Pagina a 2-a

 

 

Codul fiscal:

(7) Dacă plata pentru operatiuni taxabile este încasată înainte ca bunurile să fie livrate sau înaintea finalizării prestării serviciilor, factura fiscală trebuie să fie emisă în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la fiecare dată când este încasat un avans, fără a depăsi finele lunii în care a avut loc încasarea.

Norme metodologice:

61. (1) Regularizarea facturilor fiscale emise pentru plăti în avans se realizează prin stornarea facturii de avans la data emiterii facturii fiscale pentru contravaloarea integrală a livrării de bunuri si/sau prestării de servicii. Stornarea se poate face separat sau pe aceeasi factură fiscală pe care se evidentiază contravaloarea integrală a livrării de bunuri si/sau prestării de servicii. Pentru livrările de bunuri si prestările de servicii contractate în valută a căror decontare se face în lei la cursul de schimb valutar de la data încasării se aplică prevederile pct. 18. Persoanele impozabile care realizează activitate de vânzare de bunuri pe bază de contracte de vânzare-cumpărare către persoane fizice, cu plata esalonată sub formă de avansuri, livrarea bunurilor efectuându-se după achitarea integrală a contravalorii mărfurilor contractate, nu au obligatia să întocmească facturi fiscale pentru avansurile încasate decât la livrarea bunurilor, iar pentru avansurile încasate taxa pe valoarea adăugată se colectează pe bază de borderou de vânzare (încasare).

(2) Pentru avansurile încasate pentru plata importurilor si a drepturilor vamale de import persoanele impozabile nu au obligatia să emită facturi fiscale. Furnizorii pot emite facturi fiscale fără taxa pe valoarea adăugată pentru aceste avansuri, la solicitarea beneficiarilor. Regularizarea se realizează prin stornarea facturii de avans la data emiterii fac turii fiscale pentru contravaloarea integrală a livrării de bunuri.

(3) Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată care au în structură subunităti tip sedii secundare - sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unităti fără personalitate juridică -, care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, vor întocmi un singur decont de taxă pe valoarea adăugată pentru întreaga activitate.

Codul fiscal:

(8) Factura fiscală trebuie să cuprindă obligatoriu următoarele informatii:

a) seria si numărul facturii;

b) data emiterii facturii;

c) numele, adresa si codul de înregistrare fiscală al persoanei care emite factura;

d) numele, adresa si codul de înregistrare fiscală, după caz, al beneficiarului de bunuri sau servicii;

e) denumirea si cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;

f) valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adăugată;

g) cota de taxă pe valoarea adăugată sau mentiunea scutit cu drept de deducere, scutit fără drept de deducere, neimpozabil sau neinclus în baza de impozitare, după caz;

h) valoarea taxei pe valoarea adăugată, pentru operatiunile taxabile.

Norme metodologice:

62. (1) În situatia în care se livrează bunuri si/sau se prestează servicii cu regimuri si/sau cote diferite, acestea se pot consemna într-o singură factură fiscală, mentionându-se în dreptul fiecărui bun/serviciu regimul, respectiv cota de taxă pe valoarea adăugată. Mentiunea “neimpozabil” se evidentiază pentru operatiuni care nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, efectuate de persoane înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată.

(2) Pentru livrările de bunuri si prestările de servicii prevăzute la art. 132 si art. 133 alin. (2) lit. a), c) si d) din Codul fiscal, pentru care locul livrării, respectiv locul prestării, nu este considerat a fi în România, efectuate de persoanele impozabile din România înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată către beneficiari persoane impozabile stabilite în străinătate, nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale. Acestea se înregistrează în jurnalele de livrări pe baza facturilor externe emise.

Codul fiscal:

Evidenta operatiunilor impozabile si depunerea decontului

Art. 156 [...]

(2) Persoanele înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată trebuie să întocmească si să depună la organul fiscal competent, pentru fiecare perioadă fiscală, până la data de 25 a lunii următoare perioadei fiscale inclusiv, decontul de taxă pe valoarea adăugată, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finantelor Publice. Operatiunile prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. b) si art. 151 alin. (1) lit. b) vor fi evidentiate în decontul de taxă pe valoarea adăugată atât ca taxă colectată, cât si ca taxă deductibilă. Pentru plătitorii de taxă pe valoarea adăugată în regim mixt se aplică prevederile art. 147, pentru determinarea taxei de dedus.

(3) Persoanele neînregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care sunt beneficiari ai operatiunilor prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. b) si art. 151 alin. (1) lit. b), trebuie să întocmească un decont de taxă pe valoarea adăugată special, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finantelor Publice, pe care îl depun la organul fiscal competent numai atunci când realizează astfel de operatiuni.

Decontul se depune până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost primită factura prestatorului sau a fost efectuată plata către prestator, în cazul plătilor fără factură. Pentru operatiunile de leasing extern, decontul special se depune până la data de 25 a lunii următoare celei stabilite prin contract pentru plata ratelor de leasing si/sau celei în care au fost efectuate plăti în avans.

Norme metodologice:

63. (1) Pentru luna decembrie a anului 2003 persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată depun deconturi de taxă pe valoarea adăugată, conform modelului stabilit de Ministerul Finantelor Publice în aplicarea Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată.

(2) Persoanele care sunt beneficiari ai operatiunilor prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. b) si art. 151 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal si care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată nu întocmesc facturi fiscale prin autofacturare, fiind obligate la plata efectivă a taxei pe valoarea adăugată aferente acestor operatiuni.

Plata se face prin decontul special de taxă pe valoarea adăugată la termenele prevăzute la art. 156 alin. (3) din Codul fiscal. Cursul de schimb la care se converteste valuta în lei pentru a fi reflectată în decontul special este:

a) cel din data la care a fost primită factura prestatorului;

b) cel din data la care s-a efectuat o plată în avans către prestator, fără factură;

c) pentru operatiunile de leasing nu se aplică prevederile lit. a) si b), cursul de schimb fiind obligatoriu cel din data stabilită prin contract pentru plata ratelor si/sau data la care s-au efectuat plăti în avans, inclusiv plata în avans a ratei de leasing.

Codul fiscal:

Plata taxei pe valoarea adăugată la buget

Art. 157 [...]

(2) Taxa pe valoarea adăugată pentru importuri de bunuri, cu exceptia celor scutite de taxa pe valoarea adăugată, se plăteste la organul vamal, în conformitate cu regulile în vigoare privind plata drepturilor de import.

(3) Prin derogare de la alin. (2), nu se face plata efectivă la organele vamale de către persoanele înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată care au obtinut certificatele de exonerare prevăzute la alin. (4), pentru următoarele:

a) importul de masini industriale, utilaje tehnologice, instalatii, echipamente, aparate de măsură si control, automatizări, destinate realizării de investitii, precum si importul de masini agricole si mijloace de transport destinate realizării de activităti productive;

b) importul de materii prime si materiale consumabile care nu se produc sau sunt deficitare în tară, stabilite prin norme, si sunt destinate utilizării în cadrul activitătii economice a persoanei care realizează importul.

(4) Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care efectuează importuri de natura celor prevăzute la alin. (3), trebuie să solicite eliberarea unui certificat de exonerare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată, emis de către organele fiscale competente. Pot solicita eliberarea unui astfel de certificat numai persoanele care nu au obligatii bugetare restante, reprezentând impozite, taxe, contributii, inclusiv contributiile individuale ale salariatilor si orice alte venituri bugetare, cu exceptia celor esalonate si/sau reesalonate la plată. Pe baza certificatelor prezentate de importatori, organele vamale au obligatia să acorde liberul de vamă pentru bunurile importate. Procedura de acordare a certificatelor de exonerare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată se stabileste prin norme.

(5) Importatorii care au obtinut certificatele de exonerare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată evidentiază taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor importate în decontul de taxă pe valoarea adăugată, atât ca taxă colectată, cât si ca taxă deductibilă. Pentru plătitorii de taxă pe valoarea adăugată în regim mixt se aplică prevederile art. 147, pentru determinarea taxei de dedus.

Norme metodologice:

64. (1) Prin ordin al ministrului finantelor publice se stabilesc procedura de acordare a certificatelor de exonerare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată si lista materiilor prime si materialelor consumabile care nu se produc sau sunt deficitare în tară.

(2) Importatorii care au obtinut certificate de exonerare de la plata taxei pe valoarea adăugată în vamă evidentiază taxa aferentă importului în jurnalele pentru cumpărări si în jurnalele pentru vânzări, pe baza declaratiei vamale de import sau, după caz, a actului constatator emis de autoritatea vamală, si este preluată în decontul de taxă pe valoarea adăugată atât ca taxă colectată, cât si ca taxă deductibilă.

(3) În cursul perioadei fiscale importatorii reflectă taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor importuri prin înregistrarea contabilă:

4426 “Taxa pe valoarea adăugată deductibilă” = 4427 “Taxa pe valoarea adăugată colectată”

(4) Plătitorii de taxă pe valoarea adăugată cu regim mixt aplică si prevederile art. 147 din Codul fiscal, în functie de destinatia pe care o dau bunurilor importate, respectiv dacă sunt utilizate numai pentru realizarea de operatiuni care nu dau drept de deducere, conform art. 147 alin. (4) din Codul fiscal - nu deduc taxa pe valoarea adăugată, dacă sunt destinate pentru realizarea de operatiuni care dau drept de deducere, conform art. 147 alin. (3) din Codul fiscal - deduc integral taxa pe valoarea adăugată, iar dacă sunt destinate realizării atât de operatiuni care nu dau drept de deducere, cât si de operatiuni care dau drept de deducere, conform art. 147 alin. (5) din Codul fiscal - deduc taxa pe valoarea adăugată aplicând pro-rata. La încheierea decontului de taxă pe valoarea adăugată, taxa nedeductibilă se înregistrează în conturile de cheltuieli ale perioadei fiscale curente potrivit prevederilor pct. 52 alin. (2).

(5) Pentru importatorii care nu îndeplinesc obligatiile prevăzute la alin. (2)-(4) organele fiscale competente vor aplica următoarele măsuri:

a) dacă importurile respective sunt destinate exclusiv realizării de operatiuni care dau drept de deducere, dispun aplicarea prevederilor alin. (2) si (3) în perioada fiscală în care s-a finalizat controlul;

b) dacă importurile respective sunt destinate realizării de operatiuni care sunt supuse pro-rata, vor calcula diferenta dintre taxa colectată si taxa dedusă potrivit pro-rata aplicabilă la data efectuării operatiunii. În cazul în care controlul are loc în cursul anului fiscal în care operatiunea a avut loc, pentru determinarea diferentei mentionate se va avea în vedere pro-rata provizorie aplicată sau, după caz, prorata lunară ori trimestrială. Dacă controlul are loc într-un alt an fiscal decât cel în care a avut loc operatiunea, pentru determinarea diferentei mentionate se va avea în vedere pro-rata definitivă calculată pentru anul în care a avut loc operatiunea sau, după caz, pro-rata lunară ori trimestrială.

Diferentele astfel stabilite vor fi achitate în termenele prevăzute de normele procedurale în vigoare;

c) dacă importurile respective sunt destinate realizării de operatiuni care nu dau drept de deducere, vor stabili taxa datorată bugetului de stat, care va fi achitată în termenele prevăzute de normele procedurale în vigoare;

d) pentru neplata în termenul stabilit de lege a sumelor constatate la lit. b) si c) se datorează penalităti de întârziere si/sau dobânzi, după caz, calculate conform normelor procedurale în vigoare. Sumele respective nu se includ în deconturile privind taxa pe valoarea adăugată.

Codul fiscal:

Responsabilitatea plătitorilor si a organelor fiscale

Art. 158. - (1) Orice persoană obligată la plata taxei pe valoarea adăugată poartă răspunderea pentru calcularea corectă si plata la termenul legal a taxei pe valoarea adăugată către bugetul de stat si pentru depunerea la termenul legal a deconturilor de taxă pe valoarea adăugată, prevăzute la art. 156 alin. (2) si (3), la organul fiscal competent, conform prezentului titlu si cu legislatia vamală în vigoare.

(2) Taxa pe valoarea adăugată se administrează de către organele fiscale si de autoritătile vamale, pe baza competentelor lor, asa cum sunt precizate în prezentul titlu, în normele procedurale în vigoare si în legislatia vamală în vigoare.

Norme metodologice:

65. Orice diferente de taxă pe valoarea adăugată de plată, constatate de organele de control, cu exceptia celor de la pct. 60 alin. (5) lit. a) si pct. 64 alin. (5) lit. a), nu se includ în deconturile de taxă pe valoarea adăugată.

Codul fiscal:

CAPITOLUL XV

Dispozitii tranzitorii

Dispozitii tranzitorii

Art. 161. - (1) Operatiunile efectuate după data intrării în vigoare a prezentului titlu în baza unor contracte în derulare vor fi supuse prevederilor prezentului titlu, cu exceptiile prevăzute de prezentul articol. Ordonatorii de credite, în cazul institutiilor publice, au obligatia să asigure fondurile necesare plătii taxei pe valoarea adăugată în situatia în care operatiunile respective nu mai sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată sau în cazul modificării de cotă.

Norme metodologice:

66. (1) Livrările de bunuri si prestările de servicii efectuate până la data de 31 decembrie 2003 inclusiv, justificate cu documente de expeditie si transport, situatii de lucrări, procese-verbale de receptie sau cu alte documente similare, din care să rezulte că livrarea si/sau prestarea au fost efectuate până la data mentionată, vor fi facturate potrivit regimului în vigoare la data efectuării operatiunilor respective.

(2) În situatia în care anterior datei de 1 ianuarie 2004 s-au încasat avansuri sau au fost întocmite facturi fiscale înaintea livrării de bunuri sau prestării de servicii, se va proceda la regularizare pentru a se aplica regimul în vigoare la data efectuării livrării de bunuri sau prestării de servicii, cu exceptia livrărilor de bunuri si prestărilor de servicii care se efectuează continuu, pentru care regularizarea se va efectua în functie de data la care intervine exigibilitatea taxei potrivit art. 135 alin. (4) din Codul fiscal.

(3) Preturile cu amănuntul, care includ taxa pe valoarea adăugată colectată neexigibilă de 19%, ale stocurilor de medicamente de uz uman si veterinar din farmacii, existente la 31 decembrie 2003, se corectează cu diferent dintre cota de 19%, în vigoare până la 31 decembrie 2003, si cota de 9%, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, aplicând procedeul sutei mărite. Această operatiune se reflectă contabil prin înregistrarea: 371=4428 în rosu sau cu semnul minus, cu suma aferentă reducerii taxei pe valoarea adăugată de la 19% la 9%. Modificarea de cotă nu afectează deducerea taxei pe valoarea adăugată aferente achizitiilor de medicamente efectuate până la 31 decembrie 2003, care au fost livrate prin aplicarea cotei de 19% de taxă pe valoarea adăugată. Începând cu data de 1 ianuarie 2004 medicamentele de uz uman si veterinar se livrează cu cota de 9% de taxă pe valoarea adăugată, indiferent dacă sunt din stocurile producătorilor, ale farmaciilor sau dacă provin din import.

(4) Contractele în derulare privind livrări de bunuri sau prestări de servicii, inclusiv cele de achizitii publice, sunt supuse cotelor si regimurilor de taxă pe valoarea adăugată în vigoare de la data de 1 ianuarie 2004, potrivit art. 161 alin. (1) din Codul fiscal. În cazul contractelor de achizitii publice, la care preturile negociate nu contin taxa pe valoarea adăugată potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 60/2001 privind achizitiile publice, aprobată si modificată prin Legea nr. 212/2002, cu modificările ulterioare, se procedează astfel: pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii care au fost scutite cu sau fără drept de deducere până la data de 31 decembrie 2003, iar de la 1 ianuarie 2004 sunt supuse cotei standard sau cotei reduse de taxă pe valoarea adăugată, facturarea se face prin adăugarea cotei de taxă pe valoarea adăugată corespunzătoare la pretul stabilit prin contractul de achizitii publice pentru livrările/prestările efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2004, iar în cazul livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii care au fost supuse cotei de 19% de taxă pe valoarea adăugată până la data de 31 decembrie 2003, iar de la data de 1 ianuarie 2004 sunt supuse cotei reduse de taxă pe valoarea adăugată, facturarea se face prin adăugarea cotei reduse de taxă pe valoarea adăugată la pretul stabilit prin contractul de achizitii publice pentru livrările/prestările efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2004. Pentru livrările de bunuri si prestările de servicii efectuate până la data de 31 decembrie 2003 inclusiv, se aplică prevederile alin. (1) si (2).

Codul fiscal:

(2) Certificatele pentru amânarea exigibilitătii taxei pe valoarea adăugată, eliberate în baza art. 17 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată, rămân valabile până la data expirării perioadelor pentru care au fost acordate.

Norme metodologice:

67. (1) Procedura de amânare a exigibilitătii taxei pe valoarea adăugată pentru operatiunile derulate după data de 1 ianuarie 2004 în baza certificatelor de amânare a exigibilitătii taxei pe valoarea adăugată, eliberate în baza art. 17 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată, care rămân valabile până la data expirării perioadelor pentru care au fost acordate, în conformitate cu prevederile art. 161 alin. (2) din Codul fiscal, se realizează astfel:

a) beneficiarii au obligatia să achite în numele furnizorului taxa pe valoarea adăugată direct la bugetul de stat, la data punerii în functiune a investitiei, dar nu mai târziu de data înscrisă în certificatul de amânare a exigibilitătii T.V.A. Taxa pe valoarea adăugată achitată devine deductibilă si se înscrie în decontul de taxă pe valoarea adăugată din luna respectivă. Cu suma achitată se va diminua corespunzător datoria fată de furnizor. Beneficiarii certificatelor de amânare a exigibilitătii T.V.A. vor fi obligati să plătească dobânzi si penalităti de întârziere în cuantumul stabilit pentru neplata obligatiilor fată de bugetul de stat în cazul neachitării la termen a taxei pe valoarea adăugată;

b) furnizorii vor înregistra ca taxă neexigibilă taxa pe valoarea adăugată aferentă livrărilor către beneficiarii care au obtinut certificate de amânare a exigibilitătii T.V.A., pentru care nu mai au obligatia de plată la bugetul de stat. În luna în care beneficiarii achită taxa pe valoarea adăugată respectivă, taxa devine exigibilă, dar furnizorii îsi vor reduce corespunzător suma taxei colectate si concomitent vor reduce datoria beneficiarilor consemnată în conturile de clienti. Furnizorii nu vor fi obligati la plata de dobânzi si penalităti de întârziere pentru neplata în termen de către beneficiari a sumelor reprezentând taxa pe valoarea adăugată a cărei exigibilitate a fost amânată.

(2) Furnizorii sunt obligati să dea o declaratie pe propria răspundere, semnată de persoana care angajează legal unitatea, pe care o transmit beneficiarului, din care să rezulte că bunurile furnizate au fost produse cu cel mult un an înaintea vânzării si nu au fost niciodată utilizate.

(3) Amânarea exigibilitătii taxei pe valoarea adăugată se justifică de către furnizori pe baza copiei legalizate de pe certificatul de amânare, obtinută de la beneficiari.

(4) Bunurile respective nu pot face obiectul comercializării pe perioada acordării facilitătii prevăzute de lege. În situatia nerespectării acestei prevederi, exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la data efectuării livrării.

Pentru perioada de la data efectuării livrării până la data plătii efective se datorează penalităti de întârziere si/sau dobânzi pentru neplata în termen a obligatiilor bugetare.

(5) În caz de divizare, fuziune, lichidare, dizolvare fără lichidare, unitătile care beneficiază de amânarea exigibilitătii taxei pe valoarea adăugată au obligatia de a achita taxa pe valoarea adăugată înainte de declansarea acestor operatiuni si de a anunta concomitent organul fiscal care a emis certificatul de amânare a exigibilitătii taxei pe valoarea adăugată.

(6) Înregistrările contabile pentru transpunerea prevederilor referitoare la amânarea exigibilitătii sunt următoarele:

A. La furnizori:

a) înregistrarea livrării de bunuri:

 

411

= %

707

4428

 

b) la data achitării taxei pe valoarea adăugată de către beneficiari operatiunea se înscrie în jurnalul de vânzări în coloanele 8 si 9 sau 10 si 11, după caz, iar pe baza copiei documentului de plată transmis de beneficiari se înregistrează taxa pe valoarea adăugată devenită exigibilă:

4428 = 4427

c) concomitent se înregistrează reducerea taxei colectate pentru aceste operatiuni, care se evidentiază la rândul de regularizări din Decontul de taxă pe valoarea adăugată:

4427 = 411

B. La beneficiari:

a) înregistrarea achizitiei de bunuri:

 

%

212

4428

= 404

 

 

b) achitarea taxei pe valoarea adăugată la bugetul de stat, rezultată din facturile furnizorilor pentru care s-a obtinut certificatul de amânare a exigibilitătii taxei pe valoarea adăugată:

4426 = 512

Operatiunea se înscrie în jurnalul pentru cumpărări în coloanele 7 si 8 sau 9 si 10, după caz;

c) stingerea datoriei fată de furnizor pentru partea privind taxa pe valoarea adăugată achitată în numele său:

404 = 4428.

Codul fiscal:

(4) Prin norme se stabilesc reguli diferite pentru operatiunile de intermediere în turism, vânzările de bunuri second-hand, operatiunile realizate de casele de amanet.

Norme metodologice:

68. Reguli speciale pentru operatiunile de intermediere în turism

(1) Agentiile de turism touroperatoare si detailiste, denumite în continuare agentii de turism, pot aplica regulile speciale în măsura în care actionează în nume propriu în folosul turistului si utilizează pentru realizarea pachetului de servicii turistice sau a unor componente ale acestuia bunuri si/sau servicii achizitionate de la alte persoane impozabile.

Pachetul de servicii turistice, părtile componente ale acestuia si turistul sunt notiuni reglementate de legislatia în vigoare privind comercializarea pachetelor de servicii turistice.

(2) Toate operatiunile efectuate de agentiile de turism pentru realizarea pachetului de servicii turistice sau a unor componente ale acestuia, în conditiile precizate la alin. (1), sunt considerate ca o prestare de servicii unică a agentiei de turism. Această prestatie unică se impune în tara în care agentia de turism îsi are stabilit sediul activitătii economice sau un sediu permanent de la care sunt prestate serviciile.

(3) Baza de impozitare a serviciului unic furnizat de agentia de turism este constituită din beneficiul realizat de agentie, diminuat cu suma taxei pe valoarea adăugată inclusă în beneficiul respectiv. Acest beneficiu este egal cu diferenta dintre pretul de vânzare solicitat de agentia de turism si costul real al pachetului de servicii turistice sau al unor componente ale acestuia. În întelesul prezentului alineat se întelege prin:

a) pret de vânzare - tot ceea ce constituie contrapartida obtinută sau care se va obtine de către agentia de turism de la client sau de la un tert pentru pachetul de servicii turistice sau, după caz, pentru componente ale acestuia, inclusiv subventiile legate direct de această operatiune, impozitele, taxele, cheltuielile accesorii, cum sunt comisioanele si asigurarea solicitată de agentie clientului, dar exclusiv sumele prevăzute la art. 137 alin. (3) din Codul fiscal;

b) costul real al pachetului de servicii turistice sau, după caz, al unor componente ale acestuia - pretul, inclusiv taxa pe valoarea adăugată care nu se deduce, facturat de prestatorii unor servicii, precum servicii de transport, hoteliere, de alimentatie publică, si alte cheltuieli, precum asigurarea auto a mijlocului de transport, taxe pentru viză, diurnă si cazare pentru sofer, taxe de autostradă, taxe de parcare, combustibil, cu exceptia cheltuielilor generale care intră în costul pachetului de servicii turistice sau, după caz, al unor componente ale acestuia.

(4) Taxa pe valoarea adăugată colectată aferentă serviciului unic al agentiei de turism se determină prin aplicarea procedeului sutei mărite asupra bazei de impozitare determinate conform alin. (3). Cota de taxă pe valoarea adăugată este cota standard de 19%. Pentru determinarea sumei taxei pe valoarea adăugată aferente pachetelor de servicii turistice sau unor componente ale acestora, comercializate într-o perioadă fiscală, se tin jurnale de vânzări sau, după caz, borderouri de vânzări (încasări), separate de operatiunile pentru care se aplică regim normal de taxă pe valoarea adăugată, în care se evidentiază numai totalul documentului de vânzare, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, precum si jurnale de cumpărări, separate, în care se evidentiază cumpărările de bunuri/servicii care se cuprind în costul real al pachetului de servicii turistice.

Baza de impozitare si suma taxei pe valoarea adăugată colectate pentru aceste operatiuni într-o perioadă fiscală se determină pe baza unor situatii de calcul si se evidentiază corespunzător în decontul de taxă pe valoarea adăugată.

(5) Agentiile de turism nu au dreptul să înscrie taxa pe valoarea adăugată, în mod distinct, în facturile fiscale sau în alte documente legale care se predau turistului, pentru operatiunile cărora le sunt aplicate regulile speciale de determinare a taxei pe valoarea adăugată.

(6) Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată pentru serviciul unic furnizat de agentia de turism intervine la data la care toate elementele necesare determinării bazei de impozitare prevăzute la alin. (3) sunt certe.

(7) Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor si serviciilor achizitionate în vederea realizării de operatiuni supuse regulilor speciale nu este deductibilă de către agentiile de turism.

(8) Agentiile de turism pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată pentru operatiunile prevăzute la alin. (1), cu exceptia cazului în care turistul este o persoană fizică, situatie în care aplicarea regulilor speciale este obligatorie.

(9) Atunci când agentiile de turism efectuează atât operatiuni supuse regimului normal de taxă pe valoarea adăugată, cât si operatiuni supuse regulilor speciale, acestea trebuie să conducă evidente contabile separate.

69. (1) Prezentul punct tratează regulile speciale pentru vânzările de bunuri second-hand (de ocazie), care se aplică de către persoanele impozabile revânzătoare înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată.

(2) În vederea aplicării acestor reguli speciale, în sensul taxei pe valoarea adăugată, se întelege prin bunuri secon-dhand (de ocazie) bunurile mobile corporale care au fost utilizate anterior achizitionării si urmează a fi reparate, îmbunătătite sau vândute ca atare. În această categorie se include si cartea veche.

(3) Prin persoană impozabilă revânzătoare, în sensul taxei pe valoarea adăugată, se întelege o persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, care în cadrul activitătii sale economice cumpără din tară bunuri second-hand (de ocazie) în vederea revânzării acestora către alte persoane.

(4) În prevederile alin. (3) se încadrează persoanele impozabile care au prevăzut în obiectul de activitate comercializarea de bunuri second-hand (de ocazie).

(5) Baza de impozitare pentru livrarea de către persoanele impozabile revânzătoare a bunurilor second-hand se determină la livrarea bunurilor si este constituită din suma reprezentând diferenta dintre pretul de vânzare obtinut, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, si pretul de cumpărare al bunurilor, însă numai dacă persoana impozabilă revânzătoare a cumpărat bunurile respective de la:

a) persoane care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată;

b) alte persoane impozabile revânzătoare, în măsura în care livrarea de bunuri realizată de acestea a fost supusă prezentului regim special.

(6) Persoanele impozabile revânzătoare care livrează bunuri second-hand nu au dreptul să înscrie taxa pe valoarea adăugată, în mod distinct, în facturile fiscale sau în alte documente legale care se predau cumpărătorului, taxa nefiind deductibilă de către cumpărător.

(7) Taxa pe valoarea adăugată colectată, aferentă livrării de către persoanele impozabile revânzătoare de bunuri second-hand, se determină prin aplicarea procedeului sultei mărite asupra bazei de impozitare determinate conform alin. (5). Cota de taxă pe valoarea adăugată este cota standard de 19%. Pentru determinarea sumei taxei pe valoarea adăugată aferente operatiunilor de livrare de bunuri second-hand într-o perioadă fiscală, se tin jurnale de vânzări sau, după caz, borderouri de vânzări (încasări), separate de operatiunile pentru care se aplică regim normal de taxă pe valoarea adăugată, în care se evidentiază numai totalul documentului de vânzare, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, precum si jurnale de cumpărări, separate, în care se evidentiază cumpărările de bunuri destinate a fi vândute în regim second-hand. Baza de impozitare si suma taxei pe valoarea adăugată colectate pentru aceste operatiuni într-o perioadă fiscală se determină pe bazaunor situatii de calcul si se evidentiază corespunzător în decontul de taxă pe valoarea adăugată.

(8) Persoanele impozabile revânzătoare pot opta pentru regimul normal de taxă pe valoarea adăugată.

(9) Persoanele impozabile care livrează atât bunuri supuse regimului normal de taxă pe valoarea adăugată, cât si bunuri în regim second-hand trebuie să tină evidenta separat pentru fiecare activitate.

70. (1) Prezentul punct tratează regulile speciale aplicabile bunurilor second-hand vândute în sistem de consignatie.

(2) În cazul bunurilor second-hand vândute în sistem de consignatie, baza de impozitare este constituită din:

a) suma obtinută din vânzarea bunurilor second-hand încredintate de plătitorii de taxă pe valoarea adăugată;

b) suma reprezentând marja obtinută din vânzarea de bunuri second-hand apartinând neplătitorilor de taxă pe valoarea adăugată sau a bunurilor scutite de taxă pe valoarea adăugată. Marja reprezintă diferenta dintre pretul la care bunul a fost comercializat si suma cuvenită proprietarului bunului.

(3) Taxa pe valoarea adăugată colectată se determină astfel:

a) în cazul prevăzut la alin. (2) lit. a), prin aplicarea procedeului sutei mărite asupra bazei de impozitare, dacă livrările de bunuri sunt taxabile. Cota de taxă pe valoarea adăugată este cota standard de 19% sau, după caz, cota redusă de 9%. Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine în momentul vânzării bunurilor, plătitorii de taxă pe valoarea adăugată care au încredintat bunurile respective fiind obligati să emită facturi fiscale cel mai târziu în ultima zi a lunii în care s-a efectuat vânzarea;

b) în cazul prevăzut la alin. (2) lit. b), prin aplicarea procedeului sutei mărite asupra marjei reprezentând baza de impozitare. Cota de taxă pe valoarea adăugată este de 19%. Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine în momentul vânzării bunurilor.

(4) Taxa pe valoarea adăugată colectată, stabilită conform alin. (3) lit. b), nu se înscrie în mod distinct în facturile fiscale sau în alte documente legale care se predau cumpărătorului, nefiind deductibilă de către cumpărător.

Pentru determinarea sumei taxei pe valoarea adăugată aferente acestor operatiuni într-o perioadă fiscală, se tin jurnale de vânzări sau, după caz, borderouri de vânzări (încasări), separate de operatiunile pentru care se aplică regim normal de taxă pe valoarea adăugată, în care se evidentiază numai totalul documentului de vânzare, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, precum si jurnale de cumpărări, separate, în care se evidentiază cumpărările de bunuri second-hand destinate a fi vândute în sistem de consignatie. Baza de impozitare si suma taxei pe valoarea adăugată colectate pentru aceste operatiuni într-o perioadă fiscală se determină pe baza unor situatii de calcul si se evidentiază corespunzător în decontul de taxă pe valoarea adăugată.

(5) Persoanele impozabile care livrează atât bunuri supuse regimului normal de taxă pe valoarea adăugată, cât si bunuri supuse regulilor speciale de vânzare în sistem de consignatie conform alin. (2) lit. b) trebuie să tină evidenta separat pentru fiecare activitate.

71. Pentru operatiunile realizate de casele de amanet, se aplică următoarele reguli:

a) dobânzile sau comisioanele încasate de casele de amanet pentru acordarea de împrumuturi sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată potrivit art. 141 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, indiferent dacă bunurile mobile depuse de către debitor drept gaj sunt sau nu sunt returnate;

b) dacă împrumutul nu este restituit de către debitor, casele de amanet datorează taxa pe valoarea adăugată pentru valoarea obtinută din vânzarea bunurilor care devin proprietatea casei de amanet. Dacă, potrivit contractului încheiat cu debitorul, bunurile sunt vândute în sistem de consignatie, casele de amanet datorează taxa pe valoarea adăugată numai pentru marja realizată din vânzarea bunurilor, aplicând prevederile pct. 70.

72. Regimul normal de taxă pe valoarea adăugată reprezintă toate regulile de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, instituite prin titlul VI al Codului fiscal si prin prezentele norme metodologice, cu exceptia cazurilor prevăzute la pct. 68-71 si a regimului special de scutire prevăzut de art. 152 din Codul fiscal, în care se derogă de la regimul normal de taxă pe valoarea adăugată si se aplică reguli speciale.

73. Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice de aplicare a prevederilor titlului VI din Codul fiscal.


ANEXA Nr. 1

la normele metodologice de aplicare

a prevederilor titlului VI din Codul fiscal

 

NOTIFICARE

privind optiunea de taxare a operatiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal

 

1. Denumirea solicitantului ..............................................................................................................

2. Codul fiscal de plătitor de TVA ................................................................................................….

3. Adresa ..........................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................

4. Data de la care optati pentru taxare ........................................................................................

5. Bunurile imobile pentru care se aplică optiunea (adresa completă, denumirea bunului imobil, dacă este cazul, procentul din bunul imobil, dacă este cazul)

................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................

Confirm că datele declarate sunt complete si corecte.

Numele si prenumele ........................................................, functia ............................................

Semnătura si stampila

 

Vă rugăm să cititi art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal si pct. 37 din normele metodologice de aplicare a titlului VI din Codul fiscal.

Dacă nu sunteti înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, nu puteti completa acest formular decât după dobândirea calitătii de plătitor de taxă pe valoarea adăugată.

 

ANEXA Nr. 2

la normele metodologice de aplicare

a prevederilor titlului VI din Codul fiscal

 

NOTIFICARE

privind anularea optiunii de taxare a operatiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal

 

1. Denumirea solicitantului ..............................................................................................................

2. Codul fiscal de plătitor de TVA ..................................................................................................

3. Adresa ..........................................................................................................................................

................................................................................................................................................................

4. Data de la care anulati optiunea pentru taxare .......................................................................

5. Bunurile imobile pentru care anulati optiunea (adresa completă, denumirea bunului imobil, dacă este cazul, procentul din bunul imobil, dacă este cazul)

................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................

Confirm că datele declarate sunt complete si corecte.

Numele si prenumele ........................................................, functia ............................................

Semnătura si stampila

 

Codul fiscal:

TITLUL VII

Accize

CAPITOLUL I

Accize armonizate

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

Sfera de aplicare

Art. 162. - Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat, pentru următoarele produse provenite din productia internă sau din import:

a) bere;

b) vinuri;

c) băuturi fermentate, altele decât bere si vinuri;

d) produse intermediare;

e) alcool etilic;

f) produse din tutun;

g) uleiuri minerale.

Norme metodologice:

1. (1) Accizele datorate bugetului de stat pentru produsele prevăzute la art. 162 din Codul fiscal sunt accize specifice exprimate în euro pe unitatea de măsură, cu exceptia tigaretelor la care acciza este combinată dintr-o acciză specifică exprimată în euro/1.000 de tigarete, la care se adaugă o acciză ad valorem aplicată asupra pretului maxim de vânzare cu amănuntul.

(2) Sumele datorate bugetului de stat drept accize se calculează în lei după cum urmează:

a) pentru bere:

 

A = C x K x R/100 x Q

 

unde:

A = cuantumul accizei

C = numărul de grade Plato

K = acciza unitară prevăzută la art. 176 nr. crt. 1 din Codul fiscal, în functie de capacitatea de productie anuală

R = cursul de schimb leu/euro

Q = cantitatea (în litri)

Concentratia zaharometrică exprimată în grade Plato, în functie de care se calculează si se virează la bugetul de stat accizele, este cea înscrisă în specificatia tehnică elaborată pe baza standardului în vigoare pentru fiecare sortiment, care trebuie să fie aceeasi cu cea înscrisă pe etichetele de comercializare a sortimentelor de bere.

Abaterea admisă este de ±0,5 grade Plato;

b) pentru vinuri spumoase, băuturi fermentate spumoase si produse intermediare:

 

A = K x R/100 x Q

 

unde:

A = cuantumul accizei

K = acciza unitară prevăzută la art. 176 nr. crt. 2.2, 3.2

si 4 din Codul fiscal

R = cursul de schimb leu/euro

Q = cantitatea (în litri)

c) pentru alcool etilic:

 

A = C/100 x K x R/100 x Q

 

unde:

A = cuantumul accizei

C = concentratia alcoolică exprimată în procente de volum

K = acciza specifică prevăzută la art. 176 nr. crt. 5 din Codul fiscal

R = cursul de schimb leu/euro

Q = cantitatea (în litri)

d) pentru tigarete:

Total acciză datorată = A1 + A2

în care:

A1 = acciza specifică

A2 = acciza ad valorem

A1 = K1 x R x Q1 A2 = K2 x PA x Q2 unde:

K1 = acciza specifică prevăzută la art. 176 nr. crt. 6 din Codul fiscal

K2 = acciza ad valorem prevăzută la art. 176 nr. crt. 6 din Codul fiscal

R = cursul de schimb leu/euro

PA = pretul maxim de vânzare cu amănuntul

Q1 = cantitatea exprimată în unităti de 1.000 buc. tigarete

Q2 = numărul de pachete de tigarete aferente lui Q1

e) pentru tigări si tigări de foi:

A = Q x K x R

unde:

A = cuantumul accizei

Q = cantitatea exprimată în unităti de 1.000 buc. tigări

K = acciza unitară prevăzută la art. 176 nr. crt. 7 din Codul fiscal

R = cursul de schimb leu/euro

f) pentru tutun destinat fumatului:

A = Q x K x R

unde:

A = cuantumul accizei

Q = cantitatea în kg

K = acciza unitară prevăzută la art. 176 nr. crt. 8 din Codul fiscal

R = cursul de schimb leu/euro

g) pentru uleiuri minerale:

A = Q x K x R

unde:

A = cuantumul accizei

Q = cantitatea exprimată în tone sau litri

K = acciza unitară prevăzută la art. 176 nr. crt. 9-16 din Codul fiscal

R = cursul de schimb leu/euro.

Codul fiscal:

Definitii

Art. 163. - În întelesul prezentului titlu, se vor folosi următoarele definitii: [...]

b) productia de produse accizabile reprezintă orice operatiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice formă;

Norme metodologice:

2. În activitatea de productie este inclusă si operatiunea de îmbuteliere si ambalare a produselor accizabile în vederea eliberării pentru consum a acestora.

Codul fiscal:

Producerea si detinerea în regim suspensiv

Art. 168 [...]

(2) Este interzisă detinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită.

Norme metodologice:

3. În afara antrepozitului fiscal pot fi detinute numai produsele accizabile pentru care accizele au fost evidentiate distinct în documentele fiscale prevăzute de lege la momentul exigibilitătii accizelor.

Codul fiscal:

Producerea si detinerea în regim suspensiv

Art. 168. - (1) Este interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal.

(2) Este interzisă detinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită.

(3) Prevederile alin. (1) si (2) nu se aplică pentru berea, vinurile si băuturile fermentate, altele decât bere si vinuri, produse în gospodăriile individuale pentru consumul propriu.

Norme metodologice:

4. (1) Gospodăriile individuale care produc bere, vinuri si băuturi fermentate, altele decât bere si vinuri, pot vinde aceste produse numai pe baza autorizatiei de producător individual emise de autoritatea fiscală teritorială si numai către un antrepozit fiscal de productie, în conditiile prevăzute la pct. 14. În întelesul prezentelor norme metodologice, prin autoritate fiscală teritorială se întelege, după caz, directiile generale ale finantelor publice judetene sau a municipiului Bucuresti ori Directia generală de administrare a marilor contribuabili.

(2) Pentru obtinerea autorizatiei prevăzute la alin. (1) trebuie să se completeze o cerere, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 1.

(3) Gospodăriile individuale care produc tuică si rachiuri din fructe pentru consum propriu au obligatia să se înregistreze la administratia finantelor publice în raza căreia îsi au domiciliul. Înregistrarea se face pe baza declaratiei prezentate în anexa nr. 2.

(4) Gospodăriile individuale care produc tuică si rachiuri din fructe pot vinde aceste produse numai pe baza autorizatiei de producător individual emise de autoritatea fiscală teritorială si numai către un antrepozit fiscal de productie, în conditiile prevăzute la pct. 14. Pentru obtinerea autorizatiei trebuie să se completeze o cerere, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 1.

(5) Gospodăriile individuale sunt acele gospodării care nu efectuează operatiuni în sistem de prestări de servicii.

Sistemul de prestări de servicii reprezintă activitatea de productie de produse accizabile în care atât materia primă, cât si produsul finit sunt ale beneficiarului prestatiei.

(6) Tuica si rachiurile din fructe pentru vânzare pot fi obtinute în sistem de prestări de servicii numai la distilerii autorizate ca antrepozit fiscal de productie, în conditiile prevăzute la pct. 12.

Codul fiscal:

Uleiuri minerale

Art. 175 [...]

(3) Uleiurile minerale, altele decât cele de la alin. (2), sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare sau utilizate drept combustibil sau carburant. Nivelul accizei va fi fixat în functie de destinatie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzit sau carburantului echivalent.

Norme metodologice:

5. (1) Pentru uleiurile minerale, altele decât cele de la art. 175 alin. (2) din Codul fiscal, destinate a fi utilizate, puse în vânzare sau utilizate drept combustibil, se datorează bugetului de stat o acciză la nivelul accizei datorate pentru motorină.

(2) Pentru orice ulei mineral din grupa gazului petrolier lichefiat, destinat a fi utilizat, pus în vânzare sau utilizat drept combustibil, se datorează bugetului de stat o acciză la nivelul accizei datorate pentru gazul petrolier lichefiat.

Codul fiscal:

Calculul accizei pentru tigarete

Art. 177 [...]

(5) Pretul maxim de vânzare cu amănuntul pentru orice marcă de tigarete se stabileste de către persoana care produce tigaretele în România sau care importă tigaretele si este adus la cunostintă publică în conformitate cu cerintele prevăzute de norme.

Norme metodologice:

6. (1) Preturile maxime de vânzare cu amănuntul pentru tigarete se stabilesc de către antrepozitarul autorizat pentru productie sau de către importatorul de astfel de produse si se notifică la autoritatea fiscală centrală. În întelesul prezentelor norme metodologice, prin autoritate fiscală centrală se întelege Ministerul Finantelor Publice.

(2) Înregistrarea de către autoritatea fiscală centrală a preturilor maxime de vânzare cu amănuntul se face pe baza declaratiei scrise a antrepozitarului autorizat pentru productie sau a importatorului, modelul-tip al acesteia fiind prezentat în anexa nr. 3.

(3) Declaratia se va întocmi în două exemplare, din care un exemplar va rămâne la autoritatea fiscală centrală, iar al doilea exemplar, cu numărul de înregistrare atribuit de către aceasta, va rămâne la persoana care a întocmit-o.

(4) Declaratia, care va cuprinde în mod expres data de la care se vor practica preturile maxime, va fi depusă la autoritatea fiscală centrală cu minimum două zile înainte de data practicării acestor preturi.

(5) Cu minimum 24 de ore înainte de data efectivă a intrării în vigoare, lista cuprinzând preturile maxime de vânzare cu amănuntul, cu numărul de înregistrare atribuit de autoritatea fiscală centrală, va fi publicată, prin grija antrepozitarului autorizat pentru productie sau a importatorului, în două cotidiene de mare tiraj.

(6) Ori de câte ori se intentionează modificări ale preturilor maxime de vânzare cu amănuntul, antrepozitarul autorizat pentru productie sau importatorul are obligatia să redeclare preturile pentru toate sortimentele de tigarete, indiferent dacă modificarea intervine la unul sau la mai multe sortimente. Redeclararea se face pe baza aceluiasi model de declaratie prevăzut la alin. (2) si cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (4) si (5).

(7) După primirea declaratiilor privind preturile maxime de vânzare cu amănuntul, autoritatea fiscală centrală va transmite copii de pe acestea autoritătii fiscale teritoriale, directiilor cu atributii de control din subordinea Ministerului Finantelor Publice, Autoritătii Nationale a Vămilor si Ministerului Administratiei si Internelor.

Codul fiscal:

SECTIUNEA a 4-a

Regimul de antrepozitare

Reguli generale

Art. 178 [...]

(4) Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile. [...]

(6) Fac exceptie de la prevederile alin. (4) antrepozitele fiscale care livrează uleiuri minerale către avioane si nave sau furnizează produse accizabile din magazinele duty-free.

Norme metodologice:

7. (1) Antrepozitele fiscale pentru uleiurile minerale pot livra în regim de scutire directă către persoane fizice uleiuri minerale utilizate drept combustibil pentru încălzit în baza autorizatiei de utilizator final, precum si gaze petroliere lichefiate distribuite în butelii tip aragaz pentru consum casnic.

(2) Magazinele autorizate potrivit legii să comercializeze produse în regim duty-free sunt asimilate cu antrepozitele fiscale. Aceste magazine primesc produse accizabile în regim suspensiv în baza autorizatiilor de duty-free si pentru aceste produse nu se datorează accize.

Codul fiscal:

Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal

Art. 179. - (1) Un antrepozit fiscal poate functiona numai pe baza autorizatiei valabile emise de autoritatea fiscală competentă.

(2) În vederea obtinerii autorizatiei pentru ca un loc să functioneze ca antrepozit fiscal, persoana care intentionează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală competentă în modul si sub forma prevăzute în norme.

(3) Cererea trebuie să contină informatii si să fie însotită de documente cu privire la:

a) amplasarea si natura locului;

b) tipurile si cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse si/sau depozitate în decursul unui an;

c) identitatea si alte informatii cu privire la persoana care urmează să-si desfăsoare activitatea ca antrepozitar autorizat;

d) capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerintele prevăzute la art. 183.

(4) Persoana care intentionează să fie antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate ale sediului unde locul este amplasat. În plus, atunci când solicitantul nu este proprietarul locului, cererea trebuie să fie însotită de o declaratie din partea proprietarului, prin care se confirmă permisiunea de acces pentru personalul cu atributii de control.

(5) Persoana care îsi manifestă în mod expres intentia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale poate depune la autoritatea fiscală competentă o singură cerere. Cererea va fi însotită de documentele prevăzute de prezentul titlu, aferente fiecărei locatii.

Norme metodologice:

8. (1) Un antrepozit fiscal poate functiona doar în baza unei autorizatii emise de autoritatea fiscală centrală, prin comisia instituită în acest scop prin ordin al ministrului finantelor publice.

(2) Pentru a obtine o autorizatie de antrepozit fiscal, antrepozitarul autorizat propus trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală teritorială.

(3) Cererea trebuie să contină informatiile si să fie însotită de documentele specificate în modelul prevăzut în anexa nr. 4.

(4) În cazul productiei de uleiuri minerale, antrepozitarul autorizat propus trebuie să depună documentatia conform prevederilor prezentelor norme metodologice, după ce a fost avizată din punct de vedere tehnic de Ministerul Economiei si Comertului.

(5) Autoritatea fiscală teritorială verifică realitatea si exactitatea informatiilor si a documentelor depuse de antrepozitarul autorizat propus. Se au în vedere în special îndeplinirea conditiilor prevăzute la art. 180 din Codul fiscal, precum si capacitatea antrepozitarului autorizat propus de a îndeplini conditiile prevăzute la art. 183 lit. b), c) si d) din Codul fiscal.

(6) Antrepozitarul autorizat propus este obligat ca pe durata actiunii de verificare să asigure conditiile necesare bunei desfăsurări a acesteia.

(7) În actiunea de verificare autoritatea fiscală poate solicita sprijinul Autoritătii Nationale de Control si, după caz, al Ministerului Administratiei si Internelor, pentru furnizarea unor elemente de preinvestigare în ceea ce priveste îndeplinirea conditiilor de autorizare a fiecărui solicitant.

(8) În termen de 30 de zile de la depunerea cererilor, documentatiile vor fi înaintate autoritătii fiscale centrale, însotite de un referat care să cuprindă punctul de vedere asupra oportunitătii emiterii autorizatiei de antrepozitar autorizat si, după caz, aspectele sesizate privind neconcordanta cu datele si informatiile prezentate de antrepozitarul autorizat propus. Aceste referate vor purta semnătura si stampila autoritătii fiscale teritoriale.

(9) Autoritatea fiscală centrală poate să solicite antrepozitarului autorizat propus orice informatie si documente pe care le consideră necesare, cu privire la:

a) amplasarea si natura antrepozitului fiscal propus;

b) tipurile si cantitătile de produse accizabile ce urmează a fi produse si/sau depozitate în antrepozitul fiscal propus;

c) identitatea antrepozitarului autorizat propus;

d) capacitatea antrepozitarului autorizat propus de a asigura garantia financiară.

Codul fiscal:

Conditii de autorizare

Art. 180. - Autoritatea fiscală competentă eliberează autorizatia de antrepozit fiscal pentru un loc, numai dacă sunt îndeplinite următoarele conditii:

a) locul urmează a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea, ambalarea, primirea, detinerea, depozitarea si/sau expedierea produselor accizabile. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare, cantitatea de produse accizabile depozitată trebuie să fie mai mare decât cantitatea pentru care suma accizelor potentiale este de 50.000 euro. Conform prevederilor din norme, această cantitate poate fi diferentiată, în functie de grupa de produse depozitată;

Norme metodologice:

9. (1) Un loc poate fi autorizat ca antrepozit fiscal de depozitare atunci când cantitătile minime lunare de produse accizabile ce urmează a fi depozitate în acest loc depăsesc limitele prevăzute mai jos:

- bere 75.000 litri;

- vinuri spumoase 12.000 litri;

- băuturi fermentate, altele decât bere si vinuri 12.000 litri.

(2) În cazul unui antrepozitar autorizat de depozitare, atunci când pe durata unei perioade continue de 6 luni cantitatea de produse accizabile depozitată în antrepozitul fiscal este mai mică decât cantitatea prevăzută la alin. (1), autorizatia se revocă. Revocarea autorizatiei se face de către autoritatea fiscală centrală.

Codul fiscal:

Autorizarea ca antrepozit fiscal

Art. 181. - (1) Autoritatea fiscală competentă va notifica în scris autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentatiei complete de autorizare.

Norme metodologice:

10. (1) Comisia instituită la nivelul Ministerului Finantelor Publice emite decizii de aprobare sau de respingere a cererii antrepozitarului autorizat propus, după analizarea documentatiilor complete depuse de solicitant.

(2) La lucrările comisiei va fi invitat, după caz, câte un reprezentant din partea Ministerului Administratiei si Internelor, a Ministerului Economiei si Comertului si a Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului, precum si câte un reprezentant al patronatelor producătorilor de produse accizabile sau al depozitarilor de astfel de produse, legal înfiintate.

(3) Autorizatia pentru un antrepozit fiscal are ca dată de emitere data de 1 a lunii următoare celei în care a fost aprobată de către comisie cererea de autorizare.

Codul fiscal:

Obligatiile antrepozitarului autorizat

Art. 183. - Orice antrepozitar autorizat are obligatia de a îndeplini următoarele cerinte:

a) să depună la autoritatea fiscală competentă, dacă se consideră necesar, o garantie, în cazul productiei, transformării si detinerii de produse accizabile, precum si o garantie obligatorie pentru circulatia acestor produse, în conditiile stabilite prin norme;

Norme metodologice:

11. Garantia pentru circulatia produselor accizabile se constituie numai pentru produsele aflate în regim suspensiv.

Codul fiscal:

j) să se conformeze cu alte cerinte impuse prin norme.

Norme metodologice:

12. (1) Antrepozitarii autorizati trebuie să detină un sistem computerizat de evidentă a produselor aflate în antre- pozite, a celor intrate sau iesite, a celor pierdute prin deteriorare, spargere, furt, precum si a accizelor aferente acestor categorii de produse. În cazul antrepozitelor fiscale de productie pentru alcool etilic, sistemul trebuie să asigure si evidenta materiilor prime introduse în fabricatie, precum si a semifabricatelor aflate pe linia de fabricatie.

(2) În cazul antrepozitelor fiscale de productie de alcool etilic ca materie primă si al celor de productie de băuturi alcoolice obtinute exclusiv din prelucrarea acestui alcool, antrepozitarii autorizati trebuie să detină în proprietate clădirile si să detină sau să aibă drept de folosintă a terenului. Documentele care atestă detinerea în proprietate a clădirilor, precum si detinerea în proprietate sau în folosintă a terenurilor sunt:

a) pentru clădiri, extrasul de carte funciară însotit de copia titlului de proprietate sau, după caz, a procesului-verbal de punere în functiune, atunci când acestea au fost construite în regie proprie;

b) pentru terenuri, extrasul de carte funciară însotit de copia titlului de proprietate sau a actului care atestă dreptulde folosintă sub orice formă legală.

(3) Nu intră sub incidenta prevederilor alin. (1) si (2) unitătile de cercetare-dezvoltare organizate potrivit reglementărilor Legii nr. 290/2002 privind organizarea si functionarea unitătilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare si a Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti”, cu modificările ulterioare.

(4) De asemenea, în cazul antrepozitelor fiscale de productie pentru alcool etilic, antrepozitarii autorizati trebuie să detină în proprietate instalatiile si echipamentele necesare desfăsurării activitătii, inclusiv mijloace de măsurare - contoare - avizate de Biroul Român de Metrologie Legală, necesare pentru determinarea cantitătii de alcool, precum si mijloace de măsurare legală pentru determinarea concentratiei alcoolice pentru fiecare produs, după caz.

(5) Cazanele detinute de gospodăriile individuale care produc tuică si rachiuri din fructe, în cazul productiei destinate vânzării, trebuie să fie litrate si dotate cu vase litrate de organele abilitate de Biroul Român de Metrologie Legală, precum si cu mijloace de măsurare legală a concentratiei alcoolice a produselor obtinute.

Codul fiscal:

SECTIUNEA a 5-a

Deplasarea si primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv

Deplasarea produselor accizabile aflate în regim suspensiv

Art. 186. - Pe durata deplasării unui produs accizabil, acciza se suspendă, dacă sunt satisfăcute următoarele cerinte: [...]

d) containerul în care este deplasat produsul este sigilat corespunzător, conform prevederilor din norme;

Norme metodologice:

13. (1) Containerele în care sunt deplasate produsele accizabile în regim suspensiv trebuie să poarte sigiliile antrepozitului fiscal expeditor. În întelesul prezentelor norme metodologice, prin container se întelege orice recipient sau orice alt mijloc care serveste la transportul în cantităti angro al produselor accizabile.

(2) În cazul deplasării în regim suspensiv a alcoolului etilic între două antrepozite fiscale sau între un antrepozit fiscal si un birou vamal de iesire din România, containerele în care se deplasează produsele respective trebuie să poarte si sigiliile aplicate de supraveghetorul fiscal, desemnat potrivit titlului VIII din Codul fiscal.

(3) În cazul deplasării produselor accizabile între un birou vamal de intrare în România si un antrepozit fiscal, containerele în care se află produsele trebuie să poarte si sigiliile biroului vamal.

(4) Sigiliile prevăzute la alin. (2) si (3) sunt de unică folosintă si trebuie să poarte însemnele celor care le aplică.

Codul fiscal:

Documentul administrativ de însotire

Art. 187. - (1) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv este permisă numai atunci când sunt însotite de documentul administrativ de însotire. Modelul documentului administrativ de însotire va fi prevăzut în norme.

(2) În cazul deplasării produselor accizabile între două antrepozite fiscale în regim suspensiv, acest document se întocmeste în 5 exemplare, utilizate după cum urmează:

a) primul exemplar rămâne la antrepozitul fiscal expeditor;

b) exemplarele 2, 3 si 4 ale documentului însotesc produsele accizabile pe parcursul miscării până la antrepozitul fiscal primitor. La sosirea produselor în antrepozitul fiscal primitor, acestea trebuie să fie certificate de către autoritatea fiscală competentă, în raza căreia îsi desfăsoară activitatea antrepozitul fiscal primitor, cu exceptiile prevăzute în norme. La sosirea produselor în antrepozitul fiscal primitor, exemplarul 2 se păstrează de către acesta. Exemplarul 3 este transmis de către antrepozitul fiscal primitor la antrepozitul fiscal expeditor.

Exemplarul 4 se transmite si rămâne la autoritatea fiscală competentă, în raza căreia îsi desfăsoară activitatea antrepozitul fiscal primitor;

c) exemplarul 5 se transmite de către antrepozitul fiscal expeditor, la momentul expedierii produselor, autoritătii fiscale competente în raza căreia îsi desfăsoară activitatea.

Norme metodologice:

14. (1) Documentul administrativ de însotire este un instrument de verificare a originii, a iesirii sau a admiterii într-un antrepozit fiscal, a livrării si a transportului unui produs accizabil deplasat în regim suspensiv.

(2) Documentul administrativ de însotire contine numele emitentului, al destinatarului si al transportatorului, informatii de identificare si informatii cantitative despre produsul accizabil care este deplasat, după modelul prevăzut în anexa nnr. 5.

(3) Documentul administrativ de însotire se întocmeste de către antrepozitul fiscal expeditor în 5 exemplare, din care:

a) primul exemplar rămâne la antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 5 se transmite de către acesta, la momentul expedierii produselor, către autoritatea fiscală teritorială în raza căreia îsi desfăsoară activitatea;

b) exemplarele 2, 3 si 4 însotesc obligatoriu produsul accizabil pe parcursul deplasării până la antrepozitul fiscal primitor.

(4) La sosirea produsului în antrepozitul fiscal primitor, acesta trebuie să completeze toate cele 3 exemplare ale documentului administrativ de însotire la rubricile aferente primitorului si, înainte de desigilarea si descărcarea produsului, să solicite autoritătii fiscale teritoriale în raza căreia îsi desfăsoară activitatea desemnarea unui reprezentant al acesteia, care în maximum 24 de ore trebuie să efectueze verificarea si certificarea datelor înscrise în documentul administrativ de însotire.

(5) Din cele 3 exemplare certificate de către reprezentantul autoritătii fiscale teritoriale, exemplarul 3 se transmite de antrepozitul fiscal primitor la antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 4 se transmite autoritătii fiscale teritori- ale în raza căreia primitorul îsi desfăsoară activitatea.

Exemplarul 2 rămâne la antrepozitul fiscal primitor.

(6) În cazul antrepozitarului autorizat pentru productia de alcool etilic si pentru prelucrarea acestuia, toate cele 5 exemplare ale documentului administrativ de însotire trebuie să fie vizate de către supraveghetorul fiscal desemnat potrivit titlului VIII din Codul fiscal. În situatia în care antrepozitele fiscale de productie pentru alcool etilic si de prelucrare a acestuia se află în localităti diferite, trebuie să se procedeze ca la alin. (4) si (5).

(7) Prin exceptie, atunci când antrepozitele fiscale de productie de alcool etilic si de prelucrare a acestuia se află în acelasi loc, documentul administrativ de însotire se întocmeste în 3 exemplare, din care primul exemplar se păstrează la antrepozitul fiscal de productie, exemplarul 2 rămâne la antrepozitul fiscal de prelucrare, iar exemplarul 3 se transmite la autoritatea fiscală teritorială în raza căreia îsi desfăsoară activitatea. În această situatie, exemplarele 2 si 3 se completează de către antrepozitul fiscal de prelucrare ca antrepozit fiscal primitor, iar certificarea se face de către supraveghetorul fiscal.

(8) În cazul gospodăriilor individuale care vând produse accizabile către un antrepozit fiscal de productie, deplasarea produselor în regim suspensiv trebuie să fie însotită de două exemplare ale borderoului de achizitii, pe care antrepozitul fiscal de productie mentionează în partea superioară “utilizat ca document administrativ de însotire”. Mentiunea se face prin aplicarea unei stampile care va contine acest text. La sosirea produselor în antrepozitul fiscal de productie, acesta trebuie să înscrie pe borderou cantitatea primită si să solicite autoritătii fiscale teritoriale în raza căreia îsi desfăsoară activitatea desemnarea unui reprezentant fiscal, care în maximum 24 de ore trebuie să verifice si să certifice datele înscrise în cele două exemplare ale borderoului de achizitii. Din cele două exemplare certificate, unul se expediază gospodăriei individuale, iar al doilea exemplar se păstrează de către antrepozitul fiscal de productie.

Modelul borderoului de achizitii este cel prezentat în Ordinul ministrului finantelor nr. 425/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice de întocmire si utilizare a formularelor tipizate, comune pe economie, care nu au regim special, privind activitatea financiară si contabilă, precum si a modelelor acestora.

Codul fiscal:

Deplasarea unui produs accizabil între un antrepozit fiscal si un birou vamal

Art. 191. - În cazul deplasării unui produs accizabil între un antrepozit fiscal si un birou vamal de iesire din România sau între un birou vamal de intrare în România si un antrepozit fiscal, acciza se suspendă, dacă sunt îndeplinite conditiile prevăzute de norme. Aceste conditii sunt

în conformitate cu principiile prevăzute la art. 186-190.

Norme metodologice:

15. (1) În situatia deplasării unui produs accizabil între un antrepozit fiscal si un birou vamal de iesire din România în vederea exportului, documentul administrativ de însotire se întocmeste în 5 exemplare. Pe durata deplasării acciza se suspendă dacă sunt îndeplinite următoarele conditii:

a) produsul este însotit de exemplarele 2, 3 si 4 ale documentului administrativ de însotire;

b) ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care identifică cu claritate tipul si cantitatea produsului aflat în interior;

c) containerul în care este deplasat produsul este sigilat potrivit prevederilor pct. 13;

d) produsul este însotit de dovada constituirii unei garantii de către antrepozitul fiscal pentru plata accizelor aferente produsului deplasat.

(2) Primul exemplar al documentului administrativ de însotire rămâne la antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 5 se transmite la autoritatea fiscală teritorială în raza căreia acesta îsi desfăsoară activitatea.

(3) După scoaterea definitivă a produselor de pe teritoriul României si întocmirea declaratiei vamale de export, exemplarele 2, 3 si 4 se confirmă de biroul vamal de iesire din România. Exemplarul 2 rămâne la biroul vamal, exemplarele 3 si 4 se transmit de către acesta antrepozitului fiscal expeditor si, respectiv, autoritătii fiscale teritoriale în raza căreia îsi desfăsoară activitatea expeditorul.

(4) În situatia deplasării unui produs accizabil între un birou vamal de intrare în România si un antrepozit fiscal, acciza se suspendă dacă sunt îndeplinite următoarele conditii:

a) produsul accizabil este însotit de 3 copii ale declaratiei vamale pe care biroul vamal mentionează în partea superioară “utilizat ca document administrativ de însotire”. Mentiunea se face prin aplicarea unei stampile care va contine acest text;

b) ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care identifică cu claritate tipul si cantitatea produsului aflat în interior;

c) containerul în care este deplasat produsul este sigilat potrivit prevederilor pct. 13;

d) produsul este însotit de dovada constituirii de către antrepozitul fiscal primitor a unei garantii pentru plata accizelor aferente produsului deplasat.

(5) Cele 3 copii ale declaratiei vamale însotesc produsele accizabile până la antrepozitul fiscal primitor.

(6) După certificarea acestor copii de către antrepozitul fiscal primitor, o copie se retine de către acesta, o copie este transmisă înapoi la biroul vamal de intrare, iar a treia se transmite autoritătii fiscale teritoriale în raza căreia îsi desfăsoară activitatea antrepozitul fiscal primitor.

Codul fiscal:

Momentul exigibilitătii accizelor

Art. 192 [...]

(3) În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil devine exigibilă la data când se constată o pierdere sau o lipsă a produsului accizabil.

(4) Prevederea alin. (3) nu se aplică si plata accizei nu se datorează dacă pierderea sau lipsa intervine în perioada în care produsul accizabil se află într-un regim suspensiv si sunt îndeplinite oricare dintre următoarele conditii: [...]

b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al producerii, detinerii sau deplasării produsului, dar numai în situatia în care cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România nu depăseste limitele prevăzute în norme.

Norme metodologice:

16. În cazul pierderilor sau lipsurilor de produse accizabile, acestea se admit ca neimpozabile atunci când sunt îndeplinite următoarele conditii:

a) pot fi dovedite prin procese-verbale privind înregistrarea pierderilor sau lipsurilor;

b) se încadrează în limitele prevăzute în normele tehnice ale utilajelor si instalatiilor si/sau în actele normative în vigoare; si

c) sunt evidentiate si înregistrate în contabilitate.

Codul fiscal:

(3) În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil devine exigibilă la data când se constată o pierdere sau o lipsă a produsului accizabil. [...]

(5) În cazul unui produs accizabil, care are dreptul de a fi scutit de accize, acciza devine exigibilă la data la care produsul este utilizat în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea.

(6) În cazul unui ulei mineral, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, acciza devine exigibilă la data la care uleiul mineral este oferit spre vânzare sau la care este utilizat drept combustibil sau carburant.

(7) În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă si care este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care se revocă sau se anulează autorizatia, acciza devine exigibilă la data revocării sau anulării autorizatiei.

Norme metodologice:

17. (1) În toate situatiile prevăzute la art. 192 alin. (3), (5), (6) si (7) din Codul fiscal, acciza se plăteste în termen de 5 zile de la data la care a devenit exigibilă.

(2) În cazul unui ulei mineral pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă si care, prin schimbarea destinatiei initiale, este oferit spre vânzare sau utilizat drept combustibil ori carburant, acciza devine exigibilă la data la care uleiul mineral este oferit spre vânzare, obligatia plătii accizei revenind vânzătorului, sau la data la care este utilizat drept combustibil sau carburant, obligatia plătii accizei revenind utilizatorului.

Codul fiscal:

(8) Accizele se calculează în cota si rata de schimb în vigoare, la momentul în care acciza devine exigibilă.

Norme metodologice:

18. Rata de schimb pentru calcularea accizelor este cea stabilită potrivit prevederilor art. 218 din Codul fiscal.

Codul fiscal:

SECTIUNEA a 6-a

Obligatiile plătitorilor de accize

Documente fiscale

Art. 195. - (1) Pentru produsele accizabile, altele decât cele marcate, care sunt transportate sau detinute în afara antrepozitului fiscal sau a unui antrepozit vamal, originea trebuie să fie dovedită folosindu-se un document care va fi stabilit prin norme. Documentul nu poate fi mai vechi de 6 zile. Această prevedere nu este aplicabilă pentru produsele accizabile transportate sau detinute de către alte persoane decât comerciantii, în măsura în care aceste produse sunt ambalate în pachete destinate vânzării cu amănuntul.

(2) Toate transporturile de produse accizabile sunt însotite de un document, astfel:

a) miscarea produselor accizabile în regim suspensiv este însotită de documentul administrativ de însotire;

b) miscarea produselor accizabile eliberate pentru consum este însotită de factura fiscală ce va reflecta cuantumul accizei, modelul acesteia fiind precizat în norme;

c) transportul de produse accizabile, când acciza a fost plătită, este însotit de factură sau aviz de însotire.

Norme metodologice:

19. (1) Orice plătitor de acciză care livrează produse accizabile către o altă persoană are obligatia de a emite către această persoană o factură. Acest document nu poate fi mai vechi de 6 zile de la data efectuării livrării.

(2) Facturile se emit pe formulare standard sau pe formulare speciale.

(3) Facturile fiscale speciale se utilizează numai de către antrepozitarii autorizati sau importatorii autorizati de alcool etilic, tigarete si uleiuri minerale, iar modelul acestora este cel prevăzut în anexele nr. 6, 7, 8, 9, 10 si 11.

În facturile fiscale speciale, la rubrica “Cumpărător” se va mentiona antrepozitar autorizat, comerciant sau utilizator.

(4) Pentru livrările de produse accizabile efectuate din antrepozitele fiscale, cu exceptia livrărilor în regim suspensiv, factura trebuie să cuprindă valoarea accizei sau, dacă nu se datorează accize în urma unei scutiri, mentiunea “scutit de accize”.

(5) Persoana care emite factura în care se înscrie acciza are obligatia de a păstra un exemplar din fiecare factură si de a prezenta acest exemplar la cererea autoritătilor fiscale.

(6) În cazul produselor accizabile marcate, transportul acestora de la antrepozitul fiscal de productie către alte locuri proprii de depozitare ale antrepozitarului autorizat se face pe baza avizului de însotire, care va fi de tip special, cu inscriptionare pe diagonală, numai în cazul băuturilor alcoolice pentru care se foloseste factura fiscală specială.

În avizul de însotire se înscrie si valoarea accizei aferente cantitătilor de produse accizabile transferate.

(7) Avizul de însotire în care acciza se evidentiază distinct se utilizează si în cazul altor produse accizabile pentru care acciza devine exigibilă la momentul iesirii din regimul suspensiv, fără a interveni schimbul de proprietate. Pentru ransferul de uleiuri minerale, avizul de însotire va avea nscriptionat pe lungimea în diagonală cuvintele “Uleiuri mineale”. Prin iesire din regim suspensiv se întelege si cazurile în care produsele accizabile sunt transferate către un depozit neautorizat ca antrepozit fiscal, aflat în aceeasi locatie fizică sau la aceeasi adresă cu spatiul de productie.

(8) În situatiile prevăzute la alin. (6) si (7) nu este obligatorie înscrierea accizelor în facturile întocmite la livrarea produselor, dar se vor mentiona cuvintele “accize plătite”.

(9) Miscarea produselor accizabile în regim suspensiv este însotită întotdeauna de documentul administrativ de însotire. În cazul deplasării produselor accizabile de la un birou vamal de intrare în România sau de la o gospodărie individuală către un antrepozit fiscal, aceasta trebuie să fie însotită de declaratia vamală sau de borderoul de achizitii, care au mentionate în partea superioară “utilizat ca document administrativ de însotire”.

(10) Facturile fiscale speciale si documentul administrativ de însotire sunt documente cu regim special si se tipăresc de către Compania Natională “Imprimeria Natională” - S.A.

(11) Documentele fiscale prevăzute la alin. (10) se achizitionează, contra cost, de la autoritatea fiscală teritorială în baza notei de comandă întocmite conform modelului prezentat în anexa nr. 12. Nota de comandă va fi aprobată numai dacă solicitantul justifică necesitatea achizitionării acestor documente.

(12) Orice nouă comandă de astfel de documente va fi conditionată de justificarea utilizării documentelor ridicate anterior, prin prezentarea evidentei achizitionării si utilizării documentelor fiscale speciale, întocmită conform modelului prezentat în anexa nr. 13.

(13) Antrepozitarii autorizati si importatorii de tigarete pot utiliza propriile sisteme informatice financiar-contabile pentru emiterea facturilor fiscale speciale.

Codul fiscal:

Garantii

Art. 198. - (1) După acceptarea conditiilor de autorizare a antrepozitului fiscal, antrepozitarul autorizat depune la autoritatea fiscală competentă o garantie, conform prevederilor din norme, care să asigure plata accizelor care pot deveni exigibile.

(2) Garantiile pot fi: depozite în numerar, ipoteci, garantii reale si personale.

(3) Modul de calcul, valoarea si durata garantiei vor fi prevăzute în norme.

(4) Valoarea garantiei va fi analizată periodic, pentru a reflecta orice schimbări în volumul afacerii, în activitatea antrepozitarilor autorizati sau în nivelul de accize datorat.

Norme metodologice:

20. (1) Orice antrepozitar autorizat trebuie să asigure o garantie care să acopere riscul neplătii accizelor pentru produsele accizabile produse si/sau depozitate în fiecare antrepozit fiscal al antrepozitarului autorizat.

(2) Garantia poate fi sub formă de: depozit în numerar, ipoteci, garantii reale sau garantii personale.

(3) În cazul unui depozit în numerar se aplică următoarele reguli:

a) se constituie într-un depozit special deschis la Trezoreria Statului o sumă egală cu nivelul garantiei;

b) orice dobândă plătită de trezorerie în legătură cu depozitul apartine antrepozitarului autorizat.

(4) În cazul ipotecii se aplică următoarele reguli:

a) antrepozitarul autorizat trebuie să aibă calitatea de proprietar al bunului imobil în cauză;

b) să existe polita de asigurare a bunului imobil ipotecat în favoarea Ministerului Finantelor Publice, valabilă pe toată durata ipotecii;

c) proprietatea nu trebuie să facă obiectul unei alte ipoteci;

d) valoarea bunului imobil ipotecat trebuie să fie mai mare decât nivelul garantiei necesare, cu minimum 20%.

(5) În cazul garantiei reale se aplică următoarele reguli:

a) garantul trebuie să fie o societate bancară;

b) să existe o scrisoare de garantie bancară.

(6) În cazul garantiei personale se aplică regulile stabilite la alineatele precedente, în functie de tipul garantiei.

(7) Nivelul garantiei pentru un antrepozit fiscal se determină în lei pe baza cursului de schimb leu/euro, după cum urmează:

 

Valoarea accizelor potentiale într- o lună

Nivelul garantiei

Sub 100.000 euro

25% din valoarea accizelor potentiale într-o lună

Între 100.000 si 200.000 euro

20% din valoarea accizelor potentiale într-o lună

Între 200.000 si 500.000 euro

15% din valoarea accizelor potentiale într-o lună

Între 500.000 si 1 milion euro

10% din valoarea accizelor potentiale într-o lună

Între 1 milion si 5 milioane euro

5% din valoarea accizelor potentiale într-o lună

Peste 5 milioane euro

2% din valoarea accizelor potentiale într-o lună

 

(8) Valoarea accizelor potentiale într-o lună se determină pe baza cantitătii medii lunare de produse accizabile care au fost produse si/sau depozitate în locul respectiv în ultimele 12 luni sau, după caz, pe baza cantitătii medii lunare aferente lunilor lucrate consecutiv din ultimele 12 luni. În cazul antrepozitarilor care nu au desfăsurat activitate în ultimele 12 luni, valoarea accizelor potentiale într-o lună se determină pe baza cantitătii medii lunare de produse accizabile, estimată a se produce si/sau depozita în locul respectiv în următoarea perioadă de 12 luni.

(9) Nivelul garantiei se reduce după cum urmează:

a) cu 50%, în cazul în care comisia instituită în cadrul autoritătii fiscale centrale stabileste că în ultimul an antrepozitarul autorizat s-a conformat prevederilor legale privind accizele; sau

b) cu 100%, în cazul în care comisia instituită în cadrul autoritătii fiscale centrale stabileste că în ultimii 2 ani antrepozitarul autorizat s-a conformat prevederilor legale privind accizele.

(10) Un antrepozitar autorizat se consideră că s-a conformat prevederilor legale privind accizele, în următoarele situatii:

a) a plătit la bugetul de stat obligatiile din accize. În această situatie se includ si antrepozitarii autorizati care au beneficiat sau beneficiază de înlesniri la plata obligatiilor fiscale restante fată de bugetul de stat, în conformitate cu prevederile legale, cu respectarea conditiilor cuprinse în conventiile încheiate cu autoritatea fiscală;

b) a depus la timp declaratiile de accize;

c) tine evidente exacte si actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare si produsele accizabile finite;

d) a corectat orice abatere de la obligatiile antrepozitarului autorizat.

(11) Prevederile alin. (9) se aplică si în cazul agentilor economici care au detinut autorizatie de productie si comercializare în ultimii 2 ani si s-au conformat prevederilor legale privind accizele.

(12) Nivelul garantiei nu se reduce, în cazul în care antrepozitarul autorizat:

a) are pe rol dosare pentru evaziune fiscală, abuz de încredere, fals, uz de fals, înselăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, aflate în diferite stadii de solutionare la instantele judecătoresti, fără a se fi pronuntat o hotărâre definitivă;

b) nu a detinut autorizatie pentru productia si comercializarea de produse accizabile în ultimii 2 ani, datorită neachitării obligatiilor privind plata accizelor, sau a pierdut dreptul la esalonări din motive imputabile.

(13) Garantia constituită la momentul autorizării este valabilă atâta timp cât nu este executată de Ministerul Finantelor Publice.

(14) Garantia stabilită pentru autorizare se depune la autoritatea fiscală centrală în termen de 60 de zile de la data emiterii autorizatiei.

(15) Nivelul garantiei se analizează semestrial în vederea actualizării în functie de schimbările intervenite în volumul afacerii, în activitatea antrepozitarului autorizat sau în nivelul accizei datorate. În acest sens, antrepozitarul autorizat trebuie să depună semestrial până la data de 10 a lunii imediat următoare, la autoritatea fiscală centrală, o declaratie privind informatiile necesare analizei.

(16) În cazul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv, cuantumul garantiei se stabileste pe baza cantitătii medii livrate într-o lună ori pe baza cantitătii estimate a fi livrate într-o lună, în situatia antrepozitarilor autorizati care nu au desfăsurat activitate în domeniul produselor accizabile.

(17) Orice antrepozitar autorizat poate să asigure, la cerere, o singură garantie care să acopere toate antrepozitele fiscale ale acelui antrepozitar autorizat, precum si garantia aferentă deplasării produselor accizabile.

Codul fiscal:

SECTIUNEA a 7-a

Scutiri la plata accizelor

Scutiri generale

Art. 199. - (1) Produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor, atunci când sunt destinate pentru:

a) livrarea în contextul relatiilor consulare sau diplomatice;

b) organizatiile internationale recunoscute ca atare de către autoritătile publice ale României, în limitele si în conditiile stabilite prin conventiile internationale, care pun bazele acestor organizatii, sau prin acorduri încheiate la nivel statal sau guvernamental;

c) fortele armate apartinând oricărui stat-parte la Tratatul Atlanticului de Nord, cu exceptia Fortelor Armate ale României;

d) rezerva de stat si rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim.

(2) Modalitatea si conditiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.

Norme metodologice:

21. (1) Pentru produsele accizabile, cu exceptia uleiurilor minerale folosite drept combustibili si carburanti, scutirea de la plata accizelor se acordă direct, atunci când sunt livrate de către antrepozitul fiscal:

a) în cadrul relatiilor consulare sau diplomatice;

b) organizatiilor internationale recunoscute ca atare de către autoritătile publice ale României, în limitele si în conditiile stabilite prin conventiile internationale care pun bazele acestor organizatii sau prin acorduri încheiate la nivel statal ori guvernamental;

c) fortelor armate apartinând oricărui stat-parte la Tratatul Atlanticului de Nord, cu exceptia Fortelor Armate ale României;

d) la rezerva de stat si rezerva de mobilizare.

(2) Pentru uleiuri minerale folosite drept combustibili si carburanti, cu destinatiile prevăzute la alin. (1), cu exceptia celei prevăzute la lit. d), scutirea se acordă prin restituirea accizelor plătite la momentul achizitionării produselor accizabile, conform prevederilor legale în materie.

(3) Atât în situatia prevăzută la alin. (1), cât si în cea mentionată la alin. (2), scutirea se acordă pe baza certificatului de scutire de plata accizelor, emis beneficiarului de autoritatea fiscală teritorială.

(4) Modelul certificatului de scutire de plata accizelor este prevăzut în anexa nr. 14.

(5) Acest certificat se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului, în care se vor mentiona statutul acestuia si fundamentarea cantitătii ce urmează a fi achizitionată în regim de scutire de plata accizelor. Autoritatea fiscală teritorială poate să solicite orice informatie si documente pe care le consideră necesare pentru eliberarea certificatului.

(6) Certificatul de scutire de plata accizelor se emite beneficiarului în trei exemplare, cu următoarele destinatii:

a) primul exemplar se păstrează de către beneficiar;

b) al doilea exemplar este utilizat ca document administrativ de însotire;

c) al treilea exemplar se transmite si se păstrează de către antrepozitul fiscal expeditor.

(7) În cazul în care beneficiarul se aprovizionează de la mai multe antrepozite fiscale, certificatul de scutire de plata accizelor se emite pentru fiecare antrepozit fiscal expeditor în parte.

(8) La momentul efectuării primei operatiuni, beneficiarul transmite exemplarele 2 si 3 ale certificatului de scutire de plata accizelor către antrepozitul fiscal expeditor, care păstrează al treilea exemplar, urmând ca exemplarul al doilea să fie utilizat ca document administrativ de însotire pentru toate operatiunile ce se vor derula.

(9) De fiecare dată la sosirea produsului accizabil, beneficiarul solicită autoritătii fiscale teritoriale emitente a certificatului ca în maximum 24 de ore să certifice pe exemplarul utilizat ca document administrativ de însotire cantitatea primită de beneficiar. Pentru aceasta, autoritatea fiscală teritorială emitentă poate desemna un reprezentant al administratiei finantelor publice în raza căreia este primit produsul.

(10) După certificarea fiecărei operatiuni în certificatul de scutire de plata accizelor, beneficiarul transmite o copie a acestuia în termen de 6 zile către antrepozitul fiscal expeditor.

(11) Dacă în termen de 30 de zile de la expedierea produsului antrepozitul fiscal expeditor nu primeste copia documentului certificat, acea operatiune se consideră eliberare pentru consum si din acel moment acciza devine exigibilă.

Codul fiscal:

Scutiri pentru alcool etilic si alte produse alcoolice Art. 200. - (1) Sunt scutite de plata accizelor alcoolul etilic si alte produse alcoolice atunci când sunt:

a) denaturate conform prescriptiilor legale si utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;

b) utilizate pentru producerea otetului;

c) utilizate pentru producerea de medicamente;

d) utilizate pentru producerea de arome alimentare,

pentru alimente sau băuturi nealcoolice ce au o concentratie ce nu depăseste 1,2% în volum;

e) utilizate în scop medical în spitale si farmacii;

f) utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu sau fără cremă, cu conditia ca în fiecare caz concentratia de alcool să nu depăsească 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compozitia ciocolatei si 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compozitia altor produse;

g) esantioane pentru analiză sau teste de productie necesare sau în scopuri stiintifice;

h) utilizate în procedee de fabricatie, cu conditia ca produsul finit să nu contină alcool;

i) utilizate pentru producerea unui element care nu este supus accizei;

j) utilizate în industria cosmetică.

(2) Modalitatea si conditiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1), precum si produsele utilizate pentru denaturarea alcoolului vor fi reglementate prin norme.

Norme metodologice:

22. (1) În toate situatiile prevăzute la art. 200 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea de la plata accizelor se acordă numai beneficiarului, cu conditia ca aprovizionarea să se fi efectuat direct de la un antrepozit fiscal. În categoria bene- ficiarilor se încadrează si depozitele farmaceutice autorizate de către autoritatea cu competentă în acest sens, în cazul alcoolului livrat direct de acestea către spitale si farmacii.

(2) Pentru produsele prevăzute la art. 200 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal scutirea se acordă direct. De asemenea, scutirea se acordă direct si în cazul antrepozitarilor autorizati care functionează în sistem integrat pentru toate situatiile prevăzute la art. 200 alin. (1) din Codul fiscal.

(3) Pentru celelalte situatii prevăzute la art. 200 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea se acordă:

a) prin compensare cu alte impozite si taxe datorate bugetului de stat;

b) prin restituirea accizelor plătite la momentul achizitionării produselor accizabile.

(4) În toate situatiile prevăzute la art. 200 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea se acordă pe baza:

a) autorizatiei de utilizator final. Aceasta se eliberează si în cazul antrepozitarilor autorizati care functionează în sistem integrat;

b) facturii fiscale de achizitie a alcoolului etilic, în care acciza să fie evidentiată separat, cu exceptia cazului prevăzut la art. 200 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, în care pe factură se înscrie “scutit de accize”;

c) dovezii plătii accizelor către antrepozitul fiscal expeditor, constând în documentul de plată confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis.

(5) Autorizatia de utilizator final se emite de către autoritatea fiscală teritorială. Autorizatia se emite în trei exemplare cu următoarele destinatii:

a) primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final;

b) al doilea exemplar este utilizat ca document administrativ de însotire;

c) al treilea exemplar se transmite si se păstrează de către antrepozitul fiscal expeditor.

(6) Modelul autorizatiei de utilizator final este prezentat în anexa nr. 15.

(7) Această autorizatie se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului, la care se va anexa actul de constituire din care să rezulte că societatea desfăsoară o activitate care necesită consumul de alcool etilic si alte produse alcoolice, precum si fundamentarea cantitătii ce urmează a fi achizitionată în regim de scutire de plata accizelor.

Autoritatea fiscală poate să solicite orice informatie si documente pe care le consideră necesare pentru eliberarea autorizatiei.

(8) În cazul în care beneficiarul se aprovizionează de la mai multe antrepozite fiscale, autorizatia de utilizator final se emite pentru fiecare antrepozit fiscal expeditor în parte.

(9) La momentul efectuării primei operatiuni, beneficiarul transmite exemplarele 2 si 3 ale autorizatiei de utilizator final către antrepozitul fiscal expeditor, care păstrează exemplarul trei, urmând ca exemplarul al doilea să fie utilizat ca document administrativ de însotire pentru toate operatiunile ce se vor derula.

(10) De fiecare dată la sosirea produsului accizabil, beneficiarul solicită autoritătii fiscale teritoriale emitente a autorizatiei ca în maximum 24 de ore să certifice pe exemplarul utilizat ca document administrativ de însotire cantitatea primită de beneficiar. Pentru aceasta, autoritatea fiscală teritorială emitentă poate desemna un reprezentant al administratiei finantelor publice în raza căreia este primit produsul.

(11) După certificarea fiecărei operatiuni în autorizatia de utilizator final, beneficiarul transmite o copie a acesteia în termen de 6 zile către antrepozitul fiscal expeditor.

(12) Dacă în termen de 30 de zile de la expedierea produsului, antrepozitul fiscal expeditor nu primeste copia documentului certificat, acea operatiune se consideră eliberare pentru consum si din acel moment acciza devine exigibilă.

(13) Produsele admise a fi utilizate pentru denaturarea alcoolului sunt:

a) pentru alcoolul etilic tehnic: violet de metil în concentratie de 0,6-1,2 g la 1.000 litri, alcooli superiori în concentratie de 0,2-0,5 kg/1.000 litri sau benzină de extractie în concentratie de 0,4-1 kg/1.000 litri;

b) pentru alcoolul etilic utilizat în cosmetică: fenolftaleină în concentratie de 10-40 g/1.000 litri;

c) pentru alcoolul sanitar: salicilat de etil sau salicilat de metil în concentratie de 0,2-1 kg/1.000 litri si albastru de metil în concentratie de 2-5 g/1.000 litri.

(14) Depozitele farmaceutice livrează alcoolul către spitale si farmacii la preturi fără accize.

Codul fiscal:

Scutiri pentru uleiuri minerale

Art. 201. - (1) Sunt scutite de la plata accizelor:

a) uleiurile minerale folosite în orice alt scop decât drept combustibil sau carburant;

b) uleiurile minerale livrate în vederea utilizării drept carburant pentru aeronave, altele decât aviatia turistică în scop privat. Prin aviatie turistică în scop privat se întelege utilizarea unei aeronave, de către proprietarul sau de către persoana fizică sau juridică care o detine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comer- ciale si în special altele decât transportul de persoane sau de mărfuri sau prestări de servicii cu titlu oneros ori pentru nevoile autoritătilor publice;

c) uleiurile minerale livrate în vederea utilizării drept carburant pentru navigatia maritimă internatională si pentru navigatia pe căile navigabile interioare, altele decât navigatiile de agrement în scop privat. Prin navigatie de agrement în scop privat se întelege utilizarea oricărei ambarcatiuni, de către proprietarul sau de către persoana fizică sau juridică care o detine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale si în spe- cial altele decât transportul de persoane sau de mărfuri ori prestări de servicii cu titlu oneros sau pentru nevoile autoritătilor publice;

d) uleiurile minerale utilizate în cadrul productiei de electricitate si în centralele electrocalogene;

e) uleiurile minerale utilizate în scopul testării aeronavelor si vapoarelor;

f) uleiurile minerale injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de reducere chimică, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal;

g) uleiurile minerale care intră în România în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor, destinat utilizării drept combustibil pentru acel autovehicul;

h) orice ulei mineral care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar;

i) orice ulei mineral achizitionat direct de la agenti economici producători sau importatori, utilizat drept combustibil pentru încălzirea spitalelor, sanatoriilor, azilelor de bătrâni si a orfelinatelor;

j) orice ulei mineral utilizat de către persoane fizice drept combustibil pentru încălzirea locuintelor;

k) orice ulei mineral achizitionat direct de la agenti economici producători sau importatori, utilizat drept combustibil în scop tehnologic sau pentru producerea de agent termic si apă caldă;

l) orice ulei mineral achizitionat direct de la agenti economici producători sau importatori, utilizat în scop industrial;

m) uleiurile minerale utilizate drept combustibil neconventional (bio-diesel).

(2) Modalitatea si conditiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.

Norme metodologice:

23. (1) În toate situatiile prevăzute la art. 201 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea se acordă beneficiarului, cu conditia ca aprovizionarea să se efectueze direct de la un antrepozit fiscal, de la un importator sau de la un distribuitor agreat prevăzut la alin. (17).

(2) Pentru produsele prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. b)-j) si m) din Codul fiscal, scutirea se acordă direct.

De asemenea, scutirea se acordă direct si pentru uleiurile minerale cu codul NC 2711 14 00 utilizate în scop industrial.

(3) Pentru celelalte situatii prevăzute la art. 201 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea se acordă:

a) prin compensare cu alte impozite si taxe datorate bugetului de stat;

b) prin restituirea accizelor plătite la momentul achizitionării produselor accizabile.

(4) În toate situatiile prevăzute la art. 201 alin. (1) din Codul fiscal, cu exceptia celei prevăzute la lit. g) a acluiasi articol, scutirea se acordă pe baza:

a) autorizatiei de utilizator final. Aceasta se eliberează si în cazul antrepozitarilor autorizati care utilizează uleiuri minerale obtinute din productia proprie;

b) facturii fiscale speciale de achizitie a uleiurilor minerale, în care acciza să fie evidentiată separat, cu exceptia cazurilor prevăzute la alin. (2), în care pe factură se înscrie “scutit de accize”;

c) dovezii plătii accizelor către antrepozitul fiscal expeditor sau către importator, după caz, constând în documentul de plată confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis.

(5) În cazul în care beneficiarul se aprovizionează de la un distribuitor agreat, obligatia detinerii autorizatiei de utilizator final revine distribuitorului.

(6) Autorizatia de utilizator final se emite în toate cazurile, cu exceptia persoanelor fizice, de către autoritatea fiscală teritorială. Autorizatia se emite în trei exemplare cu următoarele destinatii:

a) primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final;

b) al doilea exemplar este utilizat ca document administrativ de însotire;

c) exemplarul 3 se transmite antrepozitului fiscal expeditor, importatorului sau distribuitorului agreat. În acest caz distribuitorul agreat transmite o copie a exemplarului 3 de autorizatie către antrepozitarul fiscal de la care acesta se aprovizionează.

(7) Modelul autorizatiei de utilizator final este prezentat în anexa nr. 15.

(8) Această autorizatie se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului, la care se va anexa actul de constituire din care să rezulte că societatea desfăsoară o activitate care necesită achizitionarea de uleiuri minerale, precum si fundamentarea cantitătii ce urmează a fi achizitionată în regim de scutire de plata accizelor. Autoritatea fiscală poate să solicite orice informatie si documente pe care le consideră necesare pentru eliberarea autorizatiei.

(9) Autorizatia de utilizator final va fi solicitată si de către beneficiarii uleiurilor minerale neaccizabile rezultate din prelucrarea titeiului sau a altor materii prime care au punctul de inflamabilitate sub 85sC.

(10) În cazul în care beneficiarul se aprovizionează de la mai multe antrepozite fiscale sau de la mai multi impor- tatori sau distribuitori agreati, autorizatia de utilizator final se emite pentru fiecare situatie în parte.

(11) La momentul efectuării primei operatiuni, beneficiarul transmite exemplarele 2 si 3 ale autorizatiei de utilizator final către expeditorul produsului accizabil, care păstrează exemplarul 3, urmând ca exemplarul 2 să fie utilizat ca document administrativ de însotire pentru toate operatiunile ce se vor derula.

(12) De fiecare dată la sosirea produsului accizabil, beneficiarul solicită autoritătii fiscale teritoriale emitente a autorizatiei ca în maximum 24 de ore să certifice pe exemplarul utilizat ca document administrativ de însotire cantitatea primită de către beneficiar. Pentru aceasta, autoritatea fiscală teritorială emitentă poate desemna un reprezentant al administratiei finantelor publice în raza căreia este primit produsul.

(13) După certificarea fiecărei operatiuni în autorizatia de utilizator final, beneficiarul transmite o copie a acesteia în termen de 6 zile către antrepozitul fiscal expeditor.

(14) Dacă în termen de 30 de zile de la expedierea produsului, antrepozitul fiscal expeditor nu primeste copia documentului certificat, acea operatiune se consideră eliberare pentru consum si din acel moment acciza devine exigibilă.

(15) Pentru persoanele fizice, autorizatia de utilizatorfinal se emite la cererea scrisă a acestora de către admi- nistratia finantelor publice în raza căreia acestea îsi au domiciliul. În cerere va fi prezentată si fundamentarea cantitătii ce urmează a fi achizitionată în decursul unui an. În acest caz, se eliberează numai primul exemplar din modelul autorizatiei de utilizator final prezentat în anexa nr. 15, fără a se mai aplica procedura prevăzută la alin. (11)-(14).

În autorizatia de utilizator final eliberată persoanei fizice, în locul codului unic de înregistrare se va înscrie codul numeric personal.

(16) Statiile de distributie ale antrepozitarilor autorizati care sunt dotate cu pompe distincte pentru distribuirea petrolului lampant vând către persoanele fizice acest produs la preturi cu amănuntul care nu includ accize.

(17) Distribuitori agreati sunt:

a) pentru uleiuri minerale utilizate drept carburant pentru aeronave - detinătorii de certificate de autorizare ca distribuitor expres pentru produse aeronautice civile si contracte de prestări de servicii cu societăti detinătoare de certificate de autorizare ca distribuitor expres pentru produse aeronautice civile. Certificatele de autorizare se eliberează de Regia Autonomă “Autoritatea Aeronautică Civilă Română”;

b) pentru uleiurile minerale utilizate drept carburant pentru navigatia maritimă internatională si pe căile navigabile interioare - detinătorii de certificate eliberate de autoritatea cu competentă în acest sens;

c) pentru gaz petrolier lichefiat - persoanele autorizate în calitate de unităti de deservire - conform prescriptiilor tehnice în vigoare, aprobate de ministerul de resort – si care detin în proprietate mijloace tehnice autorizate pentru distribuirea de gaz petrolier lichefiat.

(18) În cazul importurilor de uleiuri minerale, regimul de scutire se acordă în baza autorizatiei de utilizator final si, după caz, a autorizatiilor prevăzute la alin. (17) pentru distribuitorii agreati.

Codul fiscal:

SECTIUNEA a 8-a

Marcarea produselor alcoolice si a produselor din tutun

Reguli generale

Art. 202. - (1) Prevederile prezentei sectiuni se aplică următoarelor produse accizabile:

a) produse intermediare si alcool etilic, cu exceptiile prevăzute prin norme;

b) produse din tutun.

Norme metodologice:

24. Nu intră sub incidenta sistemului de marcare:

a) alcoolul etilic denaturat cu substante specifice destinatiei, alta decât consumul uman, astfel încât să nu poată fi utilizat la obtinerea de băuturi alcoolice;

b) alcoolul etilic tehnic rezultat exclusiv ca produs secundar din procesul de obtinere a alcoolului etilic rafinat si care datorită compozitiei sale nu poate fi utilizat în industria alimentară.

Codul fiscal:

Responsabilitatea marcării

Art. 203. - (1) Responsabilitatea marcării produselor accizabile revine antrepozitarilor autorizati sau importatorilor.

(2) Importatorul transmite producătorului extern marcajele, sub forma si în maniera prevăzute în norme, în vederea aplicării efective a acestora pe produsele accizabile contractate.

Norme metodologice:

25. (1) Autorizatia de antrepozit fiscal de productie atestă si dreptul de marcare a produselor supuse acestui regim.

(2) Produsele supuse marcării pot fi importate de către persoanele care detin autorizatie de importator.

(3) Autorizatia de importator se acordă de către autoritatea fiscală centrală în conformitate cu prevederile pct. 27. (4) În vederea realizării importurilor de produse din tutun si alcool etilic, timbrele, banderolele sau etichetele de marcare, după caz, procurate de importatori, se expediază pe adresa producătorului extern, care urmează să le aplice pe marfă. Expedierea marcajelor se face în maximum 15 zile de la executarea comenzii de către unitatea autorizată cu tipărirea.

(5) După expirarea acestui termen, importatorii sunt obligati să returneze unitătii specializate, autorizate cutipărirea, în vederea distrugerii, marcajele neutilizate prin neexpedierea, în regim de export temporar, partenerilor externi.

(6) Expedierea marcajelor către producătorii externi se face numai ca bagaj neînsotit, cu depunerea în vamă a declaratiei vamale de export temporar. Declaratia vamală de export temporar trebuie să fie însotită de următoarele documente:

a) documentul de transport international, din care să rezulte că destinatarul este producătorul mărfurilor ce urmează a fi importate;

b) o copie de pe contractul încheiat între importator si producătorul extern sau reprezentantul acestuia;

c) o copie de pe autorizatia de importator;

d) dovada vărsării la bugetul de stat a sumei ce reprezintă contravaloarea accizelor aferente cantitătii de produse ce urmează a se importa, corespunzătoare cantitătii marcajelor exportate.

(7) Cu ocazia importului, o dată cu declaratia vamală de import, se depune o declaratie vamală de reimport, pentru marcajele aplicate, în vederea încheierii regimului acordat la scoaterea temporară din tară a acestora.

Codul fiscal:

Proceduri de marcare

Art. 204. - (1) Marcarea produselor se efectuează prin timbre, banderole sau etichete.

Norme metodologice:

26. (1) Dimensiunile marcajelor sunt prezentate în anexa nr. 16.

(2) Marcajele sunt hârtii de valoare cu regim special si se tipăresc de către Compania Natională “Imprimeria Natională” - S.A.

(3) Timbrele pentru marcarea tigaretelor si produselor din tutun sunt inscriptionate cu următoarele elemente:

a) denumirea antrepozitarului autorizat pentru productie sau a importatorului autorizat si codul de marcare atribuit acestora;

b) denumirea generică a produsului, respectiv: tigarete, tigări, alte produse din tutun;

c) seria si codul de emisiune.

(4) Banderolele pentru marcarea produselor intermediare si a alcoolului etilic vor avea inscriptionate următoarele elemente:

a) denumirea antrepozitarului autorizat pentru productie sau a importatorului autorizat si codul de marcare atribuit acestora;

b) denumirea generică a produsului, respectiv: alcool, băuturi slab alcoolizate, băuturi spirtoase, tuică, rachiuri din fructe, produse intermediare;

c) codul si seria de emisiune;

d) indicele de aplicare în formă de “U” sau “L”;

e) cantitatea nominală exprimată în litri de produs continut, precum si concentratia alcoolică.

(5) Banderolele se aplică pe sistemul de închidere a buteliilor sau cutiilor de tetra pak, tetra brik si altele asemenea, în formă de “U” sau “L”. Sunt supuse marcării prin banderole inclusiv buteliile si cutiile ce depăsesc capacitatea de 1 litru, dar nu mai mult de 10 litri.

(6) În situatia în care dimensiunile marcajelor nu permit includerea în întregime a denumirilor antrepozitarilor autorizati, se vor inscriptiona prescurtările sau initialele stabilite de fiecare antrepozitar autorizat sau importator în parte, de comun acord cu Compania Natională “Imprimeria Natională” - S.A.

(7) Fiecărui antrepozitar autorizat sau importator de produse supuse marcării i se atribuie un cod special care are la bază codul unic de înregistrare sau codul de acciză.

Acest cod special se va regăsi inscriptionat pe marcajele tipărite ce vor fi aplicate pe produsele fabricate sau importate. În cazul în care indicativul judetului, respectiv al tării din care se face importul, nu contine două, respectiv trei caractere alfanumerice, acestea se vor completa cu cifra ř în fata indicativului existent. Acelasi principiu se aplică si în cazul codurilor fiscale care vor fi completate cu cifra ř astfel încât numărul total de caractere să fie 10.

(8) În cazul importatorilor care nu au contracte încheiate direct cu producătorul extern, ci cu un reprezentant al acestuia, marcajele vor fi expediate producătorului extern, iar codul atribuit va contine indicativul tării din care se face efectiv importul.

Codul fiscal:

Eliberarea marcajelor

Art. 205 [...]

(2) Eliberarea marcajelor se face către:

a) persoanele care importă produsele accizabile prevăzute la art. 202, în baza autorizatiei de importator.

Autorizatia de importator se acordă de către autoritatea fiscală competentă, în conditiile prevăzute în norme;

Norme metodologice:

27. (1) Persoana care intentionează să obtină autorizatie de importator depune la autoritatea fiscală centrală o cerere conform modelului prezentat în anexa nr. 17, însotită de următoarele documente prezentate în fotocopii certificate de autoritatea fiscală teritorială pentru conformitate cu originalul:

a) documentele legale de constituire ale persoanei, cu toate modificările intervenite până la data solicitării autorizatiei;

b) cazierele judiciare ale administratorilor si directorilor executivi, eliberate de institutiile abilitate din România;

c) contractele încheiate direct între importator si producătorul extern sau reprezentantul acestuia. În cazul în care contractul este încheiat cu un reprezentant al producătorului extern, se va prezenta o declaratie a producătorului extern care să ateste relatia contractuală dintre acesta si furnizorul extern al detinătorului de autorizatie de importator;

d) scrisoare de bonitate bancară;

e) declaratia solicitantului privind sediul social si orice alte locuri în care urmează să-si desfăsoare activitatea de import, precum si adresele acestora;

f) situatia întocmită de autoritatea fiscală teritorială din care să rezulte modul de îndeplinire a obligatiilor fiscale fată de bugetul de stat.

(2) În vederea eliberării autorizatiilor de importator, autoritatea fiscală centrală solicită avizul autoritătii vamale centrale.

(3) Autorizatia de importator se eliberează de către autoritatea fiscală centrală în termen de 60 de zile de la data depunerii documentatiei complete.

Codul fiscal:

(3) Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei cereri la autoritatea fiscală competentă, sub forma si în maniera prevăzute în norme.

Norme metodologice:

28. (1) Pentru fiecare solicitare de marcaje, atât antrepozitarul autorizat, cât si importatorul autorizat depun nota de comandă:

a) la autoritatea fiscală centrală, în cazul produselor din tutun;

b) la autoritatea fiscală teritorială, în cazul alcoolului etilic si al produselor intermediare.

(2) Modelul notei de comandă este prezentat în anexa nr. 18.

(3) Fiecare notă de comandă se aprobă - total sau partial - de către autoritatea fiscală competentă prevăzută la alin. (1), în functie de:

a) justificarea notelor de comandă aprobate anterior;

b) livrările de produse accizabile marcate, efectuate în ultimele 60 de zile fată de data solicitării unei noi note de comandă.

(4) Notele de comandă se întocmesc de către solicitant în 3 exemplare.

(5) După aprobare cele 3 exemplare ale notelor de comandă au următoarele destinatii: primul exemplar se păstrează de către solicitant, al doilea exemplar se transmite Companiei Nationale “Imprimeria Natională” - S.A. si al treilea exemplar se păstrează de către autoritatea fiscală competentă care aprobă notele de comandă.

(6) Antrepozitarii autorizati si importatorii autorizati de produse supuse marcării sunt obligati să prezinte lunar, până la data de 15 a fiecărei luni, autoritătii emitente a autorizatiei situatia privind utilizarea marcajelor, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 19. În vederea confirmării realitătii datelor înscrise în documentele justificative privind utilizarea marcajelor pentru import, aceste documente vor fi certificate de către Autoritatea Natională a Vămilor.

(7) Procentul maxim admis de marcaje distruse în procesul de productie si care nu pot fi recuperate pentru a fi evidentiate este de 1,5% din numărul marcajelor utilizate.

(8) Antrepozitarii autorizati si importatorii autorizati de produse supuse marcării vor tine o evidentă distinctă a marcajelor deteriorate si a celor distruse, conform modelului prezentat în anexa nr. 20.

(9) Toate marcajele deteriorate vor fi lipite la sfârsitul fiecărei zile pe un formular special, destinat pentru aceasta, potrivit anexei nr. 21.

(10) Marcajele deteriorate nu vor fi utilizate, acestea urmând regimul celor neutilizate.

(11) Marcajele deteriorate evidentiate în anexa nr. 21, însotite de un exemplar al anexei nr. 20, se depun de către fiecare antrepozitar autorizat sau importator autorizat de produse supuse marcării, semestrial, până la data de 15 a lunii următoare, la Compania Natională “Imprimeria Natională” - S.A. în vederea distrugerii.

(12) Costul banderolelor deteriorate sau distruse nu se restituie, iar cheltuielile legate de distrugerea lor se suportă de către antrepozitarul autorizat sau importatorul autorizat. În cazul timbrelor distruse sau deteriorate, antrepozitarii si importatorii autorizati au obligatia ca în termen de 15 zile de la prezentarea situatiei prevăzute la alin. (11) să achite Companiei Nationale “Imprimeria Natională” - S.A. contravaloarea acestora.

Codul fiscal:

(4) Eliberarea marcajelor se face de către unitatea specializată, autorizată de autoritatea fiscală competentă pentru tipărirea acestora, în conditiile prevăzute în norme.

(5) Contravaloarea timbrelor pentru marcarea tigaretelor si a altor produse din tutun se asigură de la bugetul de stat, din valoarea accizelor aferente acestor produse, conform prevederilor din norme.

Norme metodologice:

29. (1) Eliberarea marcajelor se face de către Compania Natională “Imprimeria Natională” - S.A. în baza notelor de comandă aprobate de către autoritatea fiscală centrală sau teritorială, după caz.

(2) În cazul importatorilor autorizati, eliberarea marcajelor se face sub supraveghere vamală.

(3) Marcajele se realizează de către Compania Natională “Imprimeria Natională” - S.A. prin emisiuni identificate printr-un cod si o serie de emisiune aprobate de autoritatea fiscală centrală.

(4) Termenul de executare a comenzilor de către Compania Natională “Imprimeria Natională” - S.A. este de 15 zile lucrătoare de la data primirii si înregistrării notelor de comandă aprobate de autoritatea fiscală competentă.

(5) Până la eliberarea marcajelor către beneficiari, acestea se depozitează la Compania Natională “Imprimeria Natională” - S.A. în conditii de deplină securitate.

(6) Pentru tigarete si produse din tutun, Compania Natională “Imprimeria Natională” - S.A. eliberează antrepozitarilor autorizati ca producători si importatorilor autorizati timbrele necesare marcării acestor produse, în baza notelor de comandă aprobate de către autoritatea fiscală centrală.

(7) În cazul antrepozitarului autorizat ca producător de tigarete si produse din tutun, cantitatea de timbre ce poate fi eliberată în decursul unei luni se stabileste de către autoritatea fiscală centrală de comun acord cu Compania Natională “Imprimeria Natională” - S.A. si cu solicitantul.

Această cantitate se determină în functie de stocul de timbre neutilizate existent la data solicitării si de numărul de timbre aferent livrărilor efectuate în luna anterioară.

Cantitatea maximă de timbre ce poate fi aprobată pentru o lună nu poate depăsi cantitatea de timbre aferentă livrărilor din luna anterioară solicitării, la care se mai poate adăuga 10% din aceasta. În situatii exceptionale si bine justificate, această cantitate poate fi suplimentată. La preluarea marcajelor de la Compania Natională “Imprimeria Natională” - S.A., solicitantul este obligat să prezinte si dovada virării în contul acestei companii a contravalorii timbrelor utilizate aferente livrărilor de produse din tutun efectuate în luna anterioară, fără de care nu pot ridica noua comandă.

(8) În cazul importurilor, fiecare notă de comandă de timbre se aprobă numai dacă importatorul autorizat va prezenta dovada virării în contul bugetului de stat a unei sume echivalente cu valoarea accizelor corespunzătoare cantitătilor de tigarete si produse din tutun pentru care s-au solicitat timbre, mai putin contravaloarea timbrelor stabilită pe baza pretului fără taxa pe valoarea adăugată. De asemenea, acesta va prezenta si dovada virării în contul Companiei Nationale “Imprimeria Natională” - S.A. a contravalorii timbrelor, stabilită pe baza pretului plus taxa pe valoarea adăugată.

(9) În cazul productiei interne, până la data de 25 a fiecărei luni, antrepozitarii autorizati ca producători de tigarete si produse din tutun vor vira în contul bugetului de stat valoarea accizelor datorată pentru luna anterioară - la momentul iesirii produselor din antrepozitul fiscal de productie -, mai putin contravaloarea timbrelor aferentă cantitătilor de produse din tutun livrate, stabilită pe baza pretului fără taxa pe valoarea adăugată. În acelasi timp, vor vira direct în contul Companiei Nationale “Imprimeria Natională” - S.A. contravaloarea timbrelor respective stabilită pe baza pretului cu taxa pe valoarea adăugată. Lunar, în declaratia privind obligatiile de plată la bugetul general consolidat, antrepozitarii autorizati vor înscrie valoarea accizelor diminuată cu valoarea timbrelor stabilită la pret fără taxa pe valoarea adăugată. Antrepozitarii autorizati au obligatia de a anexa la fiecare declaratie copia dovezii privind virarea în contul Companiei Nationale “Imprimeria Natională” - S.A. a contravalorii timbrelor, stabilită pe baza pretului cu taxa pe valoarea adăugată.

(10) Pentru produsele supuse marcării, altele decât tigaretele si produsele din tutun, eliberarea marcajelor se face numai după prezentarea de către antrepozitarul sau importatorul autorizat a dovezii plătii contravalorii marcajelor si a extrasului de cont care atestă virarea contravalorii marcajelor comandate, în contul Companiei Nationale “Imprimeria Natională” - S.A.

Codul fiscal:

Confiscarea produselor din tutun

Art. 206 [...]

(2) Repartizarea fiecărui lot de produse din tutun confiscate, preluarea acestora de către antrepozitarii autorizati si importatori, precum si procedura de distrugere se efectuează conform normelor.

Norme metodologice:

30. (1) Repartizarea fiecărui lot de produse din tutun confiscate către antrepozitarii autorizati ca producători se face proportional cu cota de piată detinută. Situatia privind cotele de piată se comunică de autoritatea fiscală centrală, trimestrial, autoritătii fiscale teritoriale, directiilor cu atributii de control din subordinea Ministerului Finantelor Publice, Autoritătii Nationale a Vămilor si Ministerului Administratiei si Internelor.

(2) Fiecare antrepozitar autorizat ca producător are obligatia să asigure pe cheltuiala proprie preluarea în custodie, transportul si depozitarea cantitătilor de produse din lotul confiscat care i-a fost repartizat.

(3) Predarea cantitătilor de produse din tutun confiscate se face pe baza unui proces-verbal de predare-primire, ce va fi semnat atât de reprezentantii organului care a procedat la confiscarea produselor, cât si de reprezentantii antrepozitarului autorizat ca producător, care le preia.

(4) Distrugerea se va efectua prin arderea produselor din tutun - în baza aprobării date de autoritatea fiscală centrală la cererea antrepozitarului autorizat si în prezenta unei comisii de distrugere constituite special în acest scop.

Din această comisie vor face parte un reprezentant al organelor de politie si un reprezentant al directiei cu atributii de control din cadrul autoritătii fiscale centrale.

Cheltuielile aferente distrugerii vor fi suportate de fiecare antrepozitar autorizat care va proceda la distrugerea bunurilor confiscate.

Codul fiscal:

CAPITOLUL II

Alte produse accizabile

Scutiri

Art. 210 [...]

(2) Agentii economici exportatori de cafea prăjită, obtinută din operatiuni proprii de prăjire a cafelei verzi importate direct de acestia, pot solicita autoritătilor fiscale competente, pe bază de documente justificative, restitui-rea accizelor plătite în vamă, aferente numai cantitătilor de cafea verde utilizată ca materie primă pentru cafeaua exportată.

(3) Modalitatea de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) si (2) este stabilită în norme.

Norme metodologice:

31. (1) În cazul exportatorilor de cafea prăjită obtinută din operatiuni proprii de prăjire a cafelei verzi importate direct de către acestia, restituirea accizelor plătite în vamă, aferente cantitătilor de cafea verde utilizată ca materie primă pentru cafeaua exportată, se face pe baza prezentării de către exportator autoritătii fiscale teritoriale în raza căreia îsi desfăsoară activitatea a următoarelor documente justificative:

a) declaratia vamală de import a cafelei verzi;

b) documentul care atestă plata accizelor în vamă, confirmat de banca la care plătitorul are contul deschis;

c) declaratia vamală de export a cafelei prăjite.

(2) Restituirea accizelor se efectuează:

a) prin compensare cu alte impozite si taxe datorate bugetului de stat;

b) prin restituire efectivă a accizelor plătite în momentul întocmirii formalitătilor de vămuire pentru cafeaua verde.

(3) În cazul în care nu sunt îndeplinite conditiile prevăzute la alin. (1), nu se beneficiază de regimul de restituire.

Codul fiscal:

CAPITOLUL III

Impozitul la titeiul si la gazele naturale din productia internă

Dispozitii generale

Art. 215 [...]

(5) Momentul exigibilitătii impozitului la titeiul si la gazele naturale din productia internă intervine la data efectuării livrării.

Norme metodologice:

32. Impozitul la titeiul si la gazele naturale din productia internă se plăteste la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care impozitul devine exigibil.

Codul fiscal:

CAPITOLUL IV

Dispozitii comune

Obligatiile plătitorilor

Art. 219 [...]

(3) Plătitorii au obligatia să tină evidenta accizelor si a impozitului la titeiul si la gazele naturale din productia internă, după caz, conform prevederilor din norme.

Norme metodologice:

33. (1) Evidentierea în contabilitate a accizelor si a impozitului la titeiul si la gazele naturale din productia internă se efectuează prin aplicarea Planului de conturi general si a Normelor metodologice de utilizare a conturilor contabile aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, cu modificările ulterioare, precum si a prevederilor Ordinului ministrului finantelor publice nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitătilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate, cu modificările ulterioare.

(2) Sumele datorate drept accize si impozit la titeiul si la gazele naturale din productia internă se virează de către plătitori în următoarele conturi de venituri ale bugetului de stat deschise la unitătile de trezorerie si contabilitate publică în a căror rază teritorială acestia sunt înregistrati ca plătitori de impozite si taxe, si anume:

- contul 20.14.01.01 “Accize încasate din vânzarea uleiurilor minerale”: accizele datorate pentru uleiuri minerale

- contul 20.14.01.02 “Accize încasate din vânzarea de alcool, distilate si băuturi alcoolice”: accizele datorate pentru alcool, distilate, băuturi alcoolice, vinuri si bere

- contul 20.14.01.03 “Accize încasate din vânzarea produselor din tutun”: accizele datorate pentru produse din tutun

- contul 20.14.01.04 “Accize încasate din vânzarea de cafea”: accizele datorate pentru cafea

- contul 20.14.01.05 “Accize încasate din vânzarea altor produse”: accizele datorate pentru alte produse si grupe de produse cuprinse la cap. II “Alte produse accizabile” de la titlul VII din Codul fiscal

- contul 20.17.01.24 “Impozitul pe titeiul din productia internă si gazele naturale”: impozitul pentru titei si pentru gazele naturale din productia internă provenite din zăcăminte de gaze naturale, din zăcăminte de gaze cu condensat si din zăcăminte de titei

(3) Accizele datorate pentru importuri de produse accizabile se achită de către plătitori în următoarele conturi deschise la unitătile trezoreriei statului pe numele birourilor vamale prin care se derulează operatiunile de import:

- contul 20.14.01.08 “Accize încasate în vamă din importul uleiurilor minerale”

- contul 20.14.01.09 “Accize încasate în vamă din importul de alcool, distilate si băuturi alcoolice”

- contul 20.14.01.10 “Accize încasate în vamă din importul de produse din tutun”

- contul 20.14.01.11 “Accize încasate în vamă din importul de cafea”

- contul 20.14.01.12 “Accize încasate în vamă din importul altor produse”

(4) Autoritătile fiscale asigură evidenta nominală pe plătitori a accizelor si impozitelor datorate si încasate potrivit normelor în vigoare.

34. Pentru produsele scoase din rezerva de stat sau din rezerva de mobilizare, plata accizelor se face de către unitătile detinătoare ale acestor stocuri la livrarea produselor către beneficiari.

35. (1) Produsele accizabile detinute de agentii economici care înregistrează obligatii bugetare restante pot fi valorificate în cadrul procedurii de executare silită de organele competente, potrivit legii.

(2) Persoanele care dobândesc bunuri accizabile prin valorificare potrivit alin. (1) trebuie să îndeplinească conditiile prevăzute de lege, după caz.

Codul fiscal:

Decontările între agentii economici

Art. 220 [...]

(2) Nu intră sub incidenta prevederilor alin. (1):

a) livrările de produse supuse accizelor către agentii economici care comercializează astfel de produse în sistem en détail;

b) livrările de produse supuse accizelor, efectuate în cadrul sistemului de compensare a obligatiilor fată de bugetul de stat, aprobate prin acte normative speciale.

Sumele reprezentând accizele nu pot face obiectul compensărilor, dacă actele normative speciale nu prevăd altfel.

Norme metodologice:

36. În cadrul sistemului de compensare intră si compensările admise de actele normative, efectuate între agentii economici.

Codul fiscal:

CAPITOLUL V

Dispozitii tranzitorii

Derogări

Art. 221 [...]

(2) Prin derogare de la art. 192 si 193, până la data de 1 ianuarie 2007, livrarea uleiurilor minerale din antrepozitele fiscale de productie se efectuează numai în momentul în care cumpărătorul prezintă documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantitătii ce urmează a fi facturată. Cu ocazia depunerii declaratiei lunare de accize se vor regulariza eventualele diferente dintre valoarea accizelor virate la bugetul de stat de către beneficiarii produselor si valoarea accizelor aferente cantitătilor de uleiuri minerale efectiv livrate de agentii economici producători, în decursul lunii precedente.

Norme metodologice:

37. (1) Livrarea uleiurilor minerale din antrepozitele fiscale de productie se efectuează numai în momentul în care cumpărătorul prezintă documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantitătii ce urmează a fi facturată.

(2) Ordinele de plată pentru trezoreria statului care atestă virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantitătii ce urmează a fi facturată, prezentate de către cumpărători antrepozitarilor autorizati, trebuie să fie confirmate prin stampila si semnătura autorizată a unitătii bancare care a debitat contul plătitorului cu suma respectivă si copie de pe extrasul de cont.

(3) Accizele aferente uleiurilor minerale livrate din antrepozitele fiscale de productie se achită de către cumpărători în contul bugetului de stat 20.14.01.01 “Accize încasate din vânzarea uleiurilor minerale”, prevăzut la pct. 33 alin. (2), deschis la unitatea trezoreriei statului în raza căreia îsi are sediul antrepozitarul autorizat pentru productie.

(4) În rubrica “Reprezentând plăti” din ordinul de plată pentru trezoreria statului prin care se achită accizele, cumpărătorii mentionează denumirea si codul unic de înregistrare al antrepozitarului autorizat - furnizor de uleiuri minerale.

(5) Livrarea de uleiuri minerale se face numai pe bază de comandă depusă de cumpărător.

(6) Pe baza comenzii depuse de cumpărător, antrepozitarii autorizati emit cumpărătorilor o factură pro-forma (cod 14-4-10/aA) în care vor fi mentionate: denumirea produsului, cantitatea, valoarea accizei datorate, precum si informatii cu privire la denumirea si codul unic de înregistrare al antrepozitarului autorizat, în numele căruia se efectuează plata accizelor, precum si cele privind unitatea trezoreriei statului în raza căreia acesta îsi are sediul.

(7) În cazul în care cantitătile livrate se determină prin cântărire, se solicită comenzi exprimate în tone. Pentru transformarea în litri la temperatura de +15sC se vor utiliza densitătile aferente temperaturii de +15sC.

(8) În cazul în care livrările se fac în vase calibrate si/sau cantitătile se determină prin metoda volum-densitate, se solicită comenzi exprimate în litri, care să corespundă cu capacitatea din documentul de calibrare.

(9) Cantitatea din comandă, exprimată în litri la temperatura efectivă, se va corecta cu densitatea la temperatura de +15sC, rezultând cantitatea exprimată în litri la temperatura de +15sC.

(10) Valoarea accizei datorate de cumpărător conform facturii pro-forma va fi cantitatea exprimată în litri la temperatura de +15sC, determinată potrivit prevederilor alin. (9), înmultită cu acciza pe litru.

(11) La livrarea efectivă se recalculează acciza conform procedeului de mai sus, iar valoarea obtinută va fi evidentiată distinct.

(12) Pentru celelalte tipuri de uleiuri minerale calculul valorii accizei datorate se face pe baza densitătilor înscrise în registrul de densităti în momentul întocmirii facturii proforma, recalculate la temperatura de +15sC, după cum urmează:

- acciza (euro/tonă): 1.000 = acciza (euro/kg) x densitatea la +15sC (kg/litru) = acciza (euro/litru);

- cantitatea în kg: densitatea la +15sC = cantitatea în litri la +15sC;

- valoarea accizei = cantitatea în litri la +15sC x acciza (euro/litru).

(13) Eventualele diferente între valoarea accizelor virate la bugetul de stat de către beneficiar, conform facturii proforma, si valoarea accizelor aferente cantitătilor de uleiuri minerale efectiv livrate de agentii economici producători si procesatori, conform facturii fiscale, determinate de variatia de densitate, se vor regulariza cu ocazia depunerii declaratiei lunare privind obligatiile de plată la bugetul de stat.

(14) Unitătile trezoreriei statului vor elibera zilnic, la solicitarea antrepozitarilor autorizati, copii ale extraselor contu- lui de venituri al bugetului de stat 20.14.01.01 “Accize încasate din vânzarea uleiurilor minerale” în care au fost evidentiate accizele virate în numele acestora, fără de care furnizorul nu poate efectua livrarea.

(15) Evidentierea în contabilitate a accizelor se efectuează prin aplicarea Planului de conturi general si a Normelor metodologice de utilizare a conturilor contabile aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, cu modificările ulterioare, precum si a prevederilor Ordinului ministrului finantelor publice nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitătilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate, cu modificările ulterioare.

38. (1) Toti agentii economici producători de produse accizabile prevăzute la art. 162 din Codul fiscal, detinători de autorizatii eliberate în conformitate cu prevederile Legii nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere si autorizare a productiei, importului si circulatiei unor produse supuse accizelor, cu valabilitate până la data de 31 decembrie 2003, au obligatia ca în termen de 10 zile de la publicarea prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, să depună la autoritatea fiscală teritorială listele de inventar ale produselor înregistrate în stoc la data de 31 decembrie 2003.

(2) Listele de inventar se întocmesc în două exemplare care se certifică de autoritatea fiscală teritorială. Primul exemplar astfel certificat se păstrează de către agentul economic, iar cel de-al doilea se păstrează de autoritatea fiscală teritorială.

(3) Listele de inventar vor fi însotite obligatoriu de declaratia agentului economic privind achizitiile de produse accizabile din ultimele două luni, utilizate ca materie primă.

(4) Declaratia se întocmeste în două exemplare, din care primul exemplar se păstrează de agentul economic, iar al doilea exemplar se păstrează la autoritatea fiscală teritorială împreună cu listele de inventar.

(5) Agentii economici care la data de 31 decembri 2003 au înregistrat stocuri de produse accizabile, realizate până la această dată, si care nu îndeplinesc conditiile pentru a deveni antrepozitari autorizati potrivit prevederilor titlului VII din Codul fiscal vor putea valorifica produsele din stoc până la data de 30 iunie 2004 în baza unei aprobări speciale emise de autoritatea fiscală emitentă a autorizatiei, dată în baza Legii nr. 521/2002, cu plata accizelor după caz. Cazul privind plata accizelor se stabileste de autoritatea fiscală emitentă a aprobării speciale. Agentii economici producători de alcool etilic si de distilate - ca materii prime -, vor vinde aceste produse numai către beneficiarii autorizati în conditiile prevăzute la titlul VII din Codul fiscal.

După data de 30 iunie 2004, cantitătile rămase în stoc nu mai pot fi comercializate.

(6) Antrepozitarii autorizati ca producători de produse din grupa alcool etilic, care detin în stoc alcool etilic si distilate - ca materii prime -, achizitionate la preturi cu accize, nu mai plătesc accize pentru produsele obtinute exclusiv din prelucrarea acestor materii prime si nici pentru astfel de produse înregistrate în stoc la 31 decembrie 2003, cu conditia ca accizele aferente materiilor prime să fi fost plătite furnizorului. Această prevedere se va aplica până la data de 30 iunie 2004, după această dată urmând a se aplica prevederile titlului VII din Codul fiscal.

(7) Pentru produsele accizabile aflate în stoc la data de 31 decembrie 2003 în alte locatii decât antrepozitele fiscale ale antrepozitarului autorizat pentru care acciza nu a fost plătită, acciza devine exigibilă la momentul livrării produselor.

39. (1) Documentele fiscale aflate în stoc la data de 31 decembrie 2003 se pot utiliza si după această dată.

(2) Toti agentii economici care au avut obligatia utilizării documentelor fiscale speciale prevăzute în actele normative privind regimul accizelor, care s-au aplicat până la intrarea în vigoare a Codului fiscal, în termen de 10 zile de la data publicării prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor depune la autoritatea fiscală teritorială o declaratie privind stocul de astfel de documente, înregistrat la data de 31 decembrie 2003.

Declaratia se întocmeste în două exemplare, din care primul se păstrează de agentii economici.

40. (1) Pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2003, agentii economici producători de tigarete si produse din tutun vor deduce din valoarea accizelor datorate la data de 25 ianuarie 2004 contravaloarea timbrelor determinată pe baza pretului fără taxa pe valoarea adăugată, aferente livrărilor de astfel de produse efectuate în această perioadă. În acelasi timp, agentii economici vor vira în contul Companiei Nationale “Imprimeria Natională” - S.A. contravaloarea timbrelor respective stabilită pe baza pretului cu taxa pe valoarea adăugată.

(2) Agentii economici producători interni de tigarete si produse din tutun, care nu au primit autorizatie de antrepozitar autorizat începând cu data de 1 ianuarie 2004, au obligatia ca în termen de 10 zile de la data publicării prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, să predea spre distrugere Companiei Nationale “Imprimeria Natională” - S.A. timbrele neutilizate existente în stoc la data de 31 decembrie 2003. Acesti agenti economici au, de asemenea, obligatia să vireze contravaloarea acestor timbre în contul Companiei Nationale “Imprimeria Natională” - S.A. Sumele ce urmează a fi virate în contul Companiei Nationale “Imprimeria Natională” - S.A. se stabilesc printr-un act de control încheiat de organul fiscal teritorial în raza căruia îsi desfăsoară activitatea agentul economic în cauză, la solicitarea autoritătii fiscale centrale.

(3) Agentii economici producători interni de produse accizabile supuse marcării, altele decât tigaretele si produsele din tutun, care nu au primit autorizatie de antrepozitar autorizat începând cu data de 1 ianuarie 2004, sau agentii economici producători de produse care începând cu această dată nu mai intră sub incidenta marcării au obligatia ca în termen de 10 zile de la data publicării prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, să predea spre distrugere Companiei Nationale “Imprimeria Natională” - S.A. marcajele neutilizate.

41. (1) În termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice, antrepozitarii autorizati pentru productie si importatorii de uleiuri minerale sunt obligati să transmită Ministerului Economiei si Comertului lista cuprinzând semifabricatele si produsele finite din nomenclatorul lor de fabricatie sau de import, încadrarea pe pozitii tarifare, domeniul de utilizare si acciza propusă pentru acestea. Listele vor fi însotite de fisele tehnice ale fiecărui produs finit.

(2) După verificarea listelor, Ministerul Economiei si Comertului, în termen de 10 zile de la primirea acestora, le va transmite în vederea avizării Ministerului Finantelor Publice - Comisia centrală de autorizare a antrepozitelor fiscale.

(3) Prevederile alin. (1) si (2) vor fi aplicate oricărui nou produs intrat în nomenclatorul de fabricatie sau de importal antrepozitarului autorizat pentru productie sau importatorului de uleiuri minerale.

42. Anexele nr. 1-21 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal.

 

ANEXE

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

Pagina a 9-a

Pagina a 10-a

Pagina a 11-a

Pagina a 12-a

Pagina a 13-a

Pagina a 14-a

Pagina a 15-a

Pagina a 16-a

Pagina a 17-a

Pagina a 18-a

Pagina a 19-a

Pagina a 20-a

Pagina a 21-a

Pagina a 22-a

Pagina a 23-a

Pagina a 24-a

Pagina a 25-a

Pagina a 26-a

Pagina a 27-a

Pagina a 28-a

Pagina a 29-a

Pagina a 30-a

Pagina a 31-a

Pagina a 32-a

Pagina a 33-a

Pagina a 34-a

Pagina a 35-a

Pagina a 36-a

Pagina a 37-a

 

 

TITLUL VIII

Măsuri speciale privind supravegherea productiei, importului si circulatiei unor produse accizabile

 

Codul fiscal:

CAPITOLUL I

Sistemul de supraveghere a productiei de alcool etilic Sfera de aplicare

Art. 222. - Sistemul de supraveghere se aplică tuturor antrepozitarilor autorizati pentru productia de alcool etilic nedenaturat si distilate.

Norme metodologice:

1. Sistemul de supraveghere se aplică tuturor antrepozitarilor autorizati pentru productia de alcool etilic nedenaturat si de distilate, utilizate ca materii prime.

Codul fiscal:

CAPITOLUL II

Sistemul de supraveghere a circulatiei alcoolului etilic si a distilatelor în vrac din productia internă sau din import

Conditii de livrare

Art. 232 [...]

(5) Comercializarea în vrac si utilizarea ca materie primă a alcoolului etilic si a distilatelor cu concentratia alcoolică sub 96,0% în volum, pentru fabricarea băuturilor alcoolice, este interzisă.

Norme metodologice:

2. În notiunea de “distilate”, în acceptiunea acestei prevederi, intră numai distilatele din cereale.

Codul fiscal:

CAPITOLUL IV

Sistemul de supraveghere a importurilor de alcool, de distilate si de băuturi spirtoase, în vrac

Procedura de supraveghere

Art. 236 [...]

(9) Operatiunea de prelevare se încheie prin întocmirea unui proces-verbal de prelevare, conform modelului prezentat în norme. [...]

(15) Cantitătile de alcool, de distilate si de băuturi spirtoase în vrac, provenite din import, vor fi sigilate de către organul vamal de frontieră si în situatia în care marfa este tranzitată către o vamă de interior în vederea efectuării operatiunii vamale de import. Marfa astfel sigilată, împreună cu documentul de însotire a mărfii, eliberat de autoritatea vamală de frontieră, în care se mentionează cantitatea de alcool, de distilate sau de băuturi spirtoase importată, în modul si sub forma prevăzută în norme, are liber de circulatie până la punctul vamal unde au loc operatiunea vamală de import si prelevarea de probe, potrivit alin. (2). [...]

(18) Importatorul are obligatia să evidentieze într-un registru special, conform modelului prezentat în norme, vizat de reprezentantul organului fiscal teritorial în a cărui rază teritorială îsi desfăsoară activitatea, toate cantitătile de alcool, de distilate si de băuturi spirtoase în vrac – în litri si în grade - pe tipuri de produs si pe destinatii ale acestora.

Norme metodologice:

3. (1) Modelul procesului-verbal de prelevare a unor probe de alcool, distilate si băuturi spirtoase, în vrac, este redat în anexa nr. 1.

(2) Modelul documentului de liberă circulatie a alcoolului, distilatelor si băuturilor spirtoase, în vrac, provenite din import, este cel prezentat în anexa nr. 2.

(3) Toate cantitătile de alcool, distilate si băuturi spirtoase, în vrac, provenite din import, vor fi evidentiate într-un registru special, în conformitate cu modelul dinanexa nr. 3.

Codul fiscal:

CAPITOLUL V

Dispozitii comune de supraveghere aplicate productiei si importului de alcool, distilate si băuturi spirtoase

Situatii privind modul de valorificare

Art. 237. - (1) Lunar, până la data de 15 a fiecărei luni, pentru luna precedentă, antrepozitarii autorizati pentru productie si importatorii de alcool si de distilate vor depune la organele fiscale teritoriale o situatie continând informatii privind modul de valorificare a acestor produse prin vânzare sau prelucrare, si anume: destinatia, denumirea si adresa beneficiarului, numărul si data facturii, cantitătile, pretul unitar si valoarea totală, din care, după caz, valoarea accizei, conform modelului prezentat în norme. [...]

(2) Lunar, până în ultima zi a lunii, pentru luna precedentă, organele fiscale teritoriale vor transmite Ministerului Finantelor Publice - Directia generală a tehnologiei informatiei situatia centralizatoare pentru fiecare judet privind modul de valorificare a alcoolului si a distilatelor, conform modelului prezentat în norme.

Norme metodologice:

4. (1) Situatia privind modul de valorificare a alcoolului si a distilatelor va fi întocmită de către antrepozitarii autorizati si importatorii de astfel de produse, conform modelului prezentat în anexa nr. 4.

(2) Organele fiscale teritoriale vor întocmi lunar situatia centralizatoare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 5. 5. Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice de aplicare a prevederilor titlului VIII din Codul fiscal.

Codul fiscal:

CAPITOLUL VI

Măsuri speciale privind productia, importul si circulatia uleiurilor minerale

Restrictii

Art. 239. - Se interzice orice operatiune comercială cu uleiuri minerale care nu provin din antrepozite fiscale de productie.

Norme metodologice:

6. (1) Sunt permise numai operatiunile comerciale cu uleiuri minerale a căror provenientă pe tot circuitul economic poate fi dovedită ca fiind de la un antrepozitar autorizat pentru productie sau importator.

(2) Toate reziduurile de uleiuri minerale rezultate din exploatare - scurgeri, spălări, curătări, decantări, contaminări -, în alte locatii decât antrepozitele fiscale de productie, pot fi vândute numai în vederea prelucrării către un antrepozit fiscal de productie. Vânzarea către antrepozitul fiscal de productie poate avea loc numai pe bază de factură vizată de reprezentantul fiscal în raza căruia îsi desfăsoară activitatea.

(3) Pentru importatorii de uleiuri minerale, autorizarea potrivit titlului VII intervine atunci când acestia detin antrepozite fiscale de productie.

Codul fiscal:

Conditii de comercializare

Art. 240. - (1) Uleiurile minerale neaccizabile, rezultate din prelucrarea titeiului sau a altor materii prime, care au punctul de inflamabilitate sub 85sC, se vor comercializa direct către utilizatorii finali, care folosesc aceste produse în scop industrial. În caz contrar, antrepozitarul autorizat va vira la bugetul de stat accizele aferente, calculate la nivelul accizelor datorate pentru benzinele cu plumb. În categoria utilizatorilor finali nu sunt inclusi comerciantii în sistem angro.

(2) Se interzice comercializarea, prin pompele statiilor de distributie, a altor uleiuri minerale decât cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor si motorinelor auto, care corespund standardelor nationale de calitate.

Norme metodologice:

7. (1) Utilizatorii finali care achizitionează uleiuri minerale neaccizabile în baza autorizatiei de utilizator final si care ulterior schimbă destinatia initială a produselor devin plătitori de accize calculate la nivelul accizelor aferente benzinei cu plumb.

(2) Petrolul lampant folosit drept combustibil pentru încălzit de către persoanele fizice poate fi achizitionat din statiile de distributie dacă acestea sunt dotate cu pompe distincte pentru petrol lampant. În această situatie, nu este necesară detinerea autorizatiei de utilizator final.

Codul fiscal:

CAPITOLUL VIII

Sanctiuni

Infractiuni

Art. 245. - (1) Constituie infractiuni următoarele fapte săvârsite de administratorul, directorul sau reprezentantul legal al antrepozitarului autorizat sau al societătii: [...]

b) achizitionarea de alcool etilic si de distilate de la alti furnizori decât antrepozitarii autorizati pentru productie sau importatorii autorizati de astfel de produse, potrivit titlului VII; [...]

d) achizitionarea de uleiuri minerale rezultate din prelucrarea titeiului sau a altor materii prime, de la alti furnizori decât antrepozitarii autorizati pentru productie sau importatori autorizati potrivit titlului VII.

Norme metodologice:

8. Intră sub incidenta acestor prevederi alcoolul etilic, distilatele si uleiurile minerale utilizate ca materie primă pentru obtinerea altor produse.

 

ANEXE

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

 

Codul fiscal

 

TITLUL IX

Impozite si taxe locale

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Definitii

 

Art. 247. - În întelesul prezentului titlu, expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

a) rangul unei localităti - rangul atribuit unei localităti conform legii;

b) zone din cadrul localitătii - zone stabilite de consiliul local, în functie de pozitia terenului fată de centrul localitătii, de retelele edilitare, precum si de alte elemente specifice fiecărei unităti administrativ-teritoriale, conform documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism, registrelor agricole, evidentelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidente agricole sau cadastrale care pot afecta valoarea terenului.

Norme metodologice:

1. Pentru identificarea localitătilor si încadrarea acestora pe ranguri de localităti se au în vedere, cumulativ, prevederile:

a) Legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României, republicată, cu modificările si completările ulerioare, denumită în continuare Legea nr. 2/1968;

b) Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a IV-a - Reteaua de localităti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 24 iulie 2001, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 351/2001.

2. Ierarhizarea functională a localitătilor urbane si rurale, potrivit prevederilor Legii nr. 351/2001, este următoarea:

a) rangul 0 - Capitala României, municipiu de importantă europeană;

b) rangul I - municipii de importantă natională, cu influentă potentială la nivel european;

c) rangul II - municipii de importantă interjudeteană, judeteană sau cu rol de echilibru în reteaua de localităti;

d) rangul III - orase;

e) rangul IV - sate resedintă de comune;

f) rangul V - sate componente ale comunelor si sate apartinând municipiilor si oraselor.

3. În aplicarea prezentului titlu, localitătilor componente ale oraselor si municipiilor li se atribuie aceleasi ranguri cu cele ale oraselor si ale municipiilor în al căror teritoriu administrativ se află, potrivit prevederilor Legii nr. 2/1968.

4. (1) Delimitarea zonelor si stabilirea numărului acestora, atât în intravilanul, cât si în extravilanul localitătilor, se stabilesc prin hotărârile adoptate de către consiliile locale potrivit art. 247 lit. b) din Codul fiscal, în functie de pozitia terenului fată de centrul localitătii, de retelele edilitare, precum si de alte elemente specifice fiecărei unităti administrativ-teritoriale, pe baza documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism, a registrelor agricole, a evidentelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau a oricăror alte evidente agricole sau cadastrale.

(2) Numărul zonelor din intravilanul localitătilor poate fi egal sau diferit de numărul zonelor din extravilanul localitătilor.

5. Identificarea zonelor atât în intravilanul, cât si în extravilanul localitătilor se face prin literele: A, B, C si D.

6. (1) În cazul în care la nivelul unitătii administrativ-teritoriale se impun modificări ale delimitării zonelor, consiliile locale pot adopta hotărâri în acest sens numai în cursul lunii mai pentru anul fiscal următor. Neadoptarea de modificări ale delimitării zonelor în cursul lunii mai corespunde optiunii consiliilor locale respective de mentinere a deli- mitării existente a zonelor pentru anul fiscal următor.

(2) Dacă în cursul anului fiscal se modifică rangul localitătilor ori limitele intravilanului/extravilanului, după caz, impozitul pe clădiri, în cazul persoanelor fizice, precum si impozitul pe teren, atât în cazul persoanelor fizice, cât si al celor juridice, se modifică potrivit noii ierarhizări a localitătii sau noii delimitări a intravilanului/extravilanului, după caz, începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor.

(3) În situatia prevăzută la alin. (2), impozitul pe clădiri si impozitul pe teren datorate se determină, din oficiu, de către compartimentele de specialitate ale autoritătilor administratiei publice locale, fără a se mai depune o nouă declaratie fiscală, după ce în prealabil le-a fost adusă la cunostintă contribuabililor modificarea rangului localitătii sau a limitelor intravilanului/extravilanului, după caz.

7. În cazul municipiului Bucuresti, atributiile prevăzute la pct. 4-6 alin. (1) se îndeplinesc de către Consiliul General al Municipiului Bucuresti.

8. Pentru asigurarea unei stabilităti în ceea ce priveste delimitarea zonelor, se recomandă ca aceasta să aibă caracter multianual.

9. (1) În cazul în care numărul de zone din intravilan este acelasi cu numărul de zone din extravilan, se utilizează următoarea corespondentă:

a) zona A din intravilan are corespondent zona A din extravilan;

b) zona B din intravilan are corespondent zona B din extravilan;

c) zona C din intravilan are corespondent zona C din extravilan;

d) zona D din intravilan are corespondent zona D din extravilan.

(2) La unitătile administrativ-teritoriale în cazul cărora elementele specifice permit delimitarea a mai putin de 4 zone, consiliile locale pot face aceasta, numai după cum urmează:

a) în cazul în care delimitează 3 zone, acestea sunt: zona A, zona B si zona C;

b) în cazul în care delimitează 2 zone, acestea sunt: zona A si zona B;

c) în cazul în care delimitează o singură zonă, aceasta este zona A.

(3) În cazurile în care numărul de zone din intravilan este diferit de numărul de zone din extravilan, corespondenta dintre zone se face după cum urmează:

a) în intravilan se delimitează doar zona A, iar în extravilan se delimitează zonele: A, B, C si D; pentru acest caz, oricare zonă din extravilan are corespondent numai zona A din intravilan;

b) în intravilan se delimitează zonele: A si B, iar în extravilan se delimitează zonele: A, B, C si D; pentru acest caz, zona A din extravilan are corespondent zona A din intravilan, iar oricare dintre zonele: B, C si D din extravilan au corespondent numai zona B din intravilan;

c) în intravilan se delimitează zonele: A, B si C, iar în extravilan se delimitează zonele: A, B, C si D; pentru acest caz, zona A din extravilan are corespondent zona A din intravilan, zona B din extravilan are corespondent zona B din intravilan, iar oricare dintre zonele C si D din extravilan au corespondent numai zona C din intravilan;

d) în intravilan se delimitează zonele: A, B, C si D, iar în extravilan se delimitează zonele: A, B si C; pentru acest caz, zona A din intravilan are corespondent zona A din extravilan, zona B din intravilan are corespondent zona B din extravilan, iar oricare dintre zonele C si D din intravilan au corespondent numai zona C din extravilan;

e) în intravilan se delimitează zonele: A, B, C si D, iar în extravilan se delimitează zonele A si B; pentru acest caz, zona A din intravilan are corespondent zona A din extravilan, iar oricare dintre zonele B, C si D din intravilan au corespondent numai zona B din extravilan;

f) în intravilan se delimitează zonele A, B, C si D, iar în extravilan se delimitează doar zona A; pentru acest caz, oricare dintre zonele din intravilan au corespondent numai zona A din extravilan.

(4) Pentru aplicarea prevederilor art. 258 alin. (4) din Codul fiscal, zonele identificate prin cifre romane au următoarele echivalente: zona I  zona A, zona II zona B, zona III  zona C si zona IV  zona D. Aceste echivalente se utilizează si pentru zonele din extravilanul localitătilor stabilite în anul 2003 pentru anul 2004.

(5) Prevederile alin. (3) sunt sistematizate în formă tabelară*), după cum urmează:

 

Pagina 1

 

10. Dictionarul cuprinzând semnificatia unor termeni si notiuni utilizate în activitatea de stabilire, control si colectare a impozitelor si taxelor va fi aprobat prin ordin comun al ministrului finantelor publice si ministrului administratiei si internelor.

Codul fiscal

Impozite si taxe locale

Art. 248. - Impozitele si taxele locale sunt după cum urmează:

a) impozitul pe clădiri;

b) impozitul pe teren;

c) taxa asupra mijloacelor de transport;

d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor;

e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă si publicitate;

f) impozitul pe spectacole;

g) taxa hotelieră;

h) taxe speciale;

i) alte taxe locale.

Norme metodologice:

11. (1) Constituie integral venituri proprii ale bugetelor locale ale comunelor, oraselor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti sau judetelor, după caz, următoarele resurse financiare:

A. impozitele si taxele locale, instituite prin prezentul titlu, respectiv:

a) impozitul pe clădiri;

b) impozitul pe teren;

c) taxa asupra mijloacelor de transport;

d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor;

e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă si publicitate;

f) impozitul pe spectacole;

g) taxa hotelieră;

h) taxele speciale;

i) alte taxe locale;

B. amenzile si penalitătile aferente impozitelor si taxelor locale prevăzute la lit. A;

C. dobânzile pentru plata cu întârziere a impozitelor sitaxelor locale prevăzute la lit. A;

D. taxele instituite prin:

a) Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările si completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 146/1997;

b) Ordonanta Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 7 august 2002, denumită în continuare Ordonanta Guvernului nr. 12/1998;

c) Legea nr. 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 6 iulie 1999, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 117/1999.

(2) Comuna, orasul, municipiul, sectorul municipiului Bucuresti si judetul sunt titulare ale codului de înregistrare fiscală, precum si ale conturilor deschise la unitătile teritoriale de trezorerie si contabilitate publică, prin reprezentantul legal al acestora, în calitate de ordonator principal de credite.

(3) Tabloul cuprinzând valorile impozabile, impozitele si taxele locale, alte taxe asimilate acestora, precum si amenzile care se indexează/ajustează/actualizează anual prin hotărâre a Guvernului reprezintă anexă la prezentele norme metodologice, având în structura sa:

a) valorile impozabile prevăzute la art. 251 alin. (3) din Codul fiscal;

b) impozitele si taxele locale, inclusiv taxele prevăzute la art. 295 alin. (11) lit. b)-d) din Codul fiscal, care constau într-o anumită sumă în lei;

c) amenzile prevăzute la art. 294 alin. (3) si (4) din Codul fiscal.

12. (1) Persoanele fizice si persoanele juridice prevăzute de titlul IX din Codul fiscal, precum si de prezentele norme metodologice, în calitatea lor de contribuabil, au obligatia să contribuie prin impozitele si taxele locale stabilite de consiliile locale, de Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau de consiliile judetene, după caz, între limitele si în conditiile legii, la cheltuielile publice locale.

(2) Contribuabilii, persoane fizice, care desfăsoară activităti economice pe baza liberei initiative, precum si cei care exercită în mod autonom sau prin asociere orice profesie liberă sunt:

a) persoanele fizice care exercită activităti independente în mod autonom sau asociate pe baza unui contract de asociere încheiat în vederea realizării de activităti, cum sunt: asociatiile familiale, asociatiile agricole sau altele asemenea si care nu întrunesc elementele constitutive ale contribuabilului - persoană juridică;

b) persoanele fizice care exercită orice profesii, cum sunt cele: medicale, de avocatură, notariale, de expertiză contabilă, de expertiză tehnică, de consultantă fiscală, de contabil autorizat, de consultant de plasament în valori imobiliare, de arhitectură, de executare judecătorească, cele autorizate să execute lucrări de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei si cartografiei sau alte profesii asemănătoare desfăsurate în mod autonom, în conditiile legii, si care nu întrunesc elementele constitutive ale contribuabilului - persoană juridică.

(3) În categoria comerciantilor, contribuabili – persoane juridice, se cuprind: regiile autonome, societătile si companiile nationale, societătile bancare si orice alte societăti comerciale care se organizează si îsi desfăsoară activitatea în oricare dintre domeniile specifice productiei, prestărilor de servicii, desfacerii produselor sau altor activităti economice, cooperativele mestesugăresti, cooperativele de consum, cooperativele de credit sau orice alte entităti – persoane juridice care fac fapte de comert, astfel cum sunt definite de Codul comercial.

(4) În categoria unitătilor economice ale persoanelor juridice de drept public, ale organizatiilor politice, sindicale, profesionale, patronale si cooperatiste, institutiilor publice, asociatiilor, fundatiilor, federatiilor, cultelor religioase si altora asemenea se cuprind numai acele unităti apartinând acestor persoane juridice care desfăsoară activităti în ori- care dintre domeniile prevăzute la alin. (3).

(5) Comunicarea datelor din evidenta populatiei ce privesc starea civilă, domiciliul sau resedinta persoanelor fizice, precum si actualizarea acestor date în sistem informatic se asigură de către structurile teritoriale de specialitate ale Directiei Generale de Evidentă Informatizată a Persoanei, la cererea autoritătilor administratiei publice locale, fără plată.

13. Resursele financiare prevăzute la pct. 11 alin. (1) sunt întrebuintate în întregime de către autoritătile administratiei publice locale pentru executarea atributiilor si responsabilitătilor acestora, în conditiile legii.

14. (1) La stabilirea impozitelor si taxelor locale se va avea în vedere respectarea următoarelor principii:

a) principiul transparentei - autoritătile administratiei publice locale au obligatia să îsi desfăsoare activitatea într-o manieră deschisă fată de public;

b) principiul aplicării unitare - autoritătile administratiei publice locale asigură organizarea executării si executarea în concret, în mod unitar, a prevederilor titlului IX din Codul fiscal si ale prezentelor norme metodologice, fiindu-le interzisă instituirea altor impozite sau taxe locale în afara celor prevăzute de titlul IX din Codul fiscal; taxele speciale, instituite pentru functionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice si juridice, se încasează numai de la acestea, potrivit regulamentului aprobat de consiliile locale, de Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau de consiliile judetene, după caz, în conditiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 45/2003 privind finantele publice locale;

c) principiul autonomiei locale - consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucuresti si consiliile judetene stabilesc impozitele si taxele locale între limitele si în conditiile titlului IX din Codul fiscal si ale prezentelor norme metodologice; acest principiu corespunde Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată prin Legea nr. 199/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997.

(2) Potrivit prevederilor art. 1 alin. (3) din Codul fiscal, dispozitiile referitoare la impozitele si taxele locale prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozitiile titlului IX din Codul fiscal.

15. (1) Impozitele si taxele locale anuale se calculează prin rotunjire, în sensul că fractiunile sub 500 lei inclusiv se neglijează, iar ceea ce depăseste 500 lei se întregeste la 1.000 lei, prin adaos.

(2) Pentru orice calcule intermediare privind impozitele si taxele locale, altele decât cele prevăzute la alin. (1), rotunjirea se face la leu, în sensul că orice fractiune din acesta se întregeste la un leu, prin adaos.

(3) Prin sintagma calcule intermediare privind impozitele si taxele locale prevăzută la alin. (2) se întelege:

a) calculul pentru perioade mai mici de un an;

b) calculul bonificatiei prevăzute la art. 255 alin. (2), art. 260 alin. (2) si art. 265 alin. (2) din Codul fiscal;

c) determinarea nivelurilor/valorilor ca efect al aplicării unor coeficienti de corectie sau cote de impozitare;

d) determinarea ratelor pe termene de plată;

e) determinarea nivelurilor impozitelor si taxelor locale care constau într-o anumită sumă în lei, ca efect al majorării anuale prevăzute la art. 287 din Codul fiscal;

f) orice alte calcule neprevăzute la lit. a)-e) si care nu privesc cuantumurile impozitelor si taxelor locale determinate pentru un an fiscal.

(4) Ori de câte ori, din acte, din măsurători sau din calcule, după caz, suprafata pentru determinarea impozitelor si taxelor locale are o mărime exprimată în fractiuni de m2, aceasta nu se rotunjeste.

(5) Pentru calculul termenelor se au în vedere prevederile art. 101 din Codul de procedură civilă, respectiv:

a) termenele se înteleg pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârsit termenul;

b) termenele stabilite pe ore încep să curgă de la miezul noptii zilei următoare;

c) termenul care începe la data de 29, 30 sau 31 a lunii si se sfârseste într-o lună care nu are o asemenea zi se va considera împlinit în cea din urmă zi a lunii;

d) termenele stabilite pe ani se sfârsesc în ziua anului corespunzător zilei de plecare;

e) termenul care se sfârseste într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârsitul primei zile de lucru următoare; nu se consideră zile de lucru cele care corespund repausului săptămânal.

(6) Potrivit prevederilor alin. (5), în cazul în care termenul de plată a oricăror impozite si taxe locale expiră într-o zi de sărbătoare legală, de repaus săptămânal sau când serviciul este suspendat, în conditiile legii, plata se consideră în termen dacă este efectuată până la sfârsitul primei zile de lucru următoare. Data în functie de care se acordă bonificatia pentru plata cu anticipatie reprezintă termen de plată.

Codul fiscal

CAPITOLUL II

Impozitul pe clădiri

Reguli generale

Art. 249. - (1) Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit.

(2) Impozitul prevăzut la alin. (1), numit în continuare impozit pe clădiri, se datorează către bugetul local al unitătii administrativ-teritoriale în care este amplasată clădirea.

(3) În cazul unei clădiri, aflată în administrarea sau în folosinta, după caz, a altei persoane si pentru care se datorează chirie în baza unui contract de închiriere, impozitul pe clădiri se datorează de către proprietar.

(4) În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spatiile situate în partea din clădire aflată în proprietatea sa.

În cazul în care nu se pot stabili părtile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.

(5) În întelesul prezentului titlu, clădire este orice constructie care serveste la adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalatii si de altele asemenea.

Norme metodologice:

16. Impozitul pe clădiri se datorează bugetului local al unitătii administrativ-teritoriale unde este situată clădirea.

17. Persoanele fizice si persoanele juridice, pentru clădirile de orice fel pe care le detin în proprietate, indiferent unde sunt situate acestea în România, datorează impozit pe clădiri, cu următoarele exceptii:

a) contribuabilii sunt scutiti de la această obligatie;

b) pentru clădirile pe care le detin în proprietate nu se datorează acest impozit.

18. (1) Identificarea proprietătilor atât în cazul clădirilor, cât si în cel al terenurilor cu sau fără constructii, situate în intravilanul localitătilor rurale si urbane, precum si identificarea domiciliului fiscal al contribuabililor se fac potrivit Codului de procedură fiscală aprobat prin Ordonanta Guvernului nr. 92/2003.

(2) Fiecare proprietate situată în intravilanul localitătilor se identifică prin adresa acesteia, individualizată prin denumirea proprie a străzii si a numărului de ordine atribuit după cum urmează:

a) pe partea stângă a străzii se începe cu numărul 1 si se continuă cu numerele impare, în ordine crescătoare, până la capătul străzii;

b) pe partea dreaptă a străzii se începe cu numărul 2 si se continuă cu numerele pare, în ordine crescătoare, până la capătul străzii.

(3) În cazul blocurilor de locuinte, precum si în cel al clădirilor alipite situate în cadrul aceleiasi curti - lot de teren, care au un sistem constructiv si arhitectonic unitar si în care sunt amplasate mai multe apartamente, adresa domiciliului fiscal.

(4) Sunt considerate clădiri distincte, având elemente proprii de identificare a adresei potrivit alin. (1)-(3), după cum urmează:

a) clădirile distantate spatial de celelalte clădiri amplasate în aceeasi curte - lot de teren, precum si clădirile legate între ele prin pasarele sau balcoane de serviciu;

b) clădirile alipite, situate pe loturi alăturate, care au sisteme constructive si arhitectonice diferite - fatade si materiale de constructie pentru peretii exteriori, intrări separate din stradă, curte sau grădină - si nu au legături interioare.

(5) Adresa domiciliului fiscal al oricărui contribuabil, potrivit prevederilor prezentului punct, se înscrie în registrul agricol, în evidentele compartimentelor de specialitate ale autoritătilor administratiei publice locale, precum si în orice alte evidente specifice cadastrului imobiliar-edilitar.

(6) La elaborarea si aprobarea nomenclaturii stradale se au în vedere prevederile Ordonantei Guvernului nr. 63/2002 privind atribuirea sau schimbarea de denumiri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 30 august 2002, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 48/2003.

(7) Fiecare proprietate situată în extravilanul localitătilor, atât în cazul clădirilor, cât si în cel al terenurilor cu sau fără constructii, se identifică prin numărul de parcelă, acolo unde aceasta este posibil, sau prin denumirea punctului, potrivit toponimiei/denumirii specifice zonei respective, astfel cum este înregistrată în registrul agricol.

19. În cazul în care clădirea este administrată sau folosită de alte persoane decât titularul dreptului de proprietate si pentru care locatarul sau concesionarul datorează chirie ori redeventă în baza unui contract de închiriere, locatiune sau concesiune, după caz, impozitul pe clădiri se datorează de către proprietar, potrivit titlului IX din Codul fiscal.

20. Pentru aplicarea prevederilor art. 249 alin. (4) din Codul fiscal se identifică următoarele situatii:

a) clădire aflată în proprietate comună, dar fiecare dintre contribuabili au determinate cotele-părti din clădire, caz în care impozitul pe clădiri se datorează de fiecare contribuabil proportional cu partea din clădire corespunzătoare cotelor-părti respective;

b) clădire aflată în proprietate comună, dar fără să aibă stabilite cotele-părti din clădire pe fiecare contribuabil, caz în care impozitul pe clădiri se împarte la numărul de coproprietari, fiecare dintre acestia datorând în mod egal partea din impozit rezultată în urma împărtirii.

Codul fiscal

Scutiri

Art. 250. - (1) Impozitul pe clădiri nu se datorează pentru:

1. clădirile institutiilor publice si clădirile care fac parte din domeniul public si privat al unei unităti administrativ-teritoriale, cu exceptia incintelor care sunt folosite pentru activităti economice;

2. clădirile care, potrivit legislatiei în vigoare, sunt considerate monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, muzee sau case memoriale, cu exceptia incintelor care sunt folosite pentru activităti economice;

3. clădirile care, prin destinatie, constituie lăcasuri de cult, apartinând cultelor religioase recunoscute de lege si părtile lor componente locale, cu exceptia incintelor care sunt folosite pentru activităti economice;

4. clădirile institutiilor de învătământ preuniversitar sau universitar, autorizate provizoriu sau acreditate, cu exceptia incintelor care sunt folosite pentru activităti economice;

5. clădirile unitătilor sanitare de interes national care nu au trecut în patrimoniul autoritătilor locale;

6. clădirile aflate în domeniul public al statului si în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, cu exceptia incintelor care sunt folosite pentru activităti economice;

7. clădirile aflate în domeniul privat al statului si în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, atribuite conform legii;

8. constructiile si amenajările funerare din cimitire, crematorii;

9. clădirile sau constructiile din parcurile industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit legii;

10. clădirile trecute în proprietatea statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale în lipsă de mostenitori legali sau testamentari;

11. oricare dintre următoarele constructii speciale:

a) sonde de titei, gaze, sare;

b) platforme de foraj marin;

c) orice centrală hidroelectrică, centrală termoelectrică, centrală nuclearoelectrică, statie de transformare si de conexiuni, clădire si constructie specială anexă a acesteia, post de transformare, retea aeriană de transport si distributie a energiei electrice si stâlpii aferenti acesteia, cablu subteran de transport, instalatie electrică de fortă;

d) canalizări si retele de telecomunicatii subterane si aeriene;

e) căi de rulare, de incintă sau exterioare;

f) galerii subterane, planuri înclinate subterane si rampe de put;

g) puturi de mină;

h) cosuri de fum;

i) turnuri de răcire;

j) baraje si constructii accesorii;

k) diguri, constructii-anexe si cantoane pentru interventii la apărarea împotriva inundatiilor;

l) constructii hidrometrice, oceanografice, hidrometeorologice, hidrotehnice, de îmbunătătiri funciare, porturi, canale navigabile cu ecluzele si statiile de pompare aferente canalelor;

m) poduri, viaducte, apeducte si tuneluri;

n) retele si conducte pentru transportul sau distributia apei, produselor petroliere, gazelor si lichidelor industriale, retele si conducte de termoficare si retele de canalizare;

o) terasamente;

p) cheiuri;

q) platforme betonate;

r) împrejmuiri;

s) instalatii tehnologice, rezervoare si bazine pentru depozitare;

t) constructii de natură similară stabilite prin hotărâre a consiliului local.

(2) Constructiile de natură similară celor de la alin. (1) pct. 11 lit. a)-s), avizate prin hotărâre a consiliilor locale, sunt scutite de impozit pe clădire pe durata existentei constructiei, până când intervin alte modificări.

(3) Impozitul pe clădiri nu se datorează pentru clădirea unei persoane fizice dacă:

a) clădirea este o locuintă nouă realizată în conditiile Legii locuintei nr. 114/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare; sau

b) clădirea este realizată pe bază de credite, în conformitate cu Ordonanta Guvernului nr. 19/1994 privind stimularea investitiilor pentru realizarea unor lucrări publice si constructii de locuinte, aprobată si modificată prin Legea nr. 82/1995, cu modificările si completările ulterioare.

(4) Scutirea de impozit prevăzută la alin. (3) se aplică pentru o clădire timp de 10 ani de la data dobândirii aces- teia. În cazul înstrăinării clădirii, scutirea de impozit nu se aplică noului proprietar al clădirii.

Norme metodologice:

21. Notiunea institutii publice, mentionată la art. 250 alin. (1) pct. 1 din Codul fiscal, reprezintă o denumire generică ce include: Parlamentul, Administratia Prezidentială, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice, alte autorităti publice, institutii publice autonome, unitătile administrativ-teritoriale, precum si institutiile si serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finantare.

22. Prin sintagma incinte care sunt folosite pentru activităti economice, mentionată la art. 250 alin. (1) pct. 1-4 si 6 din Codul fiscal, se întelege spatiiile utilizate pentru realizarea oricăror fapte de comert, astfel cum sunt definite în Codul comercial, ce excedează destinatiilor specifice categoriilor de clădiri care nu sunt supuse impozitului pe clădiri.

23. (1) Prin sintagma clădirile care, prin destinatie, constituie lăcasuri de cult, mentionată la art. 250 alin. (1) pct. 3, se întelege bisericile - locasurile de închinăciune, casele de rugăciuni - si anexele acestora. Termenul lăcas este variantă a termenului locas.

(2) Anexele bisericilor se referă la orice incintă care are elementele constitutive ale unei clădiri, proprietatea oricărui cult recunoscut oficial în România, cum ar fi: clopotnita, cancelaria parohială, agheasmatarul, capela mortuară, casa parohială cu dependintele sale, destinată ca locuintă a preotului/preotilor slujitori/personalului deservent, incinta pentru aprins lumânări, pangarul, troita, magazia pentru depozitat diverse obiecte de cult, asezământul cu caracter social-caritabil, arhondaricul, chilia, trapeza, incinta pentru desfăsurarea activitătilor cu caracter administrativ-bisericesc, resedinta chiriarhului, precum si altele asemenea; prin asezământ cu caracter social-caritabil se întelege căminul de copii, azilul de bătrâni, cantina socială sau orice altă incintă destinată unei activităti asemănătoare.

(3) Cultele religioase recunoscute oficial în România, organizate potrivit statutelor proprii, sunt persoane juridice. Pot fi persoane juridice si componentele locale ale acestora, precum si asezămintele, asociatiile, ordinele si congregatiile prevăzute în statutele lor de organizare si functionare, dacă acestea au elementele constitutive ale persoanelor juridice, potrivit prevederilor Decretului nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 4 august 1948, cu modificările si completările ulterioare.

(4) Cultele religioase recunoscute oficial în România sunt:

a) Biserica Ortodoxă Română;

b) Biserica Romano-Catolică;

c) Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică);

d) Biserica Reformată (Calvină);

e) Biserica Evanghelică Lutherană de Confesiune Augustană (C.A.);

f) Biserica Evanghelică Lutherană Sinodo-Presbiterială (S.P.);

g) Biserica Unitariană;

h) Biserica Armeană;

i) Cultul Crestin de Rit Vechi;

j) Biserica Crestină Baptistă;

k) Cultul Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică;

l) Biserica Crestină Adventistă de Ziua a Saptea;

m) Cultul Crestin după Evanghelie;

n) Biserica Evanghelică Română;

o) Cultul Musulman;

p) Cultul Mozaic;

r) Organizatia Religioasă “Martorii lui Iehova”;

s) alte culte religioase recunoscute oficial în România.

24. (1) Pentru a putea beneficia de prevederile art. 250 alin. (2) din Codul fiscal, contribuabilii proprietari ai constructiilor speciale respective trebuie să depună Cererea pentru avizarea constructiilor speciale în scopul scutirii de la plata impozitului pe clădiri, model stabilit potrivit pct. 256, la compartimentele de specialitate ale autoritătilor administratiei publice locale ale comunelor, oraselor si municipiilor pe a căror rază administrativ-teritorială se află constructiile speciale.

(2) În cererea prevăzută la alin. (1) se prezintă detaliat elementele de identificare a constructiilor speciale pentru care se solicită aprobarea consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucuresti, însotită de declaratia pe propria răspundere a semnatarului cererii că acele constructii speciale nu întrunesc elementele constitutive ale clădirii pentru care se datorează impozitul pe clădiri.

(3) Prin hotărârile adoptate de către consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucuresti se mentionează nominal contribuabilii care au depus cereri, constructiile avizate ca fiind de natură similară constructiilor speciale pentru care nu se datorează impozitul pe clădiri, precum si cazurile de cereri respinse.

(4) Constructiile care au fost avizate, prin hotărâre, ca fiind de natură similară constructiilor speciale sunt scutite de impozit pe clădiri pe durata existentei constructiei, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost adoptată hotărârea de aprobare, până când intervin alte modificări.

(5) În cazul în care la constructia avizată ca fiind de natură similară constructiilor speciale care sunt scutite de impozit pe clădiri intervin modificări ulterioare datei depunerii cererii, contribuabilii în cauză au obligatia ca în termen de 30 de zile calendaristice de la data aparitiei modificării să depună:

a) declaratia fiscală, model stabilit potrivit pct. 256, atunci când acea constructie se supune impozitului pe clădiri; sau

b) o nouă cerere, model stabilit potrivit pct. 256, urmând procedura initială de avizare prevăzută la alin. (1). (6) În cazul constructiei care are elementele constitutive ale clădirii si pentru care, prin hotărâre a consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucuresti, s-a respins cererea, contribuabilul respectiv datorează impozitul pe clădiri în conditiile titlului IX din Codul fiscal.

(7) Anual, în luna ianuarie, pentru clădirile si constructiile speciale pe care le au în proprietate la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent, contribuabilii care beneficiază de prevederile art. 250 alin. (2) din Codul fiscal au obligatia să depună, la compartimentele de specialitate ale autoritătilor administratiei publice locale ale comunelor, oraselor si municipiilor în a căror rază se află clădirile si constructiile speciale în cauză, declaratii pe propria răspundere că la acele constructii speciale nu au intervenit modificări de natură să conducă la datorarea impozitului pe clădiri, fără nici o altă aprobare/avizare din partea consiliilor locale/Consiliului General al Municipiului Bucuresti. În această declaratie, în mod obligatoriu, se va mentiona hotărârea autoritătii deliberative prin care constructiile care au fost avizate sunt considerate ca fiind de natură similară constructiilor speciale.

(8) Pentru constructiile stabilite ca fiind de natură similară constructiilor speciale, prin hotărâri ale consiliilor locale/Consiliului General al Municipiului Bucuresti adoptate în anul 2003, nu se datorează impozit pe clădiri în anul 2004, în măsura în care acestea nu intră sub incidenta prevederilor alin. (5).

(9) În cazul constructiilor ce au fost avizate în anul 2003 pentru anul 2004, prin hotărâri ale consiliilor locale/Consiliului General al Municipiului Bucuresti, pentru a putea beneficia, începând cu anul 2005, de scutirea de impozit pe clădiri pe durata existentei constructiei, până când intervin alte modificări, contribuabilii respectivi trebuie să depună cererea, potrivit alin. (1), până cel târziu la data de 30 aprilie 2004.

(10) Clădirile aflate în domeniul privat al statului si în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, atribuite conform legii, prevăzute la art. 250 alin. (1) pct. 7 din Codul fiscal, sunt cele ce intră sub incidenta prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 533/2002 privind organizarea si functionarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 7 iunie 2002, cu modificările ulterioare.

25. (1) Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea locuintei nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, cu modificările si completările ulterioare, denumită în continuare Legea locuintei nr. 114/1996, pentru contribuabilii persoane fizice, titulari ai contractelor de construire a unei locuinte cu credit sau ai contractelor de vânzare-cumpărare cu plata în rate a locuintelor noi care se realizează în conditiile art. 7-9 din legea mentionată mai sus, scutirea de la plata impozitului pe clădiri se acordă pe timp de 10 ani de la data de întâi a lunii următoare celei în care a fost dobândită locuinta respectivă.

(2) Beneficiarii de credite, în conditiile prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 19/1994 privind stimularea investitiilor pentru realizarea unor lucrări publice si constructii de locuinte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994, aprobată cu modificări prin Legea nr. 82/1995, cu modificările si completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanta Guvernului nr. 19/1994, sunt scutiti de la plata impozitului pe clădiri pe o perioadă de 10 ani de la data de întâi a lunii următoare celei în care a fost dobândită locuinta respectivă.

(3) Persoanele fizice beneficiare de credite care au dobândit locuinte, în conditiile Ordonantei Guvernului nr. 19/1994, beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe clădiri începând cu această dată si până la împlinirea termenului de 10 ani, calculat începând cu data dobândirii locuintelor.

26. (1) Scutirile prevăzute la pct. 25 se acordă pe bază de cerere, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care persoanele beneficiare prezintă la compartimentele de specialitate ale autoritătilor administratiei publice locale originalul si copia actelor care le atestă această calitate, respectiv contractul de construire a unei locuinte cu credit, contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate a locuintei sau contractul de dobândire a locuintei, după caz, si procesul-verbal de predare-primire/preluare a locuintei în cauză, numai pentru o clădire.

(2) În cazul înstrăinării locuintelor dobândite în temeiul Ordonantei Guvernului nr. 19/1994 si al Legii nr. 114/1996, noii proprietari nu mai beneficiază de scutire de la plata impozitului pe clădiri.

(3) Declaratiile fiscale pentru cazurile care intră sub incidenta alin. (2) se depun la compartimentele de specialitate ale administratiei publice locale în a căror rază de competentă sunt situate clădirile, în termen de 30 de zile de la data înstrăinării/dobândirii acestora sau de la data de la care au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului pe clădiri datorat atât de către contribuabilul care înstrăinează, cât si de către cel care dobândeste.

27. (1) Atât persoanele fizice, cât si persoanele juridice, inclusiv institutiile publice, pentru clădirile pe care le detin în proprietate, au obligatia să depună declaratiile fiscale, conform modelelor stabilite potrivit pct. 256, la compartimentele de specialitate ale autoritătilor administratiei publice locale ale comunelor, oraselor, municipiilor sau sectoarelor municipiului Bucuresti, în a căror rază se află clădirile,

chiar dacă, potrivit prevederilor art. 252 din Codul fiscal, pentru acestea nu datorează impozit pe clădiri sau sunt scutite de la plata acestui impozit.

(2) Declaratiile fiscale în cazul persoanelor care intră sub incidenta alin. (1) se depun o singură dată pe durata existentei clădirii, până când intervine orice modificare de natura celor care privesc:

a) situatia clădirii, în sensul art. 254 alin. (6) din Codul fiscal;

b) situatia juridică a persoanei fizice sau a persoanei juridice.

Codul fiscal:

Calculul impozitului pentru persoane fizice Art. 251. - (1) În cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de impozitare la valoarea impozabilă a clădirii.

(2) Cota de impozitare este de 0,2% pentru clădirile situate în mediul urban si de 0,1% pentru clădirile din mediul rural.

(3) Valoarea impozabilă a unei clădiri se determină prin înmultirea suprafetei construite desfăsurate a clădirii, exprimată în metri pătrati, cu valoarea corespunzătoare din tabelul următor:

 

Tipul clădirii

Clădire cu instalatii de apă, canalizare,

electrice si încălzire (lei/m2)

[conditii cumulative]

Clădire fără instalati de apă, canalizare,

electricitate sau încălzire

(lei/m2)

1. Clădiri cu pereti sau cadre din beton armat, cărămidă arsă, piatră naturală sau alte materiale asemănătoare

5.300.000

3.100.000

2. Clădiri cu pereti din lemn, cărămidă nearsă, paiantă, vălătuci, sipci sau alte materiale asemănătoare

1.400.000

900.000

3. Constructii anexe corpului principal al unei clădiri, având peretii din beton, cărămidă arsă, piatră sau alte materiale asemănătoare

900.000

800.000

4. Constructii anexe corpului principal al unei clădiri, având peretii din lemn, cărămidă nearsă, vălătuci, sipci sau alte materiale asemănătoare

500.000

300.000

5. Subsol, demisol sau mansardă utilizată ca locuintă

75% din suma care s-ar aplica clădirii

75% din suma care s-ar aplica clădirii

6. Subsol, demisol sau mansardă utilizată cu alte scopuri decât cel de locuintă

50% din suma care s-ar aplica clădirii

50% din suma care s-ar aplica clădirii

 

(4) Suprafata construită desfăsurată a unei clădiri se determină prin însumarea suprafetelor sectiunilor tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la subsol, exceptând suprafetele podurilor care nu sunt utilizate ca locuintă si suprafetele scărilor si teraselor neacoperite.

(5) Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în functie de amplasarea clădirii, prin înmultirea sumei determinate conform alin. (3) cu coeficientul de corectie corespunzător, prevăzut în următorul tabel:

 

Zona în cadrul localitătii

Rangul localitătii

 

O

I

II

III

IV

V

A

1,30

1,25

1,20

1,15

1,10

1,05

B

1,25

1,20

1,15

1,10

1,05

1,00

C

1,20

1,15

1,10

1,05

1,00

0,95

D

1,15

1,10

1,05

1,00

0,95

0,90

 

(6) În cazul unui apartament amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri si 8 apartamente, coeficientul de corectie prevăzut la alin. (5) se reduce cu 0,10.

(7) În cazul unei clădiri finalizate înainte de 1 ianuarie 1951, valoarea impozabilă se reduce cu 15%.

(8) În cazul unei clădiri finalizate după 31 decembrie 1950 si înainte de 1 ianuarie 1978, valoarea impozabilă se reduce cu 5%.

(9) Dacă dimensiunile exterioare ale unei clădiri nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, atunci suprafata construită desfăsurată a clădirii se determină prin înmultirea suprafetei utile a clădirii cu un coeficient de transformare de 1,20.

Norme metodologice:

28. Impozitul pe clădiri, în cazul contribuabililor persoane fizice, se determină pe bază de cotă de impozitare, diferentiată în functie de locul în care se află situată clădirea, respectiv: cota procentuală de 0,2% pentru mediul urban si cota procentuală de 0,1% pentru mediul rural, aplicată asupra valorii impozabile a clădirii.

29. (1) Pentru determinarea valorii impozabile a clădirilor, stabilită pe baza criteriilor si normelor de evaluare prevăzute de art. 251 alin. (3) din Codul fiscal, se au în vedere instalatiile cu care este dotată clădirea, respectiv:

a) se încadrează pentru aplicarea valorilor impozabile prezentate în coloana a doua acele clădiri care sunt dotate, cumulativ, cu instalatii de apă, de canalizare, electrice si de încălzire, după cum urmează:

1. clădirea se consideră dotată cu instalatie de apă dacă alimentarea cu apă se face prin conducte, dintr-un sistem de aductiune din retele publice sau direct dintr-o sursă naturală - put, fântână sau izvor - în sistem propriu;

2. clădirea se consideră că are instalatie de canalizare dacă este dotată cu conducte prin care apele menajere sunt evacuate în reteaua publică;

3. clădirea se consideră că are instalatie electrică dacă este dotată cu cablaje interioare racordate la reteaua publică sau la o sursă de energie electrică - grup electrogen, microcentrală, instalatii eoliene sau microhidrocentrală;

4. clădirea se consideră că are instalatie de încălzire dacă aceasta se face prin intermediul agentului termic - abur sau apă caldă de la centrale electrice, centrale termice de cartier, termoficare locală sau centrale termice proprii - si îl transmit în sistemul de distributie în interiorul clădirii, constituit din conducte si radiatoare - calorifere, indiferent de combustibilul folosit - gaze, combustibil lichid, combustibil solid, precum si prin intermediul sobelor încălzite cu gaze/convectoarelor;

b) se încadrează pentru aplicarea valorilor impozabile prevăzute în coloana a treia acele clădiri care nu se regăsesc în contextul mentionat la lit. a), respectiv cele care nu au nici una dintre aceste instalatii sau au una, două ori trei astfel de instalatii.

(2) Mentiunea cu privire la existenta/inexistenta instalatiilor se face prin declaratia fiscală, model stabilit potrivit pct. 256.

(3) În situatia în care, pe parcursul anului fiscal, clădirea încadrată pentru aplicarea valorilor impozabile prevăzute în coloana “Clădire fără instalatii de apă, canalizare, electricitate sau încălzire (lei/m2)” din tabelul prevăzut la art. 251 alin. (3) din Codul fiscal face obiectul aplicării valorilor impozabile prevăzute în coloana a treia, ca efect al dotării cu toate cele patru instalatii, modificarea impozitului pe clădiri se face începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a apărut această situatie, necesitând depunerea unei noi declaratii fiscale. În mod similar se procedează si în situatia în care la clădirea dotată cu toate cele patru instalatii, pe parcursul anului fiscal, se elimină din sistemul constructiv oricare dintre aceste instalatii, prevăzute la alin. (1) lit. a), pe bază de autorizatie de desfiintare eliberată în conditiile legii.

30. Pentru determinarea valorilor impozabile, pe ranguri de localităti si zone în cadrul acestora, atât pentru intravilan, cât si pentru extravilan, încadrarea clădirilor urmează încadrarea terenurilor efectuată de către consiliile locale, avându-se în vedere precizările de la pct. 1-9.

31. (1) Suprafata construită desfăsurată a unei clădiri, ce stă la baza calculului impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice, rezultă din actul de proprietate sau din planul cadastral, iar în lipsa acestora, din schita/fisa clădirii sau din alte documente asemănătoare.

(2) Suprafata construită desfăsurată a unei clădiri se determină prin însumarea suprafetelor sectiunilor tuturor nivelurilor sale, inclusiv suprafetele balcoanelor, ale loggiilor si ale celor situate la subsol. În calcul nu se cuprind suprafetele podurilor care nu sunt utilizate ca locuintă, precum si cele ale scărilor si teraselor neacoperite.

(3) Pentru calculul impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice, în cazul în care dimensiunile exterioare ale clădirii nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, suprafata construită desfăsurată se determină prin înmultirea suprafetei utile a clădirii cu coeficientul de transformare de 1,20 prevăzut la art. 251 alin. (9) din Codul fiscal. Coeficientul de transformare serveste la stabilirea relatiei dintre suprafata utilă, potrivit dimensiunilor interioare dintre pereti, si suprafata construită desfăsurată determinată pe baza măsurătorilor pe conturul exterior al clădirii.

(4) La stabilirea coeficientului de transformare mentionat la alin. (3) s-a avut în vedere potentiala diferentă dintre suprafata construită desfăsurată si suprafata utilă a clădirii; prin potentiala diferentă se cuantifică suprafata sectiunii peretilor, a balcoanelor, a loggiilor, precum si a cotei-părti din eventualele incinte de deservire comună, acolo unde este cazul.

(5) Dacă în documente este înscrisă suprafata construită desfăsurată a clădirii, determinată pe baza măsurătorilor pe conturul exterior al acesteia, pentru determinarea impozitului pe clădiri nu se ia în calcul suprafata utilă si, implicit, nu se aplică coeficientul de transformare.

(6) În sensul prezentelor norme metodologice, termenii si notiunile de mai sus au următoarele întelesuri:

a) acoperis - partea de deasupra care acoperă si protejează o clădire de intemperii, indiferent de materialul din care este realizat; planseul este asimilat acoperisului în cazul în care deasupra acestuia nu mai sunt alte încăperi/incinte;

b) balcon - platformă cu balustradă pe peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul prin una sau mai multe usi;

c) clădire finalizată - constructie care îndeplineste, cumulativ, următoarele conditii:

1. serveste la adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalatii si de altele asemenea;

2. are elementele structurale de bază ale unei clădiri, respectiv: pereti si acoperis;

3. are expirat termenul de valabilitate prevăzut în autorizatia de construire si nu s-a solicitat prelungirea valabilitătii acesteia ori clădirea a fost realizată fără autorizatie de construire; pentru stabilirea impozitului pe clădiri, se ia în calcul numai suprafata construită desfăsurată care are elementele de la pct. 2.

d) incintă de deservire comună - spatiu închis în interiorul unei clădiri, proprietatea comună a celor care detin apartamente în aceasta, afectat scărilor, lifturilor, uscătoriilor sau oricăror alte utilităti asemănătoare;

e) loggie - galerie exterioară încorporată unei clădiri, acoperită si deschisă către exterior printr-un sir de arcade sprijinite pe coloane sau pe stâlpi;

f) nivel - fiecare dintre părtile unei clădiri cuprinzând încăperile/incintele situate pe acelasi plan orizontal, indiferent că acestea sunt la subsol, la nivelul solului sau la orice înăltime deasupra solului;

g) perete - element de constructie asezat vertical sau putin înclinat, făcut din beton armat, din cărămidă arsă sau nearsă, din piatră, din lemn, din vălătuci, din sticlă, din mase plastice sau din orice alte materiale, care limitează, separă sau izolează încăperile/incintele unei clădiri între ele sau de exterior si care sustine planseele, etajele si acoperisul;

h) suprafata sectiunii unui nivel - suprafata unui nivel, rezultată pe baza măsurătorilor pe conturul exterior al peretilor, inclusiv suprafata balcoanelor si a loggiilor; în cazul clădirilor care nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior al peretilor, suprafata sectiunii unui nivel reprezintă suma suprafetelor utile ale tuturor încăperilor/incintelor, inclusiv a suprafetelor balcoanelor si a loggiilor si a suprafetelor sectiunilor peretilor, toate aceste suprafete fiind situate la acelasi nivel, la suprafetele utile ale încăperilor/incintelor adunând si suprafetele incintelor de deservire comună.

32. În categoria clădirilor supuse impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice se cuprind:

a) constructiile utilizate ca locuintă, respectiv unitătile construite formate din una sau mai multe camere de locuit, indiferent unde sunt situate, la acelasi nivel sau la niveluri diferite, inclusiv la subsol sau la mezanin, prevăzute, după caz, cu dependinte si/sau alte spatii de deservire;

b) constructiile mentionate la lit. a), dezafectate si utilizate pentru desfăsurarea de profesii libere;

c) constructiile-anexe situate în afara corpului principal de clădire, cum sunt: bucătăriile, cămările, pivnitele, grajdurile, magaziile, garajele si altele asemenea;

d) constructiile gospodăresti, cum sunt: pătulele, hambarele pentru cereale, surele, fânăriile, remizele, soproanele si altele asemenea;

e) orice alte constructii proprietatea contribuabililor, neprevăzute la lit. a) - d), care au elementele constitutive ale clădirii.

33. Pentru calculul impozitului pe clădiri, în cazul persoanelor fizice, sunt necesare următoarele date:

a) rangul localitătii unde se află situată clădirea;

b) teritoriul unde se află:

1. în intravilan; sau

2. în extravilan;

c) zona în cadrul localitătii, potrivit încadrării de la lit. b);

d) suprafata construită desfăsurată a clădirii, respectiv:

1. cea determinată pe baza dimensiunilor măsurate pe conturul exterior al acesteia; sau

2. în cazul în care clădirea nu poate fi efectiv măsurată pe conturul exterior, suprafata utilă a clădirii se înmulteste cu coeficientul de transformare de 1,20;

e) tipul clădirii si instalatiile cu care este dotată aceasta;

f) în cazul apartamentului, dacă acesta se află amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri si 8 apartamente; g) data finalizării clădirii, respectiv:

1. înainte de 1 ianuarie 1951; sau

2. după 31 decembrie 1950 si înainte de 1 ianuarie 1978; sau

3. după 31 decembrie 1977;

h) în cazul celor care au în proprietate două sau mai multe clădiri utilizate ca locuintă, ordinea în care a fost dobândită clădirea, precum si care dintre aceste clădiri sunt închiriate, în vederea majorării impozitului datorat de contribuabilii care intră sub incidenta art. 252 din Codul fiscal;

i) majorarea stabilită în conditiile art. 287 din Codul fiscal pentru impozitul pe clădiri.

34. (1) Exemplu de calcul pentru impozitul pe clădiri aferent anului 2004, în cazul unui abator, proprietatea unei persoane fizice:

A. Date despre clădire, potrivit structurii prevăzute la pct. 33:

a) rangul satului Amnas care apartine orasului Săliste, unde este situat abatorul: V;

b) teritoriul unde se află: în extravilan;

c) zona în cadrul localitătii, potrivit încadrării de la lit. b): C;

d) suprafata construită desfăsurată: 368,23 m2;

e) tipul clădirii: cu pereti din cărămidă arsă si dotată cu toate cele patru instalatii mentionate la pct. 29 alin. (1) lit. a);

f) nu este cazul;

g) data finalizării: 1 ianuarie 1951;

h) nu este cazul;

i) Consiliul Local al Comunei Săliste a hotărât, în anul 2003 pentru anul 2004, stabilirea, în intravilanul satului Amnas, a unei singure zone, respectiv zona A, iar în extravilan a 4 zone, respectiv zona I, zona a II-a, zona a III-a si zona a IV-a, precum si majorarea impozitului pe clădiri cu 41,9%.

B. Explicatii privind modul de calcul al impozitului pe clădiri, astfel cum rezultă din economia textului art. 251 din Codul fiscal:

1. Se determină suprafata construită desfăsurată a clădirii: este cea determinată pe baza măsurătorilor pe conturul exterior al clădirii, respectiv de: 368,23 m2.

2. Se determină valoarea impozabilă a acestei clădiri:

2.1. suprafata construită desfăsurată prevăzută la pct. 1 se înmulteste cu valoarea impozabilă a clădirii cu pereti din cărămidă arsă, dotată cu toate cele patru instalatii, respectiv cea din tabloul prevăzut la pct. 11 alin. (3) “Nivelurile stabilite în anul 2003 pentru anul 2004 - art. 296 alin. (1)”, corespunzător rândului 1 si coloanei 3, astfel: 368,23 m2 x 5.900.000 lei/m2 = 2.172.557.000 lei;

2.2. se identifică coeficientul de corectie din tabelul prevăzut la art. 251 alin. (5) din Codul fiscal, corespunzător zonei A si rangului V, respectiv 1,05; deoarece numărul zonelor din intravilan este diferit de numărul zonelor din extravilan, având în vedere prevederile pct. 9 alin. (3) lit. a) si alin. (4) si ale pct. 30, pentru identificarea coeficientului de corectie în tabelul prevăzut la art. 251 alin. (5) din Codul fiscal, zona a III-a din extravilan, potrivit delimitării efectuate în anul 2003 pentru anul 2004, are echivalentă zona C căreia îi corespunde zona A;

2.3. potrivit prevederilor art. 251 alin. (5) din Codul fiscal, valoarea impozabilă determinată la subpct. 2.1 se ajustează cu coeficientul de corectie determinat la subpct. 2.2, respectiv: 2.172.557.000 lei x 1,05 = 2.281.184.850 lei;

2.4. abatorul fiind finalizat la data 1 ianuarie 1951, potrivit prevederilor art. 251 alin. (8) din Codul fiscal, valoarea impozabilă determinată la subpct. 2.3 se reduce cu 5% sau, pentru usurarea calculului, valoarea impozabilă se înmulteste cu 0,95, respectiv: 2.281.184.850 lei x 0,95 = 2.167.125.607,50 lei; potrivit prevederilor pct. 15 alin. (2) si alin. (3) lit. c), fractiunea de 0,50 lei se întregeste la un leu prin adaos, iar valoarea impozabilă astfel calculată se rotunjeste la 2.167.125.608 lei.

3. Se determină impozitul pe clădiri anual:

3.1. potrivit art. 251 alin. (1) din Codul fiscal, asupra valorii impozabile a clădirii determinate la subpct. 2.4 se aplică cota de impozitare prevăzută la art. 251 alin. (2) din Codul fiscal de 0,1% specifică mediului rural sau, pentru usurarea calculului, valoarea impozabilă se înmulteste cu 0,001, respectiv: 2.167.125.608 lei x 0,001 = 2.167.125.608 lei; potrivit prevederilor pct. 15 alin. (2) si alin. (3) lit. c),

fractiunea de 0,608 lei se întregeste la un leu prin adaos, iar impozitul astfel calculat se rotunjeste la 2.167.126 lei;

3.2. având în vedere prevederile art. 296 alin. (1) din Codul fiscal, deoarece, în anul 2003 pentru anul 2004, Consiliul Local al Comunei Săliste a hotărât majorarea impozitului pe clădiri cu 41,9%, impozitul determinat la subpct. 3.1 se majorează cu acest procent sau, pentru usurarea calculului, impozitul pe clădiri se înmulteste cu 1,419, respectiv: 2.167.126 lei x 1,419 = 3.075.151,794 lei; potrivit prevederilor pct. 15 alin. (1), fractiunea de 151,794 lei fiind sub 500 lei inclusiv se neglijează, iar impozitul pe clădiri astfel determinat se rotunjeste la 3.075.000 lei.

(2) În luna mai 2003, când s-au adoptat hotărârile prin care s-au stabilit impozitele si taxele locale pentru anul 2004, autoritatea deliberativă se intitula Consiliul Local al Comunei Săliste. Prin Legea nr. 336/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 10 iulie 2003, comuna Săliste, judetul Sibiu, a fost declarată oras, astfel că, potrivit prevederilor pct. 6 alin. (2), începând cu data de 1 ianuarie 2004, impozitul pe clădiri, în cazul persoanelor fizice, se determină potrivit noii ierarhizări.

Codul fiscal:

Majorarea impozitului datorat de persoanele fizice ce detin mai multe clădiri

Art. 252. - (1) Dacă o persoană fizică are în proprietate două sau mai multe clădiri utilizate ca locuintă, care nu sunt închiriate unei alte persoane, impozitul pe clădiri se majorează după cum urmează:

a) cu 15% pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;

b) cu 50% pentru cea de-a doua clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;

c) cu 75% pentru cea de-a treia clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;

d) cu 100% pentru cea de-a patra clădire si următoarele în afara celei de la adresa de domiciliu.

(2) În cazul detinerii a două sau mai multe clădiri în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul majorat se determină în functie de ordinea în care proprietătile au fost dobândite, asa cum rezultă din documentele ce atestă calitatea de proprietar.

(3) Persoanele fizice prevăzute la alin. (1) au obligatia să depună o declaratie specială la compartimentele de specialitate ale autoritătilor administratiei publice locale în raza cărora îsi au domiciliul, precum si la cele în raza cărora sunt situate celelalte clădiri ale acestora. Modelul declaratiei speciale va fi cel prevăzut prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Norme metodologice:

35. Impozitul pe clădiri datorat de persoanele fizice care detin în proprietate mai multe clădiri utilizate ca locuintă, altele decât cele închiriate, se majorează conform prevederilor art. 252 alin. (1) si (2) din Codul fiscal.

36. Sunt considerate ca fiind închiriate numai acele clădiri utilizate ca locuintă pentru care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele conditii:

a) proprietarul, în calitatea sa de locator, are contract de închiriere încheiat în formă scrisă;

b) contractul prevăzut la lit. a) este înregistrat la organul fiscal competent în scopul stabilirii veniturilor din cedarea dreptului de folosintă a bunurilor, în conditiile legii;

c) locatarul nu poate fi membru al familiei locatorului; prin familie, în sensul prezentei litere, se desemnează sotul, sotia si copiii lor necăsătoriti. Această conditie nu se urmăreste în cazul în care clădirea utilizată ca locuintă se închiriază unei persoane juridice.

37. Impozitul pe clădiri majorat în conditiile art. 252 alin. (1) din Codul fiscal se aplică după cum urmează:

a) pentru acele clădiri pentru care nu sunt îndeplinite conditiile prevăzute la pct. 36, precum si pentru partea din clădire pentru care nu se face dovada îndeplinirii acestor conditii:

b) proportional cu perioada pentru care nu sunt îndeplinite conditiile de la pct. 36, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care nu sunt îndeplinite aceste conditii.

38. (1) O persoană fizică ce detine în proprietate două clădiri utilizate ca locuintă, altele decât cele închiriate, datorează impozit pe clădiri după cum urmează:

a) pentru clădirea de la adresa de domiciliu impozitul pe clădiri se determină potrivit art. 251 din Codul fiscal;

b) pentru cea de-a doua clădire, care este prima în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul pe clădiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se calculează prin înmultirea impozitului pe clădiri, determinat potrivit art. 251 din Codul fiscal, cu 115% sau, pentru usurarea calculului, prin înmultirea cu 1,15.

(2) Exemplu de calcul pentru impozitul pe clădiri aferent anului 2004, în cazul unui apartament utilizat ca locuintă, care este prima în afara celei de la adresa de domiciliu, proprietatea unei persoane fizice:

A. Date despre apartament, potrivit structurii prevăzute la pct. 33:

a) rangul localitătii unde este situat apartamentul: 0;

b) teritoriul unde se află: în intravilan;

c) zona în cadrul localitătii, potrivit încadrării de la lit. b): A;

d) suprafata utilă a apartamentului: 107,44 m2;

e) tipul clădirii: cu pereti din cărămidă arsă si dotată cu toate cele patru instalatii mentionate la pct. 29 alin. (1) lit. a);

f) amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri si 8 apartamente;

g) data finalizării: 31 decembrie 1950;

h) prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu si nu este închiriată;

i) Consiliul General al Municipiului Bucuresti a hotărât, în anul 2003 pentru anul 2004, majorarea impozitului pe clădiri cu 48,7%.

B. Explicatii privind modul de calcul al impozitului pe clădiri, astfel cum rezultă din economia textului art. 251, 252 si 287 din Codul fiscal:

1. Se determină suprafata construită desfăsurată a apartamentului: deoarece dimensiunile exterioare ale apartamentului nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, acesta având pereti comuni cu apartamentele învecinate, potrivit prevederilor art. 251 alin. (9) din Codul fiscal, coroborate cu cele ale pct. 31 din prezentele norme metodologice, suprafata construită desfăsurată se determină prin înmultirea suprafetei utile cu coeficientul de transformare de 1,20, respectiv: 107,44 m2 x 1,20 = 128,928 m2. 2. Se determină valoarea impozabilă a acestui apartament:

2.1. suprafata construită desfăsurată prevăzută la pct. 1 se înmulteste cu valoarea corespunzătoare clădirii cu pereti din cărămidă arsă, dotată cu toate cele patru instalatii, respectiv cea care se regăseste în tabloul prevăzut la pct. 11 alin. (3) “Nivelurile stabilite în anul 2003 pentru anul 2004 - art. 296 alin. (1)”, corespunzător rândului 1 si coloanei 3, astfel: 128,928 m2 x 5.900.000 lei/m2 = 760.675.200 lei;

2.2. se identifică coeficientul de corectie din tabelul prevăzut la art. 251 alin. (5) din Codul fiscal, corespunzător zonei A si rangului 0, respectiv 1,30; deoarece apartamentul este amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri si 8 apartamente, potrivit prevederilor art. 251 alin. (6) din Codul fiscal, acest coeficient de corectie se reduce cu 0,10, determinând astfel coeficientul de corectie specific acestui apartament: 1,30 - 0,10 = 1,20;

2.3. potrivit prevederilor art. 251 alin. (5) din Codul fiscal, valoarea impozabilă determinată la subpct. 2.1 se ajustează cu coeficientul de corectie determinat la subpct. 2.2, respectiv: 760.675.200 lei x 1,20 = 912.810.240 lei;

2.4. apartamentul fiind finalizat înainte de 1 ianuarie 1951, potrivit prevederilor art. 251 alin. (7) din Codul fiscal, valoarea impozabilă determinată la subpct. 2.3 se reduce cu 15% sau, pentru usurarea calculului, valoarea impozabilă se înmulteste cu 0,85, respectiv: 912.810.240 lei x 0,85 = 775.888.704 lei.

3. Se determină impozitul pe clădiri anual:

3.1. potrivit art. 251 alin. (1) din Codul fiscal, asupra valorii impozabile a apartamentului, determinată la subpct. 2.4, se aplică cota de impozitare prevăzută la art. 251 alin. (2) din Codul fiscal de 0,2% specifică mediului urban sau, pentru usurarea calculului, valoarea impozabilă se înmulteste cu 0,002, respectiv: 775.888.704 lei x 0,002 = 1.551.777,408 lei; potrivit prevederilor pct. 15 alin. (2) si alin. (3) lit. c) fractiunea de 0,408 lei se întregeste la un leu, prin adaos, iar impozitul astfel calculat se rotunjeste la 1.551.778 lei;

3.2. deoarece apartamentul este prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu, potrivit prevederilor art. 252 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, impozitul pe clădiri determinat la subpct. 3.1 se majorează cu 15% sau, pentru usura- rea calculului, impozitul pe clădiri se înmulteste cu 1,15, respectiv: 1.551.778 lei x 1,15 = 1.784.544,70 lei; potrivit prevederilor pct. 15 alin. (2) si alin. (3) lit. c) fractiunea de

0,70 lei se întregeste la un leu, prin adaos, iar impozitul astfel calculat se rotunjeste la 1.784.545 lei;

3.3. având în vedere prevederile art. 296 alin. (1) din Codul fiscal, deoarece, în anul 2003 pentru anul 2004, Consiliul General al Municipiului Bucuresti a hotărât majorarea impozitului pe clădiri cu 48,7%, impozitul determinat la subpct. 3.2 se majorează cu acest procent sau, pentru usurarea calculului, impozitul pe clădiri se înmulteste cu 1,487, respectiv: 1.784.545 lei x 1,487 = 2.653.618,415

lei; potrivit prevederilor pct. 15 alin. (1) fractiunea de 618,415 lei depăsind 500 lei se majorează la 1.000 lei, impozitul pe clădiri astfel determinat se rotunjeste la 2.654.000 lei.

39. O persoană fizică ce detine în proprietate trei clădiri utilizate ca locuintă, altele decât cele închiriate, datorează impozit pe clădiri după cum urmează:

a) pentru clădirea de la adresa de domiciliu impozitul pe clădiri se determină potrivit art. 251 din Codul fiscal;

b) pentru cea de-a doua clădire, care este prima în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul pe clădiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se calculează prin înmultirea impozitului pe clădiri, determinat potrivit art. 251 din Codul fiscal, cu 115% sau, pentru usurarea calculului, prin înmultirea cu 1,15;

c) pentru cea de-a treia clădire, care este a doua în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul pe clădiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal se calculează prin înmultirea impozitului pe clădiri, determinat potrivit art. 251 din Codul fiscal, cu 150% sau, pentru usurarea calculului, prin înmultirea cu 1,50.

40. O persoană fizică ce detine în proprietate patru clădiri utilizate ca locuintă, altele decât cele închiriate, datorează impozit pe clădiri după cum urmează:

a) pentru clădirea de la adresa de domiciliu impozitul pe clădiri se determină potrivit art. 251 din Codul fiscal;

b) pentru cea de-a doua clădire, care este prima în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul pe clădiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se calculează prin înmultirea impozitului pe clădiri, determinat potrivit art. 251 din Codul fiscal, cu 115% sau, pentru usurarea calculului, prin înmultirea cu 1,15;

c) pentru cea de-a treia clădire, care este a doua în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul pe clădiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal se calculează prin înmultirea impozitului pe clădiri, determinat potrivit art. 251 din Codul fiscal, cu 150% sau, pentru usurarea calculului, prin înmultirea cu 1,50;

d) pentru cea de-a patra clădire, care este a treia în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul pe clădiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal se calculează prin înmultirea impozitului pe clădiri, determinat potrivit art. 251 din Codul fiscal, cu 175% sau, pentru usurarea calculului, prin înmultirea cu 1,75.

41. (1) O persoană fizică ce detine în proprietate cinci clădiri utilizate ca locuintă, altele decât cele închiriate, datorează impozit pe clădiri după cum urmează:

a) pentru clădirea de la adresa de domiciliu impozitul pe clădiri se determină potrivit art. 251 din Codul fiscal;

b) pentru cea de-a doua clădire, care este prima în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul pe clădiri majorat potrivit art. 251 din Codul fiscal se calculează prin înmultirea impozitului pe clădiri, determinat potrivit art. 252 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, cu 115% sau, pentru usurarea calculului, prin înmultirea cu 1,15;

c) pentru cea de-a treia clădire, care este a doua în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul pe clădiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal se calculează prin înmultirea impozitului pe clădiri, determinat potrivit art. 251 din Codul fiscal, cu 150% sau, pentru usurarea calculului, prin înmultirea cu 1,50;

d) pentru cea de-a patra clădire, care este a treia în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul pe clădiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal se calculează prin înmultirea impozitului pe clădiri, determinat potrivit art. 251 din Codul fiscal, cu 175% sau, pentru usurarea calculului, prin înmultirea cu 1,75%;

e) pentru cea de-a cincea clădire, care este a patra în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul pe clădiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal se calculează prin înmultirea impozitului pe clădiri, determinat potrivit art. 251 din Codul fiscal, cu 200% sau, pentru usurarea calculului, prin înmultirea cu 2,00.

(2) În cazul persoanelor fizice care detin în proprietate mai mult de cinci clădiri utilizate ca locuintă, altele decât cele închiriate, impozitul pe clădiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, pentru fiecare dintre acestea, se calculează prin înmultirea impozitului pe clădiri, determinat potrivit art. 251 din Codul fiscal, cu 200% sau, pentru usurarea calculului, prin înmultirea cu 2,00.

42. (1) În cazul clădirilor aflate în proprietate comună, coproprietarii având determinate cotele-părti din clădire, impozitul calculat potrivit prevederilor art. 251 din Codul fiscal se împarte proportional cotelor-părti respective, iar asupra acestuia se aplică, după caz, majorarea prevăzută la art. 252 alin. (1) din Codul fiscal în functie de ordinea în care aceste cote-părti au fost dobândite, potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, rezultând astfel impozitul pe clădiri datorat de fiecare contribuabil.

(2) În cazul clădirilor aflate în proprietate comună, coproprietarii neavând stabilite cotele-părti din clădire, impozitul calculat potrivit prevederilor art. 251 din Codul fiscal se împarte la numărul de coproprietari, iar asupra părtii din impozit rezultate în urma împărtirii se aplică, după caz, majorarea prevăzută la art. 252 alin. (1) din Codul fiscal în functie de ordinea în care aceste cote-părti au fost

dobândite, potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, rezultând astfel impozitul pe clădiri datorat de fiecare contribuabil.

43. În situatiile în care consiliile locale sau Consiliul General al Municipiului Bucuresti, după caz, au aprobat majorarea impozitului pe clădiri cu până la 20% inclusiv, în conditiile art. 287 din Codul fiscal, această majorare se aplică asupra impozitului pe clădiri determinat potrivit prevederilor art. 251 din Codul fiscal si celor ale pct. 38-42 din prezentele norme metodologice.

44. Prevederile pct. 35-43 se aplică în mod corespunzător persoanelor care beneficiază de facilităti fiscale la plata impozitului pe clădiri.

45. Majorarea impozitului pe clădiri cu cotele prevăzute la art. 287 din Codul fiscal cu până la 20% inclusiv se calculează si în cazul persoanelor fizice străine care detin pe teritoriul României mai multe clădiri utilizate ca locuintă, ordinea acestora fiind determinată de succesiunea în timp a dobândirii lor, cu obligativitatea depunerii declaratiei speciale.

46. Pentru stabilirea impozitului pe clădiri majorat potrivit prevederilor art. 252 alin. (1) din Codul fiscal, ordinea în care proprietătile au fost dobândite se determină în functie de anul dobândirii clădirii, indiferent sub ce formă, rezultat din documentele care atestă calitatea de proprietar.

47. În cazul în care în acelasi an se dobândesc mai mult clădiri utilizate ca locuintă, ordinea este determinată de data dobândirii.

48. În cazul în care la aceeasi dată se dobândesc mai multe clădiri utilizate ca locuintă, ordinea este cea pe care o declară contribuabilul respectiv.

49. În cazul persoanei fizice care detine în proprietate mai multe clădiri utilizate ca locuintă, iar domiciliul sau resedinta sa nu corespunde cu adresa nici uneia dintre aceste clădiri, prima clădire dobândită în ordinea stabilită potrivit prevederilor pct. 41 alin. (1)-(3) este asimilată clădirii de la adresa de domiciliu.

50. (1) Declaratia specială pentru stabilirea impozitului pe clădiri majorat, în cazul persoanelor fizice detinătoare a mai multor clădiri utilizate ca locuintă, corespunde modelului prevăzut la pct. 256.

(2) Declaratia fiscală, conform modelului stabilit potrivit pct. 256, se depune separat pentru fiecare clădire la compartimentele de specialitate ale autoritătilor administratiei publice locale din unitătile administrativ-teritoriale unde sunt situate clădirile.

(3) În cazul contribuabililor care dobândesc clădiri care intră sub incidenta prevederilor art. 252 alin. (1) din Codul fiscal, declaratia fiscală se depune în termen de 30 de zile de la data dobândirii.

(4) Pentru veridicitatea datelor înscrise în declaratiile prevăzute la alin. (2) întreaga răspundere juridică o poartă contribuabilul atât în cazul în care este semnatar al declaratiei respective, cât si în cazul în care semnatar al declaratiei este o persoană mandatată în acest sens de contribuabil.

51. Clădirile distincte utilizate ca locuintă, situate la aceeasi adresă, proprietatea aceleiasi persoane fizice, nu intră sub incidenta prevederilor art. 252 din Codul fiscal.

Codul fiscal:

Calculul impozitului datorat de persoanele juridice

Art. 253. - (1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.

(2) Cota de impozit se stabileste prin hotărâre a consiliului local si poate fi cuprinsă între 0,5% si 1%, inclusiv.

(3) Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare.

(4) În cazul unei clădiri a cărei valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, valoarea impozabilă se reduce cu 15%.

(5) În cazul unei clădiri care a fost reevaluată conform prevederilor legale în vigoare, valoarea de inventar a clădirii este valoarea înregistrată în contabilitatea proprietarului imediat după reevaluare.

(6) În cazul unei clădiri care a fost dobândită înainte de 1 ianuarie 1998 si care după această dată nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri este stabilită de consiliul local între 5% si 10% si se aplică la valoarea de inventar a clădirii, până la data primei reevaluări, înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice.

(7) În cazul unei clădiri ce face obiectul unui contract de leasing financiar se aplică următoarele reguli:

a) impozitul pe clădire se datorează de proprietar;

b) valoarea care se ia în considerare la calculul impozitului pe clădiri este valoarea clădirii înregistrată în contractul de leasing financiar.

(8) Impozitul pe clădiri se aplică pentru orice clădire detinută de o persoană juridică aflată în functiune, în rezervă sau în conservare, chiar dacă valoarea sa a fost recuperată integral pe calea amortizării.

Norme metodologice:

52. (1) Prin sintagma valoarea de inventar a clădirii, în scopul determinării impozitului pe clădiri, se întelege valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, si care, după caz, poate fi:

a) costul de achizitie, pentru clădirile dobândite cu titlu oneros;

b) costul de productie, pentru clădirile construite de persoana juridică;

c) valoarea actuală, estimată la înscrierea lor în activ, tinându-se seama de valoarea clădirilor cu caracteristici tehnice si economice similare sau apropiate, pentru clădirile obtinute cu titlu gratuit;

d) valoarea de aport pentru clădirile intrate în patrimoniu în cazul asocierii/fuziunii, determinată prin expertiză, potrivit legii;

e) valoarea rezultată în urma reevaluării, pentru clădirile reevaluate în baza unei dispozitii legale.

(2) La determinarea valorii de inventar a clădirii se are în vedere însumarea valorilor tuturor elementelor si instalatiilor functionale ale acesteia, cum sunt: terasele, scările, ascensoarele, instalatiile de iluminat, instalatiile sanitare, instalatiile de încălzire, instalatiile de telecomunicatii prin fir si altele asemenea; aparatele individuale de climatizare nu fac parte din categoria elementelor si instalatiilor functionale ale clădirii.

53. (1) În cursul lunii mai a fiecărui an fiscal pentru anul următor, consiliile locale adoptă hotărâri privind stabilirea cotei pe baza căreia se calculează impozitul pe clădiri datorat de persoanele juridice, cotă care poate fi cuprinsă între 0,5% si 1,0% inclusiv. În cazul municipiului Bucuresti această atributie se îndeplineste de către Consiliul General al Municipiului Bucuresti.

(2) Pentru clădirile contribuabililor persoane juridice impozitul se calculează de către acestia prin aplicarea cotei stabilite de către consiliile locale, potrivit prevederilor alin. (1), asupra valorii de inventar înregistrate în evidenta contabilă a acestora. În cazul municipiului Bucuresti această atributie se îndeplineste de către Consiliul General al Municipiului Bucuresti.

54. Impozitul pe clădiri datorat de persoanele juridice care nu au înregistrată în evidenta contabilă valoarea de inventar actualizată a clădirilor, începând cu anul 1998 se calculează pe baza cotei stabilite între 5% si 10% inclusiv, prin hotărâre a consiliului local. Cota se stabileste în cursul lunii mai a fiecărui an fiscal si se aplică pentru anul următor. În cazul municipiului Bucuresti această atributie se

îndeplineste de către Consiliul General al Municipiului Bucuresti.

55. Pentru executarea prevederilor art. 253 alin. (6) din Codul fiscal se au în vedere următoarele:

a) în cazul contribuabililor care nu au efectuat nici o reevaluare a clădirilor începând cu anul 1998, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 54 asupra valorii de inventar a clădirii;

b) începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care în evidenta contabilă s-a înregistrat valoarea rezultată în urma reevaluării, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53 asupra valorii de inventar a clădirii;

c) în cazul clădirilor dobândite începând cu 1 ianuarie 1998, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53 asupra valorii de intrare în patrimoniu;

d) în cazul clădirilor la care s-au efectuat lucrări de modernizare, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53 numai pentru cele care au fost reevaluate potrivit reglementărilor legale în vigoare.

56. Pentru clădirile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar impozitul pe clădiri se datorează de către proprietar.

57. (1) Impozitul pe clădiri pe perioada de leasing se determină pe baza valorii negociate între părti, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, si înscrise în contract. În cazul contractelor în care valoarea negociată este în valută, plata impozitului pe clădiri se face în lei la cursul Băncii Nationale a României din data efectuării plătii. Începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care expiră contractul de leasing, impozitul pe clădiri se determină după cum contribuabilul este persoană fizică sau persoană juridică.

(2) Valoarea negociată între părti corespunde valorii totale a contractului de leasing.

58. Valoarea impozabilă a clădirilor, proprietatea persoa nelor juridice, care a fost recuperată integral pe caleaamortizării, se reduce cu 15%.

59. Impozitul pe clădiri este datorat de persoana juridică atât pentru clădirile aflate în functiune, în rezervă sau în conservare, cât si pentru cele aflate în functiune si a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării.

60. Pentru aplicarea prevederilor art. 253 alin. (8) din Codul fiscal se au în vedere reglementările legale privind reevaluarea imobilizărilor corporale.

Codul fiscal:

Dobândirea, înstrăinarea si modificarea clădirilor

Art. 254. - (1) În cazul unei clădiri care a fost dobândită sau construită de o persoană în cursul anului, impozitul pe clădire se datorează de către persoana respectivă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost dobândită sau construită.

(2) În cazul unei clădiri care a fost înstrăinată, demolată sau distrusă, după caz, în cursul anului, impozitul pe clădire încetează a se mai datora de persoana respectivă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost înstrăinată, demolată sau distrusă.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) sau (2), impozitul pe clădiri se recalculează pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplică acelei persoane.

(4) În cazul extinderii, îmbunătătirii, distrugerii partiale sau al altor modificări aduse unei clădiri existente, impozitul pe clădire se recalculează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost finalizată modificarea.

(5) Orice persoană care dobândeste sau construieste o clădire are obligatia de a depune o declaratie de impunere la compartimentul de specialitate al autoritătii administratiei publice locale în termen de 30 de zile de la data dobândirii sau construirii.

(6) Orice persoană care extinde, îmbunătăteste, demolează, distruge sau modifică în alt mod o clădire existentă are obligatia să depună o declaratie în acest sens la compartimentul de specialitate al autoritătii administratiei publice locale în termen de 30 de zile de la data la care s-au produs aceste modificări.

Norme metodologice:

61. (1) Prin expresia clădire dobândită se întelege orice clădire intrată în proprietatea persoanelor fizice sau a persoanelor juridice.

(2) În cazul clădirilor dobândite/înstrăinate prin acte între vii, translative ale dreptului de proprietate, data dobândirii/înstrăinării este cea mentionată în actul respectiv.

(3) În cazul clădirilor dobândite prin hotărâri judecătoresti, data dobândirii este data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătoresti.

(4) Impozitul pe clădiri, precum si obligatiile de plată accesorii acestuia, datorate până la data de întâi a lunii următoare celei în care se realizează înstrăinarea între vii a clădirii, reprezintă sarcina fiscală a părtii care înstrăinează. În situatia în care prin certificatul fiscal eliberat de către compartimentul de specialitate se atestă existenta unei asemenea sarcini fiscale, notarul public va refuza autentificarea actului notarial până la prezentarea documentului în orginal privind stingerea obligatiilor respective.

62. (1) Atât în cazul persoanelor fizice, cât si în cazul persoanelor juridice, pentru clădirile executate potrivit Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 13 ianuarie 1997, cu modificările si completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 50/1991, data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează:

a) pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizatia de construire, data întocmirii procesului-verbal de receptie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor;

b) pentru clădirile executate integral la termenul prevăzut în autorizatia de construire, data din aceasta, cu obligativitatea întocmirii procesului-verbal de receptie în termenul prevăzut de lege;

c) pentru clădirile ale căror lucrări de constructii nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizatia de construire si pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilitătii autorizatiei, în conditiile legii, la data expirării acestui termen si numai pentru suprafata construită desfăsurată care are elementele structurale de bază ale unei clădiri, în spetă pereti si acoperis. Procesul-verbal de receptie se întocmeste la data expirării termenului prevăzut în autorizatia de construire, consemnându-se stadiul lucrărilor, precum si suprafata construită desfăsurată în raport de care se stabileste impozitul pe clădiri.

(2) Prin grija structurilor de specialitate cu atributii în domeniul urbanismului, amenajării teritoriului si autorizării executării lucrărilor de constructii din aparatul propriu al autoritătilor administratiei publice locale, denumite în continuare structuri de specialitate, se întocmesc procesele-verbale mentionate la alin. (1) care servesc la înregistrarea în evidentele fiscale, în registrele agricole sau în orice alte evidente cadastrale, după caz, precum si la determinarea impozitului pe clădiri.

63. (1) Data dobândirii/construirii clădirii, potrivit mentiunii prevăzute la pct. 62, determină concomitent, în conditiile Codului fiscal si ale prezentelor norme metodologice, următoarele:

a) datorarea impozitului pe clădiri;

b) diminuarea suprafetei de teren pentru care se datorează impozitul pe teren cu suprafata construită la sol a clădirii respective.

(2) Impozitul pe clădiri datorat de persoanele fizice se stabileste pe baza datelor extrase din actele care atestă dreptul de proprietate.

64. Pentru clădirile dobândite/construite, înstrăinate, demolate, distruse sau cărora li s-au adus modificări de natura extinderii, îmbunătătirii ori distrugerii partiale a celei existente, după caz, în cursul anului, impozitul pe clădiri se recalculează de la data de întâi a lunii următoare celei în care aceasta a fost dobândită/construită, înstrăinată, demolată, distrusă sau finalizată modificarea.

65. (1) Impozitul pe clădiri se datorează până la data de la care se face scăderea.

(2) Scăderea de la impunere în cursul anului, pentru oricare dintre situatiile prevăzute la art. 254 alin. (2) din Codul fiscal, se face după cum urmează:

a) începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs situatia respectivă;

b) proportional cu partea de clădire supusă unei astfel de situatii;

c) proportional cu perioada cuprinsă între data mentionată la lit. a) si sfârsitul anului fiscal respectiv.

66. (1) Contribuabilii sunt obligati să depună declaratiile fiscale pentru stabilirea impozitului pe clădiri la compartimentele de specialitate ale autoritătilor administratiei publice locale în a căror rază se află clădirile, în termen de 30 de zile de la data dobândirii acestora, conform prevederilor art. 254 alin. (5) si ale art. 290 din Codul fiscal;

(2) Obligatia de a depune declaratie fiscală revine deopotrivă si contribuabililor care înstrăinează clădiri.

67. Declaratiile fiscale se depun în termen de 30 de zile de la data dobândirii sau de la data aparitiei oricăreia dintre următoarele situatii:

a) intervin schimbări privind domiciliul fiscal al contribuabilului;

b) se realizează modificări ce conduc la recalcularea impozitului pe clădiri datorat;

c) intervin schimbări privind situatia juridică a contribuabilului, de natură să conducă la modificarea impozitului pe clădiri.

68. Contribuabilii persoane fizice care detin mai multe clădiri utilizate ca locuintă sunt obligati să depună si declaratia specială, model stabilit conform pct. 256, în conditiile prevăzute la art. 254 alin. (5) din Codul fiscal, atât la compartimentele de specialitate ale autoritătilor administratiei publice locale în a căror rază îsi au domiciliul, cât si la cele în a căror rază sunt situate clădirile respective.

69. Contribuabilii persoane juridice calculează impozitul pe clădiri datorat anual si depun declaratia fiscală până la data de 31 ianuarie a fiecărui an fiscal la compartimentul de specialitate al autoritătii administratiei publice locale în a cărei rază administrativ-teritorială se află clădirea, conform prevederilor art. 290 din Codul fiscal.

70. Contribuabilii persoane fizice si persoane juridice sunt obligati să depună declaratiile fiscale în conditiile prevăzute la pct. 66-69, chiar dacă acestia beneficiază de reducere sau de scutire la plata impozitului pe clădiri, ori pentru clădirile respective nu se datorează impozit pe clădiri.

Codul fiscal:

Plata impozitului

Art. 255. - (1) Impozitul pe clădiri se plăteste anual, în patru rate egale, până la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie si 15 noiembrie, inclusiv.

(2) Pentru plata cu anticipatie a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de către persoanele fizice, până la data de 15 martie a anului respectiv, se acordă o bonificatie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.

Norme metodologice:

71. (1) Impozitul pe clădiri se plăteste anual, în 4 rate egale, respectiv:

a) rata I, până la data de 15 martie inclusiv;

b) rata a II-a, până la data de 15 iunie inclusiv;

c) rata a III-a, până la data de 15 septembrie inclusiv;

d) rata a IV-a, până la data de 15 noiembrie inclusiv.

(2) Calculul impozitului pe clădiri datorat pentru perioade mai mici de un an fiscal se face după cum urmează:

a) impozitul anual determinat se împarte la 12, respectiv la numărul de luni dintr-un an fiscal;

b) suma rezultată în urma împărtirii prevăzute la lit. a) se înmulteste cu numărul de luni pentru care se datorează impozitul pe clădiri.

(3) Pentru clădirile dobândite în cursul anului, impozitul pe clădiri, datorat de la data de întâi a lunii următoare celei în care aceasta a fost dobândită si până la sfârsitul anului respectiv, se repartizează la termenele de plată rămase, iar ratele scadente sunt în functie de ratele trimestriale determinate pentru impozitul anual, proportional cu numărul de luni pentru care se datorează impozitul pe clădiri.

(4) Exemple de calcul privind determinarea ratelor, la termene de plată, în cazul impozitului pe clădiri:

Exemplul I. Considerând că un contribuabil datorează impozitul pe clădiri anual de 1.883.000 lei, potrivit prevederilor art. 255 alin. (1) din Codul fiscal, coroborate cu cele ale pct. 71 alin. (1) din prezentele norme metodologice, acesta se plăteste în patru rate egale, astfel:

a) rata I, până la data de 15 martie inclusiv 470.750 lei;

b) rata a II-a, până la data de 15 iunie inclusiv 470.750 lei;

c) rata a III-a, până la data de 15 septembrie inclusiv 470.750 lei;

d) rata a IV-a, până la data de 15 noiembrie inclusiv 470.750 lei,

iar impozitul pe clădiri aferent unei luni se determină, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), prin împărtirea impozitului anual la numărul de luni dintr-un an fiscal, respectiv:

1.883.000 lei : 12 luni = 156.916,66 lei, impozitul astfel calculat, potrivit prevederilor pct. 15 alin. (2) si alin. (3) lit. a), se rotunjeste la 156.917 lei, în sensul că fractiunea de 0,66 lei se întregeste la un leu, prin adaos.

Exemplul II. Dreptul de proprietate se dobândeste în luna ianuarie.

A. Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), proportional cu perioda rămasă până la sfârsitul anului fiscal, începând cu data de 1 februarie, respectiv 156.917 lei/lună x 11 luni = 1.726.087 lei.

B. Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteste, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenele de plată rămase până la sfârsitul anului fiscal, respectiv:

a) rata I, până la data de 15 martie inclusiv 313.837 lei;

b) rata a II-a, până la data de 15 iunie inclusiv 470.750 lei;

c) rata a III-a, până la data de 15 septembrie inclusiv 470.750 lei;

d) rata a IV-a, până la data de 15 noiembrie inclusiv 470.750 lei.

Exemplul III. Dreptul de proprietate se dobândeste în luna februarie.

A. Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), proportional cu perioada rămasă până la sfârsitul anului fiscal, începând cu data de 1 martie, respectiv: 156.917 lei/lună x 10 luni = 1.569.170 lei.

B. Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteste, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenele de plată rămase până la sfârsitul anului fiscal, respectiv:

a) rata I, până la data de 15 martie inclusiv 156.920 lei;

b) rata a II-a, până la data de 15 iunie inclusiv 470.750 lei;

c) rata a III-a, până la data de 15 septembrie inclusiv 470.750 lei;

d) rata a IV-a, până la data de 15 noiembrie inclusiv 470.750 lei.

Exemplul IV. Dreptul de proprietate se dobândeste în luna martie.

A. Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), proportional cu perioada rămasă până la sfârsitul anului fiscal, începând cu data de 1 aprilie, respectiv: 156.917 lei/lună x 9 luni = 1.412.253 lei.

B. Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteste, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenele de plată rămase până la sfârsitul anului fiscal, respectiv:

a) rata I, până la data de 15 martie inclusiv - lei;

b) rata a II-a, până la data de 15 iunie inclusiv 470.753 lei;

c) rata a III-a, până la data de 15 septembrie inclusiv 470.750 lei;

d) rata a IV-a, până la data de 15 noiembrie inclusiv 470.750 lei.

Exemplul V. Dreptul de proprietate se dobândeste în luna aprilie.

A. Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), proportional cu perioada rămasă până la sfârsitul anului fiscal, începând cu data de 1 mai, respectiv: 156.917 lei/lună x 8 luni = 1.255.336 lei.

B. Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteste, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenele de plată rămase până la sfârsitul anului fiscal, respectiv:

a) rata I, până la data de 15 martie inclusiv - lei;

b) rata a II-a, până la data de 15 iunie inclusiv 313.836 lei;

c) rata a III-a, până la data de 15 septembrie inclusiv 470.750 lei;

d) rata a IV-a, până la data de 15 noiembrie inclusiv 470.750 lei.

Exemplul VI. Dreptul de proprietate se dobândeste în luna mai.

A. Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), proportional cu perioada rămasă până la sfârsitul anului fiscal, începând cu data de 1 iunie, respectiv: 156.917 lei/lună x 7 luni = 1.098.419 lei.

B. Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteste, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenele de plată rămase până la sfârsitul anului fiscal, respectiv:

a) rata I, până la data de 15 martie inclusiv - lei;

b) rata a II-a, până la data de 15 iunie inclusiv 156.919 lei;

c) rata a III-a, până la data de 15 septembrie inclusiv 470.750 lei;

d) rata a IV-a, până la data de 15 noiembrie inclusiv 470.750 lei.

Exemplul VII. Dreptul de proprietate se dobândeste în luna iunie.

A. Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), proportional cu perioada rămasă până la sfârsitul anului fiscal, începând cu data de 1 iulie, respectiv: 156.917 lei/lună x 6 luni = 941.502 lei.

B. Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteste, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenele de plată rămase până la sfârsitul anului fiscal, respectiv:

a) rata I, până la data de 15 martie inclusiv - lei;

b) rata a II-a, până la data de 15 iunie inclusiv - lei;

c) rata a III-a, până la data de 15 septembrie inclusiv 470.752 lei;

d) rata a IV-a, până la data de 15 noiembrie inclusiv 470.750 lei.

Exemplul VIII. Dreptul de proprietate se dobândeste în luna iulie.

A. Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), proportional cu perioada rămasă până la sfârsitul anului fiscal, începând cu data de 1 august, respectiv: 156.917 lei/lună x 5 luni = 784.585 lei.

B. Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteste, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenele de plată rămase până la sfârsitul anului fiscal, respectiv:

a) rata I, până la data de 15 martie inclusiv - lei;

b) rata a II-a, până la data de 15 iunie inclusiv - lei;

c) rata a III-a, până la data de 15 septembrie inclusiv 313.835 lei;

d) rata a IV-a, până la data de 15 noiembrie inclusiv 470.750 lei.

Exemplul IX. Dreptul de proprietate se dobândeste în luna august.

A. Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), proportional cu perioada rămasă până la sfârsitul anului fiscal, începând cu data de 1 septembrie, respectiv: 156.917 lei/lună x 4 luni = 627.668 lei.

B. Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteste, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenele de plată rămase până la sfârsitul anului fiscal, respectiv:

a) rata I, până la data de 15 martie inclusiv - lei;

b) rata a II-a, până la data de 15 iunie inclusiv - lei;

c) rata a III-a, până la data de 15 septembrie inclusiv 159.918 lei;

d) rata a IV-a, până la data de 15 noiembrie inclusiv 470.750 lei.

Exemplul X. Dreptul de proprietate se dobândeste în luna septembrie.

A. Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), proportional cu perioada rămasă până la sfârsitul anului fiscal, începând cu data de 1 octombrie, respectiv: 156.917 lei/lună x 3 luni = 470.751 lei.

B. Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteste, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenele de plată rămase până la sfârsitul anului fiscal, respectiv:

a) rata I, până la data de 15 martie inclusiv - lei;

b) rata a II-a, până la data de 15 iunie inclusiv - lei;

c) rata a III-a, până la data de 15 septembrie inclusiv - lei;

d) rata a IV-a, până la data de 15 noiembrie inclusiv 470.751 lei.

Exemplul XI. Dreptul de proprietate se dobândeste între 1 si 15 octombrie inclusiv.

A. Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), proportional cu perioada rămasă până la sfârsitul anului fiscal, începând cu data de 1 noiembrie, respectiv: 156.917 lei/lună x 2 luni = 313.834 lei.

B. Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteste, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenele de plată rămase până la sfârsitul anului fiscal, respectiv:

a) rata I, până la data de 15 martie inclusiv - lei;

b) rata a II-a, până la data de 15 iunie inclusiv - lei;

c) rata a III-a, până la data de 15 septembrie inclusiv - lei;

d) rata a IV-a, până la data de 15 noiembrie inclusiv 313.834 lei.

Exemplul XII. Dreptul de proprietate se dobândeste între 16 si 31 octombrie inclusiv.

A. Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), proportional cu perioada rămasă până la sfârsitul anului fiscal, începând cu data de 1 noiembrie, respectiv: 156.917 lei/lună x 2 luni = 313.834 lei.

B. Având în vedere prevederile art. 254 alin. (5) din Codul fiscal, cum ultimul termen de plată prevăzut este înăuntrul celor 30 de zile în care contribuabilul are obligatia să depună declaratia fiscală pentru clădirile dobândite, termenul de plată pentru impozitul datorat, mentionat la lit. A, este la 30 de zile de la data dobândirii clădirii, respectiv între 16 si 30 noiembrie inclusiv.

Exemplul XIII. Dreptul de proprietate se dobândeste în luna noiembrie.

A. Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), proportional cu perioada rămasă până la sfârsitul anului fiscal, începând cu data de 1 decembrie, respectiv: 156.917 lei/lună x 1 lună = 156.917 lei.

B. Având în vedere prevederile art. 254 alin. (5) din Codul fiscal, cum ultimul termen de plată prevăzut este depăsit, plata de consideră în termen dacă impozitul datorat, mentionat la lit. A, se plăteste până la expirarea perioadei de 30 de zile de la dobândire, înăuntrul căreia contribuabilul are obligatia să depună declaratia fiscală pentru clădirile dobândite, dar nu mai târziu de ultima zi lucrătoare a lunii decembrie a anului fiscal respectiv.

Exemplul XIV. Dreptul de proprietate se dobândeste în luna decembrie.

Având în vedere că impozitul pe clădiri se datorează cu data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost dobândită, adică începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor, pentru anul curent nu se datorează impozit pe clădiri.

72. (1) Prin plata cu anticipatie se întelege stingerea obligatiei de plată a impozitului pe clădiri datorat aceluiasi buget local în anul fiscal respectiv, până la data de 15 martie inclusiv. Prevederile pct. 15 alin. (5) se aplică în mod corespunzător.

(2) În situatia în care contribuabilul a plătit cu anticipatie până la data de 15 martie inclusiv impozitul pe clădiri pentru care a beneficiat de bonificatie, iar în cursul aceluiasi an fiscal înstrăinează clădirea, scăderea se face proportional cu perioada cuprinsă între data de întâi a lunii următoare celei în care s-a realizat înstrăinarea si sfârsitul anului fiscal, luându-se în calcul suma efectiv încasată la bugetul local.

(3) Consiliile locale adoptă hotărâri privind stabilirea bonificatiei de până la 10% inclusiv, în cursul lunii mai a fiecărui an pentru anul fiscal următor. La nivelul municipiului Bucuresti această atributie se îndeplineste de către Consiliul General al Municipiului Bucuresti.

(4) Exemplu privind calculul restituirii de sume în cazul unui contribuabil care a plătit cu anticipatie impozitul pe clădiri:

a) un contribuabil persoană fizică a avut stabilit pentru un an fiscal impozit pe clădiri în sumă de 2.147.000 lei;

b) în unitatea administrativ-teritorială în care se află situată clădirea, consiliul local a stabilit prin hotărâre acordarea unei bonificatii de 7% pentru plata cu anticipatie a impozitului pe clădiri;

c) la data de 24 ianuarie contribuabilul a plătit integral impozitul pe clădiri datorat, respectiv: 1.996.710 lei, acordându-i-se o bonificatie de 150.290 lei;

d) la data de 1 mai înstrăinează clădirea;

e) potrivit datelor prevăzute la lit. a)-d), având în vedere prevederile alin. (2), acestui contribuabil trebuie să i se restituie următoarea sumă: 1.996.710 lei:

12 luni = 66.393 lei/lună x 7 luni = 1.164.751 lei, unde “8” reprezintă numărul de luni începând cu data de 1 iunie si până la 31 decembrie;

f) restituirea către contribuabil se face în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de restituire la compartimentul de specialitate al autoritătii administratiei publice

locale.

Codul fiscal:

CAPITOLUL III

Impozitul pe teren

Reguli generale

Art. 256. - (1) Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel.

(2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe teren, se plăteste la bugetul local al unitătii administrativ-teritoriale în raza căreia este situat terenul.

(3) În cazul unui teren, aflat în administrarea sau în folosinta, după caz, a altei persoane si pentru care se datorează chirie/arendă în baza unui contract de închiriere/arendare, impozitul pe teren se datorează de către proprietar.

(4) În cazul terenului care este detinut în comun de două sau mai multe persoane, fiecare proprietar datorează impozit pentru partea din teren aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părtile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru terenul respectiv.

Norme metodologice:

73. (1) Impozitul pe teren se datorează bugetului local al unitătii administrativ-teritoriale unde este situat terenul.

(2) Pentru terenurile pe care le detin în proprietate în România, persoanele fizice si persoanele juridice, în calitatea acestora de contribuabili, datorează un impozit anual, stabilit în limitele si în conditiile Codului fiscal si ale prezentelor norme metodologice, oriunde ar fi situate aceste terenuri, în comune, în orase sau în municipii, atât pentru cele din intravilan, cât si pentru cele din extravilan.

74. Se consideră proprietari de terenuri si acei contribuabili cărora, în conditiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările si completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 18/1991, si ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările si completările ulterioare, li s-a constituit ori reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere, după caz, de la data punerii în posesie constatată prin procese-verbale, fise sau orice alte documente de punere în posesie întocmite de comisiile locale, potrivit dispozitiilor legale în vigoare, chiar dacă nu este emis titlul de proprietate.

75. În cazul în care terenul este închiriat, concesionat sau arendat în baza unui contract de închiriere, de concesiune ori de arendare, după caz, impozitul pe teren se datorează de proprietarul său.

76. (1) Pentru identificarea terenurilor, precum si a proprietarilor acestora, se au în vedere prevederile pct. 18 alin. (1), (2), (5) si (7).

(2) Pentru aplicarea prevederilor art. 256 alin. (4) din Codul fiscal se aplică în mod corespunzător prevederile pct. 20.

Codul fiscal:

Scutiri

Art. 257. - Impozitul pe teren nu se datorează pentru:

a) terenul aferent unei clădiri, pentru suprafata de teren care este acoperită de o clădire;

b) orice teren al unui cult religios recunoscut de lege si al unei unităti locale a acestuia, cu personalitate juridică;

c) orice teren al unui cimitir, crematoriu;

d) orice teren al unei institutii de învătământ preuniversitar si universitar, autorizată provizoriu sau acreditată;

e) orice teren al unei unităti sanitare de interes national care nu a trecut în patrimoniul autoritătilor locale;

f) orice teren detinut, administrat sau folosit de către o institutie publică, cu exceptia suprafetelor folosite pentru activităti economice;

g) orice teren aferent unei clădiri a unei institutii publice sau unei clădiri care face parte din domeniul public sau privat al unei unităti administrativ-teritoriale, exceptând suprafetele acestuia folosite pentru activităti economice;

h) orice teren degradat sau poluat, inclus în perimetrul de ameliorare, pentru perioada cât durează ameliorarea acestuia;

i) terenurile care prin natura lor si nu prin destinatia dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de iazuri, bălti, lacuri de acumulare sau căi navigabile, cele folosite pentru activitătile de apărare împotriva inundatiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protectie definite în lege, precum si terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafetei solului;

j) orice terenuri legate de sistemele hidrotehnice sau de navigatie, terenurile aferente infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele si statiile de pompare aferente acestora, precum si terenurile aferente lucrărilor de îmbunătătiri funciare;

k) terenurile ocupate de autostrăzi, drumuri europene, drumuri nationale, drumuri principale administrate de Compania Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România - S.A., zonele de sigurantă a acestora, pre- cum si terenurile din jurul pistelor reprezentând zone de sigurantă;

l) terenurile parcurilor industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit legii;

m) terenurile trecute în proprietatea statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale în lipsă de mostenitori legali sau testamentari;

n) terenurile aferente clădirilor prevăzute la art. 250 alin. (1) pct. 6 si 7, cu exceptia celor folosite pentru activităti economice.

Norme metodologice:

77. (1) Prin sintagma suprafata de teren care este acoperită de o clădire, prevăzută la art. 257 lit. a) din Codul fiscal, se întelege suprafata construită la sol a clădirilor, în sensul că, pentru determinarea impozitului pe teren, din suprafata înregistrată în registrul agricol la categoria de folosintă “terenuri cu constructii” se scade suprafata construită la sol a clădirilor, chiar dacă pentru acestea nu se datorează impozit pe clădiri.

(2) Termenul unitătile, prevăzut la art. 257 lit. b) din Codul fiscal, corespunde termenului componente din cuprinsul pct. 23 alin. (3).

(3) Pentru încadrarea terenurilor degradate sau poluate incluse în perimetrul de ameliorare, prevăzute la art. 257 lit. h) din Codul fiscal, se au în vedere următoarele reglementări:

a) Ordonanta Guvernului nr. 81/1998 privind unele măsuri pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 27 august 1998, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 107/1999;

b) Regulamentul privind stabilirea grupelor de terenuri care intră în perimetrele de ameliorare, precum si componenta, functionarea si atributiile comisiilor de specialisti constituite pentru delimitarea perimetrelor de ameliorare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 786/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 24 februarie 1994.

(4) Terenurile utilizate pentru exploatările din subsol pot face parte din categoria celor pentru care nu se datorează impozit pe teren, potrivit prevederilor art. 257 lit. i) din Codul fiscal, numai dacă acestea sunt încadrate ca atare, prin hotărâre a consiliilor locale/Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

(5) Pentru încadrarea terenurilor parcurilor industriale, prevăzute la art. 257 lit. l) din Codul fiscal, se vor avea în vedere prevederile Ordonantei Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea si functionarea parcurilor industriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 490/2002, precum si hotărârile Guvernului României de constituire a parcurilor industriale.

(6) Prin sintagma infrastructura portuară se întelege ansamblul constructiilor destinate adăpostirii, acostării si operării navelor si protectiei porturilor, precum si totalitatea căilor de comunicatie pentru activitătile industriale si comerciale.

(7) Pentru încadrarea terenurilor prevăzute la art. 257 lit. n) din Codul fiscal se aplică în mod corespunzător prevederile pct. 22.

Codul fiscal:

Calculul impozitului

Art. 258. - (1) Impozitul pe teren se stabileste luând în calcul numărul de metri pătrati de teren, rangul localitătii în care este amplasat terenul si zona si/sau categoria de folosintă a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local.

(2) În cazul unui teren amplasat în intravilan, impozitul pe teren se stabileste prin înmultirea numărului de metri pătrati ai terenului cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel:

 

Zona în cadrul localitătii

Rangul localitătii (lei/m2)

 

O

I

II

III

IV

V

A

5,900

4,900

4,300

3,700

500

400

B

4,900

3,700

3,000

2,500

400

300

C

3,700

2,500

1,900

1,200

300

200

D

2,500

1,200

1,000

700

200

100

 

(3) În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosintă decât cea de terenuri cu constructii, impozitul pe teren se stabileste după cum urmează:

a) prin înmultirea numărului de metri pătrati de teren cu suma corespunzătoare prevăzută la alin. (4);

b) prin înmultirea rezultatului de la lit. a) cu coeficientul de corectie corespunzător prevăzut la alin. (5).

(4) Numărul de metri pătrati de teren se înmulteste cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel:

 

Nr. crt.

Categoria de folosintă

Zona (lei/m2)

I

II

III

IV

1.

Teren arabil

15

12

10

8

2.

Păsune

12

10

8

6

3.

Fâneată

12

10

8

6

4.

Vie

25

20

15

10

5.

Livadă

30

25

20

15

6.

Pădure sau alt teren cu vegetatie forestieră

15

12

10

8

7.

Teren cu apă

8

6

4

X

8.

Drumuri si căi ferate

X

X

X

X

9.

Teren neproductiv

X

X

X

X

 

(5) Suma stabilită conform alin. (4) se înmulteste cu coeficientul de corectie corespunzător prevăzut în următorul tabel:

 

Rangul localitătii

Coeficientul de corectie

O

8,00

I

5,00

II

4,00

III

3,00

IV

1,10

V

1,00

 

(6) În cazul unui teren amplasat în extravilan, indiferent de rangul localitătii, categoria de folosintă si zona unde este situat, impozitul pe teren este de 10.000 lei/ha.

Norme metodologice:

78. (1) Impozitul pe teren se stabileste anual în sumă fixă, în lei pe metru pătrat de teren, în mod diferentiat, în intravilanul si extravilanul localitătilor, după cum urmează:

a) în intravilan:

1. pe ranguri de localităti, identificate prin cifrele romane: 0, I, II, III, IV si V;

2. pe zone, identificate prin literele: A, B, C si D;

3. pe categorii de folosintă, astfel cum sunt evidentiate în tabloul prevăzut la pct. 80;

4. prin aplicarea nivelurilor si a coeficientilor de corectie prevăzuti la art. 258 alin. (2), (4) si (5) din Codul fiscal;

b) în extravilan, indiferent de rangul localitătii, de zonă si de categoria de folosintă, prin aplicarea nivelului prevăzut la art. 258 alin. (6) din Codul fiscal.

(2) Pentru stabilirea impozitului pe teren, prevederile pct. 1-9, pct. 11 alin. (3), pct. 15 si 18 se aplică în mod corespunzător.

79. Pentru terenurile din intravilanul localitătilor, înregistrate în registrul agricol la altă categorie de folosintă decât cea de terenuri cu constructii, impozitul pe teren se determină prin înmultirea nivelurilor prevăzute la art. 258 alin. (4) din Codul fiscal cu coeficientii de corectie de la alin. (5) al aceluiasi articol, diferentiati pe ranguri de localităti.

80. La încadrarea terenurilor pe categorii de folosintă, în functie de subcategoria de folosintă, se are în vedere tabloul următor:

 

Categoria de folosintă

 

Subcategoria de folosintă

Simbol

(cod)

1. Terenuri cu constructii

- constructii

- curti si constructii

- diguri

- cariere

- parcuri

- cimitire

- terenuri de sport

- piete si târguri

- pajisti si stranduri

- taluzuri pietruite

- fâsie de frontieră

- exploatări miniere si petroliere

- alte terenuri cu constructii

C

CC

CD

CA

CP

CI

CS

CT

CPJ

CTZ

CFF

CMP

CAT

2. Arabil

- arabil propriu-zis

- pajisti cultivate

- grădini de legume

- orezării

- sere

- solarii si răsadnite

- căpsunării

- alte culturi perene

A

AP

AG

AO

AS

ASO

AC

AD

3. Păsuni

- păsuni curate

- păsuni împădurite

- păsuni cu pomi fructifer

- păsuni cu tufărisuri si mărăcinis

P

PP

PL

PT

4. Fânete

- fânete curate

- fânete cu pomi fructiferi

- fânete împădurite

- fânete cu tufărisuri si mărăcinis

F

FL

FPF

T

5. Vii

- vii nobile

- vii hibride

- plantatii hamei

- pepiniere viticole

VN

VH

VHA

P

6. Livezi

- livezi clasice

- livezi intensive si superintensive

- livezi plantatii arbusti

- plantatii dud

- pepiniere pomicole

L

LI

LF

LD

LP

7. Păduri si alte terenuri de vegetatie forestieră

- păduri

- perdele de protectie

- tufărisuri si mărăcinisuri

- răchitării

- pepiniere silvice

PD

PDP

PDT

PDR

PDPS

8. Terenuri cu ape

- ape curgătoare

- lacuri si bălti naturale

- lacuri de acumulare

- amenajări piscicole

- ape cu stuf

- canaluri

- marea teritorială

HR

HB

HA

HP

HS

HC

HM

9. Drumuri si căi ferat

- autostrăzi

- drumuri nationale

- drumuri judetene

- drumuri comunale

- străzi si ulite

- drumuri de exploatare (agricole, silvice, petroliere industriale etc.)

- drumuri si poteci turistice

- căi ferate

DA

DN

DJ

DC

DS

DE

DT

DF

10. Terenuri neproductive

- nisipuri zburătoare

- bolovănisuri, stâncării, pietrisuri

- râpe, ravene, torenti

- sărături cu crustă

- mocirle si smârcuri

- gropi împrumut, deponii

- halde

NN

NB

NR

NS

NM

NG

NH

 

81. (1) Pentru calculul impozitului aferent terenurilor situate în intravilanul localitătilor, atât în cazul persoanelor fizice, cât si în cel al persoanelor juridice, sunt necesare următoarele date:

a) rangul localitătii unde se află situat terenul;

b) zona în cadrul localitătii prevăzute la lit. a);

c) categoria de folosintă;

d) suprafata terenului;

e) în cazul terenului încadrat la categoria de folosintă “terenuri cu constructii”, suprafata construită la sol a clădirilor;

f) majorarea stabilită în conditiile art. 287 din Codul fiscal pentru impozitul pe teren.

(2) Pentru calculul impozitului pentru terenurile situate în extravilanul localitătilor, atât în cazul persoanelor fizice, cât i în cel al persoanelor juridice, sunt necesare următoarele date:

a) suprafata terenului;

b) în cazul terenului încadrat la categoria de folosintă “terenuri cu constructii”, suprafata construită la sol a clădirilor;

c) majorarea stabilită în conditiile art. 287 din Codul fiscal pentru impozitul pe teren.

 

Continuarea în pagina a 3-a