MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 1.193         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 14 decembrie 2004

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

503. - Lege privind redresarea financiară si falimentul societătilor de asigurare

 

943. - Decret pentru promulgarea Legii privind redresarea financiară si falimentul societătilor de asigurare

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind redresarea financiară si falimentul societătilor de asigurare

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - (1) Procedurile privind redresarea financiară si falimentul societătilor de asigurare instituite prin prezenta lege se aplică asigurătorilor si/sau reasigurătorilor, astfel cum acestia sunt definiti la art. 2 din Legea nr. 32/2000 privind societătile de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare, inclusiv sucursalelor acestora cu sediul în străinătate, precum si sucursalelor si filialelor societătilor de asigurare din alte state terte, care au sediul în România.

(2) Dispozitiile prezentei legi nu se aplică intermediarilor în asigurări, astfel cum sunt definiti prin Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, acestia fiind supusi reglementărilor dreptului comun în materie de reorganizare judiciară si de faliment, cuprinse în Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 2. - (1) Prezenta lege reglementează procedura redresării financiare a societătii de asigurare, precum si procedura falimentului acesteia în caz de insolvabilitate.

(2) Măsurile aplicate în cadrul procedurilor reglementate de prezenta lege urmăresc protejarea intereselor legitime si a drepturilor creditorilor de asigurări.

Art. 3. - În sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarele întelesuri:

a) societate de asigurare - asigurătorul si/sau reasigurătorul, astfel cum acestia sunt definiti la art. 2 din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare;

b) procedura de redresare financiară – totalitatea modalitătilor si a măsurilor cu caracter administrativ dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, ca autoritate competentă, care sunt destinate să mentină sau să restabilească situatia financiară a unei societăti de asigurare;

c) procedura falimentului - procedura care implică orice măsuri necesare pentru realizarea activelor societătii de asigurare debitoare, aflată în stare de insolvabilitate, si pentru distribuirea fondurilor între creditori, actionari si asociati;

d) autoritate competentă - Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, ca autoritate administrativă autonomă de specialitate, autoritatea judiciară, precum si alte autorităti prevăzute de lege, abilitate în ceea ce priveste aplicarea procedurii redresării financiare si, respectiv, a falimentului societătilor de asigurare;

e) autorităti de supraveghere - autoritătile nationale care, prin lege sau prin alte reglementări, sunt abilitate să supravegheze societătile de asigurare;

f) administrator special - orice persoană fizică sau juridică desemnată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, însărcinată cu aplicarea măsurilor administrative de redresare financiară a societătii de asigurare;

g) lichidator - orice persoană fizică sau juridică desemnată de autoritatea judiciară competentă, în vederea gestionării procedurii falimentului societătii de asigurare debitoare;

h) creditori de asigurări - persoane asigurate, detinători de polite de asigurare, beneficiari ai contractelor de asigurare, precum si oricare alte terte persoane prejudiciate prin nerespectarea conditiilor de asigurare ale contractelor, ale căror creante nu au fost onorate de societatea de asigurare;

i) creante de asigurări - sumele cuvenite creditorilor de asigurări, care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru acesti creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. De asemenea, se consideră creante de asigurări creantele Fondului de garantare, precum si primele datorate de către societatea de asigurare debitoare, rezultate din încetarea ori, după caz, din anularea contractelor de asigurare sau operatiunilor efectuate, conform legii aplicabile acestora, înainte de deschiderea procedurii de faliment;

j) stare de insolvabilitate - acea stare a societătii de asigurare caracterizată prin una dintre următoarele situatii:

1. incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu disponibilitătile bănesti;

2. scăderea valorii marjei de solvabilitate disponibile sub jumătate din limita minimă prevăzută de reglementările legale în vigoare pentru fondul de sigurantă;

3. imposibilitatea restabilirii situatiei financiare a societătii de asigurare în cadrul procedurii de redresare financiară;

k) concordat - conventia intervenită înainte sau după deschiderea procedurii de faliment, încheiată între societatea de asigurare debitoare si creditorii de asigurări, având ca obiect modul si termenele de plată a creantelor de asigurări pe care acestia le detin;

l) stat membru - statul membru al Uniunii Europene sau statul apartinând Spatiului Economic European;

m) stat membru de origine - statul membru în care societatea de asigurare a fost autorizată;

n) stat membru gazdă - statul membru, altul decât statul membru de origine, în care societatea de asigurare are deschisă o sucursală;

o) stat tert - statul care nu este membru al Uniunii Europene sau care nu apartine Spatiului Economic European;

p) filială - unitatea operatională cu personalitate juridică, înfiintată în conditiile legii, la care o societate de asigurare detine direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot;

r) sucursală - orice entitate fără personalitate juridică, apartinând unei societăti de asigurare, care desfăsoară în mod direct, în limita mandatului primit, activităti de asigurare pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul membru de origine;

s) persoană semnificativă - administratorul si/sau conducerea executivă a societătii de asigurare;

t) actionar semnificativ - orice persoană care, nemijlocit si singură sau, după caz, prin intermediul ori în legătură cu alte persoane, exercită drepturi ce decurg din detinerea unor actiuni care, cumulate, reprezintă cel putin 10% din capitalul social al unei societăti de asigurare sau îi conferă acesteia cel putin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a actionarilor ori care, după caz, dau posibilitatea acestei persoane să exercite o influentă semnificativă asupra conducerii societătii de asigurare în cadrul căreia are pozitia semnificativă;

u) Fond de garantare - fondul de protectie prevăzut la art. 60 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România, cu modificările si completările ulterioare.

 

CAPITOLUL II

Procedura de redresare financiară. Reguli generale

 

Art. 4. - (1) În exercitarea atributiilor prevăzute de Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, precum si a celor prevăzute de normele date în aplicarea acesteia, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor procedează periodic la verificarea situatiei financiare a societătii de asigurare, fie în baza documentelor si a raportărilor transmise de aceasta, conform legii, fie în urma actiunilor de analiză, îndrumare si control efectuate de organele de specialitate ale acestei autorităti.

(2) Verificarea se poate efectua oricând de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, inclusiv în urma sesizărilor creditorilor de asigurări referitoare la situatia financiară a societătii de asigurare, în vederea prevenirii stării de insolvabilitate si/sau a restabilirii situatiei acesteia în cadrul procedurii de redresare financiară.

Art. 5. - (1) Procedura de redresare financiară implică orice interventie a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru luarea măsurilor necesare restabilirii situatiei financiare a societătii de asigurare, în scopul prevenirii stării de insolvabilitate a acesteia si a evitării declansării procedurii falimentului.

(2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este singura autoritate competentă abilitată să decidă aplicarea modalitătilor si a măsurilor de redresare financiară în ceea ce priveste societătile de asigurare, inclusiv sucursalele acestora din alte state membre, precum si sucursalele si filialele societătilor de asigurare din state terte, care au sediul în România. Măsurile de redresare financiară nu împiedică deschiderea, de către statul membru de origine, a unei proceduri de faliment.

(3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează de urgentă autoritătile de supraveghere din toate celelalte state membre cu privire la decizia sa de a adopta măsuri de redresare financiară împotriva unei societăti de asigurare, inclusiv efectele concrete posibile ale unor astfel de măsuri.

Art. 6. - (1) În toate cazurile, societatea de asigurare este obligată să pună la dispozitie Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor toate documentele si informatiile solicitate în vederea verificării si să asigure desfăsurarea activitătii de analiză si control în conditii optime si cu celeritate.

(2) La cererea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, societatea de asigurare este obligată să determine si să comunice acesteia, în termen de 48 de ore de la solicitare, situatia financiară, precum si marja de solvabilitate minimă.

Art. 7. - O societate de asigurare intră în procedura de redresare financiară reglementată de prezenta lege atunci când, după caz:

a) se constată nerespectarea, în orice mod, a prevederilor art. 6 alin. (2), precum si a oricăror altor prevederi legale referitoare la activitatea de asigurare, punându-se în pericol onoarea obligatiilor asumate fată de creditorii de asigurări;

b) valoarea marjei de solvabilitate disponibile scade sub limita minimă prevăzută de reglementările emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

c) valoarea marjei de solvabilitate disponibile scade sub limita minimă prevăzută de reglementările legale în vigoare pentru fondul de sigurantă.

Art. 8. - (1) În cazurile prevăzute la art. 7, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate dispune, prin decizie motivată, deschiderea procedurii de redresare financiară prin una dintre următoarele modalităti:

a) redresarea societătii de asigurare pe bază de plan de redresare financiară;

b) redresarea societătii de asigurare prin administrare specială.

(2) Prin decizia de deschidere a procedurii, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate dispune aplicarea de către societatea de asigurare a uneia sau mai multora dintre următoarele măsuri prudentiale principale:

a) limitarea volumului de prime brute sau nete subscrise, pe o perioadă cuprinsă între 3 luni si un an, astfel încât acestea să nu depăsească valorile stabilite prin decizia de deschidere a procedurii de redresare;

b) interzicerea reînnoirii contractelor de asigurare ajunse la scadentă sau, după caz, doar a unor tipuri de contracte de asigurare, expres stabilite prin decizia de redresare financiară;

c) interzicerea subscrierii unor noi contracte de asigurare si a încasării primelor aferente, pe perioada expres stabilită prin decizia de redresare financiară;

d) efectuarea de către societatea de asigurare a transferului portofoliului de asigurări, în tot sau în parte, în conditiile si cu respectarea prevederilor legale în vigoare în materie; în cazul dispunerii acestei măsuri, societatea de asigurare va efectua operatiunile privind transferul de portofoliu în regim de urgentă, fără ca acestea să poată depăsi 60 de zile de la data luării măsurii;

e) obligarea administratorilor societătii de asigurare de a convoca de îndată o adunare generală extraordinară, cu propunerea efectuării operatiunii de majorare a capitalului social sau, după caz, a fondului de rezervă liberă vărsat; termenul de întrunire nu va putea fi mai mare de 5 zile de la data convocării, iar efectuarea operatiunilor de majorare a capitalului social nu va putea depăsi 30 de zile lucrătoare de la data primirii deciziei de declansare a procedurii de redresare financiară;

f) interzicerea efectuării de către societatea de asigurare a anumitor investitii;

g) restrângerea retelei teritoriale a societătii de asigurare prin desfiintarea, în conditiile legii, a anumitor filiale si sucursale, puncte de lucru si/sau a altor sedii secundare ale societătii de asigurare, precum si/sau înlocuirea persoanelor semnificative cu privire la care s-a stabilit responsabilitatea pentru ajungerea societătii în procedură de redresare financiară;

h) verificarea, inventarierea si instrumentarea, după caz, a dosarelor de daună, înregistrate în evidentele societătii de asigurare, în vederea evaluării daunelor reale si a stabilirii obligatiilor de plată fată de creditorii de asigurări; activitatea de verificare, inventariere si instrumentare a dosarelor se va face în regim de urgentă, fără a se putea depăsi un termen de 30 de zile de la data primirii deciziei de declansare a procedurii de redresare financiară.

(3) Prin decizia de deschidere a procedurii de redresare financiară, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate dispune, după caz:

a) luarea unor măsuri cu privire la bunurile si/sau activele societătii de asigurare, constând în inventarierea lor de către aceasta si conservarea pe toată perioada procedurii de redresare financiară; răspunderea pentru neaplicarea sau pentru aplicarea necorespunzătoare a acestor măsuri dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor apartine persoanelor semnificative ale societătii de asigurare;

b) numirea uneia sau mai multor persoane care să supravegheze modul de întocmire si de respectare a planului de redresare financiară;

c) orice alte măsuri prudentiale necesare restabilirii situatiei financiare a societătii de asigurare, în vederea garantării protejării drepturilor si intereselor legitime ale creditorilor de asigurări.

(4) Dacă este cazul, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate solicita instantei competente încuviintarea unor măsuri asigurătorii cu privire la bunurile si/sau activele societătii de asigurare, potrivit legii.

Art. 9. - (1) Decizia de deschidere a procedurii de redresare financiară prevăzută la art. 8 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum si în două ziare de circulatie natională, în conformitate cu dispozitiile legale.

(2) Efectele procedurii de redresare financiară asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată societatea de asigurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs.

(3) După publicarea deciziei, conform alin. (1), Comisia de Supraveghere a Asigurărilor publică de îndată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene un extras din decizia sa cu privire la măsurile de redresare financiară. În cazul în care statul român, prin Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, este informat cu privire la adoptarea unor măsuri de reorganizare adoptate de autoritătile competente din alte state membre, acesta asigură, prin autoritatea de supraveghere, publicarea unor astfel de măsuri, conform alin. (1).

(4) Publicatia prevăzută la alin. (3) va contine: denumirea autoritătii competente, legea aplicabilă procedurii de redresare financiară, precum si, dacă este cazul, administratorul desemnat. Publicarea extrasului din decizia de redresare se efectuează în limba română sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în care este publicată informatia.

(5) Măsurile de redresare financiară se aplică indiferent de dispozitiile privind publicarea prevăzute la alin. (3) si (4) si îsi produc toate efectele în ceea ce priveste creditorii de asigurări, inclusiv în ceea ce priveste actionarii sau asociatii si angajatii societătii de asigurare, considerati ca atare, ale căror drepturi sunt exclusiv afectate ca urmare a aplicării acestor măsuri.

(6) Efectele deschiderii procedurii de redresare financiară se află sub incidenta legii române, cu exceptia celor care poartă asupra contractelor si a drepturilor mentionate în continuare, care sunt sub incidenta următoarelor norme:

a) contractele de muncă si relatiile de muncă sunt reglementate numai de legea statului membru aplicabilă contractelor/relatiilor de muncă;

b) contractul care conferă un drept de folosintă sau prin care se dobândeste proprietatea asupra unui bun imobil este reglementat doar de legea statului membru pe al cărui teritoriu este situat acest bun;

c) drepturile societătii de asigurare privind o proprietate imobiliară, o navă sau o aeronavă, supusă înscrierii într-un registru public, sunt reglementate doar de legea statului membru sub a cărui autoritate se tine registrul respectiv.

(7) Deschiderea procedurii de redresare financiară nu afectează drepturile reale ale creditorilor sau tertilor în ceea ce priveste bunurile corporale ori necorporale, activele mobiliare sau imobiliare - atât bunuri determinate, cât si ansambluri de bunuri nedeterminate - care apartin societătii de asigurare si care sunt situate pe teritoriul altui stat membru în momentul deschiderii procedurii. Drepturile reale ale creditorilor sau tertilor înseamnă, în special:

a) dreptul de a valorifica bunul sau de a asigura valorificarea acestuia si de a beneficia de profitul ori de venitul generat, în special pe baza unui gaj sau a unei ipoteci;

b) dreptul exclusiv de a recupera o creantă, în special un drept garantat prin constituirea unui gaj sau cesiunea acestei creante cu titlu de garantie;

c) dreptul de revendicare a bunului si/sau de restituire a acestuia de la oricine îl posedă si/sau îl foloseste împotriva vointei titularului de drept;

d) dreptul real de a percepe fructele unui bun; este asimilat dreptului real dreptul înscris într-un registru public si opozabil tertilor, care dă posibilitatea dobândirii unui drept real, în sensul arătat anterior.

(8) Dispozitiile alin. (7) nu împiedică exercitarea actiunilor privind nulitatea, anularea si/sau inopozabilitatea actelor prejudiciabile tuturor creditorilor, prevăzute de legislatia statului membru de origine. Cu toate acestea, legea statului membru de origine nu se va aplica atunci când persoana care a beneficiat de un act juridic prejudiciabil tuturor creditorilor face dovada că sunt îndeplinite cumulativ următoarele conditii:

a) actul mentionat se află sub incidenta legislatiei unui alt stat membru decât cel de origine;

b) legea statului membru de origine nu prevede nici un mijloc de atacare a actului respectiv.

Art. 10. - (1) Procedura de redresare financiară declansată împotriva unei societăti de asigurare care cumpără un bun nu afectează drepturile garantate ale vânzătorului atunci când, în momentul deschiderii procedurii respective, bunul respectiv se află situat pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul în care procedurile respective au fost deschise.

(2) Procedura de redresare financiară declansată împotriva unei societăti de asigurare care vinde un bun, după livrarea acestuia, nu constituie o cauză de rezolutiune sau de denuntare a vânzării si nu împiedică dobândirea de către cumpărător a proprietătii, dacă bunul respectiv se află, la momentul deschiderii procedurii, pe teritoriul unui stat membru, altul decât acela în care procedura respectivă a fost deschisă. În cazul în care, printr-un act încheiat după adoptarea măsurilor de reorganizare, o societate de asigurare înstrăinează, cu titlu oneros, un activ imobiliar, o navă sau o aeronavă supusă înscrierii într-un registru public sau valori mobiliare ori titluri a căror existentă sau transfer presupune înscrierea într-un registru ori cont, stabilit prin lege, sau care sunt plasate într-un sistem central de depozite reglementat de legea unui stat membru, validitatea actului respectiv se află sub incidenta legii statului membru pe al cărui teritoriu se află activul imobiliar sau sub a cărui autoritate se tine registrul, contul ori sistemul respectiv.

(3) Prevederile alin. (1) si (2) nu împiedică exercitarea actiunilor privind nulitatea, anularea si/sau inopozabilitatea, reglementate de legea statului membru de origine.

(4) Procedura de redresare financiară nu împiedică si nu afectează exercitarea drepturilor creditorilor de asigurări privind compensarea creantelor lor cu cele ale societătii de asigurare supuse acestei proceduri, în conditiile legii. Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(5) Fără a se aduce atingere dispozitiilor art. 9 alin. (7) si (8), efectele deschiderii procedurii de redresare financiară asupra drepturilor si obligatiilor participantilor la o piată reglementată se află numai sub incidenta legii aplicabile pietei respective. Aceasta nu împiedică actiunile privind nulitatea, anularea si/sau inopozabilitatea, reglementate de legea statului membru de origine, care se pot exercita pentru a nu tine seama de plătile sau de tranzactiile efectuate în conformitate cu legea aplicabilă pietei respective.

Art. 11. - (1) Procedura de redresare financiară îsi produce efectele în întreaga Comunitate Europeană din momentul în care aceasta îsi produce efectele în statul membru unde ea s-a declansat.

(2) Procedura de redresare financiară îsi produce toate efectele în întreaga Comunitate Europeană, în conformitate cu legislatia statului român, fără alte formalităti, inclusiv în ceea ce priveste părti terte din alte state membre, chiar dacă legislatia acelor state membre nu prevede astfel de măsuri de redresare financiară sau subordonează aplicarea lor unor conditii care nu sunt îndeplinite. Măsurile de redresare financiară adoptate în conformitate cu legislatia unui stat membru se aplică în mod corespunzător pe teritoriul statului român.

(3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, ca autoritate competentă si autoritate de supraveghere, informează de urgentă autoritătile de supraveghere din toate celelalte state membre cu privire la decizia sa de a declansa o procedură de redresare financiară, inclusiv efectele concrete posibile ale unei astfel de proceduri. Informarea se face înainte de adoptarea unei astfel de decizii sau imediat după acest moment.

 

SECTIUNEA 1

Redresarea societătilor de asigurare pe bază de plan de redresare financiară

 

Art. 12. - (1) În cazul deschiderii procedurii de redresare financiară pe bază de plan, consiliul de administratie sau, după caz, administratorul unic al societătii de asigurare este obligat să întocmească si să depună la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor un plan de redresare financiară, în termen de cel mult 20 de zile de la data comunicării către societatea de asigurare a deciziei prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. a).

(2) Planul de redresare financiară va cuprinde, în mod obligatoriu, perspectivele de redresare financiară a societătii, precum si modalitătile concrete si termenele de îndeplinire a măsurilor si dispozitiilor stabilite prin decizia de redresare financiară emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(3) Planul va include, de asemenea, pentru următorii 3 ani financiari, cel putin următoarele informatii:

a) estimări ale cheltuielilor de achizitie si de administrare;

b) bugetul de venituri si cheltuieli aferent activitătii de asigurare directă, a acceptărilor si cedărilor în reasigurare;

c) bugete anuale;

d) o estimare a resurselor financiare cu care se intentionează să se acopere obligatiile asumate, luate în calcul pentru determinarea marjei de solvabilitate minimă;

e) programe de reasigurare;

f) programul de plată a datoriilor.

Art. 13. - În urma analizării planului de redresare financiară, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor emite o decizie prin care, după caz, poate hotărî:

a) aprobarea planului de redresare financiară;

b) completarea si/sau modificarea planului de redresare financiară, în termen de cel mult 5 zile de la data luării la cunostintă despre decizia de completare si/sau de modificare;

c) respingerea planului de redresare financiară.

Art. 14. - (1) De la data comunicării deciziei de aprobare a planului de redresare financiară, societatea de asigurare este obligată să îndeplinească în mod corespunzător măsurile cuprinse în plan, la termenele si în conditiile stabilite, astfel cum acestea au fost dispuse si aprobate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. De asemenea, societatea de asigurare este obligată să aducă la cunostinta tuturor creditorilor de asigurări cunoscuti, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii deciziei, măsurile si dispozitiile stabilite de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător si în cazul aprobării modificărilor si/sau completărilor ulterioare ale planului de redresare financiară, efectuate potrivit art. 13 lit. b).

Art. 15. - În cazul respingerii planului de redresare financiară, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor emite o decizie motivată prin care poate dispune una dintre următoarele măsuri:

a) obligarea societătii de asigurare la elaborarea unui program de finantare în regim de urgentă; în acest caz, dispozitiile prevăzute la art. 12-14 se vor aplica în mod corespunzător;

b) aplicarea prevederilor art. 8 alin. (1) lit. b) si desemnarea unui administrator special;

c) închiderea procedurii de redresare financiară; în acest caz, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va retrage autorizatia de functionare a societătii de asigurare si, în situatia constatării stării de insolvabilitate a acesteia, va cere tribunalului deschiderea de îndată a procedurii falimentului, potrivit art. 3 lit. j) pct. 3.

 

SECTIUNEA a 2-a

Redresarea societătilor de asigurare prin administrare specială

 

Art. 16. - În situatia aplicării modalitătii de redresare financiară prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), Comisia de Supraveghere a Asigurărilor desemnează o persoană în calitate de administrator special, care, în principal, va duce la îndeplinire si va lua toate măsurile necesare restabilirii situatiei financiare a societătii de asigurare, cu respectarea dispozitiilor, a termenelor si a conditiilor cuprinse în decizia de redresare financiară.

Art. 17. - (1) În toate cazurile, administratorul societătii de asigurare este obligat să aducă, de îndată, la cunostintă administratorului special toate măsurile stabilite în sarcina acestuia prin decizia de redresare financiară emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(2) Drepturile, obligatiile, precum si competentele administratorului special se stabilesc prin norme ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Art. 18. - (1) O dată cu desemnarea administratorului special, în conditiile prezentei legi, se suspendă:

a) atributiile legale ale actionarilor semnificativi si ale persoanelor semnificative ale societătii de asigurare; aceste atributii se transferă administratorului special pe toată perioada administrării speciale;

b) drepturile de vot în privinta numirii si revocării administratorilor societătii de asigurare, dreptul la dividende al actionarilor, activitatea, precum si dreptul la remuneratie ale consiliului de administratie sau ale administratorului unic, după caz.

(2) Suspendarea operează pe toată perioada administrării speciale.

Art. 19. - (1) Decizia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prevăzută la art. 8, 13 si 15 este executorie.

(2) Împotriva deciziei societatea de asigurare poate face plângere la Sectia de contencios administrativ a Curtii de Apel Bucuresti, în termen de 10 zile de la data comunicării, sub sanctiunea decăderii.

(3) Plângerea se judecă cu celeritate si cu precădere; plângerea nu suspendă executarea deciziei Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Hotărârea instantei este definitivă si poate fi atacată cu recurs, în conditiile legii.

 

SECTIUNEA a 3-a

Închiderea procedurii de redresare financiară. Efectele închiderii procedurii. Drepturile si obligatiile creditorilor de asigurări

 

Art. 20. - Închiderea procedurii de redresare financiară a societătii de asigurare se dispune prin decizie motivată, emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit legii, atunci când, după caz:

a) se constată restabilirea situatiei financiare a societătii de asigurare, ca urmare a îndeplinirii în mod corespunzător a modalitătii si a măsurilor de redresare financiară;

b) măsurile aplicate în cadrul procedurii de redresare financiară nu au fost îndeplinite în mod corespunzător, în termenele si în conditiile stabilite, sau aplicarea acestora nu a putut conduce, pe perioada în care au fost luate, la atingerea scopului urmărit si la înlăturarea cauzelor care le-au generat.

Art. 21. - (1) Prin decizia de închidere a procedurii de redresare financiară, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor dispune, după caz:

a) revocarea deciziei prevăzute la art. 8, în situatia prevăzută la art. 20 lit. a);

b) retragerea autorizatiei de functionare a societătii de asigurare, precum si, dacă se constată insolvabilitatea acesteia, solicitarea, de îndată, a declansării procedurii falimentului, în situatia prevăzută la art. 20 lit. b).

(2) Prin decizia de închidere a procedurii de redresare financiară, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor dispune, dacă este cazul, revocarea administratorului special desemnat în conditiile prezentei legi si încetarea atributiilor acestuia.

(3) Prevederile art. 9 alin. (1) si ale art. 19 se aplică în mod corespunzător si în cazul deciziei de închidere a procedurii de redresare financiară.

Art. 22. - În cazul prevăzut la art. 21 alin. (1) lit. b), la data publicării deciziei privind închiderea procedurii de redresare financiară si constatarea stării de insolvabilitate a societătii de asigurare se naste dreptul creditorilor de asigurări, de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare.

Art. 23. - (1) În termen de 10 zile de la data publicării deciziei de închidere a procedurii de redresare financiară, societatea de asigurare aflată în stare de insolvabilitate este obligată să predea administratorului Fondului de garantare evidenta completă a dosarelor de daună, precum si evidentele tehnico-operative si contabile aferente acestor dosare, în vederea publicării listei potentialilor creditori de asigurări, beneficiari ai sumelor cuvenite de la Fondul de garantare. Răspunderea pentru neîndeplinirea sau pentru îndeplinirea necorespunzătoare a obligatiei revine persoanelor semnificative ale societătii de asigurare.

(2) În cadrul termenului prevăzut la alin. (1), administratorul Fondului de garantare desemnează o comisie specială, formată din propriii specialisti, cu următoarea componentă:

a) 2 membri din partea conducerii, dintre care unul are calitatea de presedinte al comisiei;

b) conducătorul departamentului financiar sau înlocuitorul legal al acestuia, după caz;

c) 2 reprezentanti ai directiei tehnice, cu experientă în materie de lichidare de daune;

d) 2 reprezentanti ai directiei generale juridice, cu experientă de cel putin 3 ani în domeniul juridic.

(3) După expirarea termenului prevăzut la alin. (1), comisia special constituită ia toate măsurile necesare pentru publicarea listei creditorilor de asigurări ale căror creante certe, lichide si exigibile au rezultat din evidentele transmise de societatea de asigurare, conform alin. (1).

Art. 24. - (1) În termen de 60 de zile de la publicarea listei creditorilor de asigurări prevăzute la art. 23 alin. (3), orice persoană care nu figurează în lista creditorilor certi si care pretinde vreun drept de creantă de asigurări împotriva societătii de asigurare poate formula, sub sanctiunea decăderii din drept, o cerere motivată în acest sens, adresată administratorului Fondului de garantare.

(2) Cererea prevăzută la alin. (1) se formulează în scris de către fiecare pretins creditor si se depune la sediul administratorului Fondului de garantare, prin intermediul serviciilor de postă, recomandat, cu confirmare de primire. O dată cu cererea, persoana respectivă anexează documentele si înscrisurile justificative si mentionează toate elementele necesare stabilirii cu exactitate a cuantumului sumelor solicitate; în măsura în care aceste înscrisuri justificative nu există, în cerere se precizează motivul imposibilitătii depunerii lor.

(3) În cerere se vor mentiona, în principal, următoarele elemente: natura creantei, momentul nasterii sale si valoarea certă sau estimată a acesteia, dacă se revendică vreun privilegiu ori o garantie reală în ceea ce priveste creanta, precum si care sunt bunurile acoperite de asigurarea lor.

(4) Cererea, precum si actele si informatiile solicitate conform alin. (2) si (3) se depun în limba română; traducerile actelor se vor transmite numai sub semnătura autorizată a traducătorului, conform legii.

(5) După primirea fiecărei cereri în conditiile alin. (1)-(4), comisia special constituită, desemnată conform art. 23 alin. (2), înregistrează si analizează întreaga documentatie aferentă cererii. Pe baza propunerilor comisiei, administratorul Fondului de garantare va emite o decizie de aprobare sau, după caz, de respingere a cuantumului sumelor pretinse de la Fondul de garantare. Împotriva deciziei se poate formula plângere, în conditiile prevăzute de art. 19.

(6) După expirarea termenului prevăzut la alin. (1), comisia va publica lista creditorilor de asigurări acceptati la plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare. Pentru creditorii acceptati la plată prin hotărâre judecătorească, publicarea se va face, pentru fiecare caz, după ce această hotărâre a rămas irevocabilă.

Art. 25. - (1) În cazul în care, după expirarea termenului prevăzut la art. 24 alin. (1), o persoană invocă vreun drept de creantă împotriva societătii de asigurare debitoare ca urmare a producerii ulterioare, dar nu mai târziu de data pronuntării hotărârii de faliment, a unor riscuri acoperite printr-o polită de asigurare în vigoare la data închiderii procedurii de redresare financiară, aceasta poate formula, sub sanctiunea decăderii, o cerere, în termen de cel mult 30 de zile de la data producerii riscului asigurat, în conditiile art. 24 alin. (2)-(4).

(2) În cazul contractelor de asigurare privind răspunderea civilă obligatorie pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, în situatia în care portofoliul acestor contracte nu a fost transferat până la data închiderii procedurii de redresare financiară, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor dispune toate măsurile necesare informării asiguratilor, atât cu privire la obligatia acestora de a denunta, în termen de cel mult 90 de zile de la data deschiderii procedurii falimentului, contractele de asigurare încheiate cu societatea debitoare, cât si cu privire la dreptul acestora de recuperare a primelor de asigurare aferente, pentru perioada cuprinsă între momentul denuntării contractului de asigurare si cel al expirării duratei de valabilitate a acestuia.

(3) În cazul producerii riscurilor acoperite prin contractele prevăzute la alin. (2), între momentul deschiderii procedurii falimentului si cel al rezilierii acestora, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data pronuntării hotărârii de faliment, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor nominalizează o societate de asigurare, dintre cele autorizate să practice asigurări de răspundere civilă obligatorie, în vederea constatării si evaluării daunelor. Sumele cuvenite asiguratilor, stabilite de societatea de asigurare si acceptate la plată de comisia special constituită, prevăzută la art. 23 alin. (2), se plătesc din resursele Fondului de garantare, în conditiile si cu respectarea prevederilor prezentei legi si ale normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în aplicarea acesteia.

(4) Prevederile art. 24 alin. (2)-(6) se aplică în mod corespunzător si în cazul cererilor persoanelor prevăzute la alin. (1).

Art. 26. - În toate cazurile în care consideră că este necesar, comisia special constituită, prevăzută la art. 23 alin. (2), poate solicita persoanelor prevăzute la art. 24 si 25 completarea documentatiei, precum si/sau precizarea ori furnizarea de informatii suplimentare cu privire la cererea creditorului de asigurări. Informatiile solicitate se transmit comisiei, sub sanctiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia.

Art. 27. - (1) Administratorul Fondului de garantare se subrogă în toate drepturile creditorilor de asigurări pentru sumele egale cu plătile pe care le-a plătit din disponibilitătile fondului respectiv.

(2) Prin derogare de la prevederile art. 37 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, administratorul Fondului de garantare poate înregistra la masa credală, în tot cursul procedurii de faliment, în vederea recuperării lor, orice sume, dobânzi si/sau cheltuieli pe care acesta le-a achitat din resursele acestui fond.

(3) În conditiile alin. (1) si (2), administratorul Fondului de garantare este îndreptătit să înregistreze si să recupereze, în cadrul procedurii falimentului societătii de asigurare debitoare, toate sumele achitate creditorilor, pe măsura plătilor efectuate, ca urmare a producerii riscurilor asigurate după momentul declansării procedurii de faliment.

 

CAPITOLUL III

Procedura falimentului societătilor de asigurare

 

SECTIUNEA 1

Cererea introductivă.

Organele care aplică procedura si atributiile acestora

 

Art. 28. - (1) Procedura falimentului se deschide pe baza unei cereri introduse fie de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, fie de societatea de asigurare debitoare sau de creditorii acesteia, după caz.

(2) Procedura falimentului unei societăti de asigurare autorizate în România, precum si al sucursalelor acesteia stabilite în alte state membre, este guvernată de legea română în ceea ce priveste regimul si aplicarea procedurii falimentului, în mod special cu privire la:

a) bunurile care fac obiectul acestei proceduri, precum si regimul bunurilor dobândite de societatea de asigurare debitoare după deschiderea procedurii;

b) atributiile societătii de asigurare debitoare si ale lichidatorului;

c) conditiile în care se poate invoca o compensare;

d) efectele procedurii falimentului asupra contractelor în derulare, în care societatea de asigurare debitoare este parte;

e) efectele procedurii falimentului asupra procedurilor individuale de executare silită promovate de creditorii de asigurări, cu exceptia cauzelor aflate pe rolul instantelor din alte state membre;

f) creantele care trebuie să fie declarate asupra societătii de asigurare debitoare si regimul creantelor care iau nastere după deschiderea procedurii falimentului;

g) regulile privind declararea, verificarea si admiterea creantelor;

h) regulile privind distribuirea veniturilor obtinute din valorificarea activelor, ordinea de prioritate a achitării creantelor de asigurări si drepturile creditorilor de asigurări care au obtinut o plată partială după deschiderea procedurii falimentului în temeiul unui drept real sau prin invocarea compensării;

i) conditiile si efectele închiderii procedurii falimentului, în special prin concordat;

j) drepturile creditorilor după închiderea procedurii falimentului;

k) suportarea costurilor si a cheltuielilor aferente procedurii falimentului;

l) regulile privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor juridice care prejudiciază drepturile si interesele legitime ale tuturor creditorilor de asigurări.

Art. 29. - (1) În temeiul prezentei legi, societatea de asigurare debitoare aflată în stare de insolvabilitate, asa cum aceasta este definită la art. 3 lit. j) pct. 1, este obligată să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supusă procedurii falimentului. Cererea se depune în termen de cel mult 20 de zile de la data intervenirii sau, după caz, a creării stării de insolvabilitate.

(2) Înainte de înregistrarea la tribunal, cererea prevăzută la alin. (1) se înaintează Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor o dată cu actele si documentele doveditoare, în vederea analizării acesteia si a formulării întâmpinării prevăzute la art. 31 alin. (1). Societatea de asigurare debitoare va anexa la cerere, în mod obligatoriu, registrul special al activelor care acoperă rezervele tehnice, prevăzut în anexa nr. 2 la Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 30. - (1) Creditorii societătii de asigurare debitoare, altii decât creditorii de asigurări prevăzuti la art. 23 alin. (3), art. 24 alin. (6) si la art. 25 alin. (1), ale căror sume pretinse se plătesc din disponibilitătile Fondului de garantare, pot înregistra la tribunal o cerere de deschidere a procedurii de faliment împotriva societătii debitoare, în conditiile prezentei legi.

(2) Prevederile art. 29 alin. (2) se aplică în mod corespunzător în ceea ce priveste înaintarea către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a cererii, a actelor si documentelor doveditoare.

Art. 31. - (1) Cererea prevăzută la art. 29 alin. (1) si la art. 30 alin. (1) se înregistrează de tribunal o dată cu întâmpinarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, prin care aceasta comunică dacă societatea de asigurare debitoare face sau nu face obiectul unei proceduri de redresare financiară, potrivit prezentei legi, pentru restabilirea situatiei sale financiare sau, după caz, pentru onorarea plătilor către creditori, în cadrul unor măsuri administrative de redresare financiară.

(2) Deschiderea procedurii falimentului se pronuntă de tribunal dacă:

a) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a comunicat, prin întâmpinare, că la data formulării cererii de deschidere a procedurii falimentului nu se află în curs de desfăsurare o procedură de redresare financiară a activitătii societătii de asigurare debitoare, în conditiile prezentei legi; sau b) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a comunicat, prin întâmpinare, că nu există posibilităti reale de restabilire a situatiei financiare a societătii si de plată a creantelor tuturor creditorilor acesteia în cadrul unei proceduri de redresare financiară.

Art. 32. - (1) În temeiul prezentei legi, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate introduce o cerere privind declansarea procedurii falimentului împotriva unei societăti de asigurare debitoare, în oricare dintre cazurile prevăzute la art. 3 lit. j) pct. 2 si 3.

(2) Cererea va fi însotită de următoarele înscrisuri, după caz:

a) hotărârea Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor privind retragerea autorizatiei de functionare a societătii de asigurare debitoare si declansarea procedurii falimentului împotriva acesteia;

b) decizia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor privind închiderea procedurii de redresare financiară, constatarea stării de insolvabilitate, urmată de declansarea imediată a procedurii de faliment;

c) orice alte acte sau documente care sunt necesare pentru justificarea cererii de învestire a tribunalului.

Art. 33. - (1) În urma înregistrării cererii, conform art. 29-32, tribunalul notifică de îndată despre aceasta părtilor mentionate la aceste articole. Notificarea se transmite si administratorului Fondului de garantare.

(2) Contestatia societătii de asigurare împotriva cererii prevăzute la art. 30 si 32 poate fi introdusă în cel mult 5 zile de la data primirii notificării cu privire la înregistrarea unei astfel de solicitări. Contestatia se judecă cu celeritate si cu precădere; împotriva hotărârii tribunalului se poate exercita recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.

(3) La primul termen de judecată, tribunalul va analiza cererea introductivă si documentatia aferentă si, în situatia în care societatea de asigurare debitoare nu a contestat starea de insolvabilitate, potrivit alin. (2), va pronunta o hotărâre de deschidere a procedurii falimentului.

Art. 34. - (1) În urma pronuntării hotărârii de declansare a procedurii falimentului, tribunalul comunică de îndată despre aceasta părtilor interesate, administratorului Fondului de garantare, precum si oficiului registrului comertului în ale cărui evidente societatea de asigurare debitoare este înmatriculată, în vederea efectuării mentiunii “societate de asigurare în faliment”. Comunicarea se publică, prin grija Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în cel putin două ziare de circulatie natională, potrivit dispozitiilor legale.

(2) În cazul în care societatea de asigurare debitoare are deschise sucursale si/sau filiale în alte tări, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor comunică de îndată autoritătii de supraveghere din tara gazdă a sucursalei/filialei respective despre hotărârea privind deschiderea procedurii de faliment, în conformitate cu dispozitiile legale.

(3) Toate cheltuielile aferente acestor măsuri se suportă din patrimoniul societătii de asigurare debitoare; în lipsa disponibilitătilor necesare, se utilizează disponibilităti din fondul de lichidare prevăzut de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(4) De la data deschiderii procedurii, toate actele societătii de asigurare debitoare poartă mentiunea prevăzută la alin. (1).

Art. 35. - (1) În urma declansării procedurii falimentului se interzice, sub sanctiunea nulitătii, actionarilor semnificativi ai societătii de asigurare debitoare sau persoanelor care au detinut functii de conducere să înstrăineze actiunile detinute la societatea de asigurare debitoare, fără avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor si fără aprobarea judecătorului-sindic.

(2) Judecătorul-sindic va dispune indisponibilizarea actiunilor, potrivit alin. (1), în registrele de evidentă tinute de societatea de asigurare debitoare sau în registrele independente.

Art. 36. - Procedura falimentului prevăzută în prezentul capitol, cu exceptia recursului prevăzut la art. 38 alin. (2), este de competenta exclusivă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul central al societătii de asigurare debitoare, care figurează în evidentele oficiului registrului comertului, si este exercitată de un judecător-sindic desemnat în conditiile legii.

Art. 37. - În urma pronuntării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, tribunalul ridică administratorilor societătii de asigurare debitoare dreptul de a reprezenta societatea, de a administra bunurile acesteia si de a dispune de ele.

Art. 38. - (1) Potrivit prevederilor prezentei legi, principalele atributii ale tribunalului sunt următoarele:

a) pronuntarea hotărârii de deschidere a procedurii falimentului împotriva societătii de asigurare debitoare;

b) desemnarea, prin hotărâre, a judecătorului-sindic, stabilirea atributiilor acestuia, precum si, dacă este cazul, înlocuirea lui;

c) notificarea administratorului Fondului de garantare, precum si a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor cu privire la înregistrarea cererilor introductive si, respectiv, cu privire la pronuntarea hotărârilor de deschidere a procedurii falimentului împotriva unei societăti de asigurare debitoare;

d) judecarea actiunilor introduse de judecătorul-sindic pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare hotărârii de declansare a procedurii falimentului;

e) confirmarea planului de distribuire a sumelor obtinute din lichidare;

f) judecarea cererilor de compensare a creantelor, formulate de societatea de asigurare sau de creditorii de asigurări, după caz, cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;

g) stabilirea răspunderii civile a organelor de conducere, a cenzorilor, a auditorilor financiari si a personalului de executie sau cu atributii de control din cadrul societătii de asigurare debitoare;

h) aprobarea modalitătii de lichidare si confirmarea tranzactiilor de cumpărare de active si asumare de pasive;

i) confirmarea concordatului, cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor si cu aprobarea judecătorului-sindic;

j) pronuntarea hotărârii de închidere a procedurii falimentului.

(2) Hotărârile tribunalului sunt definitive si executorii si pot fi atacate cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

(3) Recursul se judecă de către Curtea de Apel Bucuresti, cu celeritate si cu precădere. Dispozitiile art. 61 alin. (1) si (2) din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

Art. 39. - (1) Potrivit prezentei legi, judecătorul-sindic are următoarele atributii principale:

a) sesizarea tribunalului despre orice problemă care necesită solutionarea de către acesta;

b) stabilirea obligatiilor societătii de asigurare debitoare, precum si a termenelor de îndeplinire a acestora;

c) desemnarea lichidatorului, controlul asupra activitătii acestuia, precum si, dacă este cazul, înlocuirea sa;

d) stabilirea programului sedintelor adunărilor creditorilor de asigurări în toate cazurile în care consideră necesar, precum si prezidarea acestor sedinte;

e) luarea măsurilor care se impun din analiza rapoartelor lichidatorului, precum si solutionarea obiectiilor împotriva acestora;

f) avizarea planului de distribuire a sumelor obtinute din lichidare si supunerea acestuia tribunalului, spre confirmare;

g) admiterea planului de lichidare a unor bunuri din patrimoniul societătii de asigurare debitoare, cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, până la acoperirea pasivului;

h) aprobarea concordatului, cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;

i) efectuarea oricăror acte de procedură cerute de prezenta lege;

j) judecarea contestatiei societătii de asigurare debitoare împotriva cererii introductive formulate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau de creditorii de asigurări, după caz, pentru începerea procedurii de faliment;

k) judecarea contestatiilor formulate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, de societatea de asigurare debitoare ori de creditorii de asigurări, după caz, împotriva măsurilor dispuse de lichidator;

l) judecarea cererilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor privind nulitatea sau anularea unor acte prejudiciabile intereselor si drepturilor creditorilor de asigurări, anterioare deschiderii procedurii de faliment;

m) autentificarea actelor juridice încheiate de lichidator, pentru a căror validitate este necesară forma autentică;

n) solicitarea închiderii procedurii de faliment.

(2) În îndeplinirea atributiilor sale, care presupun aplicarea unor reglementări specifice activitătii de asigurare desfăsurate de societatea de asigurare debitoare, judecătorul-sindic poate cere si opinia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în calitate de autoritate administrativă autonomă de specialitate.

Art. 40. - Potrivit prezentei legi, principalele atributii ale lichidatorului sunt următoarele:

a) analizarea activitătii societătii de asigurare debitoare în raport cu situatia de fapt si întocmirea unui raport amănuntit asupra cauzelor si a împrejurărilor care au condus la starea de insolvabilitate a acesteia, cu mentionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabil falimentul societătii de asigurare. Raportul este întocmit si prezentat spre aprobare judecătorului-sindic, în cel mult 30 de zile de la data desemnării sale; un exemplar al acestui raport se va transmite si Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

La cererea lichidatorului, pentru motive temeinice, judecătorul-sindic poate, prin încheiere, să prelungească perioada de prezentare a raportului;

b) consemnarea si înregistrarea creantelor administratorului Fondului de garantare, precum si a oricăror alte sume cuvenite acestuia, potrivit legii, cu respectarea drepturilor, a privilegiilor si/sau a garantiilor sale legale;

c) mentinerea, rezilierea sau denuntarea unor contracte încheiate de societatea de asigurare debitoare, cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor si cu aprobarea judecătorului-sindic;

d) conducerea si coordonarea activitătii societătii de asigurare debitoare, respectiv efectuarea operatiunilor în interesul procedurii de faliment, inclusiv recuperarea primelor de asigurare restante, aferente contractelor de asigurare în vigoare la data deschiderii procedurii de faliment;

e) contractarea unor împrumuturi, precum si, după caz, încheierea concordatelor, cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor si cu aprobarea judecătoruluisindic, cu sau fără garantarea acestora cu activele societătii de asigurare debitoare;

f) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor societătii de asigurare debitoare si luarea tuturor măsurilor corespunzătoare pentru conservarea acestora, la deschiderea procedurii;

g) angajarea persoanelor specializate necesare pentru desfăsurarea activitătii de lichidare, precum si supravegherea si conducerea activitătii acestora. Angajarea, atributiile si nivelul salariilor acestora sunt supuse aprobării judecătorului-sindic;

h) introducerea de actiuni pentru anularea actelor prejudiciabile si/sau frauduloase, încheiate de societatea de asigurare debitoare în dauna intereselor legitime si a drepturilor creditorilor de asigurări în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;

i) introducerea de actiuni pentru anularea oricăror constituiri sau transferuri de drepturi patrimoniale către terti si pentru restituirea de către acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii îndeplinite, efectuate de către societatea de asigurare debitoare prin:

1. acte cu titlu gratuit, cu exceptia sponsorizărilor în scop umanitar, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;

2. acte încheiate cu un actionar ce detine cel putin 5% din actiunile societătii de asigurare debitoare;

3. acte încheiate cu un administrator, director sau cu orice alt membru al organelor de conducere si supraveghere ale societătii de asigurare debitoare;

4. acte încheiate cu orice altă persoană fizică sau juridică aflată în legătură strânsă cu societatea de asigurare debitoare. O persoană se află în legătură strânsă cu societatea atunci când:

- detine o participatie directă sau prin intermediul unei relatii de control de cel putin 20% din capitalul social ori din drepturile de vot ale societătii de asigurare debitoare;

- este permanent legată de societatea de asigurare debitoare prin intermediul unei relatii de control sau, după caz, înfăptuieste o politică comună fată de aceasta;

- exercită atributii de control asupra societătii de asigurare debitoare;

j) introducerea de actiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terte persoane, precum si pentru restituirea de către acestea a tuturor bunurilor transmise si a valorii altor prestatii, îndeplinite de societatea de asigurare debitoare în dauna creditorilor de asigurări prin:

1. acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia părtilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditorii de asigurări sau de a le leza în orice mod interesele legitime si drepturile acestora;

2. orice operatiuni comerciale în care prestatia societătii de asigurare debitoare o depăseste în mod vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;

3. acte de transfer de proprietate către un creditor în folosul acestuia sau pentru stingerea unei datorii anterioare, efectuate în cele 180 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obtină în cadrul procedurii este mai mică decât valoarea actului de transfer;

4. constituirea sau perfectarea unei garantii reale pentru o creantă care era chirografară în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii;

5. acte de transfer cu titlu gratuit, cu exceptia sponsorizărilor în scop umanitar derulate conform dispozitiilor legale, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii falimentului;

6. acte încheiate de persoanele semnificative sau de actionarii semnificativi cu societatea de asigurare debitoare în cadrul căreia detin această calitate, în anul anterior începerii procedurii falimentului;

k) examinarea creantelor asupra societătii de asigurare debitoare si, după caz, formularea obiectiilor împotriva acestora;

l) primirea sumelor aferente primelor de asigurare restante pe seama societătii de asigurare debitoare, cu consemnarea acestora în termen de 24 de ore în conturile Fondului de garantare, cu drept exclusiv de dispozitie a administratorului acestui fond;

m) urmărirea încasării oricăror creante din patrimoniul societătii de asigurare debitoare, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani, efectuate de acesta anterior înregistrării cererii introductive de deschidere a procedurii;

n) întocmirea unui raport lunar asupra evolutiei procedurii de faliment, pe care îl va prezenta judecătoruluisindic, spre aprobare, si îl va transmite Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor, precum si administratorului Fondului de garantare;

o) sesizarea judecătorului-sindic despre orice problemă care ar cere o solutionare de către acesta;

p) încheierea oricăror documente, în numele societătii de asigurare debitoare, initierea si coordonarea, în numele acesteia, a oricărei actiuni sau proceduri legale;

r) întocmirea bilantului final de lichidare. Dacă lichidarea se prelungeste peste durata unui exercitiu financiar, lichidatorul este obligat să întocmească bilantul contabil anual si să îl depună la organele si la termenele prevăzute în modelele situatiilor financiar-contabile pentru societăti comerciale;

s) îndeplinirea oricăror dispozitii ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, emise în calitate de autoritate administrativă autonomă de specialitate competentă, în cazurile expres prevăzute de lege, cu aprobarea judecătorului-sindic, în vederea garantării apărării intereselor si drepturilor creditorilor de asigurări;

t) lichidarea bunurilor si a drepturilor din patrimoniul societătii de asigurare debitoare, cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor si cu înstiintarea administratorului Fondului de garantare, precum si cu aprobarea judecătorului-sindic, urmărindu-se valorificarea optimă a acestora, în scopul achitării datoriilor către creditorii de asigurări, prin:

1. tranzactii privind cumpărarea de active si asumarea de pasive prin care o societate de asigurare, cu o situatie financiară bună sau foarte bună, achizitionează, în tot sau în parte, activele societătii de asigurare debitoare si îsi asumă, partial sau total, pasivele acesteia;

2. vânzarea de bunuri, precum: clădiri, terenuri, aparatură, valori mobiliare;

3. orice alte procedee de realizare a activelor societătii de asigurare debitoare, cum ar fi cesiunile de creantă sau novatiile realizate în interesul procedurii falimentului la o valoare negociată;

u) întocmirea de rapoarte lunare în legătură cu activitatea de lichidare, care vor fi supuse aprobării judecătorului-sindic; după aprobarea lor, rapoartele vor fi înaintate atât Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, cât si administratorului Fondului de garantare;

v) efectuarea oricăror acte de procedură cerute de prezenta lege.

Art. 41. - (1) Societatea de asigurare debitoare si/sau oricare dintre creditorii de asigurări, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, precum si administratorul Fondului de garantare, după caz, pot face contestatie împotriva măsurilor luate de judecătorul-sindic si/sau de lichidator. Contestatia se formulează în termen de cel mult 5 zile de la data luării la cunostintă despre măsurile contestate.

(2) Contestatia se solutionează de tribunal cu celeritate si cu precădere. Dacă apreciază că este necesar, tribunalul tine o sedintă, cu citarea contestatorului, a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, a creditorilor de asigurări si/sau a administratorului Fondului de garantare, după caz, cu participarea obligatorie a judecătorului-sindic.

Art. 42. - Pentru motive temeinice, tribunalul poate să îl înlocuiască pe judecătorul-sindic, în orice stadiu al procedurii, prin încheiere irevocabilă dată în sedinta camerei de consiliu. Lichidatorul poate fi înlocuit de judecătorul-sindic, cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Art. 43. - Rapoartele pe care lichidatorul este obligat să le întocmească în conformitate cu prevederile legii se transmit în mod obligatoriu si Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum si administratorului Fondului de garantare. Neîndeplinirea obligatiei lichidatorului constituie motiv temeinic pentru admiterea cererii de înlocuire a acestuia, conform art. 42.

 

SECTIUNEA a 2-a

Deschiderea procedurii falimentului.

Efectele deschiderii procedurii

 

Art. 44. - (1) În conditiile prezentei legi, deschiderea procedurii falimentului împotriva societătii de asigurare debitoare se dispune prin hotărâre a tribunalului.

(2) Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are drept consecintă retragerea de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a autorizatiei de functionare a societătii de asigurare debitoare, dacă această măsură nu s-a dispus anterior pronuntării hotărârii. Lichidatorul sau orice altă persoană desemnată în acest scop de către autoritatea competentă va publica hotărârea tribunalului în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, conform modalitătilor prevăzute de lege în materie de publicare, precum si în cel putin două ziare de circulatie natională. O dată cu publicarea va comunica hotărârea atât Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, cât si administratorului Fondului de garantare.

(3) Retragerea autorizatiei de functionare nu împiedică lichidatorul sau orice altă persoană împuternicită în acest sens de către acesta să desfăsoare unele dintre operatiunile de asigurare ale societătii de asigurare debitoare, în măsura în care acest lucru este necesar sau adecvat, în scopul finalizării procedurii de faliment. Aceste operatiuni se vor putea desfăsura numai cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(4) Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea tuturor actiunilor judiciare sau extrajudiciare si a procedurilor individuale de executare silită îndreptate împotriva societătii de asigurare debitoare. Creantele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului si se supun examinării si înscrierii lor în tabelul creditorilor, potrivit legii. Efectele procedurii de faliment asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată societatea de asigurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs.

(5) Creantele de asigurări, constatate prin titluri executorii obtinute ulterior momentului pronuntării hotărârii de faliment, se înregistrează la tribunal, sub sanctiunea decăderii din drept, în termen de cel mult 10 zile de la data obtinerii titlului. Lichidatorul este obligat să examineze si, dacă este cazul, să înscrie aceste creante în tabelul creditorilor, cu respectarea ordinii de preferintă si/sau a privilegiilor ori a garantiilor legale ale acestora. În toate cazurile, cererea de înregistrare a acestor creante nu poate fi depusă mai târziu de data întocmirii tabelului definitiv al creantelor, conform legii.

Art. 45. - (1) După darea hotărârii privind deschiderea procedurii falimentului împotriva unei societăti de asigurare debitoare, lichidatorul întocmeste raportul prevăzut la art. 40 lit. a), cu precizarea, între altele, si a propunerilor privind modalitătile concrete de lichidare a bunurilor si a drepturilor din patrimoniul debitoarei, prevăzute la art. 40 lit. t).

(2) În cazul aprobării de către tribunal a modalitătii de lichidare prevăzute la art. 40 lit. t) pct. 1, lichidatorul organizează de îndată, dacă modalitatea aprobată prevede, negocierea privind tranzactia de cumpărare de active si asumare de pasive. Lichidatorul organizează în acest scop o sedintă de informare cu toate societătile de asigurare considerate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor eligibile, în vederea prezentării termenilor si conditiilor negocierii. Înainte de tinerea sedintei, lichidatorul este obligat să semneze cu societătile de asigurare respective un acord de confidentialitate, prin care acestea se angajează, în conditiile legii, să păstreze secretul profesional cu privire la informatiile referitoare la societatea de asigurare debitoare care face obiectul negocierii.

Art. 46. - (1) Lichidatorul redactează si transmite societătilor de asigurare interesate în efectuarea unei tranzactii conform art. 45, participante la sedinta de informare, o cerere de ofertă privind cumpărarea de active si asumarea de pasive; transmiterea cererii de ofertă se face în regim de confidentialitate.

(2) În functie de interesul manifestat de societătile de asigurare participante la sedinta de informare, cererea de ofertă va cuprinde, în principal, următoarele elemente:

a) categoriile de active si pasive ce urmează a face obiectul tranzactiei, precum si volumul acestora, încadrate în functie de gradul de lichiditate si exigibilitate;

b) valoarea de lichidare pentru fiecare categorie de active;

c) termenul de înaintare către lichidator a ofertelor societătilor de asigurare respective privind tranzactiile propuse de cumpărare de active si de asumare de pasive;

d) elementele cuprinse în registrul special de evidentă a activelor prevăzut în anexa nr. 2 la Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare;

(3) Ofertele societătilor de asigurare se transmit lichidatorului, în plic închis, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii cererii de ofertă a acestuia; lichidatorul va analiza ofertele în cel mai scurt timp si va alege oferta societătii/societătilor de asigurare cu care urmează să încheie tranzactia, cu respectarea principiului costului minim presupus.

Art. 47. - În situatia în care nu se primesc oferte în termenul mentionat la art. 46 alin. (3) sau ofertele primite nu sunt corespunzătoare cerintelor de fezabilitate ale unei astfel de tranzactii ori această tranzactie nu este avizată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau nu este aprobată de tribunal, după caz, lichidarea bunurilor si a drepturilor din patrimoniul societătii debitoare urmează a se efectua prin alte metode/procedee/modalităti prevăzute de lege.

Art. 48. - (1) De la data rămânerii irevocabile a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, în conditiile prezentei legi, administratorul Fondului de garantare este în drept să efectueze plăti din

disponibilitătile acestui fond, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, potrivit legii.

(2) Este interzis creditorilor de asigurări ale căror creante de asigurări au fost plătite de la Fondul de garantare să mai înregistreze cereri si/sau să mai solicite valorificarea creantelor si/sau plata sumelor pretinse, în cadrul procedurii falimentului societătii de asigurare debitoare. Administratorul Fondului de garantare este îndreptătit să solicite autoritătilor competente stabilirea răspunderii pretinsilor creditori si să îi oblige pe acestia la restituirea sumelor încasate în mod necuvenit.

Art. 49. - (1) Creantele de asigurări se bucură de prioritate absolută fată de orice alte creante, în ceea ce priveste activele admise să reprezinte rezervele tehnice ale societătii de asigurare aflate în procedură de faliment. Aceste creante se plătesc în lei, imediat după plata creantelor prevăzute la art. 108 pct. 1 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Creantele administratorului Fondului de garantare sunt creante de asigurări, în sensul prezentei legi, si se achită în ordinea de preferintă prevăzută la alin. (1), beneficiind de toate drepturile si/sau garantiile ori privilegiile legale ale acestora, ca urmare a subrogării în drepturile creditorilor de asigurări ale căror sume cuvenite au fost achitate din disponibilitătile Fondului.

 

SECTIUNEA a 3-a

Răspunderea organelor de conducere, a cenzorilor si a auditorilor financiari, a organelor de control intern si a personalului de executie din cadrul societătii de asigurare debitoare, ajunsă în stare de insolvabilitate.

Închiderea procedurii falimentului

 

Art. 50. - (1) Tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societătii de asigurare ajunse în stare de insolvabilitate să fie suportată de către membrii organelor de conducere, cenzori si auditori financiari, personalul de executie si/sau cu atributii de control intern, care au detinut functiile respective în cei 3 ani anteriori începerii procedurii, dacă au contribuit la ajungerea societătii de asigurare în această situatie prin una dintre următoarele fapte: a) au făcut acte de comert în interes personal, sub acoperirea societătii de asigurare;

b) au dispus în interes personal continuarea unei activităti care conducea în mod vădit societatea de asigurare la încetarea de plăti;

c) au folosit activele si/sau creditele societătii de asigurare în folosul lor propriu;

d) au tinut o contabilitate fictivă, au facilitat disparitia unor documente contabile sau nu au tinut contabilitatea în conformitate cu reglementările în vigoare;

e) au deturnat ori au ascuns o parte din activul societătii de asigurare sau au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societătii de asigurare fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăti;

g) în cele 60 de zile premergătoare intervenirii stării de insolvabilitate, au plătit sau au dispus să se plătească, cu preferintă, unui creditor, în dauna celorlalti creditori de asigurări;

h) au întocmit situatii financiare anuale, alte situatii contabile ori raportări, cu nerespectarea prevederilor legale;

i) nu au îndeplinit sau au îndeplinit în mod necorespunzător măsurile administrative de redresare financiară aplicate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor ori, după caz, au dat dispozitii fără avizul sau aprobarea acestei autorităti, conducând astfel la starea de insolvabilitate si la declansarea procedurii de faliment împotriva societătii de asigurare;

j) în cadrul actiunilor interne de verificare, nu au identificat si/sau nu au sesizat, din culpa acestora, faptele care au condus la fraude si/sau la o gestiune defectuoasă a patrimoniului societătii de asigurare.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplică si acelor persoane care exercită functiile mentionate la data sau ulterior intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 51. - Sumele plătite de persoanele prevăzute la art. 50 alin. (1) intră în patrimoniul societătii de asigurare debitoare si sunt destinate plătii datoriilor acesteia, potrivit legii.

Art. 52. - (1) În vederea adoptării hotărârii de obligare a persoanelor prevăzute la art. 50 alin. (1) la plata partială a pasivului societătii de asigurare insolvabile, tribunalul poate fi sesizat de către judecătorul-sindic, de lichidator sau de oricare dintre creditorii de asigurări, precum si de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Pe baza actelor din dosarul cauzei, tribunalul poate încuviinta instituirea unor măsuri asigurătorii.

(2) Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 50 alin. (1) se efectuează potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă, cu exceptia cazurilor când prin lege se dispune altfel.

Art. 53. - (1) În conditiile prezentei legi, procedura falimentului se închide de tribunal, prin hotărâre, la solicitarea judecătorului-sindic, în situatia în care se constată, după caz, una dintre următoarele împrejurări:

a) s-a aprobat raportul final;

b) toate fondurile si/sau bunurile din averea societătii de asigurare debitoare au fost distribuite;

c) creantele creditorilor de asigurări au fost plătite în baza unui concordat ori a unei alte măsuri asemănătoare;

d) toate sumele cuvenite Fondului de garantare au fost recuperate de către acesta.

(2) Hotărârea tribunalului se notifică de către judecătorul-sindic tuturor plătilor implicate, în conditiile prezentei legi si ale prevederilor Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Sumele rămase după satisfacerea drepturilor tuturor persoanelor îndreptătite, potrivit legii, se virează la Fondul de garantare, în vederea administrării si gestionării lor conform prevederilor legale în vigoare.

Art. 54. - În orice stadiu al procedurii, tribunalul poate pronunta o hotărâre de închidere a procedurii dacă se constată că nu există active în patrimoniul societătii de asigurare debitoare ori că acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative si nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare.

Art. 55. - Dispozitiile prezentului capitol se completează, în ceea ce priveste procedura de faliment a unei societăti de asigurare, cu prevederile Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si cu dispozitiile Codului de procedură civilă.

 

CAPITOLUL IV

Reglementarea raporturilor de drept international privat în domeniul insolvabilitătii societătilor de asigurare

 

SECTIUNEA 1

Domeniul de aplicare. Competente si legea aplicabilă

 

Art. 56. - Prezentul capitol reglementează:

a) procedura falimentului societătilor de asigurare, persoane juridice române, si a sucursalelor acestora, cu sediul pe teritoriul altor state membre, aflate în stare de insolvabilitate;

b) conditiile în care autoritătile implicate se informează si se consultă reciproc în ceea ce priveste procedura de faliment a societătilor de asigurare.

Art. 57. - (1) Instanta determinată conform legii române este singura autoritate competentă împuternicită să decidă cu privire la aplicarea procedurii falimentului în ceea ce priveste o societate de asigurare, persoană juridică română, inclusiv sucursalele acesteia din alte state membre. Hotărârea instantei se poate lua în absenta ori după adoptarea unor măsuri de redresare financiară.

Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului, precum si efectele acesteia se află sub incidenta legii statului român. Prevederile art. 9 si 10 se aplică în mod corespunzător.

(2) Hotărârea autoritătii competente prevăzute la alin. (1), privind deschiderea procedurii falimentului împotriva unei societăti de asigurare, persoană juridică română, inclusiv în ceea ce priveste sucursalele acesteia din alte state membre, este recunoscută, fără o altă formalitate, pe teritoriile tuturor celorlalte state membre si îsi produce efectele în aceste state, de îndată ce decizia îsi produce efectele în statul român.

(3) Autoritatea competentă prevăzută la alin. (1) informează de îndată Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cu privire la hotărârea de a deschide o procedură de faliment, inclusiv cu privire la efectele practice pe care o astfel de procedură le poate avea; informarea se face înainte de adoptarea hotărârii sau imediat după aceea. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează de urgentă autoritătile de supraveghere din toate celelalte state membre despre hotărârea de a deschide procedura falimentului, inclusiv despre efectele concrete posibile ale unei astfel de proceduri.

(4) Dispozitiile alin. (1)-(3) nu împiedică aplicarea prevederilor referitoare la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor instantei.

Art. 58. - (1) După informarea prevăzută la art. 57 alin. (3), Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va lua de îndată măsurile necesare pentru publicarea unui extras din hotărârea de deschidere a procedurii falimentului în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene.

(2) Prevederile art. 9-11 se aplică în mod corespunzător.

Art. 59. - (1) Instanta determinată potrivit legii române este în drept si poate solicita înregistrarea hotărârii de deschidere a procedurii falimentului unei societăti de asigurare debitoare în registrul imobiliar, în registrul comertului, precum si/sau în orice alt registru public tinut în alte state membre.

(2) În toate cazurile în care înregistrarea prevăzută la alin. (1) este obligatorie conform legii statului membru respectiv, instanta dispune toate măsurile necesare efectuării acestei operatiuni. Cheltuielile ocazionate cu înregistrarea se consideră cheltuieli ale procedurii.

Art. 60. - (1) Lichidatorul desemnat potrivit art. 39 alin. (1) lit. c) poate actiona pe teritoriul unor state membre gazdă, fără a fi necesară o altă formalitate, fie în baza unei copii certificate de pe hotărârea instantei competente care l-a desemnat, fie în temeiul unui certificat emis de aceasta. Actul de desemnare poate fi tradus în limba oficială sau în una dintre limbile statului membru pe teritoriul căruia lichidatorul urmează să actioneze, fără a fi necesară legalizarea acestuia sau orice altă formă similară.

(2) Lichidatorul poate exercita pe teritoriul statelor membre gazdă toate competentele care îi revin potrivit legii române si poate numi oricare persoană care să îl ajute si/sau să îl reprezinte în derularea procedurii pe teritoriul acelor state, în special în scopul de a înlătura dificultătile întâmpinate de creditorii de asigurări din aceste state. În aceleasi conditii, lichidatorul desemnat potrivit legii unui alt stat membru poate actiona pe teritoriul statului român, atunci când acesta este stat membru gazdă.

(3) În exercitarea competentelor sale, lichidatorul se supune legilor statului pe al cărui teritoriu actionează, în special în ceea ce priveste procedurile de valorificare a activelor si furnizarea informatiilor angajatilor societătii de asigurare din statul membru respectiv; competentele exclud utilizarea fortei sau dreptul de a solutiona litigii ori dispute de orice fel.

Art. 61. - În situatia în care, după deschiderea procedurii falimentului, o societate de asigurare înstrăinează cu titlu oneros un activ imobiliar, o navă si/sau o aeronavă supusă înscrierii într-un registru public sau, după caz, valori mobiliare si/sau titluri a căror existentă sau transfer presupune introducerea într-un registru sau cont stabilit prin lege ori care sunt plasate într-un sistem central de depozite reglementat de legea unui stat membru, validitatea actului respectiv se află sub incidenta legii statului membru pe al cărui teritoriu se află activul imobiliar sau sub a cărui autoritate se tine registrul/contul/sistemul respectiv.

 

SECTIUNEA a 2-a

Informarea si drepturile creditorilor de asigurări

 

Art. 62. - (1) După deschiderea procedurii de redresare financiară sau, după caz, a falimentului împotriva unei societăti de asigurare, persoană juridică română, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau, după caz, lichidatorul îi informează de îndată pe creditorii de asigurări cunoscuti, care au resedinta obisnuită, domiciliul ori sediul social în România sau într-un alt stat membru.

(2) Informarea se face sub forma unei notificări scrise, comunicată în mod individual fiecărui creditor de asigurări, si se referă în special la termenele-limită, sanctiunile prevăzute pentru nesocotirea acestor termene, organismul sau autoritatea abilitată să accepte prezentarea creantelor sau observatiile referitoare la creante si alte măsuri prevăzute, cerintele legale pentru luarea în considerare a creantelor de către instanta competentă cu înregistrarea cererilor de admitere a acestora sau a observatiilor în legătură cu aceste creante. Notificarea va indica, de asemenea, dacă sunt sau nu sunt supuse verificării creantele preferentiale sau cele pentru care au fost constituite garantii reale. În cazul creantelor de asigurare, notificarea va indica în plus efectele generale ale procedurii de lichidare asupra contractelor de asigurare, în special data la care contractele de asigurare sau operatiunile vor înceta să producă efecte, precum si drepturile si îndatoririle persoanelor asigurate în ceea ce priveste contractul sau operatiunea.

(3) Informarea prevăzută la alin. (2) se face în limba română. În acest scop se foloseste un formular cu titlul: “Invitatie de a prezenta o creantă; termene ce trebuie respectate” sau, după caz, “Invitatie de a prezenta observatii referitoare la o creantă; termene ce trebuie respectate”, scris în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene. În orice caz, dacă un creditor cunoscut detine o creantă de asigurare, informarea cuprinsă în notificare va fi furnizată în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale a/ale statelor membre în care creditorul îsi are resedinta obisnuită, domiciliul sau sediul central, după caz.

Art. 63. - (1) Creditorii de asigurări care, după caz, au resedinta obisnuită, domiciliul sau sediul central pe teritoriul unui stat membru, inclusiv autoritătile publice din acel stat, au dreptul să prezinte si să înregistreze creante de asigurări sau să facă observatii scrise referitoare la acestea, în conditiile prezentei legi.

(2) Declaratiile de creante si/sau, după caz, observatiile cu privire la acestea se adresează administratorului Fondului de garantare si/sau lichidatorului si se transmit în limba oficială ori în una dintre limbile oficiale a/ale statului membru, situatii în care aceste înscrisuri vor purta în mod obligatoriu mentiunea în limba română: “Declaratie de creante” sau, după caz, “Observatii referitoare la creante”.

(3) Creantele creditorilor de asigurări care au resedinta obisnuită, domiciliul sau sediul central într-un stat membru beneficiază de acelasi tratament si de acelasi rang ca si creantele de asigurări de aceeasi natură, susceptibile de a fi prezentate de creditorii de asigurări care au resedinta obisnuită, domiciliul sau sediul central în România.

(4) Creditorii de asigurări care îsi exercită drepturile prevăzute la alin. (1) sunt obligati să transmită copii de pe actele care atestă creantele lor, dacă acestea există, să indice natura creantei, momentul nasterii si valoarea acesteia, dacă există privilegii, garantii reale si alte asemenea drepturi, precum si care sunt creantele astfel garantate. Creditorii de asigurări nu sunt obligati să indice prioritatea acordată creantelor de asigurare în conformitate cu art. 49.

(5) Administratorul Fondului de garantare si/sau lichidatorul, după caz, este obligat să asigure informarea periodică a creditorilor de asigurări în conditiile legii, în special cu privire la progresele înregistrate în valorificarea activelor societătii de asigurare debitoare.

(6) Autoritătile de supraveghere ale statelor membre pot solicita informatii privind evolutia procedurii de faliment de la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

 

SECTIUNEA a 3-a

Reguli privind procedura redresării financiare si a falimentului, aplicabilă sucursalelor societătilor de asigurare din alte state membre, care au sediul în România

 

Art. 64. - Autoritătile administrative sau judiciare ale statului membru de origine sunt singurele împuternicite să decidă în ceea ce priveste deschiderea unei proceduri de redresare financiară sau, după caz, a unei proceduri de faliment împotriva unei societăti de asigurare, inclusiv cu privire la sucursalele acesteia stabilite în statele membre.

Legea statului membru de origine se aplică în conformitate cu dispozitiile art. 9-11 si ale art. 61.

Art. 65. - (1) Procedura redresării financiare sau a falimentului, dispusă asupra unei societăti de asigurare dintr-un alt stat membru care desfăsoară activitate pe teritoriul României, se aplică fără alte formalităti pe teritoriul României si produce efecte în conditiile si de la data prevăzute în legislatia din statul membru respectiv. În aceleasi conditii, procedurile instituite prin prezenta lege se aplică pe teritoriul statelor membre în ceea ce priveste o societate de asigurare, persoană juridică română, inclusiv sucursalele acesteia stabilite pe teritoriul acelor state.

(2) Procedura falimentului se aplică potrivit legislatiei din statul membru de origine, cu exceptiile expres prevăzute de lege.

(3) La primirea notificării corespunzătoare de la autoritatea competentă a statului membru de origine, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează de îndată creditorii de asigurări despre decizia de deschidere a unei proceduri de faliment, prin publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 66. - (1) Persoanele împuternicite să aplice măsurile dispuse de autoritătile competente din statul membru de origine pot actiona fără nici o altă formalitate pe teritoriul României în baza unei copii certificate de pe actul de numire sau a unui certificat emis de autoritatea respectivă, însotite de traducerea în limba română.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) pot să îsi exercite pe teritoriul României toate competentele care le revin potrivit legislatiei statului membru de origine; aceste persoane vor putea să numească alte persoane care să le reprezinte pe teritoriul României, inclusiv în scopul acordării asistentei creditorilor de asigurări pe parcursul aplicării măsurilor în cauză.

(3) În exercitarea atributiilor si competentelor lor pe teritoriul României, persoanele prevăzute la alin. (1) sunt obligate să respecte legislatia română, în special cu privire la procedurile de valorificare a activelor si la furnizarea de informatii angajatilor din România ai societătii de asigurare străine.

Art. 67. - Autoritătile administrative sau judiciare competente din statul membru de origine sau lichidatorul, după caz, au obligatia să comunice în ceea ce priveste decizia de deschidere a procedurii de redresare financiară sau a procedurii de faliment, după caz, oficiului registrului comertului la care societatea de asigurare respectivă este înregistrată, pentru a fi efectuate mentiunile corespunzătoare.

Art. 68. - (1) Instanta competentă, potrivit legii române, este obligată să informeze de îndată, prin intermediul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, autoritătile competente din statele membre gazdă asupra hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, inclusiv asupra efectelor pe care le poate avea această procedură, dacă hotărârea a fost dispusă cu privire la o sucursală sau o filială din România a unei societăti de asigurare având sediul stabilit în alt stat decât un stat membru, dar care are deschise sucursale si/sau filiale pe teritoriul altor state membre.

(2) Informarea se va face înainte de pronuntarea hotărârii de deschidere a procedurii sau imediat după acest moment si va preciza dacă autorizatia de functionare a sucursalei sau a filialei respective a fost retrasă.

 

SECTIUNEA a 4-a

Sucursalele societătilor de asigurare din statele terte

 

Art. 69. - (1) Sub rezerva definitiilor prevăzute la art. 3 si în scopul aplicării prezentei legi la procedura de redresare financiară si, respectiv, la procedura de faliment privind o sucursală situată într-un stat membru si apartinând unei societăti de asigurare al cărei sediu central este localizat în afara Comunitătii Europene:

a) stat membru de origine înseamnă statul membru în care sucursala a primit o autorizatie de functionare;

b) autorităti de supraveghere si autorităti competente înseamnă autoritătile statului membru în care sucursala a primit autorizatia.

(2) În cazul în care o societate de asigurare al cărei sediu central se află în afara Comunitătii Europene are sucursale stabilite în cel putin două state membre, fiecare sucursală beneficiază de un tratament independent în ceea ce priveste aplicarea prezentei legi. Autoritătile competente si autoritătile de supraveghere, precum si lichidatorii desemnati din aceste state membre vor coopera si îsi vor coordona actiunile, în vederea exercitării atributiilor si competentelor stabilite de lege.

 

CAPITOLUL V

Sanctiuni

 

Art. 70. - Încălcarea prevederilor prezentei legi si/sau ale normelor emise în aplicarea acesteia se constată si se sanctionează de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Art. 71. - (1) Constituie contraventii următoarele fapte:

a) neîndeplinirea obligatiei de punere la dispozitie Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a documentelor si

a informatiilor solicitate, conform art. 6 alin. (1);

b) nedeterminarea si/sau necomunicarea către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în termen de 48 de ore de la solicitare, a situatiei financiare, precum si a marjei de solvabilitate minime ale societătii de asigurare, conform art. 6 alin. (2);

c) neaplicarea sau aplicarea necorespunzătoare a măsurilor dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor prin decizia de redresare financiară, conform art. 8 alin. (2) si alin. (3) lit. a);

d) neîntocmirea si/sau nedepunerea în termen la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a planului de redresare financiară ori, după caz, a programului de finantare, conform art. 12 si art. 15 lit. a);

e) nerespectarea si/sau îndeplinirea în mod necorespunz ător a măsurilor si a dispozitiilor cuprinse în planul de redresare financiară sau, după caz, în programul de finantare, aprobate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, conform art. 14 alin. (1) si art. 15 lit. a);

f) încălcarea în orice mod a obligatiei de aducere la cunostintă creditorilor de asigurări despre măsurile de redresare financiară dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, conform art. 14;

g) încălcarea în orice mod a obligatiei de aducere la cunostintă administratorului special despre decizia de redresare financiară si măsurile dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, conform art. 17 alin. (1);

h) încălcarea în orice mod a obligatiei de predare către administratorul Fondului de garantare a evidentei complete a dosarelor de daună, precum si a evidentelor tehnicooperative si contabile aferente acestora, conform art. 23 alin. (1);

i) încălcarea în orice mod a obligatiilor privind înregistrarea cererii de deschidere a procedurii falimentului, în conformitate cu dispozitiile art. 29.

(2) Faptele contraventionale prevăzute la alin. (1) se sanctionează după cum urmează:

a) amendă, aplicabilă societătii de asigurare, de la 150.000.000 lei la 300.000.000 lei;

b) amendă, aplicabilă persoanelor semnificative ale societătii de asigurare, de la 50.000.000 lei la 150.000.000 lei.

(3) Amenda va fi aplicată societătii de asigurare si/sau persoanelor semnificative care au participat la comiterea faptelor contraventionale. Sanctiunea amenzii se va aplica separat fiecărei persoane care a participat la săvârsirea contraventiei.

(4) În functie de natura si de gravitatea faptei, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate aplica, o dată cu amenda prevăzută la alin. (2), oricare dintre sanctiunile prevăzute la art. 39 alin. (3) lit. d) si e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 72. - Procedura de faliment deschisă împotriva societătilor de asigurare si aflată pe rolul instantelor judecătoresti la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă să se desfăsoare si se închide în conditiile prezentei legi.

Art. 73. - Dispozitiile art. 56-69 din prezenta lege se aplică în mod corespunzător si în ceea ce priveste raporturile de drept international privat în domeniul redresării financiare a societătilor de asigurare, de asigurare-reasigurare, de reasigurare, a societătilor mutuale de asigurări, inclusiv sucursalele acestora cu sediul în străinătate, precum si sucursalelor si filialelor societătilor de asigurare din alte state terte, care au sediul în România, inclusiv în ceea ce priveste informarea si drepturile creditorilor de asigurări.

Art. 74. - (1) Procedura falimentului reglementată de prezenta lege, declansată împotriva unei societăti de asigurare care cumpără un bun, nu afectează drepturile garantate ale vânzătorului atunci când, în momentul deschiderii procedurii respective, bunul respectiv se află situat pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul în care procedurile respective au fost deschise.

(2) Procedura de faliment declansată împotriva unei societăti de asigurare care vinde un bun, după livrarea acestuia, nu constituie o cauză de rezolutiune sau de denuntare a vânzării si nu împiedică dobândirea de către cumpărător a proprietătii, dacă bunul respectiv se află, la momentul deschiderii procedurii, pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care procedurile respective au fost deschise.

(3) Prevederile alin. (1) si (2) nu împiedică exercitarea actiunilor privind nulitatea, anularea si/sau inopozabilitatea, reglementate de legea statului român.

Art. 75. - (1) Procedura financiară si a falimentului reglementată de prezenta lege nu împiedică si nu afectează exercitarea drepturilor creditorilor de asigurări privind compensarea creantelor lor cu creantele societătii de asigurare supuse acestor proceduri, în conditiile legii.

(2) Prevederile art. 74 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Art. 76. - (1) Fără a se aduce atingere dispozitiilor art. 9-11, efectele deschiderii unei proceduri de redresare financiară sau de faliment, după caz, asupra drepturilor si obligatiilor participantilor la o piată reglementată se află numai sub incidenta legii aplicabile pietei respective.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu împiedică actiunile privind nulitatea, anularea si/sau inopozabilitatea, reglementate de legea statului român, care pot fi exercitate pentru a nu tine seama de plătile sau de tranzactiile efectuate în conformitate cu legea aplicabilă pietei respective.

Art. 77. - Dispozitiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, ale Legii nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare, ale Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, ale Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, ale Legii nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat în domeniul insolventei, precum si ale Codului de procedură civilă.

Art. 78. - Prezenta lege transpune prevederile Directivei 2001/17/CE privind reorganizarea si lichidarea societătilor de asigurări, cu exceptia anexei la directivă.

Art. 79. - Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 80 - La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a) capitolul VI “Redresarea, reorganizarea si lichidarea asigurătorilor” din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000;

b) Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 12/2001 pentru punerea în aplicare a Normelor privind insolvabilitatea asigurătorului si administratorul special, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 22 ianuarie 2002;

c) Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2001 pentru punerea în aplicare a Normelor privind transferul de portofoliu, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 22 ianuarie 2002;

d) Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3/2002 pentru punerea în aplicare a Normelor privind constituirea, utilizarea si gestionarea Fondului de protejare a asiguratilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 16 mai 2002.

Art. 81. - În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va emite norme specifice de aplicare a dispozitiilor prezentei legi.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 17 noiembrie 2004.

Nr. 503.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind redresarea financiară si falimentul societătilor de asigurare

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind redresarea financiară si falimentul societătilor de asigurare si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 15 noiembrie 2004.

Nr. 943.