MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 1.200         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 15 decembrie 2004

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

557. - Lege pentru modificarea alin. (5) al art. 3 din Legea nr. 387/2003 privind regimul de control al exporturilor de produse si tehnologii cu dublă utilizare

 

1.043. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea alin. (5) al art. 3 din Legea nr. 387/2003 privind regimul de control al exporturilor de produse si tehnologii cu dublă utilizare

 

558. - Lege pentru modificarea Legii nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local

 

1.044. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea Legii nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local

 

559. - Lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 132/1999 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Consiliului National de Formare Profesională a Adultilor

 

1.045. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 132/1999 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Consiliului National de Formare Profesională a Adultilor

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 482 din 9 noiembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală

 

Lista cuprinzând asociatiile si fundatiile române cu personalitate juridică, care înfiintează si administrează unităti de asistentă socială ce beneficiază de subventii în anul 2005 din bugetul local al municipiului Focsani, precum si nivelul acestora, în conformitate cu prevederile Legii nr. 34/1998

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea alin. (5) al art. 3 din Legea nr. 387/2003 privind regimul de control al exporturilor de produse si tehnologii cu dublă utilizare

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Alineatul (5) al articolului 3 din Legea nr. 387/2003 privind regimul de control al exporturilor de produse si tehnologii cu dublă utilizare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 6 octombrie 2003, se modifică si va avea următorul cuprins:

“(5) Organizarea, functionarea, precum si modificarea sediului agentiei se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Bucuresti, 7 decembrie 2004.

Nr. 557.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea alin. (5) al art. 3 din Legea nr. 387/2003 privind regimul de control al exporturilor de produse si tehnologii cu dublă utilizare

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea alin. (5) al art. 3 din Legea nr. 387/2003 privind regimul de control al exporturilor de produse si tehnologii cu dublă utilizare si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 6 decembrie 2004.

Nr. 1.043.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea Legii nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Legea nr. 550 din 14 octombrie 2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002, cu modificările si completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Titlul legii va avea următorul cuprins:

“ LEGE

privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local”

2. Alineatul (2) al articolului 2 va avea următorul cuprins:

“(2) Dispozitiile prezentei legi sunt aplicabile si spatiilor comerciale sau de prestări de servicii situate în imobilele monumente istorice, proprietate privată, sau în imobilele proprietate privată aflate în zona de protectie a unui monument istoric. Vânzarea acestor spatii se poate face numai cu avizul conform al Ministerului Culturii si Cultelor.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Bucuresti, 7 decembrie 2004.

Nr. 558.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea Legii nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea Legii nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 6 decembrie 2004.

Nr. 1.044.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea si completarea Legii nr. 132/1999 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Consiliului National de Formare Profesională a Adultilor

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Legea nr. 132/1999 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Consiliului National de Formare Profesională a Adultilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2004, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 3, după alineatul (2) se introduce un alineat nou, alineatul (3), cu următorul cuprins:

“(3) Consiliul National de Formare Profesională a Adultilor îndeplineste rolul de autoritate natională pentru calificări.”

2. La articolul 4 alineatul (1), literele a) si k) vor avea următorul cuprins:

“a) avizează, în scopul îndeplinirii rolului consultativ prevăzut la art. 3 alin. (1), proiecte de acte normative care au ca obiect formarea profesională a adultilor;

...........................................................................................

k) autorizează centrele de evaluare a competentelor profesionale si certifică evaluatorii de competente profesionale, verificatorii interni si verificatorii externi;”.

3. La articolul 4 alineatul (1), după litera m) se introduc sase litere noi, literele n)-s), cu următorul cuprins:

“n) dezvoltă si implementează metodologiile privind analiza ocupatională;

o) dezvoltă si implementează metodologiile privind calificările;

p) dezvoltă si implementează metodologiile privind validarea calificărilor;

r) dezvoltă si implementează metodologiile privind certificarea competentelor profesionale si a calificărilor;

s) elaborează si actualizează Registrul national al calificărilor;

s) sprijină înfiintarea comitetelor sectoriale si coordonează activitatea acestora.”

4. La articolul 4, după alineatul (1) se introduce un alineat nou, alineatul (11), cu următorul cuprins:

“(11) Principalul rol al comitetelor sectoriale constă în dezvoltarea, actualizarea si validarea calificărilor, prin participarea partenerilor sociali, la nivelul sectoarelor de activitate.”

5. La articolul 12, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 12. - (1) Pentru exercitarea atributiilor ce îi revin Consiliul National de Formare Profesională a Adultilor este ajutat de un secretariat tehnic cuprinzând 25 de posturi.

Până în anul 2007 numărul posturilor secretariatului tehnic se suplimentează cu 50, prin bugetul Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, astfel: 15 posturi în anul 2005; 20 de posturi în anul 2006; 15 posturi în anul 2007.

Structura organizatorică a secretariatului tehnic se aprobă, la propunerea plenului Consiliului National de Formare

Profesională a Adultilor, prin ordin al ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei.”

6. După articolul 13 se introduce un articol nou, articolul 131, cu următorul cuprins:

“Art. 131. - În exercitarea atributiilor ce îi revin Consiliul National de Formare Profesională a Adultilor foloseste, în afara personalului propriu, specialisti pe domenii ocupationale, verificatori interni si verificatori externi.”

7. La articolul 14 alineatul (1), după litera f) se introduc două litere noi, literele g) si h), cu următorul cuprins:

“g) cheltuieli pentru plata specialistilor pe domenii ocupationale, a verificatorilor interni si a verificatorilor externi;

h) cheltuieli de transport, cazare si indemnizatii de delegare pentru specialistii pe domenii ocupationale, verificatorii interni si verificatorii externi, pe perioada în care acestia se deplasează în altă localitate din tară decât cea de domiciliu.”

Art. II. - Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Bucuresti, 7 decembrie 2004.

Nr. 559.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 132/1999 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Consiliului National de Formare Profesională a Adultilor

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 132/1999 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Consiliului National de Formare Profesională a Adultilor si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 6 decembrie 2004.

Nr. 1.045.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 482

din 9 noiembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Alexandra Rodica Radu, Daniel Radu si Vasilica Badea în Dosarul nr. 1.801/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I penală.

La apelul nominal răspund autorii exceptiei si partea Dumitrescu Manolache Aurel Mihăită personal si asistată de doamna avocat Mariana Soare. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorii exceptiei solicită admiterea acesteia asa cum a fost formulată în fata instantei de judecată.

Avocatul părtii prezente solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie. Apreciază că până în prezent nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei jurisprudente. Partea prezentă este de acord cu sustinerile avocatului său, declarând că nu mai are nimic de adăugat.

Reprezentantul Ministerului Public solicită reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, sens în care apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată, deoarece, desi interesele părtii civile si ale părtii responsabile civilmente sunt manifeste în procesul penal, ele nu pot fi limitate numai la aspectele civile, întrucât rezidă tocmai în fapta care întruneste elementele constitutive ale unei infractiuni si deci, în esentă, din aspecte indisolubil legate de latura penală a procesului. De asemenea, apreciază că cele statuate prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 100 din 9 martie 2004, referitoare la posibilitatea părtii vătămate de a exercita calea ordinară de atac a apelului, indiferent de modul în care se pune în miscare actiunea penală (din oficiu sau la plângerea prealabilă), îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 iulie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 1.801/2004, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de părtile civile Alexandra Rodica Radu, Daniel Radu si Vasilica Badea în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect solutionarea apelului formulat de acestea împotriva sentintei penale nr. 1.150 din 12 mai 2004, pronuntată de Tribunalul Ialomita.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că limitarea dreptului părtii civile de a ataca hotărârea primei instante numai în ce priveste latura penală, în vreme ce inculpatul poate ataca hotărârea atât cu privire la latura penală, cât si cu privire la latura civilă, nu are o justificare obiectivă si rezonabilă.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în sustinerea acestei opinii jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie - deciziile nr. 14 din 18 ianuarie 2001, nr. 154 din 10 mai 2001, nr. 307 din 15 noiembrie 2001 si nr. 274 din 26 iunie 2003.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Actiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a persoanei care a săvârsit o infractiune, precum si a persoanei care răspunde în solidar cu făptuitorul.

Art. 362 din Codul de procedură penală circumstantiază persoanele care pot face apel împotriva sentintelor penale pronuntate în primă instantă, printre acestea numărându-se si partea civilă si partea responsabilă civilmente, dar numai în ce priveste latura civilă a cauzei.

În acest context, potrivit art. 131 din Constitutie, doar Ministerului Public i-a fost atribuit rolul de titular al actiunii publice în procesul penal, iar interdictia părtii civile de a ataca latura penală a cauzei nu duce la o limitare a accesului acesteia din urmă la justitie si nici nu îngrădeste dreptul la apărare sau înfăptuirea justitiei.

Nimic nu opreste însă partea civilă sau partea responsabilă civilmente de a discuta în apelurile sau recursurile declarate de acestea si aspecte penale ale hotărârii atacate, dacă de modul cum au fost solutionate acestea depinde rezolvarea actiunii civile.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată, deoarece instanta sesizată cu solutionarea apelului are oricum obligatia legală de a examina speta din oficiu, sub toate aspectele ce trebuie să concure la justa si deplina solutionare a cauzei. Limitele prevăzute de art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală nu constituie o restrângere a exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ci precizări firesti în raport de interesele legitime ale părtii civile si ale părtii responsabile civilmente, apărate în cadrul procesului penal. Interesele legitime ale acestor părti privesc latura civilă a procesului penal si de aceea declararea căii de atac este în legătură cu modul de rezolvare a acesteia. În plus, dispozitiile legale criticate sunt conforme cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit căruia competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, care au următorul continut: “Pot face apel: [...]

d) partea civilă si partea responsabilă civilmente, în ce priveste latura civilă.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, ale art. 53 alin. (1) privitoare la situatiile în care se poate restrânge exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 124 alin. (2) referitoare la impartialitatea justitiei si ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, precum si cele ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

În jurisprudenta sa Curtea Constitutională a respins exceptiile de neconstitutionalitate având ca obiect dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, cu motivarea că în sistemul Codului de procedură penală actiunea penală apartine procurorului si că, în aceste conditii, interdictia părtii civile si a celei responsabile civilmente de a ataca latura penală a cauzei nu duce la o limitare a accesului acestora la justitie. Pe de altă parte, s-a motivat că instanta de control judiciar, sesizată de partea civilă sau de partea civilmente responsabilă în conditiile prevăzute de art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, poate examina cauza si sub aspectele penale ale hotărârii atacate, dacă de modul în care au fost solutionate acestea depinde rezolvarea actiunii civile, si că, atunci când se constată că inculpatul a fost achitat gresit pentru motivul că fapta imputată nu există sau că aceasta nu a fost săvârsită de el, această constatare poate să producă efecte asupra actiunii civile care va fi admisă, cea penală rămânând definitivă prin achitarea inculpatului, iar contrarietatea de hotărâri urmează a fi înlăturată prin exercitarea căilor extraordinare de atac. De asemenea, s-a motivat că ratiunile pe care se întemeiază interdictia părtii civile de a ataca latura penală în cadrul procesului penal se regăsesc si în legislatia străină.

Curtea urmează să-si reconsidere jurisprudenta si să constate că dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21, 24 si 129 din Constitutia României, pentru următoarele considerente:

1. Diferentierea făcută prin art. 362 din Codul de procedură penală între regimul juridic al părtii vătămate si cel al părtii civile si al părtii civilmente responsabile este neconstitutională, încălcând dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări”.

Conform art. 24 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală, “Persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în procesul penal, se numeste parte vătămată.

Persoana vătămată care exercită actiunea civilă în cadrul procesului penal se numeste parte civilă”.

Asadar, în cazul în care persoana vătămată formulează, în cadrul procesului penal, pretentii pentru repararea prejudiciului material suferit ca urmare a săvârsirii infractiunii, aceasta cumulează două calităti procesuale: calitatea de parte vătămată si calitatea de parte civilă.

Aceste două părti ale procesului penal se află însă într-o situatie identică, si anume în situatia de persoană lezată în drepturile sale prin săvârsirea infractiunii, ceea ce justifică existenta sinteresului legitim”, la care se referă art. 21 din Constitutie. Asa fiind, diferentierea făcută prin dispozitiile lit. c) si, respectiv, ale lit. d) din art. 362 din Codul de procedură penală - în sensul că partea vătămată poate face apel în ceea ce priveste latura penală a cauzei, iar partea civilă, numai în ceea ce priveste latura civilă – este contrară principiului constitutional al egalitătii cetătenilor în fata legii.

Există, de asemenea, o inegalitate de tratament în ceea ce priveste accesul la căile de atac, între partea civilă si partea civilmente responsabilă, pe de o parte, si inculpat, pe de altă parte, inegalitate nejustificată, în conditiile în care toti acesti participanti la procesul penal au aceeasi calitate, de părti, iar restrângerea dreptului părtii civile si al părtii civilmente responsabile de a face apel în ce priveste latura penală le privează pe acestea de posibilitatea de a-si apăra interesele lor legitime specifice, în vreme ce inculpatul îsi poate apăra nestânjenit propriile sale interese. Există, în sfârsit, o inegalitate flagrantă si nejustificată între statutul părtii civile si al părtii civilmente responsabile, care nu pot ataca hotărârea instantei decât în ce priveste latura civilă, si statutul “oricăror altor persoane ale căror interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instantei”, persoane care, potrivit art. 362 alin. 1 lit. f), pot face apel atât în ce priveste latura penală, cât si în ce priveste latura civilă.

2. Conform art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie, “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”.

a) Întrucât textul constitutional nu distinge, rezultă că accesul liber la justitie nu se referă exclusiv la actiunea introductivă la prima instantă de judecată, ci si la sesizarea oricăror altor instante care, potrivit legii, au competenta de a solutiona fazele ulterioare ale procesului, inclusiv, asadar, la exercitarea căilor de atac, deoarece apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor legitime ale persoanelor presupune, în mod logic, si posibilitatea actionării împotriva hotărârilor judecătoresti considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate. Ca urmare, limitarea dreptului unor părti ale unuia si aceluiasi proces penal de a exercita căile legale de atac constituie o restrângere a accesului liber la justitie.

Această îngrădire este neconstitutională, nefiind îndeplinite conditiile restrictive stabilite de art. 53 alin. (1) din Constitutie, potrivit căruia “Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav”.

b) Este adevărat că în procesele penale titularul actiunii penale este Ministerul Public, care, potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din Constitutie, “În activitatea judiciară, [...] reprezintă interesele generale ale societătii si apără ordinea de drept, precum si drepturile si libertătile cetătenilor”. Dar nu mai putin adevărat este si faptul că exercitarea personală si în mod nemijlocit de către partea civilă sau de către partea civilmente responsabilă a dreptului de a ataca la instanta ierarhic superioară o hotărâre judecătorească pe care o consideră gresită, indiferent sub ce aspect, nu diminuează cu nimic rolul si atributiile Ministerului Public, ci, dimpotrivă, le completează în interesul aplicării corecte a legii. Controlul judiciar, prin diferite grade de jurisdictie, are menirea de a repara eventualele erori cuprinse în solutiile pronuntate prin hotărârile instantelor inferioare. La fel cum poate gresi o instantă judecătorească, si reprezentantul Ministerului Public este supus aceleiasi eventualităti, astfel încât este posibil ca în mod eronat să nu atace cu apel ori cu recurs o hotărâre nelegală sau netemeinică. Într-o asemenea situatie, când - conform art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală – partea civilă si partea civilmente responsabilă sunt private de dreptul de a exercita căile de atac, hotărârile respective nu se mai supun controlului judiciar, cu consecinta mentinerii erorii judiciare.

În acelasi sens trebuie retinut că părtii civile si celei civilmente responsabile nu le este străin interesul pentru solutionarea laturii penale a procesului, în conditiile în care de stabilirea existentei faptei penale si a vinovătiei inculpatului judecat în cauză depinde si solutionarea laturii civile a procesului. Asadar, nu poate fi primită sustinerea că atributiile Ministerului Public în exercitarea actiunii penale sunt de natură să înlăture interesul părtii civile si al celei responsabile civilmente pentru solutionarea laturii penale a procesului si, în consecintă, posibilitatea acestora de a exercita căile de atac în această privintă.

3. Potrivit art. 24 alin. (1) din Constitutie, “Dreptul la apărare este garantat”.

Prin redactarea sa atât de generală, această garantie constitutională nu vizează doar apărarea referitoare la faza procesului penal desfăsurată în fata primei instante de judecată - de exemplu, prin propunerea si producerea de probe în fata instantei de fond, prin concluzii puse în cadrul dezbaterilor etc., ci vizează, deopotrivă, si dreptul de apărare prin exercitarea căilor legale de atac împotriva unor constatări de fapt sau de drept ori unor solutii adoptate de o instantă de judecată, dar care sunt considerate gresite de către unul sau altul dintre participantii la procesul penal. Este evident că, în situatia în care partea vătămată si partea civilă sunt împiedicate să exercite căile ordinare de atac, acestea nu-si pot valorifica si apăra drepturile în fata instantei de apel sau de recurs, întrucât ori cauza nu va ajunge în fata acestor instante, ori, în eventualitatea apelului sau a recursului declarat de inculpat, nu se poate înrăutăti situatia acestuia.

4. Potrivit prevederilor art. 129 din Constitutie, “Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii”.

Această normă constitutională cuprinde două teze:

a) prima teză consacră dreptul subiectiv al oricărei părti a unui proces, indiferent de obiectul procesului, precum si dreptul Ministerului Public de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoresti considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate;

b) cea de-a două teză prevede că exercitarea căilor de atac se poate realiza în conditiile legii.

Prima teză exprimă, în alti termeni, dreptul fundamental înscris în art. 21 din Constitutie privind liberul acces la justitie. Această teză contine asadar o reglementare substantială. Cea de-a doua teză se referă la reguli de procedură, care nu pot însă aduce atingere substantei dreptului conferit prin cea dintâi teză. Asa fiind, în privinta conditiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie făcută declaratia, continutul său, instanta la care se depune, competenta si modul de judecare, solutiile ce pot fi adoptate si altele de acelasi gen, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit căruia “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. Dar legiuitorul nu poate suprima dreptul - substantial - al unei părti interesate de a exercita căile de atac si nici nu poate restrânge exercitiul acestui drept decât în conditiile restrictive stabilite în art. 53 din Constitutie. Într-adevăr, desi art. 129 din Constitutie asigură folosirea căilor de atac “în conditiile legii”, această dispozitie constitutională nu are semnificatia că “legea” ar putea înlătura ori restrânge exercitiul altor drepturi sau libertăti expres consacrate de Constitutie.

5. Invocarea solutiilor - asemănătoare celor ale art. 362 din Codul de procedură penală român – adoptate în legislatia sau în jurisprudenta altor state nu este relevantă în cadrul controlului de constitutionalitate efectuat în cauza de fată. Asemenea solutii pot constitui premise teoretice pentru promovarea unor principii sau reglementări concrete în legislatia natională, însă aceste reglementări din sisteme de drept străine nu pot legitima mentinerea unor dispozitii românesti contrare prevederilor constitutionale.

6. Nu se poate retine nici motivarea din jurisprudenta anterioară, în sensul că instanta de control judiciar are posibilitatea, chiar si în limitele unui apel declarat numai în ce priveste latura civilă, să examineze temeinicia achitării inculpatului si să dispună obligarea acestuia la despăgubiri civile, o asemenea solutie fiind expres prohibită prin dispozitiile art. 346 alin. 3 din Codul de procedură penală, în conformitate cu care “nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul când achitarea s-a pronuntat pentru că fapta imputată nu există, ori nu a fost săvârsită de inculpat”. Această regulă, prevăzută pentru solutiile pronuntate de prima instantă, este, fireste, valabilă si pentru instantele de control judiciar care nu ar putea desfiinta sau modifica hotărârile pronuntate cu respectarea textului de lege amintit, retinând că, desi a fost achitat “pentru că fapta imputată nu există, ori nu a fost săvârsită de inculpat”, acesta ar putea fi totusi obligat la despăgubiri civile.

7. Prin Decizia nr. 100 din 9 martie 2004, Curtea Constitutională a constatat că dispozitia “în cauzele în care actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă, dar numai în ce priveste latura penală” din cuprinsul art. 362 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală este neconstitutională.

Considerentele acestei decizii sunt în întregime valabile si în ce priveste dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, atacate pe calea exceptiei de neconstitutionalitate în cauza de fată.

În consecintă, se impune să se procedeze la revizuirea practicii Curtii Constitutionale în această materie si să se constate că dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală sunt neconstitutionale în măsura în care nu permit părtii civile si părtii civilmente responsabile să exercite calea de atac ordinară a apelului si în ce priveste latura penală a procesului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d), al art. 29 si al art. 31 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicată de Alexandra Rodica Radu, Daniel Radu si Vasilica Badea în Dosarul nr. 1.801/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I penală si constată că dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală sunt neconstitutionale în măsura în care nu permit părtii civile si părtii civilmente responsabile să exercite calea de atac ordinară a apelului si în ce priveste latura penală a procesului.

Prezenta decizie se comunică celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, conform art. 31 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 noiembrie 2004.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

ANEXĂ

 

la Hotărârea Consiliului Local

al Municipiului Focsani nr. 116/246/2004

 

ROMÂNIA

JUDETUL VRANCEA

Consiliul Local al Municipiului Focsani

 

LISTA

cuprinzând asociatiile si fundatiile române cu personalitate juridică, care înfiintează si administrează unităti de asistentă socială ce beneficiază de subventii în anul 2005 din bugetul local al municipiului Focsani, precum si nivelul acestora, în conformitate cu prevederile Legii nr. 34/1998

 

Nr.

crt.

Denumirea asociatiei/fundatiei

Valoarea subventiei

(mii lei)

1.

Fundatia “Lumea copiilor” - Focsani

372.000

2.

Fundatia Academică “Sfintii Împărati Constantin si Elena” - filiala Focsani

198.000

3.

Fundatia “Crucea Alb-Galbenă” - filiala Vrancea

258.500

 

Presedinte de sedintă,

Balan Doru Geany

Contrasemnează:

Secretarul municipiului Focsani,

E. L. Nicolau