Dacă bunurile supuse inventarierii, gestionate de către o singură persoană, sunt depozitate în locuri diferite sau când gestiunea are mai multe căi de acces, membrii comisiei care efectuează inventarierea trebuie să sigileze toate aceste locuri si căile lor de acces, cu exceptia locului în care a început inventarierea, care se sigilează numai în cazul când inventarierea nu se termină într-o singură zi. La reluarea lucrărilor se verifică dacă sigiliul este intact; în caz contrar, acest fapt se va consemna într-un proces-verbal de constatare, care se semnează de către comisia de inventariere si de către gestionar, luându-se măsurile corespunzătoare.

Documentele întocmite de comisia de inventariere rămân în cadrul gestiunii inventariate, în locuri special amenajate (fisete, casete, dulapuri etc.), încuiate si sigilate. Sigiliul se păstrează, pe durata inventarierii, de către responsabilul comisiei de inventariere;

d) să bareze si să semneze, la ultima operatiune, fisele de magazie, mentionând data la care s-au inventariat bunurile, să vizeze documentele care privesc intrări sau iesiri de bunuri, existente în gestiune, dar neînregistrate, să dispună înregistrarea acestora în fisele de magazie si predarea lor la contabilitate, astfel încât situatia scriptică a gestiunii să reflecte realitatea.

La unitătile de desfacere cu amănuntul, care folosesc metoda global-valorică, gestionarul trebuie să întocmească si să depună la contabilitate, înainte de începerea inventarierii, raportul de gestiune în care să se înscrie toate documentele de intrare si de iesire a mărfurilor, precum si cele privind numerarul depus la casierie, întocmit până în momentul începerii inventarierii;

e) să verifice numerarul din casă si să stabilească suma încasărilor din ziua curentă, solicitând întocmirea monetarului (la gestiunile cu vânzare cu amănuntul) si depunerea numerarului la casieria unitătii;

f) să controleze dacă toate instrumentele si aparatele de măsură sau de cântărire au fost verificate si dacă sunt în bună stare de functionare.

În cazul în care gestionarul lipseste, comisia de inventariere aplică sigiliul si comunică aceasta conducerii unitătii respective. Conducerea unitătii are obligatia să îl încunostinteze imediat, în scris, pe gestionar despre inventarierea ce trebuie să se efectueze, indicând locul, ziua si ora fixate pentru începerea lucrărilor.

Dacă gestionarul sau reprezentantul său legal nu se prezintă la locul, data si ora fixate, inventarierea se efectuează de către comisia de inventariere în prezenta altei persoane, numită prin decizie scrisă, care să îl reprezinte pe gestionar.

10. Pentru desfăsurarea corespunzătoare a inventarierii este indicat, dacă este posibil, să se sisteze operatiunile de intrare-iesire a bunurilor supuse inventarierii, luându-se din timp măsurile corespunzătoare pentru a nu se stânjeni procesul normal de livrare sau de primire a bunurilor.

Dacă operatiunile de aprovizionare-livrare a bunurilor nu pot fi suspendate, se prevede crearea unei zone tampon în care să se depoziteze bunurile primite în timpul inventarierii sau să se permită expedieri la clienti, iar operatiunile respective se vor efectua numai în prezenta comisiei de inventariere, care va mentiona pe documentele respective “primit în timpul inventarierii” sau “eliberat în timpul inventarierii”, după caz, în scopul evitării inventarierii duble sau a omisiunilor.

11. Pe toată durata inventarierii, programul si perioada inventarierii vor fi afisate la loc vizibil.

12. Inventarierea imobilizărilor necorporale se efectuează prin constatarea existentei si apartenentei acestora la unitătile detinătoare, iar în cazul brevetelor, licentelor, al know-how si al mărcilor de fabrică este necesară dovedirea existentei acestora pe baza titlurilor de proprietate.

13. Inventarierea terenurilor se efectuează pe baza documentelor care atestă proprietatea acestora si a schitelor de amplasare.

Clădirile se inventariază prin identificarea lor pe baza titlurilor de proprietate si a dosarului tehnic al acestora.

Constructiile si echipamentele speciale cum sunt: retelele de energie electrică, termică, gaze, apă, canal, telecomunicatii, căile ferate si altele similare se inventariază potrivit regulilor stabilite de detinătorii acestora. Imobilizările corporale care în perioada inventarierii se află în afara unitătii (vapoare, locomotive, vagoane, avioane, autovehicule etc.), plecate în cursă de lungă durată, masinile de fortă si utilajele energetice, masinile, utilajele si instalatiile de lucru, aparatele si instalatiile de măsurare, control si reglare si mijloacele de transport date pentru reparatii în afara unitătii se inventariază înaintea iesirii lor temporare din unitate sau prin confirmare scrisă primită de la unitatea unde acestea se găsesc.

14. În listele de inventariere a imobilizărilor necorporale si corporale aflate în curs de executie se mentionează pentru fiecare obiect în parte, pe baza constatării la fata locului: denumirea obiectului, descrierea amănuntită a stadiului în care se află acesta, pe baza valorii din documentatia existentă (devize), precum si în functie de volumul lucrărilor realizate la data inventarierii. Materialele si utilajele primite de la beneficiari pentru montaj si neîncorporate în lucrări se inventariază separat.

15. Investitiile puse în functiune total sau partial, cărora nu li s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizări corporale, se înscriu în liste de inventariere separate. De asemenea, lucrările de investitii care nu se mai execută, fiind sistate sau abandonate, se înscriu în liste de inventariere separate, arătându-se cauzele sistării sau abandonării, aprobarea de sistare sau abandonare si măsurile ce se propun în legătură cu aceste lucrări.

16. Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare, după caz. Bunurile aflate în ambalaje originale intacte nu se desfac decât prin sondaj, acest lucru urmând a fi mentionat si în listele de inventariere respective.

La lichidele a căror cantitate efectivă nu se poate stabili prin transvazare si măsurare, continutul vaselor – stabilit în functie de volum, densitate, compozitie etc. – se verifică prin scoaterea de probe din aceste vase, tinându-se seama de densitate, compozitie si de alte caracteristici ale lichidelor, care se constată fie organoleptic, fie prin măsurare sau probe de laborator, după caz.

Materialele de masă ca: ciment, otel beton, produse de carieră si balastieră, produse agricole si alte materiale similare, ale căror cântărire si măsurare ar necesita cheltuieli importante sau ar conduce la degradarea bunurilor respective, se pot inventaria pe bază de calcule tehnice.

În listele de inventariere a materialelor prevăzute la alineatele precedente se mentionează modul cum s-a făcut inventarierea, precum si datele tehnice care au stat la baza calculelor.

17. Bunurile din domeniul public al statului si al unitătilor administrativ-teritoriale, date în administrare institutiilor publice si regiilor autonome potrivit legii, se inventariază si se evidentiază în mod distinct în cadrul acestor unităti.

18. Bunurile aflate asupra angajatilor la data inventarierii (echipament, cazarmament, scule, unelte etc.) se inventariază si se trec în liste separate, specificându-se persoanele care răspund de păstrarea lor. În cadrul evidentierii acestora pe formatii si locuri de muncă, bunurile vor fi centralizate si comparate cu datele din evidenta tehnico-operativă, precum si cu cele din evidenta contabilă.

Bunurile cu un grad mare de perisabilitate se inventariază cu prioritate fără a se stânjeni desfacerea imediată a acestora.

Comisia de inventariere are obligatia să controleze toate locurile în care pot exista bunuri supuse inventarierii.

19. Toate bunurile ce se inventariază se înscriu în listele de inventariere, care trebuie să se întocmească pe locuri de depozitare, pe gestiuni si pe categorii de bunuri.

20. Bunurile apartinând altor unităti (închiriate, în leasing, în custodie, cu vânzare în consignatie, spre prelucrare etc.) se inventariază si se înscriu în liste separate. Listele de inventariere pentru aceste bunuri vor contine informatii cu privire la numărul si data actului de predare-primire si ale documentului de livrare, precum si alte informatii utile.

Listele de inventariere cuprinzând bunurile apartinând tertilor se trimit si persoanei fizice sau juridice, române ori străine, după caz, căreia îi apartin bunurile respective, în termen de cel mult 15 zile de la terminarea inventarierii, urmând ca proprietarul bunurilor să comunice eventualele nepotriviri în termen de 5 zile de la primirea listelor de inventariere. Neconfirmarea în acest termen presupune recunoasterea exactitătii datelor înscrise în listele de inventariere.

În caz de nepotriviri, unitatea detinătoare este obligată să clarifice situatia diferentelor respective si să comunice constatările sale persoanei fizice sau juridice căreia îi apartin bunurile respective, în termen de 5 zile de la primirea sesizării.

21. Pentru bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fără miscare ori greu vandabile, comenzi în curs, abandonate sau sistate, precum si pentru creantele si obligatiile incerte ori în litigiu se întocmesc liste de inventariere separate sau situatii analitice separate, după caz.

22. Determinarea stocurilor faptice se face astfel încât să se evite omiterea ori inventarierea de două sau de mai multe ori a acelorasi bunuri.

23. Bunurile aflate în expeditie se inventariază de către unitătile furnizoare, iar bunurile achizitionate aflate în curs de aprovizionare se inventariază de unitatea cumpărătoare si se înscriu în liste de inventariere separate.

24. Înainte de începerea inventarierii productiei în curs de executie si a semifabricatelor din productia proprie, este necesar:

- să se predea la magazii si la depozite, pe baza documentelor, toate piesele, ansamblurile si agregatele a căror prelucrare a fost terminată;

- să se colecteze din sectii sau ateliere toate produsele reziduale si deseurile, întocmindu-se documentele de constatare;

- să se întocmească documentele de constatare si să se clarifice situatia semifabricatelor a căror utilizare este îndoielnică.

25. În cazul productiei în curs de executie se inventariază atât produsele care nu au trecut prin toate fazele (stadiile) prelucrării impuse de procesul tehnologic de productie, cât si produsele care, desi au fost terminate, nu au trecut toate probele de receptionare tehnică sau nu au fost completate cu toate piesele si accesoriile lor. În cadrul productiei în curs de executie se cuprind, de asemenea, lucrările si serviciile în curs de executie sau neterminate.

26. Materiile prime, materialele, prefabricatele, piesele de schimb, semifabricatele etc., aflate la locurile de muncă si nesupuse prelucrării, nu se consideră productie în curs de executie. Acestea se inventariază separat si se repun în conturile din care provin, diminuându-se cheltuielile, iar după terminarea inventarierii acestora se vor evidentia în conturile initiale de cheltuieli.

Inventarierea productiei în curs de executie din cadrul sectiilor auxiliare se face prin stabilirea gradului de executare a lucrărilor (reparatii, lucrări pentru terti etc.).

27. La unitătile de constructii-montaj, în listele de inventariere a productiei neterminate se includ:

- categoriile de lucrări si părti de elemente de constructii la care n-a fost executat întregul volum de lucrări prevăzute în normele de deviz;

- lucrările executate (terminate), dar nereceptionate de către beneficiar.

28. Inventarierea lucrărilor de modernizare nefinalizate sau de reparatii ale clădirilor, instalatiilor, masinilor, utilajelor, mijloacelor de transport si ale altor bunuri se face prin verificarea la fata locului a stadiului fizic al lucrărilor. Astfel de lucrări se consemnează într-o listă de inventariere separată, în care se indică denumirea obiectului supus modernizării sau reparatiei, gradul de executare a lucrării, costul de deviz si cel efectiv al lucrărilor executate.

29. Creantele si obligatiile fată de terti sunt supuse verificării si confirmării pe baza extraselor soldurilor debitoare si creditoare ale conturilor de creante si datorii care detin ponderea valorică în totalul soldurilor acestor conturi, potrivit “Extrasului de cont” (cod 14-6-3), prezentat ca model în anexa la prezentele norme, sau punctajelor reciproce, în functie de necesităti. Nerespectarea acestei proceduri, precum si refuzul de confirmare constituie abateri de la prezentele norme.

În situatia unitătilor care efectuează decontarea creantelor si obligatiilor pe bază de conturi sau deconturi externe periodice confirmate de către partenerii externi, aceste documente tin locul extraselor de cont confirmate.

30. Disponibilitătile bănesti, cecurile, cambiile, biletele la ordin, scrisorile de garantie, acreditivele, ipotecile, precum si alte valori aflate în casieria unitătilor se inventariază în conformitate cu prevederile legale.

Disponibilitătile aflate în conturi la bănci sau la unitătile Trezoreriei Statului se inventariază prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont emise de acestea cu cele din contabilitatea unitătii.

În acest scop, extrasele de cont din ziua de 31 decembrie sau din ultima zi lucrătoare a anului, puse la dispozitie de unitătile bancare si unitătile Trezoreriei Statului, vor purta stampila oficială a acestora.

Disponibilitătile în lei si în valută din casieria unitătii se inventariază în ultima zi lucrătoare a exercitiului financiar, după înregistrarea tuturor operatiunilor de încasări si plăti privind exercitiul respectiv, confruntându-se soldurile din registrul de casă cu monetarul si cu cele din contabilitate.

31. Înscrierea în listele de inventariere a mărcilor postale, a timbrelor fiscale, tichetelor de călătorie, bonurilor cantităti fixe, a biletelor de spectacole, de intrare în muzee, expozitii si altele asemenea se face la valoarea lor nominală, cu exceptia timbrelor cu valoare filatelică.

32. Pentru toate celelalte elemente de activ si de pasiv, cu ocazia inventarierii, se verifică realitatea soldurilor conturilor respective, iar pentru cele aflate la terti se fac cereri de confirmare, care se vor atasa la listele respective după primirea confirmării.

33. Pe ultima filă a listei de inventariere, gestionarul trebuie să mentioneze dacă toate bunurile si valorile bănesti din gestiune au fost inventariate si consemnate în listele de inventariere în prezenta sa. De asemenea, acesta mentionează dacă are obiectii cu privire la modul de efectuare a inventarierii. În acest caz, comisia de inventariere este obligată să analizeze obiectiile, iar concluziile la care a ajuns se vor mentiona la sfârsitul listelor de inventariere.

Listele de inventariere se semnează pe fiecare filă de către membrii comisiei de inventariere si de către gestionar.

În cazul gestiunilor colective (cu mai multi gestionari), listele de inventariere se semnează de către toti gestionarii, iar în cazul predării-primirii gestiunii, acestea se semnează atât de către gestionarul predător, cât si de către cel primitor.

34. Inventarierea elementelor de activ ale unitătii se materializează prin înscrierea acestora, fără spatii libere si fără stersături, în formularul “Lista de inventariere” (cod 14-3-12), prezentat ca model în anexa la prezentele norme. Acest formular serveste ca document pentru stabilirea lipsurilor si a plusurilor de bunuri si valori, constatate cu ocazia inventarierii, precum si pentru constatarea deprecierilor.

În cazul imobilizărilor corporale, precum si al celorlalte elemente de activ pentru care au fost constituite provizioane pentru deprecieri, în listele de inventariere (cod 14-3-12) se va înscrie valoarea contabilă netă a acestora (col. 9), care se va compara cu valoarea lor actuală, stabilită cu ocazia inventarierii (col. 12).

Pentru inventarierea elementelor de activ si de pasiv ce nu reprezintă bunuri este suficientă prezentarea lor în situatii analitice distincte care să fie totalizate si să justifice soldul conturilor sintetice respective în care acestea sunt cuprinse si care se preiau în Registrul-inventar (cod 14-1-2).

Lista de inventariere (pentru gestiuni global-valorice - cod 14-3-12/a), prezentată ca model în anexa la prezentele norme, se utilizează pentru acele gestiuni la care evidenta analitică a bunurilor se tine după metoda global-valorică.

În functie de necesităti, unitătile pot utiliza si formularul Lista de inventariere (cod 14-3-12/b), prezentat ca model în anexa la prezentele norme.

35. Registrul-inventar (cod 14-1-2) este un document contabil obligatoriu în care se înscriu rezultatele inventarierii elementelor de activ si de pasiv, grupate după natura lor, conform posturilor din bilant.

Elementele de activ si de pasiv înscrise în registrulinventar au la bază listele de inventariere, proceseleverbale de inventariere si situatiile analitice, după caz, care justifică continutul fiecărui post din bilant.

În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, datele rezultate din operatiunea de inventariere se actualizează cu intrările sau iesirile din perioada cuprinsă între data inventarierii si data încheierii exercitiului financiar, datele actualizate fiind apoi cuprinse în registrul-inventar.

Operatiunea de actualizare a datelor rezultate din inventariere se va efectua astfel încât la sfârsitul exercitiului financiar să fie reflectată situatia reală a elementelor de activ si de pasiv.

36. Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic si înscrise în listele de inventariere cu cele din evidenta tehnico-operativă (fisele de magazie) si din contabilitate.

Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedează la o analiză a tuturor stocurilor înscrise în fisele de magazie si a soldurilor din contabilitate pentru bunurile inventariate. Erorile descoperite cu această ocazie trebuie corectate operativ, după care se procedează la stabilirea rezultatelor inventarierii, prin confruntarea cantitătilor consemnate în listele de inventariere, cu evidenta tehnico-operativă pentru fiecare pozitie în parte.

37. Evaluarea elementelor de activ si de pasiv cu ocazia inventarierii se face potrivit prevederilor reglementărilor contabile aplicabile, precum si ale prezentelor norme. Evaluarea se va efectua cu respectarea principiului permanentei metodelor, potrivit căruia modelele si regulile de evaluare trebuie mentinute, asigurând comparabilitatea în timp a informatiilor contabile.

38. Evaluarea activelor imobilizate si a stocurilor, cu ocazia inventarierii, se face la valoarea actuală a fiecărui element, denumită valoare de inventar, stabilită în functie de utilitatea bunului, starea acestuia si pretul pietei.

39. La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudentei, potrivit căruia se va tine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor.

În cazul în care se constată că valoarea de inventar, stabilită în functie de utilitatea bunului pentru unitate si pretul pietei, este mai mare decât valoarea cu care acesta este evidentiat în contabilitate, în listele de inventariere se vor înscrie valorile din contabilitate.

În cazul în care valoarea de inventar a bunurilor este mai mică decât valoarea din contabilitate, în listele de inventariere se înscrie valoarea de inventar.

40. Imobilizările necorporale si corporale constatate ca fiind depreciate se vor evalua la valoarea actuală a fiecăreia, stabilită în functie de utilitatea sa si pretul pietei.

Corectarea valorii contabile a imobilizărilor necorporale si corporale si aducerea lor la nivelul valorii de inventar se efectuează, în functie de tipul de depreciere existentă, fie prin înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul în care se constată o depreciere ireversibilă, fie prin constituirea sau suplimentarea unor provizioane pentru depreciere, în cazul în care se constată o depreciere reversibilă a acestora.

41. Evaluarea imobilizărilor corporale la data bilantului se efectuează la cost, mai putin amortizarea si provizioanele cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluată, aceasta fiind valoarea justă la data reevaluării, mai putin orice amortizare si orice pierdere din depreciere cumulată, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile.

42. Activele de natura stocurilor se evaluează la valoarea contabilă, mai putin deprecierile constatate. În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unui provizion pentru depreciere.

43. Provizioanele pentru deprecieri sau amortizarea suplimentară se înregistrează în contabilitate indiferent de situatia economică a unitătii, inclusiv în cazul în care aceasta înregistrează pierdere contabilă.

44. Evaluarea titlurilor de valoare (titluri de participare, titluri de plasament, alte titluri) se efectuează, în cazul celor cotate pe piete reglementate si supravegheate de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, pe baza pretului mediu ponderat, calculat pe ultimele 12 luni calendaristice, pentru titlurile tranzactionate în respectivul interval de timp, iar în cazul titlurilor netranzactionate pe pietele reglementate si supravegheate, în functie de valoarea activului net pe actiune.

Tratamentul plusurilor de valoare rezultate din evaluarea titlurilor de valoare este cel prevăzut de reglementările contabile aplicabile.

45. Evaluarea creantelor si a datoriilor se face la valoarea lor probabilă de încasare sau de plată, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile. Diferentele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere si valoarea contabilă netă a creantelor se înregistrează în contabilitate pe seama provizioanelor pentru deprecierea creantelor.

46. Evaluarea creantelor si a datoriilor exprimate în valută se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Natională a României, valabil pentru data încheierii exercitiului financiar. Diferentele de curs valutar favorabile sau nefavorabile între cursul de schimb valutar la care sunt înregistrate creantele sau datoriile în valută si cursul de schimb valutar de la data încheierii exercitiului se înregistrează potrivit reglementărilor contabile aplicabile. Scăderea din evidentă a creantelor si datoriilor ale căror termene de încasare sau de plată sunt prescrise se efectuează numai după ce au fost întreprinse toate demersurile juridice, potrivit legii, pentru decontarea acestora.

47. Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de inventariere într-un proces-verbal.

Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii trebuie să contină, în principal, următoarele elemente: data întocmirii; numele si prenumele membrilor comisiei de inventariere; numărul si data deciziei de numire a comisiei de inventariere; gestiunea inventariată; data începerii si terminării operatiunii de inventariere; rezultatele inventarierii; concluziile si propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor si ale lipsurilor constatate si la persoanele vinovate, precum si propuneri de măsuri în legătură cu acestea; volumul stocurilor depreciate, fără miscare, cu miscare lentă, greu vandabile, fără desfacere asigurată si propuneri de măsuri în vederea reintegrării lor în circuitul economic; propuneri de scoatere din uz a obiectelor de inventar si declasare sau casare a unor stocuri; constatări privind păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integritătii bunurilor din gestiune, precum si alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate.

48. Pentru elementele de activ la care s-au constatat deprecieri, pe baza listelor de inventariere întocmite distinct, comisia de inventariere face propuneri privind constituirea provizioanelor pentru depreciere sau de înregistrare a unor amortizări suplimentare (pentru deprecierile ireversibile ale imobilizărilor), acolo unde este cazul, arătând totodată cauzele care au determinat aceste deprecieri.

49. Pentru toate plusurile, lipsurile si deprecierile constatate la bunuri, precum si pentru pagubele determinate de expirarea termenelor de prescriptie a creantelor sau din alte cauze, comisia de inventariere trebuie să primească explicatii scrise de la persoanele care au răspunderea gestionării, respectiv a urmăririi decontării creantelor. Pe baza explicatiilor primite si a documentelor cercetate, comisia de inventariere stabileste caracterul lipsurilor, pierderilor, pagubelor si deprecierilor constatate, precum si caracterul plusurilor, propunând, în conformitate cu dispozitiile legale, modul de regularizare a diferentelor dintre datele din contabilitate si cele faptice, rezultate în urma inventarierii.

50. În situatia constatării unor plusuri în gestiune, bunurile respective se vor evalua la valoarea justă. În cazul constatării unor lipsuri în gestiune, imputabile, administratorii vor lua măsura imputării acestora la valoarea lor de înlocuire.

Prin valoare de înlocuire, în sensul prezentelor norme, se întelege costul de achizitie al unui bun cu caracteristici si grad de uzură similare celui lipsă în gestiune la data constatării pagubei, care va cuprinde pretul de cumpărare practicat pe piată, la care se adaugă taxele nerecuperabile, inclusiv T.V.A., cheltuielile de transport, aprovizionare si alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în gestiune a bunului respectiv. În cazul bunurilor constatate lipsă, ce urmează a fi imputate, care nu pot fi cumpărate de pe piată, valoarea de imputare se stabileste de către o comisie formată din specialisti în domeniul respectiv.

La stabilirea valorii debitului, în cazurile în care lipsurile în gestiune nu sunt considerate infractiuni, se va avea în vedere posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri constatate, dacă sunt îndeplinite următoarele conditii:

- să existe riscul de confuzie între sorturile aceluiasi bun material, din cauza asemănării în ceea ce priveste aspectul exterior: culoare, desen, model, dimensiuni, ambalaj sau alte elemente;

- diferentele constatate în plus sau în minus să privească aceeasi perioadă de gestiune si aceeasi gestiune.

Nu se admite compensarea în cazurile în care s-a făcut dovada că lipsurile constatate la inventariere provin din sustragerea sau din degradarea bunurilor respective datorate vinovătiei persoanelor care răspund de gestionarea acestor bunuri.

Listele cu sorturile de produse, mărfuri, ambalaje si alte valori materiale care întrunesc conditiile de compensare datorită riscului de confuzie se aprobă anual de către administratori, respectiv de către ordonatorii de credite, si servesc pentru uz intern în cadrul unitătilor respective. Compensarea se face pentru cantităti egale între plusurile si lipsurile constatate.

În cazul în care cantitătile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat plusuri, sunt mai mari decât cantitătile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat lipsuri, se va proceda la stabilirea egalitătii cantitative prin eliminarea din calcul a diferentei în plus.

Această eliminare se face începând cu sorturile care au preturile unitare cele mai scăzute, în ordine crescătoare.

În cazul în care cantitătile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat lipsuri, sunt mai mari decât cantitătile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat plusuri, se va proceda, de asemenea, la stabilirea egalitătii cantitative prin eliminarea din calcul a cantitătii care depăseste totalul cantitativ al plusurilor.

Eliminarea se face începând cu sorturile care au preturile unitare cele mai scăzute, în ordine crescătoare.

51. Pentru bunurile la care sunt acceptate scăzăminte, în cazul compensării lipsurilor cu plusurile stabilite la inventariere, scăzămintele se calculează numai în situatia în care cantitătile lipsă sunt mai mari decât cantitătile constatate în plus.

În această situatie, cotele de scăzăminte se aplică în primul rând la bunurile la care s-au constatat lipsurile. Dacă în urma aplicării scăzămintelor respective mai rămân diferente cantitative în minus, cotele de scăzăminte se pot aplica si asupra celorlalte bunuri admise în compensare, la care s-au constatat plusuri sau la care nu au rezultat diferente.

Diferenta stabilită în minus în urma compensării si aplicării tuturor cotelor de scăzăminte, reprezentând prejudiciu pentru unitate, se recuperează de la persoanele vinovate, în conformitate cu dispozitiile legale.

Normele privind limitele admisibile la perisabilitate sau cele stabilite intern nu se aplică anticipat, ci numai după constatarea existentei efective a lipsurilor si numai în limita acestora.

De asemenea, normele de scăzăminte nu se aplică automat, aceste norme fiind considerate limite maxime.

Pentru pagubele constatate în gestiune răspund persoanele vinovate de producerea lor. Imputarea acestora se va face la valoarea de înlocuire, asa cum a fost definită în prezentele norme.

52. Propunerile cuprinse în procesul-verbal al comisiei de inventariere se prezintă, în termen de 3 zile de la data încheierii operatiunilor de inventariere, administratorului unitătii. Acesta, cu avizul conducătorului compartimentului financiar-contabil si al conducătorului compartimentului juridic, decide, în termen de cel mult 5 zile de la primirea procesului-verbal, asupra solutionării propunerilor făcute, cu respectarea dispozitiilor legale.

53. Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidenta tehnico-operativă în termen de cel mult 3 zile de la data aprobării procesului-verbal de inventariere de către administrator sau ordonatorul de credite.

Rezultatul inventarierii se înregistrează în contabilitate potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si în conformitate cu reglementările contabile aplicabile.

Pe baza registrului-inventar si a balantei de verificare întocmite la 31 decembrie se întocmeste bilantul care face parte din situatiile financiare anuale, ale cărui posturi, în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale reglementărilor contabile aplicabile, trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situatia reală a elementelor de activ si de pasiv stabilită pe baza inventarului.

54. Prevederile Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale reglementărilor contabile aplicabile referitoare la obligativitatea corelării datelor din bilant cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situatia reală a elementelor de activ si de pasiv stabilită pe baza inventarului, se aplică si institutiilor publice.

În acest scop ordonatorii de credite au obligatia de a organiza operatiunile de inventariere potrivit prezentelor norme, cu următoarele precizări:

Valoarea bunurilor aflate în stoc la sfârsitul anului la unitătile subordonate fără compartimente proprii de contabilitate - înregistrate pe cheltuieli -, pe baza listelor de inventariere separate, se evidentiază în contabilitatea ordonatorului de credite prin diminuarea cheltuielilor si majorarea valorii stocurilor de bunuri.

La începutul anului următor, operatiunea se stornează prin debitarea contului de cheltuieli si creditarea contului de bunuri corespunzător.

În acelasi mod se procedează si cu valoarea stocurilor de bunuri aflate în sectiile, laboratoarele, atelierele etc. institutiilor publice, eliberate din magazie, dar neconsumate încă.

Comisia de inventariere la institutiile publice este unică, atributiile ei referindu-se atât la patrimoniul administrat direct de aceasta, cât si la patrimoniul institutiilor subordonate, fără personalitate juridică, care nu au compartimente proprii de contabilitate (circumscriptii veterinare, scoli generale etc.). În aceste cazuri, din comisia de inventariere face parte, în mod obligatoriu, si câte un reprezentant al unitătii respective fără personalitate juridică.

Bunurile aflate în administrarea institutiilor publice se inventariază anual, cu exceptia clădirilor, constructiilor speciale si a celorlalte bunuri aflate în gestiunea misiunilor diplomatice si a oficiilor consulare, care se inventariază o dată la 3 ani.

Inventarierea bunurilor din patrimoniul cultural national mobil, a fondurilor de carte, a valorilor de muzeu si a recuzitei în cadrul institutiilor artistice de spectacole se face în conditiile si la termenele stabilite prin norme elaborate de Ministerul Culturii si Cultelor, cu avizul Ministerului Finantelor Publice.

În functie de specificul activitătii unor unităti, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali de credite pot elabora norme proprii privind inventarierea unor bunuri cu caracter specific aflate în administrare, inclusiv pentru stabilirea unor exceptii de la regula generală de inventariere, care vor fi avizate de Ministerul Finantelor Publice.

Bunurile inventariate la institutiile publice se evaluează si se înscriu în listele de inventariere la valoarea contabilă (valoarea de înregistrare).

Bunurile constatate lipsă la inventariere se evaluează si se înregistrează în contabilitate la valoarea contabilă.

Lipsurile imputabile se recuperează de la persoanele vinovate la valoarea de înlocuire, determinată potrivit prezentelor norme.

Bunurile constatate în plus se evaluează si se înregistrează în contabilitate la costul de achizitie al acestora, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, în functie de pretul pietei la data constatării sau de costul de achizitie al bunurilor similare.

Până la aplicarea principiului prudentei pentru deprecierile consemnate în procesul-verbal de inventariere, institutiile publice nu constituie provizioane. Pentru lipsuri, sustrageri si orice ale fapte care produc pagube ce constituie infractiuni, ordonatorul de credite este obligat să sesizeze organele de urmărire penală în conditiile si la termenele stabilite de lege.

Pagubele constatate la inventariere, imputate persoanelor vinovate, precum si debitorii deveniti insolvabili se evidentiază în contabilitate în conturi analitice distincte, iar în cadrul acestora, pe fiecare debitor, urmărindu-se recuperarea lor potrivit legii.

Scăderea din contabilitate a unor pagube care nu se datorează culpei unei persoane se face în baza aprobării ordonatorului de credite respectiv, cu avizul ordonatorului de credite ierarhic superior.

Plusul de casă constatat cu ocazia inventarierii numerarului din casieriile institutiilor publice se varsă la bugetul din care este finantată institutia publică, subcapitolul bugetar “încasări din alte surse”.

55. Derogările de la regula inventarierii anuale, precum si alte reglementări contrare prezentelor norme, aprobate anterior de Ministerul Finantelor Publice pentru unele categorii de institutii publice, se abrogă.

 

ANEXĂ

 

LISTA DE INVENTARIERE

 

(Cod 14-3-12)

(Cod 14-3-12/b)

 

1. Serveste ca:

- document pentru inventarierea bunurilor aflate în gestiunile unitătii;

- document pentru stabilirea lipsurilor si plusurilor de bunuri (imobilizări, stocuri materiale) si a altor valori (elemente de trezorerie etc.);

- document justificativ de înregistrare în evidenta magaziilor (depozitelor) si în contabilitate a plusurilor si minusurilor constatate;

- document pentru întocmirea registrului-inventar;

- document pentru stabilirea provizioanelor pentru deprecieri;

- document centralizator al operatiunilor de inventariere.

2. Se întocmeste într-un exemplar, la locurile de depozitare, anual sau în situatiile prevăzute de dispozitiile legale, de comisia de inventariere, pe gestiuni, conturi de valori materiale, eventual grupe sau subgrupe, separat pentru bunurile unitătii si separat pentru cele apartinând altor unităti, aflate asupra personalului unitătii la data inventarierii, primite pentru prelucrare etc., si se semnează de către membrii comisiei de inventariere si de către gestionar.

În cazul bunurilor primite în custodie si/sau consignatie, pentru prelucrare etc., se întocmeste în două exemplare, iar copia se înaintează unitătii în a cărei evidentă se află bunurile respective.

În cazul unei gestiuni colective, cu mai multe schimburi, listele de inventariere se semnează de către toti gestionarii, iar în cazul predării-primirii gestiunii, acestea trebuie semnate atât de persoana (persoanele) care predă (predau) gestiunea, cât si de gestionarul (gestionarii) care primeste (primesc) gestiunea.

În listele de inventariere a bunurilor aflate în ambalaje originale intacte, a lichidelor a căror cantitate efectivă nu se poate stabili prin transvazare si măsurare sau a materialelor de masă, în vrac etc., a căror inventariere prin cântărire sau măsurare ar necesita cheltuieli importante ori ar conduce la degradarea bunurilor respective, se vor atasa notele de calcul privind inventarierea, precum si datele tehnice care au stat la baza calculelor.

Materiile prime, materialele, prefabricatele, piesele de schimb, semifabricatele etc., aflate în sectiile de productie si nesupuse prelucrării, se înscriu separat în listele de inventariere.

Materialele, obiectele de inventar, produsele finite si ambalajele se înscriu în listele de inventariere pe feluri, indicându-se codul, unitatea de măsură, unii indici calitativi (tărie alcoolică, grad de umiditate la cereale etc.). Listele de inventariere întocmite pentru bunurile apartinând altor unităti trebuie să contină, pe lângă elementele comune (felul materialului sau produsul finit, cantitatea, valoarea etc.), numărul si data actului de predare-primire.

Pentru stocurile fără miscare, de calitate necorespunzătoare, depreciate, fără desfacere asigurată, se întocmesc liste de inventariere separate, la care se anexează procesele-verbale în care se arată cauzele nefolosirii, caracterul si gradul deteriorării sau deprecierii, dacă este cazul, cauzele care au determinat starea bunurilor respective, precum si persoanele vinovate, după caz.

Constatările făcute se solutionează de conducerea unitătii în conformitate cu dispozitiile legale.

3. Circulă:

- la comisia de inventariere, pentru stabilirea minusurilor, plusurilor si a deprecierilor constatate la inventar, precum si pentru consemnarea în procesul-verbal a rezultatelor inventarierii;

- la gestionar, prin semnarea fiecărei file, mentionând pe ultima filă a listei de inventariere că toate cantitătile au fost stabilite în prezenta sa, că bunurile respective se află în păstrarea si răspunderea sa;

- la compartimentul financiar-contabil, pentru calcularea diferentelor valorice si semnarea listei de inventariere privind exactitatea soldului scriptic, precum si pentru verificarea calculelor efectuate;

- la conducătorul compartimentului financiar-contabil si la compartimentul juridic, împreună cu procesele-verbale cuprinzând cauzele degradării sau deteriorării bunurilor, inclusiv persoanele vinovate, precum si cu procesul-verbal al rezultatelor inventarierii pentru avizarea propunerilor făcute de comisia de inventariere;

- la conducătorul unitătii, împreună cu procesul-verbal al rezultatelor inventarierii, pentru a decide asupra solutionării propunerilor făcute;

- la unitatea căreia îi apartin valorile materiale primite în custodie, pentru prelucrare etc., în scopul comunicării eventualelor nepotriviri (exemplarul 2).

4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

5. Continutul minimal obligatoriu de informatii al formularului*) este următorul:

- denumirea formularului;

- data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;

- denumirea unitătii;

- gestiunea; locul de depozitare;

- numărul curent;

- denumirea bunurilor inventariate;

- codul sau numărul de inventar;

- unitatea de măsură;

- cantităti: stocuri faptice, stocuri scriptice, diferente în plus, diferente în minus;

- pretul unitar;

- valoarea contabilă: valoarea, diferente în plus, diferente în minus;

- valoarea de inventar;

- deprecierea: valoarea, motivul;

- comisia de inventariere: numele si prenumele, semnătura;

- contabilitate: numele si prenumele, semnătura.

 

*) Formular

 

1. Serveste ca:

- document pentru inventarierea mărfurilor, ambalajelor si altor materiale aflate în evidenta cantitativ-valorică în unitătile cu amănuntul;

- document pentru stabilirea minusurilor si plusurilor valorice din gestiunile inventariate;

- document justificativ de înregistrare în evidenta de la locurile de depozitare si în contabilitate;

- document pentru întocmirea registrului-inventar;

- document pentru stabilirea provizioanelor pentru deprecieri.

2. Se întocmeste în două exemplare la locurile de depozitare, pe gestiuni si conturi de materiale, mărfuri si ambalaje, si se semnează de membrii comisiei de inventariere, de gestionar si contabilul care tine evidenta gestiunii. În cazul predării-primirii gestiunii, listele de inventariere se întocmesc în 3 exemplare, dintre care un exemplar la gestionarul predător, un exemplar la gestionarul care primeste gestiunea, iar un exemplar la contabilitate.

Pentru bunurile deteriorate total sau partial, degradate, precum si pentru cele fără miscare sau cele care nu mai pot fi valorificate se întocmesc liste de inventariere separate.

În cazul unei gestiuni colective, cu mai multe schimburi, listele de inventariere se semnează de toti gestionarii sau de persoanele care au calitatea de gestionar, iar în cazul predării-primirii gestiunii, acestea trebuie semnate atât de persoana (persoanele) care predă (predau) gestiunea, cât si de gestionarul (gestionarii) care primeste (primesc) gestiunea.

Pentru bunurile aflate în ambalaje originale intacte, lichidele a căror cantitate faptică nu se poate stabili prin transvazare si măsurare sau mărfurile în vrac etc., a căror inventariere prin cântărire sau măsurare ar necesita cheltuieli importante sau ar conduce la degradarea bunurilor respective, în listele de inventariere se mentionează modul în care s-a făcut inventarierea si datele tehnice care stau la baza calculelor.

În listele de inventariere se înscriu stocurile faptice stabilite de comisia de inventariere prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare, după caz.

Datele privind bunurile inventariate se înscriu în listele de inventariere imediat după determinarea cantitătilor inventariate, în ordinea în care ele au fost grupate, tinându-se seama de dimensiunile si unitătile de măsură cu care figurează în evidenta de la locurile de depozitare si în contabilitate.

Evaluarea stocurilor faptice în listele de inventariere se face cu aceleasi preturi folosite la înregistrarea bunurilor în contabilitate.

Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii prin compararea stocului faptic valoric al bunurilor inventariate cu soldul scriptic din contabilitate, se procedează la o verificare amănuntită a exactitătii tuturor evaluărilor, calculelor, totalizărilor si înregistrărilor din contabilitate si din evidenta de la locurile de depozitare. Greselile identificate cu această ocazie trebuie corectate înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii.

3. Circulă:

- la gestionar (sau gestionari, în cazul predării-primirii gestiunii), pentru semnarea fiecărei file a listei, mentionând pe ultima filă a listei că toate cantitătile au fost stabilite în prezenta sa (lor), că bunurile respective se află în păstrarea si răspunderea sa (lor), că nu mai are (au) bunuri care nu au fost supuse inventarierii, precum si faptul că preturile, cantitătile, calitătile si unitătile de măsură au fost stabilite în prezenta sa (lor) si nu are (au) obiectiuni de făcut;

- la membrii comisiei de inventariere, pentru semnarea fiecărei file a listei, calcularea listelor de inventariere, întocmirea recapitulatiei listelor de inventariere, stabilirea minusurilor sau a plusurilor valorice, stabilirea perisabilitătilor, conform dispozitiilor legale, în cadrul procesului-verbal al rezultatelor inventarierii;

- la compartimentul financiar-contabil unde se efectuează confruntarea dintre raportul de gestiune predat la contabilitate si valoarea totală a inventarului faptic.

Totodată se iau măsuri pentru corecta determinare a valorii deprecierilor constatate si înregistrarea în contabilitate a provizioanelor pentru depreciere;

- la conducătorul compartimentului financiar-contabil si la oficiul juridic, împreună cu procesele-verbale cuprinzând cauzele degradării, deteriorării bunurilor, numele persoanelor vinovate si cu procesul-verbal al rezultatelor inventarierii pentru avizarea propunerilor făcute de comisia de inventariere;

- la conducătorul unitătii, împreună cu proceseleverbale sus-mentionate, pentru a decide asupra solutionării propunerilor făcute.

4. Se arhivează:

- la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);

- la compartimentul de verificări gestionare (exemplarul 2).

5. Continutul minimal obligatoriu de informatii al formularului*) este următorul:

- denumirea formularului;

- data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;

- denumirea unitătii;

- gestiunea;

- locul de depozitare;

- numărul curent;

- denumirea bunurilor inventariate;

- unitatea de măsură; cantitatea;

- pretul unitar de înregistrare în contabilitate;

- valoarea contabilă;

- valoarea de inventar;

- deprecierea: valoarea, motivul;

- comisia de inventariere: numele si prenumele, semnătura;

- gestionarul si gestionarul primitor (în cazul predăriiprimirii gestiunii): numele si prenumele, semnătura;

- contabilitate: numele si prenumele, semnătura.

 

LISTĂ DE INVENTARIERE

(pentru gestiuni global-valorice - cod 14-3-12/a)

 

*) Formular

EXTRAS DE CONT

(Cod 14-6-3)

 

*) Formular

 

1. Serveste la comunicarea si solicitarea de la debitor a sumelor pretinse, rămase neachitate, provenite din relatii economico-financiare si ca instrument de conciliere prearbitrală.

2. Se întocmeste în 3 exemplare de compartimentul financiar-contabil al unitătii beneficiare, pe baza datelor din contabilitatea analitică.

3. Circulă:

- la conducătorul compartimentului financiar-contabil si conducătorul unitătii emitente, pentru semnare (toate exemplarele);

- la unitatea debitoare (exemplarele 1 si 2), care restituie unitătii emitente exemplarul 2 semnat pe verso de conducătorul unitătii si conducătorul compartimentului financiar-contabil, pentru confirmarea debitului.

Eventualele obiectii asupra sumelor prevăzute în extrasul de cont se consemnează într-o notă explicativă semnată de conducătorul unitătii si conducătorul compartimentului financiar-contabil, care se anexează la exemplarul 2 al extrasului de cont.

4. Se arhivează:

- la compartimentul financiar-contabil al unitătii emitente (exemplarul 3, precum si exemplarul 2, după primirea confirmării);

- la compartimentul financiar-contabil al unitătii debitoare (exemplarul 1).

5. Continutul minimal obligatoriu de informatii al formularului*) este următorul:

- denumirea unitătii creditoare;

- codul de identificare fiscală;

- nr. de înmatriculare la oficiul registrului comertului;

- sediul (localitatea, strada, numărul);

- judetul;

- contul;

- banca;

- denumirea formularului;

- denumirea unitătii debitoare;

- felul, numărul si data documentului;

- explicatii;

- suma;

- semnături: conducătorul unitătii, inclusiv stampila, conducătorul compartimentului financiar-contabil.