MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P
A R T E A I
Anul
172 (XVI) - Nr. 1.214 LEGI,
DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE
Vineri, 17 decembrie 2004
SUMAR
LEGI
SI DECRETE
571. - Lege privind protectia personalului din autoritătile
publice, institutiile publice si din alte unităti care semnalează încălcări ale
legii
1.112. - Decret pentru promulgarea Legii privind protectia
personalului din autoritătile publice, institutiile publice si din alte unităti
care semnalează încălcări ale legii
580. - Lege pentru modificarea si completarea Legii nr.
76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru somaj si stimularea ocupării
fortei de muncă
1.121. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea
si completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru somaj si
stimularea ocupării fortei de muncă
HOTĂRÂRI
ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
2.174. - Hotărâre privind modificarea si completarea
anexelor nr. 1-3 la Hotărârea Guvernului nr. 27/2004 pentru aprobarea
conditiilor de închiriere de către Compania Natională de Căi Ferate “C.F.R.” -
S.A. a unor părti din infrastructura feroviară neinteroperabilă, precum si de
gestionare a acestora
2.184. - Hotărâre pentru modificarea si completarea
Hotărârii Guvernului nr. 357/2004 privind aprobarea mecanismului de acordare a
sprijinului financiar de la bugetul de stat prin Programul de crestere a
competitivitătii produselor industriale
2.260. - Hotărâre privind trecerea unui imobil din domeniul
public al statului si din administrarea Agentiei Nationale pentru Sport în
domeniul public al municipiului Constanta si în administrarea Consiliului Local
al Municipiului Constanta
ACTE
ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE
A
ASIGURĂRILOR
3.108. - Ordin pentru punerea în aplicare a Normelor privind
aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă
pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule si autorizarea
asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă
pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule
CAMERA DEPUTATILOR |
SENATUL |
privind protectia
personalului din autoritătile publice, institutiile publice si din alte unităti
care semnalează încălcări ale legii
Parlamentul
României adoptă
prezenta lege.
CAPITOLUL
I
Art. 1.
- Prezenta lege reglementează unele măsuri privind protectia persoanelor care
au reclamat ori au sesizat încălcări ale legii în cadrul autoritătilor publice,
institutiilor publice si al altor unităti, săvârsite de către persoane cu
functii de conducere sau de executie din autoritătile, institutiile publice si
din celelalte unităti bugetare prevăzute la art. 2.
Art.
2. - (1) Dispozitiile prezentei legi se aplică autoritătilor si institutiilor
publice din cadrul administratiei publice centrale, administratiei publice
locale, aparatului Parlamentului, aparatului de lucru al Administratiei
Prezidentiale, aparatului de lucru al Guvernului, autoritătilor administrative
autonome, institutiilor publice de cultură, educatie, sănătate si asistentă
socială, companiilor nationale, regiilor autonome de interes national si local,
precum si societătilor nationale cu capital de stat.
(2)
Prezenta lege se aplică si persoanelor numite în consilii stiintifice si
consultative, comisii de specialitate si în alte organe colegiale organizate în
structura ori pe lângă autoritătile sau institutiile publice.
Art.
3. - În întelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au
următoarea semnificatie:
a) avertizare
în interes public înseamnă sesizarea făcută cu bună-credintă cu privire la
orice faptă care presupune o încălcare a legii, a deontologiei profesionale sau
a principiilor bunei administrări, eficientei, eficacitătii, economicitătii si
transparentei;
b) avertizor
înseamnă persoana care face o sesizare potrivit lit. a) si care este
încadrată în una dintre autoritătile publice, institutiile publice sau în
celelalte unităti prevăzute la art. 2;
c) comisie
de disciplină înseamnă orice organ însărcinat cu atributii de cercetare
disciplinară, prevăzut de lege sau de regulamentele de organizare si
functionare a autoritătilor publice, institutiilor publice sau a celorlalte
unităti prevăzute la art. 2.
CAPITOLUL
II
Art.
4. - Principiile care guvernează protectia avertizării în interes public sunt
următoarele:
a)
principiul legalitătii, conform căruia autoritătile publice, institutiile
publice si celelalte unităti prevăzute la art. 2 au obligatia de a respecta
drepturile si libertătile cetătenilor, normele procedurale, libera concurentă
si tratamentul egal acordat beneficiarilor serviciilor publice, potrivit legii;
b)
principiul suprematiei interesului public, conform căruia, în întelesul
prezentei legi, ordinea de drept, integritatea, impartialitatea si eficienta
autoritătilor publice si institutiilor publice, precum si a celorlalte unităti
prevăzute la art. 2 sunt ocrotite si promovate de lege;
c)
principiul responsabilitătii, conform căruia orice persoană care semnalează
încălcări ale legii este datoare să sustină reclamatia cu date sau indicii
privind fapta săvârsită;
d)
principiul nesanctionării abuzive, conform căruia nu pot fi sanctionate
persoanele care reclamă ori sesizează încălcări ale legii, direct sau indirect,
prin aplicarea unei sanctiuni inechitabile si mai severe pentru alte abateri
disciplinare. În cazul avertizării în interes public, nu sunt aplicabile
normele deontologice sau profesionale de natură să împiedice avertizarea în
interes public;
e)
principiul bunei administrări, conform căruia autoritătile publice,
institutiile publice si celelalte unităti prevăzute la art. 2 sunt datoare să
îsi desfăsoare activitatea în realizarea interesului general, cu un grad
ridicat de profesionalism, în conditii de eficientă, eficacitate si
economicitate a folosirii resurselor;
f)
principiul bunei conduite, conform căruia este ocrotit si încurajat actul de
avertizare în interes public cu privire la aspectele de integritate publică si
bună administrare, cu scopul de a spori capacitatea administrativă si
prestigiul autoritătilor publice, institutiilor publice si al celorlalte
unităti prevăzute la art. 2;
g)
principiul echilibrului, conform căruia nici o persoană nu se poate prevala de
prevederile prezentei legi pentru a diminua sanctiunea administrativă sau
disciplinară pentru o faptă a sa mai gravă;
h)
principiul bunei-credinte, conform căruia este ocrotită persoana încadrată
într-o autoritate publică, institutie publică sau în altă unitate bugetară
dintre cele prevăzute la art. 2, care a făcut o sesizare, convinsă fiind de
realitatea stării de fapt sau că fapta constituie o încălcare a legii.
CAPITOLUL
III
Avertizarea
privind fapte de încălcare a legii
Art.
5. - Semnalarea unor fapte de încălcare a legii de către persoanele mentionate
la art. 1 si 2, prevăzute de lege ca fiind abateri disciplinare, contraventii
sau infractiuni, constituie avertizare în interes public si priveste:
a)
infractiuni de coruptie, infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie,
infractiuni în legătură directă cu infractiunile de coruptie, infractiunile de
fals si infractiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul;
b)
infractiuni împotriva intereselor financiare ale Comunitătilor Europene;
c)
practici sau tratamente preferentiale ori discriminatorii
în
exercitarea atributiilor unitătilor prevăzute la art. 2;
d)
încălcarea prevederilor privind incompatibilitătile si conflictele de interese;
e)
folosirea abuzivă a resurselor materiale sau umane;
f)
partizanatul politic în exercitarea prerogativelor postului, cu exceptia
persoanelor alese sau numite politic;
g)
încălcări ale legii în privinta accesului la informatii si a transparentei
decizionale;
h)
încălcarea prevederilor legale privind achizitiile publice si finantările
nerambursabile;
i)
incompetenta sau neglijenta în serviciu;
j)
evaluări neobiective ale personalului în procesul de recrutare, selectare,
promovare, retrogradare si eliberare din functie;
k)
încălcări ale procedurilor administrative sau stabilirea unor proceduri interne
cu nerespectarea legii;
l)
emiterea de acte administrative sau de altă natură care servesc interese de grup
sau clientelare;
m)
administrarea defectuoasă sau frauduloasă a patrimoniului public si privat al
autoritătilor publice, institutiilor publice si al celorlalte unităti prevăzute
la art. 2;
n)
încălcarea altor dispozitii legale care impun respectarea principiului bunei
administrări si cel al ocrotirii interesului public.
Art.
6. - Sesizarea privind încălcarea legii sau a normelor deontologice si
profesionale, conform art. 4 lit. h), poate fi făcută, alternativ sau
cumulativ:
a)
sefului ierarhic al persoanei care a încălcat prevederile legale, potrivit art.
5;
b)
conducătorului autoritătii publice, institutiei publice sau al unitătii
bugetare din care face parte persoana care a încălcat prevederile legale,
potrivit art. 5, sau în care se semnalează practica ilegală, chiar dacă nu se
poate identifica exact făptuitorul;
c)
comisiilor de disciplină sau altor organisme similare din cadrul autoritătii
publice, institutiei publice sau al unitătii prevăzute la art. 2, din care face
parte persoana care a încălcat legea, conform art. 5;
d)
organelor judiciare;
e)
organelor însărcinate cu constatarea si cercetarea conflictelor de interese si
a incompatibilitătilor;
f)
comisiilor parlamentare;
g)
mass-media;
h)
organizatiilor profesionale, sindicale sau patronale;
i) organizatiilor
neguvernamentale.
CAPITOLUL
IV
Protectia
functionarilor publici, a personalului contractual si a altor categorii de
personal
Art.
7. - (1) În fata comisiei de disciplină sau a altor organe similare,
avertizorii beneficiază de protectie după cum urmează:
a)
avertizorii în interes public beneficiază de prezumtia de bună-credintă, în
conditiile art. 4 lit. h), până la proba contrară;
b) la
cererea avertizorului cercetat disciplinar ca urmare a unui act de avertizare,
comisiile de disciplină sau alte organisme similare din cadrul autoritătilor
publice, institutiilor publice sau al altor unităti prevăzute la art. 2 au
obligatia de a invita presa si un reprezentant al sindicatului sau al
asociatiei profesionale. Anuntul se face prin comunicat pe pagina de Internet a
autoritătii publice, institutiei publice sau a unitătii bugetare, cu cel putin
3 zile lucrătoare înaintea sedintei, sub sanctiunea nulitătii raportului si a
sanctiunii disciplinare aplicate.
(2) În
situatia în care cel reclamat prin avertizarea în interes public este sef
ierarhic, direct sau indirect, ori are atributii de control, inspectie si
evaluare a avertizorului, comisia de disciplină sau alt organism similar va
asigura protectia avertizorului, ascunzându-i identitatea.
Art.
8. - În cazul avertizărilor în interes public, prevăzute la art. 5 lit. a) si
b), se vor aplica din oficiu prevederile art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.
682/2002 privind protectia martorilor.
Art.
9. - (1) În litigiile de muncă sau în cele privitoare la raporturile de
serviciu, instanta poate dispune anularea sanctiunii disciplinare sau
administrative aplicate unui avertizor, dacă sanctiunea a fost aplicată ca
urmare a unei avertizări în interes public, făcută cu bună-credintă.
(2)
Instanta verifică proportionalitatea sanctiunii aplicate avertizorului pentru o
abatere disciplinară, prin compararea cu practica sanctionării sau cu alte
cazuri similare din cadrul aceleiasi autorităti publice, institutii publice sau
unităti bugetare, pentru a înlătura posibilitatea sanctionării ulterioare si
indirecte a actelor de avertizare în interes public, protejate prin prezenta
lege.
CAPITOLUL
V
Dispozitii
tranzitorii si finale
Art.
10. - Prezenta lege, în privinta protectiei avertizorilor în interes public, se
completează cu dispozitiile Codului muncii, precum si cu prevederile Legii nr.
188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu
modificările ulterioare.
Art.
11. - În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi,
autoritătile publice, institutiile publice si celelalte unităti bugetare
prevăzute la art. 2 îsi vor pune de acord regulamentele de ordine interioară cu
prevederile acesteia.
Această
lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art.
75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.
PRESEDINTELE
CAMEREI DEPUTATILOR VALER DORNEANU |
PRESEDINTELE
SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU |
Bucuresti, 14 decembrie 2004.
Nr. 571.
PRESEDINTELE
ROMÂNIEI
pentru promulgarea Legii
privind protectia personalului din autoritătile publice, institutiile publice
si din alte unităti care semnalează încălcări ale legii
În
temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia
României, republicată,
Presedintele
României decretează:
Articol
unic. - Se promulgă Legea privind protectia personalului din autoritătile
publice, institutiile publice si din alte unităti care semnalează încălcări ale
legii si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
PRESEDINTELE
ROMÂNIEI
Bucuresti, 10 decembrie 2004.
Nr. 1.112.
CAMERA DEPUTATILOR |
SENATUL |
pentru modificarea si completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru somaj si stimularea ocupării fortei de muncă
Parlamentul
României adoptă
prezenta lege.
Art.
I. - Legea nr.
76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru somaj si stimularea ocupării
fortei de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103
din 6 februarie 2002, cu modificările si completările ulterioare, se modifică
si se completează după cum urmează:
1. La
articolul 71, alineatul (3) va avea următorul cuprins:
“(3)
Serviciile prevăzute la alin. (1) se acordă gratuit:
a)
persoanelor prevăzute la art. 16, o singură dată, pentru fiecare perioadă în
care se află în căutarea unui loc de muncă;
b)
persoanelor care au calitatea de asigurat în sistemul asigurărilor pentru
somaj, o singură dată, pentru fiecare perioadă în care au calitatea de
asigurat;
c)
studentilor care solicită acordarea de credite cu dobândă avantajoasă din
bugetul asigurărilor pentru somaj, în conditiile prezentei legi.”
2. După
articolul 84 se introduc articolele 841 si 842 cu următorul cuprins:
“Art.
841. - (1) Angajatorii care, după
îndeplinirea obligatiei prevăzute la art. 83 alin. (1), mentin raporturile de
muncă sau de serviciu cu absolventii încadrati în conditiile art. 80 primesc, pentru
fiecare an de continuare a raporturilor de muncă sau de serviciu, un ajutor
financiar egal cu suma aferentă contributiilor sociale datorate de angajatori
pentru aceste persoane si virate, conform legii.
(2)
Ajutorul financiar prevăzut la alin. (1) poate fi acordat pe o perioadă de cel
mult 2 ani de la data îndeplinirii obligatiei prevăzute la art. 83 alin. (1).
(3)
Prin contributii sociale datorate de angajatori se întelege contributia
de asigurări sociale, contributia de asigurare pentru accidente de muncă si
boli profesionale, contributia pentru asigurări sociale de sănătate si
contributia de asigurări pentru somaj.
(4)
Ajutorul financiar prevăzut la alin. (1) se virează, la cerere, din bugetul
asigurărilor pentru somaj, angajatorilor care nu înregistrează debite provenind
din neplata contributiilor sociale, prin plata acestei sume, în termen de 90 de
zile de la data aprobării cererii.
Art.
842. - Procedura pentru punerea în
aplicare a prevederilor art. 841 se
aprobă prin ordin al ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei.”
3. La
articolul 85, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
“(2)
De facilitătile prevăzute la alin. (1) beneficiază si angajatorii care, în
raport cu numărul de angajati, nu au obligatia, potrivit legii, de a încadra în
muncă persoane cu handicap, dacă încadrează în muncă pe durată nedeterminată
persoane cu handicap si le mentin raporturile de muncă sau de serviciu cel
putin 2 ani.”
Art.
II. -
Dispozitiile prezentei legi se aplică angajatorilor care încadrează în muncă absolventi
după intrarea în vigoare a acesteia.
Art.
III. - Legea nr.
76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru somaj si stimularea ocupării
fortei de muncă, cu modificările si completările ulterioare, precum si cu
modificările si completările aduse prin prezenta lege, va fi republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
Această
lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art.
75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.
PRESEDINTELE
CAMEREI DEPUTATILOR VALER DORNEANU |
PRESEDINTELE
SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU |
Bucuresti, 14 decembrie 2004.
Nr. 580.
PRESEDINTELE
ROMÂNIEI
privind promulgarea
Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul
asigurărilor pentru somaj si stimularea ocupării fortei de muncă
În
temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din
Constitutia României, republicată,
Presedintele
României decretează:
Articol
unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.
76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru somaj si stimularea ocupării
fortei de muncă si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
PRESEDINTELE
ROMÂNIEI
ION
ILIESCU
Bucuresti, 10 decembrie 2004.
Nr. 1.121.
HOTĂRÂRI
ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
GUVERNUL
ROMÂNIEI
privind modificarea si
completarea anexelor nr. 1-3 la Hotărârea Guvernului nr. 27/2004 pentru
aprobarea conditiilor de închiriere de către Compania Natională de Căi Ferate
“C.F.R.” - S.A. a unor părti din infrastructura feroviară neinteroperabilă,
precum si de gestionare a acestora
În
temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,
Guvernul
României adoptă
prezenta hotărâre.
Art.
I. - Anexele nr.
1-3 la Hotărârea Guvernului nr.
27/2004 pentru aprobarea conditiilor de închiriere de către Compania
Natională de Căi Ferate “C.F.R.” - S.A. a unor părti din infrastructura
feroviară neinteroperabilă, precum si de gestionare a acestora, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 28 ianuarie 2004, se
modifică si se completează după cum urmează:
A. La
anexa nr. 1 “Conditii de închiriere de către Compania Natională de Căi Ferate
«C.F.R.» - S.A. a unor părti din infrastructura feroviară neinteroperabilă,
precum si de gestionare a acestora”:
1. Articolul
13 va avea următorul cuprins:
“Art.
13. - Pentru sectiile de circulatie apartinând infrastructurii feroviare
neinteroperabile pe care se desfăsoară exclusiv transport de marfă, la care nu
se pot încheia contracte de închiriere conform prevederilor art. 12, C.F.R. va
informa în scris consiliile judetene implicate despre necesitatea închiderii
acestora din motive economice si va actiona în vederea închiderii lor pentru transport,
în conditiile legii.”
2. După
articolul 13 se introduce un nou articol, articolul 131, cu următorul cuprins:
“Art.
131. - Pentru sectiile de circulatie
apartinând infrastructurii feroviare neinteroperabile pe care se desfăsoară si
transport de călători, la care nu se pot încheia contracte de închiriere
conform prevederilor art. 12, se va proceda în felul următor:
a)
C.F.R. va continua să asigure administrarea sectiilor respective si va relua
lunar procedura de licitatie;
b)
Societatea Natională de Transport Feroviar de Călători «C.F.R. Călători» - S.A.
va continua să asigure servicii de transport de călători;
c)
serviciile de transport de marfă se vor asigura de către orice operator
feroviar licentiat, în conditiile legii, numai cu conditia plătii tarifului de
utilizare a infrastructurii si a celorlalte tarife stabilite de C.F.R. pentru
operarea în conditii comerciale a circulatiei trenurilor de marfă pe sectia
respectivă;
d)
C.F.R. si Societatea Natională de Transport Feroviar de Călători «C.F.R. Călători»
- S.A. vor analiza lunar veniturile si cheltuielile generate de exploatarea
sectiilor de circulatie apartinând infrastructurii feroviare neinteroperabile,
care nu au fost adjudecate la licitatie, si vor lua măsuri pentru reducerea
pierderilor din exploatarea sectiilor de circulatie respective prin modificarea
pachetului minim obligatoriu, corespunzător conditiilor pietei;
e)
pentru sectiile care după o perioadă de 6 luni de licitatii succesive nu au
putut fi închiriate, C.F.R. si Societatea Natională de Transport Feroviar de
Călători «C.F.R. Călători» - S.A. vor prezenta Ministerului Transporturilor,
Constructiilor si Turismului si consiliilor judetene implicate conditiile în
care se poate continua exploatarea fără a se înregistra pierderi, în functie de
specificul fiecărei sectii de circulatie;
f)
pentru sectiile de circulatie la care nu se poate asigura exploatarea fără a se
înregistra pierderi pentru serviciile de transport de călători, C.F.R. va
informa în scris consiliile judetene implicate despre necesitatea închiderii
acestora din motive economice si va actiona în vederea închiderii lor pentru
transport, în conditiile legii;
g) în
situatia în care, în timpul procedurilor de închidere a liniilor de cale ferată
apartinând infrastructurii feroviare neinteroperabile, pe care se execută
transport de marfă sau transport de marfă si călători, apar solicitări pentru
închiriere, aceste linii se pot închiria solicitantilor, în conditiile legii,
la un nivel al chiriei cel putin egal cu cel solicitat de C.F.R. la Bursa de
Mărfuri.”
3. Articolul
14 va avea următorul cuprins:
“Art.
14. - Personalul de la C.F.R., Societatea Natională de Transport Feroviar de
Călători «C.F.R. Călători» - S.A. si Societatea Natională de Transport Feroviar
de Marfă «C.F.R. Marfă» - S.A., care se disponibilizează ca urmare a închiderii
unor sectii de circulatie apartinând infrastructurii feroviare neinteroperabile
si a încetării activitătilor pe aceste sectii sau ca urmare a nepreluării
acestuia de către persoanele juridice care au închiriat sectiile de circulatie
si operează servicii de transport public feroviar, va beneficia de măsuri de
protectie socială conform legislatiei în vigoare.”
4. După
articolul 16 se introduc două noi articole, articolele 161 si 162, cu următorul cuprins:
“Art.
161. - (1) C.F.R. poate încheia
contracte de închiriere a unor sectii de circulatie apartinând infrastructurii
feroviare neinteroperabile numai în conditiile în care semnatarul contractului
de închiriere îndeplineste următoarele conditii:
a) a
fost declarat câstigătorul unei proceduri de licitatie organizată în
concordantă cu prevederile prezentei hotărâri;
b) se
angajează ferm să asigure gestionarea sectiei/sectiilor respective în conditii
de sigurantă a traficului si să asigure activitătile de conducere operativă a
circulatiei trenurilor, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2);
c) se
angajează ferm să realizeze traficul de călători si/sau de marfă, după caz,
conform caietului de sarcini, începând cu data intrării în vigoare a
contractului de închiriere, si prezintă dovezi concludente că are resursele
necesare pentru preluarea traficului respectiv;
d) se
angajează ca la data intrării în vigoare a contractului de închiriere să preia
integral obligatiile asumate prin caietul de sarcini privind asigurarea
serviciilor de transport de călători, conform prevederilor din pachetul minim;
e) în
cazul în care preluarea/realizarea traficului de călători si/sau de marfă se
face prin intermediul altor persoane juridice, câstigătorul procedurii de
licitatie prezintă, la semnarea contractului de închiriere, contractele
încheiate cu persoanele juridice care vor prelua traficul de călători si/sau de
marfă pe sectia/sectiile respectivă/respective si dovezile că acestea
îndeplinesc conditiile legale pentru a desfăsura activitătile respective;
f) se
angajează să fie unic răspunzător în fata C.F.R. si/sau a Societătii Nationale
de Transport Feroviar de Călători «C.F.R. Călători» - S.A. privind modul de
exploatare a sectiei/sectiilor respective si utilizarea materialului rulant
preluat, indiferent dacă realizează aceste activităti în mod direct sau prin
intermediul altor persoane juridice pe bază de contract.
(2)
Conditiile prevăzute la alin. (1) lit. b)-f) constituie si clauze obligatorii
în contractul de închiriere care se încheie potrivit art. 12.
Art.
162. - Pentru perioada de
valabilitate a contractului de închiriere, C.F.R. va transfera către semnatarul
contractului respectiv toate activele existente la data încheierii contractului
de închiriere pe sectia/sectiile care face/fac obiectul contractului si va
proceda, în conformitate cu reglementările în vigoare, la cesionarea către
acesta a contractelor de închiriere a unor active sau activităti din cadrul
sectiilor respective, pe care le-a semnat cu alte persoane juridice si/sau
fizice.”
5. La
articolul 19 alineatul (1), după litera c) se introduce o nouă literă, litera
d), cu următorul cuprins:
“d)
locomotivele izolate folosite pentru remorcarea trenurilor complete prevăzute
la lit. b) si c).”
6. Articolul
23 va avea următorul cuprins:
“Art. 23. - Contractele privind preluarea unor sectii de circulatie apartinând infrastructurii feroviare neinteroperabile de către agenti economici, în regim de închiriere, vor contine obligatia asigurării de către C.F.R. a activitătilor de conducere operativă a circulatiei trenurilor, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1), iar tariful perceput de C.F.R. de la acestia pentru plata serviciilor de conducere operativă a circulatiei trenurilor se stabileste în functie de nivelul costurilor variabile ale C.F.R. pentru asigurarea acestor servicii si se aprobă prin hotărâre a Guvernului.”
B. La
anexa nr. 2 “Sectiile de circulatie ce alcătuiesc infrastructura feroviară
interoperabilă”:
1. Pozitia
nr. 9 va avea următorul cuprins:
“9.
Gura Motrului-Turceni-Târgu Jiu”.
2. Pozitia
nr. 10 va avea următorul cuprins:
“10.
Turceni-Drăgotesti”.
C. La
anexa nr. 3 “Sectiile de circulatie ce alcătuiesc infrastructura feroviară
neinteroperabilă”:
1. Pozitia
nr. 37 va avea următorul cuprins:
“37.
Timisoara BĂRBĂTENI-LUPENI Tehnic 4”.
2. Pozitia
nr. 64 va avea următorul cuprins:
“64.
Cluj BOTIZ-BIXAD 46”.
3. Pozitia
nr. 71 va avea următorul cuprins:
“71.
Brasov BARABANT-ZLATNA Călători 38”.
4. Pozitia
nr. 83 va avea următorul cuprins:
“83.
Brasov SERCAIA-SINCA 9”.
5. Pozitia
nr. 84 va avea următorul cuprins:
“84.
Brasov TÂRGU MURES-BĂILE SOVATA 74”.
6. După
pozitia nr. 84 se introduc pozitiile 841 si 842 cu următorul cuprins:
“841. Brasov TÂRGU MURES
Sud-BAND-LECHINTA 90;
842. Brasov BAND-MIHESU DE CÂMPIE
28”.
7. Pozitia
nr. 87 va avea următorul cuprins:
“87.
Brasov CHILENI-VOSLĂBENI 7”.
8. Pozitia
nr. 102 va avea următorul cuprins:
“102.
Iasi CRASNA-HUSI 33”.
Art.
II. - Hotărârea
Guvernului nr.
27/2004 pentru aprobarea conditiilor de închiriere de către Compania
Natională de Căi Ferate “C.F.R.” - S.A. a unor părti din infrastructura
feroviară neinteroperabilă, precum si de gestionare a acestora, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 28 ianuarie 2004, cu
modificările si completările aduse prin prezenta hotărâre, se va republica în
Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN
NĂSTASE
Contrasemnează:
p.
Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,
Traian
Panait,
secretar
de stat
p.
Ministrul finantelor publice,
Gheorghe
Gherghina,
secretar
de stat
Bucuresti, 30 noiembrie 2004.
Nr. 2.174.
pentru modificarea si
completarea Hotărârii Guvernului nr. 357/2004 privind aprobarea mecanismului de
acordare a sprijinului financiar de la bugetul de stat prin Programul de
crestere a competitivitătii produselor industriale
În
temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,
Guvernul
României adoptă
prezenta hotărâre.
Art.
I. - Hotărârea
Guvernului nr.
357/2004 privind aprobarea mecanismului de acordare a sprijinului financiar
de la bugetul de stat prin Programul de crestere a competitivitătii produselor
industriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din
31 martie 2004, se modifică si se completează după cum urmează:
1. La
articolul 3, litera d) va avea următorul cuprins:
“d)
certificarea produselor si/sau obtinerea etichetei ecologice pentru produse.”
2. La
articolul 4 alineatul (1), litera b) va avea următorul cuprins:
“b)
realizează profit din activitatea de exploatare, conform ultimei situatii
financiare anuale transmise si înregistrate la administratia teritorială a
Ministerului Finantelor Publice;”
3. La
articolul 4, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
“(2)
Beneficiarii proiectelor pentru activitatea prevăzută la art. 3 lit. c) pot fi
si entităti din infrastructura pentru evaluarea conformitătii produselor
industriale, care îndeplinesc conditiile prevăzute la alin. (1) lit. a) si b),
după caz, si nu beneficiază, pe perioada de implementare a proiectului, de alte
fonduri nerambursabile pentru acelasi tip de proiecte.”
4. La
articolul 8, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
“(2)
Suma maximă acordată unui beneficiar de la bugetul de stat pentru un interval
de până la 3 ani este egală cu echivalentul a 90.000 euro, cu plata esalonată,
pe bază de documente justificative.”
5. La
articolul 8, alineatul (3) va avea următorul cuprins:
“(3)
Suma minimă alocată de la bugetul de stat pentru un proiect este egală cu
echivalentul a 5.000 euro.”
6. La
articolul 9 alineatul (2), după litera c) se introduce o nouă literă, litera d)
cu următorul cuprins:
“d)
65% de la bugetul de stat din cheltuielile efectuate de beneficiari si 35%
cofinantare din surse proprii ale beneficiarilor, pentru tipurile de proiecte
care se încadrează în activitătile prevăzute la art. 3 lit. a)-e), atunci când
beneficiarii sunt întreprinderi mici si mijlocii, definite conform art. 3 din
Legea nr.
346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor
mici si mijlocii.”
Art.
II. - Hotărârea
Guvernului nr.
357/2004 privind aprobarea mecanismului de acordare a sprijinului financiar
de la bugetul de stat prin Programul de crestere a competitivitătii produselor
industriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din
31 martie 2004, cu modificările si completările aduse prin prezenta hotărâre,
se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN
NĂSTASE
Contrasemnează:
p.
Ministrul de stat, ministrul economiei si comertului,
Iulian
Iancu,
secretar
de stat
p.
Ministrul finantelor publice,
Gheorghe
Gherghina,
secretar
de stat
Bucuresti, 30 noiembrie 2004.
Nr. 2.184.
GUVERNUL
ROMÂNIEI
privind trecerea unui
imobil din domeniul public al statului si din administrarea Agentiei Nationale
pentru Sport în domeniul public al municipiului Constanta si în administrarea
Consiliului Local al Municipiului Constanta
În
temeiul art. 108 din Constitutia
României, republicată, al art. 9 alin. (1) si al art. 12 alin. (1) si (2)
din Legea nr.
213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu
modificările si completările ulterioare,
Guvernul
României adoptă
prezenta hotărâre.
Art.
1. - Se aprobă trecerea unui imobil situat în municipiul Constanta, aleea
Siutghiol nr. 2, judetul Constanta, compus din constructie si terenul aferent,
având destinatia de sediu Radioclub, identificat potrivit anexei care face
parte integrantă din prezenta hotărâre, din domeniul public al statului si din
administrarea Agentiei Nationale pentru Sport în domeniul public al
municipiului Constanta si în administrarea Consiliului Local al Municipiului
Constanta.
Art.
2. - Predarea-preluarea imobilului transmis potrivit art. 1 se face pe bază de
protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data
intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN
NĂSTASE
Contrasemnează:
p.
Seful Cancelariei Primului-Ministru,
Vasile
Rusu
Presedintele
Agentiei Nationale pentru Sport,
Constantin
Diaconu
p.
Ministrul de stat, ministrul administratiei si internelor,
Toma
Zaharia,
secretar
de stat
Ministrul
delegat pentru administratia publică,
Gheorghe
Emacu
p.
Ministrul finantelor publice,
Gheorghe
Gherghina,
secretar
de stat
Bucuresti, 9 decembrie 2004.
Nr. 2.260.
ANEXĂ
DATELE
DE IDENTIFICARE
a
imobilului care trece din domeniul public al statului si din administrarea
Agentiei Nationale pentru Sport în domeniul public al municipiului Constanta si
în administrarea Consiliului Local al Municipiului Constanta
Nr. M.F.P. |
Codul de clasificare |
Denumirea si
adresa imobilului care
se transmite |
Persoana
juridică de
la care se transmite
imobilul |
Persoana
juridică la
care se transmite
imobilul |
Caracteristicile tehnice
ale imobilului care
se transmite |
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
6 |
26.294 |
8.29.13 |
Sediu Radioclub, municipiul Constanta, aleea Siutghiol nr. 2, judetul Constanta |
Statul român, Agentia Natională pentru Sport |
Municipiul Constanta, Consiliul Local al Municipiului Constanta |
Imobil P + 1: - suprafata terenului = 94,29 m2 - suprafata construită = 126 m2 - antenă emisie-receptie
(structură metalică) = 12,88 m2 Nr. C.F.: 360 Nr. topo: 7.052 |
ACTE
ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR
COMISIA DE SUPRAVEGHERE A
ASIGURĂRILOR
pentru punerea în
aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor
obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente
de autovehicule si autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării
obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente
de autovehicule
Tinând
seama de dispozitiile art. 5 si 53 din Legea nr. 136/1995
privind asigurările si reasigurările în România, cu modificările si
completările ulterioare,
în
temeiul prevederilor art. 4 alin. (27) si ale art. 47 pct. 2 lit. k) din Legea nr.
32/2000 privind societătile de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu
modificările si completările ulterioare,
potrivit
Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 9
decembrie 2004, prin care s-au adoptat Normele privind aplicarea legii în
domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse
tertilor prin accidente de autovehicule si autorizarea asigurătorilor pentru
practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse
tertilor prin accidente de autovehicule,
presedintele
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emite următorul ordin:
Art.
1. - Se pun în aplicare Normele privind aplicarea legii în domeniul
asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor
prin accidente de autovehicule si autorizarea asigurătorilor pentru practicarea
asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin
accidente de autovehicule, cuprinse în anexa care face parte integrantă din
prezentul ordin, cu exceptia art. 2 alin. (2) care se va pune în aplicare prin
ordin când Centrul de informare - CEDAM - prevăzut la art. 12 va deveni
operational.
Art.
2. - Societătile de asigurări autorizate vor lua toate măsurile necesare si
răspund de instruirea corespunzătoare a personalului propriu si a
intermediarilor implicati în contractarea asigurărilor obligatorii.
Art.
3. - Pe data de 31 decembrie 2004 se abrogă Normele privind aplicarea legii în
domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse
tertilor prin accidente de autovehicule si autorizarea asigurătorilor care vor
practica asigurare în anul 2004, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.
3.113/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858
din 3 decembrie 2003.
Art. 4. - Secretarul
general si Directia generală asigurări obligatorii din cadrul Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor vor asigura ducerea la îndeplinire a prevederilor
prezentului ordin.
Presedintele
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,
Nicolae
Eugen Crisan
Bucuresti, 10 decembrie 2004.
Nr. 3.108.
ANEXĂ
NORME
privind
aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă
pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule si autorizarea
asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă
pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule
În temeiul
prevederilor art. 5 si 53 din Legea nr. 136/1995
privind asigurările si reasigurările în România, cu modificările si
completările ulterioare, ale art. 5 lit. c) si ale art. 47 pct. 2 lit. k) din
Legea nr.
32/2000 privind societătile de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu
modificările si completările ulterioare, precum si ale art. IV alin. (1) din
Legea nr.
403/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr.
32/2000 privind societătile de
asigurare si supravegherea asigurărilor, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
a adoptat următoarele norme, prin care se stabilesc nivelul primelor de
asigurare si termenele de plată a acestora, limitele despăgubirilor corelate cu
nivelul primelor de asigurare, criteriile de selectie si conditiile de
autorizare, precum si de retragere a autorizării asigurătorilor si alte
elemente pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru
pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule.
În
întelesul prezentului act normativ se folosesc următoarele definitii:
a) autovehicule
- vehicule cu propulsie proprie supuse înmatriculării, inclusiv remorci,
semiremorci sau atase tractate de acestea, precum si tramvaie;
b1) proprietar
- persoana fizică sau juridică, titulară a dreptului de proprietate asupra
unui autovehicul;
b2) utilizator
- persoana căreia, în baza unui contract încheiat cu proprietarul de drept,
i s-a atribuit pe o anumită perioadă dreptul de folosintă a unui autovehicul;
c) accident
de autovehicule - eveniment neprevăzut si întâmplător provocat prin
intermediul unui autovehicul ce cauzează prejudicii unor terte persoane si care
poate da nastere unei/unor cereri de despăgubire;
d) prejudiciu
- efectul negativ suferit de un tert, parte prejudiciată, prin producerea
unui accident de autovehicul, cu exceptia efectelor negative care angajează
răspunderea transportatorului;
e) parte
prejudiciată - persoana/persoanele îndreptătită/îndreptătite să primească
despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a unui accident de
autovehicul, în conformitate cu prevederile legale;
f) asigurare
obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente
de autovehicule, denumită în continuare asigurare obligatorie RCA
(răspundere civilă auto) - contractul de asigurare probat prin documentul
de asigurare, prin care un asigurător autorizat, în baza unei prime plătite de
asigurat, se obligă să despăgubească prejudiciile cauzate tertilor în perioada
de valabilitate a documentului de asigurare ca urmare a producerii unui
accident de autovehicul, în conditiile legii;
g) asigurat
- proprietarul de autovehicul care a încheiat cu un asigurător RCA o
asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin
accidente de autovehicule;
h) asigurător
RCA - societate de asigurare autorizată de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor să practice asigurarea obligatorie RCA în conformitate cu
prevederile prezentelor norme;
i) fondul
de protectie a victimelor străzii - fond constituit si finantat în
conditiile legii de asigurătorii RCA;
j) document
de asigurare RCA - polita de asigurare pentru pagube produse tertilor prin
accidente de autovehicule pe teritoriul României, care probează încheierea
contractului de asigurare RCA;
k) limitele
teritoriale de acoperire ale asigurării obligatorii RCA - teritoriul
României;
l) prima
de referintă - prima de asigurare determinată în baza cheltuielilor cu
despăgubirile, cheltuielilor de achizitie, ratei daunei pe anii anteriori,
ratei inflatiei, limitelor despăgubirilor de asigurare si celorlalte cerinte
legale, dar si tinând seama de o rată minimă a profitului pentru asigurătorii
RCA;
m) Centru
de informare, denumit CEDAM - administratorul bazei de date, creat
conform dispozitiilor art. II din Legea nr.
172/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 136/1995
privind asigurările si reasigurările în România.
TITLUL
I
Nivelul
primelor de asigurare, termenele de plată a acestora si limitele despăgubirilor
Art. 1. - (1) Nivelul
maxim si cel minim al primelor de asigurare pentru asigurările obligatorii RCA
se stabilesc avându-se în vedere o primă de referintă la care se aplică un
procent de 10% în plus sau în minus pentru anul 2005 si un procent de 20% în
plus si 10% în minus pentru anul 2006.
Primele
de referintă pentru asigurările obligatorii RCA sunt prevăzute în anexa nr. 2.
(2)
Asigurătorii RCA vor stabili anual tarife de prime proprii, care să se
încadreze în nivelul maxim si cel minim al primelor de asigurare, calculate
conform alin. (1).
Tarifele
de prime astfel calculate vor fi prezentate Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor de către toti asigurătorii, la data depunerii documentatiei de
autorizare în conformitate cu art. 14.
(3) În
cadrul activitătii de contractare a asigurării, prin alte persoane decât
personalul propriu angajat cu carte de muncă al asigurătorilor RCA, nivelul
maxim al cheltuielilor de achizitie, respectiv comisioanele, nu va depăsi 15%,
diferentiat pentru agentii de asigurare si brokerii de asigurare, si se va
aplica asupra primelor efectiv încasate.
(4)
Tarifele de prime prezentate se vor publica pe site-ul asigurătorului RCA si în
două publicatii de largă circulatie, după autorizarea acestuia pentru
practicarea asigurării RCA.
(5)
Este interzis să se încaseze prime de asigurare diferite de tarifele publicate,
cu exceptia cazurilor mentionate la art. 2 alin. (8) si (9).
(6)
Nerespectarea de către asigurătorii RCA a prevederilor alin. (2), (3), (4) si
(5) se va sanctiona cu retragerea imediată a autorizatiei de a practica
asigurarea obligatorie RCA, conform art. 8 coroborat cu art. 39 din Legea nr.
32/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.
2. - (1) Persoanele care au în proprietate autovehicule înmatriculate sau
supuse înmatriculării în România sunt obligate să încheie asigurarea
obligatorie RCA (contractul de asigurare) pe durată nelimitată si să mentină
valabilitatea acesteia prin plata primelor de asigurare pe perioade de câte 6
sau 12 luni, în functie de optiunea asiguratului. Pentru persoanele fizice si
juridice care au în proprietate mai mult de un autovehicul înmatriculat sau
supus înmatriculării în România se va încheia un singur contract de asigurare
obligatorie RCA.
(2)
Asiguratii sunt obligati să notifice în prealabil asigurătorului RCA la care
sunt asigurati intentia de a denunta asigurarea obligatorie RCA încheiată cu
acesta, cu cel putin 30 de zile înainte de expirarea perioadelor mentionate la
alin. (1). Notificarea se va face în scris, iar dovada efectuării acesteia
revine asiguratului. Este interzis asigurătorilor RCA să încheie asigurarea
obligatorie RCA (contractul de asigurare) cu persoanele care au în proprietate
autovehicule înmatriculate sau supuse înmatriculării în România, dacă acestea nu
fac dovada denuntării asigurării obligatorii RCA (contractul de asigurare) în
conditiile prevăzute mai sus. Încheierea asigurării obligatorii RCA (contractul
de asigurare) cu încălcarea prevederilor anterioare obligă noul asigurător RCA
să transfere primele de asigurare încasate asigurătorului RCA initial, în
termen de maximum 7 zile lucrătoare de la data notificării primite de la
acesta, si să plătească despăgubirile pentru prejudiciile de care asiguratul
răspunde fată de terte persoane păgubite, în conditiile legii, până la
transferul efectiv al primelor de asigurare. Înainte de încheierea unui nou
contract de asigurare, asigurătorul RCA are obligatia să verifice în baza unică
de date situatia asiguratului care doreste să încheie asigurarea obligatorie RCA.
(3) În
cazul în care asiguratii nu comunică intentia de denuntare a asigurării
obligatorii RCA în termenul prevăzut la alin. (2), la expirarea perioadelor
mentionate la alin. (1) asigurarea obligatorie RCA continuă automat pe perioade
egale cu cele anterioare, respectiv de 6 sau de 12 luni, dacă sunt îndeplinite
cumulativ următoarele conditii:
a) nu
există prime/rate de asigurare restante pentru perioada de asigurare
anterioară;
b)
asiguratii au plătit prima de asigurare aferentă perioadei de asigurare următoare
înainte de expirarea perioadei de asigurare anterioare.
(4) În
cazul în care nu sunt îndeplinite conditiile de continuare automată a
asigurării obligatorii RCA, mentionate la alin. (3), proprietarii
autovehiculelor devin neasigurati la expirarea perioadei de asigurare
anterioară si pentru care au plătit prima de asigurare, urmând a suporta
rigorile legii si rămânând în continuare obligati să încheie asigurarea
obligatorie RCA conform prevederilor legale.
(5)
Prin exceptie de la prevederile alin. (1), asigurarea obligatorie RCA se
încheie:
- pe
perioada de valabilitate a autorizatiei provizorii de circulatie, pentru
autovehiculele care se înmatriculează provizoriu;
- pe
perioada înmatriculării temporare, pentru autovehiculele ce urmează să fie
scoase definitiv din tară.
(6)
Documentele de asigurare se vor emite pe perioada corespunzătoare pentru care
s-a plătit prima de asigurare. Primele de asigurare aferente acestor documente
de asigurare se calculează în conformitate cu tariful de prime stabilit de asigurătorul
RCA în anul calendaristic în care începe valabilitatea asigurării obligatorii
RCA. Proprietarii de parcuri auto formate din cel putin 10 autovehicule supuse
înmatriculării pot negocia cu asigurătorii RCA plata fractionată a primelor de
asigurare.
(7)
Pentru cazurile prevăzute la alin. (1) si (5) primele de asigurare se
calculează prin însumarea primelor lunare stabilite în tariful de prime al
asigurătorului RCA, corespunzător numărului de luni calendaristice întregi
cuprinse în perioada de valabilitate a asigurării, la care se adaugă prima
aferentă lunii calendaristice în care expiră asigurarea, dacă aceasta nu a fost
deja luată în calcul ca lună întreagă.
(8) Persoanele fizice pensionate beneficiază de o reducere cu 20% a primelor de asigurare în baza talonului de pensie sau a deciziei de pensionare.
(9)
Persoanele cu deficiente locomotorii, detinătoare de motocicluri si de
autoturisme adaptate infirmitătii lor, inclusiv cele primite de acestea în
folosintă, probate cu documente justificative, beneficiază de o reducere cu 50%
a primelor de asigurare.
Art.
3. - Persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate
în străinătate, dar neasigurate sau ale căror asigurări expiră în timpul în
care se află pe teritoriul României, sunt obligate să încheie asigurarea
obligatorie RCA. Documentele de asigurare se emit si primele de asigurare se
plătesc anticipat si integral, corespunzător perioadei în care autovehiculul
neasigurat se află în România, astfel:
a) la
intrarea autovehiculului pe teritorul României, la punctele de trecere a
frontierei, în cazul persoanelor care intră pe teritoriul României cu
autovehicule înmatriculate în străinătate, dar neasigurate;
b) cel
mai târziu în ultima zi de valabilitate a documentelor de asigurare, la
unitătile teritoriale ale asigurătorilor autorizate, în cazul persoanelor care
se află pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate si
ale căror asigurări expiră în perioada în care se află în România.
Art.
4. - Răspunderea asigurătorului începe:
a) din
momentul plătii primei de asigurare si al eliberării documentului de asigurare,
dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a asigurării înscrisă în
document, pentru asiguratul care îsi îndeplineste obligatiile de plată cel mai târziu
în ultima zi de valabilitate a perioadei de asigurare anterioare;
b)
după 48 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare si
s-a eliberat documentul de asigurare, pentru persoanele care nu aveau o
asigurare obligatorie RCA, valabilă la momentul plătii;
c) din
momentul plătii primei de asigurare si al eliberării documentului de asigurare,
dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a autorizatiei provizorii de
circulatie sau a înmatriculării autovehiculului, pentru autovehiculele ce
urmează a fi înmatriculate sau reînmatriculate.
Art.
5. - (1) Răspunderea asigurătorului încetează la ora 24,00 a ultimei zile de
valabilitate înscrise în documentul de asigurare sau, anterior acestei date, în
momentul radierii din circulatie a autovehiculului.
(2)
Prin exceptie de la prevederile alin. (1), pentru autovehiculele care sunt
radiate din circulatie în perioada de asigurare ca urmare a încetării
contractelor de leasing, asigurările obligatorii RCA rămân în vigoare până la
expirarea perioadei de valabilitate înscrise în documentele de asigurare, fără
modificarea primei de asigurare, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
conditii:
- noii
proprietari sunt utilizatorii prevăzuti în documentele de asigurare; si
-
asigurătorul a încasat prima de asigurare aferentă perioadei de valabilitate.
Art.
6. - (1) Pentru autovehiculele care sunt radiate din circulatie în perioada de
asigurare, prima de asigurare aferentă perioadei cuprinse între data începerii
si data încetării răspunderii asigurătorului se calculează prin însumarea
primelor lunare stabilite în tariful de prime al asigurătorului RCA,
corespunzător numărului de luni calendaristice întregi cuprinse în perioada de
valabilitate a asigurării, la care se adaugă prima aferentă lunii calendaristice
în care încetează răspunderea asigurătorului, dacă aceasta nu a fost deja luată
în calcul ca lună întreagă.
(2)
Diferenta dintre prima de asigurare plătită si cea calculată conform alin. (1)
se restituie asiguratului, la cererea scrisă a acestuia, însotită de
documentele doveditoare, numai în cazurile în care nu s-au plătit sau nu se
datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a
asigurării.
Art.
7. - (1) În unul si acelasi accident produs pe teritoriul României, indiferent
de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubelor, asigurătorul
acordă despăgubiri, inclusiv pentru cheltuielile făcute de asigurati în
procesul civil, în limitele de despăgubire valabile la data accidentului.
(2)
Limitele de despăgubire se stabilesc anual prin norme adoptate de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor. De la data aderării României la Uniunea Europeană
limitele de despăgubire vor fi cele prevăzute în directivele Uniunii Europene.
Pentru anul 2005, respectiv anul 2006, limitele de despăgubire sunt cele
prevăzute în anexa nr. 3.
Art.
8. - (1) Dovada existentei asigurării obligatorii RCA, în cazul controalelor
efectuate de organele de politie, în conformitate cu prevederile art. 64 din
Legea nr.
136/1995, cu modificările si completările ulterioare, o constituie:
-
documentul (polita) de asigurare emis de asigurătorii RCA, pentru
autovehiculele înmatriculate în România;
-
documentele internationale de asigurare de răspundere civilă auto, eliberate de
societăti de asigurare din străinătate, cu valabilitate pe teritoriul României
si numai pentru perioada mentionată în acestea sau documentul de asigurare emis
de asigurătorii RCA din România, pentru autovehiculele înmatriculate în
străinătate.
(2) La
trecerea frontierei de stat a României, proprietarii sau conducătorii
autovehiculelor înmatriculate în România vor prezenta documentul Carte Verde.
Art.
9. - (1) Forma, continutul si seriile contractului si politei de asigurare RCA
sunt prevăzute în anexa nr. 9.
Fiecare
asigurător va avea alocată o serie unică, care va fi mentionată atât pe
contract, cât si pe polita de asigurare.
(2)
Pentru asigurătorii care au practicat asigurarea obligatorie RCA în anul 2004,
seriile contractului si politei de asigurare rămân neschimbate.
(3) În
cazul asigurătorilor care solicită autorizare de practicare a asigurării
obligatorii RCA pentru prima dată în anul 2005, se vor repartiza serii pentru
contractele si politele de asigurare, prin tragere la sorti, în termen de 10
zile lucrătoare de la depunerea documentatiei de autorizare.
(4)
Contractul si polita de asigurare se vor tipări la Compania Natională
“Imprimeria Natională” - S.A. sau la alte unităti tipografice sub supravegherea
acesteia, selectate pe baza criteriilor stabilite prin Ordinul ministrului
finantelor publice nr.
1.177/1998, conform Hotărârii Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor
formularelor comune privind activitatea financiară si contabilă si a normelor
metodologice privind întocmirea si utilizarea acestora. Forma, dimensiunile si
continutul contractului si al politelor de asigurare au fost transmise
Companiei Nationale “Imprimeria Natională” - S.A.
(5)
Asigurătorii care au depus documentatie de autorizare vor putea comanda
tipărirea contractelor si a politelor de asigurare în conditiile alin. (4),
numai în baza unui mandat special din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Art.
10. - Nivelul amenzilor si celelalte sanctiuni sunt prevăzute la art. 63 si 64
din Legea nr.
136/1995, cu modificările si completările ulterioare.
Art.
11. - Asigurătorii RCA sunt obligati să transmită către baza de date creată
conform dispozitiilor art. II din Legea nr.
172/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 136/1995
privind asigurările si reasigurările în România prin sistem informatic
utilizând un mediu de comunicare electronică toate informatiile privind
încheierea asigurării obligatorii RCA, data de încetare a valabilitătii sau de
reziliere a documentelor de asigurare.
Art.
12. - A. CEDAM va avea următoarele atributii:
1.
stocarea următoarelor informatii:
-
numerele de înregistrare a autovehiculelor pe teritoriul României, inclusiv
datele tehnice ale acestora, datele personale ale proprietarului sau
conducătorilor auto care au provocat accidente;
-
numerele documentelor de asigurare RCA, inclusiv data de expirare a acoperirii
asigurării;
-
denumirea si sediul asigurătorilor RCA emitenti de documente de asigurare;
2.
coordonarea strângerii si diseminării acestor informatii;
3.
asistarea persoanelor îndreptătite si garantarea obtinerii de către acestia a
informatiilor solicitate.
B.
Partea prejudiciată este îndreptătită pentru o perioadă de 7 ani după
producerea accidentului să obtină din partea CEDAM următoarele informatii:
1.
denumirea si sediul asigurătorului RCA;
2. numărul documentului de asigurare.
TITLUL
II
Autorizarea
asigurătorilor si alte elemente referitoare la practicarea asigurării
obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente
de autovehicule
Art. 13. -
Asigurătorii pot subscrie asigurarea obligatorie RCA în conformitate cu
prevederile Legii nr. 136/1995,
cu modificările si completările ulterioare, si ale Legii nr. 32/2000, cu
modificările si completările ulterioare, dacă îndeplinesc, cumulativ,
suplimentar celorlalte cerinte legale, următoarele:
a)
sunt autorizati, în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000, cu
modificările si completările ulterioare, si ale Normelor nr. 2/2001 privind
informatiile si documentele cerute pentru autorizarea asigurătorilor si
criteriile pentru aprobarea actionarilor semnificativi si a persoanelor
semnificative ale asigurătorilor, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.
2/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 24
august 2001, cu modificările ulterioare;
b)
dispun de o retea teritorială formată din cel putin o unitate (sucursală,
agentie), înregistrată la oficiul registrului comertului, în fiecare judet si
în municipiul Bucuresti, cu exceptia judetului Ilfov;
c)
pentru fiecare unitate dispun de personal specializat în activitatea de
constatare si de lichidare a daunelor auto si efectuează plăti de despăgubire
la cel putin una dintre unitătile teritoriale din fiecare judet si în
municipiul Bucuresti, cu exceptia judetului Ilfov;
d)
dispun de o dotare cu tehnică de calcul si software adecvate si de personal
care să permită tinerea unor evidente detaliate privind documentele de
asigurare si centralizarea informatiilor/datelor colectate de la unitătile
teritoriale si, totodată, posedă capacitatea de a comunica în mod electronic
aceste informatii către baza unică de date, constituită conform art. II din
Legea nr.
172/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 139/1995
privind asigurările si reasigurările în România. În acest sens este obligatorie
transmiterea electronică zilnică a informatiilor referitoare la asigurarea
obligatorie RCA între unitătile teritoriale si sediul central si, o dată cu
operabilitatea bazei unice de date, transmiterea acestor informatii să se
realizeze securizat (criptat). Informatiile necesare a fi colectate si
transmise în baza unică de date constituită la nivel national sunt prezentate
în anexa nr. 4;
e) nu
se află în una dintre situatiile reglementate de art. 29 din Legea nr.
32/2000, cu modificările si completările ulterioare, nu li s-au limitat,
interzis operatiunile sau nu li s-a retras autorizatia conform art. 39 din
Legea nr.
32/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.
14. - (1) În vederea autorizării asigurătorilor pentru practicarea asigurării
obligatorii RCA, în conformitate cu art. 12 alin. (10) din Legea
http://www.dsclex.ro/legislatie/2000/aprilie2000/mo2000_148.htm#l32, cu
modificările si completările ulterioare, acestia vor prezenta Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor o cerere însotită de:
a)
documentatia din care să rezulte îndeplinirea conditiilor prevăzute la art. 13
lit. a) si d);
b)
extras de la oficiul registrului comertului, din care să rezulte existenta
unitătilor teritoriale, conform prevederilor art. 13 lit. b);
c)
pentru fiecare unitate teritorială se vor prezenta lista personalului de
specialitate, însotită de copii ale documentelor legale care atestă existenta
raporturilor contractuale cu asigurătorul RCA, structura de lucru necesară
efectuării plătilor de despăgubiri, precum si alte informatii utile,
centralizate conform modelului prezentat în anexa nr. 5;
d) o
declaratie a conducerii societătii de asigurare, din care să rezulte că va
respecta întocmai prevederile prezentelor norme, sub sanctiunile prevăzute la
art. 39 din Legea nr.
32/2000, cu modificările si completările ulterioare, potrivit modelului
prezentat în anexa nr. 6;
e) tariful primelor de asigurare stabilit în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2).
(2)
Cererile de autorizare însotite de documentatia aferentă vor fi solutionate în
termenul legal de la înregistrarea acestora la registratura Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor.
(3)
Dacă în urma analizării documentatiei depuse rezultă neconcordante, Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor poate solicita informatii suplimentare, probate
prin acte oficiale si documente justificative, autorizarea fiind amânată până
la clarificarea tuturor aspectelor.
(4)
Autorizarea are valabilitate pe perioadă nedeterminată, putând fi retrasă sau
suspendată de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conditiile
legii.
Art.
15. - (1) Asigurătorii care au fost autorizati să practice asigurarea
obligatorie RCA pentru anul 2004 vor solicita autorizarea pe perioadă
nedeterminată, pe baza unei cereri depuse la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
după publicarea prezentelor norme în Monitorul Oficial al României, Partea I,
însotită de documentele prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. a), b), c) si d).
(2)
Asigurătorii care nu au fost autorizati să practice asigurarea obligatorie RCA
pentru anul 2004 si care solicită autorizarea începând cu anul 2005 vor depune
cererea de autorizare, însotită de documentele prevăzute la art. 14 alin. (1)
lit. a), b), c) si d), după publicarea prezentelor norme în Monitorul Oficial
al României, Partea I.
Art. 16.
- (1) În aplicarea prevederilor art. 5 si 53 din Legea nr. 136/1995,
cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 5 lit. c) din
Legea nr.
32/2000, cu modificările ulterioare, având în vedere elaborarea si
publicarea prezentelor norme, gestionarea programului de monitorizare a
activitătii asigurătorilor care practică aceste asigurări, implementarea si
întretinerea unei baze unice de date la nivel national, în conformitate cu art.
II din Legea nr.
172/2004, cu modificările si completările ulterioare, si, totodată,
sustinerea cofinantării programului PHARE pentru achizitia sistemelor de soft
si hard necesare si realizarea compatibilitătii cu baza de date a Ministerului
Administratiei si Internelor, pentru protejarea corespunzătoare a intereselor
asiguratilor si preventie rutieră în sensul legislatiei rutiere în vigoare se
prelevă o cotă procentuală de 1,38% din volumul primelor de asigurare încasate
lunar pentru asigurarea obligatorie RCA.
(2)
Sumele determinate prin aplicarea cotei de 1,38% asupra volumului lunar al
primelor de asigurare încasate se vor vira până la data de 25 a lunii următoare
în contul nr. RO 57 TREZ 700 50 25 XXX 000 272, deschis pe seama Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor la Trezoreria Municipiului Bucuresti.
(3)
Sumele determinate potrivit alin. (1), aferente primelor de asigurare încasate
pentru asigurarea obligatorie RCA în cursul anului 2004, pentru exercitiul
financiar al anului 2005, vor fi virate până la data de 25 ianuarie 2005.
(4)
Cota procentuală mentionată la alin. (1) si (2) poate fi modificată pentru anul
2006, în functie de realizarea obiectivelor prevăzute mai sus.
Art.
17. - (1) Asigurătorii au obligatia de a întocmi evidente lunare privind
asigurarea obligatorie RCA, potrivit modelelor prezentate în anexele nr. 7a),
7b) si 8.
(2)
Asigurătorii RCA vor transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor rapoarte
lunare, până la data de 30 a lunii următoare, pe baza evidentelor
sus-mentionate.
Art.
18. - În contabilitatea asigurătorului autorizat pentru practicarea asigurării
obligatorii RCA se vor efectua următoarele înregistrări contabile:
1.
Evidentierea primelor de asigurare de răspundere civilă auto, încasate în
exercitiul financiar al anului 2004 si aferente exercitiului financiar al
anului 2005:
5442 “Conturi curente la bănci
privind asigurările (analitic distinct) |
=4742 “Venituri înregistrate în
avans privind asigurările generale” (analitic distinct) generale” |
2. La
începutul exercitiului financiar al anului 2005 vor fi evidentiate astfel:
4012 “Decontări privind primele
de de asigurare aferente asigurărilor generale” (analitic distinct) |
= 702 “Venituri din primele
brute subscrise privind asigurările generale directe” (analitic distinct) |
- cu primele asigurare brute
subscrise si concomitent |
4742 “Venituri înregistrate în
avans privind asigurările generale” (analitic distinct) |
= 4012 “Decontări privind
primele de asigurare aferente asigurărilor generale” (analitic distinct) |
- cu primele de asigurare
încasate în exercitiul financiar 2004 |
3. Evidentierea
cheltuielilor cu comisioanele plătite brokerilor si agentilor de asigurare:
4722 “Cheltuieli de achizitie
reportate privind asigurările generale” (analitic distinct) |
= 5442 “Conturi curente la
bănci privind asigurările generale” sau 5472 “Casa privind asigurările
generale” (analitic distinct) |
Ulterior
se va evidentia repartizarea acestor cheltuieli în perioadele următoare, pe
naturi de cheltuieli, conform scadentarului, efectuându-se înregistrarea
contabilă:
656 “Cheltuieli cu alte
servicii executate de terti” |
= 4722 “Cheltuieli de achizitie
reportate privind asigurările generale” |
Pentru
conturile:
4722
“Cheltuieli de achizitie reportate privind asigurările generale” si 656
“Cheltuieli cu alte servicii executate de terti” vor fi utilizate următoarele
conturi analitice:
-
47221 “Comisioane pentru brokeri de asigurare”
-
47222 “Comisioane pentru agenti de asigurare”
-
656221 “Cheltuieli privind comisioanele pentru brokeri de asigurare”
-
656222 “Cheltuieli privind comisioanele pentru agenti de asigurare”
4.
Evidentierea sumei virate în contul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,
potrivit art. 16 alin. (2):
6432
“Cheltuieli cu alte impozite, taxe si vărsăminte = 4472 “Fonduri speciale, taxe
si vărsăminte asimilate privind asigurările generale” asimilate privind
asigurările generale” (analitic distinct) (analitic distinct)
4472
“Fonduri speciale, taxe si vărsăminte asimilate = 5442 “Conturi curente la
bănci privind privind asigurările generale” asigurările generale” (analitic
distinct) (analitic distinct)
TITLUL
III
Norme
tehnice cu privire la aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă
pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule
CAPITOLUL
I
Dispozitii
generale
Art.
19. - Asigurătorii RCA acordă, în baza primelor de asigurare plătite,
despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguratii acestora răspund, în baza
legii, fată de terte persoane păgubite prin accidente de autovehicule care au
loc în limitele teritoriale ale contractului de asigurare, precum si pentru cheltuielile
făcute de asigurati în procesul civil, în limitele stabilite potrivit art. 7.
Art.
20. - Asigurătorii RCA acordă despăgubiri:
1.
indiferent de locul în care a fost produs accidentul de autovehicul (pe drumuri
publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulatiei publice, în incinte si în
orice alte locuri) atât în timpul deplasării, cât si în timpul stationării
autovehiculului asigurat;
2.
pentru pagubele produse de dispozitivele sau instalatiile cu care au fost
echipate autovehiculele, precum si pentru pagubele cauzate de remorci,
semiremorci ori atase, dar numai în timpul în care acestea sunt atasate unui
autovehicul asigurat, inclusiv pentru pagubele produse din cauza desprinderii
accidentale a acestora de autovehicule;
3.
dacă paguba a fost produsă din culpa conducătorului autovehiculului, inclusiv
în cazurile în care conducătorul autovehiculului, la data accidentului:
- a
condus autovehiculul fără consimtământul explicit sau implicit al asiguratului;
- nu
este titularul unui permis care să îi dea dreptul să conducă autovehiculul
respectiv;
- nu a
respectat obligatiile legale de ordin tehnic cu privire la starea si siguranta
autovehiculului respectiv;
4.
dacă paguba a fost produsă prin fapta autovehiculului (când paguba îsi are
cauza în însusirile, actiunea sau inactiunea autovehiculului), prin intermediul
altui lucru antrenat de deplasarea autovehiculului, prin scurgerea, risipirea
ori căderea accidentală a substantelor, materialelor sau a obiectelor
transportate;
5. în
cazul în care persoanele care solicită despăgubiri pentru vătămări corporale
sunt membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau oricărei alte
persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de
autovehicule.
Art.
21. - (1) În situatia în care cel păgubit a contribuit din culpă la producerea
accidentului sau la mărirea pagubei, cel chemat să răspundă va fi tinut
răspunzător numai pentru partea din pagubă care îi este imputabilă (culpa
comună). În astfel de situatii, întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi
cea rezultată din acte.
(2) În
situatia în care din acte nu rezultă întinderea răspunderii fiecărei persoane,
aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părtilor implicate în
accident, fiecare având dreptul la despăgubire în proportia în care nu s-a
făcut răspunzător de producerea accidentului.
Art.
22. - Asigurătorii RCA nu acordă despăgubiri pentru:
1.
cazurile în care proprietarul sau conducătorul autovehiculului vinovat nu are
răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:
a)
dintr-un caz de fortă majoră;
b) din
culpa exclusivă a persoanei păgubite;
c) din
culpa exclusivă a unei terte persoane;
2. pagubele produse
bunurilor apartinând persoanelor fizice sau persoanelor juridice, dacă au fost
provocate de un autovehicul asigurat RCA ce se află în proprietate ori este
utilizat de aceeasi persoană fizică sau juridică si este condus de un prepus al
aceleiasi persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde
persoana fizică sau persoana juridică;
3.
pagubele cauzate în situatiile în care proprietarul autovehiculului nu face
dovada valabilitătii la data accidentului a asigurării obligatorii RCA sau
asigurătorul RCA nu are răspundere;
4.
pagubele situate sub limita minimă a despăgubirilor de asigurare prevăzute în
actul normativ în vigoare la data producerii accidentului pentru avarierea ori
distrugerea bunurilor în unul si acelasi accident, indiferent de numărul
persoanelor păgubite si de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea
pagubei pentru daunele produse pe teritoriul României;
5.
partea din prejudiciu care depăseste limitele maxime ale despăgubirilor de
asigurare stabilite potrivit art. 7, produs în unul si acelasi accident,
indiferent de numărul persoanelor păgubite si de numărul persoanelor
răspunzătoare de producerea pagubei pentru daunele produse pe teritoriul
României;
6.
amenzile de orice fel si cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul
sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei,
precum si cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata
despăgubirilor; 7. cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul,
utilizatorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de
producerea pagubei, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a solutionat si latura
civilă;
8.
sumele pe care conducătorul autovehiculului, răspunzător de producerea pagubei,
este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului căruia i-a
încredintat autovehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui
autovehicul;
9.
pagubele produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul, utilizatorul
autovehiculului care a produs accidentul sau conducătorul auto răspunzător si
persoanele păgubite a existat un raport contractual;
10.
pagubele produse persoanelor sau bunurilor aflate în autovehiculul care a
produs accidentul, dacă asigurătorul RCA poate dovedi că autovehiculul
respectiv era furat;
11.
pagubele produse la locul de muncă de dispozitivele sau de instalatiile montate
pe autovehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje ori ca
instalatii de lucru;
12.
pagubele produse prin accidente survenite în timpul operatiunilor de încărcare
si de descărcare, acestea constituind riscuri ale activitătii profesionale;
13.
pagubele produse ca urmare a transportului de produse periculoase (radioactive,
ionizante, inflamabile, explozive, corosive, combustibile), care au determinat
sau au agravat producerea pagubei;
14.
pretentiile ca urmare a diminuării valorii bunurilor după reparatie.
CAPITOLUL
II
Art.
23. - (1) Pentru recuperarea pagubelor produse ca urmare a accidentelor de
autovehicule persoanele păgubite se vor adresa societătii de asigurare cu care
proprietarul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului a încheiat
asigurarea obligatorie RCA.
(2)
Dacă pentru recuperarea prejudiciului persoana păgubită se adresează
asigurătorului său de bunuri, constatarea avariilor, solutiile tehnologice
adoptate, evaluarea si stabilirea despăgubirilor vor fi opozabile
asigurătorului RCA al persoanei vinovate, în limita prevederilor prezentelor
norme.
(3) În
situatia respectării prevederilor alin. (2), asigurătorul de bunuri al
persoanei păgubite recuperează despăgubirea plătită de la asigurătorul RCA al
persoanei vinovate fără ca asigurătorul RCA să fie îndreptătit să respingă o
astfel de cerere.
Art.
24. - (1) Încuviintarea cu privire la stabilirea despăgubirii pe baza
conventiei dintre asigurati, persoane păgubite si asigurători se dă:
a) de
către proprietarul autovehiculului răspunzător de producerea pagubei sau de
conducătorul acestuia, numai în cazul în care despăgubirile nu urmează să fie
recuperate potrivit prevederilor art. 58 din Legea nr. 136/1995,
cu modificările si completările ulterioare, pe actele eliberate de autoritătile
publice competente să constate si să cerceteze accidentele de autovehicule, pe
înstiintarea sau pe procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător.
Această încuviintare constituie si avizare de daună pentru asigurătorul RCA;
b) de
către persoana păgubită (în cazul persoanelor juridice, de reprezentantul
acestora), pe procesul-verbal de constatare a pagubelor, întocmit de
asigurătorul RCA în dublu exemplar.
(2) În
situatiile prevăzute la alin. (1), în cazul persoanelor fizice, încuviintarea
poate fi dată de sotia (sotul) asiguratului, respectiv a (al) persoanei
păgubite, ori, în caz de imposibilitate a ambilor soti (spitalizare, deces,
detentie, lipsa îndelungată din localitate etc.), de oricare dintre următoarele
persoane majore: copii, părinti, surori sau frati ai asiguratului, respectiv ai
persoanei păgubite ori ai sotiei (sotului) acesteia.
Art.
25. - Deschiderea dosarului de daună, precum si constatarea pagubelor se
efectuează si în cazurile în care nu s-a primit încă înstiintarea de la
asiguratul răspunzător de producerea pagubei, însă persoanele păgubite se
prezintă la asigurătorul RCA al acestuia cu dovezi privind răspunderea asiguratului,
cauzele si împrejurările accidentului.
Art.
26. - (1) Procesul-verbal de constatare a pagubelor se semnează de toate
persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.
(2)
Eventualele obiectii ale părtilor cu privire la pagubele constatate vor fi
mentionate în procesul-verbal sau într-o anexă la acesta.
(3)
Eventualele modificări în cuprinsul procesului-verbal trebuie certificate sub
semnătura acelorasi persoane care l-au semnat.
(4)
Dacă prin demontarea sau reparatia bunului avariat au rezultat si alte pagube
produse ca urmare a accidentului, ce nu au putut fi constatate initial, se va
întocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu participarea
acelorasi persoane care au luat parte la constatarea initială.
Art.
27. - După efectuarea constatării, asigurătorul RCA este obligat să elibereze
păgubitului o copie de pe procesul-verbal de constatare a pagubelor sau o notă
de constatare, prin care să indice numărul de dosar deschis, piesele constatate
ca avariate în accident si solutiile tehnice adoptate (înlocuire sau
reparatie), precum si lista documentelor necesare a fi depuse de către păgubit
pentru finalizarea dosarului de daună si efectuarea plătii.
Art. 28. -
Asigurătorii RCA pot acorda despăgubiri si în cazul în care persoana păgubită a
procedat la repararea autovehiculului avariat înainte ca asigurătorii RCA să
efectueze constatarea pagubei, dacă împrejurările si cauzele producerii
evenimentului asigurat, precum si cuantumul pagubei rezultă din actele aflate
la dosar. În asemenea situatii stabilirea mărimii avariilor si a cuantumului
pagubelor se va face în baza datelor consemnate în actele încheiate de organele
de politie, unitătile de pompieri sau de celelalte autorităti publice
competente, a documentatiilor privind costul efectiv al reparatiilor efectuate,
coroborate cu preturile practicate de unitătile de specialitate, a
declaratiilor scrise ale păgubitului si ale martorilor si a altor dovezi
prezentate, coroborate cu propriile constatări ale asigurătorului RCA,
rezultate în urma examinării reparatiilor executate autovehiculului si, după
caz, a eventualelor părti componente sau piese avariate înlocuite, precum si cu
investigatiile în legătură cu dinamica accidentului, localizarea acestuia etc.
Si în aceste cazuri datele constatate vor fi consemnate în procesul-verbal de
constatare a pagubelor la autovehicule, care va fi semnat de toate persoanele
care iau parte la întocmirea acestuia.
CAPITOLUL
III
Stabilirea
despăgubirilor în cazul accidentelor produse pe teritoriul României
Art.
29. - Despăgubirile se stabilesc pe baza conventiei dintre asigurat, persoana
păgubită si asigurător RCA ori, în cazul în care nu s-a realizat întelegerea,
prin hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă pronuntată în România.
Art.
30. - (1) Stabilirea despăgubirilor pe baza conventiei dintre asigurati,
persoanele păgubite si asigurători RCA se poate face în cazurile în care, din
actele încheiate de organele de politie, unitătile de pompieri sau de celelalte
autorităti publice competente să constate si să cerceteze accidentele de
autovehicule, precum si din înstiintarea asiguratilor, respectiv a
conducătorilor auto vinovati rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a
conducătorului autovehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana
păgubită face dovada prejudiciului suferit.
(2) În cazul avarierii
sau distrugerii bunurilor, dacă autoritătile publice nu au retinut elemente
determinante cu privire la cauzele si la împrejurările producerii accidentului
de autovehicule ori la pagubele cauzate, acestea pot fi dovedite prin orice
mijloc legal de probă.
Art.
31. - Despăgubirile nu pot fi stabilite pe baza conventiei dintre asigurati,
persoanele păgubite si asigurători RCA, în cazul în care:
1. se
formulează pretentii de despăgubiri pentru lipsa de folosintă a bunului avariat
ori distrus, pentru partea respectivă de despăgubire, cu exceptia lipsei de
folosintă a mijloacelor de transport avariate apartinând agentilor economici
care au ca obiect de activitate transporturi de mărfuri sau de persoane cu
plată, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparatiei pagubelor
produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de
folosintă se determină luându-se în calcul tarifele pentru transporturi de
mărfuri sau de persoane practicate de păgubit la data producerii pagubei.
Sarcina probei apartine păgubitului si se face cu înscrisuri doveditoare;
2. se
formulează pretentii de despăgubiri pentru: hârtii de valoare, acte,
manuscrise, bijuterii, pietre pretioase, obiecte de artă, obiecte din platină,
aur sau argint, mărci postale, timbre, precum si pentru disparitia sau
distrugerea banilor;
3. nu
se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea
pagubei, la cauzele si împrejurările producerii accidentului, precum si la
cuantumul pagubelor produse.
Art.
32. - În cazul în care accidentul de autovehicul face obiectul unui proces
penal, despăgubirile pot fi stabilite pe baza conventiei dintre asigurati,
păgubiti si asigurători RCA, în cazul în care:
1.
potrivit legii, actiunea penală a fost stinsă prin împăcarea părtilor;
2.
desi hotărârea instantei penale a rămas definitivă si irevocabilă, stabilirea
despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior;
3.
desi actiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părtilor, sunt
îndeplinite cumulativ următoarele conditii:
a) s-a
dat rechizitoriu de trimitere în judecată sau din actele încheiate de
autoritătile publice, semnate fără obiectii de proprietarul ori de conducătorul
autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, rezultă cu
certitudine atât răspunderea civilă a acestora, pagubele cauzate, cât si
vinovătia penală a conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecată
după finalizarea cercetărilor aflate în curs;
b) s-a
dat acordul pentru stabilirea despăgubirii pe baza conventiei dintre asigurat,
persoana păgubită si asigurător RCA;
c)
persoana păgubită îsi ia un angajament scris prin care se obligă să restituie
de îndată, partial sau total, despăgubirea primită, în functie de hotărârea
instantei penale în ceea ce priveste fapta, făptuitorul si vinovătia;
d)
conducătorul autovehicului, răspunzător de producerea pagubei, îsi ia un
angajament scris privind recuperarea despăgubirii, în cazul aplicării
prevederilor art. 58 din Legea nr. 136/1995,
cu modificările si completările ulterioare.
Art.
33. - La stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor,
se iau ca bază de calcul pretentiile formulate de persoanele păgubite,
avându-se în vedere prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor
aduse bunurilor, fără a se depăsi diferenta dintre valoarea acestora din
momentul producerii accidentului si valoarea rămasă si nici limitele maxime ale
despăgubirilor stabilite potrivit art. 7.
Art.
34. - (1) În cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a avarierii ori
distrugerii bunurilor apartinând mai multor persoane în unul si acelasi
accident de autovehicul depăseste, la data producerii accidentului, limita
maximă stabilită potrivit art. 7, în care se cuprind si cheltuielile făcute în
procesul civil, indiferent de numărul persoanelor păgubite si de numărul
persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă, în
limita acestei sume, fiecărei persoane păgubite, proportional cu raportul
dintre limita maximă si totalul cuantumului despăgubirilor.
(2) În
cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a vătămărilor corporale sau a
decesului mai multor persoane în unul si acelasi accident de autovehicul
depăseste, la data producerii accidentului, limita maximă stabilită potrivit
art. 7, în care se cuprind si cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent
de numărul persoanelor păgubite si de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea
pagubei, despăgubirile se acordă în limita acestei sume, proportional cu
prejudiciul suferit de fiecare persoană păgubită, fără însă a se depăsi, la
data producerii accidentului, pentru fiecare persoană accidentată, limita de
despăgubire pe persoană stabilită potrivit art. 7.
SECTIUNEA
A
Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau distrugerii
autovehiculelor/vehiculelor în accidente de autovehicule produse pe teritoriul
României
Art.
35. - (1) Despăgubirile pentru auutovehicule nu pot depăsi cuantumul pagubei,
diferenta dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului si
valoarea rămasă si nici limita maximă a despăgubirilor stabilită potrivit art.
7.
(2)
prin valoare rămasă se întelege valoarea acelor părti din autovehicul
rămase neavariate, cuprinse între 0,1% si cel mult 25% din valoarea
autovehiculului, la data accidentului.
(3)
Cuantumul pagubei la autovehicule este egal cu costul reparatiilor părtilor
componente sau pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv
cheltuielile pentru materiale, precum si cele de demontare si montare, aferente
reparatiilor si înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin
respectivul accident de autovehicul, stabilite la preturile practicate de
unitătile de specialitate.
Prin unităti
de specialitate se întelege persoanele juridice, legal autorizate, care au
în obiectul lor de activitate comercializarea de autovehicule, părti
componente, piese înlocuitoare si a materialelor pentru acestea (cu exceptia
celor în regim de consignatie) si/sau executarea de lucrări de întretinere si
reparatie la autovehicule.
(4) La
avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia în considerare înlocuirea numai a
părtilor componente sau a pieselor care au fost avariate.
(5)
Prin părti componente sau piese care necesită înlocuirea se întelege
numai cele a căror reparare sau folosire, chiar reparate, nu mai este posibilă
din punct de vedere tehnic datorită gradului de avariere a acestora ori, cu
toate că repararea este posibilă, costul de reparatie, inclusiv cheltuielile
pentru materiale, precum si cele de demontare si montare aferente depăsesc
valoarea de nou a părtii componente sau a piesei respective, inclusiv
cheltuielile pentru materiale, precum si cele de demontare si montare aferente.
(6) Se
consideră că a fost necesară revopsirea integrală a autovehiculului atunci când
părtile avariate din cauza accidentului reprezintă minimum 50% din suprafata
totală exterioară a autovehiculului respectiv.
(7)
Preturile părtilor componente, ale pieselor înlocuitoare noi si ale
materialelor sunt cele practicate de unitătile de specialitate.
(8) În
cazurile în care pentru repararea autovehiculelor a fost necesară procurarea
directă de către detinător a unor părti componente, piese sau materiale cu
plata în valută, costul acestora este egal cu costul de achizitie prevăzut în
actele de cheltuieli prezentate (inclusiv cheltuielile de transport si taxe
vamale, exclusiv T.V.A. aferentă), echivalat în lei la cursul de schimb al
pietei valutare comunicat de Banca Natională a României la data efectuării
plătii facturii de către păgubit. În aceste cazuri costul părtilor componente,
pieselor sau materialelor nu va depăsi preturile de vânzare practicate de
unitătile de specialitate din România, dacă acestea sunt comercializate si în
România.
(9)
Costul reparatiilor efectuate la autovehicule se stabileste pe baza
documentelor eliberate de unitătile de specialitate.
(10)
În cazul în care reparatiile autovehiculului se efectuează în regie proprie sau
se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparatiilor, costul
acestora se stabileste pe baza evaluării asigurătorului RCA si, dacă este
cazul, a documentelor justificative privind plătile făcute, prezentate ulterior
efectuării reparatiilor. În astfel de cazuri cheltuielile cu manopera si costul
reparatiilor nu pot depăsi, pentru părti componente, piese sau materiale,
preturile de vânzare si tarifele pentru manoperă practicate de unitătile de
specialitate.
(11)
Dacă pentru unele părti componente sau piese ale autovehiculului nu există
preturi practicate de unitătile de specialitate, valoarea de nou a acestora se
stabileste pe baza preturilor din cataloagele pentru piese de schimb sau, în
lipsă, prin asimilare cu preturile din cataloage sau practicate de unitătile de
specialitate, pentru părtile componente ori piesele unor autovehicule similare.
În cazul în care preturile din cataloage sunt exprimate în valută, se va
calcula echivalentul în lei la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de
Banca Natională a României la data producerii accidentului.
Art.
36. - (1) Valoarea autovehiculului la data producerii accidentului se
stabileste scăzându-se din valoarea de nou a acestuia uzura corespunzătoare.
(2) Modalitatea de stabilire a valorii de nou si a uzurii corespunzătoare, prevăzute de prezentele norme, se aplică inclusiv în cazul despăgubirii stabilite prin hotărâre judecătorească.
Art.
37. - Prin valoarea de nou a autovehiculelor avariate se întelege:
a)
pretul de comercializare practicat de unitătile de specialitate din România la
data producerii accidentului;
b)
pentru autovehiculele care nu se comercializează în România, pretul
corespunzător din cataloagele de specialitate, echivalat în lei la cursul de
schimb al pietei valutare comunicat de Banca Natională a României la data
producerii accidentului;
c)
pentru tipurile de autovehicule la care nu există preturi stabilite sau pentru
tipuri ori modele care nu se mai fabrică, valoarea stabilită prin asimilare cu
pretul de vânzare1), practicat la data
accidentului, al unor autovehicule care au design si caracteristici tehnice
similare din productia internă sau externă.
Art. 38. - (1) Uzura
autovehiculului avariat se stabileste în raport cu vechimea, utilizarea si
starea de întretinere a acestuia la data producerii accidentului. La stabilirea
uzurii se tine seama de costul reparatiilor curente sau capitale, inclusiv de
costul de înlocuire a părtilor componente sau a pieselor executate înainte de
accident, pentru mentinerea stării tehnice corespunzătoare a autovehiculului. Valoarea
acestora se stabileste în baza documentatiilor privind costul efectiv al
reparatiilor sau al înlocuirilor respective.
(2)
Criteriile pentru stabilirea uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule
sunt cele prevăzute în anexa nr. 1.
Art.
39. - Se acordă despăgubiri si pentru:
1.
acoperirea cheltuielilor făcute în vederea limitării pagubelor, dacă au fost
necesare ca urmare a accidentului si sunt probate cu documente justificative;
2. în
cazul autovehiculelor avariate care nu se mai pot deplasa prin forta proprie:
a)
acoperirea cheltuielilor de transport al autovehiculului (cu exceptia cazurilor
de daună totală) la unitatea de specialitate din România, cea mai apropiată de
locul accidentului, care poate face reparatia, sau la locul cel mai apropiat de
adăpostire a autovehiculului;
b)
cheltuielile de transport până la localitatea de domiciliu a persoanelor care
au efectuat voiajul în autovehiculul avariat, fără a se putea depăsi tariful
prevăzut pentru transportul cu trenul clasa a II-a;
c)
cheltuielile de transport al mărfurilor aflate în autovehicul, inclusiv
remorca/semiremorca tractată de acesta, până la destinatie;
d)
cheltuielile prevăzute mai sus trebuie probate cu documente justificative.
Art.
40. - În cazul persoanei păgubite cu domiciliul/sediul în străinătate,
proprietară a autovehiculului înmatriculat în străinătate:
1.
dacă reparatia s-a efectuat în străinătate, despăgubirile urmând a se plăti în
valută, costul reparatiei este cel prevăzut în documentatia de reparatie,
avându-se în vedere avariile constatate de asigurătorul RCA, precum si
eventualele avarii suplimentare constatate cu ocazia efectuării reparatiei,
dacă producerea acestora se justifică prin dinamica accidentului;
2. în
cazul în care reparatia s-a făcut în România si se solicită plata despăgubirii
în valută, calcularea în valută a costurilor reparatiei, stabilite în lei, se
face la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de Banca Natională a
României la data la care păgubitul a efectuat plata facturii de reparatii;
3. în
cazul în care se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea
reparatiilor, costul pagubelor se stabileste pe baza evaluării făcute de
asigurătorul RCA, avându-se în vedere constatările retinute de autoritătile
publice competente, cercetările efectuate de asigurătorul RCA în legătură cu
dinamica accidentului si întinderea prejudiciului, precum si, dacă este cazul,
documentele prezentate ulterior privind plătile efectiv făcute de cel păgubit.
Calcularea în valută a despăgubirilor stabilite în lei se face la cursul de
schimb al pietei valutare comunicat de Banca Natională a României la data
propunerii făcute de către asigurătorul RCA persoanei păgubite si acceptate de
către aceasta;
4. în
cazul în care se solicită plata în lei a despăgubirii stabilite în valută, se
va calcula echivalentul în lei al acesteia la cursul de schimb al pietei
valutare comunicat de Banca Natională a României la data propunerii făcute de
către asigurătorul RCA persoanei păgubite si acceptate de către aceasta;
5.
calcularea în valută a limitelor privind cuantumul despăgubirilor, stabilite
potrivit art. 7, se face la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de
Banca Natională a României la data producerii accidentului.
Art.
41. - În cazurile în care despăgubirile urmează să fie recuperate potrivit art.
58 din Legea nr.
136/1995, cu modificările si completările ulterioare, suma de recuperat
reprezintă:
a)
despăgubirea stabilită în lei, în cazul în care plata acesteia s-a făcut de
către asigurătorul RCA în lei;
b)
despăgubirea stabilită si plătită în valută, echivalată în lei la cursul de
schimb al pietei valutare comunicat de Banca Natională a României la data
efectuării plătii externe de către asigurătorul RCA.
1) În lipsa acestor preturi se pot avea în vedere preturile
corespunzătoare din cataloagele de specialitate.
Stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al
decesului persoanelor ca urmare a accidentelor de autovehicule produse pe
teritoriul României
Art.
42. - La stabilirea despăgubirilor pe baza conventiei dintre asigurati,
persoanele păgubite si asigurătorii RCA, în cazul vătămării corporale sau al
decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:
1. în
caz de vătămare corporală:
a)
diferenta dintre veniturile nete ale persoanei vătămate si indemnizatia primită
din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îsi desfăsoară
activitatea si/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de
stat, pe perioada spitalizării si a concediului medical;
b)
venitul mediu lunar net realizat din activităti desfăsurate de către persoana
vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au
calitatea de salariat;
c)
salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate
la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;
d) eventualele
cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli cu transportul persoanei
accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze,
pentru alimentatie suplimentară, conform prescriptiilor medicale), probate cu
documente justificative si care nu sunt suportate din fondurile de asigurări
sociale prevăzute de reglementările în vigoare;
e)
cheltuieli cu îngrijitori pe perioada incapacitătii de muncă, dacă prin
certificat medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult de salariul de
bază minim brut pe economie;
f)
daune morale: în conformitate cu legislatia si jurisprudenta din România;
2. în
caz de deces:
a)
cheltuielile de înmormântare, inclusiv piatra funerară, precum si cele
efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente
justificative;
b)
cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu
documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la
localitatea în care se face înmormântarea;
c)
veniturile nete nerealizate si eventuale alte cheltuieli rezultate în perioada
de la data producerii accidentului si până la data decesului, prevăzute la pct.
1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului;
d)
daune morale: în conformitate cu legislatia si jurisprudenta din România.
SECTIUNEA
C
Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau distrugerii
bunurilor, altele decât cele prevăzute la sectiunile A si D, în cazul
accidentelor produse pe teritoriul României
Art.
43. - (1) Despăgubirile pentru clădiri, constructii sau alte bunuri se
stabilesc pe baza preturilor existente pe piată la data producerii riscului
asigurat, în limitele maxime ale despăgubirilor stabilite potrivit art. 7.
(2) În
cazul în care persoanele păgubite prezintă documentatii tehnice (devize de
reparatii sau alte evaluări), acestea pot fi luate în considerare la stabilirea
despăgubirii, după verificarea prealabilă făcută de asigurătorul RCA.
SECTIUNEA
D
Stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării sau pieirii
animalelor în cazul accidentelor produse de autovehicule pe teritoriul României
Art.
44. - (1) Despăgubirile pentru animale se stabilesc pe baza valorii pe piata
locală a animalului respectiv la data producerii accidentului.
(2)
Păgubitul va prezenta actul justificativ, din care să rezulte că este
proprietarul animalului respectiv.
(3) În
cazul animalelor care necesită sacrificarea, si a căror carne poate fi
valorificată, se va lua în calculul recuperării suma primită pentru cantitatea
de carne valorificată.
CAPITOLUL
IV
Plata
despăgubirilor
Art. 45. - (1)
Asigurătorul RCA va efectua plata despăgubirilor în termen de cel mult 20 de
zile calendaristice de la data depunerii de către persoana păgubită a ultimului
document necesar finalizării dosarului de daune. Persoana păgubită va specifica
în cererea de despăgubire modalitatea de plată: în numerar sau prin ordin de
plată, în cont bancar personal sau în contul bancar al unitătii de specialitate
care a efectuat reparatia.
(2)
Prevederile alin. (1) se aplică si în cazul în care în drepturile persoanei
păgubite s-a subrogat asigurătorul acesteia, conform prevederilor art. 22 din
Legea nr.
136/1995, cu modificările si completările ulterioare, astfel:
a)
dacă nu există obiectiuni asupra sumelor solicitate, acestea se vor achita în
cel mult 20 de zile calendaristice;
b)
dacă există obiectiuni asupra acestor sume, acestea se vor comunica
solicitantului în termen de cel mult 15 zile calendaristice, urmând ca în
termen de cel mult 20 de zile calendaristice de la solutionarea obiectiunilor
să se efectueze plata.
(3)
Fată de termenele prevăzute mai sus, asigurătorul RCA va reactualiza cuantumul
despăgubirii cu o cotă procentuală de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere în
efectuarea plătilor.
Art.
46. - (1) O dată cu încasarea despăgubirii, persoana păgubită va mentiona în
scris că a fost integral despăgubită pentru pagubele suferite si că nu mai are
nici o pretentie de la asigurătorul RCA si asigurat (persoana vinovată) în
legătură cu paguba respectivă.
(2) În
situatia efectuării plătii de către asigurătorul RCA direct în contul bancar al
persoanei păgubite, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în
termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a
notificat asigurătorului RCA eventualele obiectii referitoare la cuantumul
despăgubirii.
CAPITOLUL
V
Dispozitii
finale
Art.
47. - (1) În cazurile în care nu s-a realizat conventia si despăgubirile se
stabilesc prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA va acorda despăgubiri
fără a mai fi necesară încuviintarea asiguratului, în baza hotărârii
judecătoresti rămase definitivă, irevocabilă si învestită cu formulă
executorie, cu respectarea prevederilor Legii nr. 136/1995,
cu modificările si completările ulterioare, si ale prezentelor norme.
(2) În
cazul obligării la prestatii bănesti periodice, sumele stabilite în conditiile
prevăzute la alin. (1) se vor plăti până la reducerea sau încetarea stării de
nevoie ori a incapacitătii de muncă, tinându-se seama de deciziile de
pensionare, de certificatele medicale si de alte dovezi care stabilesc aceste
situatii, cu respectarea limitelor maxime de despăgubire stabilite potrivit
art. 7.
Art.
48. - În cazul în care după plata despăgubirilor pentru vătămări corporale,
stabilite prin hotărâre a organului de jurisdictie competent, intervine decesul
victimei ca urmare a aceluiasi accident, se vor stabili despăgubiri pe baza
conventiei dintre părti pentru cheltuielile prevăzute la art. 42 pct. 2.
Art.
49. - Conventia dintre asigurati, persoanele păgubite si asigurătorii RCA are
caracter total, neconditionat, definitiv si stinge toate pretentiile decurgând
din pagubele care erau sau puteau fi cunoscute la data realizării conventiei,
pentru pagubele ce s-au acoperit pe această cale, cu exceptia situatiei în care
ulterior plătii despăgubirii pentru vătămări corporale starea persoanei
păgubite s-a agravat ori a intervenit decesul acesteia, ca urmare a aceluiasi
accident.
Art.
50. - Asigurătorii RCA autorizati sunt obligati să comunice asiguratilor
conditiile privind această asigurare, prevăzute de prezentele norme.
Art.
51. - Pentru respectarea intereselor asiguratilor, Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor, prin atributiile sale, analizează si rezolvă eventualele
reclamatii primite de la asigurati sau de la alte persoane fizice si juridice
care apelează la serviciile asigurătorilor RCA ori ale brokerilor de asigurare,
putând lua măsuri împotriva nerespectării conditiilor prevăzute în prezentele
norme, potrivit art. 53.
Art.
52. - La primirea despăgubirii pe baza conventiei, persoana păgubită îsi ia un
angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată despăgubirea
primită, în cazul în care actele încheiate de organele de politie, de unitătile
de pompieri sau de alte autorităti competente să cerceteze accidentele de
autovehicule sunt anulate.
Art.
53. - Nerespectarea prevederilor prezentelor norme de către societătile de
asigurare se sanctionează în conditiile si potrivit prevederilor art. 8 si 39
din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.
54. - Anexele nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7a) 7b), 8 si 9 fac parte integrantă din
prezentele norme.
ANEXA Nr. 1
la norme
pentru
stabilirea uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule
Art.
1. - (1) Pentru stabilirea valorii autovehiculelor la data producerii
evenimentului asigurat, din valoarea de nou a acestora se scade uzura valorică.
Prin uzură valorică se întelege acea parte din valoarea autovehiculului
ce se pierde prin vechime, întrebuintare sau stare de întretinere.
(2)
Uzura valorică se calculează prin aplicarea unui coeficient de uzură asupra
valorii de nou a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat.
(3)
Coeficientul de uzură se stabileste în functie de gradul de întrebuintare
(parcurs) a autovehiculului, exprimat în kilometri, precum si de vechimea în
exploatare, exprimată în unităti de timp (ani), diferentiată pe categorii de
autovehicule, potrivit tabelelor coeficientilor de uzură nr. 1 si 2.
(4)
Pentru stabilirea coeficientului de uzură a unui autovehicul sunt necesare:
a)
data introducerii în exploatare de nou a autovehiculului respectiv, mentionată
în documentele de identificare a acestuia (carte de identitate, certificat de
înmatriculare etc.) sau, în lipsă, anul de fabricatie de pe placa de origine a
autovehiculului;
b)
parcursul în kilometri realizat de autovehiculul respectiv de la data
introducerii lui în exploatare de nou si până la data producerii evenimentului
asigurat.
Art.
2. - (1) Pentru autovehiculele la care se cunosc datele mentionate la art. 1
alin. (4), pentru stabilirea coeficientului de uzură a autovehiculului avariat
se caută în tabelul coeficientilor de uzură linia corespunzătoare vechimii în
exploatare (în ani) si coloana corespunzătoare stării de întretinere medie
(coeficientii de uzură din această coloană au fost determinati pentru un
parcurs mediu anual de 10.000 km), la intersectia cărora se va găsi
coeficientul de uzură respectiv.
(2) În
cazul în care există diferente între parcursul real si cel rezultat
utilizându-se media anuală, coeficientul corespunzător stării de întretinere
medie se va corecta cu 0,6% pentru fiecare 1.000 km*), fără a se putea depăsi
coeficientii corespunzători stărilor de întretinere bună sau satisfăcătoare.
Art.
3. - (1) Pentru autovehiculele la care nu se cunoaste parcursul (km) realizat
până la data producerii evenimentului asigurat sau acesta nu este în
concordantă cu starea tehnică a autovehiculului respectiv, coeficientul de
uzură a autovehiculului avariat se stabileste în functie de vechimea în exploatare
si de starea de întretinere a acestuia, prevăzute în tabelele coeficientilor de
uzură nr. 1 si 2.
(2)
Starea de întretinere a unui autovehicul se clasifică în: bună, medie si
satisfăcătoare.
(3)
Stabilirea stării de întretinere a autovehiculului se face potrivit stării
acestuia dinainte de producerea evenimentului asigurat, pe baza criteriilor de
mai jos:
a)
stare de întretinere bună
Autovehiculul
prezintă: integritatea elementelor caroseriei, barelor de protectie si
capacelor de roti; vopseaua intactă, fără exfolieri sau urme aparente de rugină
a tablei; tapiteria fără pete, urme de uzură prematură sau rupturi; cauciucuri
uzate uniform, fără să prezinte uzuri accentuate pe flancuri ca urmare a unui
reglaj necorespunzător al directiei; motorul fără scurgeri de ulei pe părtile
laterale sau pe capotajele interioare ale spatiului afectat acestuia;
b)
stare de întretinere medie
Autovehiculul
prezintă: deformări ale caroseriei, barelor de protectie sau capacelor de roti
până la 10 dm2 însumat pe întreaga suprafată
exterioară; degradări ale vopselei în ceea ce priveste luciul, cu urme de
rugină aparentă pe o suprafată totală până la 10 dm2, cu exfolieri pe o suprafată totală până la 0,5 cm2 sau orice alte zgârieturi; pete pe tapiteria scaunelor;
c)
stare de întretinere satisfăcătoare
Autovehiculul
prezintă: deformări ale caroseriei, barelor de protectie si capacelor de roti
mai mari de 10 dm2 însumat pe întreaga suprafată
exterioară; degradări ale vopselei, pierderea totală a luciului, cu exfolieri
pe o suprafată totală mai mare de 0,5 cm2,
cu urme pronuntate de rugină aparentă si zgârieturi; tapiteria deteriorată si
murdară; cauciucurile uzate neuniform, cu accentuări pe unul dintre flancuri,
ca urmare a unui reglaj necorespunzător al directiei; motorul cu urme de ulei
pe părtile superioare si laterale ca urmare a scurgerilor la capacul
distributiei, al chiulasei sau pe lângă garniturile de etansare; joc mare la
volanul directiei.
(4)
Cunoscându-se data introducerii în exploatare de nou si starea sa de întretinere
justificată tehnic, pentru stabilirea coeficientului de uzură a autovehiculului
avariat se caută în tabelul coeficientilor de uzură linia orizontală
corespunzătoare vechimii în exploatare (în ani) a acestuia si se stabileste un
coeficient de uzură cuprins între cei corespunzători stării de întretinere bună
si satisfăcătoare.
Art.
4. - (1) Pentru autovehiculele care aveau executate înainte de data producerii
evenimentului asigurat reparatii curente, inclusiv înlocuiri ale părtilor
componente sau ale pieselor originale, stabilirea coeficientului de uzură se
face pe baza relatiei:
Ur = U
x K, în care:
Ur =
coeficientul de uzură recalculat a autovehiculului;
U =
coeficientul de uzură rezultat din tabelele coeficientilor de uzură, în baza
datelor mentionate mai sus;
K =
coeficientul de corectie a uzurii (A-a)/A,
în
care:
A =
valoarea de nou a autovehiculului avariat;
a =
costul total al reparatiilor curente, inclusiv al înlocuirilor de părti
componente sau de piese originale executate înainte de data producerii
evenimentului asigurat, exclusiv cele efectuate ca urmare a unor accidente sau
a unor defecte de fabricatie, pentru mentinerea sau îmbunătătirea stării
tehnice corespunzătoare a autovehiculului, în baza documentatiilor privind
costul efectiv al acestora.
(2) Nu
se pot lua în calcul coeficienti de uzură (U) inferiori coeficientilor minimali
sau superiori celor maximali, pentru vechimea în exploatare, parcursul realizat
si starea de întretinere a autovehiculului avariat, prevăzuti în tabelele
coeficientilor de uzură nr. 1 si 2.
*) Corectia se va face prin
adunare, dacă parcursul real este mai mare de 10.000 km/an, ori prin scădere,
dacă parcursul real este mai mic.
ANEXE
TABELUL
COEFICIENTILOR DE UZURĂ Nr. 1*)
pentru
autovehicule a căror masă totală maximă autorizată nu depăseste 3,5 t si pentru
cele al căror număr de locuri pe scaune nu este mai mare de 9
ANEXA Nr. 3
la norme
ANUL
2005
Limitele
maxime ale despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurătorii RCA pentru
prejudiciile cauzate în unul si acelasi accident de autovehicul, indiferent de
numărul persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului, aplicabile
asigurărilor obligatorii RCA a căror valabilitate începe în anul 2005 si în
cazul accidentelor produse în anul calendaristic 2005 sunt următoarele:
a) de
la 1.000.000 lei până la maximum 3.000.000.000 lei, indiferent de numărul
persoanelor păgubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru
pagube materiale directe si indirecte de peste 1.000.000 lei;
b)
până la 1.000.000.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de
5.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de
vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter
patrimonial.
ANUL 2006
Limitele
maxime ale despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurătorii RCA pentru
prejudiciile cauzate în unul si acelasi accident de autovehicul, indiferent de
numărul persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului, aplicabile
asigurărilor obligatorii RCA a căror valabilitate începe în anul 2005 si în
cazul accidentelor produse în anul calendaristic 2006 sunt următoarele:
a) de
la 1.000.000 lei până la maximum 4.000.000.000 lei, indiferent de numărul
persoanelor păgubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru
pagube materiale directe si indirecte de peste 1.000.000 lei;
b)
până la 2.000.000.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de
10.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de
vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter
patrimonial.
ANEXE