MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 126         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 12 februarie 2004

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 390 din 16 octombrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) lit. b), art. 46 alin. (1) si art. 48 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, cu modificările ulterioare

 

Decizia nr. 480 din 11 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

84. - Hotărâre privind organizarea si functionarea Comitetului interministerial pentru reteaua de transport de interes national si european

 

94. - Hotărâre privind abilitarea Ministerului Sănătătii de a organiza si de a efectua licitatii pentru achizitionarea de medicamente, materiale sanitare si reactivi, necesare activitătii unitătilor sanitare cu paturi din reteaua proprie

 

100. - Hotărâre privind organizarea si functionarea Ministerului Afacerilor Externe

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

34. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale privind aprobarea unor licente de concesiune pentru explorare

 

ACTE ALE CONSILIULUI NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

17. - Decizie pentru modificarea si completarea Deciziei Consiliului National al Audiovizualului nr. 123/2003 privind publicitatea si teleshoppingul

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 390

din 16 octombrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) lit. b), art. 46 alin. (1) si art. 48 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, cu modificările ulterioare

 

Nicolae Popa - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor- judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mădălina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) lit. b), art. 46 alin. (1) si art. 48 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Adina Neagu în Dosarul nr. 2.128/2002 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, prin avocat Neagu Simona, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului exceptiei solicită admiterea exceptiei ridicate. Arată că prevederile art. 44 din Legea nr. 64/1995, care permit anularea unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu 3 ani înainte de deschiderea procedurii falimentului, contravin art. 15 alin. (2) din Constitutie, având efecte retroactive. Art. 45 din Legea nr. 64/1995, care prevede posibilitatea anulării operatiunilor comerciale în care prestatia debitorului o depăseste vădit pe cea primită, pune la îndemâna administratorului sau lichidatorului unei societăti comerciale o actiune în resciziune, recunoscută de legislatie numai minorilor care au împlinit vârsta de

14 ani, ceea ce creează o discriminare evidentă, în defavoarea persoanelor fizice sau juridice care au încheiat acte juridice translative de proprietate cu societatea comercială aflată în procedură de faliment. De asemenea, textele legale criticate contravin si art. 41 din Constitutie, prin aceea că nici unul dintre aceste texte nu face distinctia între actele juridice încheiate cu bună-credintă si cele încheiate cu rea-credintă, obligându-i la restituire pe toti cei care au contractat, în perioada de până la 3 ani înainte de deschiderea procedurii falimentului, cu societatea comercială respectivă. Această ignorare a bunei sau relei-credinte a cocontractantului, urmată de obligatia generală de restituire, echivalează cu o confiscare a averii dobândite în mod licit.

În plus, legea nu face diferenta între consecintele pentru părti ale falimentului fraudulos si cele ale falimentului nefraudulos. În sfârsit, termenul de prescriptie fixat pentru introducerea acestor actiuni în anulare este stabilit în considerarea unei anumite persoane, cea aflată în procedură de faliment, iar nu în considerarea unui anumit tip de act juridic, cum este firesc si cum prevede întreaga legislatie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ridicate ca fiind neîntemeiată. Arată că, în privinta art. 44 si 45 din Legea nr. 64/1995, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat, prin Decizia nr. 106/2002, constatând că aceste texte de lege sunt constitutionale. Cu privire la art. 46 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, consideră că termenul de un an în care poate fi introdusă actiunea pentru anulare a unui transfer cu caracter patrimonial, efectuată potrivit art. 44 sau 45, nu contravine principiului egalitătii, deoarece legiuitorul a avut în vedere situatia specială în care se găsesc societătile comerciale aflate în procedură de faliment, pentru care a instituit, în conformitate cu principiul egalitătii, un tratament juridic special. În ceea ce priveste art. 48 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, consideră că obligatia de a restitui bunurile care au constituit obiectul actului juridic anulat ori contravaloarea acestora nu încalcă prevederile constitutionale referitoare la ocrotirea proprietătii private, la interdictia confiscării averii licit dobândite sau la prezumtia dobândirii licite a averii, ci reprezintă o consecintă firească a anulării actului juridic încheiat în mod fraudulos. Dispozitiile legale criticate nu îngrădesc, ci, dimpotrivă, asigură libertatea comertului, având în vedere că exercitarea unui drept trebuie realizată cu bună-credintă si fără a încălca drepturile si libertătile altor persoane.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 martie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 2.128/2002, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (1), art. 46 alin. (1) si art. 48 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Adina Neagu într-o cauză având ca obiect anularea unui contract de schimb încheiat cu debitorul dintr-un proces de declarare a falimentului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că, “în esentă, textele legale criticate sunt neconstitutionale pentru că oferă posibilitatea anulării unui act juridic pe deplin valabil la data încheierii lui, încălcându-se astfel, în primul rând, dreptul de proprietate, prezumtia de bună-credintă instituită prin Constitutie în privinta averii si a modului de dobândire, creându-se o situatie mai grea dobânditorului cu titlu oneros fată de cel cu titlu gratuit, oferindu-se pozitii privilegiate, constând în mijloace si termene suplimentare de actiune, unei anumite categorii de persoane”. Astfel, consideră că dispozitiile art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 au caracter retroactiv, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, art. 46 alin. (1) este discriminatoriu, instituind privilegii pentru debitor prin stabilirea unui termen de prescriptie pentru introducerea actiunii în anulare, mai mare decât termenul general de prescriptie, contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, iar art. 48 alin. (1) din lege contravine dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 41 alin. (2), (3) si (7), întrucât anularea actului juridic legal încheiat echivalează cu confiscarea averii.

Autorul mai arată că dispozitiile legale criticate încalcă si principiile constitutionale înscrise în art. 134 alin. (1) si (2) lit. a), referitoare la economia de piată si libertatea comertului, având în vedere că “aprecierea oportunitătii si a valorii unei operatiuni comerciale revine exclusiv persoanei în cauză”.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială apreciază că exceptia ridicată nu este întemeiată, întrucât dispozitiile art. 45 alin. (1) lit. b) si ale art. 46 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, astfel cum a fost modificată si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, nu aduc atingere principiului neretroactivitătii legii, “legiuitorul stabilind doar limita de timp în care respectivele operatiuni comerciale intră sub incidenta acestor dispozitii”. Se consideră că nu este încălcat nici principiul egalitătii în drepturi, “legiuitorul stabilind doar o serie de situatii speciale aplicabile în materia falimentului si, totodată, termene speciale, derogatorii de la dreptul comun”. Cât priveste art. 48 alin. (1), în opinia instantei, acesta “nu instituie o cauză de expropriere si nici nu cuprinde norme care să încalce principiul potrivit căruia averea se prezumă a fi dobândită în mod licit, dimpotrivă, cuprinzând referiri exprese cu privire la buna-credintă a tertului dobânditor”.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicată. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că exceptia ridicată este neîntemeiată, arătând în acest sens că dispozitiile art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 nu au caracter retroactiv, respectiv că acestea “nu sunt norme de drept substantial (...), ci norme de drept procesual, întrucât prevăd conditiile de exercitare a dreptului material la actiunea în nulitate, în această materie, în temeiul unei cauze de nulitate de aplicatie generală”, în conformitate cu dispozitiile art. 948 si 966 din Codul civil, potrivit cărora cauza, în întelesul de scop, constituie una dintre conditiile de validitate a actului juridic. Cât priveste dispozitiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, acestea nu sunt contrare principiului egalitătii în drepturi, întrucât stabilirea termenului de un an de la data deschiderii procedurii, pentru introducerea actiunii în anulare a actelor frauduloase, corespunde “unei situatii cu totul speciale, atipice, si anume încetarea dreptului de administrare a debitorului de la data deschiderii procedurii”.

Referitor la critica art. 48 alin. (1), se consideră că acesta prevede obligatia restituirii bunurilor ca efect al anulării actului fraudulos, ceea ce înseamnă desfiintarea titlului în baza căruia bunurile respective fuseseră dobândite, nefiind contrare principiilor ocrotirii proprietătii private; dispozitiile legale criticate nu îngrădesc, ci, dimpotrivă, asigură libertatea comertului, având în vedere că “exercitarea unui drept sau a unei libertăti trebuie realizată cu bună-credintă si fără a încălca drepturile si libertătile celorlalti participanti”.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 nu încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie, întrucât aceste dispozitii se referă la “conditiile de exercitare a dreptului material la actiunea în nulitate în materia reorganizării judiciare si a falimentului. Astfel, actul încheiat cu încălcarea conditiei esentiale a cauzei licite si morale este lipsită de eficientă juridică, prin efectul nulitătii”. În ceea ce priveste dispozitiile art. 46 alin. (1), se apreciază că acestea sunt constitutionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, întrucât o lege poate stabili reguli diferite în functie de situatiile în care se găsesc anumite persoane.

Se mai arată că este nefondată si critica privind încălcarea prevederilor constitutionale referitoare la ocrotirea proprietătii private. În concluzie, dispozitiile legale criticate sunt norme procedurale care sunt conforme cu litera si spiritul Constitutiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 45 alin. (1) lit. b), art. 46 alin. (1) si art. 48 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, cu modificările ulterioare, care au următorul continut:

- Art. 45: “(1) Administratorul/lichidatorul poate introduce la tribunal actiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terti si pentru restituirea de către acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin următoarele acte: [...]

b) operatiuni comerciale în care prestatia debitorului depăseste vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;”;

- Art. 46: “(1) Actiunea pentru anularea unui transfer cu caracter patrimonial, potrivit art. 44 sau 45, poate fi introdusă de administrator/lichidator în termen de un an de la deschiderea procedurii.”;

- Art. 48: “(1) Tertul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 46, va trebui să restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste dispozitii legale contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2), (3) si (7) si art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Constitutie.

Aceste dispozitii constitutionale au următorul continut:

- Art. 15 alin. (2): “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.”;

- Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”;

- Art. 41 alin. (2), (3) si (7): “(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.”[...]

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire. [...]

(7) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. [...]”;

- Art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a): “(1) Economia României este economie de piată.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie; [...]”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că prevederile art. 44 si 45 din Legea nr. 64/1995, referitoare la dreptul administratorului ori al lichidatorului de a introduce actiuni pentru anularea anumitor operatiuni comerciale încheiate de către debitor anterior deschiderii procedurii falimentului au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate, prin raportare la art. 15 alin. (2) si art. 134 din Constitutie.

Astfel, prin Decizia nr. 106 din 2 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 7 iunie 2002, Curtea Constitutională a statuat că textele de lege criticate sunt constitutionale, retinând că acestea “nu sunt norme de drept substantial, deoarece, prin intermediul lor, nu s-a instituit «o cauză de nulitate» cu întelesul de motiv (...), ci norme de drept procesual, întrucât prevăd conditiile de exercitare a dreptului material la actiune în nulitate, în această materie, în temeiul unei cauze de nulitate de aplicatie generală. Este vorba de art. 948 si 966 din Codul civil, potrivit cărora cauza, în întelesul de scop, constituie una dintre conditiile de validitate ale actului juridic, iar ilicitatea acesteia antrenează nulitatea sa”. Cauza de nulitate existând încă la data încheierii actului juridic, reglementarea procedurii de anulare nu are caracter retroactiv si nu este contrară prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.

Prin aceeasi decizie Curtea a mai constatat că dispozitiile art. 44 si 45 au existat, în esentă, si în redactarea initială a legii (art. 39 si 40), adoptată în anul 1995, deci anterior datei încheierii actului juridic a cărui anulare se solicită în cauză.

Solutia si considerentele acestei decizii îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudentei Curtii.

În legătură cu critica textului art. 46 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările ulterioare, în sensul că acesta ar încălca art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea retine că prevederea termenului de un an, socotit de la data deschiderii procedurii falimentului, pentru introducerea actiunii în anularea actelor juridice frauduloase constituie, de asemenea, o normă de procedură care, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, se stabileste prin lege. Această normă nu instituie nici un privilegiu si nici o discriminare, chiar dacă derogă de la dreptul comun, ea aplicându-se deopotrivă în toate situatiile identice. Actiunile în anulare, reglementate de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările ulterioare, sunt diferite de celelalte actiuni si pentru faptul că acestea sunt introduse de administrator sau de lichidator, care a intrat în exercitarea atributiilor sale speciale la data deschiderii procedurii falimentului, fiind necesară stabilirea unui termen socotit de la această dată. Cu privire la pretinsa încălcare de către normele criticate a dispozitiilor art. 44 din Constitutie, Curtea retine că anularea actului juridic constatat a fi fost încheiat în mod fraudulos, cu consecinta restituirii de către tertul dobânditor a bunurilor care au constituit obiectul actului juridic anulat ori a contravalorii acestora, nu încalcă prevederile constitutionale referitoare la ocrotirea proprietătii private, la interdictia confiscării averii licit dobândite sau la prezumtia dobândirii licite a averii. Prezumtia dobândirii licite a averii operează fără nici o îngrădire. În cadrul actiunii în anulare introduse la tribunal urmează a se dovedi tocmai caracterul ilicit al transferului de proprietate, instanta judecătorească dispunând anularea numai cu privire la actele juridice încheiate în mod fraudulos, respectiv, cu o cauză ilicită.

Anularea unor asemenea acte juridice nu are drept consecintă confiscarea, ci restabilirea situatiei anterioare încheierii actului juridic fraudulos.

Curtea retine, de asemenea, că obligarea tertului dobânditor la restituirea bunurilor dobândite pe baza unui titlu ilicit ori a contravalorii acestora nu este contrară principiilor economiei de piată, consacrate de art. 135 din Constitutie, ci, dimpotrivă, asigură functionarea eficientă a acestora prin crearea conditiilor pentru satisfacerea creantelor celorlalti comercianti, creditori în cadrul procedurii falimentului. De altfel, potrivit dispozitiilor art. 48 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările ulterioare, tertul dobânditor, care a restituit debitorului valoarea bunului ce-i fusese transferat, va avea împotriva averii debitorului o creantă de aceeasi valoare, cu conditia ca acest tert să fi acceptat transferul cu bună-credintă si fără intentia de a împiedica, întârzia ori însela pe creditorii debitorului.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (3) si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) lit. b), art. 46 alin. (1) si art. 48 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Adina Neagu în Dosarul nr. 2.128/2002 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 octombrie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mădălina Stefania Diaconu

Întrucât domnisoara Mădălina Stefania Diaconu se află în concediu fără plată, în locul ei semnează, în baza art. 261

alin. 2 din Codul de procedură civilă,

Prim magistrat-asistent,

Claudia Miu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 480

din 11 decembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor- judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Stela Plesa în Dosarul nr. 203/2003 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal lipsesc părtile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 425C/2003.

La apelul nominal sunt prezenti autorul exceptiei, Virgil Baloescu, prin avocat Mihai Streangă, Virgil Musat si Florin Musat, prin avocat Gabriela Marincas, lipsind Societatea Comercială “TITAN A.L.” - S.A., fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Din oficiu Curtea ridică problema conexării dosarelor, având în vedere obiectul identic al cauzelor.

Reprezentantii părtilor prezente nu se opun conexării cauzelor.

Având cuvântul asupra acestui incident procedural, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a dosarelor, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, întrucât au ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate.

Curtea, deliberând, decide conexarea Dosarului nr. 425C/2003 la Dosarul nr. 268C/2003, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, conform căruia “Procedura jurisdictională [...] se completează cu regulile procedurii civile [...]”, raportat la art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia .[...] întrunirea mai multor pricini [...] în care sunt aceleasi părti sau chiar împreună cu alte părti si al căror obiect si cauză au între dânsele o strânsă legătură [...] poate fi făcută de judecător chiar dacă părtile nu au cerut-o”.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului exceptiei solicită admiterea exceptiei, arătând că prin dispozitiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, care reglementează o prescriptie specială a dreptului la actiune a fostilor proprietari, se realizează de fapt, pe cale ocolită, o expropriere a acestora. Arată că, desi Curtea Constitutională s-a pronuntat cu privire la constitutionalitatea acestui text prin Decizia nr. 296/2003, solutia pronuntată nu o consideră “constitutională”, deoarece nu se poate garanta imprescriptibilitatea unui drept si apoi, pe cale de exceptii, adoptate dintr-un motiv sau altul de oportunitate, să se încalce textul Constitutiei de garantare a proprietătii. În sustinere depune note scrise.

Avocata celorlalte părti prezente solicită respingerea exceptiei, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei, ca neîntemeiată, arătând că asupra constitutionalitătii textului art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 Curtea s-a pronuntat prin mai multe decizii, statuând că acest text este constitutional.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 27 mai 2003 si 1 septembrie 2003, pronuntate în dosarele nr. 203/2003 si nr. 5.182/2003, Judecătoria Oradea si Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Stela Plesa si Virgil Baloescu. În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că textul legal criticat încalcă art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 41 privind protectia proprietătii private si art. 49 privind restrângerea unor drepturi sau a unor libertăti. Se mai sustine că dispozitia legală criticată este contrară “atât prevederilor dreptului comun privitoare la imprescriptibilitatea dreptului la actiune privind nulitatea absolută, cât si art. 135 alin. (1) si alin. (6) din Constitutie”.

Instanta de judecată consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că textul de lege criticat nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei. În opinia Guvernului, derogarea de la dreptul comun în materia prescriptiei extinctive nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justitie ori a dispozitiilor constitutionale ce privesc protectia proprietătii private, ci o normă specială fată de reglementarea generală, normă ce este impusă de necesitatea clarificării situatiei juridice a unor imobile. Arată că asupra constitutionalitătii prevederilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 296/2003, statuând că acest text nu contravine prevederilor constitutionale.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 33/2003, statuând că acest text este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are următorul continut:

- Art. 46 alin. (5): “Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

Autorii exceptiei sustin că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 21, 41 si ale art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutia României, care, ulterior sesizării, a fost modificată si completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constitutie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor si dându-se textelor o nouă numerotare, astfel art. 41 a devenit art. 44, art. 49 a devenit art. 53, art. 135 alin. (6) a devenit art. 136 alin. (5). Dispozitiile fostului art. 135 alin. (1) nu se mai regăsesc la art. 136, ele fiind incluse în prevederile art. 44 alin. (1) si (2) teza întâi.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că dispozitiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, de exemplu, prin Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003.

În considerentele acestei decizii Curtea a retinut că institutia prescriptiei, în general, si termenele în raport cu care îsi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justitie, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în conditii optime a acestui drept constitutional, prevenindu-se eventualele abuzuri si limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilitătii si securitătii raporturilor juridice civile.

Cu aceeasi ocazie Curtea a retinut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, cărora li se subsumează si instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 recunoaste dreptul titularului la exercitarea actiunii în constatarea nulitătii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv si asigură posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen impus de ratiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce priveste raporturile juridice civile, precum si de asigurarea stabilitătii si securitătii acestora, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.

Si, în sfârsit, Curtea a retinut că imprescriptibilitatea, consfintită în anumite cazuri, cu titlu de principiu în legislatia civilă, nu este consacrată ca atare de Constitutie. Asa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor ratiuni majore, să deroge de la acest principiu, asa cum a procedat prin norma dedusă controlului, fără a îndreptăti calificarea reglementării respective ca fiind neconstitutională.

Solutia adoptată, ca si considerentele pe care aceasta se întemeiază îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Stela Plesa si Virgil Baloescu în dosarele nr. 203/2003 si nr. 5.182/2003 ale Judecătoriei Oradea si, respectiv, Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 decembrie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind organizarea si functionarea Comitetului interministerial pentru reteaua de transport de interes national si european

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 12 alin. (2) si (3) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, precum si al art. 8 alin. (1) din Legea nr. 203/2003 privind realizarea, dezvoltarea si modernizarea retelei de transport de interes national si european, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) În scopul realizării, dezvoltării si modernizării retelei de transport de interes national si european se organizează si functionează, potrivit prevederilor prezentei hotărâri, Comitetul interministerial pentru reteaua de transport de interes national si european, denumit în continuare Comitet interministerial, organism cu caracter consultativ, în subordinea Guvernului, fără personalitate juridică, înfiintat potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 203/2003 privind realizarea, dezvoltarea si modernizarea retelei de transport de interes national si european, cu modificările ulterioare.

(2) Componenta Comitetului interministerial este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Comitetul interministerial are următoarele atributii principale:

a) verifică îndeplinirea criteriilor si specificatiilor prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 203/2003 pentru propunerile de proiecte prioritare, în vederea completării listei prevăzute în anexa nr. 3 la Legea nr. 203/2003;

b) emite avize consultative privind propunerile referitoare la proiecte ce urmează să fie aprobate de Guvern, în vederea completării si actualizării listei proiectelor prioritare prevăzute în anexa nr. 3 la Legea nr. 203/2003;

c) elaborează propuneri, pe care le supune aprobării Guvernului, în vederea întocmirii rapoartelor prevăzute la art. 7 alin. (1) si (2) din Legea nr. 203/2003;

d) evaluează planurile si programele nationale pentru realizarea, dezvoltarea si modernizarea retelei si emite un aviz consultativ pentru fiecare proiect prioritar;

e) urmăreste respectarea liniilor directoare pentru realizarea retelei de transport de interes national si european prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 203/2003;

f) identifică modalitătile optime din punct de vedere economic, pentru aplicarea principiilor de actiune care stau la baza realizării retelei;

g) urmăreste mentinerea unui caracter unitar al retelei pe parcursul realizării si dezvoltării acesteia;

h) monitorizează respectarea termenelor asumate pentru proiectele prioritare, inclusiv ale celor privind efectuarea studiilor de prefezabilitate si de fezabilitate, precum si de evaluare a impactului asupra mediului, conform legislatiei în vigoare;

i) analizează până în luna iunie, în fiecare an, lista proiectelor ce urmează a fi demarate, continuate sau finalizate în cursul următorilor 2 ani si, dacă este cazul, propune Guvernului măsuri concrete, inclusiv sub aspectul completării surselor de finantare, în scopul finalizării tuturor proiectelor prioritare;

j) analizează posibilitătile si oportunitatea realizării unor proiecte prioritare în regim de parteneriat public-privat, în conformitate cu legislatia în vigoare, si prezintă concluziile Guvernului;

k) propune Guvernului măsuri concrete pentru proiectele prioritare care au documentatii tehnico-economice aprobate în vederea asigurării finantării, inclusiv prin atragerea de fonduri externe nerambursabile si disponibilizarea resurselor necesare pentru cofinantare din surse bugetare sau din alte surse legal constituite.

Art. 3. - La solicitarea Comitetului interministerial, ordonatorii de credite bugetare, unitătile si/sau autoritătile de implementare proiecte de transport finantate prin fonduri comunitare si agentii economici implicati vor prezenta documentatiile care însotesc proiectele, împreună cu avizele si acordurile prealabile stabilite, potrivit legislatiei în vigoare.

Art. 4. - (1) Activitatea Comitetului interministerial se desfăsoară în plen si este coordonată de presedintele acestuia.

(2) La lucrările în plen ale Comitetului interministerial pot participa, în calitate de invitati, reprezentanti ai autoritătilor administratiei publice centrale si locale, ai unitătilor care functionează în subordinea ministerelor implicate, ai asociatiilor profesionale, ai unor institutii de învătământ superior.

(3) Comitetul interministerial colaborează cu ministerele, cu alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si cu organisme neguvernamentale, în vederea îndeplinirii atributiilor sale.

(4) Adunările ordinare ale Comitetului interministerial au loc în ultima săptămână a fiecărui trimestru al anului, iar cele extraordinare, ori de câte ori se consideră necesar, la propunerea unui membru, cu avizul presedintelui.

(5) Membrii Comitetului interministerial sunt solidar răspunzători pentru activitatea acestuia, în conformitate cu legislatia în vigoare.

Art. 5. - (1) Secretariatul Comitetului interministerial se asigură de către Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului.

(2) Pregătirea si desfăsurarea lucrărilor Comitetului interministerial se asigură de secretariatul acestuia, stabilit de presedinte.

(3) Principalele atributii ale secretariatului sunt:

a) transmite spre analiză si observatii proiectul ordinii de zi, cu cel putin 15 zile lucrătoare înainte de data stabilită pentru adunarea ordinară, tuturor membrilor Comitetului interministerial, care au obligatia să transmită răspunsul scris în termen de 5 zile calendaristice de la primire;

b) proiectul initial al ordinii de zi împreună cu propunerile membrilor se supune analizei vicepresedintelui si presedintelui, care ia decizia finală;

c) transmite documentele conform ordinii de zi stabilite, cu cel putin 7 zile calendaristice înainte de data stabilită pentru adunarea ordinară, tuturor celor care vor participa la lucrări, inclusiv invitatilor, dacă este cazul;

d) redactează procesele-verbale ale adunărilor;

e) redactează avizele consultative si propunerile ce urmează a fi prezentate Guvernului, pe care le transmite spre avizare presedintelui Comitetului interministerial si, ulterior, Secretariatului General al Guvernului.

(4) Atributiile secretariatului pot fi completate, după caz, prin ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului.

Art. 6. - În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, membrii, inclusiv vicepresedintele si secretariatul, vor fi desemnati prin ordine ale conducătorilor institutiilor publice implicate.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Miron Tudor Mitrea

Ministrul administratiei si internelor,

Ioan Rus

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

 

Bucuresti, 29 ianuarie 2004.

Nr. 84.

 

ANEXĂ

 

COMPONENTA

Comitetului interministerial pentru reteaua de transport de interes national si european

 

1. Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului - presedinte;

2. Reprezentantul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului - vicepresedinte;

3. Reprezentantul Ministerului Finantelor Publice - membru;

4. Reprezentantul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului - membru;

5. Reprezentantul Ministerului Administratiei si Internelor - membru;

6. Reprezentantul Ministerului Apărării Nationale - membru;

7. Reprezentantul Ministerului Integrării Europene - membru;

8. Reprezentantul Ministerului Economiei si Comertului - membru;

9. Reprezentantul Comisiei Nationale de Prognoză - membru.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind abilitarea Ministerului Sănătătii de a organiza si de a efectua licitatii pentru achizitionarea de medicamente, materiale sanitare si reactivi, necesare activitătii unitătilor sanitare cu paturi din reteaua proprie

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 35 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se abilitează Ministerul Sănătătii să organizeze si să efectueze licitatii în sistem electronic pentru achizitionarea de medicamente, materiale sanitare si reactivi, în numele si pentru unitătile sanitare cu paturi din reteaua proprie, pe baza bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate ale acestora, în conformitate cu prevederile legale privind achizitiile publice.

(2) Organizarea si efectuarea de către Ministerul Sănătătii a licitatiilor prevăzute la alin. (1) se fac prin derogare de la prevederile art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 182/2002 privind lista autoritătilor contractante care au obligatia de a aplica prevederile Ordonantei Guvernului nr. 20/2002 privind achizitiile publice prin licitatii electronice si produsele care urmează să fie achizitionate prin procedura de licitatie electronică, cu modificările si completările ulterioare, valoarea contractelor putând depăsi echivalentul în lei al sumei de 200.000 euro, dar nu mai mult de 200.000.000 euro.

(3) Unitătile sanitare cu paturi încheie contracte de achizitie publică pentru medicamente, materiale sanitare si reactivi la preturile adjudecate prin licitatiile în sistem electronic, organizate în conformitate cu prevederile alin. (1).

Art. 2. - Nomenclatorul produselor pentru care se organizează licitatiile se aprobă prin ordin al ministrului sănătătii.

Art. 3. - Conducerile unitătilor sanitare cu paturi iau măsuri pentru a achizitiona necesarul de medicamente, materiale sanitare si reactivi aferent perioadei până la finalizarea licitatiilor prevăzute la art. 1, cu respectarea prevederilor legale.

Art. 4. - După punctul 68 de la alineatul (1) al articolului 3 din Hotărârea Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 8 iulie 2003, se introduce un nou punct, punctul 69, cu următorul cuprins:

“69. organizează licitatii în sistem electronic pentru achizitia de medicamente, materiale sanitare si reactivi, în numele si pentru unitătile sanitare cu paturi din reteaua proprie.”

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul sănătătii,

Ovidiu Brînzan

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

 

Bucuresti, 29 ianuarie 2004.

Nr. 94.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind organizarea si functionarea Ministerului Afacerilor Externe

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 40 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Ministerul Afacerilor Externe, denumit în continuare M.A.E., este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, având sediul în municipiul Bucuresti, aleea Modrogan nr. 14, sectorul 1.

(2) M.A.E. asigură realizarea politicii externe a statului român, inclusiv participarea la procesul de integrare europeană si euroatlantică a României, si colaborează la elaborarea, fundamentarea si realizarea politicii economice a României, în conformitate cu reglementările legale în vigoare si cu Programul de guvernare.

(3) Pentru realizarea obiectivelor din domeniul său de activitate, M.A.E. exercită următoarele functii:

a) de strategie, prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare în domeniul său de activitate;

b) de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ si institutional pentru realizarea obiectivelor strategice din domeniul său de activitate;

c) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului sau al Guvernului României, reprezentarea pe plan intern si extern în domeniul său de activitate;

d) de autoritate de stat, prin care se asigură urmărirea si controlul aplicării si respectării reglementărilor legale din domeniul său de activitate si a celor privind organizarea si functionarea institutiilor care îsi desfăsoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea sa;

e) de administrare, prin care se asigură administrarea patrimoniului său, potrivit dispozitiilor legale.

Art. 2. - În realizarea politicii externe a României, M.A.E. are următoarele atributii principale:

1. apără si promovează pe plan extern interesele nationale ale României;

2. initiază activităti internationale menite să ducă la dezvoltarea de relatii pasnice si de cooperare cu toate statele, întemeiate pe principiile si pe normele general admise ale dreptului international;

3. asigură promovarea intereselor României în organizatii internationale cu caracter universal, european, euroatlantic, regional si subregional;

4. asigură conectarea tării la institutiile europene si euroatlantice cu caracter politic, strategic si economic;

5. asigură, prin actiuni de politică externă, consolidarea statului de drept si a structurilor democratice din societatea

românească, precum si proiectarea unei imagini reale a României în lume;

6. urmăreste evolutia vietii internationale si semnalează tendintele care apar în contextul international;

7. contribuie la asigurarea prezentei active si demne a României si a cetătenilor săi în plan international;

8. promovează în plan international valorile democratiei, respectarea drepturilor omului, colaborarea pasnică si solidaritatea umană;

9. apără în străinătate drepturile si interesele statului român, ale cetătenilor si ale persoanelor juridice române, în baza legislatiei române si în conformitate cu practica internatională si cu acordurile bilaterale si multilaterale la care România este parte;

10. actionează pentru întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor României si pentru păstrarea, dezvoltarea si exprimarea identitătii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase, cu respectarea legislatiei statului ai cărui rezidenti sunt;

11. initiază sau participă la negocierea tratatelor si a altor întelegeri internationale pentru România;

12. prezintă Guvernului, singur sau, după caz, împreună cu celelalte ministere, propuneri privind semnarea, ratificarea, aprobarea sau acceptarea întelegerilor internationale, aderarea la acestea ori denuntarea lor, efectuează schimbul instrumentelor de ratificare, depune instrumentele de ratificare sau de aderare, notifică aprobarea ori acceptarea întelegerilor internationale si denuntarea lor, eliberează documente certificând deplinele puteri;

13. urmăreste, direct sau în conlucrare cu ministerele si cu celelalte autorităti publice centrale de specialitate, aplicarea prevederilor tratatelor si ale altor întelegeri internationale la care România este parte si prezintă propuneri pentru îndeplinirea întocmai si cu bună-credintă a obligatiilor asumate;

14. exercită, în numele Guvernului României, prerogativele de Agent guvernamental în procedurile în fata Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Comitetului Ministrilor ale Consiliului Europei, îl informează constant pe primulministru cu privire la activitatea Agentului guvernamental si formulează propuneri de actiune;

15. elaborează sau cooperează cu ministerele si cu celelalte autorităti publice centrale de specialitate la elaborarea proiectelor de acte normative care au legătură cu relatiile externe si cu politica de comert exterior ale României;

16. asigură asistentă permanentă si coordonare în domeniul relatiilor internationale tuturor ministerelor. În acest scop, în cadrul M.A.E. functionează o structură de coordonare a consilierilor diplomatici, care îsi desfăsoară activitatea pe lângă membrii Guvernului;

17. formulează norme si asigură sprijin institutiilor centrale de stat în materie de protocol si curtoazie internatională. În acest scop, în cadrul M.A.E. functionează Protocolul national, care îndeplineste atributiile ce îi revin conform legislatiei în vigoare si uzantelor internationale;

18. asigură, sprijină sau coordonează, după caz, îndeplinirea obligatiilor care decurg din dispozitiile Acordului european instituind o asociere între România, pe de o parte, si Comunitătile Europene si statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat prin Legea nr. 20/1993, denumit în continuare Acordul european, precum si activitătile desfăsurate de partea română în cadrul institutiilor create prin acest acord;

19. participă, alături de Ministerul Integrării Europene si de celelalte ministere, la coordonarea procesului de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană, cu următoarele atributii specifice:

a) asigură presedintia părtii române la lucrările Consiliului de asociere;

b) participă la subcomitetele de asociere prevăzute de Acordul european;

c) cooperează cu ministerele interesate la organizarea reuniunilor informale ale ministrilor, în functie de tematica si calendarul stabilite de Consiliul Afacerilor Generale;

d) cooperează cu ministerele interesate la elaborarea, realizarea si promovarea în tările membre ale Uniunii Europene si în tările candidate a unei strategii de informare, comunicare si de imagine privind evolutia procesului de pregătire a României pentru aderare;

20. este reprezentat sau participă, după caz, împreună cu Ministerul Integrării Europene la etape desemnate ale procesului de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană;

21. colaborează la elaborarea politicii României în domeniul relatiilor economice internationale, în conformitate cu Programul de guvernare si cu Programul de dezvoltare a României pe termen mediu, cu luarea în considerare a tendintelor si proceselor din economia mondială;

22. promovează interesele economice ale României în relatiile cu alte state, precum si cu organizatiile economice cu vocatie universală, cu caracter regional, si cu alte grupări economice;

23. participă sau colaborează, după caz, la negocierea si la încheierea de tratate, acorduri si alte întelegeri internationale cu caracter economic sau pentru stabilirea cadrului juridic necesar, în vederea desfăsurării relatiilor comerciale externe ale României, potrivit legii;

24. păstrează originalele tuturor întelegerilor internationale bilaterale si copiile certificate de pe întelegerile internationale, originalele întelegerilor internationale al căror depozitar este România si îndeplineste obligatiile ce decurg din această calitate;

25. păstrează sigiliul de stat al României;

26. supune spre aprobare scrisorile de acreditare, cererile de agrement si de exequatur;

27. tine legătura cu misiunile diplomatice si cu oficiile consulare din România în conformitate cu regulile si cu practica internatională;

28. organizează, îndrumă si controlează activitatea misiunilor diplomatice si a oficiilor consulare ale României;

29. organizează curierul diplomatic.

Art. 3. - (1) M.A.E. avizează, în mod obligatoriu, actiunile pe care le initiază celelalte ministere si autorităti ale administratiei publice centrale si locale în probleme care tin de activitatea lor specifică, dar care au legătură cu relatiile internationale ale României, înainte de încheierea documentelor aferente acestor actiuni.

(2) M.A.E. avizează în prealabil, în mod obligatoriu, proiectele de acorduri, conventii si alte întelegeri internationale pe care le încheie ministerele si autoritătile administratiei publice centrale, precum si proiectele de documente de cooperare internatională pe care le încheie autoritătile administratiei publice locale cu autorităti similare din alte state.

Art. 4. - (1) Ministrul afacerilor externe conduce întreaga activitate a M.A.E. si îl reprezintă în raporturile cu celelalte autorităti publice, cu persoanele juridice si fizice din tară si din străinătate, precum si în justitie.

(2) Ministrul afacerilor externe îndeplineste, în domeniul de activitate al M.A.E., atributiile generale prevăzute la art. 53 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Ministrul afacerilor externe răspunde de întreaga activitate a M.A.E. în fata Guvernului, precum si, în calitate de membru al Guvernului, în fata Parlamentului.

(4) Ministrul afacerilor externe are calitatea de ordonator principal de credite.

(5) În exercitarea atributiilor sale, ministrul afacerilor externe emite ordine si instructiuni în conditiile legii.

Art. 5. - (1) Ministrul afacerilor externe este ajutat în activitatea sa de 4 secretari de stat si de 3 subsecretari de stat.

(2) Atributiile secretarilor de stat si ale subsecretarilor de stat se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor externe.

(3) Secretarul de stat pentru diplomatie publică are în atributii si coordonarea activitătii Comisiei Fulbright.

Art. 6. - (1) În cadrul M.A.E. functionează Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu rang de subsecretar de stat, subordonat ministrului afacerilor externe.

(2) Prerogativele, organizarea si functionarea Agentului guvernamental sunt reglementate prin Ordonanta Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în fata Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Comitetului Ministrilor ale Consiliului Europei si exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor si conventiilor de rezolvare pe cale amiabilă, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2001, cu modificările ulterioare, si prin Hotărârea Guvernului nr. 868/2003 privind organizarea si functionarea Agentului guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Art. 7. - (1) Până la data de 31 decembrie 2005, în cadrul M.A.E. functionează Autoritatea de Management a Proiectului de participare a României la Expozitia Mondială EXPO 2005 “Întelepciunea Naturii” Aichi, Japonia, denumită în continuare autoritatea.

(2) Autoritatea este condusă de comisarul general al Sectiunii române, cu rang de secretar de stat, care îsi desfăsoară activitatea sub coordonarea directă a ministrului afacerilor externe, ajutat de comisarul general adjunct al Sectiunii române, cu rang de subsecretar de stat, numiti prin decizie a primului-ministru.

(3) Organizarea si functionarea autoritătii sunt reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.149/2003 privind participarea României la Expozitia Mondială EXPO 2005 “Întelepciunea Naturii” Aichi, Japonia.

Art. 8. - (1) M.A.E. are un secretar general si un secretar general adjunct, numiti potrivit legii.

(2) Secretarul general exercită, în principal, atributiile stabilite prin Legea nr. 90/2001, cu modificările si completările ulterioare. Secretarul general poate îndeplini si alte însărcinări prevăzute de Regulamentul de organizare si functionare a M.A.E. sau încredintate de ministru.

Art. 9. - (1) Structura organizatorică a M.A.E. este prevăzută în anexa nr. 1. În cadrul acesteia, prin ordin al ministrului afacerilor externe, se pot organiza servicii si birouri, în conditiile legii.

(2) Atributiile compartimentelor din aparatul central de lucru al M.A.E. se stabilesc prin regulamentul de organizare si functionare a ministerului, aprobat prin ordin al ministrului afacerilor externe.

(3) Numărul maxim de posturi în M.A.E. este de 1.958, exclusiv demnitarii, din care 597 în centrala M.A.E., exclusiv demnitarii si cabinetul ministrului.

Art. 10. - (1) Pe lângă ministrul afacerilor externe functionează, ca organ consultativ, Colegiul M.A.E.

(2) Componenta si regulamentul de functionare ale Colegiului M.A.E. se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor externe.

(3) Colegiul M.A.E. se întruneste, de regulă, trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, la cererea si sub presedintia ministrului afacerilor externe, pentru dezbaterea unor probleme importante privind activitatea M.A.E.

Art. 11. - (1) M.A.E. este încadrat cu personal diplomatic si consular, cu functionari publici, precum si cu personal contractual.

(2) Personalul diplomatic si consular are drepturile si obligatiile stabilite prin Statutul corpului diplomatic si consular.

(3) Statul de functii si structura posturilor pe compartimente, încadrarea personalului, modificarea, suspendarea sau încetarea raporturilor de serviciu ori, după caz, a raporturilor de muncă se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor externe.

Art. 12. - (1) Serviciul exterior al M.A.E. cuprinde misiunile diplomatice, oficiile consulare si institutele culturale.

(2) Numărul maxim de posturi prevăzut pentru serviciul exterior al M.A.E. este de 1.345.

(3) Înfiintarea, desfiintarea si schimbarea rangului misiunilor diplomatice si oficiilor consulare se fac potrivit legii.

Înfiintarea si desfiintarea institutelor culturale românesti din străinătate se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea M.A.E., a Ministerului Culturii si Cultelor si a Institutului Cultural Român.

(4) Structura de personal si regulamentul de functionare ale misiunilor diplomatice si oficiilor consulare se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor externe. Structura de personal si regulamentul de organizare si functionare ale institutelor culturale românesti se stabilesc, la propunerea Institutului Cultural Român, prin ordin comun al ministrului afacerilor externe, ministrului culturii si cultelor si presedintelui Institutului Cultural Român.

(5) Numirea directorilor si a directorilor adjuncti ai institutelor culturale românesti din străinătate se face, la propunerea presedintelui Institutului Cultural Român, prin ordin comun al ministrului afacerilor externe, ministrului culturii si cultelor si al presedintelui Institutului Cultural Român, potrivit legii. Directorul Academia di Romania din Roma si cel al Institutului Cultural Român si Cercetare Umanistică de la Venetia sunt numiti la propunerea presedintelui Academiei Române, prin ordin comun al ministrului afacerilor externe, ministrului culturii si cultelor si presedintelui Institutului Cultural Român.

(6) Numirea diplomatilor cu atributii în domeniul relatiilor economice si comerciale se face de către Departamentul de Comert Exterior din cadrul Ministerului Economiei si Comertului, cu avizul M.A.E.

(7) Numirea diplomatilor cu atributii în domeniul relatiilor cultural-stiintifice si educationale se face de către M.A.E., cu consultarea Ministerului Culturii si Cultelor, Institutului Cultural Român si a celorlalte autorităti ale administratiei publice centrale interesate.

(8) Numirea atasatilor apărării si a personalului care este încadrat în birourile atasatilor apărării se face de ministrul apărării nationale.

(9) Numirea atasatilor de afaceri interne si a personalului care este încadrat în birourile atasatilor de afaceri interne se face de ministrul administratiei si internelor.

(10) Numirea specialistilor în probleme financiar-bancare se face de ministrul finantelor publice.

Art. 13. - (1) Institutele culturale românesti din străinătate functionează în subordonare administrativă fată de M.A.E.

(2) M.A.E. asigură cuprinderea în bugetul propriu a fondurilor necesare bunei functionări a institutelor culturale românesti din străinătate, derularea programelor si proiectelor stabilite de consiliul de conducere al Institutului Cultural Român, potrivit legii, precum si transportul, în regim de curier diplomatic, al materialelor documentare necesare activitătii acestor institute.

Art. 14. - (1) Seful misiunii diplomatice este reprezentant unic al României în statul în care este acreditat.

(2) Functionarii desemnati să îsi desfăsoare activitatea în serviciul exterior al M.A.E. actionează sub îndrumarea sefului misiunii diplomatice.

(3) Personalul cu atributii în domeniul relatiilor economice si comerciale, al relatiilor cultural-stiintifice si educationale, atasatii apărării si personalul încadrat în birourile atasatilor apărării, atasatii de afaceri interne si personalul încadrat în birourile atasatilor de afaceri interne, precum si specialistii în probleme financiar-bancare sunt supusi autoritătii sefului misiunii diplomatice în care îsi desfăsoară activitatea si actionează sub îndrumarea acestuia, fiind învestiti atât cu atributii de consiliere a acestuia, cât si cu atributii specifice în domeniul lor de specialitate.

Art. 15. - (1) Ministerul Integrării Europene, precum si alte ministere si institutii desemnează, cu avizul M.A.E., în limita posturilor alocate prin hotărâri ale Guvernului, specialisti care îsi desfăsoară activitatea în cadrul Misiunii Permanente a României pe lângă Uniunea Europeană, la ambasada României din statul ce detine presedintia Consiliului Uniunii Europene si la ambasadele României din alte state membre sau candidate la Uniunea Europeană, pentru îndeplinirea atributiilor specifice ale acestora privind negocierea aderării României la Uniunea Europeană, pregătirea pentru aderare si armonizarea legislatiei române cu reglementările comunitare.

(2) Pe durata misiunii lor specialistii desemnati să îsi desfăsoare activitatea conform alin. (1) sunt detasati la M.A.E.

Art. 16. - (1) În subordinea M.A.E. functionează Academia Diplomatică, institutie publică cu personalitate juridică, având ca scop principal specializarea, extinderea si perfectionarea pregătirii în domeniul diplomatiei si relatiilor internationale a personalului M.A.E., în cadrul programului de pregătire si perfectionare a acestuia.

(2) Academia Diplomatică poate să organizeze, în cooperare cu Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului si cu alte ministere interesate, cursuri de scurtă sau de lungă durată, în vederea formării si perfectionării în domeniile relatiilor internationale si diplomatiei a altor functionari sau a altor categorii de persoane.

(3) Organizarea si functionarea Academiei Diplomatice sunt reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 99/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 13 februarie 2002.

Art. 17. - (1) În subordinea M.A.E. si în coordonarea ministrului delegat pentru coordonarea autoritătilor de control functionează Agentia Natională de Control al Exporturilor, ca organ de specialitate al administratiei

publice centrale, cu personalitate juridică, condusă de un presedinte cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru.

(2) Structura organizatorică a Agentiei Nationale de Control al Exporturilor se stabileste prin ordin al ministrului afacerilor externe.

Art. 18. - (1) În coordonarea M.A.E. functionează Institutul Român de Studii Internationale “Nicolae Titulescu”.

(2) Institutul Român de Studii Internationale “Nicolae Titulescu” are ca scop principal elaborarea de studii si cercetări, precum si organizarea de seminarii, simpozioane si alte manifestări stiintifice, interne si internationale, de natură să sprijine promovarea obiectivelor de politică externă ale României.

(3) Structura de personal, organizarea si functionarea Institutului Român de Studii Internationale “Nicolae Titulescu” sunt reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.073/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 5 noiembrie 2001.

Art. 19. - În coordonarea M.A.E. îsi desfăsoară activitatea Comisia Fulbright, care administrează schimburile educationale si stiintifice dintre Guvernul României si Guvernul Statelor Unite ale Americii.

Art. 20. - Prin bugetul M.A.E. se finantează de la bugetul de stat cheltuielile functionale si de întretinere aferente personalului din serviciul exterior, cu atributii în domeniul economic si comercial.

Art. 21. - (1) Prin bugetul M.A.E. se finantează de la bugetul de stat, potrivit legii, functionarea institutiilor prevăzute la pct. I din anexa nr. 2.

(2) Din venituri proprii si din subventii de la bugetul de stat se finantează institutiile prevăzute la pct. II din anexa nr. 2.

(3) M.A.E. asigură din bugetul propriu aprobat si cheltuielile de întretinere si de functionare a clădirilor în care functionează secretariatele unor institutii cu preocupări în domeniul relatiilor internationale, prevăzute la pct. III din anexa nr. 2.

Art. 22. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 23. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 733/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Afacerilor Externe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 4 iulie 2003, cu modificările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

p. Ministrul afacerilor externe,

Cristian Diaconescu,

secretar de stat

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Elena Dumitru

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 29 ianuarie 2004.

Nr. 100.

 

ANEXA Nr. 2

 

INSTITUTIILE

a căror finantare este asigurată si prin bugetul Ministerului Afacerilor Externe

 

I. Institutii finantate de la bugetul de stat prin Ministerul Afacerilor Externe:

1. Agentia Natională de Control al Exporturilor - ANCEX (45 de posturi)

2. Comisia Fulbright

II. Institutii finantate din venituri proprii si din subventii de la bugetul de stat prin Ministerul Afacerilor Externe:

1. Institutul Român de Studii Internationale “Nicolae Titulescu” (30 de posturi)

2. Academia Diplomatică (30 de posturi)

III. Secretariate ale institutiilor finantate din fondurile Ministerului Afacerilor Externe, în cadrul numărului total de posturi aprobat acestuia:

1. Asociatia de Drept International si Relatii Internationale

2. Asociatia Internatională de Studii Sud-Est Europene

3. Casa Americii Latine.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENTIA NATIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

ORDIN

privind aprobarea unor licente de concesiune pentru explorare

 

Având în vedere art. 15 si art. 21 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003,

în temeiul art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 756/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Licenta de concesiune nr. 4.931/2004 privind explorarea nămolului terapeutic din perimetrul Balta Albă, judetul Buzău, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială “Pell-Amar” - S.R.L. Bucuresti, în calitate de concesionar, prevăzută în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă Licenta de concesiune nr. 4.932/2004 privind explorarea calcarului din perimetrul Valea Bozului-Dumesti, judetul Hunedoara, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială “Comexim Banatul” - S.R.L. Păltinis, în calitate de concesionar, prevăzută în anexa nr. 2.

Art. 3. - Începerea activitătii miniere prevăzute în licente se autorizează de către Agentia Natională pentru Resurse Minerale în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a acestora, cu respectarea conditiilor prevăzute la art. 22 din Legea minelor nr. 85/2003.

Art. 4. - Anexele nr. 1 si 2*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

Maria Iuliana Stratulat

 

Bucuresti, 5 februarie 2004.

Nr. 34.


*) Anexele nr. 1 si 2 se comunică titularilor licentelor de concesiune pentru explorare.

 

ACTE ALE CONSILIULUI NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

CONSILIUL NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

DECIZIE

pentru modificarea si completarea Deciziei Consiliului National al Audiovizualului nr. 123/2003 privind publicitatea si teleshoppingul

 

Având în vedere dubla calitate a Consiliului National al Audiovizualului, de garant al interesului public si de unică autoritate de reglementare în domeniul programelor audiovizuale,

în temeiul art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările si completările ulterioare,

membrii Consiliului National al Audiovizualului adoptă următoarea decizie:

Articol unic. - Decizia Consiliului National al Audiovizualului nr. 123/2003 privind publicitatea si teleshoppingul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 4 iulie 2003, se modifică si se completează după cum urmează:

1. După articolul 8 se introduce un nou articol, articolul 81, cu următorul cuprins:

“Art. 81. - Publicitatea si teleshoppingul nu trebuie să facă apel, nici vizual si nici verbal, la persoanele care prezintă în mod obisnuit emisiunile de stiri.”

2. Articolul 24 va avea următorul cuprins:

“Art. 24. - (1) Promovarea produselor medicamentoase în serviciile de programe audiovizuale va include obligatoriu următoarele:

a) numele produsului;

b) denumirea comună, dacă produsul contine un singur ingredient activ;

c) indicatia terapeutică (pentru ce afectiuni se foloseste produsul medicamentos);

d) avertizarea: «Acest produs se poate elibera fără prescriptie medicală. Se recomandă citirea cu atentie a prospectului. Dacă apar manifestări neplăcute, adresati-vă medicului sau farmacistului».

(2) Prin derogare de la prevederile lit. d) a alin. (1), publicitatea pentru produsele medicamentoase difuzată într-o formă prescurtată (reminder) va include avertizarea: «Se recomandă citirea cu atentie a prospectului».

(3) În sensul prezentei decizii, prin reminder se întelege clipul publicitar care îndeplineste cumulativ următoarele conditii:

a) este o parte, continuare si/sau completare a aceleiasi campanii publicitare la un anumit produs medicamentos, realizată în cadrul aceluiasi serviciu de programe;

b) reaminteste publicului elemente din mesajul difuzat în spotul principal al campaniei publicitare;

c) are o durată ce nu depăseste 10 secunde.

(4) Avertizările mentionate la alin. (1) lit. d) si alin. (2) se vor difuza în următoarele conditii:

a) în cazul spotului principal, textul va fi prezentat la sfârsitul spotului publicitar, sonor si vizual, timp de minimum 6 secunde;

b) în cazul reminderului, textul va fi prezentat pe parcursul difuzării spotului în conditii care să asigure o perceptie clară a mesajului.”

 

Presedintele Consiliului National al Audiovizualului,

Ralu Filip

 

Bucuresti, 5 februarie 2004.

Nr. 17.