MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 112         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 6 februarie 2004

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

44. - Hotărâre pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Rectificări la Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si ale art. 1 alin. (1) si art. 5 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă:

a) Ordinul ministrului finantelor publice nr. 635/2002 pentru aprobarea Precizărilor referitoare la aplicarea conventiilor sau acordurilor de evitare a dublei impuneri, încheiate de România cu diverse state, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 7 iunie 2002;

b) Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.828/2003 privind documentele necesare achizitionării unor produse accizabile în regim de scutire, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 8 ianuarie 2004;

c) Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.852/2003 privind modelul marcajelor aplicate asupra unor produse accizabile si procedura de achizitionare a acestora, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 8 ianuarie 2004;

d) Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.853/2003 privind documentele fiscale utilizate în domeniul produselor accizabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 9 ianuarie 2004;

e) Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.845/2003 privind norme de aplicare a unor prevederi din titlul VI “Taxa pe valoarea adăugată” din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 8 ianuarie 2004.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 22 ianuarie 2004.

Nr. 44.

 

ANEXĂ

 

NORME METODOLOGICE

de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Codul fiscal:

 

TITLUL II

Impozitul pe profit

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Contribuabili

Art. 13. - Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu, următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:

a) persoanele juridice române;

Norme metodologice:

1. Fac parte din această categorie companiile nationale, societătile nationale, regiile autonome, indiferent de subordonare, societătile comerciale, indiferent de forma juridică de organizare si de forma de proprietate, inclusiv cele cu participare cu capital străin sau cu capital integral străin, societătile agricole si alte forme de asociere agricolă cu personalitate juridică, organizatiile cooperatiste, institutiile financiare si institutiile de credit, fundatiile, asociatiile, organizatiile, precum si orice altă entitate care are statutul legal de persoană juridică constituită potrivit legislatiei române.

2. În cazul persoanelor juridice române care detin participatii în capitalul altor societăti comerciale si care întocmesc situatii financiare consolidate, calculul si plata impozitului pe profit se fac la nivelul fiecărei persoane juridice din grup.

Codul fiscal:

b) persoanele juridice străine care desfăsoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România;

Norme metodologice:

3. Persoanele juridice străine, cum sunt: companiile, fundatiile, asociatiile, organizatiile si orice entităti similare, înfiintate si organizate în conformitate cu legislatia unei alte tări, devin subiect al impunerii atunci când îsi desfăsoară activitatea, integral sau partial, prin intermediul unui sediu permanent în România, asa cum este definit acesta în Codul fiscal, de la începutul activitătii sediului.

Codul fiscal:

Scutiri

Art. 15. - (1) Sunt scutiti de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili: [...]

d) fundatiile române constituite ca urmare a unui legat;

Norme metodologice:

4. Fundatia constituită ca urmare a unui legat, în conformitate cu Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, cu modificările si completările ulterioare, este subiectul de drept înfiintat de una sau mai multe persoane, care, pe baza unui act juridic pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat în mod permanent si irevocabil realizării unui scop de interes general sau, după caz, comunitar.

Codul fiscal:

e) cultele religioase, pentru veniturile obtinute din activităti economice care sunt utilizate pentru sustinerea activitătilor cu scop caritabil;

Norme metodologice:

5. Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit cultele religioase pentru profitul impozabil corespunzător veniturilor obtinute din activităti economice, altele decât cele mentionate la art. 15 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal, în situatia în care sumele respective sunt utilizate în anul curent pentru sustinerea activitătilor cu scop caritabil, cum ar fi: ajutorarea persoanelor aflate în dificultăti materiale, a oamenilor fără adăpost, a centrelor de îngrijire a copiilor si bătrânilor etc. Justificarea utilizării veniturilor pentru sustinerea activitătilor cu scop caritabil se realizează în baza documentelor care atestă efectuarea cheltuielilor respective.

Codul fiscal:

f) cultele religioase, pentru veniturile obtinute din producerea si valorificarea obiectelor si produselor necesare activitătii de cult, potrivit legii, si pentru veniturile obtinute din chirii, cu conditia ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent sau în anii următori, pentru întretinerea si functionarea unitătilor de cult, pentru lucrările de constructie, de reparatie si de consolidare a lăcasurilor de cult si a clădirilor ecleziastice, pentru învătământ si pentru actiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din despăgubiri sub formă bănească, obtinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;

g) institutiile de învătământ particular acreditate, precum si cele autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în anii următori, potrivit Legii învătământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare si Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătătirea finantării învătământului superior, cu modificările ulterioare;

Norme metodologice:

6. Veniturile obtinute din activităti economice de către contribuabilii prevăzuti la art. 15 alin. (1) lit. e), f) si g) din Codul fiscal si care sunt utilizate în alte scopuri decât cele expres mentionate la literele respective se supun impozitării cu cota prevăzută la art. 17 alin. (1) din Codul fiscal. În vederea stabilirii bazei impozabile, din veniturile obtinute se scad cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri.

Codul fiscal:

(2) Organizatiile nonprofit, organizatiile sindicale si organizatiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru următoarele tipuri de venituri: [...]

k) veniturile obtinute din reclamă si publicitate, realizate de organizatiile nonprofit de utilitate publică, potrivit legilor de organizare si functionare, din domeniul culturii, cercetării stiintifice, învătământului, sportului, sănătătii, precum si de camerele de comert si industrie, organizatiile sindicale si organizatiile patronale.

Norme metodologice:

7. Sunt venituri neimpozabile din reclamă si publicitate veniturile obtinute din închirieri de spatii publicitare pe: clădiri, terenuri, tricouri, cărti, reviste, ziare etc. Nu se includ în veniturile descrise anterior veniturile obtinute din prestări de servicii de intermediere în reclamă si publicitate.

Codul fiscal:

(3) Organizatiile nonprofit, organizatiile sindicale si organizatiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit si pentru veniturile din activităti economice realizate până la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit, prevăzute la alin. (2). Organizatiile prevăzute în prezentul alineat datorează impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor, altele decât cele prevăzute la alin. (2) sau în prezentul alineat, impozit calculat prin aplicarea cotei prevăzute la art. 17 alin. (1) sau art. 18, după caz.

Norme metodologice:

8. Organizatiile nonprofit care obtin venituri, altele decât cele mentionate la art. 15 alin. (2) din Codul fiscal, si depăsesc limita prevăzută la alin. (3) plătesc impozit pentru profitul corespunzător acestora. Determinarea profitului impozabil se face în conformitate cu prevederile de la cap. II, titlul II din Codul fiscal. În acest sens se vor avea în vedere următoarele:

a) stabilirea veniturilor neimpozabile prevăzute la art. 15 alin. (2) din Codul fiscal;

b) determinarea veniturilor neimpozabile prevăzute la art. 15 alin. (3) din Codul fiscal, prin parcurgerea următorilor pasi:

- calculul echivalentului în lei a 15.000 euro prin utilizarea cursului mediu de schimb valutar EUR/ROL comunicat de Banca Natională a României pentru anul fiscal respectiv;

- calculul valorii procentului de 10% din veniturile prevăzute la lit. a);

- stabilirea veniturilor neimpozabile prevăzute la art. 15 alin. (3) din Codul fiscal ca fiind valoarea cea mai mică dintre sumele stabilite conform precizărilor anterioare;

c) stabilirea veniturilor neimpozabile prin adunarea sumelor de la lit. a) si b);

d) determinarea veniturilor impozabile prin scăderea din totalul veniturilor a celor de la lit. c);

e) calculul profitului impozabil corespunzător veniturilor impozabile de la lit. d), avându-se în vedere următoarele:

ii(i) stabilirea cheltuielilor efectuate în scopul realizării veniturilor impozabile de la lit. d). Este necesară utilizarea de către contribuabil a unor chei corespunzătoare de repartizare a cheltuielilor comune;

i(ii) stabilirea valorii deductibile a cheltuielilor determinate conform regulilor de la pct. (i), luându-se în considerare prevederile art. 21 din Codul fiscal;

(iii) stabilirea profitului impozabil ca diferentă între veniturile impozabile de la lit. d) si cheltuielile deductibile stabilite la pct. (ii);

f) calculul impozitului pe profit prin aplicarea cotei prevăzute la art. 17 alin. (1) sau la art. 18 din Codul fiscal, după caz, asupra profitului impozabil stabilit la lit. e).

Codul fiscal:

Anul fiscal

Art. 16. - (1) Anul fiscal este anul calendaristic.

(2) Când un contribuabil se înfiintează sau încetează să mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat.

Norme metodologice:

9. În cazul înfiintării unui contribuabil într-un an fiscal perioada impozabilă începe:

a) de la data înregistrării acestuia la registrul comertului, dacă are această obligatie;

b) de la data înregistrării în registrul tinut de instantele judecătoresti competente, dacă are această obligatie;

c) de la data încheierii sau, după caz, a punerii în aplicare a contractelor de asociere, în cazul asocierilor care nu dau nastere unei noi persoane juridice.

10. Perioada impozabilă se încheie, în cazul divizărilor sau fuziunilor care au ca efect juridic încetarea existentei persoanelor juridice supuse acestor operatiuni, la următoarele date:

a) în cazul constituirii uneia sau mai multor societăti noi, la data înregistrării în registrul comertului a noii societăti sau a ultimei dintre ele;

b) în celelalte cazuri, la data înscrierii în registrul comertului a mentiunii privind majorarea capitalului social al societătii absorbante.

În cazul lichidării unui contribuabil într-un an fiscal, perioada impozabilă încetează o dată cu data radierii din registrul unde a fost înregistrată înfiintarea acestuia.

Codul fiscal:

Impozit minim pentru baruri de noapte, cluburi de noapte, discoteci, cazinouri si pariuri sportive

Art. 18. - Contribuabilii care desfăsoară activităti de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive si la care impozitul pe profit datorat pentru activitătile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligati la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri realizate.

Norme metodologice:

11. Intră sub incidenta prevederilor art. 18 din Codul fiscal contribuabilii care desfăsoară activităti de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, încadrati potrivit dispozitiilor legale în vigoare; acestia trebuie să organizeze si să conducă evidenta contabilă pentru a se cunoaste veniturile si cheltuielile corespunzătoare acestor activităti. La determinarea profitului aferent acestor activităti se iau în calcul si cheltuielile de conducere si administrare si alte cheltuieli comune ale contribuabilului, proportional cu veniturile obtinute din aceste activităti. În cazul în care impozitul pe profitul datorat este mai mic decât 5% din veniturile obtinute din aceste activităti, contribuabilul este obligat la plata unui impozit de 5% din aceste venituri. Acesta se adaugă la valoarea impozitului pe profit aferent celorlalte activităti, impozit calculat potrivit prevederilor titlului II din Codul fiscal. Veniturile care se iau în calcul pentru aplicarea cotei de 5% sunt veniturile aferente activitătilor respective, înregistrate în conformitate cu reglementările contabile.

Codul fiscal:

CAPITOLUL II

Calculul profitului impozabil

Reguli generale

Art. 19. - (1) Profitul impozabil se calculează ca diferentă între veniturile realizate din orice sursă si cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul si alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.

Norme metodologice:

12. Veniturile si cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementărilor contabile date în baza Legii contabilitătii nr. 82/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si orice alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile si se adaugă cheltuielile nedeductibile conform prevederilor art. 21 din Codul fiscal.

Exemple de elemente similare veniturilor:

- diferentele favorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creantelor si datoriilor în valută, înregistrate în evidenta contabilă în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau transpunerii;

- rezervele din reevaluare la casarea sau cedarea activelor, în situatia în care au fost deductibile din profitul impozabil.

Exemple de elemente similare cheltuielilor:

- diferentele nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creantelor si datoriilor în valută, înregistrate în evidenta contabilă în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau transpunerii;

- cheltuiala cu valoarea neamortizată a cheltuielilor de cercetare si dezvoltare si a mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar care a fost înregistrată în rezultatul reportat. În acest caz, cheltuiala este deductibilă fiscal pe perioada rămasă de amortizat a acestor imobilizări, respectiv durata initială stabilită conform legii, mai putin perioada pentru care s-a calculat amortizarea. În mod similar se va proceda si în cazul obiectelor de inventar, baracamentelor si amenajărilor provizorii trecute în rezultatul reportat cu ocazia retratării situatiilor financiare anuale.

13. Veniturile sau cheltuielile înregistrate eronat sau omise se corectează prin ajustarea profitului impozabil al perioadei fiscale căreia îi apartin. În cazul în care contribuabilul constată că după depunerea declaratiei anuale un element de venit sau de cheltuială a fost omis ori a fost înregistrat eronat, contribuabilul este obligat să depună declaratia rectificativă pentru anul fiscal respectiv. Dacă în urma efectuării acestei corectii rezultă o sumă suplimentară de plată a impozitului pe profit, atunci pentru această sumă se datorează dobânzi si penalităti de întârziere conform legislatiei în vigoare.

14. La calculul profitului impozabil limitele cheltuielilor deductibile prevăzute de legislatia în vigoare se aplică trimestrial, lunar sau potrivit prezentelor norme metodologice, după caz, astfel încât la finele anului acestea să se încadreze în prevederile legii.

15. Pentru determinarea profitului impozabil contribuabilii sunt obligati să întocmească un registru de evidentă fiscală, într-un singur exemplar, compus din cel putin 100 de file, tinut în formă scrisă sau electronică. Completarea se face în ordine cronologică, iar informatiile înregistrate trebuie să corespundă cu operatiunile fiscale si cu datele prezentate în declaratiile de impunere. Registrul de evidentă fiscală se completează în toate situatiile în care informatiile cuprinse în declaratia fiscală sunt obtinute în urma unor prelucrări ale datelor furnizate din înregistrările contabile. Modul de completare a registrului de evidentă fiscală este la latitudinea fiecărui contribuabil, în functie de specificul activitătii si de necesitătile proprii ale acestuia.

Acestea se referă la: calculul dobânzilor si al diferentelor de curs valutar deductibile fiscal, amortizarea fiscală, reduceri si scutiri de impozit pe profit, evidenta fiscală a vânzărilor cu plata în rate, valoarea fiscală în cazul efectuării operatiunilor prevăzute la art. 27 din Codul fiscal, alte asemenea operatiuni.

Codul fiscal:

(3) În cazul contribuabililor care produc bunuri mobile si imobile, valorificate pe baza unui contract cu plata în rate, se poate opta ca veniturile aferente contractului să fie luate în calcul la determinarea profitului impozabil, pe măsură ce ratele devin scadente, conform contractului.

Cheltuielile corespunzătoare acestor venituri sunt deductibile la aceleasi termene scadente, proportional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului.

Optiunea se exercită la momentul livrării bunurilor si este irevocabilă.

Norme metodologice:

16. Optiunea prevăzută la art. 19 alin. (3) din Codul fiscal poate fi exercitată numai de contribuabilii care vând cu plata în rate bunuri mobile si imobile care sunt rezultate din productia proprie si se face pentru fiecare contract.

Pentru determinarea profitului impozabil în perioada curentă, ratele scadente în perioada următoare sunt scoase din baza de impunere, prin intermediul veniturilor neimpozabile, iar cheltuielile corespunzătoare acestora, prin intermediul cheltuielilor nedeductibile. Pentru perioadele următoare în care veniturile, respectiv cheltuielile aferente contractului de vânzare nu se mai regăsesc în baza de impunere, datorită trecerii într-un alt an fiscal, veniturile sunt impozabile, iar cheltuielile aferente sunt deductibile pe măsura scadentei acestora.

Codul fiscal:

(4) În cazul contribuabililor care desfăsoară activităti de servicii internationale, în baza conventiilor la care România este parte, veniturile si cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil, potrivit unor norme speciale stabilite în conformitate cu reglementările din aceste conventii.

Norme metodologice:

17. Intră sub incidenta acestui alineat contribuabilii care desfăsoară activităti de servicii internationale care aplică regulile de evidentă si decontare a veniturilor si cheltuielilor stabilite prin regulamente de aplicare a conventiilor la care România este parte (de exemplu: serviciile postale, telecomunicatiile, transporturile internationale).

Codul fiscal:

Venituri neimpozabile

Art. 20. - Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:

a) dividendele primite de la o persoană juridică română.

Sunt, de asemenea, neimpozabile, după data aderării României la Uniunea Europeană, dividendele primite de la o persoană juridică străină, din statele Comunitătii Europene, dacă persoana juridică română detine minimum 25% din titlurile de participare la persoana juridică străină, pe o perioadă neîntreruptă de cel putin 2 ani, care se încheie la data plătii dividendului;

Norme metodologice:

18. După data aderării României la Uniunea Europeană, veniturile realizate de persoanele juridice române din dividende primite de la o persoană juridică străină, din statele Comunitătii Europene, sunt neimpozabile în conditiile în care acestea justifică îndeplinirea celor două conditii cumulativ:

- detinerea a minimum 25% din titlurile de participare la persoana juridică străină;

- perioada neîntreruptă de cel putin 2 ani, care se încheie la data plătii dividendului.

Justificarea îndeplinirii celor două conditii se face pe baza documentelor care atestă dreptul de proprietate asupra titlurilor de participare detinute la persoana juridică străină.

Codul fiscal:

b) diferentele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se detin titluri de participare, precum si diferentele de evaluare a investitiilor financiare pe termen lung. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionării, a retragerii titlurilor de participare,

precum si la data retragerii capitalului social la persoana juridică la care se detin titlurile de participare;

Norme metodologice:

19. În sensul prevederilor art. 20 lit. b) din Codul fiscal, investitiile financiare pe termen lung reprezintă activele care au fost înregistrate ca imobilizări financiare, potrivit normelor contabile.

Codul fiscal:

d) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum si veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;

Norme metodologice:

20. Sunt considerate venituri neimpozabile veniturile prin care se recuperează cheltuielile pentru care nu s-a acordat deducere la momentul efectuării lor, cum sunt: rambursările de impozit pe profit plătit în perioadele anterioare, restituirea unor dobânzi si/sau penalităti de întârziere, veniturile din anularea unor provizioane care au fost considerate cheltuieli nedeductibile la data constituirii lor si altele asemenea. Veniturile rezultate din înregistrarea în evidenta contabilă a creantelor privind impozitul pe profit amânat sunt venituri neimpozabile.

Codul fiscal:

e) veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri si memorandumuri aprobate prin acte normative.

Norme metodologice:

21. Contribuabilii pentru care prin acorduri si memorandumuri aprobate prin acte normative s-a prevăzut faptul că profitul aferent anumitor activităti nu este impozabil sunt obligati să organizeze si să conducă evidenta contabilă pentru determinarea profitului neimpozabil. La determinarea profitului aferent acestor activităti se iau în calcul si cheltuielile de conducere si administrare si alte cheltuieli comune ale contribuabilului, proportional cu veniturile obtinute din acele activităti, în situatia în care evidenta contabilă nu asigură informatia necesară identificării acestora, după caz.

Codul fiscal:

Cheltuieli

Art. 21. - (1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.

Norme metodologice:

22. Cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile sunt cheltuielile înregistrate cu realizarea si comercializarea bunurilor, prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.

23. În sensul art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile si cheltuielile efectuate cu editarea publicatiilor care sunt înregistrate ca retururi în perioada de determinare a profitului impozabil pe baza documentelor justificative si în limita cotelor prevăzute în contractele de distributie, cu conditia reflectării în contabilitate a veniturilor si cheltuielilor potrivit reglementărilor contabile, respectiv cheltuielile generate de taxa pe valoarea adăugată ca urmare a aplicării pro-ratei, în conformitate cu prevederile titlului VI “Taxa pe valoarea adăugată” din Codul fiscal, precum si în alte situatii când taxa pe valoarea adăugată aferentă unor cheltuieli deductibile este înregistrată în costuri.

24. Nu sunt deductibile cheltuielile ocazionate de cesionarea către personalul societătii a actiunilor proprii, în limitele stabilite de adunarea generală a actionarilor, nefiind cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.

Codul fiscal:

(2) Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri si: [...]

b) cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protectia muncii si cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă si a bolilor profesionale;

Norme metodologice:

25. Intră sub incidenta acestei prevederi cheltuielile efectuate în acest scop, în conditiile în care specificul activitătii desfăsurate se încadrează în domeniile pentru care se impune respectarea normelor de protectie a muncii, stabilite conform legislatiei în materie.

Codul fiscal:

c) cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de accidente de muncă, boli profesionale sau riscuri profesionale;

Norme metodologice:

26. Intră sub incidenta prevederilor art. 21 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de accidente de muncă si boli profesionale, efectuate potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă si boli profesionale, cu modificările ulterioare. Cheltuielile cu primele de asigurare pentru riscul profesional, efectuate potrivit legislatiei specifice, sunt deductibile la calculul profitului impozabil.

Codul fiscal:

e) cheltuielile de transport si cazare în tară si în străinătate efectuate de către salariati si administratori, în cazul în care contribuabilul realizează profit în exercitiul curent si/sau din anii precedenti;

Norme metodologice:

27. Calitatea de administrator rezultă din actul constitutiv al contribuabilului sau contractul de administrare.

28. Analiza în vederea acordării deductibilitătii cheltuielilor de transport si cazare în tară si străinătate, efectuate de către salariati si administratori, se efectuează pe baza rezultatului contabil curent, respectiv reportat. Profitul în exercitiul curent reprezintă rezultatul contabil cumulat al lunii, respectiv trimestrului, după caz, urmând a se efectua regularizări periodice. În cazul în care, prin cumularea rezultatului curent cu cel reportat, contribuabilul înregistrează profit contabil, cheltuielile prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal sunt deductibile.

Codul fiscal:

f) contributia la rezerva mutuală de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit;

Norme metodologice:

29. Intră sub incidenta prevederilor art. 21 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal cotizatiile cooperativelor de credit afiliate casei centrale a cooperativelor de credit pentru constituirea rezervei mutuale de garantare, în conformitate cu reglementările legale.

Codul fiscal:

g) taxele de înscriere, cotizatiile si contributiile obligatorii, reglementate de actele normative în vigoare, precum si contributiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă;

Norme metodologice:

30. Intră sub incidenta prevederilor art. 21 alin. (2) lit. g) din Codul fiscal cheltuielile cu taxele de înscriere, cotizatiile si contributiile obligatorii, stabilite prin acte normative, de practicare a unor profesii cum sunt: expert contabil, contabil autorizat, arhitect, medic, auditor financiar, avocat, notar si altele asemenea. Contributiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă sunt cele datorate patronatelor, în conformitate cu prevederile Legii patronatelor nr. 356/2001.

Codul fiscal:

i) cheltuielile pentru marketing, studiul pietei, promovarea pe piete existente sau noi, participarea la târguri si expozitii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii, în cazul în care contribuabilul realizează profit în exercitiul curent si/sau din anii precedenti, precum si în situatia în care acesta se află înăuntrul perioadei de recuperare a pierderii fiscale, conform legii;

Norme metodologice:

31. În cazul în care activitătile de promovare pe piete existente sau noi, participarea la târguri si expozitii, la misiuni de afaceri generează cheltuieli cu bunuri din productia proprie sau prestarea de servicii, în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, acestea sunt deductibile la determinarea profitului impozabil în baza art. 21 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal. Celelalte cheltuieli aferente activitătilor prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. i) din Codul fiscal nu sunt deductibile în situatia în care contribuabilul realizează pierdere contabilă din cumularea rezultatului curent cu cel reportat sau nu se află înăuntrul perioadei de recuperare a pierderii fiscale, conform art. 26 din Codul fiscal.

32. Analiza în vederea acordării deductibilitătii cheltuielilor de marketing, studiul pietei, promovarea pe piete existente sau noi, participarea la târguri si expozitii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii se efectuează pe baza rezultatului contabil curent, respectiv reportat.

Profitul în exercitiul curent reprezintă rezultatul contabil cumulat al lunii, respectiv trimestrului, după caz, urmând a se efectua regularizări periodice. În cazul în care, prin cumularea rezultatului curent cu cel reportat, contribuabilul înregistrează profit contabil, precum si în situatia în care contribuabilul se află înăuntrul perioadei de recuperare a pierderii fiscale, conform legii, cheltuielile prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. i) din Codul fiscal sunt deductibile.

Codul fiscal:

(3) Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:

a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferentei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile si totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol si cheltuielile cu impozitul pe profit;

Norme metodologice:

33. Baza de calcul la care se aplică cota de 2% o reprezintă diferenta dintre totalul veniturilor si cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile, la care se efectuează ajustările fiscale. Astfel, din cheltuielile totale se scad cheltuielile cu impozitul pe profit curent si amânat, cheltuielile de protocol, cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, iar din totalul veniturilor se scad veniturile neimpozabile.

Codul fiscal:

b) suma cheltuielilor cu indemnizatia de deplasare acordată salariatilor pentru deplasări în România si în străinătate, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru institutiile publice, în cazul în care contribuabilul realizează profit în exercitiul curent si/sau din anii precedenti.

Cheltuielile de transport, cazare si indemnizatia acordată salariatilor, în cazul contribuabilului care realizază pierdere în exercitiul curent si/sau din anii precedenti, sunt limitate la nivelul legal stabilit pentru institutiile publice;

Norme metodologice:

34. Cheltuielile de transport, cazare si indemnizatia acordată salariatilor sunt limitate la nivelul legal stabilit pentru institutiile publice, în situatia în care contribuabilul înregistrează pierdere contabilă din cumularea rezultatului contabil curent cu cel reportat.

Codul fiscal:

d) perisabilitătile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administratiei centrale, împreună cu institutiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finantelor Publice;

Norme metodologice:

35. Nu sunt considerate perisabilităti pierderile tehnologice care sunt cuprinse în norma de consum proprie necesară pentru fabricarea unui produs sau obtinerea unui serviciu.

Codul fiscal:

l) cheltuielile pentru functionarea, întretinerea si repararea locuintelor de serviciu situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în limita corespunzătoare suprafetelor construite prevăzute de legea locuintei, care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%. Diferenta nedeductibilă trebuie recuperată de la beneficiari, respectiv chiriasi/locatari;

Norme metodologice:

36. În cazul locuintei de serviciu date în folosinta unui salariat sau administrator, cheltuielile pentru functionarea, întretinerea si repararea acesteia sunt deductibile în limita corespunzătoare raportului dintre suprafata construită prevăzută de Legea locuintei nr. 114/1996, republicată, cu modificările ulterioare, majorată cu 10%, si totalul suprafetei construite a locuintei de serviciu respective.

Codul fiscal:

m) cheltuielile de functionare, întretinere si reparatii aferente unui sediu aflat în locuinta proprietate personală a unei persoane fizice, folosită si în scop personal, deductibile în limita corespunzătoare suprafetelor puse la dispozitia societătii în baza contractelor încheiate între părti, în acest scop;

Norme metodologice:

37. În cazul în care sediul unui contribuabil se află în locuinta proprietate a unei persoane fizice, cheltuielile de functionare, întretinere si reparatii aferente sediului sunt deductibile în limita determinată pe baza raportului dintre suprafata pusă la dispozitie contribuabilului, mentionată în contractul încheiat între părti, si suprafata totală a locuintei.

Contribuabilul va justifica cheltuielile de functionare, întretinere si reparatii aferente sediului cu documente legale, cum sunt contractele încheiate cu furnizorii de utilităti si alte documente.

Codul fiscal:

(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:

a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferente din anii precedenti sau din anul curent, precum si impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate. Sunt nedeductibile si cheltuielile cu impozitele neretinute la sursă în numele persoanelor fizice si juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România;

Norme metodologice:

38. Sunt nedeductibile cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentând diferente din anii precedenti sau din anul curent, precum si impozitele plătite în străinătate.

Sunt nedeductibile si impozitele cu retinere la sursă plătite în numele persoanelor fizice si juridice nerezidente pentru veniturile realizate din România. Cheltuielile cu impozitul pe profit amânat, înregistrate de contribuabil, sunt nedeductibile.

Codul fiscal:

b) amenzile, confiscările, majorările de întârziere si penalitătile de întârziere datorate către autoritătile române, potrivit prevederilor legale. Amenzile, penalitătile sau majorările datorate către autorităti străine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România si/sau autorităti străine sunt cheltuieli nedeductibile, cu exceptia majorărilor, al căror regim este reglementat prin conventiile de evitare a dublei impuneri.

[...]

Norme metodologice:

39. Prin autorităti române se întelege totalitatea organelor administratiei publice centrale si locale care urmăresc si încasează amenzi, majorări si penalităti de întârziere, execută confiscări, potrivit prevederilor legale.

40. Majorările datorate către autorităti străine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România care, potrivit conventiilor de evitare a dublei impuneri, sunt tratate ca dobânzi sunt cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil în conditiile prevăzute de titlul II din Codul fiscal.

Codul fiscal:

c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum si taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VI;

Norme metodologice:

41. Cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor constatate lipsă din gestiune sau degradate si neimputabile, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă, după caz, pentru care s-au încheiat contracte de asigurare, nu intră sub incidenta prevederilor art. 21 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal.

42. Cheltuiala cu valoarea neamortizată a activelor corporale lipsă din gestiune sau distruse, pentru care nu s-au încheiat contracte de asigurare, nu este cheltuială deductibilă fiscal, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă, după caz. Cheltuiala cu valoarea neamortizată a activelor corporale lipsă din gestiune sau distruse, care excedează valorii recuperate în baza contractelor de asigurare încheiate, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă, după caz, nu este deductibilă fiscal.

Codul fiscal:

e) cheltuielile făcute în favoarea actionarilor sau asociatilor, altele decât cele generate de plăti pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la pretul de piată pentru aceste bunuri sau servicii;

Norme metodologice:

43. Sunt considerate cheltuieli făcute în favoarea participantilor următoarele:

a) cheltuielile cu amortizarea, întretinerea si repararea mijloacelor de transport utilizate de către participanti, în favoarea acestora;

b) bunurile, mărfurile si serviciile acordate participantilor, precum si lucrările executate în favoarea acestora;

c) cheltuielile cu chiria si întretinerea spatiilor puse la dispozitie acestora;

d) alte cheltuieli în favoarea acestora.

Codul fiscal:

f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operatiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor;

Norme metodologice:

44. Înregistrările în evidenta contabilă se fac cronologic si sistematic, pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care angajează răspunderea persoanelor care l-au întocmit, conform reglementărilor contabile în vigoare.

Codul fiscal:

h) cheltuielile determinate de diferentele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare la persoanele juridice la care se detin participatii, precum si de diferentele nefavorabile de valoare aferente obligatiunilor emise pe termen lung, cu exceptia celor determinate de vânzarea-cesionarea acestora;

Norme metodologice:

45. Cheltuielile reprezentând pierderi de valoare a titlurilor de participare, ca urmare a reducerii valorii capitalului social la societatea comercială la care se detin titlurile de participare sau ca urmare a modificării cotatiei pe piata bursieră, sunt cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil.

46. Nu intră sub incidenta acestor prevederi cheltuielile reprezentând valoarea titlurilor de participare tranzactionate sau cesionate.

47. În cazul vânzării titlurilor de participare, profitul impozabil se determină ca diferentă între valoarea obtinută în urma vânzării si valoarea nominală în cazul primei vânzări sau costul de achizitie ori valoarea fiscală definită potrivit art. 27 din Codul fiscal, după caz. La scoaterea din gestiune a titlurilor de participare se poate utiliza una dintre metodele folosite pentru scoaterea din evidentă a stocurilor.

Codul fiscal:

m) cheltuielile cu serviciile de management, consultantă, asistentă sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfăsurării activitătii proprii si pentru care nu sunt încheiate contracte;

Norme metodologice:

48. Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultantă, asistentă sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele conditii:

- serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de executie, precizarea serviciilor prestate, precum si tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de această natură să se facă pe întreaga durată de desfăsurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului;

prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin: situatii de lucrări, procese-verbale de receptie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piată sau orice alte materiale corespunzătoare;

- contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activitătilor desfăsurate.

49. Pentru servicii de management, consultantă si asistentă tehnică prestate de nerezidentii afiliati contribuabilului, la analiza tranzactiilor pentru determinarea deductibilitătii cheltuielilor trebuie să se aibă în vedere si principiile din comentariul la articolul 9 privind impunerea întreprinderilor asociate din Conventia-model cu privire la impozitele pe venit si impozitele pe capital. Analiza trebuie să aibă în vedere:

(i) părtile implicate;

(ii) natura serviciilor prestate;

(iii) elementele de recunoastere a cheltuielilor si veniturilor pe baza documentelor justificative care să ateste prestarea acestor servicii.

Codul fiscal:

Provizioane si rezerve

Art. 22 - (1) Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor si provizioanelor, numai în conformitate cu prezentul articol, astfel:

a) rezerva legală este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicată asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile si se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris si vărsat sau din patrimoniu, după caz, potrivit legilor de organizare si functionare. În cazul în care aceasta este utilizată pentru acoperirea pierderilor sau este distribuită sub orice formă, reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. Prin exceptie, rezerva constituită de persoanele juridice care furnizează utilităti societătilor comerciale care se restructurează, se reorganizează sau se privatizează poate fi folosită pentru acoperirea pierderilor de valoare a pachetului de actiuni obtinut în urma procedurii de conversie a creantelor, iar sumele destinate reconstituirii ulterioare a acesteia sunt deductibile la calculul profitului impozabil;

Norme metodologice:

50. Cota de 5% reprezentând rezerva prevăzută la art. 22 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se aplică asupra diferentei dintre totalul veniturilor, din care se scad veniturile neimpozabile, si totalul cheltuielilor, din care se scad cheltuielile cu impozitul pe profit curent si amânat si cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, înregistrate în contabilitate. Rezerva se calculează cumulat de la începutul anului si este deductibilă la calculul profitului impozabil lunar sau trimestrial, după caz. În veniturile neimpozabile care se scad la determinarea bazei de calcul pentru rezervă sunt incluse veniturile prevăzute la art. 20 din Codul fiscal, cu exceptia celor prevăzute la lit. e) din acelasi articol. Rezervele astfel constituite se completează sau se diminuează în functie de nivelul profitului contabil din perioada de calcul.

51. În cazul în care această rezervă este utilizată pentru acoperirea pierderilor sau este distribuită sub orice formă, rezerva reconstituită ulterior acestei utilizări în aceeasi limită nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil.

Codul fiscal:

b) provizioanele pentru garantii de bună executie acordate clientilor;

Norme metodologice:

52. Provizioanele pentru garantii de bună executie acordate clientilor se constituie trimestrial numai pentru bunurile livrate, lucrările executate si serviciile prestate în cursul trimestrului respectiv pentru care se acordă garantie în perioadele următoare, la nivelul cotelor prevăzute în contractele încheiate sau la nivelul procentelor de garantare prevăzut în tariful lucrărilor executate ori serviciilor prestate.

Pentru lucrările de constructii care necesită garantii de bună executie, conform prevederilor din contractele încheiate, astfel de provizioane se constituie trimestrial, în limita cotelor prevăzute în contracte, cu conditia reflectării integrale la venituri a valorii lucrărilor executate si confirmate de beneficiar pe baza situatiilor de lucrări.

Înregistrarea la venituri a provizioanelor constituite pentru garantiile de bună executie se face pe măsura efectuării cheltuielilor cu remedierile sau la expirarea perioadei de garantie înscrise în contract.

Aceleasi prevederi se aplică si în cazul provizioanelor pentru garantii de bună executie a contractelor externe, acordate în conditiile legii producătorilor si prestatorilor de servicii, în cazul exporturilor complexe, proportional cu cota de participare la realizarea acestora, cu conditia ca acestea să se regăsească distinct în contractele încheiate sau în tariful lucrărilor executate si în facturile emise.

Prin export complex se întelege exportul de echipamente, instalatii sau părti de instalatii, separat ori împreună cu tehnologii, licente, know-how, asistentă tehnică, proiectare, constructii-montaj, lucrări de punere în functiune si receptie, precum si piesele de schimb si materialele aferente, definite în conformitate cu actele normative în vigoare.

Sunt considerate exporturi complexe lucrările geologice de proiectare-explorare, lucrările de exploatare pentru zăcăminte minerale, constructii de retele electrice, executarea de foraje de sonde, constructii de schele, de instalatii si conducte de transport, de depozitare si de distribuire a produselor petroliere si a gazelor naturale, precum si realizarea de nave complete, de obiective în domeniile agriculturii, îmbunătătirilor funciare, amenajărilor hidrotehnice, silvice, organizarea exploatărilor forestiere si altele asemenea, definite în conformitate cu actele normative în vigoare.

Codul fiscal:

c) provizioanele constituite în limita unui procent de 20% începând cu data de 1 ianuarie 2004, 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005, 30% începând cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creantelor asupra clientilor, înregistrate de către contribuabili, altele decât cele prevăzute la lit. d), f), g) si i), care îndeplinesc cumulativ următoarele conditii:

1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004;

2. sunt neîncasate într-o perioadă ce depăseste 270 de zile de la data scadentei;

3. nu sunt garantate de altă persoană;

4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;

5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.

Norme metodologice:

53. Creantele asupra clientilor reprezintă sumele datorate de clientii interni si externi pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri etc. vândute, lucrări executate si servicii prestate, pe bază de facturi, înregistrate după 1 ianuarie 2004 si neîncasate într-o perioadă ce depăseste 270 de zile de la data scadentei.

Diminuarea sau anularea provizioanelor se efectuează prin trecerea acestora pe venituri în cazul încasării creantei, proportional cu valoarea încasată sau înregistrarea acesteia pe cheltuieli.

În cazul creantelor în valută, provizionul este deductibil la nivelul valorii influentate cu diferentele de curs favorabile sau nefavorabile ce apar cu ocazia evaluării acestora.

Codul fiscal:

e) rezervele constituite de societătile comerciale bancare sau alte institutii de credit autorizate, precum si de societătile de credit ipotecar, potrivit legilor de organizare si functionare;

Norme metodologice:

54. Rezervele deductibile din punct de vedere fiscal, inclusiv fondul pentru riscuri bancare generale, în cazul băncilor, precum si în cazul sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, se calculează lunar în cotele si în limitele prevăzute de Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, cu modificările si completările ulterioare.

Codul fiscal:

g) rezervele legale si provizioanele constituite de Banca Natională a României, în conformitate cu legislatia în vigoare;

Norme metodologice:

55. Rezervele legale se constituie lunar din profitul Băncii Nationale a României, în cotele si în limitele stabilite, conform legii.

Codul fiscal:

h) rezervele tehnice constituite de societătile de asigurare si reasigurare, potrivit prevederilor legale de organizare si functionare. Pentru contractele de asigurare cedate în reasigurare, rezervele se diminuează astfel încât nivelul acestora să acopere partea de risc care rămâne în sarcina asigurătorului, după deducerea reasigurării;

Norme metodologice:

56. În cazul societătilor din domeniul asigurărilor si reasigurărilor sunt deductibile rezervele tehnice calculate conform prevederilor Legii nr. 32/2000 privind societătile de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare. Conform dispozitiilor acestei legi rezervele de prime si de daune se constituie din cote-părti corespunzătoare sumelor aferente riscurilor neexpirate în anul în care s-au încasat primele.

Codul fiscal:

(2) Contribuabilii autorizati să desfăsoare activitate în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligati să înregistreze în evidenta contabilă si să deducă provizioane pentru refacerea terenurilor afectate si pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de 1% aplicate asupra diferentei dintre veniturile si cheltuielile din exploatare, pe toată durata de functionare a exploatării zăcămintelor naturale.

Norme metodologice:

57. Provizioanele prevăzute la art. 22 alin. (2) din Codul fiscal sunt obligatorii pentru contribuabilii care au ca domeniu de activitate exploatarea de resurse minerale, gaze naturale si pentru titularii acordurilor petroliere.

Codul fiscal:

(6) Sumele înregistrate în conturi de rezerve legale si rezerve reprezentând facilităti fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, asupra acestor sume se recalculează impozitul pe profit si se stabilesc dobânzi si penalităti de întârziere, de la data aplicării facilitătii respective, potrivit legii. Nu se supun impozitării rezervele din influente de curs valutar aferente aprecierii disponibilitătilor în valută, constituite potrivit legii, înregistrate de societăti comerciale bancare - persoane juridice române si sucursalele băncilor străine, care îsi desfăsoară activitatea în România.

Norme metodologice:

58. Intră sub incidenta art. 22 alin. (6) din Codul fiscal următoarele sume înregistrate în conturi de rezerve sau surse proprii de finantare, în conformitate cu reglementările privind impozitul pe profit:

a) sumele reprezentând diferentele nete rezultate din evaluarea disponibilului în devize, în conformitate cu actele normative în vigoare, care au fost neimpozabile;

b) scutirile si reducerile de impozit pe profit aplicate asupra profitului investit potrivit prevederilor legii, inclusiv suma profitului investit, diferenta dintre cota redusă de impozit pentru exportul de bunuri si/sau servicii si cota standard, precum si cele prevăzute în legi speciale.

Codul fiscal:

Cheltuieli cu dobânzile si diferente de curs valutar Art. 23. - (1) Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decât unu. Gradul de îndatorare a capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an si capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului si sfârsitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit.

Prin capitalul împrumutat se întelege totalul creditelor si împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale. Începând cu data de 1 ianuarie 2006, cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile, în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decât trei.

(2) În cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este peste unu inclusiv, cheltuielile cu dobânzile si cu pierderea netă din diferentele de curs valutar sunt deductibile până la nivelul sumei veniturilor din dobânzi, plus 10% din celelalte venituri ale contribuabilului. Cheltuielile cu dobânzile si cu pierderea netă din diferentele de curs valutar rămase nedeductibile se reportează în perioada următoare, în aceleasi conditii, până la deductibilitatea integrală a acestora.

(3) În cazul în care cheltuielile din diferentele de curs valutar ale contribuabilului depăsesc veniturile din diferentele de curs valutar, diferenta va fi tratată ca o cheltuială cu dobânda, potrivit alin. (1) si (2), deductibilitatea acestei diferente fiind supusă limitărilor prevăzute în aceste alineate. Cheltuielile din diferentele de curs valutar, care se limitează potrivit prezentului alineat, sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare a capitalului.

(4) Dobânzile si pierderile din diferente de curs valutar, în legătură cu împrumuturile obtinute direct sau indirect de la bănci internationale de dezvoltare si organizatii similare, mentionate în norme, si cele care sunt garantate de stat nu intră sub incidenta prevederilor prezentului articol.

(5) În cazul împrumuturilor obtinute de la alte entităti, cu exceptia societătilor comerciale bancare române sau străine, sucursalelor băncilor străine, cooperativelor de credit, a societătilor de leasing pentru operatiuni de leasing, a societătilor de credit ipotecar si a persoanelor juridice care acordă credite potrivit legii, dobânzile deductibile sunt limitate la:

a) nivelul ratei dobânzilor de referintă a Băncii Nationale a României, corespunzătoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile în lei, si b) nivelul ratei dobânzii anuale de 9%, pentru împrumuturile în valută. Acest nivel al ratei dobânzii se aplică la determinarea profitului impozabil aferent anului fiscal 2004. Nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută se va actualiza prin hotărâre a Guvernului.

(6) Limita prevăzută la alin. (5) se aplică separat pentru fiecare împrumut, înainte de aplicarea prevederilor alin. (1) si (2).

(7) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică societătilor comerciale bancare, persoane juridice române, sucursalelor băncilor străine care îsi desfăsoară activitatea în România, societătilor de leasing pentru operatiunile de leasing, societătilor de credit ipotecar, precum si institutiilor de credit.

(8) În cazul unei persoane juridice străine care îsi desfăsoară activitatea printr-un sediu permanent în România, prevederile prezentului articol se aplică prin luarea în considerare a capitalului propriu.

Norme metodologice:

59. În vederea determinării valorii deductibile a cheltuielilor cu dobânzile se efectuează mai întâi ajustările conform art. 23 alin. (5) din Codul fiscal. Valoarea cheltuielilor cu dobânzile care excedează nivelului de deductibilitate permis conform art. 23 alin. (5) este considerată nedeductibilă, fără a mai fi luată în calcul în perioadele următoare.

60. În cazul în care capitalul propriu are o valoare negativă sau gradul de îndatorare este mai mare ori egal cu 1, contribuabilul aplică limitarea prevăzută la art. 23 alin. (2) din Codul fiscal.

61. Intră sub incidenta art. 23 alin. (3) din Codul fiscal pierderea netă din diferente de curs valutar aferente capitalului împrumutat.

62. Institutiile de credit, în sensul art. 23 alin. (7) din Codul fiscal, sunt cele autorizate, potrivit legii, de Banca Natională a României. În sensul art. 23 alin. (5) din Codul fiscal, prin persoane juridice care acordă credite potrivit legii se întelege persoanele juridice care sunt autorizate să acorde credite prin legi speciale de înfiintare.

63. Gradul de îndatorare al capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat si capitalul propriu. Prin capital împrumutat se întelege totalul creditelor si împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an de la data semnării contractului, respectiv credite bancare, împrumuturi de la institutii financiare, împrumuturi de la actionari, asociati sau alte persoane, credite furnizori.

64. Capitalul propriu cuprinde capitalul social, rezervele legale, alte rezerve, profitul nedistribuit, rezultatul exercitiului si alte elemente de capital propriu constituite potrivit reglementărilor legale. În cazul sediilor permanente, capitalul propriu cuprinde capitalul de dotare pus la dispozitie de societatea principală pentru desfăsurarea activitătii în România, potrivit documentelor de autorizare, rezervele legale, alte rezerve, rezultatul exercitiului si alte elemente de capital propriu constituite potrivit reglementărilor legale.

 

Gradul de îndatorare = Capital împrumutat/Capital propriu

 

65. Pentru calculul deductibilitătii cheltuielilor cu dobânzile se au în vedere următoarele:

a) Pentru împrumuturile angajate de la alte entităti, cu exceptia societătilor bancare române sau străine, sucursalelor băncilor străine, cooperativelor de credit, a societătilor de leasing pentru operatiuni de leasing, a societătilor de credit ipotecar si a persoanelor juridice care acordă credite potrivit legii, se aplică limita prevăzută la art. 23 alin. (5) din Codul fiscal, indiferent de perioada în care au fost contractate.

b) În scopul aplicării art. 23 alin. (5) din Codul fiscal, nivelul ratei dobânzii de referintă, recunoscută la calculul profitului impozabil, este cea din ultima lună a trimestrului pentru care se calculează impozitul pe profit, publicată de Banca Natională a României în Monitorul Oficial al României, Partea I;

c) Modul de calcul al dobânzii, conform art. 23 alin. (5) din Codul fiscal, va fi cel corespunzător modului de calcul al dobânzii aferente împrumuturilor.

d) Rezultatul exercitiului luat în calcul la determinarea capitalului propriu pentru sfârsitul perioadei este cel înregistrat de contribuabil înainte de calculul impozitului pe profit.

66. Cheltuielile cu dobânzile însumate cu pierderea netă din diferentele de curs valutar aferente împrumuturilor cu termen de rambursare mai mare de un an, luate în considerare la calculul gradului de îndatorare, sunt deductibile la determinarea profitului impozabil în limitele prevăzute la art. 23 alin. (2) din Codul fiscal.

67. În cazul leasingului financiar, utilizatorul nu aplică limita prevăzută la art. 23 alin. (5) din Codul fiscal.

68. În vederea determinării impozitului pe profit, gradul de îndatorare se calculează ca raport între media capitalului împrumutat si media capitalului propriu. Pentru caculul acestor medii se folosesc valorile existente la începutul anului si la sfârsitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit, după cum urmează:

 

Gradul de îndatorare = Capital împrumutatînceputul anului fiscal + Capital împrumutatsfârsitul perioadei/2/Capital propriuînceputul anului fiscal + Capital propriusfârsitul perioadei/2

 

astfel:

 

Gradul de îndatorare = Capital împrumutatînceputul anului fiscal + Capital împrumutatsfârsitul perioadei/Capital propriuînceputul anului fiscal + Capital propriusfârsitul perioadei

 

 

În cazul în care gradul de îndatorare astfel determinat este mai mic decât 1, cheltuielile cu dobânzile si cu pierderea netă de curs valutar sunt deductibile integral după ce s-au efectuat ajustările prevăzute la art. 23 alin. (5) din Codul fiscal.

Dacă gradul de îndatorare astfel determinat este 1 sau mai mare decât 1, suma cheltuielilor cu dobânzile si cu pierderea netă din diferente de curs valutar este deductibilă numai în limita următoarei sume: venitul din dobânzi al contribuabilului plus 10% din celelalte venituri impozabile ale acestuia. Celelalte venituri nu includ: veniturile din dobânzi, veniturile din diferente de curs valutar, veniturile înregistrate în conturile 711, 721 si 722, precum si eventualele venituri rezultate din operatiuni care au ca scop majorarea limitei prevăzute în art. 23 alin. (2) din Codul fiscal.

69. Cheltuielile rămase nedeductibile după aplicarea prevederilor art. 23 alin. (2) din Codul fiscal sunt reportate în perioada următoare si sunt tratate din punct de vedere fiscal ca fiind cheltuieli ale perioadei respective, urmând să devină subiect al limitării aplicabile în acea perioadă.

70. În sensul prevederilor art. 23 alin. (4) din Codul fiscal, prin bănci internationale de dezvoltare se întelege:

- Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD), Corporatia Financiară Internatională (CFI) si Asociatia pentru Dezvoltare Internatională (ADI);

- Banca Europeană de Investitii (BEI);

- Banca Europeană pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD);

- bănci si organizatii de cooperare si dezvoltare regională similare.

Prin împrumut garantat de stat se întelege împrumutul garantat de stat potrivit Legii datoriei publice nr. 81/1999.

Codul fiscal:

Amortizarea fiscală

Art. 24 [...]

(8) În cazul metodei de amortizare degresivă, amortizarea se calculează prin multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficientii următori:

a) 1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 si 5 ani;

b) 2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 5 si 10 ani;

c) 2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.

Norme metodologice:

71. Exemplu de calcul al amortizării prin utilizarea regimului de amortizare degresivă. Pentru un mijloc fix se dau următoarele date:

- valoarea de intrare: 350.000.000 lei;

- durata normală de functionare conform catalogului: 10 ani;

- cota anuală de amortizare: 100/10 = 10%;

- cota anuală de amortizare degresivă: 10% x 2,0 = 20%;

Amortizarea anuală se va calcula astfel:

 

Ani

Modul de calcul

Amortizarea anuală degresivă

(lei)

Valoarea rămasă

(lei)

1

350.000.000 x 20%

70.000.000

280.000.000

2

280.000.000 x 20%

56.000.000

224.000.000

3

224.000.000 x 20%

44.800.000

179.200.000

4

179.200.000 x 20%

35.840.000

143.360.000

5

143.360.000 x 20%

28.672.000

114.688.000

6

114.688.000 x 20%=114.688.000 / 5

22.937.600

91.750.400

7

 

22.937.600

68.812.800

8

 

22.937.600

45.875.200

9

 

22.937.600

22.937.600

10

 

22.937.600

0

 

Codul fiscal:

Contracte de leasing

Art. 25. - (1) În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operational, locatorul are această calitate. Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul leasingului financiar, si de către locator, în cazul leasingului operational, cheltuielile fiind deductibile, potrivit art. 24.

(2) În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operational locatorul deduce chiria (rata de leasing).

Norme metodologice:

72. Încadrarea operatiunilor de leasing se realizează avându-se în vedere prevederile art. 7 alin. (1) pct. 7 si 8 din Codul fiscal si clauzele contractului de leasing.

Codul fiscal:

Pierderi fiscale

Art. 26. - (1) Pierderea anuală, stabilită prin declaratia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obtinute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.

(2) Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care îsi încetează existenta prin divizare sau fuziune nu se recuperează de către contribuabilii nou-înfiintati sau de către cei care preiau patrimoniul societătii absorbite, după caz.

(3) În cazul persoanelor juridice străine, prevederile alin. (1) se aplică luându-se în considerare numai veniturile si cheltuielile atribuibile sediului permanent în România.

(4) Contribuabilii care au fost obligati la plata unui impozit pe venit si care anterior au realizat pierdere fiscală, intră sub incidenta prevederilor alin. (1) de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezentul titlu. Această pierdere se recuperează pe perioada cuprinsă între data înregistrării pierderii fiscale si limita celor 5 ani.

Norme metodologice:

73. Recuperarea pierderilor fiscale anuale se face în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.

74. Pierderea fiscală reprezintă suma înregistrată în declaratia de impunere a anului precedent.

75. În cazul în care recuperarea pierderii contabile se face din rezervele legale, constituite din profit înainte de impozitare, reconstituirea ulterioară a rezervei legale nu va mai fi o sumă deductibilă la calculul profitului impozabil.

76. Persoana juridică din al cărei patrimoniu se desprinde o parte în urma unei operatiuni de divizare si care îsi continuă existenta ca persoană juridică recuperează partea din pierderea fiscală înregistrată înainte de momentul în care operatiunea de divizare produce efecte, proportional cu drepturile si obligatiile mentinute de persoana juridică respectivă.

77. În cazul fuziunii prin absorbtie pierderea fiscală rezultată din declaratia de impunere a persoanei juridice absorbante, declarată până la data înscrierii la registrul comertului a mentiunii privind majorarea capitalului social, se recuperează potrivit prevederilor din lege.

Codul fiscal:

Reorganizări, lichidări si alte transferuri de active si titluri de participare

Art. 27. - (1) În cazul contributiilor cu active la capitalul unei persoane juridice în schimbul unor titluri de participare la această persoană juridică se aplică următoarele reguli:

a) contributiile nu sunt transferuri impozabile în întelesul prevederilor prezentului titlu si al prevederilor titlului III;

b) valoarea fiscală a activelor primite de persoana juridică este egală cu valoarea fiscală a acelor active la persoana care contribuie cu activul;

c) valoarea fiscală a titlurilor de participare primite de persoana care contribuie cu activele este egală cu valoarea fiscală a activelor aduse drept contributie de către persoana respectivă.

Norme metodologice:

78. În sensul dispozitiilor art. 27 alin. (1) din Codul fiscal, o persoană juridică poate participa cu active la una sau mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel fiintă, prin constituirea sau majorarea capitalului social al acestora primind în schimb titluri de participare ale societătilor respective. Contributiile cu active la capitalul social al unei persoane juridice în schimbul unor titluri de participare la această persoană juridică nu sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil.

79. În cazul în care pentru contributia cu active se datorează taxa pe valoarea adăugată potrivit dispozitiilor titlului VI din Codul fiscal, iar beneficiarul aportului nu poate exercita dreptul de deducere pentru aceasta, valoarea fiscală, în sensul art. 27 alin. (1) din Codul fiscal, se majorează cu taxa pe valoarea adăugată.

Codul fiscal:

(2) Distribuirea de active de către o persoană juridică română către participantii săi, fie sub formă de dividend, fie ca urmare a operatiunii de lichidare, se tratează ca transfer impozabil, exceptându-se cazurile prevăzute la alin. (3).

Norme metodologice:

80. Distribuirea de active de către o persoană juridică română către participantii săi se poate realiza în cazul lichidării.

81. Profitul impozabil în cazul lichidării se calculează ca diferentă între veniturile si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, calculate cumulat de la începutul anului fiscal, luându-se în calcul: profitul din lichidarea patrimoniului, sumele din anularea provizioanelor, sumele înregistrate în conturi de capitaluri proprii constituite din profitul brut si care nu au fost impozitate la data constituirii, alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor.

82. La calculul impozitului pe profit datorat de contribuabilii care îsi încetează existenta în urma operatiunilor de lichidare nu sunt impozitate rezervele constituite din profitul net, inclusiv sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit, repartizate ca surse proprii de finantare pe parcursul perioadei de functionare, potrivit legii, acestea fiind tratate în conformitate cu prevederile art. 22. Acelasi tratament se aplică si rezervelor constituite din diferente de curs favorabile capitalului social în devize sau din evaluarea, în conformitate cu actele normative în vigoare, a disponibilului în devize, dacă legea nu prevede altfel.

83. Impozitul pe dividende se determină după calculul profitului impozabil, se retine si se virează, pentru următoarele elemente:

- profit obtinut în urma operatiunii de lichidare a societătilor comerciale;

- capital social majorat prin utilizarea unor elemente de capitaluri proprii (diferente provenite din reevaluarea imobilizărilor si a stocurilor, potrivit legii, sume înregistrate la rezerve din diferente de curs valutar etc.);

- capitaluri proprii constituite din profitul brut, potrivit prevederilor legale (rezerve legale, reduceri sau scutiri de impozit pe profit pentru profitul reinvestit etc.);

- capitaluri proprii constituite în conformitate cu prevederile legale, fără ca sumele cuprinse în capitaluri să fie evidentiate în prealabil la venituri (diferente provenite din reevaluarea imobilizărilor, diferente de curs valutar din evaluarea disponibilitătilor în valută, diferente din aplicarea cotei reduse pentru activitatea de export, subventii pentru investitii etc.).

84. Pentru elementele de capital propriu, constituite din profitul net (rezerva statutară, alte rezerve, profitul net realizat în exercitiile precedente a cărui repartizare a fost amânată etc.), se calculează si se virează numai impozit pe dividende.

Codul fiscal:

(3) Prevederile prezentului articol se aplică următoarelor operatiuni de reorganizare, dacă acestea nu au ca principal obiectiv evaziunea fiscală sau evitarea plătii impozitelor:

a) fuziunea între două sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care participantii la oricare persoană juridică care fuzionează primesc titluri de participare la persoana juridică succesoare;

b) divizarea unei persoane juridice române în două sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care participantii la persoana juridică initială beneficiază de o distribuire proportională a titlurilor de participare la persoanele juridice succesoare;

Norme metodologice:

85. În întelesul art. 27 alin. (3) lit. a) si b) din Codul fiscal, operatiunile de fuziune si divizare sunt reglementate prin Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Codul fiscal:

c) achizitionarea de către o persoană juridică română a tuturor activelor si pasivelor apartinând uneia sau mai multor activităti economice ale altei persoane juridice române, numai în schimbul unor titluri de participare;

Norme metodologice:

86. Prevederea de la art. 27 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal are în vedere transferul unei părti din activul unei societăti (transmitătoare) către una sau mai multe societăti (beneficiare) existente sau care iau astfel fiintă, în schimbul atribuirii de titluri de participare ale societătilor beneficiare.

Codul fiscal:

CAPITOLUL III

Aspecte fiscale internationale

Veniturile unui sediu permanent

Art. 29. [...]

(2) Profitul impozabil se determină în conformitate cu regulile stabilite în capitolul II al prezentului titlu, în următoarele conditii:

a) numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent se includ în veniturile impozabile;

b) numai cheltuielile efectuate în scopul obtinerii acestor venituri se includ în cheltuielile deductibile;

c) cheltuielile de conducere si cheltuielile generale de administrare, indiferent de locul în care s-au efectuat, decontate de persoana juridică străină si înregistrate de sediul permanent, sunt deductibile în limita a 10% din veniturile salariale ale angajatilor sediului permanent.

Norme metodologice:

87. Prin angajati ai sediului permanent se întelege persoanele angajate cu contract individual de muncă în conditiile legii.

Codul fiscal:

(3) Profitul impozabil al sediului permanent se determină prin tratarea sediului permanent ca persoană separată si prin utilizarea regulilor preturilor de transfer la stabilirea pretului de piată al unui transfer făcut între persoana juridică străină si sediul său permanent.

(4) Înainte de a desfăsura activitate printr-un sediu permanent în România, reprezentantul legal la persoanei juridice străine prevăzute la alin. (1) trebuie să înregistreze sediul permanent la autoritatea fiscală competentă.

Norme metodologice:

88. Persoanele juridice străine care desfăsoară activitătile mentionate la art. 8 alin. (3) din Codul fiscal datorează impozit pe profit de la începutul activitătii, în măsura în care se determină depăsirea duratei legale de 6 luni sau termenele prevăzute în conventiile de evitare a dublei impuneri, după caz. În situatia în care nu se determină înainte de sfârsitul anului fiscal dacă activitătile din România vor fi pe o durată suficientă pentru a deveni un sediu permanent, veniturile acelui an fiscal vor fi luate în considerare în următorul an fiscal, în situatia în care durata specificată este depăsită.

89. Profiturile ce urmează a fi atribuite unui sediu permanent sunt acelea pe care sediul permanent le-ar fi realizat dacă, în loc de a derula afaceri cu persoana juridică nerezidentă al cărei sediu permanent este, ar fi derulat afaceri cu o persoană juridică separată. La stabilirea pretului de piată al transferurilor efectuate între persoana juridică străină si sediul său permanent se utilizează regulile preturilor de transfer.

Codul fiscal:

Credit fiscal

Art. 31. - (1) Dacă o persoana juridică română obtine venituri dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse impozitului cu retinere la sursă si veniturile sunt impozitate atât în România, cât si în statul străin, atunci impozitul plătit către statul străin, fie direct, fie indirect prin retinerea si virarea de o altă persoană, se deduce din impozitul pe profit ce se determină potrivit prevederilor prezentului titlu.

(2) Deducerea pentru impozitele plătite către un stat străin într-un an fiscal nu poate depăsi impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit prevăzute la art. 17 alin. (1) la profitul impozabil obtinut în statul străin, determinat în conformitate cu regulile prevăzute în prezentul titlu sau la venitul obtinut din statul străin.

(3) Impozitul plătit unui stat străin este dedus, numai dacă persoana juridică română prezintă documentatia corespunzătoare, conform prevederilor legale, din care să rezulte faptul că impozitul a fost plătit statului străin.

Norme metodologice:

90. În aplicarea prevederilor art. 31 alin. (1) din Codul fiscal, din punct de vedere fiscal, la sfârsitul anului fiscal, operatiunile efectuate prin intermediul unor sedii permanente din străinătate ale persoanelor juridice române, înregistrate în cursul perioadei în devize, respectiv veniturile, cheltuielile, alte sume impozabile sau deductibile, cât si impozitul plătit se convertesc în lei prin utilizarea unei medii a cursurilor de schimb valutar, comunicată de Banca Natională a României.

91. O persoană juridică română care desfăsoară activităti printr-un sediu permanent într-un alt stat calculează profitul impozabil la nivelul întregii societăti, potrivit dispozitiilor capitolului II, titlul II din Codul fiscal. În scopul acordării creditului fiscal aferent unui sediu permanent contribuabilul calculează profitul impozabil si impozitul pe profit aferente acelui sediu permanent, în conformitate cu reglementările fiscale din România.

92. Documentul pe baza căruia se calculează deducerea din impozitul pe profit datorat în România, potrivit dispozitiilor acestui articol, este cel care atestă plata, confirmat de autoritatea fiscală străină.

93. Limitarea prevăzută în art. 31 alin. (2) din Codul fiscal va fi calculată separat pentru fiecare sursă de venit. În scopul aplicării acestei prevederi, toate veniturile persoanei juridice române a căror sursă se află în aceeasi tară străină vor fi considerate ca având aceeasi sursă.

Exemplu: un contribuabil desfăsoară activităti atât în România, cât si în tara străină X unde realizează venituri atât printr-un sediu permanent, cât si din alte surse, în mod independent de sediul permanent.

Pentru activitatea desfăsurată în tara străină X situatia este următoarea:

Pentru sediul permanent:

- profitul impozabil aferent anului 2004, conform regulilor din tara străină X, 100 milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb valutar, comunicată de Banca Natională a României);

- impozitul pe profit pentru anul 2004, conform regulilor din tara străină X (cotă de 30%), 30 milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb valutar, comunicată de Banca Natională a României);

- profitul impozabil aferent anului 2004, conform regulilor din legea română, 80 milioane lei (legislatia română privind impozitul pe profit permite deducerea unor cheltuieli care nu sunt deductibile în tara străină X);

- impozitul pe profit pentru anul 2004, conform prevederilor din legea română (cotă de 25%), 20 milioane lei.

Alte venituri realizate din tara X:

- venituri din dobânzi: 100 milioane lei;

- impozit de 10% cu retinere la sursă pentru veniturile din dobânzi: 10 milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb valutar, comunicată de Banca Natională a României).

Pentru activitatea desfăsurată atât în România, cât si în tara străină X situatia este următoarea:

- profit impozabil aferent anului 2004, conform regulilor din legea română, 1.000 milioane lei (80 milioane profit impozabil al sediului permanent si 920 milioane profit impozabil pentru activitatea din România);

- impozit pe profit pentru anul 2004, conform regulilor din legea română (cotă de 25%), 250 milioane lei.

Potrivit situatiei prezentate mai sus, suma maximă reprezentând creditul fiscal extern ce i se poate acorda contribuabilului este de 30 milioane lei, respectiv 20 milioane lei impozit pe profit plus 10 milioane lei impozit cu retinere la sursă (dobânzi).

Deoarece impozitul plătit în străinătate în sumă de 40 milioane lei este mai mare decât limita maximă de 30 milioane lei care poate fi acordată sub forma creditului fiscal extern, contribuabilul va putea scădea din impozitul pe profitul întregii activităti (250 milioane lei) doar suma de 30 milioane lei.

Codul fiscal:

Pierderi fiscale externe

Art. 32. - (1) Orice pierdere realizată printr-un sediu permanent din străinătate este deductibilă doar din veniturile obtinute din străinătate.

(2) Pierderile realizate printr-un sediu permanent din străinătate se deduc numai din aceste venituri, separat, pe fiecare sursă de venit. Pierderile neacoperite se reportează si se recuperează în următorii 5 ani fiscali consecutivi.

Norme metodologice:

94. Potrivit art. 32 din Codul fiscal, pierderile realizate din activitatea desfăsurată în străinătate printr-un sediu permanent se recuperează numai din veniturile impozabile realizate în străinătate pe fiecare sursă de venit. În sensul aplicării acestei prevederi, prin sursă de venit se întelege tara din care s-au realizat veniturile. Recuperarea pierderii se va realiza conform normelor prevăzute pentru aplicarea art. 26 din Codul fiscal.

Codul fiscal:

CAPITOLUL IV

Reguli speciale aplicabile vânzării-cesionării proprietătilor imobiliare si titlurilor de participare Reguli speciale aplicabile vânzării-cesionării proprietătilor imobiliare si titlurilor de participare Art. 33. - (1) Prevederile prezentului articol se aplică persoanelor juridice române si străine care vând-cesionează proprietăti imobiliare situate în România sau titluri de participare detinute la o persoană juridică română.

(2) Dacă câstigurile rezultate din vânzarea-cesionarea proprietătilor imobiliare situate în România si a titlurilor de participare detinute la o persoană juridică română depăsesc pierderile rezultate dintr-o astfel de vânzare-cesionare, atunci impozitul pe profit se stabileste prin aplicarea unei cote de 10% la diferenta rezultată.

(3) Pierderea rezultată din vânzarea-cesionarea proprietătilor imobiliare situate în România si a titlurilor de participare detinute la o persoană juridică română se recuperează din profiturile impozabile rezultate din operatiuni de aceeasi natură, în următorii 5 ani fiscali consecutivi.

(4) Câstigul rezultat din vânzarea-cesionarea proprietătilor imobiliare sau titlurilor de participare este diferenta pozitivă între:

a) valoarea realizată din vânzarea-cesionarea unor asemenea proprietăti imobiliare sau titluri de participare; si

b) valoarea fiscală a unor asemenea proprietăti imobiliare sau titluri de participare.

(5) Pierderea rezultată dintr-o vânzare-cesionare a proprietătilor imobiliare sau titlurilor de participare este diferenta negativă între:

a) valoarea realizată din vânzare-cesionare a unor asemenea proprietăti imobiliare sau titluri de participare; si

b) valoarea fiscală a unor asemenea proprietăti imobiliare sau titluri de participare.

(6) În întelesul prevederilor alin. (4) si (5), valoarea realizată din vânzare-cesionare se reduce cu comisioanele, taxele sau alte sume plătite, aferente vânzării-cesionării.

(7) Valoarea fiscală pentru proprietătile imobiliare sau pentru titlurile de participare se stabileste după cum urmează:

a) în cazul proprietătilor imobiliare, valoarea fiscală este costul de cumpărare, construire sau îmbunătătire a proprietătii, redus cu amortizarea fiscală aferentă unei astfel de proprietăti;

b) în cazul titlurilor de participare, valoarea fiscală este costul de achizitie al titlurilor de participare, inclusiv orice comisioane, taxe sau alte sume plătite, aferente achizitionării unor astfel de titluri de participare.

(8) Prezentul articol se aplică în cazul proprietătilor imobiliare sau titlurilor de participare, numai dacă sunt îndeplinite următoarele conditii:

a) contribuabilul a detinut proprietatea imobiliară sau titlurile de participare pe o perioadă mai mare de doi ani;

b) persoana care achizitionează proprietatea imobiliară sau titlurile de participare nu este persoană afiliată contribuabilului;

c) contribuabilul a achizitionat proprietatea imobiliară sau titlurile de participare după 31 decembrie 2003.

Norme metodologice:

95. În vederea aplicării art. 33 alin. (8) din Codul fiscal, contribuabilii justifică perioada de detinere a proprietătilor imobiliare sau a titlurilor de participare, astfel încât să poată determina perioada mai mare de 2 ani.

96. Persoanele juridice înscriu în registrul de evidentă fiscală modul de calcul al câstigului/pierderii rezultate din tranzactiile efectuate cu proprietăti imobiliare. La fiecare termen de plată a impozitului pe profit, persoanele juridice vor determina profitul/pierderea rezultată, cumulat de la începutul anului fiscal. Profitul rezultat se impune cu cota de 10%, pierderea urmând a fi recuperată din profiturile determinate în următorii 5 ani fiscali din câstigurile rezultate din aceleasi tranzactii.

97. Băncii Nationale a României nu i se aplică prevederile art. 33 din Codul fiscal, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (2) din Codul fiscal.

Codul fiscal:

CAPITOLUL V

Plata impozitului si depunerea declaratiilor fiscale

Plata impozitului

Art. 34. [...]

(3) Organizatiile nonprofit au obligatia de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.

(4) Contribuabilii care obtin venituri majoritare din cultura cerealelor si plantelor tehnice, pomicultură si viticultură au obligatia de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul. [...]

(8) Persoanele juridice care încetează să existe au obligatia să depună declaratia de impunere si să plătească impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării încetării existentei persoanei juridice la registrul comertului.

Norme metodologice:

98. Contribuabilii prevăzuti la art. 34 alin. (3) si (4) din Codul fiscal nu depun declaratii trimestriale.

99. Încadrarea în activitătile prevăzute la art. 34 alin. (4) din Codul fiscal este cea stabilită de Clasificarea activitătilor din economia natională - CAEN.

100. În situatia contribuabilului care încetează să existe ca persoană juridică în urma efectuării unei operatiuni de fuziune prin absorbtie, divizare sau lichidare, termenul de depunere a declaratiei privind impozitul pe profit reprezintă si termen de plată a obligatiei fată de bugetul de stat, potrivit prevederilor legale în vigoare.

Codul fiscal:

CAPITOLUL VII

Dispozitii tranzitorii si finale

Dispozitii tranzitorii

Art. 38. - (1) În cazul persoanelor juridice care au obtinut, înainte de 1 iulie 2003, certificatul permanent de investitor în zona defavorizată, scutirea de impozit pe profitul aferent investitiilor noi se aplică în continuare pe perioada existentei zonei defavorizate.

Norme metodologice:

101. În cazul contribuabililor care desfăsoară activităti în zonele defavorizate, scutirea de la plata impozitului pe profit se acordă pe baza certificatului de investitor în zona defavorizată, eliberat înainte de data de 1 iulie 2002 de către agentia pentru dezvoltare regională în a cărei rază de competentă teritorială se află sediul agentului economic, conform prevederilor legale în vigoare.

102. Investitiile noi sunt reprezentate de mijloacele fixe amortizabile create sau achizitionate de la terte părti, utilizate efectiv în activitatea proprie, desfăsurată în domeniile de interes economic, clasificate expres în anexa la Normele metodologice pentru aplicarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicată, cu modificările ulterioare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 728/2001, care determină angajarea de fortă de muncă.

103. Scutirea de la plata impozitului pe profit operează pe toată durata existentei zonei defavorizate.

104. Profitul realizat în zonele defavorizate, rezultat din efectuarea operatiunilor de lichidare a investitiei, conform legii, din vânzarea de active corporale si necorporale, din câstigurile realizate din investitii financiare, din desfăsurarea de activităti în afara zonei defavorizate, precum si cel rezultat din desfăsurarea de activităti în alte domenii decât cele de interes pentru zonele defavorizate sunt supuse impunerii. Partea din profitul impozabil aferentă fiecărei operatiuni/activităti este cea care corespunde ponderii veniturilor obtinute din aceste operatiuni/activităti în volumul total al veniturilor.

Codul fiscal:

(4) Cu exceptia prevederilor alin. (3), contribuabilii care obtin venituri din activităti desfăsurate pe bază de licentă într-o zonă liberă au obligatia de a plăti impozit pe profit în cotă de 5% pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri, până la data de 31 decembrie 2004.

Norme metodologice:

105. Pentru contribuabilii care desfăsoară activităti în zonele libere pe bază de licente eliberate potrivit Legii nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, cu modificările ulterioare, profitul obtinut din aceste activităti este impozitat cu cota de 5% până la data de 31 decembrie 2004, cu exceptia cazului în care acestia intră sub incidenta prevederilor art. 38 alin. (3) din Codul fiscal.

106. În cazul în care contribuabilul îsi desfăsoară activitatea în zona liberă prin unităti fără personalitate juridică, acesta este obligat să tină evidentă contabilă distinctă pentru veniturile si cheltuielile aferente acestei activităti. La determinarea profitului aferent activitătii se iau în calcul si cheltuielile de conducere si administrare, precum si alte asemenea cheltuieli, proportional cu veniturile obtinute în zona liberă fată de veniturile totale realizate de persoana juridică.

107. Pierderea rezultată din operatiunile realizate în zona liberă nu se recuperează din profitul impozabil realizat în afara zonei, aceasta urmând să fie recuperată din profiturile obtinute din aceeasi zonă.

Codul fiscal:

(12) La calculul profitului impozabil, următoarele venituri sunt neimpozabile până la data de 31 decembrie 2006:

[...]

b) veniturile realizate din aplicarea unei inventii brevetate în România, inclusiv din fabricarea produsului sau aplicarea procesului, pe o perioadă de 5 ani de la prima aplicare, calculati de la data începerii aplicării si cuprinsi în perioada de valabilitate a brevetului, potrivit legii;

Norme metodologice:

108. Aplicarea unei inventii înseamnă fabricarea produsului sau folosirea procedeului/metodei. Procedeul include si utilizarea unui produs sau efectuarea oricărui alt act generator de profit, cum ar fi:

a) proiectarea obiectului/obiectelor unei inventii:

1. proiect de executie pentru realizarea unui produs, inclusiv produsul obtinut în mod direct prin aplicarea unui procedeu brevetat, unei instalatii sau a altora asemenea;

2. proiect tehnologic pentru aplicarea unui procedeu/tehnologii sau a unei metode;

b) executarea si/sau experimentarea prototipului/unicatului ori a tehnologiei care face obiectul unei inventii;

c) executarea si/sau exploatarea seriei “zero” a produsului ori a instalatiei-pilot;

d) exploatarea obiectului unei inventii prin realizarea pe scară largă a acestuia, si anume:

1. fabricarea produsului, cum ar fi: dispozitivul, utilajul, instalatia, compozitia, respectiv produsul obtinut în mod direct prin aplicarea unui procedeu brevetat;

2. folosirea unui procedeu, respectiv a unei tehnologii sau a unei metode, obiect al unei inventii;

3. folosirea unui mijloc, dispozitiv, aparat, instalatie, obiect al unei inventii exclusiv pentru necesitătile interne ale unitătii care aplică;

e) comercializarea rezultatelor actelor prevăzute la lit. a)-d) de către detinătorul de drepturi care este si producător, dacă aceste acte au fost efectuate în tară.

109. Prima aplicare se ia în considerare în mod distinct pentru titularul de brevet, precum si pentru fiecare dintre licentiatii acestuia.

110. Pentru ca titularul brevetului, succesorul său în drepturi sau, după caz, licentiatii acestuia să beneficieze de scutire de impozit pe profit trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ următoarele conditii:

a) să existe o copie, certificată pentru conformitate, a hotărârii definitive a Oficiului de Stat pentru Inventii si Mărci de acordare a brevetului de inventie; în cazul în care solicitantul scutirii de impozit este altă persoană decât titularul brevetului, este necesar să existe documente, certificate pentru conformitate de către Oficiul de Stat pentru Inventii si Mărci sau autentificate, din care să rezulte una dintre următoarele situatii:

1. solicitantul este succesorul în drepturi al titularului brevetului;

2. solicitantul este licentiat al titularului brevetului;

3. solicitantul este licentiat al succesorului în drepturi al titularului brevetului;

b) să existe documente eliberate de Oficiul de Stat pentru Inventii si Mărci, din care să rezulte că brevetul de inventie a fost în vigoare pe perioada pentru care s-a solicitat scutirea de impozit;

c) să existe evidentă contabilă de gestiune din care să rezulte că în perioada pentru care se solicită scutirea de impozit pentru inventia sau grupul de inventii brevetate a fost efectuat cel putin unul dintre actele prevăzute la pct. 167 si nivelul profitului obtinut în această perioadă.

d) profitul astfel obtinut să fi fost realizat în limita perioadei de 5 ani de la prima aplicare si cuprinsi în perioada de valabilitate a brevetului.

111. Profitul se stabileste cu referire strictă la inventia sau grupul de inventii brevetate, pe baza elementelor de noutate, asa cum acestea rezultă din revendicările brevetului de inventie. În conformitate cu prevederile art. 33 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, republicată, revendicările se interpretează în legătură cu descrierea si desenele inventiei.

112. În cazul în care inventia sau grupul de inventii brevetate se referă numai la o parte a unei instalatii ori a unei activităti tehnologice, procedeu sau metodă, iar din evidentele contabile rezultă profitul numai pentru întreaga instalatie ori activitate tehnologică, se procedează mai întâi la stabilirea ponderii inventiei sau a grupului de inventii în instalatia ori activitatea tehnologică si, pe această bază, se determină partea de profit obtinut prin aplicarea inventiei brevetate.

113. Profitul include si câstigurile obtinute de titularul brevetului sau de licentiatii acestuia din eventualele taxe sau tarife, percepute drept contravaloare a serviciului de utilizare a inventiei brevetate având ca obiect si un produs nou, numai în cazul în care brevetul cuprinde si o revendicare de utilizare sau de folosire a noului produs.

 

TITLUL III

Impozitul pe venit

Codul fiscal:

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Categorii de venituri supuse impozitului pe venit

Art. 41. - Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele:

a) venituri din activităti independente, definite conform art. 47;

b) venituri din salarii, definite conform art. 56;

c) venituri din cedarea folosintei bunurilor, definite conform art. 65;

d) venituri din investitii, definite conform art. 69;

e) venituri din pensii, definite conform art. 72;

f) venituri din activităti agricole, definite conform art. 75;

g) veniturile din premii si din jocuri de noroc, definite conform art. 79;

h) venituri din alte surse, definite conform art. 83.

Norme metodologice:

1. Veniturile din activităti independente, inclusiv veniturile realizate de persoanele fizice în cadrul unor asocieri fără personalitate juridică, veniturile din salarii si din cedarea folosintei bunurilor sunt venituri care se supun procedurii de globalizare si de determinare a impozitului pe venitul anual global.

2. Veniturile din investitii, din pensii, din activităti agricole, din premii si din jocuri de noroc, precum si cele cuprinse în categoria “venituri din alte surse” se supun impozitării, pe fiecare loc de realizare, în cadrul acestor categorii de venituri, impozitul fiind final.

Codul fiscal:

Venituri neimpozabile

Art. 42. - În întelesul impozitului pe venit, următoarele venituri nu sunt impozabile:

a) ajutoarele, indemnizatiile si alte forme de sprijin cu destinatie specială, acordate din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat, din bugetele fondurilor speciale, bugetele locale si din alte fonduri publice, inclusiv indemnizatia de maternitate si pentru cresterea copilului, precum si cele de aceeasi natură primite de la alte persoane, cu exceptia indemnizatiilor pentru incapacitate temporară de muncă;

Norme metodologice:

3. În categoria veniturilor neimpozabile se cuprind veniturile obtinute de persoanele fizice, potrivit legii, cum sunt:

- alocatia de stat pentru copii;

- alocatia de întretinere pentru fiecare copil încredintat sau dat în plasament familial;

- indemnizatia lunară primită de persoanele cu handicap grav si accentuat;

- alocatia socială primită de nevăzătorii cu handicap grav si accentuat;

- indemnizatia lunară acordată nevăzătorilor cu handicap grav, potrivit legii;

- contravaloarea serviciilor hoteliere acordate, potrivit legii, membrilor de familie care însotesc în spital copii cu handicap sau copii bolnavi în vârstă de până la 3 ani;

- ajutorul pentru încălzirea locuintei;

- alocatia pentru copiii nou-născuti, primită pentru fiecare dintre primii 4 copii născuti vii;

- indemnizatia de maternitate;

- indemnizatia pentru cresterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani si, în cazul copilului cu handicap până la împlinirea vârstei de 3 ani;

- ajutorul social primit de sotii celor care satisfac serviciul militar obligatoriu;

- ajutorul social acordat potrivit legii;

- ajutorul de urgentă acordat de Guvern si de primari în situatii de necesitate ca urmare a calamitătilor naturale, incendiilor, accidentelor, precum si altor situatii deosebite stabilite prin lege, în limita fondurilor existente;

- ajutoarele pentru procurarea de dispozitive medicale;

- ajutorul lunar sau alocatia de sprijin primit de cadrele militare trecute în rezervă, fără drept de pensie, apte de muncă, care nu se pot încadra din lipsă de locuri de muncă corespunzătoare pregătirii lor;

- indemnizatia de somaj si alte drepturi neimpozabile acordate conform legislatiei în materie;

- sume plătite din bugetul asigurărilor pentru somaj pentru completarea veniturilor persoanelor care se angajează înainte de expirarea perioadei de somaj;

- prima de încadrare si prima de instalare acordate din bugetul asigurărilor pentru somaj;

- sprijinul material acordat, potrivit legii, membrilor de familie ai magistratului decedat sau membrilor de familie ai altei persoane din cadrul organelor autoritătii judecătoresti, care a decedat;

- echivalentul salariului primit de membrii familiei functionarului public, în caz de deces al acestuia;

- indemnizatia reparatorie lunară primită de persoanele care si-au pierdut total sau partial capacitatea de muncă, marilor mutilati si urmasilor celor care au decedat ca urmare a participării la Revolutia din decembrie 1989;

- indemnizatia reparatorie lunară primită de părintii persoanelor care au decedat ca urmare a participării la Revolutia din decembrie 1989;

- indemnizatia reparatorie lunară primită de sotul supravietuitor al persoanei care a decedat ca urmare a participării la Revolutia din decembrie 1989 si care are în întretinere unul sau mai multi copii ai acesteia;

- suma fixă pentru îngrijire primită de invalizii si accidentatii de război, marii mutilati si cei încadrati în gradul I de invaliditate;

- indemnizatia lunară primită de persoanele persecutate din motive politice si etnice;

- indemnizatia lunară primită de magistratii care în perioada anilor 1945-1952 au fost înlăturati din justitie din motive politice;

- indemnizatia de veteran de război, inclusiv sporul, acordată potrivit legii;

- renta lunară acordată, potrivit legii, veteranilor de război;

- ajutorul anual pentru acoperirea unei părti din costul chiriei, energiei electrice si energiei termice, acordat veteranilor de război si văduvelor de război, precum si altor persoane defavorizate, potrivit legii;

- sprijinul material primit de sotul supravietuitor si copiii urmasi ai membrilor Academiei Române;

- ajutoarele acordate emigrantilor politici potrivit legislatiei în vigoare;

- ajutorul rambursabil pentru refugiati;

- ajutoarele umanitare, medicale si sociale;

- ajutorul de deces acordat potrivit legislatiei privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, precum si ajutorul pentru procurarea de proteze,

orteze si de alte produse ortopedice, acordate în baza legislatiei de pensii;

- renta viageră acordată de la bugetul de stat, bugetele locale si din alte fonduri publice, potrivit legii;

- drepturi reprezentând transportul gratuit urban si interurban, acordate, potrivit legii, pentru adultii cu handicap accentuat si grav, precum si pentru asistentii personali si însotitorii acestora;

- alte asemenea venituri acordate potrivit normelor legale în vigoare.

4. În sensul art. 42 lit. a), prin alte persoane se întelege, printre altii, si:

- casa de ajutor reciproc a pensionarilor, pentru ajutoarele umanitare, medicale si sociale acordate membrilor din contributiile acestora;

- organizatiile umanitare, organizatii sindicale, Crucea Rosie, unităti de cult recunoscute în România si alte entităti care pot acorda ajutoare umanitare sau sociale.

Codul fiscal:

b) sumele încasate din asigurări de orice fel reprezentând despăgubiri, sume asigurate, precum si orice alte drepturi, cu exceptia câstigurilor primite de la societătile de asigurări ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părti, cu ocazia tragerilor de amortizare.

Nu sunt venituri impozabile despăgubirile în bani sau în natură primite de către o persoană fizică, ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despăgubirile reprezentând daunele morale;

Norme metodologice:

5. Sunt neimpozabile despăgubirile, sumele asigurate si orice alte drepturi acordate asiguratilor, beneficiarilor sau tertelor persoane păgubite, din asigurările de orice fel, potrivit legislatiei privind societătile de asigurare si supravegherea asigurărilor.

6. Sumele reprezentând alte drepturi acordate asiguratilor pot avea printre altele următoarele forme: răscumpărări partiale în contul persoanei asigurate, plăti esalonate, rente, venituri rezultate din fructificarea rezervelor constituite din primele plătite de asigurati, precum si orice alte sume de aceeasi natură indiferent de denumirea sau forma sub care sunt plătite, în contul persoanei asigurate.

7. În cazul în care suportatorul primei de asigurare este o persoană fizică independentă, persoană juridică sau orice altă entitate care desfăsoară o activitate, atunci contravaloarea primelor de asigurare reprezintă venituri impozabile pentru persoana fizică beneficiară.

Codul fiscal:

c) sumele primite drept despăgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamitătilor naturale, precum si pentru cazurile de invaliditate sau deces, conform legii;

d) pensiile pentru invalizii de război, orfanii, văduvele/văduvii de război, sumele fixe pentru îngrijirea pensionarilor care au fost încadrati în gradul I de invaliditate, precum si pensiile, altele decât pensiile plătite din fonduri constituite prin contributii obligatorii la un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din scheme facultative de pensii ocupationale si cele finantate de la bugetul de stat;

e) contravaloarea cupoanelor ce reprezintă bonuri de valoare care se acordă cu titlu gratuit persoanelor fizice conform dispozitiilor legale în vigoare;

f) sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizare sau mecenat;

g) veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile si mobile corporale din patrimoniul personal, altele decât câstigurile din transferul titlurilor de valoare;

h) drepturile în bani si în natură primite de militarii în termen, militarii cu termen redus, studentii si elevii unitătilor de învătământ din sectorul de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională si civile, precum si cele ale gradatilor si soldatilor concentrati sau mobilizati;

i) bursele primite de persoanele care urmează orice formă de scolarizare sau perfectionare în cadru institutionalizat;

Norme metodologice:

8. Prin cadru institutionalizat se întelege orice entitate care are ca obiect de activitate educatia scolară, universitară, pregătirea si/sau perfectionarea profesională, recunoscută de autorităti ale statului român.

Codul fiscal:

j) sumele sau bunurile primite cu titlu de mostenire si donatie;

k) veniturile din agricultură si silvicultură, cu exceptia celor prevăzute la art. 75;

Norme metodologice:

9. În categoria veniturilor din agricultură si silvicultură considerate neimpozabile se cuprind:

- veniturile realizate de proprietar/arendas din valorificarea în stare naturală a produselor obtinute de pe terenurile agricole si silvice, proprietate privată sau luate în arendă;

- veniturile provenite din: cresterea animalelor si păsărilor, apicultura si sericicultura;

- veniturile obtinute de persoanele fizice din valorificarea în stare naturală, prin unităti specializate, cum ar fi centre sau puncte de achizitie, a produselor culese sau capturate din flora si fauna sălbatică.

10. Se consideră în stare naturală: produsele agricole obtinute după recoltare, materialul lemnos pe picior sau transformat în busteni ori în bile, precum si produsele de origine animală, cum ar fi: lapte, lână, ouă, piei crude si altele asemenea, plante si animale din flora si fauna sălbatică, cum ar fi: plante medicinale, fructe de pădure, ciuperci, melci, scoici, serpi, broaste si altele asemenea.

Codul fiscal:

l) veniturile primite de membrii misiunilor diplomatice si ai posturilor consulare pentru activitătile desfăsurate în România în calitatea lor oficială, în conditii de reciprocitate, în virtutea regulilor generale ale dreptului international sau a prevederilor unor acorduri speciale la care România este parte;

m) veniturile nete în valută primite de membrii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si institutelor culturale ale României amplasate în străinătate, în conformitate cu legislatia în vigoare;

n) veniturile primite de oficialii organismelor si organizatiilor internationale din activitătile desfăsurate în România în calitatea lor oficială, cu conditia ca pozitia acestora, de oficial, să fie confirmată de Ministerul Afacerilor Externe;

o) veniturile primite de cetăteni străini pentru activitatea de consultantă desfăsurată în România, în conformitate cu acordurile de finantare nerambursabilă încheiate de România cu alte state, cu organisme internationale si organizatii neguvernamentale;

p) veniturile primite de cetăteni străini pentru activităti desfăsurate în România, în calitate de corespondenti de presă, cu conditia reciprocitătii acordate cetătenilor români pentru venituri din astfel de activităti, si cu conditia ca pozitia acestor persoane să fie confirmată de Ministerul Afacerilor Externe;

q) sumele reprezentând diferenta de dobândă subventionată pentru creditele primite în conformitate cu legislatia în vigoare;

r) subventiile primite pentru achizitionarea de bunuri, dacă subventiile sunt acordate în conformitate cu legislatia în vigoare;

s) veniturile reprezentând avantaje în bani si/sau în natură primite de persoanele cu handicap, veteranii de război, invalizii si văduvele de război, accidentatii de război în afara serviciului ordonat, persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, urmasii eroilor-martiri, rănitilor, luptătorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, precum si persoanele persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945;

Norme metodologice:

11. Aceste venituri sunt acordate prin legi speciale si cuprind, printre altele:

- contravaloarea protezelor acordate gratuit pentru marii mutilati si persoanele care si-au pierdut total sau partial capacitatea de muncă, a medicamentelor gratuite, accesului gratuit la sanatorii si baze de tratament apartinând Ministerului Sănătătii, Ministerului Apărării Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si altor institutii potrivit legii;

- contravaloarea transportului urban gratuit cu mijloacele de transport în comun si altele asemenea, prevăzute a fi acordate persoanelor care intră sub incidenta prevederilor Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rănitilor, precum si luptătorilor pentru victoria Revolutiei din Decembrie 1989, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

- contravaloarea asistentei medicale si a medicamentelor acordate în mod gratuit si prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât si pe timpul spitalizărilor, a transportului gratuit cu mijloacele de transport în comun si pe calea ferată română, contravaloarea biletului gratuit, pentru tratament într-o statiune balneoclimaterică si altele asemenea, prevăzute a fi acordate persoanelor care intră sub incidenta prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările si completările ulterioare;

- contravaloarea călătoriilor gratuite pe calea ferată, gratuitătile pe mijloacele de transport în comun în mediul urban, a lemnelor de foc sau echivalent cărbuni, a asistentei medicale gratuite în toate institutiile medicale civile de stat sau militare si asigurarea de medicamente gratuite atât în tratamentele ambulatorii, cât si pe timpul spitalizării, a biletelor de tratament gratuite, în limita posibilitătilor existente, în statiuni balneoclimaterice, a protezelor, a cârjelor, a ghetelor ortopedice, a cărucioarelor, a aparatelor auditive si implanturilor cardiace, mijloacelor moto si auto speciale pentru cei handicapati locomotor si altele asemenea, potrivit Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum si unele drepturi ale invalizilor si văduvelor de război, republicată;

- contravaloarea transportului urban gratuit cu mijloace de transport în comun pentru adultii cu handicap accentuat si grav si pentru asistentii personali sau pentru însotitorii acestora, a transportului interurban gratuit cu trenul, asistenta medicală gratuită în conformitate cu prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările ulterioare;

- altele asemenea, aprobate prin lege.

12. Persoanele fizice prevăzute la art. 42 lit. s) datorează impozit pe venit pentru categoriile de venituri prevăzute la art. 41.

Codul fiscal:

t) premiile obtinute de sportivii medaliati la campionatele mondiale, europene si la jocurile olimpice.

Nu sunt venituri impozabile premiile, primele si indemnizatiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor si altor specialisti, prevăzuti în legislatia în materie, în vederea realizării obiectivelor de înaltă performantă:

- clasarea pe podiumul de premiere la campionatele europene, campionatele mondiale si jocurile olimpice;

- calificarea si participarea la turneele finale ale campionatelor mondiale si europene, prima grupă valorică, precum si la jocurile olimpice, în cazul jocurilor sportive.

Nu sunt venituri impozabile primele si indemnizatiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor si altor specialisti, prevăzuti în legislatia în materie, în vederea pregătirii si participării la competitiile internationale oficiale ale loturilor reprezentative ale României;

Norme metodologice:

13. Beneficiază de aceste prevederi si următorii specialisti: profesorii cu diplomă de licentă sau de absolvire, instructorii si managerii din domeniu, precum si alte persoane calificate pentru asistentă medicală, cercetare si asistentă stiintifică, organizare si conducere tehnică si alte ocupatii complementare potrivit reglementărilor în materie.

Codul fiscal:

u) premiile si alte drepturi sub formă de cazare, masă, transport si alte asemenea, obtinute de elevi si studenti în cadrul competitiilor interne si internationale, inclusiv elevi si studenti nerezidenti în cadrul competitiilor desfăsurate în România;

Norme metodologice:

14. În această categorie se cuprind:

- premii obtinute la concursuri pe obiecte sau discipline de învătământ, pe meserii, cultural-stiintifice, festivaluri, simpozioane, concursuri tehnico-stiintifice, premii obtinute la campionate si concursuri sportive scolare, nationale si internationale;

- contravaloarea avantajelor sub formă de masă, cazare si transport;

- alte drepturi materiale primite de participanti cu ocazia acestor manifestări;

- altele asemenea.

Codul fiscal:

v) alte venituri care nu sunt impozabile, asa cum sunt precizate la fiecare categorie de venit.

Barem de impunere

Art. 43. - (1) Baremul anual de impunere pentru anul fiscal 2004, pentru calculul plătilor anticipate, este prevăzut în următorul tabel:

 

Venitul anual impozabil

(lei)

Impozitul annual

(lei)

până la 28.800.000

18%

28.800.001-69.600.000   

5.184.000 + 23% pentru ceea ce depăseste suma de 28.800.000 lei

69.600.001-111.600.000   

14.568.000 + 28% pentru ceea ce depăseste suma de 69.600.000 lei

111.600.001-156.000.000

26.328.000 + 34% pentru ceea ce depăseste suma de 111.600.000 lei

peste 156.000.000

41.424.000 + 40% pentru ceea ce depăseste suma de 156.000.000 lei

 

Baremul lunar pentru determinarea impozitului lunar pe veniturile din salarii si pensii se stabileste prin ordin al ministrului finantelor publice, având ca bază de calcul baremul anual de mai sus.

(2) Pentru anul 2004, impozitul anual se calculează prin aplicarea asupra venitului anual global impozabil a baremului anual prevăzut la alin. (1), corectat, prin ordin al ministrului finantelor publice, cu rata inflatiei realizate pe anul 2004, diminuată cu 1/2 din rata inflatiei prognozate pe acest an.

(3) Începând cu anul fiscal 2005, baremul anual, respectiv lunar, pentru calculul plătilor anticipate cu titlu de impozit se stabileste luându-se în calcul 1/2 din rata inflatiei prognozate pentru anul respectiv, aplicată la baremul de impunere construit pe baza ratei inflatiei realizate pe perioada ianuarie-octombrie si a prognozei pe lunile noiembrie-decembrie ale anului precedent. Aceste baremuri se aprobă prin ordin al ministrului finantelor publice.

(4) Începând cu anul fiscal 2005, baremul anual pentru calculul impozitului pe venitul anual global impozabil se stabileste prin ordin al ministrului finantelor publice, pe baza baremului anual prevăzut la alin. (3), corectat cu variatia ratei inflatiei realizate, fată de cea prognozată pe perioada impozabilă.

Norme metodologice:

15. La determinarea impozitului anual, cât si a plătilor anticipate cu titlu de impozit calculat pentru veniturile prevăzute de art. 41, bazele de calcul al impozitului vor fi stabilite prin rotunjire la mia de lei, prin neglijarea fractiunilor sub 1.000 lei.

Codul fiscal:

Perioada impozabilă

Art. 44. - (1) Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), perioada impozabilă este inferioară anului calendaristic, în situatia în care decesul contribuabilului survine în cursul anului.

Norme metodologice:

16. Anul fiscal corespunde cu perioada celor 12 luni ale unui an calendaristic în care se realizează venituri. Venitul impozabil ce se realizează într-o fractiune de an sau în perioade diferite ce reprezintă fractiuni ale aceluiasi an se consideră venit anual impozabil.

17. În cazul decesului contribuabilului, perioada impozabilă este inferioară anului calendaristic, cuprinzând numărul de luni din anul calendaristic până la data decesului.

Codul fiscal:

Deduceri personale

Art. 45. - (1) Persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) si alin. (2) au dreptul la deducerea din venitul anual global a unor sume sub formă de deducere personală de bază si deduceri personale suplimentare, acordate pentru fiecare lună a perioadei impozabile.

(2) Deducerea personală de bază, începând cu luna ianuarie 2004, este fixată la suma de 2.000.000 lei pe lună.

(3) Deducerea personală suplimentară pentru sotia/sotul, copiii sau alti membri de familie, aflati în întretinere este de 0,5 înmultit cu deducerea personală de bază.

(4) Contribuabilii mai beneficiază de deduceri personale suplimentare, în functie de situatia proprie sau a persoanelor aflate în întretinere, în afara sumelor rezultate din calculul prevăzut la alin. (2) si (3), astfel:

a) 1,0 înmultit cu deducerea personală de bază pentru invalizii de gradul I si persoanele cu handicap grav;

b) 0,5 înmultit cu deducerea personală de bază pentru invalizii de gradul II si persoanele cu handicap accentuat.

(5) Nu sunt considerate persoane aflate în întretinere acele persoane ale căror venituri, impozabile si neimpozabile, depăsesc sumele reprezentând deduceri personale, conform alin. (3) si (4). În cazul în care o persoană este întretinută de mai multi contribuabili, suma reprezentând deducerea personală a acesteia se împarte în părti egale între contribuabili, exceptându-se cazul în care acestia se înteleg asupra unui alt mod de împărtire a sumei. Copiii minori, în vârstă de până la 18 ani împliniti, ai contribuabilului sunt considerati întretinuti, iar suma reprezentând deducerea personală suplimentară se acordă pentru persoanele aflate în întretinerea contribuabilului, pentru acea perioadă impozabilă din anul fiscal în care acestea au fost întretinute. Perioada se rotunjeste la luni întregi în favoarea contribuabilului.

(6) Nu sunt considerate persoane aflate în întretinere:

a) persoanele fizice care detin terenuri agricole si silvice în suprafată de peste 10.000 m2 în zonele colinare si de ses si de peste 20.000 m2 în zonele montane;

b) persoanele fizice care obtin venituri din cultivarea si din valorificarea florilor, legumelor si zarzavaturilor în sere, în solarii special destinate acestor scopuri si/sau în sistem irigat, din cultivarea si din valorificarea arbustilor, plantelor decorative si ciupercilor, precum si din exploatarea pepinierelor viticole si pomicole, indiferent de suprafată.

(7) La stabilirea veniturilor realizate de persoanele fizice aflate în întretinere, potrivit alin. (5), se va avea în vedere si venitul determinat potrivit legislatiei privind venitul minim garantat.

(8) Sunt considerati alti membri de familie, potrivit alin. (3), rudele contribuabilului sau ale sotului/sotiei acestuia până la gradul al doilea inclusiv.

(9) Deducerile personale prevăzute la alin. (2), (3) si (4) se însumează. Suma deducerilor personale admisă pentru calculul impozitului nu poate depăsi de 3 ori deducerea personală de bază si se acordă în limita venitului realizat.

(10) Deducerile personale determinate potrivit prezentului articol nu se acordă personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, potrivit legii.

Norme metodologice:

18. Determinarea coeficientilor si a sumei reprezentând deduceri personale de bază si suplimentare pentru fiecare contribuabil se efectuează astfel:

a) de către angajatorii cu sediul sau domiciliul în România pentru veniturile din salarii realizate pe teritoriul României, la functia de bază;

b) de către organul fiscal pentru contribuabilii care realizează venituri din salarii, altele decât cele prevăzute la lit. a), pentru contribuabilii care realizează venituri din activităti independente si din cedarea folosintei bunurilor, precum si în alte situatii apărute în aplicarea prevederilor titlului III din Codul fiscal.

19. Deducerile personale de bază se acordă contribuabilului, automat, pentru fiecare lună a perioadei impozabile, în cursul sau la sfârsitul anului, potrivit pct. 18, după caz.

Deducerile personale suplimentare pentru persoanele aflate în întretinere se acordă o singură dată numai pe lunile în care persoanele se află în întretinerea contribuabilului, iar cele pentru starea de invaliditate/handicap, numai pentru perioada existentei acestei stări, atestată prin documente justificative. În cazul în care perioada impozabilă este inferioară anului calendaristic ca urmare a decesului contribuabilului în cursul anului, acesta beneficiază de un număr de deduceri personale de bază lunare si de deduceri personale suplimentare corespunzător numărului de luni ale anului calendaristic până în luna decesului, inclusiv.

20. Deducerile personale suplimentare pentru persoanele aflate în întretinere se acordă numai pentru acele persoane care sunt efectiv în întretinerea contribuabilului, chiar dacă acestia nu au domiciliul comun. Coeficientul de deducere personală suplimentară este de 0,5 pentru fiecare persoană validă aflată în întretinere. Pentru starea de invaliditate/handicap a persoanei aflate în întretinere coeficientul de deducere personală suplimentară se majorează corespunzător.

Pentru ca o persoană să fie în întretinere, aceasta trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele conditii:

- existenta unor raporturi juridice între contribuabil si persoana aflată în întretinere;

- încadrarea în plafon.

21. Sunt considerate persoane aflate în întretinere sotul/sotia contribuabilului, copiii acestuia, precum si alti membri de familie până la gradul al doilea inclusiv.

22. În sensul art. 45 alin. (8), în categoria “alt membru de familie aflat în întretinere” se cuprind rudele contribuabilului si ale sotului/sotiei acestuia, până la gradul al doilea inclusiv.

23. După gradul de rudenie rudele se grupează astfel:

- rude de gradul întâi, cum ar fi: părinti si copii;

- rude de gradul al doilea, cum ar fi: bunici, nepoti si frati/surori.

24. Sunt considerate persoane în întretinere militarii în termen, militarii cu termen redus, studentii si elevii militari ai institutiilor de învătământ militare si civile, peste vârsta

de 18 ani, dacă veniturile obtinute sunt sub plafonul stabilit de acest titlu.

25. Nu sunt considerate persoane în întretinere persoanele majore condamnate, care execută pedepse privative de libertate.

26. Copilul minor este considerat întotdeauna întretinut, cu exceptia celor încadrati în muncă, indiferent dacă se află în unităti speciale sanitare sau de protectie specială si altele asemenea, precum si în unităti de învătământ, inclusiv în situatia în care costul de întretinere este suportat de aceste unităti. În acest caz eventualele venituri obtinute de copilul minor nu se au în vedere la acordarea deducerii personale suplimentare.

Pentru copilul minor aflat în întretinerea părintilor sau a tutorelui, deducerea personală suplimentară se acordă integral unuia dintre părinti, conform întelegerii dintre acestia, respectiv tutorelui.

Pentru copilul minor provenit din căsătorii anterioare, dreptul la coeficientul de deducere personală suplimentară pentru copilul aflat în întretinere revine părintelui căruia i-a fost încredintat copilul sau unuia dintre soti care formează noua familie, conform întelegerii dintre acestia, indiferent dacă s-a făcut o adoptie cu efecte restrânse si chiar dacă părintii firesti ai acestuia contribuie la întretinerea lui prin plata unei pensii de întretinere. Plata unei pensii de întretinere nu dă dreptul la deducere personală suplimentară părintelui obligat la această plată.

Pentru copilul minor primit în plasament sau încredintat unei persoane ori unei familii, dreptul la coeficientul de deducere personală suplimentară pentru acest copil se acordă:

- persoanei care l-a primit în plasament sau căreia i s-a încredintat copilul;

- unuia dintre soti care formează familia căreia i-a fost încredintat sau i-a fost dat în plasament copilul, conform întelegerii dintre acestia.

Pentru copiii aflati în întretinerea unei familii, deducerea personală suplimentară va fi acordată părintilor, conform întelegerii dintre acestia. Nu se va fractiona între părinti deducerea personală suplimentară pentru fiecare copil aflat în întretinere. Astfel, în situatia în care într-o familie sunt mai multi copii aflati în întretinere, deducerile personale suplimentare se pot acorda unuia dintre părinti pentru toti copiii sau fiecărui părinte pentru un număr de copii, conform întelegerii dintre părinti. În aceste situatii angajatii vor prezenta angajatorilor sau organului fiscal fie o declaratie pe propria răspundere din partea sotului/sotiei, fie o adeverintă emisă de angajatorul acestuia/acesteia, după caz, din care să rezulte numărul si identitatea copiilor pentru care beneficiază de deduceri personale suplimentare.

Nu se acordă deducere personală suplimentară următorilor:

- părintilor ai căror copii sunt dati în plasament sau încredintati unei familii ori persoane;

- părintilor copiilor încredintati unui organism privat autorizat sau unui serviciu public autorizat, în cazul în care părintii respectivi sunt pusi sub interdictie sau sunt decăzuti din drepturile părintesti.

Copilul minor cu vârsta între 16 si 18 ani, încadrat în muncă în conditiile Codului muncii, devine contribuabil si beneficiază de deducerea personală de bază, situatie în care părintii nu mai au dreptul la acordarea deducerii personale suplimentare, întrucât deducerea personală se acordă o singură dată.

27. Contribuabilul beneficiază de deducere personală suplimentară pentru persoanele aflate în întretinere potrivit art. 45 alin. (3) din Codul fiscal, dacă persoana fizică întretinută nu are venituri sau veniturile acesteia sunt sub plafonul rezultat din aplicarea coeficientului aferent de deducere personală suplimentară la deducerea personală de bază.

28. Verificarea încadrării veniturilor acestor persoane în plafonul determinat se realizează comparând veniturile brute realizate de persoana fizică aflată în întretinere cu plafonul.

29. În cursul anului fiscal, în cazul în care angajatul obtine venituri la functia de bază, pentru a stabili dreptul acestuia la deduceri suplimentare pentru persoane aflate în întretinere, se compară venitul lunar realizat de persoana aflată în întretinere cu plafonul lunar, astfel:

a) în cazul în care persoana aflată în întretinere realizează venituri lunare de natura pensiilor, indemnizatiilor, alocatiilor si altele asemenea, venitul lunar realizat de persoana întretinută rezultă din însumarea tuturor drepturilor de această natură realizate într-o lună;

b) în cazul în care venitul este realizat sub formă de câstiguri la jocuri de noroc, premii la diverse competitii, dividende, dobânzi si altele asemenea, venitul lunar realizat de persoana fizică aflată în întretinere se determină prin împărtirea venitului realizat la numărul de luni rămase până la sfârsitul anului, exclusiv luna de realizare a venitului;

c) în cazul în care persoana întretinută realizează atât venituri lunare, cât si aleatorii, venitul lunar se determină prin însumarea acestor venituri.

30. În functie de venitul lunar al persoanei întretinute, angajatorul va proceda după cum urmează:

a) în situatia în care persoana aflată în întretinere, pentru care contribuabilul - angajatul - beneficiază de deducerea personală suplimentară, obtine în cursul anului un venit lunar mai mare decât plafonul lunar, angajatorul va înceta acordarea deducerii personale suplimentare pentru persoana în întretinere, începând cu luna următoare celei în care a fost realizat venitul;

b) în situatia în care contribuabilul solicită acordarea deducerii personale suplimentare pentru persoana aflată în întretinere ca urmare a situării venitului lunar al acesteia din urmă sub plafonul lunar, angajatorul va începe acordarea deducerii personale suplimentare pentru persoana în întretinere o dată cu plata drepturilor lunare ale lunii în care angajatul a depus solicitarea.

Dacă venitul unei persoane aflate în întretinere depăseste plafonul deducerii personale suplimentare, ea nu este considerată întretinută.

31. Pentru determinarea coeficientilor de deduceri personale suplimentare contribuabilul va depune la angajator o declaratie pe propria răspundere, care trebuie să cuprindă următoarele informatii:

- date de identificare a salariatului (numele si prenumele, domiciliul, codul numeric personal);

- date de identificare a fiecărei persoane aflate în întretinere (numele si prenumele, codul numeric personal), precum si situatia invaliditătii sau handicapului, dacă este  cazul.

În ceea ce priveste copiii aflati în întretinere, la această declaratie salariatul va anexa si adeverinta de la angajatorul celuilalt sot sau declaratia pe propria răspundere a acestuia că nu beneficiază de deducere personală suplimentară pentru acel copil.

32. Declaratia pe propria răspundere a persoanei aflate în întretinere, cu exceptia copilului minor, trebuie să cuprindă următoarele informatii:

- date de identificare a persoanei aflate în întretinere, cum ar fi: numele, prenumele, domiciliul, codul numeric personal;

- date de identificare a contribuabilului care beneficiază de coeficientul de deducere personală suplimentară, cum ar fi: numele, prenumele, domiciliul, codul numeric personal;

- acordul persoanei întretinute ca întretinătorul să beneficieze de coeficientul de deducere personală suplimentară;

- nivelul si natura venitului persoanei aflate în întretinere, inclusiv mentiunea privind suprafetele de teren agricol si silvic detinute, precum si declaratia afirmativă sau negativă cu privire la desfăsurarea de activităti de: cultivare a terenurilor cu flori, legume si zarzavat în sere, în solarii amenajate si în sistem irigat; cultivare a arbustilor si plantelor decorative, ciupercilor; exploatare a pepinierelor viticole si pomicole;

- angajarea persoanei întretinute de a comunica persoanei care contribuie la întretinerea sa orice modificări în situatia venitului realizat.

Declaratiile pe propria răspundere depuse în vederea acordării de deduceri personale suplimentare nu sunt formulare tipizate.

33. Contribuabilul va prezenta angajatorului sau organului fiscal si documentele justificative care să ateste situatia proprie si a persoanelor aflate în întretinere, cum sunt: certificatul de căsătorie, certificatele de nastere ale copiilor, certificatul emis de comisia de expertiză medicală sau decizia de pensionare pentru cazurile de invaliditate, adeverinta de venit a persoanei întretinute sau declaratia pe propria răspundere si altele. Documentele vor fi prezentate în original si în copie, angajatorul sau organul fiscal, după caz, păstrând copia după ce verifică conformitatea cu originalul.

Contribuabilii care depun declaratia de venit global prin postă si care solicită acordarea deducerilor de către organul fiscal vor anexa la această declaratie copii legalizate de pe documentele justificative care atestă dreptul la deduceri personale suplimentare.

34. Dacă la un angajat intervine o schimbare care are influentă asupra deducerilor personale suplimentare acordate si această schimbare duce la diminuarea deducerii personale suplimentare, angajatul este obligat să înstiinteze angajatorul în termen de 15 zile calendaristice de la data la care s-a produs evenimentul care a generat modificarea.

35. În situatia în care solicitarea si/sau depunerea documentelor justificative privind acordarea deducerilor personale suplimentare se fac ulterior aparitiei evenimentului care dă nastere sau modifică dreptul la deducere, angajatorul va acorda deducerile cuvenite o dată cu plata drepturilor salariale aferente lunii în care angajatul a depus toate documentele justificative.

36. Situatia definitivă a deducerilor personale suplimentare se va stabili o dată cu determinarea venitului annual impozabil si cu calculul impozitului anual.

37. În situatia în care depunerea documentelor justificative se face după calcularea impozitului si regularizarea anuală potrivit prevederilor art. 61 din Codul fiscal, corectiile se fac de către organul fiscal, pe baza cererii contribuabilului, la care se anexează toate documentele justificative care atestă dreptul acestuia la deduceri personale suplimentare. În cerere se va mentiona obligatoriu perioada pentru care se solicită acordarea deducerilor, în termenul legal de prescriptie.

38. Deducerea personală de bază nu se fractionează în cazul veniturilor realizate în baza unui contract de muncă cu timp partial.

Codul fiscal:

Actualizarea deducerilor personale si a sumelor fixe

Art. 46. - (1) Deducerea personală de bază lunară, precum si celelalte sume fixe, exprimate în lei, se stabilesc potrivit procedurii prevăzute la art. 43.

(2) Începând cu anul fiscal 2004, sumele fixe exprimate în lei, altele decât deducerea personală de bază, se stabilesc potrivit procedurii prevăzute la art. 43 alin. (3).

(3) Sumele fixe se aprobă prin ordin al ministrului finantelor publice.

(4) Sumele si transele de venituri impozabile sunt calculate prin rotunjire la suta de mii de lei, în sensul că fractiunile sub 100.000 lei se majorează la 100.000 lei.

Norme metodologice:

39. Sumele fixe calculate prin rotunjire la suta de mii de lei sunt cele prevăzute la art. 43 alin. (2)-(4), art. 56 alin. (4) lit. a), art. 73, art. 81 alin. (4) si art. 86 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal.

40. Pentru determinarea impozitului pe venitul annual global, precum si pentru recalcularea impozitului anual pe veniturile din salarii, deducerea personală de bază se actualizează potrivit art. 43 alin. (2) sau alin. (4) din Codul fiscal.

41. Rotunjirea la suta de mii de lei se referă si la transele de venituri din baremele de impunere anuale si lunare. Atât sumele fixe, cât si baremele de impunere sunt aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice si sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Codul fiscal:

CAPITOLUL II

Venituri din activităti independente

Definirea veniturilor din activităti independente

Art. 47 - (1) Veniturile din activităti independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere si veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual si/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităti adiacente.

(2) Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comert ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la alin. (3), precum si din practicarea unei meserii.

(3) Constituie venituri din profesii libere veniturile obtinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfăsurate în mod independent, în conditiile legii.

(4) Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală provin din brevete de inventie, desene si modele, mostre, mărci de fabrică si de comert, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor si drepturi conexe dreptului de autor si altele asemenea.

Norme metodologice:

42. Se supun impozitului pe veniturile din activităti independente persoanele fizice care realizează aceste venituri în mod individual sau asociate pe baza unui contract de asociere încheiat în vederea desfăsurării de activităti în scopul obtinerii de venit, asociere care se realizează potrivit dispozitiilor legale si care nu dă nastere unei persoane juridice.

43. Exercitarea unei activităti independente presupune desfăsurarea acesteia în mod obisnuit, pe cont propriu si urmărind un scop lucrativ. Printre criteriile care definesc preponderent existenta unei activităti independente sunt: libera alegere a desfăsurării activitătii, a programului de lucru si a locului de desfăsurare a activitătii; riscul pe care si-l asumă întreprinzătorul; activitatea se desfăsoară pentru mai multi clienti; activitatea se poate desfăsura nu numai direct, ci si cu personalul angajat de întreprinzător în conditiile legii.

44. Persoanele fizice nerezidente sunt supuse impozitării în România pentru veniturile obtinute din desfăsurarea în România, potrivit legii, a unei activităti independente, printr-un sediu permanent.

45. Sunt considerate venituri comerciale veniturile realizate din fapte de comert de către persoane fizice sau asocieri fără personalitate juridică, din prestări de servicii, altele decât cele realizate din profesii libere, precum si cele obtinute din practicarea unei meserii.

Principalele activităti care constituie fapte de comert sunt:

- activităti de productie;

- activităti de cumpărare efectuate în scopul revânzării;

- organizarea de spectacole culturale, sportive, distractive si altele asemenea;

- activităti al căror scop este facilitarea încheierii de tranzactii comerciale printr-un intermediar, cum ar fi: contract de comision, de mandat, de reprezentare, de agent de asigurare si alte asemenea contracte încheiate în conformitate cu prevederile Codului comercial, indiferent de perioada pentru care a fost încheiat contractul;

- vânzarea în regim de consignatie a bunurilor cumpărate în scopul revânzării sau produse pentru a fi comercializate;

- activităti de editare, imprimerie, multiplicare, indiferent de tehnica folosită, si altele asemenea;

- transport de bunuri si de persoane;

- alte activităti definite în Codul comercial.

46. Pentru persoanele fizice asociate impunerea se face la nivelul fiecărei persoane asociate din cadrul asocierii fără personalitate juridică, potrivit contractului de asociere, inclusiv al societătii civile profesionale, asupra venitului net distribuit.

47. Sunt considerate venituri din profesii libere veniturile obtinute din prestări de servicii cu caracter profesional, desfăsurate în mod individual sau în diverse forme de asociere, în domeniile stiintific, literar, artistic, educativ si altele, de către: medici, avocati, notari publici, executori judecătoresti, experti tehnici si contabili, contabili autorizati, consultanti de plasament în valori mobiliare, auditori financiari, consultanti fiscali, arhitecti, traducători, sportivi, precum si alte persoane fizice cu profesii reglementate.

48. Veniturile din drepturi de proprietate intelectuală sunt venituri realizate din valorificarea drepturilor industriale, cum ar fi: inventii, mai putin realizările tehnice, know-how, mărci înregistrate, franciza si altele asemenea, recunoscute si protejate prin înscrisuri ale institutiilor specializate, precum si a drepturilor de autor, inclusiv a drepturilor conexe dreptului de autor. Veniturile de această natură se supun regulilor de determinare pentru veniturile din activităti independente si în situatia în care drepturile respective fac obiectul unor contracte de cesiune, închiriere, colaborare, cercetare, licentă, franciză si altele asemenea, precum si cele transmise prin succesiune, indiferent de denumirea sub care se acordă, cum ar fi: remuneratie directă, remuneratie secundară, onorariu, redeventă si altele asemenea.

Veniturile rezultate din cesiunile de drepturi de proprietate intelectuală prevăzute în mod expres în contractul încheiat între părti reprezintă venituri din drepturi de proprietate intelectuală. De asemenea, sunt incluse în categoria veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală si veniturile din cesiuni pentru care reglementările în materie stabilesc prezumtia de cesiune a drepturilor în lipsa unei prevederi contrare în contract.

În situatia existentei unei activităti dependente ca urmare a unei relatii de angajare, remuneratia prestărilor rezultate din cesiunile de drepturi de proprietate intelectuală care intră în sfera sarcinilor de serviciu reprezintă venituri de natură salarială, conform prevederilor mentionate în mod expres în contractul dintre angajat si angajator, si se supun impozitării potrivit prevederilor cap. III “Venituri din salarii” al titlului III din Codul fiscal.

Veniturile reprezentând drepturi bănesti ale autorului unei realizări tehnice nu sunt considerate, din punct de vedere fiscal, venituri din drepturi de proprietate intelectuală.

49. Persoanele fizice angajate, precum si cele care încheie contracte, altele decât cele prin care sunt reglementate relatiile de angajare, si care desfăsoară activităti utilizând baza materială a angajatorului sau a celeilalte părti contractante, în vederea realizării de inventii, realizări tehnice sau procedee tehnice, opere stiintifice, literare, artistice etc. obtin venituri de natură salarială.

50. Veniturile realizate de sportivii profesionisti care participă la competitii sportive pe cont propriu si nu au relatii de angajare cu entitatea plătitoare de venit sunt considerate venituri din activităti independente.

Codul fiscal:

Venituri neimpozabile

Art. 48. - (1) Nu sunt venituri impozabile:

a) veniturile obtinute prin aplicarea efectivă în tară de către titular sau, după caz, de către licentiatii acestuia a unei inventii brevetate în România, incluzând fabricarea produsului sau, după caz, aplicarea procedeului, în primii 5 ani de la prima aplicare, calculati de la data începerii aplicării si cuprinsi în perioada de valabilitate a brevetului;

b) venitul obtinut de titularul brevetului prin cesionarea acestuia.

(2) De prevederile alin. (1) beneficiază persoanele fizice care exploatează inventia, respectiv titularul brevetului aplicat.

Norme metodologice:

51. În aplicarea prevederilor art. 48 din Codul fiscal Oficiul de Stat pentru Inventii si Mărci si Ministerul Finantelor Publice emit ordin comun potrivit prevederilor art. 5 din Codul fiscal.

Codul fiscal:

Reguli generale de stabilire a venitului net din activităti independente determinat pe baza contabilitătii în partidă simplă

Art. 49. - (1) Venitul net din activităti independente se determină ca diferentă între venitul brut si cheltuielile aferente realizării venitului, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, cu exceptia prevederilor art. 50 si 51.

(2) Venitul brut cuprinde:

a) sumele încasate si echivalentul în lei al veniturilor în natură din desfăsurarea activitătii;

b) veniturile sub formă de dobânzi din creante comerciale sau din alte creante utilizate în legătură cu o activitate independentă;

c) câstigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii utilizate într-o activitate independentă, inclusiv contravaloarea bunurilor rămase după încetarea definitivă a activitătii;

d) veniturile din angajamentul de a nu desfăsura o activitate independentă sau de a nu concura cu o altă persoană;

e) veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de plată apărute în legătură cu o activitate independentă.

(3) Nu sunt considerate venituri brute:

a) aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natură făcute la începerea unei activităti sau în cursul desfăsurării acesteia;

b) sumele primite sub formă de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice;

c) sumele primite ca despăgubiri;

d) sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări, mecenat sau donatii.

(4) Conditiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt:

a) să fie efectuate în cadrul activitătilor desfăsurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente;

b) să fie cuprinse în cheltuielile exercitiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite;

c) să respecte regulile privind amortizarea, prevăzute în titlul II;

d) cheltuielile cu primele de asigurare să fie efectuate pentru:

1. active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii;

2. activele ce servesc ca garantie bancară pentru creditele utilizate în desfăsurarea activitătii pentru care este autorizat contribuabilul;

3. boli profesionale, risc profesional si accidente de muncă;

4. persoane care obtin venituri din salarii, potrivit prevederilor capitolului III din prezentul titlu, cu conditia impozitării sumei reprezentând prima de asigurare, la beneficiarul acesteia, la momentul plătii de către suportator.

(5) Următoarele cheltuieli sunt deductibile limitat:

a) cheltuielile de sponsorizare si mecenat efectuate conform legii, în limita unei cote de 5% din baza de calcul determinată conform alin. (6);

b) cheltuielile de protocol, în limita unei cote de 2% din baza de calcul determinată conform alin. (6);

c) suma cheltuielilor cu indemnizatia primită pe perioada delegării si detasării în altă localitate, în tară si în străinătate, în interesul serviciului, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru institutiile publice;

d) cheltuielile sociale, în limita unei sume obtinute prin aplicarea unei cote de până la 2% la fondul de salarii realizat anual;

e) pierderile privind bunurile perisabile, în limitele prevăzute de actele normative în materie;

f) cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii;

g) contributiile efectuate în numele angajatilor la scheme facultative de pensii ocupationale, în conformitate cu legislatia în vigoare, în limita echivalentului în lei a 200 euro anual, pentru o persoană;

h) prima de asigurare pentru asigurările private de sănătate, în limita stabilită potrivit legii;

i) cheltuielile efectuate pentru activitatea independentă, cât si în scopul personal al contribuabilului sau asociatilor, sunt deductibile numai pentru partea de cheltuială care este aferentă activitătii independente;

j) cheltuielile reprezentând contributii sociale obligatorii pentru salariati si contribuabili, potrivit legii;

k) dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice si juridice utilizate în desfăsurarea activitătii, pe baza contractului încheiat între părti, în limita nivelului dobânzii de referintă a Băncii Nationale a României;

l) cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria - rata de leasing - în cazul contractelor de leasing operational, respectiv cheltuielile cu amortizarea si dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operatiunile de leasing si societătile de leasing.

(6) Baza de calcul se determină ca diferentă dintre venitul brut si cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat si cheltuielile de protocol.

(7) Nu sunt cheltuieli deductibile:

a) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale;

b) cheltuielile corespunzătoare veniturilor neimpozabile ale căror surse se află pe teritoriul României sau în străinătate;

c) impozitul pe venit datorat potrivit prezentului titlu, inclusiv impozitul pe venitul realizat în străinătate;

d) cheltuielile cu primele de asigurare, altele decât cele prevăzute la alin. (4) lit. d) si la alin. (5) lit. h);

e) donatii de orice fel;

f) amenzile, confiscările, dobânzile, penalitătile de întârziere si penalitătile datorate autoritătilor române si străine, potrivit prevederilor legale, altele decât cele plătite conform clauzelor din contractele comerciale;

g) ratele aferente creditelor angajate;

h) dobânzile aferente creditelor angajate pentru achizitionarea de imobilizări corporale de natura mijloacelor fixe, în cazul în care dobânda este cuprinsă în valoarea de intrare a imobilizării corporale, potrivit prevederilor legale;

i) cheltuielile de achizitionare sau de fabricare a bunurilor si a drepturilor amortizabile din Registrul-inventar;

j) cheltuielile privind bunurile constatate lipsă din gestiune sau degradate si neimputabile, dacă inventarul nu este acoperit de o polită de asigurare;

k) sumele sau valoarea bunurilor confiscate, ca urmare a încălcării dispozitiilor legale în vigoare;

l) impozitul pe venit suportat de plătitorul venitului în contul beneficiarilor de venit;

m) alte sume prevăzute prin legislatia în vigoare.

(8) Contribuabilii care obtin venituri din activităti independente sunt obligati să organizeze si să conducă evidenta contabilă în partidă simplă, cu respectarea reglementărilor în vigoare privind evidenta contabilă, si să completeze Registrul-jurnal de încasări si plăti, Registrulinventar si alte documente contabile prevăzute de legislatia în materie.

(9) În Registrul-inventar se trec toate bunurile si drepturile aferente desfăsurării activitătii.

Norme metodologice:

52. În venitul brut se includ toate veniturile în bani si în natură, cum sunt: venituri din vânzarea de produse si de mărfuri, venituri din prestarea de servicii si executarea de lucrări, venituri din vânzarea sau închirierea bunurilor din patrimoniul afacerii si orice alte venituri obtinute din exercitarea activitătii, precum si veniturile din dobânzile primite de la bănci pentru disponibilitătile bănesti aferente afacerii, din alte activităti adiacente si altele asemenea.

Prin activităti adiacente se întelege toate activitătile care au legătură cu obiectul de activitate autorizat.

În cazul încetării definitive a activitătii sumele obtinute din valorificarea bunurilor din patrimoniul afacerii, înscrise în Registrul-inventar, cum ar fi: mijloace fixe, obiecte de inventar si altele asemenea, precum si stocurile de materii prime, materiale, produse finite si mărfuri rămase nevalorificate sunt incluse în venitul brut.

În cazul în care bunurile din patrimoniul afacerii trec în patrimoniul personal al contribuabilului, din punct de vedere fiscal se consideră o înstrăinare, iar suma reprezentând contravaloarea acestora se include în venitul brut al afacerii.

În toate cazurile evaluarea se face la preturile practicate pe piată sau stabilite prin expertiză tehnică.

Nu constituie venit brut următoarele:

- aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natură făcute la începerea unei activităti sau în cursul desfăsurării acesteia;

- sumele primite sub formă de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice;

- sumele primite ca despăgubiri;

- sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări, mecenat sau donatii.

53. Din venitul brut realizat se admit la deducere numai cheltuielile care sunt aferente realizării venitului, astfel cum rezultă din evidentele contabile conduse de contribuabili, cu respectarea prevederilor art. 49 alin. (4)-(7) din Codul fiscal.

Conditiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor pentru a putea fi deduse sunt:

a) să fie efectuate în interesul direct al activitătii;

b) să corespundă unor cheltuieli efective si să fie justificate cu documente;

c) să fie cuprinse în cheltuielile exercitiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite.

54. Sunt cheltuieli deductibile, de exemplu:

- cheltuielile cu achizitionarea de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar si mărfuri;

- cheltuielile cu lucrările executate si serviciile prestate de terti;

- cheltuielile efectuate de contribuabil pentru executarea de lucrări si prestarea de servicii pentru clienti;

- chiria aferentă spatiului în care se desfăsoară activitatea, cea aferentă utilajelor si altor instalatii utilizate în desfăsurarea activitătii, în baza unui contract de închiriere;

- dobânzile aferente creditelor bancare;

- dobânzile aferente împrumuturilor de la persoane fizice si juridice, utilizate în desfăsurarea activitătii, pe baza contractului încheiat între părti, în limita nivelului dobânzii de referintă a Băncii Nationale a României;

- cheltuielile cu comisioanele si cu alte servicii bancare;

- cheltuielile cu primele de asigurare care privesc imobilizările corporale si necorporale, inclusiv pentru stocurile detinute, precum si cheltuielile de asigurare pentru boli profesionale, risc profesional si împotriva accidentelor de muncă;

- cheltuielile cu primele de asigurare pentru bunurile din patrimoniul personal, când acestea reprezintă garantie bancară pentru creditele utilizate în desfăsurarea activitătii independente a contribuabilului;

- cheltuielile de protocol ocazionate de acordarea unor cadouri, tratatii si mese partenerilor de afaceri, efectuate în scopul afacerii;

- cheltuielile postale si taxele de telecomunicatii;

- cheltuielile cu energia si apa;

- cheltuielile cu transportul de bunuri si de persoane;

- cheltuieli de natură salarială;

- cheltuielile cu impozitele, taxele, altele decât impozitul pe venit;

- cheltuielile reprezentând contributiile pentru asigurările sociale, pentru constituirea Fondului pentru plata ajutorului de somaj, pentru asigurările sociale de sănătate, precum si alte contributii obligatorii pentru contribuabil si angajatii acestuia;

- cheltuielile reprezentând contributiile profesionale obligatorii datorate, potrivit legii, asociatiilor profesionale din care fac parte contribuabilii;

- cheltuielile cu amortizarea, în conformitate cu reglementările din titlul II din Codul fiscal;

- valoarea rămasă neamortizată a bunurilor si drepturilor amortizabile înstrăinate, determinată prin deducerea din pretul de cumpărare a amortizării incluse pe costuri în cursul exploatării, si limitată la nivelul venitului realizat din înstrăinare;

- cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria (rata de leasing) în cazul contractelor de leasing operational, respectiv cheltuielile cu amortizarea si dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operatiunile de leasing si societătile de leasing;

- cheltuielile cu pregătirea profesională pentru contribuabili si salariatii lor;

- cheltuielile ocazionate de participarea la congrese si alte întruniri cu caracter profesional;

- cheltuielile cu functionarea si întretinerea, aferente bunurilor care fac obiectul unui contract de comodat, potrivit întelegerii din contract, pentru partea aferentă utilizării în scopul afacerii;

- cheltuieli reprezentând tichetele de masă acordate de angajator potrivit legii;

- cheltuielile de delegare, detasare si deplasare, cu exceptia celor reprezentând indemnizatia de delegare, detasare în altă localitate în tară si în străinătate, care este deductibilă limitat;

- cheltuielile de reclamă si publicitate reprezintă cheltuielile efectuate pentru popularizarea numelui contribuabilului, produsului sau serviciului în baza unui contract scris, precum si costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare când reclama si publicitatea se efectuează prin mijloace proprii. Se include în categoria cheltuielilor de reclamă si publicitate si bunurile care se acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor si demonstratii la punctele de vânzare, precum si alte bunuri acordate cu scopul stimulării vânzărilor;

- alte cheltuieli efectuate pentru realizarea veniturilor.

55. Sunt cheltuieli deductibile limitat, de exemplu, următoarele:

- cheltuielile cu sponsorizarea si mecenatul sunt deductibile în limitele stabilite la art. 49 din Codul fiscal si potrivit conditiilor din legislatia în materie;

- cheltuielile reprezentând indemnizatia de delegare si detasare în altă localitate, în tară si în străinătate, în interesul serviciului, sunt deductibile, respectiv în limita a de

2,5 ori nivelul legal stabilit pentru institutiile publice;

- cheltuielile sociale în limita unei sume stabilite prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra fondului de salarii realizat anual si acordate pentru salariatii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă, sub forma: ajutoarelor de înmormântare, ajutoarelor pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamitătilor naturale, ajutoarelor pentru bolile grave si incurabile, ajutoarelor pentru nastere, cadourilor pentru copiii minori ai salariatilor, cadourilor oferite salariatelor, contravalorii transportului la si de la locul de muncă al salariatului, costului prestatiilor pentru tratament si odihnă, inclusiv transportul, pentru salariatii proprii si membrii de familie ai acestora. Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajatilor cu ocazia Pastelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului si a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum si cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt deductibile în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depăseste 1.200.000 lei, sumă actualizată potrivit prevederilor art. 46 din Codul fiscal.

56. Veniturile obtinute din valorificarea în regim de consignatie sau prin vânzare directă către agenti economici si alte institutii a bunurilor rezultate în urma unei prelucrări sau procurate în scopul revânzării sunt considerate venituri din activităti independente. În această situatie se vor solicita documentele care atestă provenienta bunurilor respective, precum si autorizatia de functionare. Nu se încadrează în aceste prevederi bunurile din patrimoniul personal.

57. Toate bunurile si drepturile aferente desfăsurării activitătii se înscriu în Registrul-inventar si constituie patrimoniul afacerii.

Codul fiscal:

Stabilirea venitului net din activităti independente, pe baza normelor de venit

Art. 50. - (1) Venitul net dintr-o activitate independentă, care este desemnată conform alin. (2), si care este desfăsurată de către contribuabil, individual, fără salariati, se determină pe baza normelor de venit.

(2) Ministerul Finantelor Publice elaborează normele care contin nomenclatorul activitătilor pentru care venitul net se stabileste pe bază de norme de venit si precizează regulile care se utilizează pentru stabilirea acestor norme de venit.

(3) Directiile generale ale finantelor publice teritoriale au obligatia de a stabili si publica anual normele de venit înainte de data de 1 ianuarie a anului în care urmează a se aplica normele respective.

(4) În cazul în care un contribuabil desfăsoară o activitate independentă pe perioade mai mici decât anul calendaristic, norma de venit aferentă acelei activităti se corectează astfel încât să reflecte perioada de an calendaristic în care a fost desfăsurată activitatea respectivă.

(5) Dacă un contribuabil desfăsoară două sau mai multe activităti desemnate, venitul net din aceste activităti se stabileste pe baza celei mai ridicate norme de venit pentru respectivele activităti.

(6) În cazul în care un contribuabil desfăsoară o activitate din cele prevăzute la alin. (1) si o altă activitate care nu este prevăzută la alin. (1), atunci venitul net din activitătile independente desfăsurate de contribuabil se determină pe baza contabilitătii în partidă simplă, conform art. 49.

(7) Venitul net din activitatea de transport de persoane si de bunuri în regim de taxi se determină pe baza normelor de venit.

(8) Dacă un contribuabil desfăsoară activitate de transport de persoane si de bunuri în regim de taxi si desfăsoară si o altă activitate independentă, atunci venitul net din activitătile independente desfăsurate de contribuabil se determină pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, conform art. 49. În acest caz, venitul net din aceste activităti nu poate fi inferior venitului net stabilit pe baza normei de venit pentru activitatea de transport de persoane fizice si de bunuri în regim de taxi.

(9) Contribuabilii care desfăsoară activităti pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit nu au obligatia să organizeze si să conducă evidenta contabilă în partidă simplă pentru activitatea respectivă.

Norme metodologice:

58. În sensul art. 50 din Codul fiscal, pentru persoanele fizice autorizate care realizează venituri din activităti independente si desfăsoară activităti cuprinse în nomenclatorul stabilit prin ordin al ministrului finantelor publice, individual, fără angajati, venitul net se poate determina pe bază de norme anuale de venit. La stabilirea normelor anuale de venit se vor avea în vedere si caracterul sezonier al unor activităti, precum si durata concediului legal de odihnă.

Pentru contribuabilii care desfăsoară mai multe activităti, printre care si cea de taximetrie, impunerea se face în sistem real. În acest caz venitul net din activitatea de taximetrie luat în calcul nu poate fi inferior normei de venit, stabilită pentru această activitate.

Persoanele care desfăsoară activitatea de taximetrie cu autoturismele proprietate personală în baza unor contracte, altele decât contractele de muncă încheiate cu agenti economici care au ca obiect de activitate taximetria, sunt supuse impozitării în aceleasi conditii cu taximetristii care îsi desfăsoară activitatea în mod independent, pe bază de norme de venit sau în sistem real.

59. La stabilirea coeficientilor de corectie a normelor de venit se vor avea în vedere următoarele criterii:

- vadul comercial si clientela;

- vârsta contribuabililor;

- timpul afectat desfăsurării activitătii, cu exceptia cazurilor prevăzute la pct. 60 si 61;

- starea de handicap sau de invaliditate a contribuabilului;

- activitatea se desfăsoară într-un spatiu proprietate a contribuabilului sau închiriat;

- realizarea de lucrări, prestarea de servicii si obtinerea de produse cu material propriu sau al clientului;

- folosirea de masini, dispozitive si scule, actionate manual sau de fortă motrice;

- alte criterii specifice.

Diminuarea normelor de venit ca urmare a îndeplinirii criteriului de vârstă a contribuabilului se operează începând cu anul următor celui în care acesta a împlinit numărul de ani care îi permite reducerea normei. Corectarea normelor de venit pentru contribuabilii care au si calitatea de salariat sau îsi pierd această calitate se face începând cu luna următoare încheierii/desfacerii contractului individual de muncă.

60. Venitul net din activităti independente, determinat pe bază de norme anuale de venit, se reduce proportional cu:

- perioada de la începutul anului si până la momentul autorizării din anul începerii activitătii;

- perioada rămasă până la sfârsitul anului fiscal, în situatia încetării activitătii, la cererea contribuabilului.

61. Pentru întreruperile temporare de activitate în cursul anului, datorate unor accidente, spitalizării si altor cauze obiective, inclusiv cele de fortă majoră, dovedite cu documente justificative, normele de venit se reduc proportional cu perioada nelucrată, la cererea contribuabililor. În situatia încetării activitătii în cursul anului, respectiv a întreruperii temporare, persoanele fizice autorizate si asociatiile fără personalitate juridică sunt obligate să depună autorizatia de functionare si să înstiinteze în scris, în termen de 5 zile, organele fiscale în a căror rază teritorială acestia îsi desfăsoară activitatea. În acest sens se va anexa, în copie, dovada din care să rezulte depunerea autorizatiei.

62. Pentru contribuabilii impusi pe bază de norme de venit, care îsi exercită activitatea o parte din an, în situatiile prevăzute la pct. 60 si 61, venitul net aferent perioadei efectiv lucrate se determină prin raportarea normei anuale de venit la 365 de zile, iar rezultatul se înmulteste cu numărul zilelor de activitate.

În acest scop organul fiscal întocmeste o notă de constatare care va cuprinde date si informatii privind:

- situatia care a generat corectarea normei de venit, cum ar fi: începutul/sfârsitul activitătii, întreruperea temporară, conform pct. 61, si altele asemenea;

- perioada în care nu s-a desfăsurat activitate;

- documentele justificative depuse de contribuabil;

- recalcularea normei, conform prezentului punct.

63. Pentru contribuabilul care optează să fie impus pe bază de normă de venit si care anterior a fost impus în sistem real, având investitii în curs de amortizare, valoarea amortizării nu diminuează norma de venit. Veniturile realizate din valorificarea investitiilor respective sau trecerea lor în patrimoniul personal în cursul perioadei de desfăsurare a activitătii sau în caz de încetare a activitătii majorează norma de venit proportional cu valoarea amortizată în perioada impunerii în sistem real.

64. În cazul contribuabilului impus pe bază de normă de venit, care pe perioada anterioară a avut impunere în sistem real si a efectuat investitii care au fost amortizate integral, veniturile din valorificarea sau trecerea acestora în patrimoniul personal ca urmare a încetării activitătii vor majora norma de venit.

65. Contribuabilii care în cursul anului fiscal nu mai îndeplinesc conditiile de impunere pe bază de normă de venit vor fi impusi în sistem real de la data respectivă, venitul net anual urmând să fie determinat prin însumarea fractiunii din norma de venit aferentă perioadei de impunere pe bază de normă de venit cu venitul net rezultat din evidenta contabilă.

Codul fiscal:

Stabilirea venitului net din drepturile de proprietate intelectuală

Art. 51. - (1) Venitul net din drepturile de proprietate intelectuală se stabileste prin scăderea din venitul brut a următoarelor cheltuieli:

a) o cheltuială deductibilă egală cu 60% din venitul brut;

b) contributiile sociale obligatorii plătite.

(2) În cazul veniturilor provenind din crearea unor lucrări de artă monumentală, venitul net se stabileste prin deducerea din venitul brut a următoarelor cheltuieli:

a) o cheltuială deductibilă egală cu 70% din venitul brut;

b) contributiile sociale obligatorii plătite.

(3) În cazul exploatării de către mostenitori a drepturilor de proprietate intelectuală, precum si în cazul remuneratiei reprezentând dreptul de suită si al remuneratiei compensatorii pentru copia privată, venitul net se determină prin scăderea din venitul brut a sumelor ce revin organismelor de gestiune colectivă sau altor plătitori de asemenea venituri, potrivit legii, fără aplicarea cotei forfetare de cheltuieli prevăzute la alin. (1) si (2).

Norme metodologice:

66. În următoarele situatii venitul net din drepturi de proprietate intelectuală se determină ca diferentă între venitul brut si comisionul cuvenit organismelor de gestiune colectivă sau altor plătitori care, conform legii, au atributii de colectare si de repartizare a veniturilor între titularii de drepturi:

- venituri din drepturi de proprietate intelectuală transmise prin succesiune;

- venituri din exercitarea dreptului de suită;

- venituri reprezentând remuneratia compensatorie pentru copia privată.

67. Dreptul de suită este dreptul acordat de lege autorului unei opere de artă plastică de a primi o cotă de 5% din pretul de revânzare al operei respective, dacă revânzarea se face prin licitatie sau prin intermediul unui agent comisionar ori de către un comerciant. Licitatorii, agentii comisionari si comerciantii au obligatia să retină si să plătească autorului suma corespunzătoare cotei de 5% din pretul de vânzare.

68. Remuneratia compensatorie pentru copia privată este o sumă stabilită printr-o dispozitie expresă a legii drept compensatie pecuniară pentru prejudiciile cauzate titularilor de drepturi prin reproducerea/copierea de către diverse persoane, în scop personal, a unor opere protejate, cum ar fi creatii si prestatii cuprinse într-o fixare comercială.

Această remuneratie este plătită de către fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea acestor opere sau de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor. Remuneratia este de 5% din pretul de vânzare sau din valoarea înscrisă în documentele vamale pentru aceste aparate sau suporturi.

Remuneratia compensatorie pentru copia privată se colectează prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, care repartizează sumele astfel colectate fiecărui beneficiar.

Codul fiscal:

(4) Pentru determinarea venitului net din drepturi de proprietate intelectuală, contribuabilii vor completa numai partea din Registrul-jurnal de încasări si plăti referitoare la încasări. Această reglementare este optională pentru cei care consideră că îsi pot îndeplini obligatiile declarative direct pe baza documentelor emise de plătitorul de venit.

Acesti contribuabili au obligatia să arhiveze si să păstreze documentele justificative cel putin în limita termenului de prescriptie prevăzut de lege.

Norme metodologice:

69. Venitul brut din drepturi de proprietate intelectuală cuprinde atât sumele încasate în cursul anului, cât si retinerile în contul plătilor anticipate efectuate cu titlu de impozit si contributiile obligatorii retinute de plătitorii de venituri.

În cazul în care determinarea venitului net din drepturi de proprietate intelectuală se face pe bază de cote forfetare de cheltuieli, nu există obligativitatea înregistrării în evidenta contabilă a cheltuielilor efectuate aferente venitului.

70. Cheltuielile forfetare includ comisioanele si alte sume care revin organismelor de gestiune colectivă sau altor plătitori de venituri drept plată a serviciilor prestate pentru gestiunea drepturilor de către acestia din urmă către titularii de drepturi.

71. Sunt considerate opere de artă monumentală următoarele:

- lucrări de decorare, cum ar fi pictura murală a unor spatii si clădiri de mari dimensiuni, interior-exterior;

- lucrări de artă aplicată în spatii publice, cum ar fi: ceramică, metal, lemn, piatră, marmură si altele asemenea;

- lucrări de sculptură de mari dimensiuni, design monumental, amenajări de spatii publice;

- lucrări de restaurare a acestora.

72. Veniturile din drepturi de proprietate intelectuală obtinute din străinătate se supun regulilor aplicabile veniturilor din străinătate, indiferent dacă sunt încasate direct de titulari sau prin intermediul entitătilor responsabile cu gestiunea drepturilor de proprietate intelectuală, potrivit legii.

73. Cota de cheltuieli forfetare nu se acordă în cazul în care persoanele fizice utilizează baza materială a beneficiarului acestor drepturi de proprietate intelectuală.

Codul fiscal:

Optiunea de a stabili venitul net, utilizându-se datele din contabilitatea în partidă simplă

Art. 52. - (1) Contribuabilii care obtin venituri din activităti independente, impusi pe bază de norme de venit, precum si cei care obtin venituri din drepturi de proprietate intelectuală au dreptul să opteze pentru determinarea venitului net în sistem real, potrivit art. 49.

(2) Optiunea de a determina venitul net pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă este obligatorie pentru contribuabil pe o perioadă de 2 ani fiscali consecutivi si se consideră reînnoită pentru o nouă perioadă, dacă nu se depune o cerere de renuntare de către contribuabil.

(3) Cererea de optiune pentru stabilirea venitului net în sistem real se depune la organul fiscal competent până la data de 31 ianuarie inclusiv, în cazul contribuabililor care au desfăsurat activitate si în anul precedent, respectiv în termen de 15 zile de la începerea activitătii, în cazul contribuabililor care încep activitatea în cursul anului fiscal.

Norme metodologice:

74. Optiunea de a determina venitul net în sistem real se face astfel:

a) în cazul contribuabililor prevăzuti la art. 50 alin. (1) din Codul fiscal, care au desfăsurat activitate în anul precedent si au fost impusi pe bază de norme de venit, prin depunerea până la data de 31 ianuarie a anului fiscal a cererii de optiune pentru sistemul real de impunere, precum si a declaratiei privind venitul estimat;

b) în cazul contribuabililor prevăzuti la art. 50 alin. (1) din Codul fiscal, care încep activitatea în cursul anului fiscal, prin depunerea în termen de 15 zile de la începerea activitătii a declaratiei privind venitul estimat, însotită de cererea de optiune pentru sistemul real de impunere.

75. Contribuabilii impusi în sistem real au dreptul de a renunta la optiune pe baza unei cereri depuse până la data de 31 ianuarie a anului fiscal.

76. Cererea depusă, cuprinzând optiunea pentru sistemul real, precum si cererea de renuntare la optiune se consideră aprobate de drept prin depunere si înregistrare la organul fiscal.

Codul fiscal:

Retinerea la sursă a impozitului pentru unele venituri din activităti independente

Art. 53. - (1) Plătitorii următoarelor venituri au obligatia de a calcula, de a retine si de a vira impozit prin retinere la sursă, reprezentând plăti anticipate, din veniturile plătite:

a) venituri din drepturi de proprietate intelectuală;

b) venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignatie;

c) venituri din activităti desfăsurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat comercial;

d) venituri din activităti desfăsurate în baza contractelor/conventiilor civile încheiate potrivit Codului civil;

e) venituri din activitatea de expertiză contabilă si tehnică, judiciară si extrajudiciară;

f) venitul obtinut de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică contribuabil, potrivit titlului II, care nu generează o persoană juridică;

g) venitul obtinut de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică contribuabil, potrivit titlului IV, care nu generează o persoană juridică.

(2) Impozitul ce trebuie retinut se stabileste după cum urmează:

a) în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. a), aplicând o cotă de impunere de 15% la venitul brut;

b) în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. f), aplicând cotele de impunere prevăzute pentru impozitul pe profit, la profitul cuvenit persoanei fizice asociate;

c) în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. g), aplicând cota de impunere prevăzută pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, la veniturile ce revin persoanei fizice din asociere;

d) în cazul celorlalte venituri prevăzute la alin. (1), aplicând o cotă de impunere de 10% la venitul brut.

(3) Impozitul ce trebuie retinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost plătit venitul, cu exceptia impozitului aferent veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. f) si g), pentru care termenul de virare este reglementat potrivit titlurilor II si IV.

Norme metodologice:

77. Plătitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectuală au obligatia de a calcula si de a retine în cursul anului fiscal o sumă reprezentând 15% din venitul brut realizat de titularii de drepturi de proprietate intelectuală ca urmare a exploatării drepturilor respective. Această sumă reprezintă plata anticipată în contul impozitului anual datorat de contribuabili.

78. Plătitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectuală, cărora le revine obligatia calculării si retinerii impozitului anticipat, sunt, după caz:

- utilizatorii de opere, inventii, know-how si altele asemenea, în situatia în care titularii de drepturi îsi exercită drepturile de proprietate intelectuală în mod personal, iar relatia contractuală dintre titularul de drepturi de proprietate intelectuală si utilizatorul respectiv este directă;

- organismele de gestiune colectivă sau alte entităti, care, conform dispozitiilor legale, au atributii de gestiune a drepturilor de proprietate intelectuală, a căror gestiune le este încredintată de către titulari. În această situatie se încadrează si producătorii si agentii mandatati de titularii de drepturi, prin intermediul cărora se colectează si se repartizează drepturile respective.

79. În situatia în care sumele reprezentând venituri din exploatarea drepturilor de proprietate intelectuală se colectează prin mai multe organisme de gestiune colectivă sau prin alte entităti asemănătoare, obligatia calculării si retinerii impozitului anticipat revine organismului sau entitătii care efectuează plata către titularul de drepturi de proprietate intelectuală.

80. În cazul contribuabililor ale căror plăti anticipate sunt calculate în conformitate cu prevederile art. 53 alin. (1) lit. b)-e) din Codul fiscal pentru veniturile de această natură si care realizează venituri din activităti independente si în alte conditii, pentru acestea din urmă au obligatia să le evidentieze în contabilitate separat si să plătească în cursul anului plăti anticipate trimestriale, în conformitate cu art. 88 din Codul fiscal.

81. Impozitul anticipat se calculează si se retine în momentul efectuării plătii sumelor către beneficiarul venitului.

82. Impozitul retinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 a lunii următoare celei în care se fac plata venitului si retinerea impozitului.

Codul fiscal:

CAPITOLUL III

Venituri din salarii

Definirea veniturilor din salarii

Art. 56. - (1) Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani si/sau în natură, obtinute de o persoană fizică ce desfăsoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitate temporară de muncă.

(2) În vederea impunerii, sunt asimilate salariilor:

a) indemnizatiile din activităti desfăsurate ca urmare a unei functii de demnitate publică, stabilite potrivit legii;

b) indemnizatiile din activităti desfăsurate ca urmare a unei functii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop lucrativ;

c) drepturile de soldă lunară, indemnizatiile, primele, premiile, sporurile si alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii;

d) indemnizatia lunară brută, precum si suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societăti nationale, societăti comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar, precum si la regiile autonome;

e) sumele primite de membrii fondatori ai societătilor comerciale constituite prin subscriptie publică;

f) sumele primite de reprezentantii în adunarea generală a actionarilor, în consiliul de administratie si în comisia de cenzori;

g) sumele primite de reprezentantii în organisme tripartite, potrivit legii;

h) indemnizatia lunară a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în declaratia de asigurări sociale;

i) sumele acordate de persoanele juridice fără scop patrimonial si de alte entităti neplătitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizatia primită pe perioada delegării si detasării în altă localitate, în tară si în străinătate, în interesul serviciului, pentru salariatii din institutiile publice;

j) orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor.

Norme metodologice:

83. Veniturile de natură salarială prevăzute la art. 56 din Codul fiscal, denumite în continuare venituri din salarii, sunt venituri din activităti dependente, dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:

- părtile care intră în relatia de muncă, denumite în continuare angajator si angajat, stabilesc de la început:

felul activitătii, timpul de lucru si locul desfăsurării activitătii;

- partea care utilizează forta de muncă pune la dispozitia celeilalte părti mijloacele de muncă, cum ar fi: spatii cu înzestrare corespunzătoare, îmbrăcăminte specială, unelte de muncă si altele asemenea;

- persoana care activează contribuie numai cu prestatia fizică sau cu capacitatea ei intelectuală, nu si cu capitalul propriu;

- plătitorul de venituri de natură salarială suportă cheltuielile de deplasare în interesul serviciului ale angajatului, cum ar fi indemnizatia de delegare-detasare în tară si în străinătate, si alte cheltuieli de această natură, precum si indemnizatia de concediu de odihnă si indemnizatia pentru incapacitate temporară de muncă suportată de angajator potrivit legii;

- persoana care activează lucrează sub autoritatea unei alte persoane si este obligată să respecte conditiile impuse de aceasta, conform legii.

84. Veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relatii contractuale de muncă, precum si orice sume de natură salarială primite în baza unor legi speciale, indiferent de perioada la care se referă, si care sunt realizate din:

a) sume primite pentru munca prestată ca urmare a contractului individual de muncă, a contractului colectiv de muncă, precum si pe baza actului de numire:

- salariile de bază;

- sporurile si adaosurile de orice fel;

- indemnizatiile de orice fel;

- recompensele si premiile de orice fel;

- sumele reprezentând premiul anual si stimulentele acordate, potrivit legii, personalului din institutiile publice, cele reprezentând stimulentele din fondul de participare la profit, acordate salariatilor agentilor economici după aprobarea bilantului contabil, potrivit legii;

- sumele primite pentru concediul de odihnă, cu exceptia sumelor primite de salariat cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea cheltuielilor salariatului si familiei sale necesare în vederea revenirii la locul de muncă, precum si eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnă;

- sumele primite în caz de incapacitate temporară de muncă;

- orice alte câstiguri în bani si în natură, primite de la angajatori de către angajati, ca plată a muncii lor;

b) indemnizatiile, precum si orice alte drepturi acordate persoanelor din cadrul organelor autoritătii publice, alese sau numite în functie, potrivit legii, precum si altora asimilate cu functiile de demnitate publică, stabilite potrivit sistemului de stabilire a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică;

c) drepturile personalului militar în activitate si ale militarilor angajati pe bază de contract, reprezentând solda lunară compusă din solda de grad, solda de functie,

gradatii si indemnizatii, precum si prime, premii si alte drepturi stabilite potrivit legislatiei speciale;

d) drepturile administratorilor, obtinute în baza contractului de administrare încheiat cu companiile/societătile nationale, societătile comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar, precum si cu regiile autonome, stabilite potrivit legii, cum ar fi: indemnizatia lunară brută, suma cuvenită prin participare la profitul net al societătii;

e) sumele plătite membrilor fondatori ai unei societăti comerciale constituite prin subscriptie publică, potrivit cotei de participare la profitul net, stabilită de adunarea constitutivă, potrivit legislatiei în vigoare;

f) sumele primite de reprezentantii numiti în adunarea generală a actionarilor si sumele primite de membrii consiliului de administratie si ai comisiei de cenzori, stabilite potrivit prevederilor legale;

g) sumele primite de reprezentantii în organisme tripartite, conform legii;

h) sumele primite de către persoanele fizice agreate de Ministerul Finantelor Publice să efectueze certificarea bilantului contabil si a contului de executie bugetară la institutiile publice care nu au compartiment propriu de audit intern si care nu îsi desfăsoară activitatea în cabinete individuale înregistrate la organele fiscale teritoriale;

i) indemnizatiile, primele si alte asemenea sume acordate membrilor alesi ai unor entităti, cum ar fi: organizatii sindicale, organizatii patronale, alte organizatii neguvernamentale, asociatii de proprietari/chiriasi si altele asemenea;

j) indemnizatiile acordate ca urmare a participării în comisii, comitete, consilii si altele asemenea, constituite conform legii;

k) veniturile obtinute de condamnatii care execută pedepse la locul de muncă;

l) sumele plătite sportivilor amatori, ca urmare a participării în competitii sportive oficiale, precum si sumele plătite sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor si altor specialisti

în domeniu de către cluburile sau asociatiile sportive cu care acestia au relatii contractuale de muncă, indiferent de forma sub care se plătesc, inclusiv prima de joc, cu exceptia celor prevăzute la art. 42 lit. t) din Codul fiscal;

m) compensatii bănesti individuale acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, din fondul de salarii, potrivit dispozitiilor prevăzute în contractul de muncă;

n) indemnizatii sau alte drepturi acordate angajatilor cu ocazia angajării sau mutării acestora într-o altă localitate, stabilite potrivit contractelor de muncă, statutelor sau altor dispozitii legale, cu exceptia celor prevăzute la art. 56 alin. (4) lit. h) si i) din Codul fiscal;

o) alte drepturi sau avantaje de natură salarială sau asimilate salariilor.

Codul fiscal:

(3) Avantajele, cu exceptia celor prevăzute la alin. (4), primite în legătură cu o activitate dependentă includ, însă nu sunt limitate la:

a) utilizarea oricărui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii, în scop personal, cu exceptia deplasării pe distanta dus-întors de la domiciliu la locul de muncă;

b) cazare, hrană, îmbrăcăminte, personal pentru munci casnice, precum si alte bunuri sau servicii oferite gratuit sau la un pret mai mic decât pretul pietei;

c) împrumuturi nerambursabile si diferenta favorabilă dintre dobânda preferentială si dobânda de referintă a Băncii Nationale a României, pentru depozite si credite;

d) anularea unei creante a angajatorului asupra angajatului;

e) abonamentele si costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, în scop personal;

f) permise de călătorie pe orice mijloace de transport, folosite în scopul personal;

g) primele de asigurare plătite de către suportator pentru salariatii proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii, la momentul plătii primei respective, altele decât cele obligatorii.

Norme metodologice:

85. Avantajele în bani si în natură sunt considerate a fi orice foloase primite de salariat de la terti sau ca urmare a prevederilor contractului individual de muncă sau a unei relatii contractuale între părti, după caz.

86. La stabilirea venitului impozabil se au în vedere si avantajele primite de către persoana fizică, cum ar fi:

a) folosirea vehiculelor de orice tip din patrimoniul afacerii, în scop personal;

b) acordarea de produse alimentare, îmbrăcăminte, cherestea, lemne de foc, cărbuni, energie electrică, termică si altele;

c) abonamentele de radio si televiziune, de transport, abonamentele si costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartele telefonice;

d) permise de călătorie pe diverse mijloace de transport;

e) bilete de tratament si odihnă;

f) cadouri primite cu diverse ocazii, cu exceptia celor mentionate la art. 56 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal;

g) contravaloarea folosintei unei locuinte în scop personal si a cheltuielilor conexe de întretinere, cum sunt cele privind consumul de apă, consumul de energie electrică si termică si altele asemenea, cu exceptia celor prevăzute în mod expres la art. 56 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal;

h) cazarea si masa acordate în unităti proprii de tip hotelier;

i) contravaloarea primelor de asigurare suportate de persoana juridică sau de o altă entitate, pentru angajatii proprii, precum si pentru alti beneficiari, cu exceptia primelor de asigurare obligatorii potrivit legislatiei în materie.

Tratamentul fiscal al avantajului reprezentând contravaloarea primelor de asigurare este următorul:

- pentru beneficiarii care obtin venituri salariale si asimilate salariilor de la suportatorul primelor de asigurare, acestea sunt impuse prin cumularea cu veniturile de această natură ale lunii în care sunt plătite primele de asigurare;

- pentru alti beneficiari care nu au o relatie generatoare de venituri salariale si asimilate salariilor cu suportatorul primelor de asigurare, acestea sunt impuse în conformitate cu prevederile art. 83 din Codul fiscal.

87. Avantajele în bani pot fi sumele primite pentru procurarea de bunuri si servicii, precum si sumele acordate pentru distractii sau recreere.

88. Avantajele în bani si echivalentul în lei al avantajelor în natură sunt impozabile, indiferent de forma organizatorică a entitătii care le acordă.

89. Fac exceptie veniturile care sunt expres mentionate ca fiind neimpozabile, în limitele si conditiile prevăzute la art. 56 alin. (4) din Codul fiscal.

90. Veniturile în natură, precum si avantajele în natură primite cu titlu gratuit sunt evaluate la pretul pietei la locul si data acordării avantajului. Avantajele primite cu plata partială sunt evaluate ca diferentă între pretul pietei la locul si data acordării avantajului si suma reprezentând plata partială.

91. Evaluarea avantajelor în natură sub forma folosirii numai în scop personal a bunurilor din patrimoniul afacerii se face astfel:

a) evaluarea folosintei cu titlu gratuit a vehiculului se face aplicându-se un procent de 1,7% pentru fiecare lună, la valoarea de intrare a acestuia. În cazul în care vehiculul este închiriat de la o tertă persoană, avantajul este evaluat la nivelul chiriei;

b) evaluarea folosintei cu titlu gratuit a locuintei primite se face la nivelul chiriei practicate pentru suprafetele locative detinute de stat. Avantajele conexe, cum ar fi apă, gaz, electricitate, cheltuieli de întretinere si reparatii si altele asemenea, sunt evaluate la valoarea lor efectivă;

c) evaluarea folosintei cu titlu gratuit a altor bunuri decât vehiculul si locuinta se face la nivelul totalului cheltuielilor aferente fiecărui bun pe unitate de măsură specifică sau la nivelul pretului practicat pentru terti.

92. Evaluarea utilizării în scop personal a bunurilor din patrimoniul afacerii cu folosintă mixtă se face astfel:

a) pentru vehicule evaluarea se face conform pct. 91 lit. a), iar avantajul se determină proportional cu numărul de kilometri parcursi în interes personal din totalul kilometrilor;

b) pentru alte bunuri evaluarea se face conform prevederilor pct. 91 si avantajul se determină proportional cu numărul de metri pătrati folositi pentru interes personal sau

cu numărul de ore de utilizare în scop personal.

93. Nu sunt considerate avantaje:

- contravaloarea abonamentelor pe mijloacele de transport în comun pentru angajatii a căror activitate presupune deplasarea frecventă în interiorul localitătii;

- reducerile de preturi practicate în scopul vânzării, de care pot beneficia clientii persoane fizice;

- costul abonamentelor telefonice si al convorbirilor telefonice efectuate, precum si utilizarea autoturismului de serviciu pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

94. Angajatorul stabileste partea corespunzătoare din convorbirile telefonice reprezentând folosinta în scop personal, care reprezintă avantaj impozabil, în conditiile art. 56 alin. (3) din Codul fiscal, si se va impozita prin cumulare cu veniturile salariale ale lunii în care salariatul primeste acest avantaj. În acest scop angajatorul stabileste limita convorbirilor telefonice aferente sarcinilor de serviciu pentru fiecare post telefonic, urmând ca ceea ce depăseste această limită să fie considerat avantaj în natură, în situatia în care salariatului în cauză nu i s-a imputat costul convorbirilor respective.

95. La evaluarea avantajului folosirii în scop personal a vehiculului din patrimoniul angajatorului cu folosintă mixtă, pus la dispozitie unui angajat, nu se ia în considerare distanta dus-întors de la domiciliu la locul de muncă, precum si cheltuielile efectuate pentru realizarea sarcinilor de serviciu.

Codul fiscal:

(4) Următoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale si nu sunt impozabile, în întelesul impozitului pe venit:

a) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamitătilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave si incurabile, ajutoarele pentru nastere, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariatilor, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la si de la locul de muncă al salariatului, costul prestatiilor pentru tratament si odihnă, inclusiv transportul pentru salariatii proprii si membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariatii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă. Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajatilor, cu ocazia Pastelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului si a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum si cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depăseste 1.200.000 lei. Nu sunt incluse în veniturile salariale si nu sunt impozabile veniturile de natura celor prevăzute mai sus, realizate de persoane fizice, dacă aceste venituri sunt primite în baza unor legi speciale si finantate din buget;

Norme metodologice:

96. Ajutoarele de înmormântare sunt venituri neimpozabile atât în cazul angajatului, cât si în cazul altor persoane, potrivit clauzelor din contractele de muncă sau prevederilor din legi speciale, indiferent de sursa din care sunt acordate.

97. Plafonul stabilit pentru cadourile oferite de angajatori copiilor minori ai angajatilor cu ocazia Pastelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului si a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum si pentru cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie se aplică atât darurilor constând în bunuri, cât si celor în bani, în cazul tuturor angajatorilor de fortă de muncă.

Codul fiscal:

b) tichete de masă si drepturile de hrană acordate de angajatori angajatilor, în conformitate cu legislatia în vigoare;

Norme metodologice:

98. În această categorie se cuprind:

- alocatia individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, primită de angajati si suportată integral de angajator, potrivit legii;

- alocatiile zilnice de hrană pentru activitatea sportivă de performantă, internă si internatională, diferentiată pe categorii de actiuni;

- contravaloarea hranei, alimentelor sau numerarul acordat sportivilor pentru asigurarea alimentatiei de effort necesare în perioada de pregătire;

- drepturile de hrană în timp de pace, primite de personalul din sectorul de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională;

- alte drepturi de această natură primite potrivit actelor normative specifice, cum ar fi: alocatia de hrană zilnică pentru personalul navigant si auxiliar îmbarcat pe nave; alocatia zilnică de hrană pentru consumurile colective din unitătile bugetare si din regiile autonome/societătile comerciale cu specific deosebit; alocatia de hrană acordată donatorilor onorifici de sânge; alocatia de hrană pentru consumurile colective din unitătile sanitare publice si altele asemenea.

Codul fiscal:

c) contravaloarea folosintei locuintei de serviciu sau a locuintei din incinta unitătii, potrivit repartitiei de serviciu, numirii conform legii sau specificitătii activitătii prin cadrul normativ specific domeniului de activitate, compensarea chiriei pentru personalul din sectorul de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională, precum si compensarea diferentei de chirie, suportate de persoana fizică, conform legilor speciale;

Norme metodologice:

99. Prin locuinte acordate ca urmare a specificitătii activitătii se întelege acele locuinte asigurate angajatilor când activitatea se desfăsoară în locuri izolate, precum statiile meteo, statiile pentru controlul miscărilor seismice, sau în conditiile în care este solicitată prezenta permanentă pentru supravegherea unor instalatii, utilaje si altele asemenea.

Codul fiscal:

d) cazarea si contravaloarea chiriei pentru locuintele puse la dispozitia oficialitătilor publice, a angajatilor consulari si diplomatici care lucrează în afara tării, în conformitate cu legislatia în vigoare;

e) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protectie si de lucru, a alimentatiei de protectie, a medicamentelor si materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protectie a muncii, precum si a uniformelor obligatorii si a drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit legislatiei în vigoare;

Norme metodologice:

100. Nu sunt venituri impozabile:

- contravaloarea echipamentelor tehnice primite de angajat sub formă de aparatură, dispozitive, unelte, alte mijloace asemănătoare, necesare în procesul muncii;

- contravaloarea echipamentului individual de protectie cu care este dotat fiecare participant în procesul muncii  entru a fi protejat împotriva factorilor de risc;

- contravaloarea echipamentului individual de lucru care cuprinde mijloacele primite de un angajat în vederea utilizării lor în timpul procesului muncii pentru a-i proteja îmbrăcămintea si încăltămintea;

- contravaloarea alimentatiei de protectie primite în mod gratuit de persoanele fizice care lucrează în locuri de muncă cu conditii grele si vătămătoare;

- contravaloarea materialelor igienico-sanitare primite în mod gratuit de persoanele fizice care îsi desfăsoară activitatea în locuri de muncă al căror specific impune o igienă personală deosebită;

- contravaloarea medicamentelor primite de cadrele militare în activitate, sportivi, personalul navigant si alte categorii de personal, potrivit legii;

- contravaloarea echipamentului si a materialelor de resortul echipamentului, cum ar fi: materiale de spălat si de igienă, materiale de gospodărie, materiale pentru atelierele de reparatii si întretinere, rechizite si furnituri de birou, primite în mod gratuit de personalul din sectorul de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională, în conditiile legii;

- altele asemenea.

Codul fiscal:

f) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajatii îsi au domiciliul si localitatea unde se află locul de muncă al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situatiile în care nu se asigură locuintă sau nu se suportă contravaloarea chiriei, conform legii;

g) sumele primite de angajati pentru acoperirea cheltuielilor de transport si cazare, a indemnizatiei primite pe perioada delegării si detasării în altă localitate, în tară si în străinătate, în interesul serviciului. Sunt exceptate de la aceste prevederi sumele acordate de persoanele juridice fără scop patrimonial si de alte entităti neplătitoare de impozit pe profit peste limita de 2,5 ori indemnizatia acordată salariatilor din institutiile publice;

Norme metodologice:

101. În categoria cheltuielilor de delegare si detasare se cuprind cheltuielile cu transportul, cazarea, precum si indemnizatia de delegare si de detasare în tară si în străinătate, stabilită potrivit legii.

Codul fiscal:

h) sumele primite, potrivit dispozitiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului;

Norme metodologice:

102. Prin cheltuieli de mutare în interesul serviciului se întelege cheltuielile cu transportul personal si al membrilor de familie ai angajatului, precum si al bunurilor din gospodărie, cu ocazia mutării salariatului într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în situatia în care, potrivit legii, se decontează de angajator.

Codul fiscal:

i) indemnizatiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o unitate situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, în limita unui salariu de bază la angajare, precum si indemnizatiile de instalare si mutare acordate, potrivit legilor speciale, personalului din institutiile publice si celor care îsi stabilesc domiciliul în localităti din zone defavorizate, stabilite potrivit legii, în care îsi au locul de muncă;

Norme metodologice:

103. Sunt considerate venituri neimpozabile indemnizatiile de instalare si mutare primite de beneficiarii de astfel de venituri, acordate în conformitate cu prevederile legilor speciale.

Codul fiscal:

j) sumele reprezentând plătile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, precum si sumele reprezentând plătile compensatorii, calculate pe baza salariului mediu net pe economie, primite de personalul civil din sectorul de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională la încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu, ca urmare a nevoilor de reducere si de restructurare, acordate potrivit legii;

k) sumele reprezentând plătile compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate personalului militar trecut în rezervă sau al cărui contract încetează ca urmare a nevoilor de reducere si de restructurare, precum si ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate acestora la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc conditiile de pensie, precum si ajutoare sau plăti compensatorii primite

de politisti aflati în situatii similare, al căror cuantum se determină în raport cu salariul de bază lunar net, acordate potrivit legislatiei în materie;

l) veniturile din salarii, ca urmare a activitătii de creare de programe pentru calculator; încadrarea în activitatea de creatie de programe pentru calculator se face prin ordin comun al ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei, al ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei si al ministrului finantelor publice;

m) sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activităti dependente desfăsurate într-un stat străin, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv. Fac exceptie veniturile salariale plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident în România sau are sediul permanent în România, care se supun procedurii de globalizare, indiferent de perioada de desfăsurare a activitătii în străinătate;

n) cheltuielile efectuate de angajator pentru pregătirea profesională si perfectionarea angajatului legată de activitatea desfăsurată de acesta pentru angajator;

o) costul abonamentelor telefonice si al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;

p) avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul angajării si implicit la momentul acordării.

(5) Avantajele primite în bani si în natură si imputate salariatului în cauză nu se impozitează.

(6) Impozitul calculat pe veniturile prevăzute la alin. (2) lit. g) este final în situatia în care contribuabilul care le-a realizat justifică cu documente virarea veniturilor la entitatea pe care a reprezentat-o.

Determinarea lunară a impozitului pe venitul din salarii

Art. 58. - (1) Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plăti anticipate, care se calculează si se retine la sursă de către plătitorii de venituri.

(2) Impozitul lunar prevăzut la alin. (1) se determină astfel:

a) la locul unde se află functia de bază, prin aplicarea baremului lunar prevăzut la art. 43 alin. (1), respectiv alin. (3), asupra bazei de calcul determinate ca diferentă între venitul net din salarii, aferent unei luni, calculat prin deducerea din venitul brut a contributiilor obligatorii si a cheltuielilor profesionale, si deducerile personale acordate pentru luna respectivă;

b) pentru veniturile obtinute în celelalte cazuri, prin aplicarea baremului lunar prevăzut la art. 43 asupra bazei de calcul determinate ca diferentă între venitul brut si contributiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora.

Norme metodologice:

104. Venitul brut din salarii reprezintă totalitatea veniturilor realizate conform art. 56 alin. (1)-(3) din Codul fiscal de o persoană fizică, pe fiecare loc de realizare, indiferent de denumirea acestora sau de forma sub care sunt acordate.

105. Pentru persoanele fizice care desfăsoară activităti pe teritoriul României sunt considerate venituri din salarii realizate din România sumele primite de la angajatori cu sediul sau cu domiciliul în România, precum si de la angajatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate, indiferent unde este primită suma.

106. Contribuabilii care realizează venituri din salarii datorează lunar impozit reprezentând plăti anticipate în contul impozitului pe venitul anual, calculat si retinut de către plătitorul de venituri.

Pentru impunerea veniturilor din salarii reprezentând plăti anticipate se utilizează baremul lunar de impunere pentru veniturile din salarii si pensii, stabilit prin ordin al ministrului finantelor publice potrivit art. 43 alin. (1) sau (3) din Codul fiscal, după caz.

107. Drepturile salariale acordate în natură, precum si avantajele acordate angajatilor se evaluează conform pct. 90-92 si se impozitează în luna în care au fost primite. Documentele referitoare la calculul contravalorii veniturilor si avantajelor în natură primite de angajat se vor anexa la statul de plată.

108. Transformarea în lei a sumelor obtinute, potrivit legii, în valută, reprezentând venituri din salarii realizate în România, se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Natională a României pentru ultima zi a lunii pentru care se face plata acestor drepturi. În situatia în care veniturile din salarii sunt plătite în cursul lunii sau în cazul încetării raporturilor de muncă, se utilizează cursul de schimb valutar comunicat de Banca Natională a României, în vigoare în ziua precedentă celei în care se face plata.

109. Pentru calculul impozitului lunar aferent venitului realizat, baremul lunar de impozit se aplică asupra bazei de calcul determinate astfel:

a) asupra venitului net lunar din salarii, determinat prin scăderea din venitul brut a contributiilor obligatorii retinute si a sumei reprezentând cheltuieli profesionale, diminuat cu deducerile personale de bază si suplimentare, acordate în luna respectivă, după caz, pentru veniturile din salarii la functia de bază;

b) asupra venitului net calculat ca diferentă între venitul brut realizat într-o lună si contributiile obligatorii retinute, pe fiecare loc de realizare a acestuia, pentru veniturile din salarii, altele decât cele de la functia de bază. Această regulă se aplică si în cazul veniturilor sub forma indemnizatiei lunare a asociatului unic, precum si pentru drepturile de natură salarială acordate de angajator persoanelor fizice ulterior încetării raporturilor de muncă.

110. În scopul determinării impozitului pe veniturile salariale, prin locul unde se află functia de bază se întelege:

a) pentru persoanele fizice angajate la un singur loc de muncă, ultimul loc înscris în carnetul de muncă sau în documentele specifice care, potrivit reglementărilor legale, sunt asimilate acestora;

b) în cazul cumulului de functii, locul declarat/ales de persoanele fizice.

Functia de bază poate fi declarată de angajat în conditiile legii si la locul de muncă la care acesta realizează venituri din salarii în baza unui contract individual de muncă cu timp partial.

111. Suma care reprezintă prima de vacantă sau o parte din aceasta se cumulează cu veniturile de natură salarială ale lunii în care se plăteste această primă.

112. Indemnizatiile aferente concediilor de odihnă se defalchează pe lunile la care se referă si se impun cumulat cu veniturile realizate în aceste luni.

113. Cuantumul contributiilor obligatorii luate în calcul la determinarea impozitului lunar potrivit pct. 110 pentru persoanele fizice care realizează venituri din salarii sunt cele datorate potrivit reglementărilor în domeniu, cum ar fi:

- contributia individuală de asigurări sociale;

- contributia individuală pentru asigurările sociale de sănătate;

- contributia individuală la bugetul asigurărilor pentru somaj;

- alte contributii individuale obligatorii stabilite prin lege.

114. Nu se admit la calculul lunar al impozitului pe salarii contributiile individuale pentru asigurările private de sănătate, precum si la schemele facultative de pensii ocupationale.

Codul fiscal:

Termen de plată a impozitului

Art. 60. - Plătitorii de salarii si de venituri asimilate salariilor au obligatia de a calcula si de a retine impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, la data efectuării plătii acestor venituri, precum si de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.

Norme metodologice:

115. Impozitul pe veniturile din salarii se calculează si se retine lunar de angajatori, pe baza statelor de salarii.

116. Veniturile în natură se consideră plătite la ultima plată a drepturilor salariale pentru luna respectivă. Impozitul aferent veniturilor si avantajelor în natură se retine din salariul primit de angajat în numerar pentru aceeasi lună.

117. Calculul si retinerea impozitului lunar pe veniturile din salarii se efectuează de angajatori astfel:

a) în situatia în care veniturile din salarii se plătesc o singură dată pe lună sau sub formă de avans si lichidare, calculul si retinerea se fac la data ultimei plăti a drepturilor salariale aferente fiecărei luni, conform prevederilor art. 58 din Codul fiscal;

b) în situatia în care în cursul unei luni angajatorii efectuează plăti de venituri, altele decât cele cuprinse la lit. a), cum sunt: premii, stimulente de orice fel, sume acordate potrivit legii pentru concediul de odihnă neefectuat si altele asemenea, denumite plăti intermediare, impozitul se calculează si se retine la fiecare plată, pe baza statelor de salarii, prin aplicarea baremului lunar asupra plătilor intermediare cumulate până la data ultimei plăti intermediare pentru care se face calculul. Impozitul de retinut la fiecare plată intermediară reprezintă diferenta dintre impozitul calculat si suma impozitelor retinute la plătile intermediare anterioare.

La data ultimei plăti a drepturilor salariale aferente unei luni impozitul se calculează, potrivit art. 58 din Codul fiscal, asupra veniturilor totale obtinute prin cumularea drepturilor respective cu plătile intermediare.

Impozitul de retinut la această dată reprezintă diferenta dintre impozitul calculat asupra veniturilor totale si suma impozitelor retinute la plătile intermediare.

118. În cazul în care un angajat care obtine venituri din salariu la functia de bază se mută în cursul unei luni la un alt angajator, calculul impozitului se face pentru fiecare loc de realizare a venitului. Deducerile personale si cheltuielile profesionale se acordă numai de primul angajator, în limita veniturilor realizate pentru acea lună, până la data lichidării, recalcularea urmând să se efectueze o dată cu calculul impozitului anual.

119. Impozitul calculat si retinut lunar se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.

120. Fisele fiscale pentru salariatii care au fost detasati la o altă unitate se completează de către unitatea care a încheiat contractele de muncă cu acestia.

În situatia în care plata venitului salarial se face de unitatea la care salariatii au fost detasati, angajatorul care a detasat comunică angajatorului la care acestia sunt detasati date referitoare la coeficientii de deducere, precum si eventualele modificări ale acestora apărute în cursul anului. Pe baza acestor date unitatea la care salariatii au fost detasati întocmeste statele de salarii, calculează impozitul si transmite lunar unitătii de la care au fost detasati informatii privind venitul net si impozitul retinut pentru fiecare angajat, în scopul completării fisei fiscale. Pentru angajatii permanenti care nu au altă sursă de venit angajatorul de la care au fost detasati efectuează regularizarea conform art. 61 din Codul fiscal si transmite unitătii la care salariatii au fost detasati informatii privind diferentele de impozit pentru restituirea sau retinerea prin statele de plată.

121. Contributiile obligatorii reprezentând cheltuieli deductibile aferente veniturilor din salarii se determină conform reglementărilor legale în materie.

Codul fiscal:

Regularizarea anuală a impozitului retinut pentru anumite venituri de natură salarială

Art. 61. - (1) Plătitorii de venituri de natură salarială au următoarele obligatii:

a) să determine venitul net anual impozabil din salarii, ca diferentă între venitul net anual din salarii si următoarele:

1. deducerile personale stabilite conform art. 45;

2. cotizatia de sindicat plătită conform legii;

b) să stabilească diferenta dintre impozitul calculat la nivelul anului si cel calculat si retinut lunar, sub forma plătilor anticipate în cursul anului fiscal, până în ultima zi lucrătoare a lunii februarie a anului fiscal următor;

c) să efectueze regularizarea acestor diferente de impozit, în termen de 90 de zile de la termenul prevăzut la lit. b), numai pentru persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ următoarele conditii:

1. au fost angajatii permanenti ai plătitorului în cursul anului, cu functie de bază;

2. nu au alte surse de venit care se cuprind în venitul anual global impozabil;

3. nu solicită alte deduceri, potrivit art. 86 alin. (1), cu exceptia deducerilor personale si a cotizatiei de sindicat plătită potrivit legii.

(2) Diferentele de impozit rezultate din operatiunile de regularizare modifică obligatia de plată pentru bugetul de stat, a impozitului pe venitul din salarii al angajatorului, pentru luna în care are loc regularizarea, rezultând impozitul de virat pentru luna respectivă.

(3) Sumele reprezentând deduceri personale cuvenite, dar neacordate în cursul anului fiscal de către angajatori, precum si deduceri personale acordate, dar necuvenite, se regularizează cu ocazia stabilirii impozitului anual pe venit.

(4) La calculul venitului anual impozabil din salarii se au în vedere, după caz, si deducerile prevăzute la art. 86 alin. (1) lit. c)-f), situatie în care operatiunea de regularizare se efectuează de către organul fiscal de domiciliu. În acest caz, în perioada 1-15 ianuarie a anului următor, contribuabilul va comunica angajatorului să nu efectueze această operatiune.

(5) Impozitul anual pe venitul din salarii datorat se calculează prin aplicarea baremului anual de impunere prevăzut la art. 43 alin. (2), respectiv alin. (4), asupra venitului net anual impozabil realizat din salarii.

Norme metodologice:

122. Plătitorii de venituri din salarii care efectuează regularizarea anuală a impozitului în conditiile prevăzute la art. 61 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal determină impozitul anual pe veniturile din salarii prin aplicarea baremului annual pentru calculul impozitului pe venitul anual global impozabil, prevăzut la art. 43 alin. (2), respectiv alin. (4) din Codul fiscal, asupra bazei de impozitare anuale, determinată ca diferentă între venitul net anual corectat cu diferenta de cheltuială profesională si suma deducerilor personale cuvenite în acel an si, după caz, cotizatia de sindicat plătită conform legii.

123. Sunt angajati permanenti, în sensul titlului III din Codul fiscal, persoanele fizice care pe întreaga perioadă a anului fiscal si-au desfăsurat activitatea cu functia de bază la acelasi angajator.

124. Angajatorul va regulariza fisele fiscale ale angajatilor permanenti care:

- nu l-au înstiintat în scris că au realizat si alte venituri supuse globalizării, în perioada 1-15 ianuarie a anului următor celui pentru care se face regularizarea; si/sau

- nu solicită deduceri potrivit art. 86 alin. (1) lit. c)-f) din Codul fiscal.

În situatia în care contribuabilul realizează numai venituri de natură salarială la functia de bază ca angajat permanent si beneficiază de deducerile prevăzute la art. 86 alin. (1) lit. c)-f) din Codul fiscal, atunci operatiunea de acordare a deducerilor si de stabilire a impozitului pe venit se efectuează de organul fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului.

125. În situatia în care persoana fizică, pentru care angajatorul a efectuat calculul impozitului anual, nu mai are calitatea de angajat la data efectuării regularizării diferentelor de impozit si angajatorul nu poate să efectueze operatiunea de regularizare a acestor diferente, atunci acestea vor fi administrate de organul fiscal competent.

Codul fiscal:

Plăti anticipate de impozit pentru anumite venituri salariale

Art. 64. - (1) Contribuabililor care îsi desfăsoară activitatea în România si care obtin venituri sub formă de salarii din străinătate, precum si persoanelor fizice române care obtin venituri din salarii, ca urmare a activitătii desfăsurate la misiunile diplomatice si posturile consulare acreditate în România, le sunt aplicabile prevederile prezentului articol.

(2) Orice contribuabil prevăzut la alin. (1) are obligatia de a declara si de a plăti impozit lunar la bugetul de stat, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care s-a realizat venitul, direct sau printr-un reprezentant fiscal. Impozitul sub forma plătilor anticipate aferent unei luni se stabileste potrivit art. 58.

(3) Misiunile diplomatice si posturile consulare acreditate în România, precum si reprezentantele organismelor internationale ori reprezentantele societătilor comerciale si ale organizatiilor economice străine, autorizate potrivit legii să îsi desfăsoare activitatea în România, pot opta ca pentru angajatii acestora care realizează venituri din salarii impozabile în România să îndeplinească obligatiile privind calculul, retinerea si virarea impozitului pe veniturile din salarii. Prevederile alin. (2) nu se aplică contribuabililor în cazul în care optiunea de mai sus este formulată.

(4) Persoana fizică, juridică sau orice altă entitate la care contribuabilul îsi desfăsoară activitatea potrivit alin. (1) este obligată să ofere informatii organului fiscal competent, referitoare la data începerii desfăsurării activitătii de către contribuabil si, respectiv, a încetării acesteia, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.

Norme metodologice:

126. Contribuabilii care desfăsoară activitatea în România si obtin venituri sub formă de salarii din străinătate, care, potrivit acestui titlu, se impun în România, precum si persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice si ale posturilor consulare acreditate în România, pentru care angajatorul nu îndeplineste obligatiile privind calculul, retinerea si virarea impozitului pe salarii, au obligatia să depună lunar o declaratie la organul fiscal competent.

127. Organul fiscal competent este:

- organul fiscal în a cărui rază teritorială contribuabilul îsi are domiciliul fiscal - pentru persoanele fizice rezidente;

- organul fiscal în a cărui rază teritorială se află locul unde se desfăsoară activitatea - pentru celelalte cazuri.

128. Persoanele fizice sau juridice la care îsi desfăsoară activitatea contribuabilii prevăzuti la art. 64 alin. (1) din Codul fiscal au obligatia să depună o declaratie informativă privind începerea/încetarea activitătii acestor contribuabili.

Declaratia informativă se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială îsi are domiciliul sau sediul persoana fizică ori juridică la care îsi desfăsoară activitatea contribuabilul, ori de câte ori apar modificări de natura începerii/încetării activitătii în documentele care atestă raporturile de muncă, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.

Codul fiscal:

CAPITOLUL IV

Venituri din cedarea folosintei bunurilor

Definirea veniturilor impozabile din cedarea folosintei bunurilor

Art. 65. - Veniturile din cedarea folosintei bunurilor sunt veniturile, în bani si/sau în natură, provenind din cedarea folosintei bunurilor mobile si imobile, obtinute de către proprietar, uzufructuar sau alt detinător legal, altele decât veniturile din activităti independente.

Norme metodologice:

129. În această categorie de venit se cuprind veniturile din închirieri si subînchirieri de bunuri mobile si imobile, precum si veniturile din arendarea bunurilor agricole, din patrimoniul personal.

130. Veniturile obtinute din închirieri si subînchirieri de bunuri imobile sunt cele din cedarea folosintei locuintei, caselor de vacantă, garajelor, terenurilor si altele asemenea, a căror folosintă este cedată în baza unor contracte de închiriere/subînchiriere, uzufruct, arendare si altele asemenea, inclusiv a unor părti din acestea, utilizate în scop de reclamă, afisaj si publicitate.

Codul fiscal:

Stabilirea venitului net din cedarea folosintei bunurilor Art. 66. - (1) Venitul brut reprezintă totalitatea sumelor în bani si/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură si se stabileste pe baza chiriei sau a arendei prevăzute în contractul încheiat între părti pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasării chiriei sau a arendei. Venitul brut se majorează cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispozitiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui detinător legal, dacă sunt efectuate de cealaltă parte contractantă. În cazul în care arenda se exprimă în natură, evaluarea în lei se va face pe baza preturilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotărâri ale consiliilor judetene si, respectiv, ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti, ca urmare a propunerilor directiilor teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului, hotărâri ce trebuie emise înainte de începerea anului fiscal. Aceste hotărâri se transmit în cadrul aceluiasi termen directiilor generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti, pentru a fi comunicate unitătilor fiscale din subordine.

Norme metodologice:

131. În vederea determinării venitului brut, la sumele reprezentând chiria sau arenda în bani si/sau la echivalentul în lei al veniturilor în natură se adaugă, dacă este cazul, si valoarea cheltuielilor ce sunt, conform dispozitiilor legale sau întelegerii contractuale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui detinător legal, dar sunt efectuate de cealaltă parte contractantă.

132. În conformitate cu legislatia în materie, proprietarul are obligatia de a efectua cheltuielile referitoare la întretinerea si repararea locuintei închiriate, ca de exemplu:

- întretinerea în bune conditii a elementelor structurii de rezistentă a clădirii, elementelor de constructie exterioară a clădirii, cum ar fi: acoperis, fatadă, curtile si grădinile, precum si spatii comune din interiorul clădirii, cum ar fi: casa scării, casa ascensorului si altele asemenea;

- întretinerea în bune conditii a instalatiilor comune proprii clădirii, respectiv ascensor, hidrofor, instalatii de alimentare cu apă, de canalizare, instalatii de încălzire centrală si de preparare a apei calde, instalatii electrice si de gaze;

- repararea si mentinerea în stare de sigurantă în exploatare si de functionare a clădirii pe toată durata închirierii locuintei.

133. În cazul efectuării de către chirias a unor astfel de cheltuieli care cad în sarcina proprietarului si se încadrează în cota forfetară de cheltuieli, cu diminuarea corespunzătoare a chiriei, impunerea rămâne nemodificată.

Codul fiscal:

(2) Venitul net din cedarea folosintei bunurilor se stabileste prin deducerea din venitul brut a următoarelor cheltuieli:

a) în cazul constructiilor, o cotă de cheltuieli deductibile aferente venitului, în sumă de 50% din venitul brut;

b) în celelalte cazuri, o cotă de cheltuieli deductibile aferente venitului, în sumă de 30% din venitul brut.

Norme metodologice:

134. Venitul net se determină ca diferenta dintre sumele reprezentând chiria/arenda în bani si/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură, prevăzute în contractul încheiat între părti, si cota de cheltuială forfetară de 50%, respectiv 30%, reprezentând cheltuieli deductibile aferente venitului.

În cazul contractelor care au ca obiect atât închirierea/arendarea de constructii, cât si de terenuri si în care nu se mentionează distinct chiria/arenda aferentă constructiei si cea aferentă terenului, se va aplica cota de cheltuială forfetară de 30%.

135. Pentru recunoasterea deductibilitătii cheltuielilor stabilite forfetar proprietarul nu este obligat să prezinte organului fiscal documente justificative.

Cheltuielile deductibile aferente venitului, cuprinse în cotele forfetare de 50% sau 30% aplicate la venitul brut, reprezintă uzura bunurilor închiriate si cheltuielile ocazionate de întretinerea si repararea acestora, impozitele si taxele pe proprietate datorate potrivit legii, comisionul retinut de intermediari, primele de asigurare plătite pentru bunul cedat spre folosintă, respectiv eventuale nerealizări ale veniturilor din arendare scontate, generate de conditii naturale nefavorabile, cum ar fi: grindina, seceta, inundatii, incendii si altele asemenea.

Constructiile sunt definite conform Catalogului privind clasificarea si duratele normate de functionare a mijloacelor fixe.

Codul fiscal:

(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2), contribuabilii pot opta pentru determinarea venitului net din cedarea folosintei bunurilor în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.

(4) Dispozitiile privind optiunea prevăzută la art. 52 alin. (2) si (3) se aplică si în cazul contribuabililor mentionati la alin. (3).

CAPITOLUL V

Venituri din investitii

Definirea veniturilor din investitii

Art. 69. - (1) Veniturile din investitii cuprind:

a) dividende;

b) venituri impozabile din dobânzi;

c) câstiguri din transferul titlurilor de valoare;

d) venituri din operatiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum si orice alte operatiuni similare.

Reprezintă titlu de valoare orice valori mobiliare, titluri de participare la un fond deschis de investitii sau alt instrument financiar calificat astfel de către Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, precum si părtile sociale.

(2) Veniturile impozabile din dobânzi sunt toate veniturile sub formă de dobânzi, altele decât:

a) venituri din dobânzi la depozitele la vedere si la depuneri la casele de ajutor reciproc;

b) venituri din dobânzi aferente titlurilor de stat, precum si obligatiunilor municipale, ale Agentiei Nationale pentru Locuinte si ale altor entităti emitente de obligatiuni, care vizează constructia de locuinte.

Norme metodologice:

136. Sunt considerate venituri din dobânzi următoarele:

- dobânzi obtinute din obligatiuni;

- dobânzi obtinute pentru depozitele la termen, inclusiv la certificatele de depozit;

- suma primită sub formă de dobândă pentru împrumuturile acordate;

- alte venituri obtinute din titluri de creantă.

Codul fiscal:

Stabilirea venitului din investitii

Art. 70. - (1) Câstigul din transferul titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investitii si părtile sociale, reprezintă diferenta pozitivă dintre pretul de vânzare si pretul de cumpărare pe tipuri de titluri de valori, diminuată, după caz, cu comisioanele datorate intermediarilor. În cazul tranzactiilor cu actiuni primite de persoanele fizice, cu titlu gratuit, în cadrul Programului de privatizare în masă, pretul de cumpărare la prima tranzactionare va fi asimilat cu valoarea nominală a acestora. În cazul tranzactiilor cu actiuni cumpărate la pret preferential, în cadrul sistemului stock options plan, câstigul se determină ca diferentă între pretul de vânzare si pretul de cumpărare preferential, diminuat cu comisioanele datorate intermediarilor.

(2) În cazul transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de participare la fondurile deschise de investitii, câstigul se determină ca diferenta pozitivă dintre pretul de răscumpărare si pretul de cumpărare/subscriere. Pretul de răscumpărare este pretul care i se cuvine investitorului la retragerea din fond. Pretul de cumpărare/subscriere este pretul plătit de investitorul persoană fizică pentru achizitionarea titlului de participare.

Norme metodologice:

137. Pretul de răscumpărare este pretul care i se cuvine investitorului la retragerea din fond si este format din valoarea unitară a activului net din ziua anterioară depunerii cererii de răscumpărare, din care se scad comisioanele de răscumpărare.

138. Pretul de cumpărare/subscriere este pretul plătit de investitor, persoană fizică, si este format din valoarea unitară a activului net la care se adaugă comisionul de cumpărare, dacă este cazul.

Codul fiscal:

(3) În cazul transferului dreptului de proprietate asupra părtilor sociale, câstigul din înstrăinarea părtilor sociale se determină ca diferentă pozitivă între pretul de vânzare si valoarea nominală/pretul de cumpărare. Începând cu a doua tranzactie, valoarea nominală va fi înlocuită cu pretul de cumpărare, care include si cheltuielile privind comisioanele, taxele aferente tranzactiei si alte cheltuieli similare justificate cu documente.

(4) Determinarea câstigului potrivit alin. (1)-(3) se efectuează la data încheierii tranzactiei, pe baza contractului încheiat între părti.

(5) Veniturile obtinute sub forma câstigurilor din operatiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum si din orice alte operatiuni de acest gen, reprezintă diferentele de curs favorabile rezultate din aceste operatiuni în momentul închiderii operatiunii si evidentierii în contul clientului.

Norme metodologice:

139. În cazul veniturilor realizate ca urmare a detinerii de titluri de participare la fondurile închise de investitii, obligatia calculării, retinerii si virării impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine:

- societătii de investitii, în cazul în care nu are încheiat un contract de administrare;

- societătii de administrare, în cazul în care societatea de investitii are încheiat un contract de administrare cu societatea de administrare.

Codul fiscal:

CAPITOLUL VI

Venituri din pensii

Retinerea impozitului din venitul din pensii Art. 74. - (1) Orice plătitor de venituri din pensii are obligatia de a calcula lunar impozitul aferent acestui venit, de a-l retine si de a-l vira la bugetul de stat, potrivit prevederilor prezentului articol.

(2) Impozitul se calculează prin aplicarea baremului lunar de impunere prevăzut la art. 43 alin. (1), respectiv alin. (3), asupra venitului impozabil lunar din pensii.

(3) Impozitul calculat se retine la data efectuării plătii pensiei si se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiei.

(4) Impozitul retinut este impozit final al contribuabilului pentru veniturile din pensii.

(5) În cazul unei pensii care nu este plătită lunar, impozitul ce trebuie retinut se stabileste prin împărtirea pensiei plătite la fiecare din lunile cărora le este aferentă pensia.

(6) Drepturile de pensie restante se defalchează pe lunile la care se referă, în vederea calculării impozitului datorat, retinerii si virării acestuia.

(7) Veniturile din pensiile de urmas vor fi individualizate în functie de numărul acestora, iar impozitarea se va face în raport cu drepturile cuvenite fiecărui urmas.

Norme metodologice:

140. Venitul din pensii se determină de către plătitor pentru drepturile cu titlu de pensie prevăzute la art. 72 din Codul fiscal.

141. Impozitul lunar aferent venitului din pensii se calculează prin aplicarea baremului lunar de impunere stabilit pentru impunerea veniturilor din salarii asupra venitului impozabil lunar din pensii determinat ca diferentă între venitul lunar si suma fixă neimpozabilă prevăzută la art. 73 din Codul fiscal.

142. Impozitul pe veniturile din pensii se calculează, se retine lunar de către administratorii fondurilor de pensii si se virează de către unitătile plătitoare ale acestor venituri

până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiilor, la organul fiscal în a cărui rază îsi au sediul plătitorii de venituri.

143. Administratorii fondurilor de pensii vor emite norme interne specifice privind aplicarea prevederilor pct. 142.

144. Eventualele sume reprezentând impozit pe veniturile din pensii, retinute, dar nedatorate la bugetul de stat, se vor regulariza prin diminuarea viramentelor efectuate cu ocazia plătilor din luna următoare.

Codul fiscal:

CAPITOLUL VIII

Venituri din premii si din jocuri de noroc

Definirea veniturilor din premii si din jocuri de noroc

Art. 79. - În întelesul prezentului titlu, veniturile din premii si din jocuri de noroc cuprind veniturile din concursuri si jocuri de noroc, altele decât cele realizate ca urmare a participării la jocuri de tip cazinou, masini electronice cu câstiguri si altele decât cele prevăzute la art. 42.

Norme metodologice:

145. În această categorie se cuprind venituri în bani si/sau în natură, ca de exemplu:

- venituri sub formă de premii de orice fel, acordate oamenilor de cultură, stiintă si artă la gale, simpozioane, festivaluri, concursuri nationale sau internationale, concursuri pe meserii sau profesii;

- venituri obtinute din jocuri de noroc, cum sunt: venituri din jocuri tip bingo si keno în săli de joc, pronosticuri si pariuri sportive, jocuri-concurs cu câstiguri de orice fel, loterii, veniturile obtinute din organizarea de tombole.

Codul fiscal:

Stabilirea venitului net din premii si din jocuri de noroc

Art. 80. - (1) Venitul net este diferenta dintre venitul din premii, respectiv din jocuri de noroc, si suma reprezentând venit neimpozabil.

(2) Pierderile înregistrate din jocuri de noroc nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal, nu se compensează, reprezentând pierderi definitive ale contribuabilului.

Norme metodologice:

146. Plătitorii de venituri din jocuri de noroc sunt obligati să organizeze evidenta astfel încât să poată determina câstigul realizat de fiecare persoană fizică la sfârsitul zilei. În caz contrar se consideră câstig venitul realizat la sfârsitul zilei.

Codul fiscal:

CAPITOLUL IX

Venituri din alte surse

Definirea veniturilor din alte surse

Art. 83. - (1) În această categorie se includ, însă nu sunt limitate, următoarele venituri:

a) prime de asigurări suportate de o persoană fizică independentă sau de orice altă entitate, în cadrul unei activităti pentru o persoană fizică în legătură cu care suportătorul nu are o relatie generatoare de venituri din salarii, potrivit cap. III din prezentul titlu;

b) câstiguri primite de la societătile de asigurări, ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părti cu ocazia tragerilor de amortizare;

c) venituri primite de persoanele fizice pensionari, sub forma diferentelor de pret pentru anumite bunuri, servicii si alte drepturi, fosti salariati, potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza unor legi speciale;

d) venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial.

(2) Veniturile din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, prin normele elaborate de Ministerul Finantelor Publice, altele decât veniturile care sunt neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu.

Norme metodologice:

147. În aplicarea art. 83 alin. (2) din Codul fiscal, în această categorie se includ, de exemplu, următoarele venituri realizate de persoanele fizice:

- remuneratiile pentru munca prestată în interesul unitătilor apartinând Directiei Generale a Penitenciarelor, precum si în atelierele locurilor de detinere, acordate, potrivit legii, condamnatilor care execută pedepse privative de libertate;

- veniturile primite de studenti sub forma indemnizatiilor pentru participarea la sedintele senatului universitar;

- veniturile obtinute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deseurilor de metal, hârtie, sticlă si altele asemenea si care nu provin din gospodăria proprie;

- sumele plătite persoanelor care însotesc elevii la concursuri si alte manifestări scolare, de către organizatori;

- indemnizatiile acordate membrilor birourilor electorale, statisticienilor, informaticienilor si personalului tehnic auxiliar pentru executarea atributiilor privind desfăsurarea alegerilor prezidentiale, parlamentare si locale;

- veniturile obtinute de persoanele care fac figuratie la realizarea de filme, spectacole, emisiuni televizate si altele asemenea.

Codul fiscal:

CAPITOLUL X

Venitul anual global

Stabilirea venitului anual global

Art. 86. - (1) Venitul anual global impozabil se stabileste prin deducerea din venitul anual global, în ordine, a următoarelor:

a) pierderi fiscale reportate;

b) deduceri personale determinate conform art. 45;

c) cheltuieli pentru reabilitarea locuintei de domiciliu, destinate reducerii pierderilor de căldură în scopul îmbunătătirii confortului termic, în limita sumei de 15.000.000 lei anual, conform procedurii stabilite prin hotărâre a Guvernului, la initiativa Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului;

d) prime de asigurare pentru locuinta de domiciliu, în limita echivalentului în lei a 200 euro pe an;

e) contributii la schemele facultative de pensii ocupationale, în limita echivalentului în lei a 200 euro pe an;

f) contributii pentru asigurările private de sănătate, cu exceptia celor încheiate în scopuri estetice, în limita echivalentului în lei a 200 euro pe an;

g) cotizatia de sindicat plătită potrivit legislatiei în materie.

Norme metodologice:

148. Limita echivalentului în euro a deducerilor prevăzute la art. 86 alin. (1) lit. d)-f) din Codul fiscal se transformă în lei la cursul mediu anual comunicat de Banca Natională a României.

149. Procedura acordării deducerilor prevăzute la art. 86 alin. (1) lit. d)-f) din Codul fiscal, pentru calculul impozitului pe venitul anual global, va fi stabilită prin ordin al ministrului finantelor publice.

Codul fiscal:

(2) Venitul anual global cuprinde, după cum urmează:

a) venitul net din activităti independente;

b) venitul net din salarii;

c) venitul net din cedarea folosintei bunurilor.

(3) Venitul impozabil ce se realizează într-o fractiune de an sau în perioade diferite, ce reprezintă fractiuni ale aceluiasi an, se consideră venit anual impozabil.

Norme metodologice:

150. Categoriile de venituri care se supun procedurii de globalizare sunt:

- venituri din activităti independente, pentru care venitul net anual se determină potrivit cap. II al titlului III din Codul fiscal;

- venituri din salarii, pentru care venitul net se determină potrivit cap. III al titlului III din Codul fiscal;

- venituri din cedarea folosintei bunurilor, pentru care venitul net se determină potrivit cap. IV al titlului III din Codul fiscal.

Impozitul pe venitul anual global impozabil se calculează pentru veniturile din România si/sau din străinătate.

151. Următoarele venituri nu se cuprind în venitul annual global impozabil:

- veniturile din investitii;

- veniturile din pensii;

- veniturile din activităti agricole;

- veniturile din premii si din jocuri de noroc;

- venituri din alte surse care nu se regăsesc mentionate în mod expres în titlul III din Codul fiscal.

152. Pentru determinarea venitului anual global impozabil se procedează astfel:

a) se determină venitul net/pierderea fiscală pentru activitatea desfăsurată în cadrul fiecărei categorii de venit supuse globalizării, potrivit regulilor proprii. Pentru persoanele fizice asociate venitul net/pierderea anuală luat/luată în calcul la determinarea venitului anual global impozabil este venitul net/pierderea distribuită;

b) se însumează veniturile nete, avându-se în vedere si pierderile admise la compensare pentru anul fiscal de impunere. Dacă pierderile sunt mai mari decât suma veniturilor nete, rezultatul reprezintă pierdere de reportat;

c) din venitul anual global se scad în ordine deducerile prevăzute la art. 86 alin. (1) din Codul fiscal, rezultând venitul anual global impozabil.

În cazul în care la globalizarea anuală a veniturilor se cuprind si venituri din salarii realizate la functia de bază, venitul net din salarii va fi corectat în functie de cheltuiala profesională efectivă.

Codul fiscal:

(4) Pierderea fiscală anuală înregistrată din activităti independente se poate compensa cu rezultatele pozitive ale celorlalte categorii de venituri cuprinse în venitul anual, altele decât cele din salarii si asimilate salariilor, obtinute în cursul aceluiasi an fiscal. Pierderea care rămâne necompensată în cursul aceluiasi an fiscal devine pierdere reportată. Pierderile provenind din străinătate ale persoanelor fizice rezidente se compensează cu veniturile de aceeasi natură, din străinătate, pe fiecare tară, înregistrate în cursul aceluiasi an fiscal sau se reportează pe următorii 5 ani, asupra veniturilor realizate din tara respectivă.

Norme metodologice:

153. Rezultatul negativ dintre venitul brut si cheltuielile aferente deductibile, înregistrate pentru fiecare loc de realizare la o categorie de venituri, reprezintă pierdere fiscală obtinută dintr-un loc de desfăsurare a activitătii pentru acea categorie de venit.

154. Compensarea pierderilor fiscale anuale se realizează astfel:

a) pierderea fiscală obtinută dintr-un loc de desfăsurare a unei activităti independente se poate compensa cu venitul net obtinut în alt loc de desfăsurare a unei activităti independente. Dacă pierderea fiscală obtinută dintr-un loc de desfăsurare a unei activităti independente se compensează numai partial cu venitul net obtinut în alt loc de desfăsurare a unei activităti independente, suma rămasă necompensată reprezintă pierdere fiscală anuală din activităti independente;

b) pierderea fiscală anuală din activitate independentă din România nu se poate compensa cu veniturile din salarii, dar se poate compensa cu veniturile nete din România

obtinute din cedarea folosintei bunurilor, în cursul aceluiasi an fiscal;

c) pierderea fiscală anuală din activităti independente înregistrată de un contribuabil în România nu poate fi compensată cu veniturile realizate de acesta din străinătate;

d) pierderea fiscală din străinătate se compensează cu veniturile din străinătate, de aceeasi natură si din aceeasi tară, în cursul aceluiasi an fiscal. Pierderea anuală necompensată se reportează pe următorii 5 ani si se compensează cu veniturile de aceeasi natură si din aceeasi tară, obtinute în perioada respectivă.

Codul fiscal:

(5) Regulile de reportare a pierderilor sunt următoarele:

a) reportul se efectuează cronologic, în functie de vechimea pierderii, în următorii 5 ani consecutivi;

b) dreptul la report este personal si netransmisibil;

c) pierderea reportată, necompensată după expirarea perioadei prevăzute la lit. a), reprezintă pierdere definitivă a contribuabilului;

d) compensarea pierderii reportate se efectuează numai din veniturile prevăzute la alin. (2) lit. a) si c).

Norme metodologice:

155. Dacă în urma compensărilor admise pentru anul fiscal rămâne o pierdere necompensată, aceasta reprezintă pierdere fiscală reportată pe anii următori până la al cincilea an inclusiv. Astfel, pierderea fiscală înregistrată în anul 2004 poate fi reportată, dacă nu a putut fi compensată cu veniturile obtinute în anul 2004, până în anul 2009. Dacă această pierdere nu va fi compensată cu veniturile realizate până în anul 2009, diferenta de pierdere care nu a putut fi compensată în limita de 5 ani va reprezenta pierdere definitivă. Pierderile fiscale înregistrate în anii fiscali 2000-2003 sunt recunoscute din punct de vedere fiscal, reportarea lor efectuându-se cu respectarea regulilor stabilite prin titlul III din Codul fiscal.

156. Regulile de compensare si reportare a pierderilor sunt următoarele:

a) reportarea pierderilor se va face an după an, începând cu pierderea cea mai veche;

b) dreptul la reportul pierderii este personal si supus identitătii contribuabilului; nu poate fi transmis mostenitorilor sau oricărei alte persoane, în scopul reducerii sarcinii fiscale ce revine acesteia, si reprezintă pierdere definitivă a contribuabilului decedat.

Codul fiscal:

Declaratii de venit estimat

Art. 87. - (1) Contribuabilii, precum si asociatiile fără personalitate juridică, care încep o activitate în cursul anului fiscal sunt obligati să depună la organul fiscal competent o declaratie referitoare la veniturile si cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului. Fac exceptie de la prevederile prezentului alineat contribuabilii care realizează venituri pentru care impozitul se percepe prin retinere la sursă.

(2) Contribuabilii care obtin venituri din cedarea folosintei bunurilor din patrimoniul personal au obligatia să depună o declaratie privind venitul estimat, în termen de 15 zile de la încheierea contractului între părti. Declaratia privind venitul estimat se depune o dată cu înregistrarea la organul fiscal a contractului încheiat între părti.

(3) Contribuabilii care, în anul anterior, au realizat pierderi si cei care au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum si cei care, din motive obiective, estimează că vor realiza venituri care diferă cu cel putin 20% fată de anul fiscal anterior depun, o dată cu declaratia specială, si declaratia estimativă de venit.

(4) Contribuabilii care determină venitul net pe bază de norme de venit, precum si cei pentru care cheltuielile se determină în sistem forfetar si au optat pentru determinarea venitului net în sistem real depun, o dată cu cererea de optiuni, si declaratia de venit estimat.

Norme metodologice:

157. Declaratiile privind venitul estimat cuprind informatii despre veniturile si cheltuielile estimate a se realiza în anul la care se referă declaratia.

Declaratiile privind venitul estimat se depun de contribuabili si de asociatiile fără personalitate juridică, în cazul realizării unei categorii sau surse noi de venit în cursul anului.

158. Contribuabilii care încep o activitate independentă în vederea obtinerii de venituri comerciale sau de venituri din profesii libere au obligatia să depună o declaratie privind venitul estimat, la organul fiscal competent, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.

Această obligatie revine atât contribuabililor care determină venitul net în sistem real, pe baza datelor din evidenta contabilă în partidă simplă, cât si celor pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit.

În cazul în care contribuabilul obtine venituri de această natură într-o formă de asociere, fiecare asociat va completa si va depune, individual, o declaratie privind veniturile estimate rezultate din distribuirea venitului net estimat al asocierii fără personalitate juridică. Contribuabilii care sunt impusi pe bază de norme de venit si care solicită trecerea pentru anul fiscal următor la impunerea în sistem real, o dată cu cererea de optiune, vor depune si declaratia privind venitul estimat.

159. Asocierile fără personalitate juridică ce încep o activitate independentă au obligatia să depună o declaratie privind venitul estimat la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află locul principal de desfăsurare a activitătii, în termen de 15 zile de la încheierea contractului de asociere, o dată cu înregistrarea acestui contract la organul fiscal.

160. Contribuabilii care obtin venituri din cedarea folosintei bunurilor din patrimoniul personal au obligatia să depună la organul fiscal competent o declaratie privind venitul estimat o dată cu înregistrarea contractului, în termen de 15 zile de la încheierea acestuia.

Organul fiscal competent este:

- pentru venituri din cedarea folosintei bunurilor imobile - organul fiscal în a cărui rază teritorială se află bunul;

- pentru venituri din cedarea folosintei bunurilor mobile - organul fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului.

161. Contribuabilii care încetează să mai aibă domiciliul fiscal în România vor depune la organul fiscal în raza căruia au domiciliul fiscal o declaratie de venit global, însotită de declaratii speciale. Baremul de impunere folosit pentru plăti anticipate de impunere este folosit si pentru determinarea impozitului pe venit în cazul contribuabililor care încetează să mai aibă domiciliul în România în cursul anului fiscal.

162. Declaratiile vor cuprinde veniturile si cheltuielile aferente anului fiscal curent, pentru perioada în care contribuabilii au avut domiciliul în România.

163. În termen de 5 zile de la depunerea declaratiei, organul fiscal în raza căruia contribuabilul îsi are domiciliul fiscal va emite decizia de impunere si va comunica contribuabilului eventualele sume de plată sau de restituit.

164. În sensul art. 87 alin. (3) din Codul fiscal, prin motive obiective care conduc la depunerea unei noi declaratii de venit estimat în vederea recalculării nivelului plătilor anticipate se întelege: întreruperi temporare de activitate în cursul anului din cauza unor motive medicale, justificate cu documente, situatii de fortă majoră, alte cauze care generează modificarea veniturilor.

Codul fiscal:

Stabilirea plătilor anticipate de impozit

Art. 88. - (1) Contribuabilii care realizează venituri din activităti independente, din cedarea folosintei bunurilor, cu exceptia veniturilor din arendare, precum si venituri din activităti agricole sunt obligati să efectueze în cursul anului plăti anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care plătile anticipate se stabilesc prin retinere la sursă.

(2) Plătile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent, pe fiecare categorie de venit si loc de realizare, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz. La impunerile efectuate după expirarea termenelor de plată prevăzute la alin. (3) sumele datorate se stabilesc la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de plată al anului precedent.

Diferenta dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent si suma reprezentând plăti anticipate la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizează pe termenele de plată următoare din cadrul anului fiscal. Pentru declaratiile de venit estimativ, depuse în luna decembrie, nu se mai stabilesc plăti anticipate, venitul net aferent perioadei până la sfârsitul anului urmând să fie supus impozitării, pe baza deciziei emise pentru declaratia de venit global. Plătile anticipate pentru veniturile din cedarea folosintei bunurilor, cu exceptia veniturilor din arendă, se stabilesc de organul fiscal astfel:

a) pe baza contractului încheiat între părti; sau

b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în partidă simplă, potrivit optiunii.

În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosintei bunurilor reprezintă echivalentul în lei al unei sume în valute, determinarea venitului annual estimat se efectuează pe baza cursului de schimb al pietei valutare, comunicat de Banca Natională a României, din ziua precedentă celei în care se efectuează impunerea.

(3) Plătile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, cu exceptia impozitului pe veniturile din arendare, pentru care plata impozitului se efectuează potrivit deciziei emise pe baza declaratiei de venit global. Contribuabilii care determină venitul net din activităti agricole, potrivit art. 76 si 77, datorează plăti anticipate către bugetul de stat pentru impozitul aferent acestui venit, în două rate egale, astfel: 50% din impozit, până la data de 1 septembrie inclusiv, si 50% din impozit, până la data de 15 noiembrie inclusiv.

(4) Termenele si procedura de emitere a deciziilor de plăti anticipate vor fi stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.

(5) Pentru stabilirea plătilor anticipate, organul fiscal va lua ca bază de calcul venitul anual estimat, în toate situatiile în care a fost depusă o declaratie privind venitul estimat pentru anul curent sau venitul din declaratia specială pentru anul fiscal precedent, după caz. La stabilirea plătilor anticipate se utilizează baremul anual de impunere, prevăzut la art. 43 alin. (1) si (3), cu exceptia impozitului pe venitul din activităti agricole, pentru care plătile anticipate se determină prin aplicarea cotei de 15% asupra venitului net estimat.

Norme metodologice:

165. Plătile anticipate se stabilesc astfel:

a) pentru contribuabilii cu domiciliul fiscal în România, de organul fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al acestora;

b) pentru contribuabilii care nu au domiciliul fiscal în România, de organul fiscal pe a cărui rază teritorială se realizează venitul.

Plata sumelor astfel stabilite se efectuează la organul fiscal care a făcut stabilirea lor.

Pentru stabilirea plătilor anticipate se va utiliza baremul anual de impunere prevăzut la art. 43 alin. (1), respectiv alin. (3) din Codul fiscal.

166. Sumele reprezentând plăti anticipate se achită în 4 rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, respectiv 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie si 15 decembrie, cu exceptia veniturilor din activităti agricole pentru care sumele reprezentând plăti anticipate se achită până la 1 septembrie si 15 noiembrie. Pentru veniturile din cedarea folosintei bunurilor sub forma arendei plata impozitului se efectuează pe baza deciziei de impunere emise pe baza declaratiei de venit global.

167. În cazul contribuabililor impusi pe bază de norme de venit, stabilirea plătilor anticipate se face pe baza normelor de venit aprobate pentru anul de impunere, corespunzător activitătii desfăsurate.

168. Solicitarea emiterii unei noi decizii de plată anticipată, potrivit art. 87 alin. (3) din Codul fiscal, se face prin depunerea de către contribuabil a unei declaratii privind venitul estimat.

169. În cazul contribuabililor care obtin venituri de aceeasi natură, pentru care plătile anticipate se stabilesc atât de organul fiscal, cât si prin retinere la sursă, la stabilirea plătilor anticipate de către organul fiscal se exclud din venitul net veniturile pentru care plătile anticipate se realizează prin retinere la sursă, proportional cu ponderea acestora în totalul veniturilor brute.

Codul fiscal:

Declaratia de venit global si declaratii speciale

Art. 89. - (1) Contribuabilii prevăzuti la art. 40 alin. (1) lit. a) si cei care îndeplinesc conditiile de la art. 40 alin. (2), cu exceptia contribuabililor prevăzuti la alin. (4) din prezentul articol, au obligatia de a depune o declaratie de venit global la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal. Declaratia de venit global se depune o dată cu declaratiile speciale pentru anul fiscal, până la data de 15 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului.

(2) Contribuabilii, altii decât cei prevăzuti la alin. (1), depun numai declaratiile speciale pentru anul fiscal, până la data de 15 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. În cazul veniturilor din salarii, fisele fiscale se depun în cadrul aceluiasi termen ca si declaratiile speciale.

(3) Declaratiile speciale se completează pentru fiecare categorie si loc de realizare a venitului. Declaratiile speciale se depun de toti contribuabilii care realizează, individual sau dintr-o formă de asociere, venituri din activităti independente, precum si venituri din cedarea folosintei bunurilor, inclusiv pentru veniturile din activităti agricole determinate în sistem real. În cazul veniturilor din salarii, cu exceptia celor prevăzute la alin. (4) lit. a), realizate de contribuabilii, altii decât persoanele fizice române cu domiciliul în România si cele care îndeplinesc conditiile prevăzute la art. 40 alin. (2), fisele fiscale se depun pentru fiecare loc de realizare a venitului, în cadrul aceluiasi termen, ca si declaratiile speciale. Pentru veniturile realizate dintr-o formă de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuită din asociere. Nu se depun declaratii speciale pentru următoarele categorii de venituri:

a) venituri sub formă de salarii si venituri asimilate salariilor, pentru care informatiile sunt cuprinse în fisele fiscale, care au regim de declaratii de impozite si taxe sau declaratii lunare, depuse de contribuabilii prevăzuti la art. 64;

b) venituri din investitii, precum si venituri din premii si din jocuri de noroc, a căror impunere este finală;

c) venituri din pensii;

d) venituri nete determinate pe bază de norme de venit;

e) venituri din alte surse.

(4) Contribuabilii nu sunt obligati să depună declaratie de venit global la organul fiscal competent, dacă:

a) obtin numai venituri dintr-o singură sursă, sub formă de salarii de la functia de bază, pe întregul an fiscal, pentru activităti desfăsurate în România, în situatia în care angajatorul a efectuat operatiunea de regularizare prevăzută la art. 61;

b) obtin numai venituri din investitii, pensii, venituri din activităti agricole, venituri din premii si din jocuri de noroc, venituri din alte surse a căror impunere este finală;

c) obtin venituri potrivit art. 40 alin. (1) lit. b)-e) coroborat cu alin. (2).

Norme metodologice:

170. Declaratia de venit global este documentul prin care contribuabilii declară veniturile obtinute în anul fiscal de raportare în vederea calculării de către organul fiscal a venitului anual global impozabil si a impozitului pe venitul anual global.

171. Declaratia de venit global se depune de către contribuabilii, persoane fizice, prevăzuti la art. 89 alin. (1) din Codul fiscal, care obtin venituri care se globalizează, atât din România, cât si din străinătate.

172. Declaratia de venit global se depune până la data de 15 mai, inclusiv, a anului următor celui de realizare a venitului, la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului.

173. Contribuabilii, cu exceptia celor pentru care deducerile personale suplimentare sunt calculate de angajatori, au obligatia de a anexa la declaratia de venit global si documentele justificative care atestă dreptul la deduceri personale suplimentare.

174. Declaratiile speciale sunt documentele prin care contribuabilii declară veniturile si cheltuielile efectiv realizate, pe fiecare categorie de venit si pe fiecare sursă, în vederea stabilirii de către organul fiscal a plătilor anticipate.

175. Declaratiile speciale se depun de toti contribuabilii prevăzuti la art. 89 alin. (1) din Codul fiscal, care realizează, individual sau dintr-o formă de asociere, venituri din activităti independente, precum si venituri din cedarea folosintei bunurilor, la organul fiscal teritorial competent care se stabileste după cum urmează:

a) pentru venituri din activităti independente – organul fiscal în a cărui rază teritorială se află locul de desfăsurare a activitătii. În cazul persoanelor fizice care au si puncte de lucru situate în raza teritorială a altor organe fiscale, declaratiile speciale se depun la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află locul principal de desfăsurare a activitătii. Prin loc principal de desfăsurare a activitătii se întelege locul în care se realizează, în întregime sau cu preponderentă, venitul. Pentru veniturile din drepturi de proprietate intelectuală sursa venitului este considerată domiciliul fiscal al contribuabilului;

b) pentru venituri din cedarea folosintei bunurilor imobile organul fiscal în a cărui rază teritorială se află bunul;

c) pentru venituri din cedarea folosintei bunurilor mobile - organul fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului;

d) pentru venituri din străinătate - organul fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului;

e) pentru veniturile obtinute dintr-o formă de asociere - organul fiscal în a cărui rază teritorială se află locul principal de desfăsurare a activitătii asociatiei.

Pentru veniturile realizate dintr-o formă de asociere venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuită din asociere.

176. Declaratiile speciale se depun, în functie de tipul venitului si de forma de organizare, la organul fiscal competent.

177. Persoanele fizice, altele decât cele prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) si art. 40 alin. (2) din Codul fiscal, care desfăsoară o activitate dependentă în România si realizează venituri din salarii vor depune până la data de 15 mai o copie a fisei fiscale înmânate de angajator, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului anual pe venitul din salarii, pe sursa respectivă.

178. Contribuabilii care realizează venituri din străinătate a căror impunere în România este finală au obligatia să declare în România veniturile respective până la data de 15 mai, inclusiv, a anului următor celui de realizare a venitului.

Codul fiscal:

Stabilirea si plata impozitului pe venitul anual global

Art. 90. - (1) Impozitul pe venitul anual global datorat este calculat de organul fiscal competent, pe baza declaratiei de venit global, prin aplicarea baremului annual de impunere prevăzut la art. 43 alin. (2), respectiv alin. (4), asupra venitului anual global impozabil din anul fiscal respectiv.

(2) Contribuabilii pot dispune asupra destinatiei unei sume reprezentând până la 1% din impozitul pe venitul anual datorat pentru sponsorizarea entitătilor nonprofit care functionează în conditiile Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Obligatia calculării, retinerii si virării sumei reprezentând până la 1% din impozitul pe venitul anual datorat revine angajatorului sau organului fiscal competent, după caz.

(4) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (2) si (3) se stabileste prin ordin al ministrului finantelor publice.

(5) Organul fiscal stabileste impozitul anual datorat pentru anul precedent si emite o decizie de impunere, în intervalul si în forma stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.

(6) Diferentele de impozit rămase de achitat conform deciziei de impunere anuală se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează si nu se datorează sumele stabilite potrivit reglementărilor în materie, privind colectarea creantelor bugetare.

Norme metodologice:

179. În situatia în care angajatorul a efectuat operatiunile de regularizare prevăzute la art. 61 din Codul fiscal, iar la impunerea anuală organul fiscal constată că salariatul respectiv a mai realizat si alte venituri în afara celor din salarii de la functia de bază, se va considera ca plată anticipată impozitul anual calculat si retinut de angajator, înscris în Fisa fiscală 1.

180. Decizia de impunere anuală se stabileste, în baza documentelor necesare, de către organul fiscal care va efectua globalizarea, respectiv de organul fiscal în a cărui rază teritorială contribuabilul îsi are domiciliul fiscal.

181. Diferentele de impozit pe venitul anual global, calculate prin deciziile de impunere, se plătesc la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului.

182. În situatia în care organul fiscal competent constată diferente de venituri supuse globalizării, se va emite o nouă decizie de impunere anuală prin care se stabilesc diferente de impozite de plată, situatie în care penalitătile de întârziere se vor calcula potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Codul fiscal:

CAPITOLUL XI

Proprietatea comună si asociatiile fără personalitate juridică

Venituri din bunuri sau drepturi care sunt detinute în comun

Art. 91. - Venitul net obtinut din exploatarea bunurilor si drepturilor de orice fel, detinute în comun, este considerat ca fiind obtinut de proprietari, uzufructuari sau de alti detinători legali, înscrisi într-un document oficial, si se atribuie proportional cu cotele-părti pe care acestia le detin în acea proprietate sau în mod egal, în situatia în care acestea nu se cunosc.

Norme metodologice:

183. Venitul net obtinut din exploatarea drepturilor de proprietate intelectuală detinute în comun se atribuie proportional cu cotele-părti pe care titularii acestora le detin în acea proprietate, determinate conform regulilor în vigoare specifice fiecărui domeniu.

În cazul în care cotele-părti nu se cunosc, repartizarea veniturilor se face în mod egal.

184. Venitul net din cedarea folosintei bunurilor detinute în comun pe cote-părti se repartizează între coproprietari proportional cu cotele detinute de acestia în coproprietate.

Venitul net din cedarea folosintei bunurilor detinute în comun în devălmăsie se repartizează în mod egal între proprietarii comuni. Repartizarea venitului net conform prevederilor de mai sus se face în conditiile în care în contractul de cedare a folosintei se mentionează că partea contractantă care cedează folosinta este reprezentată de coproprietari. În conditiile în care coproprietarii decid asupra unei alte împărtiri, se va anexa la contract un act autentificat din care să rezulte vointa părtilor.

Codul fiscal:

Reguli privind asocierile fără personalitate juridică Art. 92. - (1) Pentru asocierile fără personalitate juridică, altele decât cele prevăzute la art. 28, se aplică prevederile prezentului articol.

(2) Prevederile prezentului articol nu se aplică fondurilor de investitii constituite ca asociatii fără personalitate juridică.

(3) În cadrul fiecărei asocieri fără personalitate juridică, constituită potrivit legii, asociatii au obligatia să încheie contracte de asociere în formă scrisă, la începerea activitătii, care să cuprindă inclusiv date referitoare la:

a) părtile contractante;

b) obiectul de activitate si sediul asociatiei;

c) contributia asociatilor în bunuri si drepturi;

d) cota procentuală de participare a fiecărui asociat la veniturile sau pierderile din cadrul asocierii

corespunzătoare contributiei fiecăruia;

e) desemnarea asociatului care să răspundă pentru îndeplinirea obligatiilor asociatiei fată de autoritătile publice;

f) conditiile de încetare a asocierii.

Contributiile asociatilor conform contractului de asociere nu sunt considerate venituri pentru asociatie.

Contractul de asociere se înregistrează la organul fiscal teritorial în raza căruia îsi are sediul asociatia, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia. Organul fiscal are dreptul să refuze înregistrarea contractelor, în cazul în care acestea nu cuprind datele solicitate conform prezentului alineat.

Norme metodologice:

185. Sunt supuse obligatiei de încheiere si înregistrare a unui contract de asociere atât asociatiile fără personalitate juridică, ale căror constituire si functionare sunt reglementate prin acte normative speciale, respectiv asociatii familiale, cabinete medicale grupate, cabinete medicale asociate, societate civilă medicală, cabinete asociate de avocati, societate civilă profesională de avocati, notari publici asociati, asociatii în participatiune constituite potrivit legii, cât si orice asociere fără personalitate juridică constituită în baza Codului civil.

186. Asociatul desemnat conform prevederilor art. 92 alin. (3) lit. e) din Codul fiscal are si următoarele obligatii:

- să asigure organizarea si conducerea evidentelor contabile;

- să determine venitul net/pierderea obtinut/obtinută în cadrul asociatiei, precum si distribuirea venitului net/pierderii pe asociati;

- să depună o declaratie privind veniturile si cheltuielile estimate, la termenele stabilite, la organul fiscal în raza căruia asociatia îsi desfăsoară activitatea;

- să înregistreze contractul de asociere, precum si orice modificare a acestuia la organul fiscal teritorial în a cărui rază îsi are sediul asociatia, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia. Prin sediul asociatiei se întelege locul principal de desfăsurare a activitătii asociatiei;

- să reprezinte asociatia în verificările efectuate de organele fiscale, precum si în ceea ce priveste depunerea de obiectiuni, contestatii, plângeri asupra actelor de control încheiate de organele fiscale;

- să răspundă la toate solicitările organelor fiscale, atât cele privind asociatia, cât si cele privind asociatii, legate de activitatea desfăsurată de asociatie;

- să completeze Registrul pentru evidenta aportului si rezultatului distribuit;

- alte obligatii ce decurg din aplicarea titlului III din Codul fiscal.

Codul fiscal:

(4) În cazul în care între membrii asociati există legături de rudenie până la gradul al patrulea inclusiv, părtile sunt obligate să facă dovada că participă la realizarea venitului cu bunuri sau drepturi asupra cărora au drept de proprietate. Pot fi membri asociati si persoanele fizice care au dobândit capacitate de exercitiu restrânsă.

(5) Asocierile au obligatia să depună la organul fiscal competent, până la data de 15 martie a anului următor, declaratii anuale de venit, conform modelului stabilit de Ministerul Finantelor Publice, care vor cuprinde si distributia venitului net/pierderii pe asociati.

Norme metodologice:

187. Asociatia, prin asociatul desemnat, depune până la data de 15 martie a anului următor, la organul fiscal în raza căruia îsi are locul principal de desfăsurare a activitătii, o declaratie anuală care cuprinde venitul net/pierderea realizat/realizată pe asociatie, precum si distributia venitului net/pierderii pe fiecare asociat.

O copie de pe declaratie se transmite de către asociatul desemnat fiecărui asociat. Pe baza acestei copii asociatii vor cuprinde în declaratia de venit global venitul net/pierderea ce le revine din activitatea asociatiei.

Codul fiscal:

(6) Venitul/pierderea anual/anuală, realizate în cadrul asocierii, se distribuie asociatilor, proportional cu cota procentuală de participare corespunzătoare contributiei, conform contractului de asociere.

Norme metodologice:

188. Venitul net se consideră distribuit si dacă acesta rămâne la asociatie sau este pus la dispozitie asociatilor.

189. În cazul modificării cotelor de participare în cursul anului, pentru distribuirea venitului net anual se va proceda astfel:

a) se determină un venit net/o pierdere intermediar/intermediară la sfârsitul lunii în care s-au modificat cotele pe baza venitului brut si a cheltuielilor, astfel cum acestea sunt înregistrate în evidentele contabile;

b) venitul net/pierderea intermediar/intermediară se alocă fiecărui asociat, în functie de cotele de participare, până la data modificării acestora;

c) la sfârsitul anului, din venitul net/pierderea anual/anuală se deduce venitul net/pierderea intermediar/intermediară, iar diferenta se alocă asociatilor, în functie de cotele de participare ulterioare modificării acestora;

d) venitul net/pierderea anual/anuală distribuit/distribuită fiecărui asociat se determină prin însumarea veniturilor nete/pierderilor intermediare determinate potrivit lit. b) si c).

Codul fiscal:

(7) Tratamentul fiscal al venitului realizat din asociere, în alte cazuri decât asocierea cu o persoană juridică, va fi stabilit în aceeasi manieră ca si pentru categoria de venituri în care este încadrat.

(8) Profitul/venit cuvenit unei persoane fizice, dintr-o asociere cu o persoană juridică română, plătitoare de impozit pe profit, sau microîntreprindere care nu generează o persoană juridică, determinat cu respectarea regulilor stabilite în titlul II sau, respectiv, în titlul IV, este asimilat, în vederea impunerii la nivelul persoanei fizice, venitului din activităti independente, din care se deduc contributiile obligatorii în vederea obtinerii venitului net.

Norme metodologice:

190. Persoanele fizice care obtin profituri dintr-o activitate desfăsurată în asociere cu o persoană juridică română, care nu dă nastere unei persoane juridice, au obligatia să asimileze acest profit/venit venitului brut din activităti independente. Venitul net se determină prin deducerea din venitul brut a contributiilor obligatorii prevăzute de lege, datorate de persoanele fizice, acesta fiind o componentă a venitului anual global.

Codul fiscal:

(9) Impozitul retinut de persoana juridică în contul persoanei fizice, pentru veniturile realizate dintr-o asociere cu o persoană juridică română care nu generează o persoană juridică, reprezintă plata anticipată în contul impozitului anual pe venit. Obligatia calculării, retinerii si virării impozitului, determinat conform metodologiei stabilite în legislatia privind impozitul pe profit sau pe venitul microîntreprinderii, revine persoanei juridice române.

CAPITOLUL XII

Aspecte fiscale internationale

Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activităti independente

Art. 93. - (1) Persoanele fizice nerezidente, care desfăsoară o activitate independentă, prin intermediul unui sediu permanent în România, sunt impozitate, potrivit prezentului titlu, la venitul net din activitatea independentă, ce este atribuibil sediului permanent.

(2) Venitul net dintr-o activitate independentă ce este atribuibil unui sediu permanent se determină conform art. 49, în următoarele conditii:

a) în veniturile impozabile se includ numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent;

b) în cheltuielile deductibile se includ numai cheltuielile aferente realizării acestor venituri.

Norme metodologice:

191. Pentru veniturile realizate de un nerezident din activităti independente atribuibile unui sediu permanent definit potrivit art. 8 din Codul fiscal, impozitul se determină prin aplicarea cotelor de impozitare asupra venitului net aferent acestuia.

192. Pentru calculul impozitului pe veniturile din activităti independente, altele decât cele prevăzute la art. 53 din Codul fiscal, sumele reprezentând plăti anticipate în contul impozitului anual pe venit se stabilesc de către organul fiscal pe a cărui rază teritorială se realizează în întregime sau cu preponderentă venitul.

193. După încheierea anului fiscal organul fiscal mentionat la pct. 192 va emite decizie de impunere pentru întreaga activitate desfăsurată în România si va elibera documentul care atestă venitul realizat si impozitul plătit.

Codul fiscal:

Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activităti dependente

Art. 94. - Persoanele fizice nerezidente, care desfăsoară activităti dependente în România, sunt impozitate, potrivit prevederilor cap. III din prezentul titlu, numai dacă se îndeplineste cel putin una dintre următoarele conditii:

a) persoana nerezidentă este prezentă în România timp de una sau mai multe perioade de timp care, în total, depăsesc 183 de zile din oricare perioadă de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic în cauză;

b) veniturile salariale sunt plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident;

c) veniturile salariale reprezintă cheltuiala deductibilă a unui sediu permanent în România.

Norme metodologice:

194. Veniturile obtinute de persoanele fizice nerezidente din România din activităti dependente se impozitează separat pe fiecare loc de realizare, impozitul lunar calculat potrivit pct. 195 reprezentând plăti anticipate în contul impozitului anual pe venit. După încheierea anului fiscal organul fiscal va recalcula impozitul anual pe baza baremului anual stabilit potrivit art. 43 din Codul fiscal, va emite o decizie de impunere pentru fiecare sursă si va elibera documentul care să ateste venitul realizat si impozitul plătit.

Profesorii si cercetătorii nerezidenti care desfăsoară activitatea în România ce depăseste perioada de scutire stabilită prin conventiile de evitare a dublei impuneri, încheiate de România cu diverse state, au obligatia să depună declaratia specială pentru veniturile realizate ca urmare a activitătii desfăsurate în România, pentru intervalul de timp ce depăseste perioada de scutire, la termenul si în conditiile prevăzute de prezentul titlu.

195. a) Veniturile din salarii, realizate de persoanele fizice prevăzute la art. 94 lit. a) din Codul fiscal care îsi desfăsoară activitatea în România, vor fi impozitate dacă persoana fizică este prezentă în România o perioadă ce depăseste în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat.

b) Veniturile din salarii realizate de o persoană fizică care îsi desfăsoară activitatea în România si este prezentă în România o perioadă mai mică de 183 de zile în orice perioadă de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat vor fi impozitate în România dacă este îndeplinită cel putin una dintre următoarele conditii:

- salariul este plătit de un angajator care este rezident sau în numele acestuia;

- salariul este suportat de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care angajatorul o are în România (veniturile salariale reprezintă cheltuiala deductibilă a unui sediu permanent în România).

c) Veniturile din salarii se impozitează începând cu prima zi de la data sosirii persoanei fizice, dovedită cu viza de intrare în România de pe pasaport. Organele fiscale române vor elibera documentul care atestă plata impozitului în România, la cererea contribuabilului, pentru fiecare an fiscal.

La determinarea impozitului se va avea în vedere principiul celor 183 de zile care sfârsesc în anul calendaristic vizat. Modul de calcul al celor 183 de zile se va face aplicându-se metoda zilelor de prezentă. Contribuabilul are posibilitatea să furnizeze dovezi referitoare la prezenta sa, pe baza datelor din documentele de transport, pasaport si alte documente prin care se atestă intrarea în România. În calculul celor 183 de zile se includ: ziua de sosire, ziua de plecare si toate celelalte zile petrecute pe teritoriul României. Orice fractiune de zi în care contribuabilul este prezent în România contează drept zi de prezentă pentru calculul celor 183 de zile.

196. Contribuabilii prevăzuti la pct. 195 sunt obligati ca în termen de 15 zile de la data începerii activitătii să se adreseze organului fiscal în raza căruia se realizează venitul, în vederea stabilirii regimului fiscal aplicabil acestor venituri, în conformitate cu prevederile conventiilor si acordurilor de evitare a dublei impuneri, încheiate de Guvernul României cu alte state.

Astfel, contribuabilul va depune la organul fiscal, după caz, următoarele:

- cerere;

- copie de pe documentul care reglementează raportul de muncă si traducerea acestuia în limba română, certificată de traducători autorizati;

- certificatul de rezidentă fiscală, eliberat de autoritatea fiscală competentă a statului al cărui rezident este, si traducerea acestuia în limba română, certificată de traducători autorizati;

- documentul care atestă dreptul de muncă pe teritoriul României, respectiv permisul de muncă.

Dacă persoanele fizice nerezidente nu prezintă în termenul stabilit documentele prevăzute la alineatul precedent, acestea datorează impozit pe veniturile din salarii din prima zi de desfăsurare a activitătii. În situatia în care persoanele respective depun ulterior documentele solicitate, organul fiscal va efectua regularizarea impozitului plătit.

197. În cazul în care contribuabilii prevăzuti la pct. 195 lit. b) îsi prelungesc perioada de sedere în România, pre- cum si cei care, prin prezente repetate în România, totalizează peste 183 de zile, sunt obligati să înstiinteze în scris organul fiscal competent despre depăsirea acestui termen, caz în care se aplică regimul fiscal prevăzut la pct. 195 lit. a).

198. În situatia în care persoanele fizice au desfăsurat activitatea în România într-o perioadă mai mică de 183 de zile, în orice perioadă de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat, si au fost plătite din străinătate, îsi prelungesc perioada de sedere în România peste 183 de zile, impozitul pe veniturile din salarii pentru activitatea desfăsurată în România este datorat începând cu prima zi de sosire în România. În acest caz contribuabilul depune la organul fiscal competent declaratii lunare de impunere, care vor cuprinde veniturile lunare realizate în perioada anterioară prelungirii sederii în România, în termen de 15 zile de la ultima zi a perioadei de 183 de zile expirate.

În situatia în care beneficiarul venitului realizează salariul într-o sumă globală pe un interval de timp, după ce a expirat perioada de 183 de zile, sumele înscrise în declaratii se pot stabili la nivelul unei medii lunare, respectiv suma globală a salariului declarat împărtită la numărul de luni din acea perioadă.

199. Persoanele fizice care realizează venituri din România si care au rezidentă într-un stat contractant cu care România are încheiată conventie de evitare a dublei impuneri se impun în România conform titlului III din Codul fiscal pentru veniturile, altele decât cele supuse impunerii potrivit titlului V din Codul fiscal, atunci când nu prezintă certificatul de rezidentă fiscală.

În aceleasi conditii si pentru aceleasi categorii de venituri se impun si persoanele fizice care realizează venituri din România si sunt rezidenti ai unor state cu care România nu are încheiate conventii de evitare a dublei impuneri.

200. În situatia în care există conventii de evitare a dublei impuneri, persoana fizică cu dublă cetătenie - română si a unui stat cu care România are încheiată conventie de evitare a dublei impuneri -, cu domiciliul în România, se va impune în România, coroborat cu prevederile conventiilor de evitare a dublei impuneri. Pentru aplicarea prevederilor conventiilor de evitare a dublei impuneri persoana fizică respectivă va prezenta autoritătilor fiscale române certificatul de rezidentă fiscală eliberat de autoritatea fiscală a celuilalt stat, precum si traducerea acestuia în limba română, certificată de traducători autorizati. Pentru a stabili al cărui rezident este persoana fizică respectivă, contribuabilul va face dovada “centrului intereselor vitale”, respectiv va prezenta organului fiscal documentele necesare prin care se atestă că veniturile obtinute în celălalt stat sunt superioare celor realizate în România si autoritatea fiscală a statului respectiv îsi rezervă dreptul de a-l considera rezident fiscal din punct de vedere al globalizării veniturilor, caz în care impunerea acestui contribuabil în România se va face numai pentru veniturile din România.

Prin documente necesare se întelege: copiile declaratiilor de impunere din celălalt stat, declaratia pe propria răspundere privind situatia copiilor scolarizati, situatia de avere, după caz, a familiei si altele asemenea. În situatia în care veniturile din celălalt stat nu sunt la nivelul care să conducă la acordarea rezidentei fiscale în acest stat si autoritatea fiscală română apreciază că sunt întrunite conditiile pentru globalizarea veniturilor în România, acestui contribuabil i se vor globaliza veniturile în România si, prin schimb de informatii, autoritătile competente române si din celălalt stat se vor informa asupra acestui caz.

201. Contribuabilii persoane fizice române care locuiesc în străinătate si care îsi mentin domiciliul în România se impun în România pentru veniturile impozabile conform prevederilor titlului III din Codul fiscal, realizate atât în România, cât si în străinătate, iar obligatiile fiscale se exercită direct sau, în situatia în care nu îsi îndeplinesc obligatiile în mod direct, prin desemnarea unui reprezentant fiscal.

202. Cetătenii străini refugiati si care sunt prezenti în România, potrivit autorizărilor specifice acordate, se impozitează pentru veniturile realizate pe teritoriul României.

Codul fiscal:

Venituri obtinute din străinătate a căror impunere în România este finală

Art. 96. - (1) Persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) si cele care îndeplinesc conditia prevăzută la art. 40 alin. (2) datorează impozit pentru veniturile obtinute din străinătate de natura celor a căror impunere în România este finală.

(2) Veniturile realizate din străinătate se supun impozitării prin aplicarea cotelor de impozit asupra bazei de calcul determinate după regulile proprii fiecărei categorii de venit, în functie de natura acestuia.

(3) Contribuabilii care obtin venituri din străinătate au obligatia să le declare, potrivit declaratiei specifice, până la data de 15 mai a anului următor celui de realizare a venitului.

(4) Organul fiscal stabileste impozitul anual datorat si emite o decizie de impunere, în intervalul si în forma stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.

(5) Diferentele de impozit rămase de achitat, conform deciziei de impunere anuală, se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioada pentru care nu se calculează si nu se datorează sumele stabilite potrivit reglementărilor în materie, privind colectarea creantelor bugetare.

Norme metodologice:

203. Pentru veniturile din pensii si sume asimilate acestora, obtinute din străinătate, pentru care România are drept de impunere, contribuabilii au obligatia să completeze si să depună o declaratie specială, respectiv “Declaratie privind veniturile din străinătate a căror impunere în România este finală”. Impozitul datorat în România se determină prin aplicarea baremului anual de impunere asupra venitului brut anual diminuat cu suma lunară neimpozabilă, stabilită potrivit prevederilor art. 73 din Codul fiscal, calculată la nivelul anului.

Codul fiscal:

Creditul fiscal extern

Art. 97. - (1) Contribuabilii persoane fizice rezidente care, pentru acelasi venit si în decursul aceleiasi perioade impozabile, sunt supusi impozitului pe venit atât pe teritoriul României, cât si în străinătate, au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat în România a impozitului plătit în străinătate, denumit în continuare credit fiscal extern, în limitele prevăzute în prezentul articol.

(2) Creditul fiscal extern se acordă dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele conditii:

a) impozitul plătit în străinătate, pentru venitul obtinut în străinătate, a fost efectiv plătit în mod direct de persoana fizică sau de reprezentantul său legal ori prin retinere la sursă de către plătitorul venitului. Plata impozitului în străinătate se dovedeste printr-un document justificativ, eliberat de:

1. autoritatea fiscală a statului străin respectiv;

2. angajator, în cazul veniturilor din salarii;

3. alt plătitor de venit, pentru alte categorii de venituri;

b) venitul pentru care se acordă credit fiscal face parte din una dintre categoriile de venituri prevăzute la art. 41.

(3) Creditul fiscal extern se acordă la nivelul impozitului plătit în străinătate, aferent venitului din sursa din străinătate, dar nu poate fi mai mare decât partea de impozit pe venit datorat în România, aferentă venitului din străinătate. În situatia în care contribuabilul în cauză obtine venituri din străinătate din mai multe state, creditul extern admis a fi dedus din impozitul datorat în România se va calcula, potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare tară si pe fiecare natură de venit.

(4) Veniturile realizate din străinătate de persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) si cele care îndeplinesc conditia de la art. 40 alin. (2), a căror impunere în România este finală, se supun impozitării în România, recunoscându-se impozitul plătit în străinătate sub forma creditului fiscal, dar limitat la impozitul pe venitul similar datorat în România.

(5) În vederea calculului creditului fiscal extern, sumele în valută se transformă la cursul de schimb mediu anual al pietei valutare, comunicat de Banca Natională a României, din anul de realizare a venitului. Veniturile din străinătate realizate de persoanele fizice rezidente, precum si impozitul aferent, exprimate în unităti monetare proprii statului respectiv, dar care nu sunt cotate de Banca Natională a României, se vor transforma astfel:

a) din moneda statului de sursă, într-o valută de circulatie internatională, cum ar fi dolari S.U.A. sau euro, folosindu-se cursul de schimb din tara de sursă;

b) din valuta de circulatie internatională în lei, folosindu-se cursul de schimb mediu anual al acesteia, comunicat de Banca Natională a României, din anul de realizare a venitului respectiv.

Norme metodologice:

204. Următoarele persoane fizice sunt supuse impozitării în România pentru veniturile din orice sursă, atât din România cât si din afara României:

- persoanele fizice rezidente române cu domiciliul în România;

- persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (2) din Codul fiscal.

În situatia în care pentru venitul din străinătate statul respectiv si-a exercitat dreptul de impunere, aceste persoane au dreptul să deducă din impozitul pe venit datorat în România impozitul pe venit plătit în străinătate pentru acel venit, în conditiile prevăzute de Codul fiscal.

Persoanele fizice române cu domiciliul în România, care desfăsoară activitate salarială în străinătate si sunt retribuite pentru activitatea salarială desfăsurată în străinătate de către angajatorul român, se impun în România pentru veniturile realizate din activitatea salarială desfăsurată în străinătate.

Veniturile din străinătate realizate de persoanele fizice române cu domiciliul în România, precum si impozitul aferent, a cărui plată în străinătate este atestată cu document justificativ eliberat de autoritatea fiscală a statului străin, de angajator sau de alt plătitor de venituri, exprimate în unitătile monetare proprii fiecărui stat, se vor transforma în lei la cursul de schimb mediu anual comunicat de Banca Natională a României din anul de realizare a venitului respectiv.

În vederea globalizării, la sfârsitul anului fiscal vizat persoana în cauză va prezenta organului fiscal în a cărui rază se află domiciliul fiscal al contribuabilului documentul justificativ privind venitul realizat si impozitul plătit, eliberat de organul abilitat din tara în care a desfăsurat activitatea salarială, pentru acordarea creditului fiscal în conditiile stabilite prin prezentele norme metodologice.

Cu ocazia acordării creditului fiscal se va realiza regularizarea impozitului datorat de persoana în cauză.

205. Impozitul plătit în străinătate, care se deduce din impozitul pe venitul anual global datorat în România, este limitat la partea de impozit pe venit datorat în România, calculat astfel: venit din sursa  credit fiscal din străinătate impozit pe venit = x extern venit mondial anual global Prin venit mondial se întelege suma veniturilor impozabile din România si din străinătate din categoriile de venituri din activităti independente, salarii si cedarea folosintei bunurilor, realizate de persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) si de cele care îndeplinesc conditia de la art. 40 alin. (2) din Codul fiscal.

206. Dacă suma reprezentând creditul fiscal extern este mai mare decât impozitul plătit în străinătate, suma recunoscută care se deduce este la nivelul impozitului plătit în străinătate. În situatia în care suma reprezentând creditul fiscal extern este mai mică decât impozitul plătit în străinătate, suma recunoscută reprezentând creditul fiscal extern acordat este la nivelul sumei calculate conform pct. 205.

207. Calcularea creditului fiscal extern se face de organul fiscal, separat pe fiecare natură de venit, prin raportarea la venitul mondial.

În situatia în care contribuabilul în cauză obtine venituri din străinătate din mai multe state, creditul extern admis a fi dedus din impozitul datorat în România se va calcula, potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare natură de venit si pe fiecare tară.

208. În cazul veniturilor a căror impunere în România este finală, creditul fiscal extern se acordă pentru fiecare venit similar din România. Creditul fiscal extern pentru veniturile din străinătate, a căror impunere în România este finală, se va acorda astfel:

a) în situatia în care în străinătate cota de impozit este mai mare decât cea prevăzută în prezentul titlu pentru un venit similar, creditul fiscal extern este limitat la impozitul pe venit calculat, aplicându-se cota prevăzută la titlul III din Codul fiscal;

b) în situatia în care cota de impozit este mai mică în străinătate decât cota de impozit pentru un venit similar din România, creditul fiscal extern este calculat la nivelul impozitului plătit în străinătate, iar impozitul anual rămas de achitat în România se calculează ca diferentă între impozitul pe venit calculat aplicându-se cota de impozit prevăzută la titlul III din Codul fiscal si impozitul pe venit plătit în străinătate pentru venitul realizat în străinătate.

Codul fiscal:

Pierderi fiscale externe

Art. 98. - (1) Pierderile fiscale obtinute de contribuabilii persoane fizice rezidente dintr-un stat străin se compensează numai cu veniturile de aceeasi natură din străinătate, pe fiecare tară, înregistrate în cursul aceluiasi an fiscal.

(2) Pierderea care nu este acoperită, în temeiul alin. (1), se reportează pentru o perioadă de 5 ani fiscali consecutivi si se compensează numai cu veniturile de aceeasi natură din statul respectiv.

Norme metodologice:

209. Regulile de report al pierderilor înregistrate din străinătate sunt cele prevăzute la art. 86 alin. (4) din Codul fiscal.

Codul fiscal:

TITLUL IV

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

Definitia microîntreprinderii

Art. 103. - În sensul prezentului titlu, o microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplineste cumulativ următoarele conditii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:

a) are înscris în obiectul de activitate productia de bunuri materiale, prestarea de servicii si/sau comertul;

b) are de la 1 până la 9 salariati inclusiv;

c) a realizat venituri care nu au depăsit echivalentul în lei a 100.000 euro;

d) capitalul social al persoanei juridice este detinut de persoane, altele decât statul, autoritătile locale si institutiile publice.

Norme metodologice:

1. Numărul de salariati reprezintă numărul de persoane angajate cu contract individual de muncă, potrivit dispozitiilor Codului muncii, indiferent de durata timpului de muncă, înscrise lunar în statele de plată si/sau în registrul general de evidentă a salariatilor.

2. La analiza îndeplinirii conditiei privind numărul de salariati nu se iau în considerare cazurile de încetare a raporturilor de muncă ca urmare a pensionării sau desfacerii contractului individual de muncă în urma săvârsirii unor acte care, potrivit legii, sunt sanctionate inclusiv prin acest mod. Pentru persoanele juridice care au un singur angajat care demisionează în cursul unei luni, conditia prevăzută la art. 103 lit. b) din Codul fiscal se consideră îndeplinită dacă în cursul lunii următoare este angajat un alt salariat.

3. Pentru încadrarea în conditia privind nivelul veniturilor realizate în anul precedent, se vor lua în calcul aceleasi venituri care constituie baza impozabilă prevăzută la art. 108 din Codul fiscal, iar cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel de la închiderea aceluiasi exercitiu financiar.

4. La încadrarea în conditia privind capitalul social, nu poate fi microîntreprindere persoana juridică română care are capitalul social detinut de un actionar sau asociat persoană juridică cu peste 250 de angajati.

Codul fiscal:

Optiunea de a plăti impozit pe veniturile microîntreprinderii Art. 104. - (1) Impozitul reglementat de prezentul titlu este optional.

(2) Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu începând cu anul fiscal următor, dacă îndeplinesc conditiile prevăzute la art. 103 si dacă nu au mai fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

(3) O persoană juridică română care este nou-înfiintată poate opta să plătească impozit pe venitul microîntreprinderilor, începând cu primul an fiscal, dacă cerintele prevăzute la art. 103 lit. a) si d) sunt îndeplinite la data înregistrării la registrul comertului si conditia prevăzută la art. 103 lit. b) este îndeplinită în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrării.

(4) Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor nu mai aplică acest sistem de impunere începând cu anul fiscal următor anului în care nu mai îndeplinesc una dintre conditiile prevăzute la art. 103.

(5) Nu pot opta pentru sistemul de impunere reglementat de prezentul titlu persoanele juridice române care:

a) desfăsoară activităti în domeniul bancar;

b) desfăsoară activităti în domeniile asigurărilor si reasigurărilor, al pietei de capital, cu exceptia persoanelor juridice care desfăsoară activităti de intermediere în aceste domenii;

c) desfăsoară activităti în domeniile jocurilor de noroc, pariurilor sportive, cazinourilor;

d) au capitalul social detinut de un actionar sau asociat persoană juridică cu peste 250 de angajati.

Norme metodologice:

5. În sensul art. 104 alin. (1) din Codul fiscal optiunea se exercită pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor obtinute din orice sursă, iar iesirea din acest sistem de impunere se efectuează începând cu anul următor celui în care nu se mai îndeplineste una dintre conditiile prevăzute la art. 103 din Codul fiscal.

6. În cazul în care angajarea nu se realizează în termen de 60 de zile de la data eliberării certificatului de înregistrare, microîntreprinderea este plătitoare de impozit pe profit de la data înregistrării acesteia la registrul comertului. Perioada de 60 de zile se prelungeste în anul următor celui pentru care s-a exercitat optiunea, după caz.

7. În întelesul art. 104 alin. (4), dacă pe parcursul anului fiscal una dintre conditiile impuse la art. 103 din Codul fiscal nu mai este îndeplinită, contribuabilul este obligat ca începând cu anul fiscal următor să nu mai aplice impozitul pe venit chiar dacă ulterior îndeplineste criteriile prevăzute la art. 103 lit. b) si c).

8. Persoanele juridice care nu pot opta pentru acest sistem de impunere sunt:

a) persoanele juridice care se organizează si functionează potrivit legilor speciale de organizare si functionare din domeniul bancar (băncile, casele de schimb valutar, societătile de credit ipotecar, cooperativele de credit etc.);

b) persoanele juridice care se organizează si functionează potrivit legilor speciale de organizare si functionare din domeniul asigurărilor (de exemplu: societătile de asigurare-reasigurare), al pietei de capital (de exemplu: burse de valori sau de mărfuri, societătile de servicii de investitii financiare, societătile de registru, societătile de depozitare), cu exceptia persoanelor juridice care desfăsoară activităti de intermediere în aceste domenii (brokerii si agentii de asigurare);

c) persoanele juridice care desfăsoară activităti în domeniul jocurilor de noroc, al pariurilor sportive si al cazinourilor.

Codul fiscal:

Anul fiscal

Art. 106. - (1) Anul fiscal al unei microîntreprinderi este anul calendaristic.

(2) În cazul unei persoane juridice care se înfiintează sau îsi încetează existenta, anul fiscal este perioada din anul calendaristic în care pesoana juridică a existat.

Norme metodologice:

9. În cazul înfiintării unei microîntreprinderi într-un an fiscal, perioada impozabilă începe de la data înregistrării acesteia la registrul comertului, dacă are această obligatie, sau de la data înregistrării în registrul condus special de judecătorii, după caz.

10. În cazul lichidării unei microîntreprinderi într-un an fiscal, perioada impozabilă încetează o dată cu data radierii din registrul unde a fost înregistrată înfiintarea acesteia.

Codul fiscal:

Baza impozabilă

Art. 108. - (1) Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad:

a) veniturile din variatia stocurilor;

b) veniturile din productia de imobilizări corporale si necorporale;

c) veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subventiilor guvernamentale si a altor resurse pentru finantarea investitiilor;

d) veniturile din provizioane;

e) veniturile rezultate din anularea datoriilor si a majorărilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementărilor legale;

f) veniturile realizate din despăgubiri, de la societătile de asigurare, pentru pagubele produse la activele corporale proprii.

(2) În cazul în care o microîntreprindere achizitionează case de marcat, valoarea de achizitie a acestora se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în functiune, potrivit legii.

Norme metodologice:

11. Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe venit organizează si conduc contabilitatea potrivit Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene.

12. Baza impozabilă asupra căreia se aplică cota de 1,5% este totalul veniturilor trimestriale care sunt înregistrate în creditul conturilor din clasa a 7-a “Conturi de venituri”, cu exceptia celor înregistrate în:

- “Variatia stocurilor”;

- “Venituri din productia de imobilizări necorporale”;

- “Venituri din productia de imobilizări corporale”;

- “Alte venituri din exploatare” analitic reprezentând veniturile din cota-parte a subventiilor guvernamentale si altor resurse similare pentru finantarea investitiilor;

- “Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare” si “Venituri financiare din provizioane”;

- veniturile realizate din despăgubiri de la societătile de asigurare pentru pagubele produse la activele corporale proprii; precum si

- veniturile rezultate din anularea datoriilor si a majorărilor datorate către bugetul de stat, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementărilor legale.

13. Diferentele favorabile de curs valutar rezultate în urma evaluării creantelor si datoriilor în valută existente la data de 31 decembrie 2002, înregistrate în contabilitate în “Rezultatul reportat” sunt venituri impozabile pe măsura încasării creantelor sau plătii datoriilor.

14. La calculul impozitului pe venit datorat de microîntreprinderile care îsi încetează existenta în urma operatiunilor de divizare, dizolvare sau lichidare nu sunt impozitate rezervele constituite din profitul net, rezervele constituite din diferente de curs favorabil aferente capitalului social în devize sau disponibilului în devize, inclusiv sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit pe profit, repartizate ca surse proprii de finantare pe parcursul perioadei de functionare, potrivit legii, pentru societătile care pe parcursul perioadei de functionare au fost si plătitoare de impozit pe profit, acestea fiind tratate ca dividende si supuse impunerii, potrivit titlului II, III sau V din Codul fiscal, după caz.

15. În cazul în care se achizitionează case de marcat, din baza impozabilă se scade valoarea caselor de marcat, în conformitate cu documentul justificativ, în luna punerii în functiune. Punerea în functiune se face potrivit prevederilor legale.

Codul fiscal:

Procedura de declarare a optiunii

Art. 109. - (1) Persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit comunică optiunea organelor fiscale teritoriale la începutul anului fiscal, prin depunerea declaratiei de mentiuni pentru persoanele juridice, asociatiile familiale si asociatiile fără personalitate juridică, până la data de 31 ianuarie inclusiv.

(2) Persoanele juridice care se înfiintează în cursul unui an fiscal înscriu optiunea în cererea de înregistrare la registrul comertului. Optiunea este definitivă pentru anul fiscal respectiv si pentru anii fiscali următori, cât timp sunt îndeplinite conditiile prevăzute la art. 103.

(3) În cazul în care, în cursul anului fiscal, una dintre conditiile impuse nu mai este îndeplinită, microîntreprinderea are obligatia de a păstra pentru anul fiscal respectiv regimul de impozitare pentru care a optat, fără posibilitatea de a beneficia pentru perioada următoare de prevederile prezentului titlu, chiar dacă ulterior îndeplineste conditiile prevăzute la art. 103.

(4) Pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu si microîntreprinderile care desfăsoară activităti în zonele libere si/sau în zonele defavorizate.

Norme metodologice:

16. Optiunea se înscrie în cererea de înregistrare la registrul comertului si este definitivă pentru anul fiscal respectiv si pentru anii fiscali următori, atâta timp cât sunt îndeplinite conditiile prevăzute la art. 103 din Codul fiscal.

Persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit pot opta pentru impozitul pe venit numai la începutul anului fiscal, dacă la finele anului precedent sunt îndeplinite conditiile prevăzute la art. 103 din Codul fiscal si nu au fost plătitori de impozit pe venitul microîntreprinderilor pe parcursul functionării lor.

Optiunea se comunică organelor fiscale teritoriale la începutul anului fiscal, prin depunerea Declaratiei de mentiuni pentru persoane juridice, asociatii familiale si asociatii fără personalitate juridică, până la data de 31 ianuarie inclusiv.

Pot opta si persoanele juridice care desfăsoară activităti în zonele libere si/sau în zonele defavorizate.

Codul fiscal:

Impozitarea persoanelor fizice asociate cu o microîntreprindere

Art. 111. - În cazul unei asocieri fără personalitate juridică dintre o microîntreprindere plătitoare de impozit, conform prezentului titlu, si o persoană fizică, rezidentă sau nerezidentă, microîntreprinderea are obligatia de a calcula, de a retine si de a vărsa la bugetul de stat impozitul datorat de persoana fizică, impozit calculat prin aplicarea cotei de 1,5% la veniturile ce revin acesteia din asociere.

Norme metodologice:

17. Persoana fizică rezidentă va definitiva impozitul pe venitul din asociere în conformitate cu prevederile titlului III din Codul fiscal.

Codul fiscal:

TITLUL V

Impozitul pe veniturile obtinute din România de nerezidenti si impozitul pe reprezentantele firmelor străine înfiintate în România

CAPITOLUL I

Impozitul pe veniturile obtinute din România de nerezidenti

Venituri impozabile obtinute din România

Art. 115. - (1) Veniturile impozabile obtinute din România, indiferent dacă veniturile sunt primite în România sau în străinătate, sunt următoarele:

a) dividende de la o persoană juridică română;

b) dobânzi de la un rezident;

c) dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă dobânda este o cheltuială a sediului permanent;

Norme metodologice:

1. Veniturile de natura dobânzilor, redeventelor sau comisioanelor realizate de către nerezidenti si care sunt cheltuieli atribuibile sediului permanent din România al unui nerezident sunt venituri impozabile în România potrivit titlului V din Codul fiscal.

Codul fiscal:

d) redevente de la un rezident;

Norme metodologice:

2. (1) Termenul redeventă cuprinde orice sumă care trebuie plătită în bani sau în natură pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice proprietate sau drept prevăzut la art. 7 alin. (1) pct. 28 din Codul fiscal, indiferent dacă suma trebuie plătită conform unui contract sau ca urmare a copierii ilegale sau a încălcării drepturilor legale ale unei alte persoane.

(2) În cazul unei tranzactii care implică transferul de software, încadrarea ca redeventă a sumei care trebuie plătită depinde de natura drepturilor transferate.

(3) În cazul transferului unui drept partial dintr-un copyright pentru software, suma care trebuie plătită este o redeventă dacă primitorul dobândeste dreptul de a utiliza acel software, astfel încât lipsa acestui drept constituie o încălcare a copyright-ului. Exemple de astfel de tranzactii sunt transferurile de drepturi de a reproduce si distribui către public orice software, precum si transferurile de drept de a modifica si a face public orice software.

(4) În analiza caracterului unei tranzactii care implică transferul de software nu se tine cont de dreptul de a copia un program exclusiv în scopul de a permite exploatarea efectivă a programului de către utilizator. În consecintă, o sumă care trebuie plătită nu este o redeventă dacă singurul drept transferat este un drept limitat de a copia un program, în scopul de a permite utilizatorului să-l exploateze. Acelasi rezultat se aplică si pentru “drepturi de retea sau site”, în care primitorul obtine dreptul de a face multiple copii ale unui program, exclusiv în scopul de a permite exploatarea programului pe mai multe computere sau în reteaua primitorului.

(5) În cazul achizitiei tuturor drepturilor dintr-un copyright pentru software, suma care trebuie plătită nu este pentru folosirea sau dreptul de a folosi acel software, în consecintă nefiind o redeventă.

(6) Suma care trebuie plătită pentru folosirea sau dreptul de a folosi ideile sau principiile cu privire la un software, cum ar fi schemele logice, algoritmii sau limbajele de programare, este o redeventă.

(7) În întelesul acestei norme, software este orice program sau serie de programe care contine instructiuni pentru un computer, atât pentru operarea computerului (software de operare) cât si pentru îndeplinirea altor sarcini (software de aplicatie).

(8) În cazul unei tranzactii care permite unei persoane să descarce electronic imagini, sunete sau texte, suma care trebuie plătită nu este redeventă dacă folosirea acestor materiale se limitează la drepturile necesare pentru a permite descărcarea, stocarea si exploatarea computerului, retelei sau a altui echipament de stocare, operare sau afisare a utilizatorului. Dimpotrivă, suma care trebuie plătită pentru transferul dreptului de a reproduce si a face public un produs digital este o redeventă.

(9) În cazul unui contract care implică folosirea sau dreptul de a folosi orice proprietate sau drept prevăzut la art. 7 alin. (1) pct. 28 din Codul fiscal, precum si transferul unei alte proprietăti sau altui serviciu, suma care trebuie plătită conform contractului trebuie să fie împărtită, conform diverselor portiuni de contract, pe baza conditiilor contractului sau pe baza unei împărtiri rezonabile, fiecărei portiuni aplicându-i-se tratamentul fiscal corespunzător. Dacă totusi o anumită parte din ceea ce urmează a se asigura prin contract constituie de departe scopul principal al contractului, cealaltă portiune fiind auxiliară, tratamentul aplicat portiunii principale de contract se aplică întregii sume care trebuie plătită conform contractului.

Codul fiscal:

e) redevente de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă redeventa este o cheltuială a sediului permanent;

f) comisioane de la un rezident;

g) comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă comisionul este o cheltuială a sediului permanent;

h) venituri din activităti sportive si de divertisment desfăsurate în România, indiferent dacă veniturile sunt primite de către persoanele care participă efectiv la asemenea activităti sau de către alte persoane;

i) venituri din prestarea de servicii de management, de intermediere sau de consultantă din orice domeniu, dacă aceste venituri sunt obtinute de la un rezident sau dacă veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu permanent în România;

Norme metodologice:

3. Veniturile obtinute din România din prestările de servicii de management, de intermediere sau de consultantă în orice domeniu care nu sunt efectuate în România sau veniturile care sunt cheltuieli atribuibile unui sediul permanent din România al unui nerezident sunt impozabile, potrivit titlului V din Codul fiscal, atunci când nu sunt încheiate conventii de evitare a dublei impuneri între România si statul de rezidentă al beneficiarului de venit sau când beneficiarul de venit nu prezintă dovada rezidentei sale fiscale.

Codul fiscal:

j) venituri reprezentând remuneratii primite de nerezidenti ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administratie al unei persoane juridice române;

k) venituri din servicii prestate în România;

l) venituri din profesii independente desfăsurate în România - doctor, avocat, inginer, dentist, arhitect, auditor si alte profesii similare -, în cazul când sunt obtinute în alte conditii decât prin intermediul unui sediu permanent sau într-o perioadă sau în mai multe perioade care nu depăsesc în total 183 de zile pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat;

m) venituri din pensii primite de la bugetul asigurărilor sociale sau de la bugetul de stat, în măsura în care pensia lunară depăseste plafonul prevăzut la art. 73;

n) venituri din transportul international aerian, naval, feroviar sau rutier, ce se desfăsoară între România si un stat străin;

o) venituri din premii acordate la concursuri organizate în România;

Norme metodologice:

4. Prin concursuri organizate în România se întelege concursuri organizate în orice domeniu în România.

Codul fiscal:

p) venituri obtinute la jocurile de noroc practicate în România, de la fiecare joc de noroc, obtinute de la acelasi organizator într-o singură zi de joc.

Norme metodologice:

5. Venituri obtinute la jocuri de noroc înseamnă câstiguri în bani si/sau în natură acordate participantilor de către orice persoană juridică română, autorizată să organizeze si să exploateze jocuri de noroc.

Codul fiscal:

(2) Următoarele venituri impozabile obtinute din România nu sunt impozitate potrivit prezentului capitol si se impozitează conform titlurilor II sau III, după caz:

a) veniturile unui nerezident, care sunt atribuibile unui sediu permanent în România;

b) veniturile unei persoane juridice străine obtinute din proprietăti imobiliare situate în România sau din transferul titlurilor de participare detinute într-o persoană juridică română;

Norme metodologice:

6. Venituri din proprietăti imobiliare înseamnă venituri din vânzarea, precum si din cedarea dreptului de folosintă asupra proprietătii imobiliare sau a unei cote-părti din această proprietate (închiriere, concesionare sau arendare).

Codul fiscal:

c) venituri ale unei persoane fizice nerezidente, obtinute dintr-o activitate dependentă desfăsurată în România;

d) veniturile unei persoane fizice nerezidente obtinute din închirierea sau altă formă de cedare a dreptului de folosintă a unei proprietăti imobiliare situate în România sau din transferul titlurilor de participare detinute într-o persoană juridică română.

Norme metodologice:

7. Prin cedarea dreptului de folosintă a unei proprietăti imobiliare se întelege si arendarea sau concesionarea proprietătii imobiliare sau a unei cote-părti din această proprietate.

Codul fiscal:

Retinerea impozitului din veniturile impozabile obtinute din România de nerezidenti

Art. 116. - (1) Impozitul datorat de nerezidenti pentru veniturile impozabile obtinute din România se calculează, se retine si se varsă la bugetul de stat de către plătitorii de venituri.

Norme metodologice:

8. (1) Pentru veniturile obtinute de nerezidentii din România, plătitorii de venituri au obligatia retinerii impozitelor datorate prin stopaj la sursă si virării lor la bugetul de stat în termenul stabilit la art. 116 alin. (5) din Codul fiscal. (2) În cazurile prevăzute la art. 115 alin. (1) lit. c), e), g) si i) din Codul fiscal, plătitorul impozitului prevăzut la titlul V din Codul fiscal este nerezidentul care are sediul permanent în România în evidenta căruia sunt înregistrate respectivele cheltuieli deductibile.

Codul fiscal:

(2) Impozitul datorat se calculează prin aplicarea următoarelor cote asupra veniturilor brute:

a) 5% pentru veniturile din dobânzile la depozitele la termen, certificatele de depozit si alte instrumente de economisire la bănci si alte institutii de credit autorizate si situate în România;

b) 20% pentru veniturile obtinute din jocurile de noroc, prevăzute la art. 115 alin. (1) lit. p);

c) 15% în cazul oricăror alte venituri impozabile obtinute din România, asa cum sunt enumerate la art. 115.

(3) În întelesul alin. (2), venitul brut este venitul care ar fi fost plătit unui nerezident, dacă impozitul nu ar fi fost retinut din venitul plătit nerezidentului.

(4) Prin derogare de la alin. (2), impozitul ce trebuie retinut se calculează după cum urmează:

a) pentru veniturile ce reprezintă remuneratii primite de nerezidenti ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administratie al unei persoane juridice române, potrivit prevederilor art. 58;

Norme metodologice:

9. La impunerea veniturilor ce reprezintă remuneratii primite de persoanele fizice nerezidente pentru activitatea desfăsurată în calitate de administrator, fondator sau membru al consiliului de administratie al unei persoane juridice române sunt aplicabile dispozitiile titlului III din Codul fiscal.

Codul fiscal:

Scutiri de la impozitul prevăzut în prezentul capitol Art. 117. - Sunt scutite de impozitul pe veniturile obtinute din România de nerezidenti următoarele venituri:

a) dobânda pentru depunerile la vedere în cont curent de la bănci sau alte institutii de credit din România;

b) dobânda la instrumente/titluri de creantă emise si/sau garantate de Guvernul României, consiliile locale, Banca Natională a României, precum si de bănci sau alte institutii financiare care actionează în calitate de agent al Guvernului român;

c) dobânda la instrumente/titluri de creantă emise de o persoană juridică română, dacă instrumentele/titlurile de creantă sunt tranzactionate pe o piată de valori mobiliare recunoscută si dobânda este plătită unei persoane care nu este o persoană afiliată a emitătorului instrumentelor/titlurilor de creantă;

Norme metodologice:

10. (1) În întelesul acestui paragraf, dobânzile scutite de impozit sunt cele generate de instrumente/titluri de creantă emise de persoane juridice române.

(2) Piata de valori mobiliare recunoscută, pentru care se aplică prevederile art. 117 lit. c) din Codul fiscal, este cea definită potrivit legislatiei în domeniul valorilor mobiliare.

Codul fiscal:

d) premiile unei persoane fizice nerezidente obtinute din România, ca urmare a participării la festivalurile nationale si internationale artistice, culturale si sportive finantate din fonduri publice;

e) premiile acordate elevilor si studentilor nerezidenti la concursurile finantate din fonduri publice;

Norme metodologice:

11. Premiile prevăzute la art. 117 lit. d) si e) din Codul fiscal sunt premii de natura celor plătite de la bugetul de stat sau de la bugetele consiliilor locale prin intermediul institutiilor publice centrale si locale de profil.

Codul fiscal:

Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale conventiilor de evitare a dublei impuneri Art. 118. - (1) În întelesul art. 116, dacă un contribuabil este rezident al unei tări cu care România a încheiat o conventie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si capital, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obtinut de către acel contribuabil din România nu poate depăsi cota de impozit, prevăzută în conventie, care se aplică asupra acelui venit, potrivit alin. (2). În situatia în care cotele de impozitare din legislatia internă sunt mai favorabile decât cele din conventiile de evitare a dublei impuneri se aplică cotele de impozitare mai favorabile.

Norme metodologice:

12. (1) Prevederile alin. 2 al articolelor “Dividende”, “Dobânzi”, “Comisioane”, “Redevente” din conventiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state se aplică întocmai. În cazul când legislatia internă prevede în mod expres exceptarea de la impunere, scutirea sau o cotă de impozitare mai favorabilă, sunt aplicabile prevederile legislatiei interne.

(2) Alin. 2 al articolelor “Dividende”, “Dobânzi”, “Comisioane”, “Redevente” din conventiile de evitare a dublei impuneri nu este anulat de alin. 1 al acelorasi articole, care prevede că veniturile respective plătite unui rezident se impun în statul său de rezidentă.

(3) Aplicarea alin. 2 al articolelor “Dividende”, “Dobânzi”, “Comisioane”, “Redevente” din conventiile de evitare a dublei impuneri care prevăd impunerea în statul de sursă nu conduce la o dublă impunere pentru acelasi venit, întrucât statul de rezidentă acordă credit fiscal pentru impozitul plătit în România, în conformitate cu prevederile conventiei de evitare a dublei impuneri.

(4) În cazul când în România s-au făcut retineri de impozit ce depăsesc prevederile din conventiile de evitare a dublei impuneri, suma impozitului retinut în plus poate fi rambursată la cererea beneficiarului de venit, respectiv a persoanei nerezidente.

(5) Pentru rambursarea impozitului retinut în plus din veniturile plătite de un rezident român persoanelor nerezidente, acestea depun o cerere de rambursare a impozitului plătit în plus la plătitorul de venit rezident român, care va fi verificată de organul fiscal teritorial al Ministerului Finantelor Publice în a cărui rază teritorială se află sediul sau domiciliul plătitorului de venit rezident român.

(6) Cererea de rambursare a impozitului va fi depusă de persoana nerezidentă în termenul legal de prescriptie, stabilit prin legislatia statului român.

(7) Pe baza verificării efectuate de organul fiscal teritorial al Ministerului Finantelor Publice privind venitul pentru care s-a retinut un impozit în plus fată de prevederile conventiei, rambursarea impozitului către persoana nerezidentă se va face prin intermediul rezidentului român plătitor al venitului.

(8) Dispozitiile titlurilor II si III din Codul fiscal reprezintă legislatia internă si se aplică atunci când România are încheiată conventie de evitare a dublei impuneri cu statul al cărui rezident este beneficiarul venitului realizat din România si acesta prezintă certificatul de rezidentă fiscală sau documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1).

(9) Prevederile titlului V din Codul fiscal se aplică atunci când beneficiarul venitului realizat din România este rezident al unui stat cu care România nu are încheiată conventie de evitare a dublei impuneri sau când beneficiarul venitului realizat din România, rezident al unui stat cu care România are încheiată conventie de evitare a dublei impuneri, nu prezintă certificatul de rezidentă fiscală sau documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1).

Codul fiscal:

(2) Pentru aplicarea prevederilor conventiei de evitare a dublei impuneri nerezidentul are obligatia de a prezenta plătitorului de venit certificatul de rezidentă fiscală.

Norme metodologice:

13. (1) Nerezidentul beneficiar al veniturilor din România trebuie să justifice în România dreptul de a beneficia de prevederile conventiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România si statul său de rezidentă, prin prezentarea certificatului de rezidentă fiscală eliberat de autoritatea competentă fiscală din statul respectiv. În cazul când nerezidentul beneficiar al veniturilor din România prezintă un alt document prin care se atestă rezidenta fiscală, acest document va fi vizat de organul fiscal al statului său de rezidentă.

(2) Nerezidentii care sunt beneficiarii veniturilor din România vor depune la plătitorul de venit originalul sau copia certificatului de rezidentă fiscală ori documentul mentionat la alin. (1), tradus si legalizat de organul autorizat din România.

(3) În cazul în care nerezidentul beneficiar al venitului din România nu a prezentat originalul sau copia tradusă si legalizată a certificatului de rezidentă fiscală sau a documentului prevăzut la alin. (1), se vor aplica prevederile titlului V din Codul fiscal, si nu cele din conventiile de evitare a dublei impuneri.

(4) În ipoteza în care nerezidentul beneficiar al veniturilor din România transmite un singur original al certificatului de rezidentă fiscală sau al documentului prevăzut la alin. (1) unui plătitor de venituri rezident român care are filiale, sucursale sau puncte de lucru în diferite localităti din România si care fac plăti, la rândul lor, către beneficiarul de venituri nerezident, primitorul certificatului de rezidentă fiscală sau al documentului prevăzut la alin. (1), în original, va transmite la fiecare subunitate o copie tradusă si legalizată a certificatului de rezidentă fiscală în original al beneficiarului de venituri din România sau a documentului prevăzut la alin. (1). Pe copia legalizată primitorul certificatului de rezidentă fiscală sau al documentului prevăzut la alin. (1), în original, va semna cu mentiunea că detine originalul acestuia.

(5) Prevederile alin. (4) sunt valabile si în situatia în care nerezidentul beneficiar al veniturilor din România are înfiintată o filială în România care are relatii contractuale cu diversi clienti din localităti diferite din România si care primeste un singur original al certificatului de rezidentă fiscală sau al documentului prevăzut la alin. (1). Filiala apartinând persoanei nerezidente va face copii legalizate pe care le va distribui clientilor români.

Codul fiscal:

(3) Macheta certificatului de rezidentă fiscală si termenul de depunere a acestuia de către nerezident se stabilesc prin norme.

Norme metodologice:

14. Macheta certificatului de rezidentă fiscală si instructiunile de completare a acestuia, elaborate pentru rezidentii români, se aprobă prin ordin al ministrului finantelor publice.

15. (1) Nerezidentii care sunt beneficiari ai veniturilor din România vor depune anual, la plătitorul de venit, originalul certificatului de rezidentă fiscală sau al documentului prevăzut la pct. 13 alin. (1), tradus si legalizat de organul autorizat din România în momentul plătii venitului, dar nu mai târziu de o lună calculată de la data plătii acestuia.

(2) Certificatul de rezidentă fiscală sau documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1) este valabil pentru anul fiscal pentru care a fost emis.

(3) Plătitorul de venit este răspunzător pentru primirea în termenul stabilit a originalului certificatului de rezidentă fiscală sau a documentului prevăzut la pct. 13 alin. (1) si pentru aplicarea prevederilor din conventiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu diverse state.

Codul fiscal:

Certificatele de atestare a impozitului plătit de nerezident

Art. 120. - (1) Orice nerezident poate depune o cerere la autoritatea fiscală competentă prin care va solicita eliberarea certificatului de atestare a impozitului plătit către bugetul de stat de el însusi sau de o altă persoană, în numele său.

Norme metodologice:

16. Cererea de eliberare a certificatului de atestare a impozitului plătit de nerezidenti se depune la organul fiscal teritorial în raza căruia plătitorul de venit este înregistrat ca plătitor de impozite si taxe.

Codul fiscal:

(2) Autoritatea fiscală competentă are obligatia de a elibera certificatul de atestare a impozitului plătit de nerezidenti.

(3) Forma cererii si a certificatului de atestare a impozitului plătit de nerezident, precum si conditiile de depunere, respectiv de eliberare se stabilesc prin norme.

Norme metodologice:

17. (1) Certificatul de atestare a impozitului plătit de nerezidenti se eliberează de organul fiscal teritorial în raza căruia îsi are sediul plătitorul de venit, pe baza cererii depuse de beneficiarul venitului sau de plătitorul de venit în numele acestuia până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului următor celui pentru care s-au încasat veniturile impozitate în România.

(2) Forma cererii si a certificatului de atestare a impozitului plătit de nerezident, precum si instructiunile de completare si eliberare se aprobă prin ordin al ministrului finantelor publice.

Codul fiscal:

CAPITOLUL II

Impozitul pe reprezentante

Contribuabili

Art. 122. - Orice persoană juridică străină, care are o reprezentantă autorizată să functioneze în România, potrivit legii, are obligatia de a plăti un impozit anual, conform prezentului capitol.

Norme metodologice:

18. (1) Persoanele juridice străine, prin reprezentante înfiintate în România, nu sunt abilitate să facă fapte de comert, aceste reprezentante neavând calitatea de persoană juridică.

(2) Persoanele juridice străine care doresc să-si înfiinteze o reprezentantă în România trebuie să obtină autorizatia prevăzută de lege.

(3) Autorizatia obtinută poate fi anulată în conditiile care sunt stabilite prin acelasi act normativ.

Codul fiscal:

Stabilirea impozitului

Art. 123. - (1) Impozitul pe reprezentantă pentru un an fiscal este egal cu echivalentul în lei al sumei de 4.000 euro, stabilită pentru un an fiscal, la cursul de schimb al pietei valutare, comunicat de Banca Natională a României, din ziua precedentă celei în care se efectuează plata impozitului către bugetul de stat.

(2) În cazul unei persoane juridice străine, care în cursul unui an fiscal înfiintează sau desfiintează o reprezentantă în România, impozitul datorat pentru acest an se calculează proportional cu numărul de luni de existentă a reprezentantei în anul fiscal respectiv.

Norme metodologice:

19. În cazul persoanelor juridice străine care înfiintează o reprezentantă în România în cursul unei luni din anul de impunere, impozitul pentru anul de impunere se calculează începând cu data de 1 a lunii în care reprezentanta a fost înfiintată până la sfârsitul anului respectiv. Pentru reprezentantele care se desfiintează în cursul anului de impunere impozitul anual se recalculează pentru perioada de activitate de la începutul anului până la data de 1 a lunii următoare celei în care a avut loc desfiintarea reprezentantei.

Codul fiscal:

Plata impozitului si depunerea declaratiei fiscale Art. 124. - (1) Orice persoană juridică străină are obligatia de a plăti impozitul pe reprezentantă la bugetul de stat, în două transe egale, până la datele de 20 iunie si 20 decembrie.

Norme metodologice:

20. Datele stabilite pentru plata impozitului la bugetul de stat includ si datele de 20 iunie si 20 decembrie.

Codul fiscal:

(2) Orice persoană juridică străină care datorează impozitul pe reprezentantă are obligatia de a depune o declaratie anuală la autoritatea fiscală competentă, până la data de 28, respectiv 29 februarie a anului de impunere.

Norme metodologice:

21. (1) Forma declaratiei fiscale care va fi depusă annual la autoritatea fiscală competentă si instructiunile de completare se aprobă prin ordin al ministrului finantelor publice.

(2) Declaratia anuală de impunere, precum si declaratia fiscală în cazul înfiintării sau desfiintării reprezentantei în cursul anului pot fi depuse în numele persoanei juridice străine si de reprezentantul reprezentantei la organul fiscal teritorial în raza căruia reprezentanta îsi desfăsoară activitatea.

Codul fiscal:

(3) Orice persoană juridică străină, care înfiintează sau desfiintează o reprezentantă în cursul anului fiscal, are obligatia de a depune o declaratie fiscală la autoritatea fiscală competentă, în termen de 30 de zile de la data la care reprezentanta a fost înfiintată sau desfiintată.

Norme metodologice:

22. (1) Forma declaratiei fiscale care va fi depusă la autoritatea fiscală competentă în caz de înfiintare sau de desfiintare a reprezentantei si instructiunile de completare vor fi aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice.

(2) În termen de 30 de zile de la data depunerii declaratiei fiscale de înfiintare sau de desfiintare a reprezentantei, organul fiscal teritorial stabileste sau recalculează impozitul stabilit pentru perioada în care reprezentanta va desfăsura sau îsi va înceta activitatea, după caz.

Codul fiscal:

(4) Reprezentantele sunt obligate să conducă evidenta contabilă prevăzută de legislatia în vigoare din România.

Norme metodologice:

23. (1) Reprezentantele vor conduce contabilitatea în partidă simplă, conform prevederilor legislatiei din România.

(2) Cheltuielile efectuate pentru exercitarea activitătii reprezentantelor vor fi justificate cu documente financiarcontabile întocmite în conditiile legii.

(3) Impozitul pe venitul reprezentantelor pentru anul 2003 va fi definitivat potrivit actelor normative care au reglementat sistemul de impunere a acestor entităti până la 31 decembrie 2003.

Codul fiscal:

TITLUL VI

Taxa pe valoarea adăugată

CAPITOLUL II

Sfera de aplicare

Sfera de aplicare

Art. 126. - (1) În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operatiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele conditii:

a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată;

b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;

c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1);

d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitătile economice prevăzute la art. 127 alin. (2).

Norme metodologice:

1. (1) În sensul art. 126 alin. (1) din Codul fiscal, dacă cel putin una dintre conditiile stipulate la lit. a)-d) nu este îndeplinită, operatiunea nu se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată.

(2) Operatiunile desfăsurate în interiorul zonelor libere sau porturilor libere, precum si livrările de bunuri si/sau prestările de servicii efectuate din România pentru unităti din zonele libere sau porturile libere si cele efectuate de unităti din zonele sau porturile libere pentru unităti din România sunt considerate operatiuni efectuate în România, fiind supuse regulilor prevăzute de titlul VI al Codului fiscal.

Prin porturi libere, în sensul taxei pe valoarea adăugată, se înteleg porturile care beneficiază de facilitătile prevăzute de Ordonanta Guvernului nr. 131/2000 privind instituirea unor măsuri pentru facilitarea exploatării porturilor, republicată.

(3) Pentru a se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată livrările de bunuri si/sau prestările de servicii trebuie să fie efectuate cu plată. Această conditie implică existenta unei legături directe între operatiune si contra-partida obtinută. Pentru a se determina dacă o operatiune poate fi plasată în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată trebuie ca aceasta să aducă un avantaj clientului si pretul să fie în legătură cu avantajul primit, astfel:

a) conditia referitoare la existenta unui avantaj în folosul clientului este îndeplinită atunci când există un angajament al furnizorului sau al prestatorului de a furniza un bun sau un serviciu determinabil unei persoane care asigură finantarea sau, în absenta acestuia, atunci când operatiunea a fost efectuată, să permită să se stabilească un asemenea angajament. Această conditie este compatibilă cu faptul că serviciul a fost colectiv, nu a fost măsurabil cu exactitate sau se înscrie în cadrul unei obligatii legale;

b) conditia referitoare la existenta unei legături între operatiune si contrapartida obtinută este respectată chiar dacă pretul nu reflectă valoarea normală a operatiunii, este achitat sub formă de abonamente, servicii sau bunuri, ia forma unei sume calificate drept reducere de pret, nu este plătit de către beneficiar, ci de un tert.

Codul fiscal:

CAPITOLUL III

Persoane impozabile

Persoane impozabile si activitatea economică

Art. 127. - (1) Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăsoară, de o manieră independentă si indiferent de loc, activităti economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităti.

(2) În sensul prezentului titlu, activitătile economice cuprind activitătile producătorilor, comerciantilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitătile extractive, agricole si activitătile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate.

(3) Nu actionează de o manieră independentă angajatii sau orice alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care creează un raport angajator/angajat în ceea ce priveste conditiile de muncă, remunerarea sau alte obligatii ale angajatorului.

(4) Cu exceptia celor prevăzute la alin. (5) si (6), institutiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitătile care sunt desfăsurate în calitate de autorităti publice, chiar dacă pentru desfăsurarea acestor activităti se percep cotizatii, onorarii, redevente, taxe sau alte plăti.

(5) Institutiile publice sunt persoane impozabile pentru activitătile desfăsurate în calitate de autorităti publice, dacă tratarea lor ca persoane neimpozabile ar produce distorsiuni concurentiale.

(6) Institutiile publice sunt persoane impozabile pentru activitătile desfăsurate în aceleasi conditii legale ca si cele aplicabile operatorilor economici, chiar dacă sunt prestate în calitate de autoritate publică, precum si pentru activitătile următoare:

a) telecomunicatii;

b) furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific si altele de aceeasi natură;

c) transport de bunuri si de persoane;

d) servicii prestate de porturi si aeroporturi;

e) livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;

f) activitatea târgurilor si expozitiilor comerciale;

g) depozitarea;

h) activitătile organelor de publicitate comercială;

i) activitătile agentiilor de călătorie;

j) activitătile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante si alte localuri asemănătoare.

(7) Sunt asimilate institutiilor publice, în ceea ce priveste regulile aplicabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, orice entităti a căror înfiintare este reglementată prin legi sau hotărâri ale Guvernului, pentru activitătile prevăzute prin actul normativ de înfiintare, care nu creează distorsiuni concurentiale, nefiind desfăsurate si de alte persoane impozabile.

Norme metodologice:

2. (1) Nu are caracter de continuitate, în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obtinerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuintelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale.

(2) Activitatea de încasare a taxelor prevăzute la art. 283 alin. (1) din Codul fiscal, efectuată de către persoane impozabile, nu constituie activitate economică, în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal.

(3) Livrările de bunuri si/sau prestările de servicii efectuate în mod gratuit de organizatiile fără scop patrimonial

nu sunt considerate activităti economice.

3. (1) În sensul art. 127 alin. (4) din Codul fiscal, institutiile publice nu sunt persoane impozabile si pentru următoarele activităti:

a) vânzarea, direct sau prin intermediari, către persoane fizice, în scop de locuintă, a imobilelor sau a părtilor de imobile, aflate în proprietatea statului, date în folosintă înainte de introducerea taxei pe valoarea adăugată în legislatia României. Dacă vânzarea are loc prin intermediari, acestia nu datorează taxa pe valoarea adăugată pentru încasările din vânzarea acestor locuinte si nici pentru comisionul aferent, dar în mod corespunzător nu beneficiază de exercitarea dreptului de deducere pentru aceste operatiuni;

b) livrările de bunuri dobândite după data de 1 iulie 1993, dacă la achizitia acestora s-a plătit taxa pe valoarea adăugată si taxa respectivă nu a fost dedusă.

(2) Directiile generale ale finantelor publice nu sunt considerate persoane impozabile pentru valorificarea bunurilor legal confiscate sau intrate în proprietatea privată a statului potrivit legii.

(3) Din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, distorsiuni de concurentă rezultă atunci când aceeasi activitate este desfăsurată de mai multi operatori economici, dintre care unii beneficiază de un tratament fiscal preferential, astfel încât contravaloarea bunurilor livrate si/sau a serviciilor prestate de acestia nu este grevată de taxa pe valoarea adăugată, fată de ceilalti operatori economici care sunt obligati să greveze contravaloarea livrărilor de bunuri si/sau a prestărilor de servicii efectuate cu taxa pe valoarea adăugată.

(4) În situatia în care institutiile publice desfăsoară activităti de natura celor prevăzute la art. 127 alin. (5) si (6) din Codul fiscal, persoana impozabilă poate fi considerată institutia publică în ansamblu sau, în functie de natura activitătii desfăsurate, numai partea din structura organizatorică prin care sunt realizate acele activităti.

Codul fiscal:

CAPITOLUL IV

Operatiuni impozabile

Livrarea de bunuri

Art. 128. - (1) Prin livrare de bunuri se întelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă persoană, direct sau prin persoane care actionează în numele acestuia.

(2) În întelesul prezentului titlu, prin bunuri se întelege bunurile corporale mobile si imobile, prin natura lor sau prin destinatie. Energia electrică, energia termică, gazele naturale, agentul frigorific si altele de aceeasi natură sunt considerate bunuri mobile corporale.

(3) Sunt, de asemenea, considerate livrări de bunuri efectuate cu plată, în sensul alin. (1):

a) predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană, în cadrul unui contract care prevede că plata se efectuează în rate sau orice alt tip de contract ce prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plătii ultimei scadente, cu exceptia contractelor de leasing;

b) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executării silite;

c) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în conditiile prevăzute de legislatia referitoare la proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despăgubiri;

d) transmiterea de bunuri efectuată pe baza unui contract de comision la cumpărare sau la vânzare, atunci când comisionarul actionează în nume propriu, dar în contul comitentului;

e) bunurile constatate lipsă din gestiune, cu exceptia celor prevăzute la alin. (9) lit. a) si c).

Norme metodologice:

4. (1) Conform art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, prin livrare de bunuri se întelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă persoană, direct sau prin persoane care actionează în numele acestuia. Pentru bunurile, altele decât cele second-hand, încredintate în vederea vânzării în baza unui contract de consignatie, data livrării bunurilor de la consignant la consignatar se consideră a fi data vânzării bunurilor de către consignatar către beneficiar. Facturarea bunurilor de către consignant către consignatar se face cel mai târziu la finele lunii în care bunurile au fost vândute.

(2) Se consideră livrare de bunuri, în sensul art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, produsele agricole retinute drept plată în natură a prestatiei efectuate de persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care prestează servicii pentru obtinerea si/sau prelucrarea produselor agricole, precum si plata în natură a arendei.

(3) În sensul art. 128 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite se consideră livrare de bunuri numai dacă debitorul este înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată.

5. (1) În sensul art. 128 alin. (3) lit. d) din Codul fiscal, transmiterea de bunuri efectuată pe baza unui contract de comision la cumpărare sau la vânzare se consideră livrare de bunuri atunci când comisionarul actionează în nume propriu, dar în contul comitentului. Comisionarul este considerat din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată cumpărător si revânzător. În functie de locul unde vânzătorul, cumpărătorul si comisionarul îsi au stabilit sediul activitătii economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestora, domiciliul sau resedinta obisnuită, se disting următoarele situatii:

a) atunci când vânzătorul, comisionarul si cumpărătorul sunt persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată în România, vânzătorul face o livrare de bunuri către comisionar si emite factura fiscală.

Comisionarul, la rândul său, face livrare de bunuri către cumpărător si emite factura fiscală;

b) atunci când vânzătorul si comisionarul sunt persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată în România, iar cumpărătorul este persoană stabilită în străinătate, vânzătorul face livrare de bunuri către comisionar si emite factura fiscală, iar acesta din urmă, la rândul său, face livrare de bunuri către cumpărătorul străin, emite factura fiscală, factura externă si întocmeste declaratia vamală de export în nume propriu, respectiv la rubrica “exportator” din declaratia vamală de export îsi înscrie numele său;

c) atunci când cumpărătorul si comisionarul sunt persoane înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată în România, iar vânzătorul este persoană stabilită în străinătate, acesta din urmă emite factura externă pe numele comisionarului pentru bunurile livrate, comisionarul face importul de bunuri, întocmeste declaratia vamală de import în nume propriu si face livrare de bunuri către cumpărător, emitând factură fiscală.

(2) Comisionarul îsi poate exercita dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată înscrise în factura fiscală emisă pe numele său de vânzătorul stabilit în România sau a celei din declaratia vamală de import, în cazul în care vânzătorul este o persoană stabilită în străinătate, conform prevederilor cap. X “Regimul deducerilor” din titlul VI al Codului fiscal. Conform reglementărilor contabile nu este obligatorie înregistrarea în conturile de venituri, respectiv de cheltuieli, a operatiunilor efectuate de comisionar.

Codul fiscal:

(8) Aportul în natură la capitalul social al unei societăti comerciale nu constituie livrare de bunuri, dacă primitorului bunurilor i-ar fi fost permisă deducerea integrală a taxei pe valoarea adăugată, dacă aceasta s-ar fi aplicat transferului respectiv. În situatia în care primitorul bunurilor este o persoană impozabilă, care nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată sau are dreptul de deducere partial, operatiunea se consideră livrare de bunuri, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective sau părtilor lor componente a fost dedusă total sau partial.

Norme metodologice:

6. (1) Nu constituie livrare de bunuri aportul în natură la capitalul social al unei societăti comerciale, efectuat între două persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, în situatia în care beneficiarul are drept de deducere integrală a taxei pe valoarea adăugată.

Persoana impozabilă care a adus aportul în natură are drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată potrivit prevederilor art. 145 alin. (5) lit. b) din Codul fiscal.

(2) Constituie livrare de bunuri aportul în natură la capitalul social acordat de o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, care pentru bunurile respective a exercitat dreptul de deducere total sau partial, unei persoane impozabile care nu are drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată, fie datorită faptului că nu este înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, fie datorită faptului că operatiunile desfăsurate de aceasta nu dau drept de deducere. În acest caz beneficiarul evidentiază în patrimoniul său contravaloarea bunului primit, inclusiv taxa pe valoarea adăugată.

(3) Aportul în natură acordat de o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată unei persoane impozabile care are drept de deducere partială a taxei pe valoarea adăugată constituie livrare de bunuri, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective sau părtilor lor componente a fost dedusă total sau partial. La persoana impozabilă care a acordat aportul în natură, precum si la beneficiar, taxa pe valoarea adăugată aferentă operatiunii respective se înscrie în decontul de taxă pe valoarea adăugată, atât ca taxă colectată, cât si ca taxă deductibilă, fără a avea loc plăti efective între cele două unităti în ceea ce priveste taxa pe valoarea adăugată.

(4) Baza de impozitare pentru aportul în natură care constituie livrare de bunuri este constituită din valoarea de aport a bunurilor.

(5) Importul de bunuri care se constituie aport în natură la capitalul social al unei societăti comerciale, efectuat de o persoană străină, se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată potrivit prevederilor art. 131 din Codul fiscal. Persoana impozabilă care primeste aportul în natură poate să îsi exercite dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată în conditiile legii.

Codul fiscal:

(9) Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1), următoarele:

a) bunurile distruse ca urmare a unor calamităti naturale sau a altor cauze de fortă majoră;

b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate în conditii stabilite prin norme;

c) perisabilitătile, în limitele prevăzute prin lege;

d) bunurile acordate gratuit din rezerva de stat, ca ajutoare umanitare externe sau interne;

e) acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor publicitare, pentru încercarea produselor sau pentru demonstratii la punctele de vânzare, alte bunuri acordate în scopul stimulării vânzărilor;

f) acordarea de bunuri, în mod gratuit, în cadrul actiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol, precum si alte destinatii prevăzute de lege, în conditiile stabilite prin norme.

Norme metodologice:

7. (1) Bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, nu constituie livrare de bunuri conform art. 128 alin. (9) lit. b) din Codul fiscal, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele conditii:

a) nu sunt imputabile;

b) degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente;

c) se face dovada că s-au distrus bunurile si nu mai intră în circuitul economic.

În categoria bunurilor degradate calitativ se încadrează si ziarele, revistele, cărtile, manualele scolare, care sunt returnate de către difuzori si care nu mai pot fi valorificate.

(2) Casarea bunurilor de natura mijloacelor fixe, chiar si înainte de expirarea duratei normale de întrebuintare, nu constituie livrare de bunuri din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată.

(3) Bunurile acordate gratuit în cadrul actiunilor de protocol nu sunt considerate livrări de bunuri în limita în care sunt deductibile la calculul impozitului pe profit cheltuielile de protocol, stabilită la titlul II al Codului fiscal. Aceeasi limită este aplicabilă si microîntreprinderilor care se încadrează în prevederile titlului IV al Codului fiscal.

(4) Bunurile acordate gratuit în cadrul actiunilor de sponsorizare si mecenat nu sunt considerate livrări de bunuri în limita a 3ä din cifra de afaceri, determinată potrivit art. 152 alin. (6) din Codul fiscal, si nu se întocmeste factura fiscală pentru acordarea acestor bunuri.

(5) Prin acordarea de bunuri în mod gratuit potrivit destinatiilor prevăzute de lege, în sensul art. 128 alin. (9) lit. f) din Codul fiscal, se înteleg destinatii cum sunt: masa caldă pentru mineri, alimentatia de protectie, materiale igienico-sanitare acordate obligatoriu angajatilor în vederea prevenirii îmbolnăvirilor. Limita până la care nu sunt considerate livrări de bunuri este cea stabilită prin actele normative care instituie acordarea acestor bunuri. Plata în natură a salariilor si a dividendelor reprezintă livrare de bunuri, nefiind aplicabile prevederile art. 128 alin. (9) lit. f) din Codul fiscal.

(6) Încadrarea în limitele prevăzute la alin. (3)-(5) se determină pe baza datelor raportate prin situatiile financiare anuale. Nu se iau în calcul pentru încadrarea în aceste limite sponsorizările, actiunile de mecenat sau alte actiuni prevăzute prin legi, acordate în numerar. Depăsirea limitelor constituie livrare de bunuri si se colectează taxa pe valoarea adăugată, dacă s-a exercitat dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată corespunzătoare depăsirii.

Taxa pe valoarea adăugată colectată aferentă depăsirii se calculează si se include la rubrica de regularizări din decontul întocmit pentru perioada fiscală în care persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată au depus situatiile financiare anuale, dar nu mai târziu de termenul legal de depunere a acestora.

(7) Preluarea de către persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată a unor bunuri din activitatea proprie pentru a fi utilizate în scopul desfăsurării activitătii economice a acestora nu este considerată livrare de bunuri. Aceleasi prevederi se aplică si pentru prestările de servicii.

Codul fiscal:

Prestarea de servicii

Art. 129. - (1) Se consideră prestare de servicii orice operatiune care nu constituie livrare de bunuri.

(2) Prestările de servicii cuprind operatiuni cum sunt:

a) închirierea de bunuri sau transmiterea folosintei bunurilor, în cadrul unui contract de leasing;

b) transferul si/sau transmiterea folosintei drepturilor de autor, brevetelor, licentelor, mărcilor comerciale si a altor drepturi similare;

c) angajamentul de a nu desfăsura o activitate economică, de a nu concura cu altă persoană sau de a tolera o actiune ori o situatie;

d) prestările de servicii efectuate în baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorităti publice sau potrivit legii;

e) intermedierea efectuată de comisionari, care actionează în numele si în contul comitentului, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.

(3) Se consideră prestări de servicii cu plată:

a) utilizarea temporară a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile, în scopuri ce nu au legătură cu activitatea sa economică, sau pentru a fi puse la dispozitie, în vederea utilizării în mod gratuit, altor persoane, dacă taxa pe valoarea adăugată pentru bunurile respective a fost dedusă total sau partial;

b) prestările de servicii efectuate în mod gratuit de către o persoană impozabilă, în scopuri care nu au legătură cu activitatea sa economică pentru uzul personal al angajatilor săi sau al altor persoane.

(4) Nu se consideră prestare de serviciu efectuată cu plată utilizarea bunurilor si prestările de servicii prevăzute la alin. (3), efectuate în limitele si potrivit destinatiilor prevăzute prin lege, precum si prestările de servicii efectuate în scopuri publicitare sau în scopul stimulării vânzărilor.

Norme metodologice:

8. (1) În sensul art. 129 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, transmiterea folosintei bunurilor în cadrul unui contract de leasing operational sau financiar se consideră prestare de servicii. Dacă în cursul derulării unui contract de leasing financiar intervine o cesiune între utilizatori cu acceptul locatorului/finantatorului sau o cesiune a contractului de leasing financiar prin care se schimbă locatorul/finantatorul, operatiunea nu constituie livrare de bunuri, considerând că persoana care preia contractul de leasing continuă persoana cedentului. Operatiunea este considerată în continuare prestare de servicii, taxa pe valoarea adăugată fiind datorată de persoana care preia contractul de leasing în aceleasi conditii ca si cedentul.

(2) Este considerată prestare de servicii, conform art. 129 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, intermedierea efectuată de comisionari care actionează în numele si în contul comitentului atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii. În sensul prezentelor norme metodologice, comisionarul care actionează în numele si în contul comitentului este persoana care actionează în calitate de mandatar potrivit Codului comercial. În cazul în care comisionarul intermediază livrări de bunuri, în functie de locul unde vânzătorul, cumpărătorul si comisionarul îsi au stabilit sediul activitătii economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestora, domiciliul sau resedinta obisnuită, se disting următoarele situatii:

a) atunci când vânzătorul, comisionarul si cumpărătorul sunt persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată în România, vânzătorul face livrare de bunuri către cumpărător, pentru care emite factura fiscală direct pe numele cumpărătorului, iar comisionarul face prestare de servicii, pentru care întocmeste factura fiscală numai pentru comisionul său care reprezintă contravaloarea serviciului de intermediere prestat către persoana care l-a mandatat, respectiv cumpărătorul sau vânzătorul;

b) atunci când vânzătorul si comisionarul sunt persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată în România, iar cumpărătorul este persoană stabilită în străinătate, vânzătorul emite factura fiscală pentru livrarea de bunuri către cumpărător si este înscris în declaratia vamală de export la rubrica “exportator”, iar comisionarul care face prestarea de serviciu emite factura fiscală pentru comisionul său către persoana care l-a mandatat, respectiv cumpărătorul sau vânzătorul;

c) atunci când cumpărătorul si comisionarul sunt persoane înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată în România, iar vânzătorul este persoană stabilită în străinătate, cumpărătorul primeste factura externă emisă de vânzător pe numele său si întocmeste declaratia vamală de import în nume propriu, iar comisionarul care face prestarea de serviciu emite factura fiscală pentru comisionul său către persoana care l-a mandatat, respectiv cumpărătorul sau vânzătorul.

(3) Emiterea unei facturi în numele său de către orice comisionar care actionează în numele si în contul comitentului vânzător, în momentul vânzării către cumpărător, este suficientă pentru a-l transforma în cumpărător revânzător din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum este prevăzut la pct. 5. De asemenea, comisionarul care actionează în numele si în contul comitentului cumpărător devine din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată un cumpărător revânzător, dacă primeste de la vânzător o factură întocmită pe numele său.

(4) Pentru operatiunile prevăzute la art. 129 alin. (4) din Codul fiscal se aplică în mod corespunzător prevederile pct. 7 alin. (3)-(6).

Codul fiscal:

Importul de bunuri

Art. 131. - (1) În întelesul prezentului titlu, se consideră import de bunuri intrarea de bunuri în România provenind dintr-un alt stat.

(2) Prin derogare de la alin. (1), atunci când bunurile sunt plasate, după intrarea lor în tară, în regimuri vamale suspensive, aceste bunuri nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată. Totusi, acestea sunt supuse reglementărilor vamale în ceea ce priveste plata sau, după caz, garantarea drepturilor de import pe perioada cât se află în regim vamal suspensiv.

(3) Importul bunurilor plasate în regimuri vamale suspensive este efectuat în statul pe teritoriul căruia bunurile ies din aceste regimuri.

(4) Nu se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată livrarea bunurilor aflate în regimuri vamale suspensive.

Norme metodologice:

9. (1) Regimurile vamale suspensive la care se face referire la art. 131 din Codul fiscal sunt cele prevăzute de legislatia vamală în vigoare.

(2) Orice livrare a unor bunuri care se află sub regim vamal suspensiv nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată. Astfel de operatiuni pot avea drept obiect vânzarea de bunuri aflate în regim de antrepozit vamal, cesionarea de bunuri aflate în regim de perfectionare activă si altele de această natură.

Codul fiscal:

CAPITOLUL V

Locul operatiunilor impozabile

Locul livrării de bunuri

Art. 132. - (1) Se consideră a fi locul livrării de bunuri:

a) locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de beneficiar sau de un tert;

b) locul unde se efectuează instalarea sau montajul, în cazul bunurilor care fac obiectul unei instalări sau montaj, indiferent dacă punerea în functiune este efectuată de către furnizor sau de altă persoană în contul său;

c) locul unde se găsesc bunurile în momentul în care are loc livrarea, în cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate;

d) locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrările de bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor sau avion;

e) locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrările de bunuri sunt efectuate într-un autocar sau tren, si pe partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul tării.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. e), se întelege:

a) prin partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul tării, parcursul efectuat între locul de plecare si locul de sosire al transportului de pasageri, fără oprire în afara tării;

b) prin locul de plecare al transportului de pasageri,

primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul tării, dacă este cazul, după oprirea efectuată în afara tării;

c) prin locul de sosire a unui transport de pasageri, ultimul punct de debarcare prevăzut în interiorul tării, pentru pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul tării, dacă este cazul, înainte de oprirea efectuată în afara tării.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a) si b), atunci când locul de plecare sau de expediere ori de transport al bunurilor se află în afara României, acestea fiind importate în România, locul livrării efectuate de importator, în sensul art. 150 alin. (2), este considerat a fi în România.

Norme metodologice:

10. (1) Livrările de bunuri pentru care locul livrării nu este considerat a fi în România conform art. 132 din Codul fiscal nu sunt operatiuni impozabile în România. Orice persoană impozabilă care realizează livrări de bunuri care au locul livrării în străinătate poate să-si exercite dreptul de deducere în conformitate cu prevederile art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, în situatia în care livrările de bunuri ar da drept de deducere dacă ar fi realizate în România.

(2) Locul livrării de bunuri în cazul în care livrările sunt efectuate la bordul unui vapor sau avion este considerat a fi locul de plecare a transportului de pasageri, potrivit art. 132 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal. În întelesul prezentelor norme metodologice, locul de plecare/locul de sosire a unui transport nu coincid întotdeauna cu punctul de plecare/punctul de sosire. Locul de plecare a transportului de pasageri în cazul livrărilor de bunuri efectuate la bordul unui vapor sau al unui avion este considerat a fi:

a) primul punct de îmbarcare a pasagerilor, pentru transporturile care au punctul de plecare în România;

b) primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul tării, pentru transporturile care au punctul de plecare în afara României si fac escală în România.

(3) Locul livrării de bunuri în cazul în care livrările sunt efectuate într-un autocar sau tren este locul de plecare a transportului de pasageri si numai pe partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul tării. Locul de plecare a transportului de pasageri, respectiv parcursul efectuat în interiorul tării, se determină astfel:

a) pentru transporturile care au punctul de plecare în România si punctul de sosire în străinătate, locul de plecare este primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul tării. Locul de sosire este considerat a fi ultimul punct de debarcare a pasagerilor prevăzut în interiorul tării, pentru pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul tării.

Parcursul efectuat în interiorul tării este cel efectuat între locul de plecare si locul de sosire. Dacă după primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în România nu mai există si un punct de debarcare până la iesirea din tară, se consideră că locul livrării de bunuri nu este în România;

b) pentru transporturile care au punctul de plecare în afara României si punctul de sosire în România, locul de plecare este considerat a fi primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul tării, iar locul de sosire este ultimul punct de debarcare a pasagerilor prevăzut în interiorul tării. Parcursul efectuat în interiorul tării este cel efectuat între locul de plecare si locul de sosire. Dacă nu există un punct de îmbarcare situat în interiorul tării, se consideră că locul livrării de bunuri nu este în România;

c) pentru transporturile care tranzitează România, fără a avea nici punctul de plecare, nici punctul de sosire în România, locul de plecare este considerat a fi primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul tării, iar locul de sosire este ultimul punct de debarcare a pasagerilor prevăzut în interiorul tării. Parcursul efectuat în interiorul tării este cel efectuat între locul de plecare si locul de sosire. Dacă nu există punct de îmbarcare sau de debarcare în interiorul tării, locul livrării de bunuri nu este considerat a fi în România.

Codul fiscal:

Locul prestării de servicii

Art. 133. - (1) Locul prestării de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul îsi are stabilit sediul activitătii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate sau, în lipsa acestora, domiciliul sau resedinta sa obisnuită.

Norme metodologice:

11. Art. 133 alin. (1) din Codul fiscal instituie o regulă generală potrivit căreia pentru prestările de servicii legea aplicabilă în materie de taxă pe valoarea adăugată este cea a tării în care prestatorul îsi are stabilit sediul activitătii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate ori, în lipsa acestora, domiciliul sau resedinta sa obisnuită. La alin. (2) al art. 133 din Codul fiscal sunt prevăzute derogările de la regula generală, respectiv se reglementează că pentru anumite prestări de servicii locul prestării, respectiv legea aplicabilă este alta decât cea a tării în care prestatorul îsi are stabilit sediul activitătii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate ori, în lipsa acestora, domiciliul sau resedinta sa obisnuită.

Codul fiscal:

(2) Prin exceptie de la alin. (1), pentru următoarele prestări de servicii, locul prestării este considerat a fi:

a) locul unde bunul imobil este situat, pentru prestările de servicii efectuate în legătură directă cu un bun imobil, inclusiv prestatiile agentiilor imobiliare si de expertiză, ca si prestările privind pregătirea sau coordonarea executării lucrărilor imobiliare, cum ar fi, de exemplu, prestatiile furnizate de arhitecti si serviciile de supervizare;

Norme metodologice:

12. Pentru operatiunile prevăzute la art. 133 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, locul prestării este situat în tara în care este situat bunul imobil. Prestatorul trebuie să aplice legea privind taxa pe valoarea adăugată din tara în care este situat bunul imobil. Rezultă că pentru operatiuni taxabile de această natură desfăsurate în România de orice prestator, indiferent dacă este român sau o persoană impozabilă stabilită în străinătate, locul prestării este considerat a fi în România. Atunci când persoane impozabile române desfăsoară astfel de operatiuni în străinătate, operatiunile respective nu au locul prestării în România, prestatorul exercitându-si dreptul de deducere potrivit art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal. Prin persoană impozabilă română se întelege orice prestator care îsi are stabilit în România sediul activitătii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate ori, în lipsa acestora, domiciliul sau resedinta sa obisnuită ori care si-a desemnat reprezentant fiscal în România.

Codul fiscal:

b) locul unde se efectuează transportul, în functie de distantele parcurse, în cazul transportului de bunuri si de persoane;

Norme metodologice:

13. (1) Pentru serviciile de transport de bunuri si de persoane, locul prestării este locul unde se efectuează transportul în functie de distantele parcurse. În întelesul prezentelor norme metodologice, locul de plecare/locul de sosire a unui transport nu coincid întotdeauna cu punctul de plecare/punctul de sosire. Locul de plecare/locul de sosire sunt notiuni utilizate pentru a stabili parcursul efectuat în interiorul tării. Prin punct de plecare, în cazul transportului de bunuri, se întelege punctul de unde începe transportul, iar în cazul transportului de persoane, punctul de îmbarcare a pasagerilor. Prin punct de sosire, în cazul transportului de bunuri, se întelege primul loc de destinatie a bunurilor, iar în cazul transportului de persoane, punctul de debarcare a pasagerilor.

(2) Transporturile nationale de bunuri sunt transporturile pentru care atât punctul de plecare, cât si punctul de sosire se află în interiorul tării. Transporturile nationale de persoane sunt transporturile pentru care atât punctul de plecare, cât si punctul de sosire se află în interiorul tării.

Locul prestării transporturilor nationale de bunuri si de persoane este în România.

(3) Transporturile internationale de bunuri sunt transporturile care au fie punctul de plecare, fie punctul de sosire în afara României, fie ambele puncte sunt situate în afara României, dar transportul tranzitează România. Locul prestării serviciilor internationale de transport este considerat a fi în România pentru partea din parcursul efectuat în interiorul tării.

(4) Pentru transportul international de bunuri, partea din parcursul efectuat în interiorul tării este parcursul efectuat între locul de plecare si locul de sosire a transportului de bunuri. Prin locul de plecare a transportului de bunuri se întelege punctul de plecare situat în interiorul tării sau, după caz, punctul de trecere a frontierei si de intrare în România, pentru transporturile care nu au punctul de plecare în România. Prin locul de sosire a transportului de bunuri se întelege primul loc de destinatie a bunurilor în România sau, după caz, punctul de trecere a frontierei la iesirea din România, pentru transporturile care nu au locul de destinatie a bunurilor în România.

(5) Pentru transportul international de persoane, partea din parcursul efectuat în interiorul tării este parcursul efectuat între locul de plecare si locul de sosire a transportului de persoane, determinată după cum urmează:

a) pentru transporturile care au punctul de plecare în România si punctul de sosire în străinătate, locul de plecare este primul punct de îmbarcare a pasagerilor, iar locul de sosire este considerat a fi punctul de trecere a frontierei dinspre România în străinătate, pentru pasagerii care urmează a fi debarcati în afara tării;

b) pentru transporturile care au punctul de plecare în afara României si punctul de sosire în România, locul de plecare este punctul de trecere a frontierei din străinătate spre România, iar locul de sosire este ultimul punct de debarcare a pasagerilor care au fost îmbarcati în afara României;

c) pentru transporturile care tranzitează România, fără a avea nici punctul de plecare, nici punctul de sosire în România, locul de plecare este considerat a fi locul de trecere a frontierei dinspre străinătate în România, iar locul de sosire este considerat a fi punctul de trecere a frontierei dinspre România în străinătate;

d) în cazurile prevăzute la lit. a)-c), pentru pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul tării si s-au debarcat în interiorul tării, călătorind cu un mijloc de transport în trafic international, partea de transport dintre locul de îmbarcare si locul de debarcare pentru acesti pasageri se consideră a fi transport national.

(6) Facturile de transport international se emit pentru parcursul integral, fără a fi necesară separarea contravalorii traseului national si a celui international. Orice scutire de taxă pe valoarea adăugată pentru servicii de transport, prevăzută de art. 143 si 144 din Codul fiscal, se acordă pentru parcursul efectuat în interiorul tării, în timp ce distanta parcursă în afara tării se consideră că nu are locul prestării în România si nu se datorează taxa pe valoarea adăugată. Persoanele care efectuează servicii de transport international beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente achizitiilor de bunuri si/sau servicii si pentru partea din transport care nu are locul prestării în România, în baza art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal.

Codul fiscal:

c) sediul activitătii economice sau sediul permanent al beneficiarului pentru care sunt prestate serviciile sau, în absenta acestora, domiciliul sau resedinta obisnuită a beneficiarului în cazul următoarelor servicii:

1. închirierea de bunuri mobile corporale;

2. operatiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale;

3. transferul si/sau transmiterea folosintei drepturilor de autor, brevetelor, licentelor, mărcilor comerciale si a altor drepturi similare;

4. serviciile de publicitate si marketing;

5. serviciile de consultantă, de inginerie, juridice si de avocatură, serviciile contabililor si expertilor contabili, ale birourilor de studii si alte servicii similare;

6. prelucrarea de date si furnizarea de informatii;

7. operatiunile bancare, financiare si de asigurări, inclusiv reasigurări, cu exceptia închirierii de seifuri;

8. punerea la dispozitie de personal;

9. telecomunicatiile. Sunt considerate servicii de telecomunicatii serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea si receptia de semnale, înscrisuri, imagini si sunete sau informatii de orice natură prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau receptii; serviciile de telecomunicatii cuprind, de asemenea, si furnizarea accesului la reteaua mondială de informatii;

10. serviciile de radiodifuziune si de televiziune;

11. serviciile furnizate pe cale electronică; sunt considerate servicii furnizate pe cale electronică: furnizarea si conceperea de site-uri informatice, mentenanta la distantă a programelor si echipamentelor, furnizarea de programe informatice - software - si actualizarea acestora, furnizarea de imagini, de texte si de informatii si punerea la dispozitie de baze de date, furnizarea de muzică, de filme si de jocuri, inclusiv jocuri de noroc, transmiterea si difuzarea de emisiuni si evenimente politice, culturale, artistice, sportive, stiintifice, de divertisment si furnizarea de servicii de învătământ la distantă. Atunci când furnizorul de servicii si clientul său comunică prin curier electronic, serviciul furnizat nu reprezintă un serviciu electronic;

12. obligatia de a se abtine de la realizarea sau exercitarea, total sau partial, a unei activităti economice sau a unui drept mentionat în prezenta literă;

13. prestările de servicii efectuate de intermediari care intervin în furnizarea prestărilor prevăzute în prezenta literă;

Norme metodologice:

14. Pentru operatiunile prevăzute la art. 133 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, locul prestării este situat în tara în care beneficiarul îsi are stabilit sediul activitătii economice sau un sediu permanent ori, în lipsa unui astfel de sediu, domiciliul sau resedinta sa obisnuită, pentru care serviciile sunt prestate. Această regulă constituie o exceptie de la prevederile art. 133 alin. (1) din Codul fiscal si este denumită “taxare inversă”, deoarece obligatia plătii taxei pe valoarea adăugată revine beneficiarului prestării de servicii si nu prestatorului. Atunci când persoane impozabile stabilite în străinătate efectuează astfel de prestări către beneficiari români, taxa pe valoarea adăugată este datorată de beneficiari, dacă operatiunile în cauză sunt taxabile. Taxa pe valoarea adăugată se achită pe baza decontului special de taxă pe valoarea adăugată de către persoanele care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată.

Persoanele înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată evidentiază taxa aferentă acestor operatiuni în decontul de taxă pe valoarea adăugată, atât ca taxă colectată, cât si ca taxă deductibilă. Când persoane române prestează servicii de natura celor prevăzute la art. 133 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal pentru beneficiari persoane stabilite în străinătate, locul prestării este considerat a fi în străinătate, iar prestatorii români pot să-si exercite dreptul de deducere potrivit prevederilor art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal.

Codul fiscal:

d) locul unde sunt prestate serviciile, în cazul următoarelor servicii:

1. culturale, artistice, sportive, stiintifice, educative, de divertisment sau similare, inclusiv serviciile accesorii si cele ale organizatorilor de astfel de activităti;

2. prestările accesorii transportului, cum sunt: încărcarea, descărcarea, manipularea, paza si/sau depozitarea bunurilor si alte servicii similare;

3. expertize privind bunurile mobile corporale;

4. prestările efectuate asupra bunurilor mobile corporale.

Norme metodologice:

15. Pentru operatiunile prevăzute la art. 133 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, locul prestării se află în tara în care operatiunile respective sunt prestate efectiv, indiferent unde este situat sediul activitătii economice sau sediul permanent de la care sunt prestate serviciile ori, în lipsa acestora, domiciliul sau resedinta obisnuită a prestatorului. Taxa pe valoarea adăugată este în sarcina prestatorului, dacă operatiunile sunt taxabile si se datorează în tara în care se situează locul prestării. Persoanele din România care prestează astfel de servicii în străinătate pot să-si exercite dreptul de deducere în conformitate cu prevederile art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal.

Codul fiscal:

CAPITOLUL VI

Faptul generator si exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată

Faptul generator si exigibilitatea - reguli generale

Art. 134. - (1) Faptul generator al taxei reprezintă faptul prin care sunt realizate conditiile legale, necesare pentru exigibilitatea taxei.

(2) Taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă atunci când autoritatea fiscală devine îndreptătită, în baza legii, la un moment dat, să solicite taxa pe valoarea adăugată de la plătitorii taxei, chiar dacă plata acesteia este stabilită prin lege la o altă dată.

(3) Faptul generator al taxei intervine si taxa devine exigibilă, la data livrării de bunuri sau la data prestării de servicii, cu exceptiile prevăzute în prezentul titlu.

(4) Livrările de bunuri si prestările de servicii, altele decât cele prevăzute la art. 128 alin. (3) lit. a) si art. 129 alin. (2) lit. a), care se efectuează continuu, dând loc la decontări sau plăti succesive, cum sunt gazele naturale, apa, serviciile telefonice, energia electrică si altele asemenea, se consideră că sunt efectuate în momentul expirării perioadelor la care se referă aceste decontări sau plăti.

(5) Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată este anticipată faptului generator si intervine:

a) la data la care este emisă o factură fiscală, înaintea livrării de bunuri sau a prestării de servicii;

b) la data încasării avansului, în cazul în care se încasează avansuri înaintea livrării de bunuri sau a prestării de servicii. Se exceptează de la această prevedere avansurile încasate pentru plata importurilor si a drepturilor vamale stabilite, potrivit legii, si orice avansuri încasate pentru operatiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată sau care nu sunt în sfera de aplicare a taxei. Prin avansuri se întelege încasarea partială sau integrală a contravalorii bunurilor sau serviciilor, înaintea livrării, respectiv a prestării.

(6) Prin derogare de la alin. (5), în cazul construirii unui bun imobil, antreprenorul general poate opta pentru ca exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată să intervină la data livrării bunului imobil, în conditii stabilite prin norme.

Norme metodologice:

16. (1) Pentru lucrările imobiliare care se finalizează într-un bun imobil, antreprenorii pot să opteze pentru plata taxei pe valoarea adăugată la data la care ia nastere faptul generator al taxei, respectiv data livrării, pentru lucrările imobiliare care îndeplinesc una dintre următoarele conditii:

a) sunt executate în cadrul unui contract unic care prevede obligatia antreprenorului de a asigura procurarea, instalarea sau încorporarea bunurilor mobile în lucrarea respectivă;

b) valoarea bunurilor încorporate în lucrările imobiliare depăseste 50% din pretul negociat între antreprenor si beneficiar.

(2) Optiunea se comunică organului fiscal teritorial la care antreprenorul este înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, printr-o declaratie prin care acesta se obligă să colecteze, la data livrării, taxa pe valoarea adăugată aferentă lucrărilor care se încadrează în prevederile alin. (1). Declaratia de optiune se comunică pentru fiecare lucrare imobiliară.

(3) După comunicarea optiunii se interzice antreprenorilor facturarea taxei pe valoarea adăugată înainte de data livrării pentru lucrările imobiliare respective.

(4) Nerespectarea conditiilor prevăzute la alin. (1)-(3) atrage anularea optiunii si obligarea la colectarea taxei pe valoarea adăugată aferente avansurilor încasate.

(5) Antreprenorul poate renunta oricând la această optiune, situatie în care are obligatia de a colecta taxa pe valoarea adăugată aferentă avansurilor încasate.

(6) În situatiile prevăzute la alin. (4) si (5), taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la data încasării avansurilor.

Codul fiscal:

CAPITOLUL VII

Baza de impozitare

Baza de impozitare pentru operatiuni în interiorul tării

Art. 137. - (1) Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din:

a) pentru livrări de bunuri si prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la lit. b) si c), din tot ceea ce constituie contrapartidă obtinută sau care urmează a fi obtinută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui tert, inclusiv subventiile direct legate de pretul acestor operatiuni;

b) preturile de achizitie sau, în lipsa acestora, pretul de cost, determinat la momentul livrării, pentru operatiunile prevăzute la art. 128 alin. (3) lit. e), alin. (4) si (5). Dacă bunurile sunt mijloace fixe, pretul de achizitie sau pretul de cost se ajustează, astfel cum se prevede în norme;

c) suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru executarea prestărilor de servicii pentru operatiunile prevăzute la art. 129 alin. (3).

(2) Se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată:

a) impozitele, taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe valoarea adăugată;

b) cheltuielile accesorii, cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare, decontate cumpărătorului sau clientului.

Norme metodologice:

17. (1) Potrivit art. 137 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, subventiile primite de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, legate direct de pretul bunurilor livrate si/sau al serviciilor prestate, se includ în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată. Se consideră că subventiile sunt legate direct de pret dacă îndeplinesc cumulativ următoarele conditii:

a) pretul livrării/tariful prestării pe unitatea de măsură al bunurilor si/sau al serviciilor este impus prin lege sau prin decizii ale consiliilor locale, inclusiv sau exclusiv taxa pe valoarea adăugată;

b) subventia acordată este concret determinabilă în pretul bunurilor si/sau al serviciilor, respectiv este stabilită pe unitatea de măsură a bunurilor livrate si/sau a serviciilor prestate, în sume absolute sau procentual.

(2) În situatia în care pretul de referintă care trebuie facturat către beneficiar este stabilit incluzând si subventia acordată, iar subventia se acordă pe pretul pe unitatea de măsură, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, furnizorul colectează taxa pe valoarea adăugată aferentă pretului de referintă, iar beneficiarul suportă taxa pe valoarea adăugată aferentă acestui pret, astfel:

a) Dacă subventia nu acoperă integral pretul de referintă, facturarea se face după modelul prezentat în următorul exemplu:

- pretul de referintă 300 unităti x 19% =  (baza de impozitare) 57 unităti T.V.A.

- subventia acordată 100 unităti (33,33% din pretul de referintă)

Pret subventionat (300-100) 200 unităti + 57 (T.V.A. asupra pretului de referintă) = 257 unităti - de încasat de la beneficiar.

b) Dacă pretul de referintă este subventionat 100%, cumpărătorul suportă numai taxa pe valoarea adăugată aferentă acestuia. Facturarea bunurilor sau a serviciilor se face după modelul prezentat mai jos:

- pretul de referintă 300 unităti x 19% = (baza de impozitare) 57 unităti T.V.A.

- subventia acordată (100%) 300 unităti Pret de referintă subventionat 0 + 57 (T.V.A. asupra pretului de referintă) = 57 unităti - de încasat de la beneficiar.

(3) În situatia în care pretul de referintă care trebuie facturat beneficiarului este stabilit exclusiv subventia acordată, iar subventia se acordă pe unitatea de măsură, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, furnizorul colectează taxa pe valoarea adăugată aferentă pretului de referintă si asupra subventiei încasate, iar beneficiarul suportă numai taxa pe valoarea adăugată aferentă pretului de referintă.

Facturarea se face după modelul prezentat mai jos:

- pretul impus care trebuie facturat beneficiarilor, inclusiv T.V.A. 130 unităti

- din care T.V.A. colectată (130 x 15,966%) 21 unităti

Pretul de 130 de unităti (109 + 21 T.V.A.) se facturează si se încasează de la beneficiar. Furnizorul primeste o subventie de 100 de unităti si în mod distinct T.V.A. aferentă subventiei de 19 unităti. La data încasării subventiei, furnizorul colectează taxa pe valoarea adăugată aferentă subventiei (19 unităti).

(4) Nu intră în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată subventiile sau alocatiile primite de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, care nu sunt legate direct de pretul de vânzare al bunurilor livrate sau al serviciilor prestate, cum sunt: ajutoarele de stat acordate companiilor, societătilor nationale si societătilor comerciale din industria minieră, sprijinul acordat producătorilor agricoli pentru terenurile agricole cultivate, subventiile acordate producătorilor agricoli din sectorul animalier pentru cresterea productiei de carne si a efectivelor de animale, subventiile pentru acoperirea cheltuielilor cu energia electrică pentru irigatii, subventiile pentru acoperirea cheltuielilor de transport public local, subventiile acordate pentru efectuarea de investitii proprii si orice alte subventii care nu îndeplinesc cerintele mentionate la alin. (1).

18. Pentru livrările de bunuri si/sau prestările de servicii contractate în valută, a căror decontare se face în lei la cursul de schimb valutar din ziua plătii, baza de impozitare se corectează cu diferenta de pret rezultată ca urmare a modificării cursului pietei valutare în vigoare la data încasării fată de cel utilizat la data livrării/prestării.

Furnizorul/prestatorul este obligat să emită factura fiscală pentru diferente de pret în plus sau în minus. Pentru facturile de avansuri regularizarea se efectuează astfel: la data livrării/prestării facturile de avans se stornează integral si se emite factura fiscală pentru contravaloarea integrală a bunurilor livrate si/sau serviciilor prestate, în care baza de impozitare se determină prin însumarea sumelor evidentiate în facturile de avans la cursul de schimb valutar din data încasării fiecărui avans, evidentiind si taxa pe valoarea adăugată aferentă, astfel încât suma facturată beneficiarului să nu fie majorată artificial, respectiv redusă, datorită cresterii/descresterii cursului de schimb de la data livrării/prestării fată de cel de la data încasării de avansuri. În cazul în care există diferente în valută între contravaloarea integrală a bunurilor livrate si/sau serviciilor prestate si suma avansurilor încasate, aceasta va fi convertită în lei la cursul de schimb valutar din data emiterii facturii, calculându-se si taxa pe valoarea adăugată aferentă.

19. Baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată corespunzătoare se determină integral la livrarea bunurilor si/sau prestarea serviciilor. În cazul livrărilor de bunuri cu plata în rate, taxa pe valoarea adăugată aferentă ratelor se înregistrează în contul 4428 “T.V.A. neexigibilă”, urmând ca, pe măsură ce aceasta devine exigibilă, să fie înregistrată în creditul contului 4427 “T.V.A. colectată” prin debitul contului 4428 “T.V.A. neexigibilă”. Pentru livrări cu plata în rate contractate în valută cu decontare în lei, se aplică si prevederile pct. 18.

20. Baza de impozitare pentru echipamentul de lucru si/sau de protectie acordat salariatilor este constituită din contravaloarea care este suportată de salariati. Dacă echipamentul de lucru si/sau de protectie nu este suportat de salariati, operatiunea nu constituie livrare de bunuri.

21. (1) Baza de impozitare pentru mijloacele fixe constatate lipsă, care se cuprind în sfera taxei pe valoarea adăugată, conform art. 128 alin. (3) lit. e) din Codul fiscal, este constituită după cum urmează:

a) dacă lipsurile nu sunt imputabile, baza de impozitare este valoarea rămasă la care aceste bunuri sunt înregistrate în contabilitate, calculată în functie de amortizarea contabilă. Dacă mijloacele fixe sunt complet amortizate, baza de impozitare este zero;

b) dacă lipsurile sunt imputabile, baza de impozitare este suma imputată, dar nu mai putin decât valoarea rămasă a mijlocului fix. Pentru mijloacele fixe complet amortizate, baza de impozitare este suma imputată.

(2) În situatiile prevăzute la art. 128 alin. (4) si (5) din Codul fiscal, baza de impozitare pentru mijloace fixe este cea stabilită la alin. (1) lit. a).

Codul fiscal:

(3) Nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată următoarele:

a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile si alte reduceri de pret acordate de furnizori direct clientilor;

b) sumele reprezentând daune-interese stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, penalizările si orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau partială a obligatiilor contractuale, dacă sunt percepute peste preturile si/sau tarifele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care, în fapt, reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate;

c) dobânzile percepute pentru: plăti cu întârziere, livrări cu plata în rate, operatiuni de leasing;

d) valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă si clienti, prin schimb, fără facturare;

e) sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului si care apoi se decontează acestuia;

f) taxa de reclamă si publicitate si taxa hotelieră care sunt percepute de către autoritătile publice locale prin intermediul prestatorilor.

Norme metodologice:

22. (1) Rabaturile, remizele, risturnele, sconturile si alte reduceri de pret care nu se cuprind în baza de impozitare trebuie să fie reflectate în facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, să fie în beneficiul clientului si să nu constituie, în fapt, remunerarea unui serviciu sau o contrapartidă pentru o prestatie oarecare.

(2) Sumele achitate de furnizor/prestator în contul clientului se decontează acestuia pe baza unei facturi fiscale pe care se înscrie mentiunea “factură de decontare – pentru plăti în numele clientului”, însotită de copii de pe facturile achitate în numele clientului. În factura fiscală de decontare se evidentiază facturile fiscale sau alte documente legal aprobate care au fost achitate, baza de impozitare si taxa pe valoarea adăugată aferentă. Furnizorul/prestatorul nu exercită dreptul de deducere pentru sumele achitate în numele clientului si nu colectează taxa pe valoarea adăugată din factura fiscală de decontare. De asemenea, nu înregistrează aceste sume în conturile de cheltuieli, respectiv de venituri, sumele respective contabilizându-se prin contul 462 “Creditori diversi”, inclusiv taxa pe valoarea adăugată. Clientul are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată înscrise în factura fiscală de decontare, însotită de copiile de pe documentele fiscale în baza cărora a fost întocmită.

(3) Ambalajele care circulă între furnizorii de marfă si clienti prin schimb, fără facturare, nu se includ în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, chiar dacă beneficiarii nu detin cantitătile de ambalaje necesare efectuării schimbului si achită o garantie bănească în schimbul ambalajelor primite. Pentru vânzările efectuate prin unităti care au obligatia utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, suma garantiei bănesti încasate pentru ambalaje se evidentiază distinct pe bonurile fiscale, fără taxa pe valoarea adăugată. Restituirea garantiilor bănesti nu se reflectă în documente fiscale.

(4) Persoanele care au primit ambalaje în schimbul unei garantii bănesti au obligatia să comunice periodic furnizorului de ambalaje, dar nu mai târziu de termenul legal pentru efectuarea inventarierii anuale, cantitătile de ambalaje scoase din evidentă ca urmare a distrugerii, uzurii, lipsurilor sau altor cauze de aceeasi natură. În termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării, furnizorii de ambalaje sunt obligati să factureze cu taxă pe valoarea adăugată cantitătile de ambalaje respective. Dacă garantiile sunt primite de la persoane fizice de către proprietarul ambalajelor, pe baza evidentei vechimii garantiilor primite si nerestituite, se va colecta taxa pe valoarea adăugată pentru ambalajele pentru care s-au încasat garantii mai vechi de 1 an calendaristic.

Codul fiscal:

Ajustarea bazei de impozitare

Art. 138. - Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată se ajustează în următoarele situatii:

a) dacă au fost emise facturi fiscale si, ulterior, operatiunea este anulată total sau partial, înainte de livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;

b) în cazul refuzurilor totale sau partiale privind cantitatea, calitatea sau preturile bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;

c) în situatia în care reducerile de pret, prevăzute la art. 137 alin. (3) lit. a), sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, precum si în cazul majorării pretului ulterior livrării sau prestării;

d) contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului; ajustarea este permisă începând cu data de la care se declară falimentul;

e) în cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare.

Norme metodologice:

23. (1) Ajustarea bazei de impozitare prevăzută de art. 138 din Codul fiscal este efectuată de furnizori/prestatori si se realizează potrivit prevederilor art. 160 alin. (2) din Codul fiscal. Beneficiarii au obligatia să ajusteze dreptul de deducere exercitat initial potrivit prevederilor pct. 50 alin. (6), numai pentru operatiunile de la art. 138 lit. a), b), c) si e) din Codul fiscal.

(2) În sensul art. 138 lit. b) din Codul fiscal, retururile de bunuri au acelasi tratament ca si refuzurile partiale sau totale privind cantitatea, calitatea sau preturile bunurilor livrate sau a serviciilor prestate.

Codul fiscal:

CAPITOLUL VIII

Cotele de taxă pe valoarea adăugată

Cota standard si cota redusă

Art. 140. - (1) Cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de 19% si se aplică asupra bazei de impozitare pentru orice operatiune impozabilă care nu este scutită de taxa pe valoarea adăugată sau care nu este supusă cotei reduse a taxei pe valoarea adăugată.

(2) Cota redusă a taxei pe valoarea adăugată este de 9% si se aplică asupra bazei de impozitare, pentru următoarele prestări de servicii si/sau livrări de bunuri:

a) dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură si arheologice, grădini zoologice si botanice, târguri, expozitii;

b) livrarea de manuale scolare, cărti, ziare si reviste, cu exceptia celor destinate exclusiv publicitătii;

c) livrările de proteze de orice fel si accesoriile acestora, cu exceptia protezelor dentare;

d) livrările de produse ortopedice;

e) medicamente de uz uman si veterinar;

f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu functie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.

(3) Cota de taxă pe valoarea adăugată aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator al taxei pe valoarea adăugată, cu exceptia operatiunilor prevăzute la art. 134 alin. (5) si art. 135 alin. (2)-(5), pentru care se aplică cota în vigoare la data exigibilitătii taxei.

(4) În cazul schimbărilor de cote, pentru operatiunile prevăzute la art. 134 alin. (5), se va proceda la regularizare pentru a se aplica cotele în vigoare la data livrării de bunuri sau prestării de servicii, cu exceptia operatiunilor prevăzute la art. 135 alin. (4), pentru care regularizarea se efectuează aplicând cota în vigoare la data exigibilitătii taxei.

(5) Cota aplicabilă pentru un import de bunuri este cea aplicată în interiorul tării pentru livrarea aceluiasi bun.

Norme metodologice:

24. (1) Taxa pe valoarea adăugată se determină prin aplicarea cotei standard sau a cotei reduse asupra bazei de impozitare determinate potrivit legii.

(2) Se aplică procedeul sutei mărite pentru determinarea sumei taxei pe valoarea adăugată, respectiv 19 x 100/119 în cazul cotei standard si 9 x 100/109 în cazul cotei reduse, atunci când pretul de vânzare include si taxa pe valoarea adăugată. De regulă pretul include taxa pe valoarea adăugată la livrarea de bunuri si/sau prestarea de servicii direct către populatie în situatia în care nu este necesară emiterea unei facturi fiscale conform art. 155 alin. (9) din Codul fiscal, precum si în orice situatie în care prin natura operatiunii sau conform prevederilor contractuale pretul include si taxa pe valoarea adăugată.

25. Cota redusă de 9% prevăzută la art. 140 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal se aplică pentru livrarea de manuale scolare, cărti, ziare si reviste, inclusiv pentru cele înregistrate pe suport electromagnetic sau alte tipuri de suporturi, indiferent dacă livrarea se face direct sau prin intermediari.

Cărtile, indiferent pe ce suport sunt livrate, trebuie să aibă codul ISBN. Nu se aplică cota redusă a taxei pe valoarea adăugată pentru livrarea de cărti, ziare si reviste, care sunt destinate exclusiv publicitătii.

26. Conform art. 140 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, se aplică cota de 9% a taxei pe valoarea adăugată pentru protezele medicale si accesoriile acestora, exclusiv protezele dentare care sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată. Proteza medicală reprezintă orice dispozitiv medical care este destinat să fie introdus si să rămână implantat în corpul uman sau într-un orificiu al acestuia, partial ori total, prin interventie medicală sau chirurgicală, alte dispozitive medicale utilizate pentru înlocuirea unei părti a corpului uman, precum si orice alte dispozitive care se poartă sau se duc în mână, necesare compensării unei deficiente ori infirmităti. Accesoriul unei proteze este un articol care este prevăzut în mod special de către producător pentru a fi utilizat împreună cu proteza medicală.

27. Conform art. 140 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, se aplică cota de 9% a taxei pe valoarea adăugată pentru produsele ortopedice cum sunt: fotolii rulante si/sau alte vehicule similare pentru invalizi, părti si/sau accesorii de fotolii rulante sau de vehicule similare pentru invalizi, articole si/sau aparate de ortopedie, inclusiv centuri si/sau bandaje medico-chirurgicale si cârje, atele, gutiere si alte articole pentru fracturi, articole si aparate de proteză ortopedice.

28. (1) Conform art. 140 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, se aplică cota de 9% a taxei pe valoarea adăugată pentru cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu functie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping. În situatia în care costul micului dejun este inclus în pretul de cazare, cota redusă se aplică asupra pretului de cazare fără a se defalca separat micul dejun.

(2) În cazul pachetelor turistice sau al unor componente ale acestora, comercializate prin agentii de turism, cota redusă pentru servicii de cazare sau de închiriere a terenurilor amenajate pentru camping poate fi aplicată numai în situatia în care agentiile de turism practică un regim normal de taxă pe valoarea adăugată, respectiv nu au aplicat regulile speciale prevăzute la pct. 68, iar contravaloarea acestor servicii este specificată separat în factura fiscală.

(3) Regula de la alin. (2) nu poate fi aplicată în cazul în care cazarea cuprinsă în pachetul turistic este efectuată de hoteluri sau alte unităti cu functie similară din străinătate.

Codul fiscal:

CAPITOLUL IX

Operatiuni scutite

Scutiri pentru operatiunile din interiorul tării

Art. 141. - (1) Următoarele operatiuni de interes general sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată:

a) spitalizarea, îngrijirile medicale, inclusiv veterinare, si operatiunile strâns legate de acestea, desfăsurate de unităti autorizate pentru astfel de activităti, indiferent de forma de organizare, precum spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete si laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală si de diagnostic, baze de tratament si recuperare, statii de salvare si alte unităti autorizate să desfăsoare astfel de activităti, cantinele organizate pe lângă aceste unităti, serviciile funerare prestate de unitătile sanitare;

Norme metodologice:

29. (1) În sensul art. 141 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, operatiunile care sunt strâns legate de spitalizare, îngrijirile medicale, inclusiv cele veterinare, includ medicamentele, bandajele, protezele si accesorii ale acestora, produsele ortopedice si alte bunuri similare care sunt furnizate pacientilor la momentul tratamentului, precum si hrana si cazarea acestora în unitătile care asigură spitalizarea si îngrijirile medicale.

(2) Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal nu se aplică pentru furnizarea de medicamente, bandaje, proteze medicale si accesorii ale acestora, produse ortopedice si alte bunuri similare, efectuată de către persoane care nu oferă tratament medical, spitalizare sau tratament veterinar, precum farmaciile.

Codul fiscal:

d) transportul bolnavilor si al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop;

Norme metodologice:

30. Este scutită de taxa pe valoarea adăugată, potrivit art. 141 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, activitatea de transport al bolnavilor si rănitilor cu vehicule special amenajate în acest sens, efectuată de statiile de salvare sau de alte unităti autorizate de Ministerul Sănătătii pentru desfăsurarea acestei activităti.

Codul fiscal:

g) prestările de servicii si/sau livrările de bunuri strâns legate de asistenta si/sau protectia socială, efectuate de institutiile publice sau de alte entităti recunoscute ca având caracter social; serviciile de cazare, masă si tratament, prestate de persoane impozabile care îsi desfăsoară activitatea în statiuni balneoclimaterice, dacă au încheiat contracte cu Casa Natională de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale si contravaloarea acestora este decontată pe bază de bilete de tratament;

Norme metodologice:

31. În sensul art. 141 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, entitătile recunoscute ca având caracter social sunt enităti precum: căminele de bătrâni si de pensionari, centrele de integrare prin terapie ocupatională, centrele de plasament autorizate să desfăsoare activităti de asistentă socială.

Codul fiscal:

h) prestările de servicii si/sau livrările de bunuri strâns legate de protectia copiilor si a tinerilor, efectuate de institutiile publice sau alte entităti recunoscute ca având caracter social;

Norme metodologice:

32. Potrivit art. 141 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată prestările de servicii si/sau livrările de bunuri care sunt strâns legate de protectia copiilor si a tinerilor, efectuate de institutiile publice sau de alte entităti recunoscute ca având caracter social, cum sunt: centre-pilot pentru tineri cu handicap, case de copii, centre de recuperare si reabilitare pentru minori cu handicap, alte organisme care au ca obiect de activitate asigurarea supravegherii, întretinerii, educării sau petrecerii timpului liber al tinerilor.

Codul fiscal:

i) prestările de servicii si/sau livrările de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizatii fixate conform statutului, de organizatii fără scop patrimonial ce au obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică, filozofică, filantropică, patronală, profesională sau civică, precum si obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în conditiile în care această scutire nu provoacă distorsiuni de concurentă;

Norme metodologice:

33. (1) Cuantumul cotizatiilor la care se face referire în art. 141 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal este stabilit de organul de conducere abilitat, conform statutului propriu al organizatiilor fără scop patrimonial.

(2) Camera de Comert si Industrie a României si a Municipiului Bucuresti si camerele de comert si industrie teritoriale sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată pentru activitătile desfăsurate în favoarea membrilor în contul cotizatiilor încasate în baza art. 6 din Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comert si industrie din România.

Codul fiscal:

j) prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educatiei fizice, efectuate de organizatii fără scop patrimonial pentru persoanele care practică sportul sau educatia fizică;

Norme metodologice:

34. Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, potrivit art. 141 alin. (1) lit. j) din Codul fiscal, prestările de servicii ce au strânsă legătură cu practicarea sportului sau a educatiei fizice, efectuate în beneficiul persoanelor care practică sportul sau educatia fizică, de către organizatii fără scop patrimonial, precum: cluburile sportive, bazele sportive de antrenament, hotelurile si cantinele pentru uzul exclusiv al sportivilor. Nu sunt scutite încasările pentru publicitate, precum si încasările din cedarea drepturilor de transmitere la radio si la televiziune a manifestărilor sportive.

Codul fiscal:

l) prestările de servicii si/sau livrările de bunuri efectuate de persoane ale căror operatiuni sunt scutite, potrivit lit. a) si lit. f)-k), cu ocazia manifestărilor destinate să le aducă sprijin financiar si organizate în profitul lor exclusiv, cu conditia ca aceste scutiri să nu producă distorsiuni concurentiale;

Norme metodologice:

35. Potrivit art. 141 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată activităti cum sunt: reprezentatii teatrale, coregrafice sau cinematografice, expozitii, concerte, conferinte, cu conditia ca veniturile obtinute din aceste activităti să servească numai la acoperirea cheltuielilor persoanelor care le-au organizat.

Codul fiscal:

m) realizarea, difuzarea si/sau retransmisia programelor de radio si/sau de televiziune, cu exceptia celor de publicitate, efectuate de unitătile care produc si/sau difuzează programele audiovizuale, precum si de unitătile care au ca obiect de activitate difuzarea prin cablu a programelor audiovizuale;

Norme metodologice:

36. Lucrările efectuate pentru receptionarea programelor audiovizuale nu sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată.

Codul fiscal:

n) vânzarea de licente de filme sau de programe, drepturi de difuzare, abonamente la agentiile internationale de stiri si alte drepturi de difuzare similare, destinate activitătii de radio si televiziune, cu exceptia celor de publicitate;

Norme metodologice:

37. Reproducerea filmelor si/sau a benzilor video după original, serviciile de prelucrare a filmelor nelegate de difuzarea la televiziune nu sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată.

Codul fiscal:

(2) Alte operatiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată:

a) activitătile de cercetare-dezvoltare si inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor si proiectelor, precum si a actiunilor cuprinse în Planul national de cercetare-dezvoltare si inovare, în programele-nucleu si în planurile sectoriale, prevăzute de Ordonanta Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintifică si dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările ulterioare, precum si activitătile de cercetare-dezvoltare si inovare finantate în parteneriat international, regional si bilateral;

Norme metodologice:

38. La acordarea ajutorului de stat pentru operatiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, cumulat cu cel acordat în temeiul Ordonantei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintifică si dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările ulterioare, se vor avea în vedere prevederile Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificările si completările ulterioare, ale Regulamentului privind ajutorul de stat pentru cercetare si dezvoltare, precum si ale Regulamentului privind ajutorul de stat regional si ajutorul de stat pentru întreprinderile mici si mijlocii.

Codul fiscal:

c) prestările următoarelor servicii financiare si bancare:

1. acordarea si negocierea de credite si administrarea creditului de către persoana care îl acordă;

2. acordarea, negocierea si preluarea garantiilor de credit sau a garantiilor colaterale pentru credite, precum si administrarea garantiilor de credit de către persoana care acordă creditul;

3. orice operatiune legată de depozite si conturi financiare, inclusiv orice operatiuni cu ordine de plată, transferuri de bani, instrumente de debit, carduri de credit sau de debit, cecuri sau alte instrumente de plată, precum si operatiuni de factoring;

4. emisiunea, transferul si/sau orice alte operatiuni cu monedă natională sau străină, cu exceptia monedelor sau a bancnotelor care sunt obiecte de colectie;

5. emisiunea, transferul si/sau orice alte operatiuni cu titluri de participare, titluri de creante, cu exceptia executării acestora, obligatiuni, certificate, cambii, alte instrumente financiare sau alte valori mobiliare;

6. gestiunea fondurilor comune de plasament si/sau a fondurilor comune de garantare a creantelor efectuate de orice entităti constituite în acest scop;

Norme metodologice:

39. (1) Scutirile de taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. c) pct. 1 din Codul fiscal includ si împrumuturile acordate de asociati/actionari societătilor comerciale în vederea asigurării resurselor financiare ale societătii, orice alte împrumuturi bănesti acordate de persoane fizice sau juridice.

(2) Scutirile de taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. c) pct. 5 din Codul fiscal cuprind si transferul si/sau orice alte operatiuni cu părti sociale si actiuni necotate la bursă.

Codul fiscal:

f) livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate de unitătile din sistemul de penitenciare, utilizând munca detinutilor;

Norme metodologice:

40. Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, potrivit art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, livrările de bunuri efectuate de unitătile din sistemul de penitenciare, în situatia în care aceste bunuri sunt realizate în cadrul acestor unităti, folosindu-se munca detinutilor. Sunt, de asemenea, scutite de taxa pe valoarea adăugată prestările de servicii efectuate de către unitătile din sistemul de penitenciare, folosindu-se munca detinutilor.

Codul fiscal:

g) lucrările de constructii, amenajări, reparatii si întretinere la monumentele care comemorează combatanti, eroi, victime ale războiului si ale Revolutiei din Decembrie 1989;

Norme metodologice:

41. Lucrările de constructii, amenajări, reparatii si întretinere la monumentele care comemorează combatanti, eroi, victime ale războiului si ale Revolutiei din Decembrie 1989 cuprind atât prestarea de serviciu, cât si bunurile utilizate în scopul realizării acestor operatiuni, mentionate în situatiile de lucrări de către prestator.

Codul fiscal:

k) arendarea, concesionarea si închirierea de bunuri imobile, cu următoarele exceptii:

1. operatiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu functie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;

2. serviciile de parcare a vehiculelor;

3. închirierea utilajelor si a masinilor fixate în bunurile imobile;

4. închirierea seifurilor.

(3) Orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operatiunilor prevăzute la alin. (2) lit. k), în conditiile stabilite prin norme.

Dreptul de deducere

Art. 145 [...]

(10) În situatiile prevăzute la art. 138, precum si în alte cazuri specificate prin norme, taxa pe valoarea adăugată dedusă poate fi ajustată. Procedura de ajustare se stabileste prin norme.

Norme metodologice:

42. (1) Pentru operatiunile de leasing cu bunuri imobile nu se aplică scutirea de taxa pe valoarea adăugată prevăzută de art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal.

(2) În sensul art. 141 alin. (2) lit. k) pct. 3 din Codul fiscal, masinile si utilajele fixate în bunuri imobile sunt cele care pot fi detasate fără a fi deteriorate sau fără a antrena deteriorarea imobilelor însesi.

(3) Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată pot opta pentru aplicarea regimului de taxare pentru orice operatiune prevăzută la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal. Optiunea de aplicare a regimului de taxare se notifică organelor fiscale teritoriale pe formularul prevăzut în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice si se aplică de la data înscrisă în notificare. În situatia în care numai o parte dintr-un imobil este utilizată pentru realizarea operatiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal si se optează pentru taxarea acestora, în notificarea transmisă organului fiscal se va înscrie în procente partea din imobil destinată acestor operatiuni.

(4) Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de impozite si taxe, dar neînregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, precum si cele nou-înfiintate, dacă optează pentru regimul de taxare a operatiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal, trebuie să solicite în prealabil înregistrarea ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată. După dobândirea calitătii de plătitor de taxă pe valoarea adăugată vor notifica în scris organele fiscale competente asupra bunurilor imobile sau părtilor de bunuri imobile, pentru care optează pentru regimul de taxare urmând procedura descrisă la alin. (3) si (5).

(5) Persoanele care au optat pentru regimul de taxare pentru orice operatiune prevăzută la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal nu mai pot aplica regimul de scutire pentru operatiunile respective timp de 5 ani. După această perioadă persoanele impozabile pot anula optiunea. Formularul pentru notificarea anulării optiunii, prevăzut în anexa nr. 2, se depune la organul fiscal la care persoanele impozabile sunt înregistrate ca plătitori de impozite si taxe.

(6) Prin derogare de la prevederile alin. (5), persoanele care la data de 1 martie 2003 au optat tacit asupra taxării operatiunilor prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. o) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată, pot renunta oricând la această optiune în vederea aplicării regimului de scutire. Formularul pentru notificarea anulării optiunii, prevăzut în anexa nr. 2, se depune la organul fiscal la care persoanele impozabile sunt înregistrate ca plătitori de impozite si taxe. Dacă ulterior optează pentru taxare, trebuie să aplice prevederile alin. (5).

(7) Persoanele impozabile care aplică scutirea de taxă pe valoarea adăugată pentru oricare dintre operatiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal au obligatia să ajusteze taxa pe valoarea adăugată dedusă pentru bunurile imobile achizitionate, construite sau modernizate în ultimii 5 ani, proportional cu partea din fiecare bun imobil care va fi utilizată pentru realizarea operatiunilor scutite si proportional cu numărul de luni în care bunul va fi utilizat în regim de scutire. Ajustarea este operată într-o perioadă de 5 ani în cadrul cărora bunurile imobile au fost dobândite, începând cu data de la care fiecare bun imobil a fost dobândit. Pentru bunurile imobile care sunt modernizate ajustarea taxei deduse aferente acestor lucrări este operată, de asemenea, într-o perioadă de 5 ani de la data finalizării fiecărei lucrări de modernizare. Pentru ajustare, suma taxei pe valoarea adăugată pentru fiecare an reprezintă o cincime din taxa pe valoarea adăugată dedusă aferentă achizitiei, construirii sau modernizării bunurilor imobile.

Pentru determinarea ajustării lunare se împarte fiecare cincime la 12. Suma care nu poate fi dedusă se calculează astfel: din perioada de 5 ani se scade numărul de luni în care bunul imobil a fost utilizat în regim de taxare, rezultatul se înmulteste cu ajustarea lunară. Fractiunile de lună se consideră lună întreagă. Taxa pe valoarea adăugată nedeductibilă obtinută prin ajustare se înregistrează din punct de vedere contabil pe cheltuieli, precum si în jurnalul pentru cumpărări si se preia corespunzător în decontul de taxă pe valoarea adăugată pentru luna în care persoana impozabilă începe aplicarea regimului de scutire.

(8) Exemple de ajustare a dreptului de deducere prevăzute la alin. (7):

1. O persoană impozabilă dobândeste la data de 15 iunie 2001, prin achizitie sau investitii, un bun imobil având o valoare de 30 miliarde lei. Activitatea persoanei impozabile cuprinde atât operatiuni taxabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, cât si operatiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată fără drept de deducere.

Taxa pe valoarea adăugată aferentă acestui imobil a fost de 5,7 miliarde lei, din care s-au dedus 4,56 miliarde lei conform pro-rata definitivă de 80% din anul 2001. La sfârsitul anului 2002 taxa dedusă s-a recalculat conform art. 61 alin. (9) din Normele de aplicare a Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 598/2002, cu modificările ulterioare, în functie de pro-rata definitivă de 70% pentru anul 2002, rezultând din recalculare suma de 570 milioane lei care s-a înregistrat pe cheltuieli. În anul 2002 au fost efectuate lucrări de modernizare care au mărit valoarea bunului imobil cu 10 miliarde lei, pentru care taxa pe valoarea adăugată aferentă este de 1,71 miliarde lei, din care s-a dedus suma de 1,2 miliarde lei, conform pro-rata definitivă de 70% din anul 2002. Lucrările de modernizare au fost finalizate în data de 9 iunie 2002. De la data de 1 martie 2003, persoana impozabilă închiriază imobilul astfel: 30% din bunul imobil în regim de scutire, iar pentru 70% din bunul imobil optează pentru aplicarea regimului de taxare. Ajustarea dreptului de deducere se efectuează astfel:

A. Ajustarea pentru taxa pe valoarea adăugată aferentă dobândirii bunului imobil - Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunului imobil 5.700 milioane lei

- Taxa dedusă initial 4.560 milioane lei

- Diferenta de taxă rezultată din recalculare la sfârsitul  anului 2002 570 milioane lei

- Taxa dedusă efectiv pentru bunul imobil (4.560-570) 3.990 milioane lei

- Taxa dedusă aferentă părtii din bunul imobil care este închiriată în regim de scutire 3.990 milioane lei x 30% = 1.197 milioane lei

- Ajustarea pentru perioada 15 iunie 2001 - 1 martie 2003

1.197 milioane lei : 5 ani = 239,4 milioane lei

239,4 milioane lei : 12 luni = 19,95 milioane lei

7 luni din 2001 + 12 luni din 2002 + 2 luni din 2003 = 21 de luni

21 de luni x 19,95 milioane lei = 418,95 milioane lei

1.197 milioane lei - 418,95 milioane lei = 778,05 milioane lei.

B. Ajustarea aferentă lucrării de modernizare din anul 2002

- Taxa pe valoarea adăugată dedusă pentru modernizare 1.200 milioane lei

- Taxa dedusă pentru modernizare aferentă părtii din bunul imobil care este închiriată în regim de scutire

1.200 milioane lei x 30% = 360 milioane lei

- Ajustarea pentru perioada 9 iunie 2002 - 1 martie 2003

360 milioane lei : 5 ani = 72 milioane lei

72 milioane lei : 12 luni = 6 milioane lei

7 luni din 2002 + 2 luni din 2003 = 9 luni

9 luni x 6 milioane lei = 54 milioane lei

360 milioane lei - 54 milioane lei = 306 milioane lei.

Sumele de 778,05 milioane lei + 306 milioane lei, rezultate din ajustările efectuate la lit. A si B, reprezintă diferenta de taxă care va fi înregistrată pe cheltuieli, în jurnalul pentru cumpărări din luna martie, în rosu, si corespunzător va fi preluată în decontul privind taxa pe valoarea adăugată pentru perioada fiscală respectivă.

2. Acelasi exemplu, în situatia în care persoana impozabilă nu a avut si operatiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată în anul 2001:

A. Ajustarea pentru T.V.A. aferentă dobândirii bunului imobil

- Taxa dedusă initial 5.700 milioane lei

- Taxa dedusă aferentă părtii din bunul imobil care este închiriată în  regim de scutire

5.700 milioane lei x 30% = 1.710 milioane lei

- Ajustarea pentru perioada 15 iunie 2001 - 1 martie 2003

1.710 milioane lei : 5 ani = 342 milioane lei

342 milioane lei : 12 luni = 28,5 milioane lei

7 luni din 2001 + 12 luni din 2002 + 2 luni din 2003 = 21 de luni

21 de luni x 28,5 milioane lei = 598,5 milioane lei

1.710 milioane lei - 598,5 milioane lei = 1.111,5 milioane lei.

B. Ajustarea aferentă lucrării de modernizare din anul 2002

- Taxa pe valoarea adăugată dedusă pentru modernizare 1.710 milioane lei

- Taxa dedusă pentru modernizare aferentă părtii din bunul imobil care este închiriată în regim de scutire

1.710 milioane lei x 30% = 513 milioane lei

- Ajustarea pentru perioada 9 iunie 2002 - 1 martie 2003

513 milioane lei : 5 ani = 102,6 milioane lei

102,6 milioane lei : 12 luni = 8,55 milioane lei

7 luni din 2002 + 2 luni din 2003 = 9 luni

9 luni x 8,55 milioane lei = 76,95 milioane lei

513 milioane lei - 76,95 milioane lei = 436,05 milioane lei

Sumele de 1.111,5 milioane lei + 436,05 milioane lei, rezultate din ajustările efectuate la lit. A si B, reprezintă diferenta de taxă care va fi înregistrată pe cheltuieli, în jurnalul pentru cumpărări din luna martie, cu semnul minus, si corespunzător va fi preluată în decontul privind taxa pe valoarea adăugată pentru perioada fiscală respectivă.

(9) Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată care trec de la regimul de scutire la cel de taxare pentru operatiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal pot deduce din taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor imobile achizitionate, construite sau modernizate în ultimii 5 ani, o sumă proportională cu partea din fiecare bun imobil care va fi utilizată pentru aceste operatiuni si proportional cu numărul de luni în care bunul va fi utilizat în regim de taxare.

Ajustarea se realizează într-o perioadă de 5 ani în cadrul cărora bunurile imobile au fost dobândite, începând cu data de la care fiecare bun imobil a fost dobândit. Pentru bunurile imobile care sunt modernizate, ajustarea taxei aferente acestor lucrări este operată, de asemenea, într-o perioadă de 5 ani de la data finalizării fiecărei lucrări de modernizare. Pentru ajustare se va tine cont de suma taxei pe valoarea adăugată pentru fiecare an, care reprezintă o cincime din taxa pe valoarea adăugată aferentă achizitiei, construirii sau modernizării bunurilor imobile. Pentru determinarea ajustării lunare se împarte fiecare cincime la 12.

Stabilirea sumei care poate fi dedusă se calculează astfel: din perioada de 5 ani se scade numărul de luni în care bunul imobil a fost utilizat în regim de scutire, iar rezultatul se înmulteste cu ajustarea lunară. Fractiunile de lună se consideră lună întreagă. Taxa pe valoarea adăugată dedusă se înregistrează din punct de vedere contabil prin diminuarea cheltuielilor, precum si în jurnalul pentru cumpărări si se preia corespunzător în decontul de taxă pe valoarea adăugată pentru perioada fiscală în care persoana impozabilă începe aplicarea regimului de taxare.

(10) Exemple de ajustare a dreptului de deducere prevăzute la alin. (9):

1. Pe exemplul de la alin. (8) pct. 1, persoana impozabilă optează pentru regimul de taxare a operatiunii de închiriere de la data de 1 octombrie 2004.

A. Ajustarea taxei pe valoarea adăugată aferente bunului Bunul a fost utilizat 21 de luni în regim de taxare si 19 luni în regim de scutire (10 luni din anul 2003 + 9 luni din anul 2004). Din cei 5 ani, perioadă de ajustare, bunul va mai fi utilizat 20 de luni în regim de taxare. Persoana impozabilă are dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată pentru 20 de luni, respectiv 19,95 milioane lei x 20 de luni = 399 milioane lei.

B. Ajustarea taxei pe valoarea adăugată aferente modernizării

Modernizarea a fost efectuată în luna iunie 2002. Bunul modernizat a fost utilizat 9 luni în regim de taxare si 19 luni în regim de scutire. Din cei 5 ani, perioadă de ajustare, bunul modernizat va mai fi utilizat 32 de luni în regim de taxare. Persoana impozabilă are dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată pentru 32 de luni, respectiv 6 milioane lei x 32 de luni = 192 milioane lei.

Sumele de 399 milioane lei + 192 milioane lei se înregistrează din punct de vedere contabil prin diminuarea cheltuielilor, precum si în jurnalul pentru cumpărări si se preiau corespunzător în decontul de taxă pe valoarea adăugată.

2. Pe exemplul de la alin. (8) pct. 2, persoana impozabilă optează pentru taxarea operatiunii de închiriere de la data de 1 octombrie 2004.

A. Ajustarea taxei pe valoarea adăugată aferente bunului Bunul a fost utilizat 21 de luni în regim de taxare si 19 luni în regim de scutire (10 luni din anul 2003 + 9 luni din anul 2004). Din cei 5 ani, perioadă de recalculare, bunul va mai fi utilizat 20 de luni în regim de taxare.

Persoana impozabilă are dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată pentru 20 de luni, respectiv 28,5 milioane lei x 20 de luni = 570 milioane lei.

B. Ajustarea taxei pe valoarea adăugată aferente modernizării

Modernizarea a fost efectuată în luna iunie 2002. Bunul modernizat a fost utilizat 9 luni în regim de taxare si 19 luni în regim de scutire. Din cei 5 ani, perioadă de ajustare, bunul modernizat va mai fi utilizat 32 de luni în regim de taxare. Persoana impozabilă are dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată pentru 32 de luni, respectiv 8,55 milioane lei x 32 de luni = 273,6 milioane lei.

Sumele de 570 milioane lei + 273,6 milioane lei se înregistrează din punct de vedere contabil prin diminuarea cheltuielilor, precum si în jurnalul pentru cumpărări si se preiau corespunzător în decontul de taxă pe valoarea adăugată.

Codul fiscal:

Scutiri pentru operatiunile din interiorul tării

Art. 141 [...]

(2) Alte operatiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată:

[...]

l) livrările de bunuri care au fost afectate unei activităti scutite în baza prezentului articol, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective nu a fost dedusă, precum si livrările de bunuri a căror achizitie a făcut obiectul excluderii dreptului de deducere, conform art. 145 alin. (7) lit. b).

Norme metodologice:

43. Se încadrează în prevederile art. 141 alin. (2) lit. l) din Codul fiscal livrările de bunuri care au fost achizitionate după data de 1 iulie 1993, dacă acestea au fost destinate realizării de operatiuni scutite, pentru care nu s-a exercitat dreptul de deducere, precum si livrările de bunuri a căror achizitie a făcut obiectul excluderii dreptului de deducere conform art. 145 alin. (7) lit. b) din Codul fiscal. Nu se încadrează în această categorie bunurile pentru care s-a dedus taxa pe valoarea adăugată conform pro-rata.

44. Scutirile de taxă pe valoarea adăugată prevăzute de art. 141 din Codul fiscal sunt obligatorii, cu exceptia operatiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal pentru care art. 141 alin. (3) din Codul fiscal prevede dreptul de optiune pentru aplicarea regimului de taxare.

Scutirile de taxă pe valoarea adăugată se aplică livrărilor de bunuri si/sau prestărilor de servicii realizate de orice persoană impozabilă. Dacă o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată a facturat în mod eronat cu taxa pe valoarea adăugată livrări de bunuri si/sau prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adăugată către beneficiari care au sediul activitătii economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestuia, domiciliul sau resedinta obisnuită în România, este obligată să storneze facturile emise. Beneficiarii unor astfel de operatiuni nu au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată, aplicată în mod eronat pentru o operatiune scutită; acestia trebuie să solicite furnizorului/prestatorului stornarea facturii cu taxa pe valoarea adăugată si emiterea unei noi facturi fără taxa pe valoarea adăugată.

Codul fiscal:

Scutiri la import

Art. 142. - Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată:

[...]

d) importul de bunuri de către misiunile diplomatice si birourile consulare, precum si de către cetătenii străini cu statut diplomatic sau consular în România, în conditii de reciprocitate, potrivit procedurii stabilite prin norme;

Norme metodologice:

45. Scutirea se acordă de către birourile vamale de control si vămuire, pe baza avizului Ministerului Afacerilor Externe privind respectarea conditiilor de reciprocitate legate de importul bunurilor.

Codul fiscal:

e) importul de bunuri efectuat de reprezentantele organismelor internationale si interguvernamentale acreditate în România, precum si de către cetătenii străini angajati ai acestor organizatii, în limitele si în conformitate cu conditiile precizate în conventiile de înfiintare a acestor organizatii, potrivit procedurii stabilite prin norme;

Norme metodologice:

46. Scutirea se acordă de către birourile vamale de control si vămuire, pe baza avizului Ministerului Afacerilor Externe privind respectarea limitelor si conditiilor precizate în conventiile de înfiintare a acestor organizatii.

Codul fiscal:

h) importul de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donatii destinate unor scopuri cu caracter religios, de apărare a sănătătii, de apărare a tării sau sigurantei nationale, artistic, sportiv, de protectie si ameliorare a mediului, de protectie si conservare a monumentelor istorice si de arhitectură, în conditiile stabilite prin norme;

Norme metodologice:

47. (1) Scutirea se aplică de către birourile vamale de control si vămuire, pe baza documentelor din care rezultă că bunurile au fost primite fără obligatii de plată si a unei declaratii pe propria răspundere semnate de reprezentantul legal al importatorului sau de persoana împuternicită de acesta, prin care se confirmă că bunurile sunt destinate scopurilor mentionate la art. 142 lit. h) din Codul fiscal, nu vor face obiectul unor comercializări ulterioare cel putin 5 ani de la data importului si vor fi folosite numai în scopurile pentru care au fost importate. Declaratiile nereale atrag răspunderea potrivit legii. Declaratia pe propria răspundere se întocmeste în trei exemplare originale, dintre care un exemplar se depune la biroul vamal la care se face declaratia vamală de import, un exemplar se depune la organul fiscal teritorial, iar al treilea exemplar se păstrează la documentele financiar-contabile ale beneficiarului. La schimbarea destinatiei bunurilor, înainte de expirarea termenului de 5 ani, importatorii sunt obligati să îndeplinească formalitătile legale privind importul mărfurilor si să achite taxa pe valoarea adăugată aferentă importului.

(2) Bunurile destinate apărării sănătătii pentru care se acordă scutirea de taxă pe valoarea adăugată în baza art. 142 lit. h) din Codul fiscal sunt orice alte bunuri decât cele prevăzute de Ordonanta Guvernului nr. 59/2003 privind unele categorii de bunuri scutite de la plata datoriei vamale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 545/2003.

Codul fiscal:

i) importul de bunuri finantate din împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, organisme internationale si/sau organizatii nonprofit din străinătate si din tară, în conditiile stabilite prin norme;

Norme metodologice:

48. (1) Prin împrumuturi nerambursabile, în sensul art. 142 lit. i) din Codul fiscal, se întelege împrumuturile bănesti acordate de guverne străine, de organisme internationale si/sau de organizatii nonprofit din străinătate si din tară unor beneficiari din România si care sunt consemnate în acorduri, protocoale si/sau întelegeri, memorandumuri, încheiate cu guverne străine, organisme internationale sau organizatii nonprofit din străinătate si din tară.

(2) Scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată pentru importul de bunuri finantate direct din împrumuturi nerambursabile, acordate de organisme internationale sau de guverne străine, se acordă de către birourile vamale de control si vămuire, pe baza documentelor care atestă că acestea sunt finantate din împrumuturi nerambursabile.

(3) Scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată pentru importul de bunuri finantate direct din împrumuturi nerambursabile, acordate de organizatii nonprofit si de caritate din străinătate si din tară, se acordă de către birourile vamale de control si vămuire, pe baza documentelor care atestă că acestea sunt finantate din împrumuturi nerambursabile si sunt destinate realizării unor scopuri cu caracter umanitar, social, filantropic, religios, de apărare a sănătătii, cultural, artistic, educativ, stiintific, sportiv, de protectie si ameliorare a mediului, de protectie si conservare a monumentelor istorice si de arhitectură. Documentele prin care se atestă sursa de finantare si destinatia bunurilor importate sunt acorduri, protocoale si/sau întelegeri, memorandumuri, încheiate cu organizatii nonprofit si de caritate din străinătate si din tară.

(4) Organele de control fiscal si ale Gărzii financiare urmăresc dacă se respectă destinatia dată bunurilor respective si, în cazul în care se constată schimbarea acesteia în termen de 5 ani de la data intrării în tară a bunurilor, vor sesiza organele vamale pentru luarea măsurilor ce decurg din aplicarea legii.

Codul fiscal:

j) importul următoarelor bunuri: bunurile de origine română, bunurile străine care, potrivit legii, devin proprietatea statului, bunurile reparate în străinătate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele necorespunzătoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garantie, bunurile care se înapoiază în tară ca urmare a unei expedieri eronate, echipamentele pentru protectia mediului, stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Norme metodologice:

49. (1) În sensul art. 142 lit. j) din Codul fiscal, bunurile străine care, potrivit legii, devin proprietatea statului sunt:

a) bunurile care sunt abandonate printr-o declaratie scrisă dată autoritătilor vamale;

b) bunurile pentru care la expirarea termenului de păstrare, acordat de autoritatea vamală, titularii nu au reglementat situatia vamală a acestora;

c) bunurile confiscate de autoritătile competente potrivit legii.

(2) Ajutoarele de stat pentru protectia mediului acordate în baza hotărârilor Guvernului vor fi notificate Consiliului Concurentei în vederea autorizării si vor respecta prevederile Regulamentului privind ajutorul de stat pentru protectia mediului.

Codul fiscal:

CAPITOLUL X

Regimul deducerilor

Dreptul de deducere

Art. 145 [...]

(6) În conditiile stabilite prin norme, se acordă dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pentru achizitiile de bunuri si/sau servicii destinate realizării operatiunilor prevăzute la alin. (3)-(5), efectuate de persoane impozabile înainte de înregistrarea ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care nu aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 152. [...]

(10) În situatiile prevăzute la art. 138, precum si în alte cazuri specificate prin norme, taxa pe valoarea adăugată dedusă poate fi ajustată. Procedura de ajustare se stabileste prin norme.

...

Deducerea taxei pentru persoanele impozabile cu regim mixt

Art. 147 [...]

(5) Bunurile si serviciile pentru care nu se cunoaste destinatia în momentul achizitiei, respectiv dacă vor fi utilizate pentru realizarea de operatiuni care dau drept de deducere sau operatiuni care nu dau drept de deducere ori pentru care nu se poate determina proportia în care sunt sau vor fi utilizate pentru operatiuni care dau drept de deducere si operatiuni care nu dau drept de deducere, se evidentiază într-un jurnal pentru cumpărări întocmit separat. Taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor achizitii se deduce pe bază de pro-rata. Prin exceptie, în cazul achizitiilor destinate realizării de investitii, care se prevăd că vor fi utilizate atât pentru realizarea de operatiuni care dau drept de deducere, cât si pentru operatiuni care nu dau drept de deducere, este permisă deducerea integrală a taxei pe valoarea adăugată pe parcursul procesului investitional, urmând ca taxa dedusă să fie ajustată în conformitate cu procedura stabilită prin norme.

Norme metodologice:

50. (1) Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată pot să exercite dreptul de deducere pentru bunuri si/sau servicii achizitionate cu cel mult 90 de zile anterior datei de înregistrare ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în următoarele cazuri:

a) în situatia în care este o persoană impozabilă stabilită în străinătate si trebuie să-si desemneze un sediu permanent în România sau un reprezentant fiscal;

b) în caz de reorganizare, când o entitate juridică se divide si în urma divizării iau nastere mai multe persoane impozabile;

c) în cazul unitătilor nou-înfiintate, până la data obtinerii codului de identificare fiscală de plătitor de taxă pe valoarea adăugată.

(2) În cazul unor modificări legislative, în sensul trecerii de la operatiuni care nu dau drept de deducere la operatiuni care dau drept de deducere, persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată pot să-si ajusteze dreptul de deducere pentru taxa aferentă bunurilor de natura stocurilor constatate pe bază de inventariere la data modificării intervenite, precum si pentru bunuri de natura mijloacelor fixe care au fost achizitionate cu cel mult 90 de zile anterior modificării intervenite. Ajustarea în acest caz reprezintă exercitarea dreptului de deducere.

(3) Pentru exercitarea dreptului de deducere prevăzut la alin. (1) si (2) trebuie îndeplinite următoarele cerinte:

a) bunurile respective urmează a fi utilizate pentru operatiuni care dau drept de deducere;

b) persoana impozabilă trebuie să detină o factură fiscală sau un alt document legal aprobat, prin care să justifice suma taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor achizitionate.

(4) Persoanele impozabile care se înregistrează ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată datorită unor modificări legislative, în sensul trecerii de la operatiuni care nu dau drept de deducere la operatiuni care dau drept de deducere, pot să-si exercite dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată conform art. 145 alin. (11) si (12) din Codul fiscal, la data înregistrării ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată.

(5) În cazul unor modificări legislative, în sensul trecerii de la operatiuni care dau drept de deducere la operatiuni care nu dau drept de deducere, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată trebuie să-si ajusteze dreptul de deducere exercitat initial pentru taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor de natura stocurilor constatate pe bază de inventariere la data modificării intervenite, precum si pentru bunuri de natura mijloacelor fixe care au fost achizitionate cu cel mult 90 de zile anterior modificării intervenite, care sunt destinate realizării de operatiuni care nu dau drept de deducere. Ajustarea reprezintă în această situatie anularea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată deduse initial.

(6) Pentru situatiile prevăzute la art. 138 lit. a), b), c) si e) din Codul fiscal beneficiarii sunt obligati să-si ajusteze dreptul de deducere. În aceste situatii ajustarea reprezintă anularea totală sau partială a taxei pe valoarea adăugată deduse initial sau, în cazul prevăzut la art. 138 lit. c) din Codul fiscal, când preturile se majorează ulterior livrării sau prestării, ajustarea reprezintă exercitarea dreptului de deducere a taxei aferente majorării de pret.

(7) Taxa pe valoarea adăugată dedusă pentru un obiectiv de investitii, înainte de punerea în functiune a acestuia, se ajustează la sfârsitul anului calendaristic următor celui de punere în functiune a investitiei, astfel:

a) dacă bunul obtinut prin investitie este utilizat exclusiv pentru operatiuni care nu dau drept de deducere, taxa pe valoarea adăugată dedusă initial se anulează integral. În cazul bunurilor imobile închiriate, concesionate sau arendate, pentru care persoana impozabilă aplică regimul de scutire pentru o parte din bunul imobil, ajustarea dreptului de deducere pentru partea respectivă se efectuează conform prevederilor pct. 42 alin. (7);

b) dacă bunul obtinut prin investitie este utilizat atât pentru operatiuni care dau drept de deducere, cât si pentru operatiuni care nu dau drept de deducere, taxa pe valoarea adăugată dedusă initial se recalculează pe bază de pro-rata definitivă determinată la sfârsitul anului calendaristic următor celui de punere în functiune a investitiei.

Codul fiscal:

(8) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere, în functie de felul operatiunii, cu unul din următoarele documente:

a) pentru taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, si pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă, cu factură fiscală, care cuprinde informatiile prevăzute la art. 155 alin. (8), si este emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată. Beneficiarii serviciilor prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. b) si art. 151 alin. (1) lit. b), care sunt înregistrati ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, justifică taxa dedusă, cu factura fiscală, întocmită potrivit art. 155 alin. (4);

b) pentru importuri de bunuri, cu declaratia vamală de import sau un act constatator emis de autoritătile vamale;

pentru importurile care mai beneficiază de amânarea plătii taxei în vamă, conform alin. (2), se va prezenta si documentul care confirmă achitarea taxei pe valoarea adăugată.

(9) Prin normele de aplicare a prezentului titlu, se prevăd situatiile în care se poate folosi un alt document decât cele prevăzute la alin. (8), pentru a justifica dreptul de deducere a taxei pe  valoarea adăugată.

Norme metodologice:

51. (1) Justificarea deducerii taxei pe valoarea adăugată se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la art. 145 alin. (8) din Codul fiscal. În cazuri exceptionale de pierdere, sustragere sau distrugere a exemplarului original al documentului de justificare, deducerea poate fi justificată cu documentul reconstituit potrivit legii.

(2) Deducerea taxei pe valoarea adăugată trebuie justificată cu documentele prevăzute la art. 145 alin. (8) din Codul fiscal si/sau cu alte documente specifice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară si contabilă si a normelor metodologice privind întocmirea si utilizarea acestora, cu modificările ulterioare, sau prin ordine ale ministrului finantelor publice emise în baza Hotărârii Guvernului nr. 831/1997, cu modificările ulterioare.

Pentru carburantii auto achizitionati taxa pe valoarea adăugată poate fi justificată cu bonurile fiscale emise conform Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, dacă sunt stampilate si au înscrise denumirea cumpărătorului si numărul de înmatriculare a autovehiculului. Pentru achizitiile de bunuri supuse accizelor, pentru care prin lege se prevede utilizarea facturii fiscale speciale, documentul legal de deducere a taxei pe valoarea adăugată este exemplarul original al facturii fiscale speciale utilizate pentru circulatia acestor produse. Facturile fiscale sau alte documente legale emise pe numele salariatilor unei persoane impozabile aflati în deplasare în interesul serviciului, pentru transport sau cazarea în hoteluri sau alte unităti similare, sunt documente legale de deducere a taxei pe valoarea adăugată, însotite de decontul de deplasare.

Codul fiscal:

Perioada fiscală

Art. 146. - (1) Perioada fiscală pentru taxa pe valoarea adăugată este luna calendaristică.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), pentru persoanele impozabile care nu au depăsit în cursul anului precedent o cifră de afaceri din operatiuni taxabile si/sau scutite cu drept de deducere de 100.000 euro inclusiv, la cursul de schimb valutar din ultima zi lucrătoare a anului precedent, perioada fiscală este trimestrul calendaristic.

...

Determinarea taxei de plată sau a sumei negative de taxă

Art. 148. - (1) În situatia în care taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor si serviciilor achizitionate de o persoană impozabilă, care este dedusă într-o perioadă fiscală, este mai mare decât taxa pe valoarea adăugată colectată, aferentă operatiunilor taxabile, rezultă un excedent în perioada de raportare, denumit în continuare sumă negativă a taxei pe valoarea adăugată.

(2) În situatia în care taxa pe valoarea adăugată aferentă operatiunilor taxabile, exigibilă într-o perioadă fiscală, denumită taxă colectată, este mai mare decât taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor si serviciilor achizitionate, dedusă în acea perioadă fiscală, rezultă o diferentă denumită taxă pe valoarea adăugată de plată pentru perioada fiscală de raportare.

Norme metodologice:

52. (1) În perioada fiscală de raportare se deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă achizitiilor de bunuri/servicii care devine exigibilă în acea perioadă fiscală. Taxa pe valoarea adăugată aferentă achizitiilor de bunuri/servicii, exigibilă în perioada fiscală de raportare, pentru care nu s-au primit documente de justificare a deducerii până la data depunerii decontului de taxă pe valoarea adăugată, se include în deconturile întocmite pentru perioadele fiscale următoare. Nu este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată în perioada fiscală de raportare dacă exigibilitatea intervine într-o perioadă fiscală viitoare.

(2) La persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, inclusiv cele cu regim mixt, în cursul unei perioade fiscale taxa pe valoarea adăugată aferentă achizitiilor de bunuri/servicii se reflectă în contul 4426 “Taxa pe valoarea adăugată deductibilă”, indiferent dacă sunt destinate realizării de operatiuni care dau drept de deducere, total sau partial conform pro-rata, sau de operatiuni care nu dau drept de deducere. După întocmirea decontului de taxă pe valoarea adăugată diferentele nedeductibile rezultate ca urmare a aplicării pro-rata conform art. 147 alin. (5) din Codul fiscal sau taxa pe valoarea adăugată devenită nedeductibilă conform art. 147 alin. (4) din Codul fiscal se înregistrează pe cheltuielile perioadei fiscale de raportare, astfel:

 

635 “Cheltuieli cu impozite si taxe datorate bugetului de stat” = 4426 “Taxa pe valoarea adăugată deductibilă”

 

(3) Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, inclusiv cele cu regim mixt, trebuie să colecteze într-o perioadă fiscală taxa pe valoarea adăugată aferentă operatiunilor taxabile care sunt exigibile în aceeasi perioadă fiscală. Taxa pe valoarea adăugată aferentă livrărilor de bunuri si/sau prestărilor de servicii care este exigibilă în perioada fiscală de raportare, dar nu a fost evidentiată în decontul de taxă pe valoarea adăugată al perioadei fiscale de raportare, se înscrie în deconturile perioadelor fiscale următoare.

(4) În cazul persoanelor impozabile la care perioada fiscală este trimestrul, jurnalele de vânzări si cumpărări se totalizează numai la sfârsitul fiecărui trimestru. Conturile de taxă pe valoarea adăugată nu se închid la fiecare sfârsit de lună, ci numai la sfârsitul unui trimestru care reprezintă perioada fiscală în scopul aplicării taxei pe valoarea adăugată. Taxa de plată si suma negativă a taxei pe valoarea adăugată se determină la finele perioadei fiscale, respectiv al trimestrului.

Codul fiscal:

Regularizarea si rambursarea taxei

Art. 149 [...]

(5) Persoanele impozabile înregistrate ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată din perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă pe valoarea adăugată din perioada fiscală de raportare, decontul fiind si cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare. Dacă o persoană impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată, acesta nu se reportează în perioada fiscală următoare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată din perioada fiscală de raportare, mai mic de 50 milioane lei inclusiv, aceasta fiind reportată obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare.

Norme metodologice:

53. (1) Soldul sumei negative a taxei pe valoarea adăugată solicitat de persoana impozabilă la rambursare, prin decontul de taxă pe valoarea adăugată, nu se reportează în perioada fiscală următoare. În situatia în care persoana impozabilă renuntă la cererea de rambursare, poate să preia suma respectivă în decontul de taxă pe valoarea adăugată ca sumă reportată din perioada fiscală precedentă pentru care nu s-a depus cerere de rambursare.

Renuntarea la cererea de rambursare trebuie să fie comunicată în scris organului fiscal teritorial pentru a fi operată în fisa de plătitor.

(2) Sumele solicitate la rambursare se înregistrează la sfârsitul perioadei fiscale într-un analitic separat al contului 4424. Sumele înregistrate în acest analitic nu pot fi luate în considerare pentru regularizările de taxă prevăzute de art. 149 din Codul fiscal, cu exceptia cazurilor când s-a renuntat la cererea de rambursare cu respectarea prevederilor alin. (1).

(3) Cererile de rambursare/compensare a taxei pe valoarea adăugată, depuse o dată cu deconturile de taxă pe valoarea adăugată până la data de 31 decembrie 2003, nesolutionate până la această dată, precum si cererile de rambursare/compensare aferente lunii decembrie 2003, care se depun o dată cu decontul lunii decembrie până la data de 25 ianuarie 2004 inclusiv, vor fi solutionate conform prevederilor legale privind taxa pe valoarea adăugată în vigoare în luna pentru care s-a întocmit decontul de taxă pe valoarea adăugată.

Codul fiscal:

CAPITOLUL XI

Plătitorii taxei pe valoarea adăugată

Reguli aplicabile în cazul persoanelor impozabile stabilite în străinătate

Art. 151. - (1) Dacă o persoană impozabilă stabilită în străinătate realizează prestări de servicii taxabile, pentru care locul prestării este considerat a fi în România, altele decât cele prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. b), va proceda astfel:

a) prestatorul îsi poate desemna un reprezentant fiscal în România, care are obligatia de a îndeplini, în numele persoanei stabilite în străinătate, toate obligatiile prevăzute în prezentul titlu, inclusiv obligatia de a solicita înregistrarea fiscală în scopul plătii taxei pe valoarea adăugată, în numele persoanei stabilite în străinătate;

b) în cazul în care persoana stabilită în străinătate nu îsi desemnează un reprezentant fiscal în România, beneficiarul serviciilor datorează taxa pe valoarea adăugată, în numele prestatorului.

(2) Prin persoană impozabilă stabilită în străinătate se întelege orice persoană care realizează activităti economice de natura celor prevăzute la art. 127 alin. (2) si care nu are în România sediul activitătii economice, domiciliul stabil sau un sediu permanent de la care serviciile sunt prestate sau livrările sunt efectuate.

(3) În cazul livrărilor de bunuri taxabile pentru care locul livrării este considerat a fi în România, efectuate de persoane stabilite în străinătate, acestea au obligatia să desemneze un reprezentant fiscal în România.

(4) Persoanele impozabile stabilite în străinătate, care desfăsoară operatiuni scutite cu drept de deducere în România, au dreptul să-si desemneze un reprezentant fiscal pentru aceste operatiuni.

(5) Procedura desemnării reprezentantului fiscal pentru taxa pe valoarea adăugată se stabileste prin norme.

Norme metodologice:

54. (1) Desemnarea reprezentantului fiscal se face pe bază de cerere depusă de persoana impozabilă stabilită în străinătate la organul fiscal la care reprezentantul propus este înregistrat ca plătitor de impozite si taxe. Cererea trebuie însotită de:

a) declaratia de începere a activitătii, care va cuprinde: data, volumul si natura activitătii pe care o va desfăsura în România;

b) copie de pe actul de constituire în străinătate a persoanei impozabile respective;

c) acceptul scris al persoanei propuse ca reprezentant fiscal, prin care acesta se angajează să îndeplinească obligatiile ce-i revin conform legii si în care acesta trebuie să precizeze natura operatiunilor si valoarea estimată a acestora.

(2) Nu se admite decât un singur reprezentant fiscal pentru ansamblul operatiunilor taxabile sau scutite cu drept de deducere, desfăsurate în România de persoana impozabilă stabilită în străinătate. Nu se admite coexistenta mai multor reprezentanti fiscali cu angajamente limitate. Pot fi desemnate ca reprezentanti fiscali orice persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată.

(3) Organul fiscal verifică îndeplinirea conditiilor prevăzute la alin. (1) si (2) si, în termen de cel mult 30 de zile de la data primirii cererii, comunică decizia luată atât persoanei impozabile stabilite în străinătate, cât si persoanei propuse ca reprezentant fiscal de aceasta. În cazul acceptării cererii, concomitent cu transmiterea deciziei de aprobare se indică si codul de identificare fiscală atribuit reprezentantului fiscal, care trebuie să fie diferit de codul de identificare fiscală atribuit pentru activitatea proprie a acestuia. În cazul respingerii cererii decizia se comunică ambelor părti, cu motivarea refuzului.

(4) Reprezentantul fiscal, după ce a fost acceptat de organul fiscal competent, este angajat din punct de vedere al drepturilor si obligatiilor privind taxa pe valoarea adăugată pentru toate operatiunile efectuate în România de persoana impozabilă stabilită în străinătate, cu exceptia celor pentru care se aplică taxarea inversă, atât timp cât durează mandatul său. Operatiunile efectuate de reprezentantul fiscal în numele persoanei impozabile stabilite în străinătate nu trebuie evidentiate în contabilitatea proprie a persoanei desemnate ca reprezentant fiscal, acestea nefiind operatiunile sale, ci ale persoanei pe care o reprezintă.

Obligatiile si drepturile persoanei stabilite în străinătate privind aplicarea taxei pe valoarea adăugată aferente operatiunilor efectuate în România sunt cele stabilite la titlul VI al Codului fiscal pentru orice altă persoană impozabilă română si se exercită prin reprezentantul fiscal, mai putin evidenta contabilă, care nu este obligatorie.

Prevederile art. 152 din Codul fiscal nu sunt aplicabile pentru persoanele impozabile stabilite în străinătate.

(5) Reprezentantul fiscal poate să renunte la angajamentul asumat printr-o cerere adresată organului fiscal. În cerere trebuie să precizeze ultimul decont de taxă pe valoarea adăugată pe care îl va depune în această calitate si să propună o dată ulterioară depunerii cererii, când va lua sfârsit mandatul său. De asemenea, este obligat să precizeze dacă renuntarea la mandat se datorează încetării activitătii în România a persoanei impozabile stabilite în străinătate. În cazul în care persoana impozabilă stabilită în străinătate îsi continuă activitatea în România, cererea poate fi acceptată numai dacă persoana impozabilă stabilită în străinătate a întocmit toate formalitătile necesare desemnării unui alt reprezentant fiscal sau, după caz, si-a înregistrat un sediu permanent în România.

(6) Persoana impozabilă stabilită în străinătate transmite reprezentantului fiscal factura externă destinată beneficiarului său, fără a indica în aceasta suma taxei pe valoarea adăugată, precum si două copii de pe factura respectivă.

Reprezentantul fiscal emite factura fiscală pentru livrările de bunuri si/sau prestările de servicii din factura externă si transmite beneficiarului exemplarul original al facturii fiscale împreună cu factura externă.

(7) Completarea facturii fiscale derogă de la normele legale privind circulatia si modul de completare a facturilor fiscale, fiind obligatorie mentionarea următoarelor informatii:

a) numărul, care este acelasi cu numărul facturii externe, si data emiterii facturii;

b) la rubrica furnizor se completează numele si adresa reprezentantului fiscal, codul de identificare fiscală atribuit pentru o persoană stabilită în străinătate si numele persoanei stabilite în străinătate pe care o reprezintă;

c) numele, adresa si codul de identificare fiscală ale beneficiarului, la rubrica cumpărător;

d) denumirea bunurilor livrate si/sau a serviciilor prestate;

e) valoarea bunurilor/serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, obtinută prin convertirea în lei a valutei în functie de cursul de schimb în vigoare la data emiterii facturii fiscale;

f) cota de taxă pe valoarea adăugată sau mentiunea “scutit cu drept de deducere”, “scutit fără drept de deducere” sau “neinclus în baza de impozitare”, după caz;

g) valoarea taxei pe valoarea adăugată;

h) la total de plată se va înscrie numai suma taxei pe valoarea adăugată.

(8) Reprezentantul fiscal depune decont de taxă pe valoarea adăugată pentru operatiunile desfăsurate în România de persoana impozabilă stabilită în străinătate pe care o reprezintă. În situatia în care reprezentantul fiscal este mandatat de mai multe persoane impozabile stabilite în străinătate, trebuie să depună câte un decont pentru fiecare persoană impozabilă stabilită în străinătate pe care o reprezintă. Nu este permis reprezentantului fiscal să evidentieze în decontul de taxă pe valoarea adăugată depus pentru activitatea sa proprie pentru care este înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată operatiunile desfăsurate în numele persoanei impozabile stabilite în străinătate, pentru care depune un decont de taxă pe valoarea adăugată separat.

(9) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente achizitiilor de bunuri/servicii efectuate în numele persoanei impozabile stabilite în străinătate, reprezentantul fiscal trebuie să detină documentele originale prevăzute de lege. Furnizorii/prestatorii sunt obligati să emită pe lângă facturi fiscale care se predau reprezentantului fiscal si facturi externe pentru cumpărările efectuate din România de persoana impozabilă stabilită în străinătate.

55. (1) Dacă activitatea pe care o desfăsoară în România persoana impozabilă stabilită în străinătate implică obligativitatea înregistrării unui sediu permanent, astfel cum este definit la titlul I al Codului fiscal, aceasta nu mai poate să-si desemneze un reprezentant fiscal în România.

Sediul permanent se înregistrează ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată si îndeplineste toate obligatiile privind taxa pe valoarea adăugată care decurg din titlul VI al Codului fiscal si din prezentele norme metodologice pentru activitătile atribuibile sediului permanent.

(2) Pentru activitătile care nu sunt atribuibile sediului permanent, desfăsurate în România de persoana impozabilă stabilită în străinătate, sediul permanent aplică o procedură similară celei stabilite pentru reprezentantul fiscal la pct. 54 alin. (6), (7) si (9). Se exceptează pct. 54 alin. (7) lit. b), unde se completează la rubrica furnizor numele si adresa sediului permanent al persoanei impozabile stabilite în străinătate, precum si codul de identificare fiscală atribuit pentru sediul permanent. Pe facturile emise se va face mentiunea “activităti care nu sunt atribuibile sediului permanent”.

(3) Sediul permanent este angajat din punct de vedere al drepturilor si obligatiilor privind taxa pe valoarea adăugată si pentru toate operatiunile efectuate în România de persoana impozabilă stabilită în străinătate care nu sunt atribuibile sediului permanent. Decontul de taxă pe valoarea adăugată cuprinde atât operatiunile atribuibile sediului permanent, cât si cele care nu sunt atribuibile acestuia, efectuate în România de persoana impozabilă stabilită în străinătate.

(4) În situatia în care, ulterior desemnării unui reprezentant fiscal, persoanei impozabile stabilite în străinătate îi revine obligatia înregistrării unui sediu permanent, aceasta trebuie să renunte la reprezentantul fiscal, drepturile si obligatiile în ceea ce priveste taxa pe valoarea adăugată fiind preluate de sediul permanent.

Codul fiscal:

CAPITOLUL XII

Regimul special de scutire

Sfera de aplicare si regulile pentru regimul special de scutire

Art. 152. - (1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 2 miliarde lei, denumit în continuare plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată.

(2) Persoanele impozabile nou-înfiintate pot beneficia de aplicarea regimului special de scutire, dacă declară că vor realiza anual o cifră de afaceri estimată de până la 2 miliarde lei inclusiv si nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată. Persoanele impozabile înregistrate fiscal, care ulterior realizează operatiuni sub plafonul de scutire prevăzut la alin. (1), se consideră că sunt în regimul special de scutire, dacă nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată.

(3) Persoanele impozabile, care depăsesc în cursul unui an fiscal plafonul de scutire, sunt obligate să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, în termen de 10 zile de la data constatării depăsirii. Pentru persoanele nou-înfiintate, anul fiscal reprezintă perioada din anul calendaristic, reprezentată prin luni calendaristice scurse de la data înregistrării până la finele anului. Fractiunile de lună vor fi considerate o lună calendaristică întreagă. Persoanele care se află în regim special de scutire trebuie să tină evidenta livrărilor de bunuri si a prestărilor de servicii, care intră sub incidenta prezentului articol, cu ajutorul jurnalului pentru vânzări. Data depăsirii plafonului este considerată sfârsitul lunii calendaristice în care a avut loc depăsirea de plafon.

Până la data înregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal se va aplica regimul de scutire de taxă pe valoarea adăugată. În situatia în care se constată că persoana în cauză a solicitat cu întârziere atribuirea calitătii de plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, autoritatea fiscală este îndreptătită să solicite plata taxei pe valoarea adăugată pe perioada scursă între data la care persoana în cauză avea obligatia să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal si data de la care înregistrarea a devenit efectivă, conform procedurii prevăzute prin norme.

(4) După depăsirea plafonului de scutire, persoanele impozabile nu mai pot solicita aplicarea regimului special, chiar dacă ulterior realizează cifre de afaceri anuale inferioare plafonului de scutire prevăzut de lege.

(5) Scutirea prevăzută de prezentul articol se aplică livrărilor de bunuri si prestărilor de servicii efectuate de persoanele impozabile prevăzute la alin. (1).

(6) Cifra de afaceri care serveste drept referintă la aplicarea alin. (1) este constituită din suma, fără taxa pe valoarea adăugată, a livrărilor de bunuri si prestărilor de servicii taxabile, incluzând si operatiunile scutite cu drept de deducere, potrivit art. 143 si 144.

(7) Persoanele impozabile scutite potrivit dispozitiilor prezentului articol nu au dreptul de deducere conform art. 145 si nici nu pot să înscrie taxa pe facturile lor. În cazul în care sunt beneficiari ai prestărilor de servicii prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. b) si art. 151 alin. (1) lit. b), persoanele impozabile sunt obligate să îndeplinească obligatiile prevăzute la art. 155 alin. (4), art. 156 si 157.

Norme metodologice:

56. (1) Regimul special de scutire prevede o scutire de taxă pe valoarea adăugată care operează asupra întregii activităti a persoanei impozabile, indiferent că operatiunile desfăsurate sunt taxabile, scutite cu drept de deducere, scutite fără drept de deducere sau operatiuni care nu sunt în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată.

Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată nu pot aplica regimul special de scutire prevăzut la art. 152 din Codul fiscal.

(2) Prin persoane impozabile înregistrate fiscal care ulterior realizează operatiuni sub plafonul de scutire, prevăzute la art. 152 alin. (2) din Codul fiscal, se întelege persoanele impozabile care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, dar care sunt înregistrate fiscal si ulterior înregistrării fiscale efectuează operatiuni taxabile si/sau operatiuni scutite cu drept de deducere.

(3) În cazul persoanelor ale căror operatiuni au fost scutite fără drept de deducere prin lege si ulterior devin taxabile si/sau scutite cu drept de deducere în acelasi an fiscal, la calculul plafonului de scutire vor fi luate numai operatiunile efectuate de la data la care prin lege operatiunile sunt taxabile si/sau scutite cu drept de deducere. În aplicarea acestui punct operatiunile scutite fără drept de deducere sunt cele prevăzute de lege, exclusiv cele realizate în regimul special de scutire.

(4) În cazul persoanelor impozabile care au depăsit plafonul de scutire, dar nu au solicitat înregistrarea ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, conform prevederilor art. 152 alin. (3) din Codul fiscal, organele fiscale vor proceda astfel:

a) în situatia în care abaterea de la prevederile legale se constată înainte de înregistrarea persoanelor impozabile ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, organul fiscal va solicita plata taxei pe valoarea adăugată pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze pe perioada scursă între data la care avea obligatia să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal si data constatării abaterii. Pe perioada cuprinsă între data constatării de către organele fiscale a nerespectării obligatiei de a solicita înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată si data înregistrării efective, persoana impozabilă aplică regimul special de scutire prevăzut de art. 152 din Codul fiscal, însă are obligatia de a plăti la buget taxa pe care ar fi trebuit să o colecteze pentru livrările de bunuri si prestările de servicii efectuate în această perioadă;

b) în situatia în care abaterea de la prevederile legale se constată ulterior înregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată a persoanei impozabile, organele fiscale vor solicita plata la buget a taxei pe valoarea adăugată pe care persoana impozabilă ar fi avut obligatia să o colecteze pe perioada scursă între data la care avea obligatia să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal si data la care înregistrarea a devenit efectivă.

(5) În ambele situatii prevăzute la alin. (4), la data înregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, persoana impozabilă beneficiază de dreptul de deducere aferent bunurilor achizitionate, conform art. 145 alin. (11) si (12) din Codul fiscal. Taxa pe valoarea adăugată dedusă se înscrie în primul decont de taxă pe valoarea adăugată depus la organul fiscal.

Codul fiscal:

CAPITOLUL XIII

Obligatiile plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată

Definirea asocierilor din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată

Art. 154. - În întelesul taxei pe valoarea adăugată, o asociere sau altă organizatie care nu are personalitate juridică se consideră a fi o persoană impozabilă separată, pentru acele activităti economice desfăsurate de asociati sau parteneri în numele asociatiei sau organizatiei respective, cu exceptia asociatiilor în participatiune.

Norme metodologice:

57. Orice asociat sau partener al unei asocieri sau organizatii fără personalitate juridică este considerat persoană impozabilă separată pentru acele activităti economice care nu sunt desfăsurate în numele asocierii sau organizatiei respective.

Codul fiscal:

Facturile fiscale

Art. 155. - (1) Orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, are obligatia să emită factură fiscală pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate, către fiecare beneficiar.

Persoanele impozabile, care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, nu au dreptul să emită facturi fiscale si nici să înscrie taxa pe valoarea adăugată pentru livrările de bunuri si/sau prestările de servicii efectuate către altă persoană, în documentele emise.

Prin norme se stabilesc situatiile în care factura fiscală poate fi emisă si de altă persoană decât cea care efectuează livrarea de bunuri.

(2) Pentru livrări de bunuri factura fiscală se emite la data livrării de bunuri, iar pentru prestări de servicii cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestarea a fost efectuată.

Norme metodologice:

58. (1) Transferul proprietătii bunurilor în executarea creantelor, în situatia în care bunurile au fost predate pe bază de întelegere între debitor si creditor, se consemnează în facturi fiscale de către debitor, dacă operatiunea constituie livrare de bunuri.

(2) În cazul bunurilor supuse executării silite, dacă operatiunea constituie livrare de bunuri, obligatia întocmirii facturii fiscale revine persoanei abilitate prin lege să efectueze vânzarea bunurilor, care procedează după cum urmează:

a) emite factură fiscală de executare silită, în trei exemplare. Originalul facturii fiscale de executare silită se transmite cumpărătorului, respectiv adjudecatarului, iar exemplarul al doilea se transmite debitorului executat silit;

b) încasează de la cumpărător contravaloarea bunurilor, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, pe care o virează la bugetul de stat în termen de 5 zile lucrătoare de la data la care adjudecarea a devenit executorie. Dacă prin contract se prevede că plata bunurilor se face în rate, taxa pe valoarea adăugată se virează la bugetul de stat în termen de 5 zile lucrătoare de la data stabilită prin contract pentru plata ratelor. O copie de pe documentul prin care s-a efectuat plata taxei pe valoarea adăugată va fi transmisă debitorului executat silit;

c) taxa pe valoarea adăugată din facturile fiscale de executare silită se înregistrează de către persoanele abilitate prin lege să efectueze vânzarea bunurilor supuse executării silite, în alte conturi contabile decât cele specifice taxei pe valoarea adăugată. În situatia în care persoana abilitată prin lege să efectueze vânzarea bunurilor supuse executării silite este înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, nu va evidentia în decontul de taxă pe valoarea adăugată operatiunile respective.

(3) În situatia în care executarea silită a fost efectuată potrivit prevederilor alin. (2), debitorul executat silit trebuie să înregistreze în evidenta proprie operatiunea de livrare de bunuri, pe baza facturii fiscale de executare silită transmise de persoana abilitată prin lege să efectueze vânzarea bunurilor, inclusiv taxa pe valoarea adăugată colectată aferentă. În situatia în care se prevede plata în rate a bunurilor, taxa pe valoarea adăugată se colectează la data stabilită prin contract pentru plata ratelor. Pe baza documentului de plată a taxei pe valoarea adăugată transmis de persoana abilitată prin lege să efectueze vânzarea bunurilor, debitorul executat silit evidentiază suma achitată, cu semnul minus, în decontul de taxă pe valoarea adăugată la rândul de regularizări din rubrica “taxa pe valoarea adăugată colectată” a decontului.

(4) Cumpărătorii/adjudecatarii exercită dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pe baza facturilor fiscale de executare silită. În situatia în care se prevede plata în rate a bunurilor, taxa pe valoarea adăugată se deduce la data stabilită pentru plata ratelor.

59. (1) Conform prevederilor art. 155 alin. (1) din Codul fiscal, persoanele impozabile care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată nu au dreptul să emită facturi fiscale si nici să înscrie taxa pe valoarea adăugată pentru livrări de bunuri si/sau prestări de servicii către altă persoană în documentele emise. Orice persoană care încalcă aceste prevederi trebuie să vireze la bugetul de stat taxa pe valoarea adăugată încasată de la beneficiar. Beneficiarul nu are drept de deducere a taxei achitate unei persoane care nu este înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, dar poate solicita restituirea de la bugetul de stat a sumei achitate ca taxă nedatorată.

Pentru a beneficia de restituirea de la bugetul de stat a taxei achitate furnizorului/prestatorului, beneficiarul trebuie să justifice că taxa pe valoarea adăugată a fost plătită la bugetul de stat de către furnizor/prestator.

(2) Pentru prestările de servicii, altele decât cele prevăzute la art. 155 alin. (4), (5) si (6) din Codul fiscal, prestatorii sunt obligati să emită facturi fiscale sau alte documente legal aprobate cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestarea a fost efectuată. Pentru prestările de servicii decontate pe bază de situatii de lucrări, cum sunt cele de constructii-montaj, consultantă, cercetare, expertize si altele asemănătoare, data efectuării prestării de servicii se consideră a fi data la care sunt întocmite situatiile de lucrări si, după caz, data acceptării de către beneficiar a situatiilor de lucrări.

(3) În cazul livrării de bunuri imobile, data livrării, respectiv data la care se emite factura fiscală, este considerată data la care toate formalitătile impuse de lege sunt îndeplinite pentru a se face transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător. Orice facturare efectuată înainte de îndeplinirea formalitătilor impuse de lege pentru a se face transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător se consideră facturare de avansuri, urmând a se regulariza prin stornarea facturilor de avans la data emiterii facturii fiscale pentru contravaloarea integrală a livrării de bunuri imobile.

Codul fiscal:

(4) Pentru prestările de servicii efectuate de prestatori stabiliti în străinătate, pentru care beneficiarii au obligatia plătii taxei pe valoarea adăugată, acestia din urmă, dacă sunt înregistrati ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, trebuie să autofactureze operatiunile respective, prin emiterea unei facturi fiscale, la data primirii facturii prestatorului sau la data efectuării plătii către prestator, în cazul în care nu s-a primit factura prestatorului până la această dată. Operatiunile de leasing extern se autofacturează de către beneficiarii din România, înregistrati ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, la data stabilită prin contract pentru plata ratelor de leasing si/sau la data plătii de sume în avans. Persoanele care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată vor urma procedura prevăzută la art. 156 alin. (3). Regimul fiscal al facturilor fiscale emise prin autofacturare se stabileste prin norme.

Norme metodologice:

60. (1) Numai persoanele înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată sunt obligate să emită facturi fiscale prin autofacturare, potrivit prevederilor art. 155 alin. (4) din Codul fiscal. Facturile fiscale emise prin autofacturare au un regim fiscal special si nu generează venituri în contabilitatea persoanei emitente. Factura fiscală se emite numai dacă operatiunile în cauză sunt taxabile si numai în scopul taxei pe valoarea adăugată. Completarea acestor facturi derogă de la normele legale privind circulatia si modul de completare a facturilor fiscale, fiind obligatorie mentionarea următoarelor informatii:

a) numărul facturii va fi acelasi cu numărul facturii prestatorului sau se atribuie un număr propriu dacă este o factură emisă pentru plăti către prestator, pentru care nu s-a primit o factură;

b) data emiterii facturii;

c) numele si adresa persoanei stabilite în străinătate, la rubrica furnizor;

d) numele, adresa si codul de identificare fiscală de plătitor de taxă pe valoarea adăugată ale beneficiarului, la rubrica cumpărător;

e) denumirea serviciilor prestate;

f) valoarea serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, obtinută prin convertirea în lei a valutei în functie de cursul de schimb în vigoare la data prevăzută prin lege pentru emiterea facturii fiscale;

g) cota de taxă pe valoarea adăugată;

h) valoarea taxei pe valoarea adăugată.

(2) Informatiile din factura fiscală emisă prin autofacturare se înscriu si în jurnalele pentru cumpărări si în jurnalele pentru vânzări si sunt preluate corespunzător în decontul de taxă pe valoarea adăugată respectiv, atât ca taxă colectată, cât si ca taxă deductibilă.

(3) În cursul perioadei fiscale persoanele înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care sunt beneficiari ai operatiunilor prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. b) si art. 151 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, reflectă taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor operatiuni pe baza facturilor emise prin autofacturare prin înregistrarea contabilă:

 

4426 “Taxa pe valoarea adăugată deductibilă” = 4427 “Taxa pe valoarea adăugată colectată”

 

(4) Plătitorii de taxă pe valoarea adăugată cu regim mixt aplică si prevederile art. 147 din Codul fiscal, în functie de destinatia pe care o dau prestărilor, respectiv dacă sunt utilizate numai pentru realizarea de operatiuni care nu dau drept de deducere, conform art. 147 alin. (4) din Codul fiscal - nu deduc taxa pe valoarea adăugată, dacă sunt destinate pentru realizarea de operatiuni care dau drept de deducere, conform art. 147 alin. (3) din Codul fiscal - deduc integral taxa pe valoarea adăugată, iar dacă sunt destinate realizării atât de operatiuni care nu dau drept de deducere, cât si de operatiuni care dau drept de deducere, conform art. 147 alin. (5) din Codul fiscal - deduc taxa pe valoarea adăugată aplicând pro-rata. La încheierea decontului de taxă pe valoarea adăugată, taxa nedeductibilă se înregistrează în conturile de cheltuieli ale perioadei fiscale curente, potrivit prevederilor pct. 52 alin. (2).

(5) În situatia în care organele fiscale competente, cu ocazia verificărilor efectuate, constată că nu s-au îndeplinit obligatiile prevăzute la alin. (1)-(4), vor proceda astfel:

a) dacă prestările de servicii respective sunt destinate exclusiv realizării de operatiuni care dau drept de deducere, dispun aplicarea prevederilor alin. (1)-(3), în perioada fiscală în care s-a finalizat controlul;

b) dacă prestările de servicii respective sunt destinate realizării de operatiuni care sunt supuse pro-rata, vor calcula diferenta dintre taxa colectată si taxa dedusă potrivit pro-rata aplicabilă la data efectuării operatiunii. În cazul în care controlul are loc în cursul anului fiscal în care operatiunea a avut loc, pentru determinarea diferentei mentionate se va avea în vedere pro-rata provizorie aplicată sau, după caz, pro-rata lunară sau trimestrială. Dacă controlul are loc într-un alt an fiscal decât cel în care a avut loc operatiunea, pentru determinarea diferentei mentionate se va avea în vedere pro-rata definitivă calculată pentru anul în care a avut loc operatiunea sau, după caz, pro-rata lunară sau trimestrială. Diferentele astfel stabilite vor fi achitate în termenele prevăzute de normele procedurale în vigoare;

c) dacă prestările de servicii respective sunt destinate realizării de operatiuni care nu dau drept de deducere, vor stabili taxa datorată bugetului de stat, care va fi achitată în termenele prevăzute de normele procedurale în vigoare;

d) pentru neplata în termenul stabilit de lege a sumelor constatate la lit. b) si c) se datorează penalităti de întârziere si/sau dobânzi, după caz, calculate conform normelor procedurale în vigoare. Sumele respective nu se includ în deconturile privind taxa pe valoarea adăugată.

 

Continuarea în pagina a 2-a