MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 154             LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE             Luni, 23 februarie 2004

 

SUMAR

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

199/2003. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Sport pentru aprobarea Măsurilor de prevenire, control si reprimare a folosirii substantelor interzise si a metodelor neregulamentare destinate să mărească în mod artificial capacitatea fizică a sportivilor sau să modifice rezultatele competitiilor

 

44. - Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si mediului pentru aprobarea Regulamentului privind realizarea monitoringului calitătii apelor pentru substante prioritare/prioritar periculoase

 

DECIZII ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

361/2003. - Decizie referitoare la stabilirea sanctiunilor pentru încălcarea prevederilor Legii concurentei nr. 21/1996 de către INTERAMERICAN Romania Insurance Company - S.A.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENTIA NATIONALĂ PENTRU SPORT

 

ORDIN

pentru aprobarea Măsurilor de prevenire, control si reprimare a folosirii substantelor interzise si a metodelor neregulamentare destinate să mărească în mod artificial capacitatea fizică a sportivilor sau să modifice rezultatele competitiilor

 

Având în vedere Referatul Comisiei Nationale Antidoping nr. 63 din 8 decembrie 2003,

în temeiul Legii nr. 171/1998 pentru ratificarea Conventiei împotriva dopajului, adoptată, în cadrul Consiliului Europei, la Strasbourg la 16 noiembrie 1989,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 759/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Sport,

în conformitate cu dispozitiile Legii educatiei fizice si sportului nr. 69/2000,

presedintele Agentiei Nationale pentru Sport emite următorul ordin:

Art. 1. - Cu data prezentului ordin se aprobă Măsurile de prevenire, control si reprimare a folosirii substantelor interzise si a metodelor neregulamentare destinate să mărească în mod artificial capacitatea fizică a sportivilor sau să modifice rezultatele competitiilor, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului tineretului si sportului nr. 329/2001.

Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Sport,

Octavian Morariu

 

Bucuresti, 16 decembrie 2003.

Nr. 199.

 

ANEXĂ

 

MĂSURI

de prevenire, control si reprimare a folosirii substantelor interzise si a metodelor neregulamentare

destinate să mărească în mod artificial capacitatea fizică a sportivilor sau să modifice rezultatele competitiilor

 

CAPITOLUL I

Regulament de functionare a Comisiei Nationale

Antidoping

 

Art. 1. - Comisia Natională Antidoping este un organism national autonom, independent, compus din 10 membri numiti de presedintele Agentiei Nationale pentru Sport.

Art. 2. - Comisia Natională Antidoping este condusă de un presedinte sau, în lipsa acestuia, de un vicepresedinte desemnat.

Art. 3. - În cadrul Comisiei Nationale Antidoping functionează Subcomisia pentru aprobarea exceptiilor terapeutice.

Art. 4. - Comisia Natională Antidoping se reuneste în plen trimestrial si ori de câte ori este nevoie si adoptă hotărâri valide cu jumătate plus unu din numărul voturilor.

Sedintele se validează dacă se întruneste un cvorum de jumătate plus unu din numărul membrilor.

Art. 5. - Comisia Natională Antidoping propune Agentiei Nationale pentru Sport spre aprobare acte normative referitoare la lupta împotriva dopajului în sport, în conformitate cu reglementările internationale.

Art. 6. - Toti membrii Comisiei Nationale Antidoping au obligatia să păstreze secretul profesional asupra faptelor, actelor si informatiilor detinute prin natura functiei exercitate în cadrul acesteia, până la solutionarea definitivă a cazului de dopaj.

Art. 7. - Comisia Natională Antidoping informează în scris Agentia Natională pentru Sport asupra activitătii desfăsurate si propune unele măsuri speciale ce se pot impune.

Art. 8. - Comisia Natională Antidoping întocmeste statistica anuală, pe care o comunică Agentiei Nationale pentru Sport, Agentiei Mondiale Antidoping si Grupului de Monitorizare al Conventiei Antidoping din Consiliul Europei.

Art. 9. - Comisia Natională Antidoping informează în timp util Agentia Mondială Antidoping asupra acordării exceptiilor de uz terapeutic.

Art. 10. - Comisia Natională Antidoping are obligatia să aducă modificările necesare la lista substantelor interzise în conformitate cu Standardul International al Agentiei Mondiale Antidoping si să informeze în scris, anual, toti factorii responsabili din miscarea sportivă.

Art. 11. - Comisia Natională Antidoping transmite comunicate de presă în urma sedintelor trimestriale sau în cazul unor rezultate pozitive la 20 de zile de la efectuarea testului B si emiterea deciziei după audierea sportivului.

Art. 12. - Comisia Natională Antidoping organizează actiuni cu caracter stiintific, educativ-informativ si de propagandă antidoping.

Art. 13. - Comisia Natională Antidoping sprijină participarea membrilor comisiei si a altor specialisti din subcomisii la manifestări stiintifice antidoping.

Art. 14. - Comisia Natională Antidoping colaborează cu federatiile sportive nationale, ligile profesioniste, Comitetul Olimpic Român, organizatiile antidoping din alte tări, Agentia Mondială Antidoping si Grupul de Monitorizare al Conventiei Antidoping din Consiliul Europei.

 

CAPITOLUL II

Regulamentul de functionare a Laboratorului de control doping

 

Art. 15. - Pentru efectuarea controlului doping functionează Laboratorul de control doping, entitate în cadrul Institutului National de Cercetare pentru Sport.

Activitatea de control doping a laboratorului se desfăsoară independent.

Art. 16. - Laboratorul de control doping efectuează controlul doping la sportivii nationali si internationali aflati în pregătire la loturile nationale si olimpice, la cluburile sportive si în timpul participării la competitiile sportive nationale sau internationale desfăsurate pe teritoriul tării pe bază de contracte si comenzi.

Art. 17. - Laboratorul de control doping este entitate specializată pentru efectuarea analizelor si contraexpertizelor doping, în domeniul sportului.

Art. 18. - Laboratorul de control doping functionează ca sectie independentă în cadrul Institutului National de Cercetare pentru Sport. Bugetul laboratorului se alocă separat din bugetul total al Institutului National de Cercetare pentru Sport si se va gestiona printr-un subcont separat, cu acordul comun al directorului general si al sefului de laborator.

Art. 19. - Evidenta nominală a ofiterilor de control doping, instruirea si examinarea acestora, depozitarea în conditii de sigurantă maximă a probelor colectate si regimul sigiliilor revin în responsabilitatea sefului Laboratorului de control doping până la înfiintarea Agentiei Nationale Antidoping.

Art. 20. - Personalul Laboratorului de control doping participă la actiunile de instruire a ofiterilor de control doping, precum si la actiunile de prevenire si informare referitoare la lupta împotriva dopajului si desfăsoară activitate de cercetare stiintifică în domeniu.

Art. 21. - (1) Laboratorul de control doping este dotat cu aparatură si echipamente la nivelul standardelor internationale, amplasate într-un spatiu corespunzător functiunilor specifice, si are un regim special de acces, conform normelor tehnice si de exploatare prevăzute în Procedurile generale (PG) si Procedurile specifice (PS) ale laboratorului în conformitate cu standardul ISO 17025.

(2) Accesul la tehnica din dotare, manevrarea aparaturii, a substantelor si a probelor sunt admise numai personalului laboratorului, conform atributiilor prevăzute în fisele postului.

(3) Seful de laborator sau adjunctul acestuia pot aproba unor colaboratori sau persoane avizate accesul la tehnica din dotare, în vederea realizării unor lucrări de cercetare stiintifică sau servicii de specialitate cuprinse în temele-program.

(4) Au acces la tehnica din dotare societătile comerciale care asigură garantia sau întretinerea aparatelor, numai în prezenta personalului laboratorului.

Art. 22. - Finantarea activitătii Laboratorului de control doping se realizează din:

a) alocatii de la bugetul de stat;

b) venituri proprii obtinute prin derularea de:

- contracte pentru efectuarea analizelor doping, încheiate cu Agentia Natională pentru Sport, Comitetul Olimpic Român, federatiile sportive nationale, cluburile sportive, precum si cu alti solicitanti;

- contracte de cercetare stiintifică;

- servicii de specialitate solicitate de terti (expertize);

c) alte surse, în conditiile legii.

Art. 23. - Personalul Laboratorului de control doping este cuprins în statul de functiuni al Institutului National de Cercetare pentru Sport, unitate în subordinea Agentiei Nationale pentru Sport.

Art. 24. - Atributiile personalului Laboratorului de control doping sunt stabilite prin fisele postului întocmite de seful laboratorului si aprobate de directorul general al Institutului National de Cercetare pentru Sport.

Art. 25. - Laboratorul de control doping functionează ca unitate nucleară (aparatura din dotare contine sursă radioactivă 63Ni) conform autorizatiei eliberate de organul de stat autorizat în acest sens. Personalul său se încadrează în grupa a II-a de muncă si beneficiază de drepturile prevăzute de lege.

Art. 26. - Activitatea Laboratorului de control doping are caracter de “secret de serviciu”.

Art. 27. - Orice declaratie publică privitoare la probele doping efectuate de către Laboratorul de control doping poate fi făcută de seful laboratorului sau de către adjunct, în lipsa acestuia, numai la 20 de zile de la validarea probei B si emiterea deciziei după audierea sportivului.

Art. 28. - Laboratorul de control doping întocmeste anual statistici pe care le prezintă Comisiei Nationale Antidoping, după care acestea devin publice.

Art. 29. - Pentru îndeplinirea atributiilor sale, Laboratorul de control doping stabileste relatii functionale si de colaborare cu celelalte laboratoare din cadrul Institutului National de Cercetare pentru Sport, Institutului National de Medicină Sportivă, precum si cu alte laboratoare si institute de cercetări cu preocupări similare, din tară si străinătate.

 

CAPITOLUL III

Regulament de organizare a testărilor antidoping

 

A. Autoritatea care poate decide efectuarea controlului doping

Art. 30. - (1) Activitatea de control doping se

desfăsoară sub autoritatea Comisiei Nationale Antidoping.

(2) Agentia Natională pentru Sport, Comitetul Olimpic Român, federatiile sportive nationale, ligile profesioniste, cluburile sportive, asociatiile judetene si a municipiului Bucuresti pe ramuri de sport pot solicita efectuarea de controale doping pe bază de comandă sau contract încheiat cu Laboratorul de control doping si avizat de Comisia Natională Antidoping.

(3) Comanda sau solicitarea de efectuare a probelor doping prevăzute în cadrul contractelor se trimite, în scris, sefului Laboratorului de control doping sau adjunctului acestuia, cu minimum 5 zile înaintea datei actiunii, cu avizul Comisiei Nationale Antidoping.

Art. 31. - Comisia Natională Antidoping poate decide efectuarea unor controale doping inopinate la competitiile sportive oficiale organizate în România, precum si în afara competitiilor sau controale tintă.

Art. 32. - (1) Recordurile nationale realizate pe teritoriul României sunt omologate numai după efectuarea controlului doping, conform regulamentelor federatiilor sportive nationale.

(2) Dacă la competitia respectivă nu s-a organizat control doping, sportivul care a stabilit recordul national este obligat ca în termen de 24 de ore să se prezinte la

Laboratorul de control doping pentru prelevarea probei de urină si efectuarea controlului doping. În caz contrar recordul nu poate fi omologat.

B. Ofiterii de control doping (OCD)

Art. 33. - Ofiterii de control doping sunt persoane care au cel putin studii medii, nu au calitatea de angajati ai nici unei organizatii sau institutii implicate în miscarea sportivă si care sunt angrenati în disciplina sportivă controlată, evitând existenta unor conflicte de interese cu actiunea de colectare.

Art. 34. - Pentru testele de sânge ofiterii de control doping trebuie să aibă obligatoriu pregătire medicală.

Art. 35. - Comisia Natională Antidoping si Laboratorul de control doping selectionează ofiterii de control doping care vor urma cursuri de instruire în conformitate cu un program bazat pe procedurile de prelevare si transport al probelor biologice, respectând regulile internationale.

Art. 36. - Instruirea ofiterilor de control doping intră în responsabilitatea Comisiei Nationale Antidoping si a Laboratorului de control doping.

Art. 37. - Instruirea ofiterilor de control doping se finalizează cu un examen în urma căruia primesc legitimatie care atestă calitatea de ofiteri de control doping.

Art. 38. - Ofiterii de control doping vor primi în scris instructiunile privind organizarea si desfăsurarea controlului doping înaintea fiecărei actiuni.

Art. 39. - Ofiterii de control doping efectuează integral metodologia de recoltare, asigurând transportul în sigurantă si predarea probelor la laborator în cel mai scurt timp posibil, pe baza formularului de transport-predare.

Art. 40. - (1) Echipa de colectare este alcătuită din cel putin doi ofiteri de control doping.

(2) La desemnarea unei echipe de colectare a probelor se va tine seama de sexul sportivilor ce urmează a fi testati.

(3) Echipa de colectare a probelor se nominalizează de către Comisia Natională Antidoping în baza unei delegatii scrise, semnată de presedintele si secretarul acesteia.

Art. 41. - (1) În baza delegatiei primite de la Comisia Natională Antidoping, ofiterii de control doping se vor prezenta pentru ridicarea truselor de prelevare a probelor si a instructiunilor de efectuare a controlului doping cu 24 de ore înainte de data efectuării acestuia.

(2) Trusele de prelevare si formularele corespunzătoare se vor preda pe bază de proces-verbal de către responsabilul subcomisiei de testare din cadrul Comisiei Nationale Antidoping.

Art. 42. - În cazurile în care un ofiter de control doping îsi pierde această calitate, acesta are obligatia de a preda legitimatia emitentului.

C. Selectia sportivilor pentru controlul doping

Art. 43. - (1) În cadrul competitiei selectia poate fi nominală sau prin tragere la sorti, reglementarea fiecărei federatii sportive determinând forma concretă a desemnării.

(2) În timpul competitiei, delegatul federatiei si/sau organizatorul competitiei vor desemna sportivii care se vor prezenta la statia de control doping.

(3) În cazul controalelor dispuse de Comisia Natională Antidoping desemnarea sportivilor o va face delegatul comisiei.

(4) Ofiterii de control doping nu au atributii în desemnarea sportivilor.

Art. 44. - (1) În afara competitiei si în cazul controalelor tintă sportivii se vor supune oricând solicitărilor Comisiei Nationale Antidoping, Agentiei Nationale pentru Sport, Comitetului Olimpic Român, federatiei sportive nationale sau ligii profesioniste si cluburilor sportive.

(2) În adresa de solicitare se vor mentiona numele sportivului si adresa exactă. În acest caz Comisia Natională Antidoping va înmâna toate aceste date ofiterului de control doping.

D. Convocarea si prezentarea sportivilor la controlul doping

Art. 45. - Convocarea la un control doping în timpul competitiei se face imediat după încheierea probei individuale sau, după caz, pentru sporturile care comportă categorii de greutate, la efectuarea cântarului oficial, iar la jocurile sportive în pauza de joc.

Art. 46. - (1) În afara competitiei, convocarea la control se va realiza în cel mai scurt timp posibil, sportivul fiind supravegheat până în momentul colectării probei.

(2) În timpul competitiei sportivul va fi convocat în scris de către ofiterii de control doping pe baza unei invitatii la testare, care cuprinde data, ora si locul înstiintării, precum si data, ora si locul colectării probei.

(3) Comisia Natională Antidoping/ofiterul de control doping, după caz, va stabili dacă este necesar ca o tertă parte să fie anuntată înainte de înstiintarea sportivului atunci când sportivul este minor, când sportivul are un handicap sau în cazul în care este necesar un interpret.

(4) Sportivul are obligatia să se prezinte la statia de control doping pentru colectarea probei în termen de o oră de la semnarea invitatiei, în tot acest timp, până în momentul emiterii probei, fiind sub supravegherea unui membru al echipei de control doping.

Art. 47. - Sportivul confirmă convocarea imediat, în scris, prin semnarea invitatiei la testare. Invitatia este redactată în două exemplare, dintre care unul rămâne la sportiv si unul la ofiterul de control doping. Ofiterul de control doping va preda acest formular Comisiei Nationale Antidoping.

Art. 48. - Refuzul sportivului de luare la cunostintă a faptului că a fost desemnat pentru efectuarea controlului doping sau refuzul de a da proba de urină, după ce a semnat invitatia, se consemnează în fisa doping, sportivul fiind informat că riscă să i se aplice aceeasi sanctiune ca în cazul unui test pozitiv.

Art. 49. - (1) Sportivul desemnat pentru testarea doping în competitie sau în afara competitiei si/sau însotitorii lor nu se pot prevala de eventualele carente organizatorice (calitatea statiei de control doping, calitatea truselor etc.) pentru a refuza controlul doping, dar pot consemna toate observatiile în fisa de control doping.

(2) Sportivul poate fi însotit la statia de control doping de un oficial al federatiei, ligii sau clubului (antrenor sau cadru medical).

(3) În statia de control doping au acces numai sportivul, însotitorul său, reprezentantul Comisiei Nationale Antidoping si ofiterii de control doping.

(4) În statia de control doping nu are acces mass-media.

Art. 50. - (1) Sportivul se legitimează la statia de control doping cu legitimatie de sportiv, buletin/carte de identitate sau pasaport.

(2) Comisia Natională Antidoping va stabili criteriile pentru valabilitatea identitătii unui sportiv selectat să dea o probă. În felul acesta se va asigura că sportivul selectat este cel anuntat.

Art. 51. - Neprezentarea la controlul doping la termenul fixat se consemnează si se aduce la cunostintă autoritătii care a solicitat controlul, în scris, de către Comisia Natională Antidoping.

Art. 52. - Neprezentarea la statia doping atât în competitie, cât si în afara competitiei este echivalentă cu un rezultat pozitiv.

Art. 53. - La cererea sportivului sau când există motive întemeiate (prezentarea la o ceremonie de premiere, conferintă de presă, când trebuie să primească îngrijiri medicale, participarea la o altă probă sau necesitatea găsirii unui interpret), ofiterul de control doping poate acorda sportivului în discutie un răgaz suplimentar, demaximum 60 de minute, pentru prezentarea la control. În situatii de acest gen sportivul va fi tinut sub observatie pe toată durata.

Art. 54. - În situatia în care sportivul trebuie să emită proba fără preaviz, acesta va fi tinut sub observatie si va avea obligatia să emită proba la termenul indicat.

Art. 55. - Sportivul nu poate părăsi statia de control doping decât după emiterea probei sau în unele cazuri înaintea emiterii acesteia, dar însotit de un membru al echipei de control doping.

E. Statia de control doping

Art. 56. - Statia de control doping este locul de colectare a probelor, care trebuie să garanteze în orice moment conditii de intimitate si securitate pentru sportivi.

Art. 57. - Emiterea probei biologice se va face în mod obligatoriu în prezenta ofiterului de control doping.

Art. 58. - Statia de control doping se organizează de preferintă în cabinetele medicale ale bazelor sportive si trebuie să fie situată cât mai aproape de locul desfăsurării competitiei sau de locul de antrenament si să fie semnalată cu claritate sub denumirea “Statie de control doping”.

F. Procedura de colectare a probelor biologice

Art. 59. - În întelesul prezentului ordin se fac următoarele precizări:

- termenul flacon A sau B se referă la recipientele de sticlă în care se depozitează urina recoltată;

- probele A si B se referă la continutul inclus în flacoanele A si B;

- formularele A, B, C si D reprezintă documentele de control doping.

Art. 60. - Echipamentul de recoltare trebuie obligatoriu să fie de unică folosintă si să garanteze integritatea si validitatea probei, precum si imposibilitatea ca sportivul să fie identificat.

Art. 61. - Sportivului trebuie să i se explice cu claritate procedura de colectare a probelor.

Art. 62. - Pentru a preveni orice suspiciune de manipulare a emiterii probei, ofiterul de control doping îi va solicita sportivului să fie cât mai sumar îmbrăcat pentru a lăsa câmp liber observatorului în timpul emiterii probei.

Art. 63. - Sportivului trebuie să i se lase libertatea de a alege setul de recipiente din multimea de truse aflate la dispozitie si recipientul de unică folosintă în care va emite proba de urină, în volum minim de 75 ml.

Art. 64. - (1) În cazul în care sportivul emite o cantitate insuficientă de urină, recipientul se va sigila, iar sportivul va fi supravegheat de un membru al echipei de colectare până va putea emite o nouă probă de urină.

(2) Noua probă de urină va fi colectată într-un alt recipient ales de către sportiv si se va adăuga peste prima probă, măsurându-se volumul total.

Art. 65. - (1) Agentul de colectare are obligatia să măsoare densitatea si pH-ul urinei consemnând în formularul de control doping valorile măsurate. Măsurătorile se vor face cu hârtie de pH si densitate din cantitatea de urină rămasă în paharul de colectare după repartizarea probei în flacoanele A si B.

(2) Dacă proba prezintă densitatea mai mică de 1,010 si valoarea pH-ului nu este cuprinsă între valorile 5-7, i se solicită sportivului să emită o nouă probă până la obtinerea unei densităti mai mari de 1,010.

(3) Cât timp asteaptă să dea o probă suplimentară, sportivul rămâne sub observatie continuă.

Art. 66. - (1) Proba de urină este împărtită de către sportiv în două părti astfel: 2/3 în flaconul A si 1/3 în flaconul B.

(2) Cele două flacoane sunt închise si sigilate în containere cu acelasi cod numeric, de către sportiv, care are dreptul să verifice corectitudinea procedurii.

Art. 67. - (1) La întocmirea formularului de control doping sportivul este obligat să declare medicatia utilizată în ultimele 72 de ore si să semneze formularele de control, având dreptul să semnaleze în formular orice neregulă constatată pe parcursul procedurii de colectare sau orice alte comentarii.

(2) Formularele vor fi semnate si de către însotitorul acestuia. La încheierea procedurii de colectare i se va înmâna sportivului formularul C (a treia filă).

Art. 68. - (1) După încheierea procedurii de colectare a probelor, formularul A, prima filă, împreună cu invitatia pentru testul antidoping se vor sigila în plicuri mari si vor fi înaintate de ofiterul de control doping Comisiei Nationale Antidoping.

(2) Formularul B, a doua filă, se înaintează în plic sigilat solicitantului controlului doping, iar formularul D, a patra filă, care nu contine numele sportivului, se trimite împreună cu probele la Laboratorul de control doping.

G. Transportul probelor de la statia de control doping la Laboratorul de control doping

Art. 69. - Imediat după terminarea procedurii de colectare a probelor, plicurile sigilate cu formularele A si B ale fiselor de control doping, probele de control doping, însotite de formularul D, vor fi ambalate de către ofiterul de control doping în incinta statiei de control doping, într-o geantă destinată transportului, care va fi sigilată.

Art. 70. - Pentru transportul probelor se va utiliza un formular de transport si predare a probelor, pe care se vor mentiona numele persoanei/persoanelor care transportă probele la laborator, precum si continutul gentii.

Art. 71. - Probele colectate pentru control doping se vor transporta obligatoriu, în cel mai scurt timp posibil, de la statia de control doping direct la Laboratorul de control doping.

Art. 72. - Probele se vor preda împreună cu formularele D la Laboratorul de control doping pe baza formularului de transport-predare a probelor, întocmit în trei exemplare, semnat de seful laboratorului, adjunctul acestuia sau o altă persoană delegată de seful laboratorului.

Art. 73. - (1) Plicurile sigilate continând formularul A, împreună cu formularul de transport-predare a probelor, vor fi depuse de către ofiterul de control doping la Comisia Natională Antidoping, eventual cu o notă scrisă când este cazul, în care se vor semnala evenimentele deosebite de pe parcursul misiunii.

(2) Plicul sigilat continând formularul B si o eventuală semnalare a unor evenimente deosebite care pot avea loc pe parcursul misiunii se vor preda solicitantului controlului doping.

H. Analiza probelor si transmiterea rezultatelor

Art. 74. - Analiza probelor de control doping în cadrul Laboratorului de control doping si transmiterea rezultatelor se fac conform prevederilor Standardelor Internationale.

Art. 75. - Laboratorul de control doping are obligatia să păstreze timp de 2 săptămâni probele care au prezentat un rezultat negativ la proba A, iar probele ce au un rezultat pozitiv, timp de 90 de zile.

Art. 76. - Seful laboratorului sau adjunctul acestuia semnează buletinul de analiză si înmânează buletinul respectiv solicitantului controlului doping si Comisiei Nationale Antidoping.

Art. 77. - Rezultatul probei A trebuie comunicat în cel mai scurt timp de la primirea probei la laborator, în functie de numărul si complexitatea încercărilor.

Art. 78. - (1) La primirea unui rezultat pozitiv la proba A, Comisia Natională Antidoping declansează procedura de contraexpertiză în conformitate cu Codul mondial antidoping si Standardele Internationale.

(2) Exceptând unele situatii deosebite, contraexpertiza trebuie să fie finalizată în termen de 30 de zile.

(3) Dacă sportivul renuntă la testul B, trebuie să dea o declaratie scrisă prin care informează Comisia Natională Antidoping asupra acestui fapt (conform art. 7.2 pct. C din Codul mondial antidoping).

Art. 79. - Este interzis atât personalului Laboratorului de control doping, cât si membrilor Comisiei Nationale Antidoping să divulge în afara cadrului de mai sus orice informatie privind probele A pozitive până la cunoasterea rezultatului probei B si finalizarea cazului.

Art. 80. - (1) De comun acord cu reprezentantul Comisiei Nationale Antidoping si cu cel al Laboratorului de control doping se stabilesc data si ora contraexpertizei.

Contravaloarea testului B se suportă de către sportiv sau federatia sportivă natională respectivă si se depune în contul Laboratorului de control doping înaintea datei efectuări acestuia.

(2) La contraexpertiză pot asista sportivul si/sau un reprezentant al acestuia.

 

CAPITOLUL IV

Regulamentul de aprobare a exceptiilor terapeutice

 

Art. 81. - (1) Exceptiile terapeutice au ca scop să asigure uniformizarea procesului de acordare a scutirilor în scop terapeutic în toate sporturile si în toate tările.

(2) Având în vedere prevederile art. 4.4 din Codul mondial antidoping (folosirea în scop terapeutic), în structura Comisiei Nationale Antidoping se înfiintează Subcomisia pentru aprobarea exceptiilor terapeutice.

Subcomisia pentru exceptii terapeutice

Art. 82. - (1) Subcomisia pentru exceptii terapeutice este numită de Comisia Natională Antidoping, o treime din membrii săi fiind medici cu experientă clinică în îngrijirea si tratarea bolnavilor.

(2) Subcomisia pentru exceptii terapeutice aprobă exceptiile terapeutice la solicitarea scrisă a organismului antidoping federal numai pentru sportivii de nivel national.

(3) Pentru sportivii internationali dosarele depuse spre aprobare la Comisia Natională Antidoping se vor trimite federatiilor si Comisiei Antidoping Internationale.

(4) Federatiile internationale si Comisia Natională Antidoping vor raporta imediat, în scris, la Agentia Mondială Antidoping acordarea exceptiilor terapeutice.

Cererea pentru exceptii terapeutice

Art. 83. - Cererea pentru exceptii terapeutice va cuprinde:

a) specificarea sportului practicat, probei si pozitiei în echipă;

b) mentiunea dacă s-a mai solicitat anterior o astfel de aprobare, către ce organism si care a fost rezultatul;

c) fisa medicală, investigatiile de laborator si alte investigatii complexe; orice investigatie solicitată de organizatia natională antidoping se va realiza pe cheltuiala solicitantului sau a federatiei/ligii;

d) declaratia unui medic cu o calificare adecvată privind necesitatea tratamentului cu o substantă sau printr-o metodă interzisă;

e) declaratia altui medic specialist care atestă că nu poate fi aplicat un alt tratament;

f) specificarea dozei, frecventei, căii si duratei administrării.

Art. 84. - (1) În termen de 21 de zile de la depunerea dosarului la Comisia Natională Antidoping, sportivul primeste decizia scrisă a comisiei. Împotriva acestei decizii se poate face apel la Agentia Mondială Antidoping în termen de 21 de zile.

(2) Agentia Mondială Antidoping poate aproba sau refuza acordarea exceptiei terapeutice.

(3) Hotărârile Agentiei Mondiale Antidoping pot fi atacate la Curtea de Arbitraj pentru Sportivi de la Lausanne de către sportiv sau organizatia natională antidoping a cărei decizie a fost respinsă.

Criterii pentru acordarea exceptiilor terapeutice

Art. 85. - Starea de sănătate a sportivului s-ar înrăutăti semnificativ dacă substanta interzisă sau metoda interzisă ar fi retrasă din tratament.

Art. 86. - Utilizarea exceptiilor terapeutice nu va creste performanta mai mult decât revenirea la starea de sănătate anterioară tratamentului.

Art. 87. - Utilizarea unor agenti dopanti pentru cresterea nivelului scăzut (în mod normal) al unui hormon endogen nu constituie un argument în favoarea acordării exceptiilor terapeutice.

Art. 88. - Acordarea exceptiilor terapeutice încetează dacă:

a) sportivul nu răspunde imediat la apelul Comisiei Nationale Antidoping de a reduce doza sau de a înceta folosirea substantei ori a metodei interzise;

b) sportivul refuză să fie monitorizat prin unele teste doping prevăzute în acordarea exceptiei terapeutice;

c) nu utilizează substanta sau metoda interzisă în strictă concordantă cu termenii stabiliti ai exceptiei terapeutice;

d) dacă durata pentru care s-a acordat exceptia terapeutică a expirat.

Art. 89. - O aprobare retroactivă pentru exceptii terapeutice nu va fi luată în considerare decât în următoarele cazuri:

a) tratamentul de urgentă sau tratamentul unei stări patologice acute;

b) nu a fost timp suficient pentru a se solicita si aproba exceptia terapeutică înaintea unui control doping.

Confidentialitatea informatiilor

Art. 90. - Comitetul pentru exceptii terapeutice si Comisia Natională Antidoping îsi vor desfăsura activitatea în conformitate cu principiile confidentialitătii.

Art. 91. - Toti membrii Comitetului pentru exceptii terapeutice vor semna un acord de confidentialitate si conflict de interese.

 

CAPITOLUL V

Sanctiuni în caz de dopaj

 

Descalificarea automată a rezultatelor individuale

Art. 92. - Orice încălcare a regulamentului antidoping în timpul competitiei atrage automat descalificarea rezultatelor individuale obtinute în acea competitie, cu toate consecintele decurgând de aici, inclusiv retragerea medaliei, punctelor sau premiilor.

Suspendarea impusă de utilizarea substantelor interzise si a metodelor interzise

Art. 93. - (1) Utilizarea unei substante interzise, a metabolitilor sau markerilor acestora, cu exceptia substantelor speciale din Lista doping, precum si utilizarea ori tentativa de a utiliza o metodă interzisă, detinerea de substante sau metode interzise se sanctionează cu:

a) suspendarea pe o perioadă de 2 ani, pentru prima infractiune;

b) suspendarea pe viată, pentru a doua infractiune;

c) suspendare pe o perioadă de minimum 4 ani, până la suspendarea pe viată, pentru comercializarea ilicită a substantelor interzise sau încurajarea administrării de substante interzise si/sau metode interzise.

(2) Refuzul sau sustragerea de la colectarea probei prevăzute la alin. (1), precum si falsificarea rezultatelor controlului doping se pedepsesc în acelasi mod.

Avertisment, mustrare si suspendare în cazul utilizării substantelor speciale

Art. 94. - În situatia în care un sportiv poate demonstra că utilizarea unei substante speciale nu a avut ca intentie mărirea performantei sportive, perioada de suspendare va fi înlocuită după cum urmează:

a) cel putin un avertisment si o mustrare severă, fără acordarea vreunei perioade de suspendare de la viitoarele manifestări sportive, si cel mult un an de suspendare, pentru prima încălcare;

b) 2 ani de suspendare, pentru a doua încălcare;

c) suspendarea pe viată, pentru a treia încălcare.

Art. 95. - (1) Persoanele din anturajul sportivilor minori, implicate în violarea reglementărilor antidoping cu privire la acestia, se sanctionează cu suspendarea pe viată din activitatea sportivă.

(2) În cazul în care aceste violări lezează prevederile altor acte normative decât cele din domeniul sportiv, acestea vor fi aduse la cunostintă autoritătilor competente.

(3) În cazul unei echipe, dacă mai mult de un membru al echipei a fost anuntat de o posibilă încălcare a regulamentului antidoping, echipa va fi supusă testelor tintă stabilite pentru acea manifestare sportivă. De asemenea, echipa poate fi descalificată sau se pot lua alte măsuri disciplinare împotriva sa.

Art. 96. - (1) Perioada de suspendare va debuta de la data deciziei luate în urma audierii în vederea impunerii suspendării.

(2) În vederea reîncadrării în activitatea sportivă, sportivii în cauză trebuie să se supună testărilor doping în afara competitiei, realizate de Comisia Natională Antidoping.

(3) Pe perioada suspendării, sportivii au obligatia de a  comunica Comisiei Nationale Antidoping adresa exactă unde pot fi găsiti.

 

CAPITOLUL VI

Lista de substante si metode interzise în 2004

 

Substante si metode interzise în competitie

A. Substante interzise

A1. Stimulente

Următoarele stimulente sunt interzise, inclusiv izomerii lor optici (D- si L-): adrafinil, amfepramonă, amiphenazol, amfetamină, amfetaminil, benzfetamină, bromantan, carfedon, catină, clobenzorex, cocaină, dimetilamfetamină, efedrină, etilamfetamină, etilefrină, fencamfamină, fenetilină, fenfluramină, fenproporex, furfenorex, mefenorex, mefentermină, mesocarb, metamfetamină, metilamfetamină, metilendioxiamfetamină, metilendioximetamfetamină, metilefedrină, metilfenidat, modafinil, niketamidă, norfenfluramină, parahidroxiamfetamină, pemolină, fendimetrazină, fenmetrazină, fentermină, prolintan, selegilină, stricnină si alte substante cu structuri chimice sau efecte farmacologice similare.

Catina este interzisă când concentratia acesteia în urină este mai mare de 5 µg/ml.

Efedrina sau metilefedrina este interzisă atunci când concentratia în urină este mai mare de 10 µg/ml.

Substantele incluse în Programul de monitorizare 2004 nu sunt considerate substante interzise.

A2. Narcotice

Următoarele narcotice sunt interzise: buprenorfină, dextromoramidă, diamorfină (heroină), hidromorfone, metadonă, morfină, oxicodonă, oximorfonă, pentazocină, petidină.

A3. Canabinoide

Canabinoidele (de exemplu: hasis, marijuana) sunt interzise.

A4. Agenti anabolici

Agentii anabolici sunt interzisi.

4.1. Steroizi anabolici androgeni (SAA)

a) SAA exogeni*) includ, dar nu se limitează la: androstadienonă, bolasteron, boldenon, boldion, clostebol, danazol, dehyhidrochlorometiltestosteron, delta1-androsten-3,17-dionă, drostanolon, drostandiol, fluoximesteron, formebolon, gestrinon, tetrahidrogestrinon, 4-hidroxitestosteron, 4-hidroxi-19-nortestosteron, mestanolon, mesterolon, metandienonă, metenolon, metandriol, metiltestosteron, miboleron, nandrolon, 19-norandrostendiol, 19-norandrostendionă, norboleton, noretandrolon, oxabolon, oxandrolon, oxymesteron, oxymetholon, quinbolon, stanozolol, stenbolon, 1-testosteron (delta1-dihidro-testosteron), trenbolon si analogii***) acestora;

b) SAA endogeni**) includ, dar nu se limitează la: androstenediol, androstenedionă, dehidroepiandrosteron (DHEA), dihidrotestosteron, testosteron si analogii acestora***)

4.2. Alti agenti anabolici

Clenbuterol, zeranol.

În această sectiune:

*) “Exogen” se referă la substantele care nu pot fi produse de organism în mod natural.

**) “Endogen” se referă la substantele care pot fi produse de organism în mod natural.

***) “Analog” este definit ca o substantă derivată din modificarea sau alterarea structurii chimice a altei substante si care păstrează un efect farmacologic similar.

A5. Hormoni peptidici

Sunt interzise următoarele substante, inclusiv mimeticii*), analogii**) si factorii de eliberare ai acestora:

1. eritropoietina (EPO);

2. hormonul de crestere (hGH) si factorul de crestere insulino-similar (IGF-1);

3. gonadotropina corionică (hCG) interzisă numai în cazul bărbatilor;

4. gonadotropinele sintetice si pituitare (LH) interzise numai în cazul bărbatilor;

5. insulina;

6. corticotropinele.

În această sectiune:

*) Un “mimetic” este definit ca o substantă cu efect farmacologic similar altei substante, chiar dacă are o structură chimică diferită.

**) Un “analog” este definit ca o substantă derivată din modificarea sau alterarea structurii chimice a altei substante si care păstrează un efect farmacologic similar.

A6. Beta-2-agonisti

Toti beta-2-agonistii, inclusiv izomerii lor optici D- si L-, sunt interzisi, cu exceptia formoterolului, salbutamolului, salmeterolului si terbutalinei, acestea fiind permise, doar prin inhalare, în cazul prevenirii si/sau tratării astmului si a bronhoconstrictiei/astmului induse de efort. În astfel de situatii este necesară o notificare medicală în conformitate cu sectiunea 8 din Standardul International pentru Exceptii Terapeutice (EUT).

Contrar prevederilor Standardului International pentru Exceptii Terapeutice, atunci când laboratorul a identificat o concentratie de salbutamol (liber plus conjugat ca glucuronid) mai mare de 1.000 ng/ml, proba va fi considerată pozitivă în cazul în care sportivul nu poate dovedi că rezultatul anormal a fost o consecintă a utilizării terapeutice a salbutamolului inhalat.

A7. Agenti cu activitate antiestrogenică

Inhibitorii de aromatază, clomifen, ciclofenil, tamoxifen sunt interzisi numai la bărbati.

A8. Agenti mascatori

Diuretice*), epitestosteron, probenecid, substituenti de plasmă (de exemplu, dextran, hidroxietil-amidon)

Diureticele includ:

Acetazolamid, amilorid, bumetanid, canrenon, chlortalidon, acid etacrinic, furosemid, indapamid, mersalyl, spironolactonă, tiazide (bendroflumetiazid, clorotiazid, hidroclorotiazid) si triamteren, precum si alte substante cu structură chimică si efecte farmacologice similare.

A9. Glucocorticosteroizi

Glucocorticosteroizii sunt interzisi în administrarea pe cale orală, rectală, intravenos sau intramuscular.

Celelalte căi de administrare necesită o notificare medicală în conformitate cu sectiunea 8 din Standardul International pentru Exceptii Terapeutice.

B. Metode interzise

B1. Cresterea capacitătii de transfer de oxigen

Sunt interzise următoarele:

a) dopingul cu sânge. Acesta constă în utilizarea de sânge autolog, homolog sau heterolog sau de produse hematologice (din celule rosii) de orice origine, altele decât cele necesare unui tratament medical legitim;

b) utilizarea de produse care măresc absorbtia, transportul sau eliberarea de oxigen (de exemplu, eritropoietinele, înlocuitorii pe bază de hemoglobină modificată, inclusiv, dar nu limitat la substituenti de sânge pe bază de hemoglobină, produsi de hemoglobină microîncapsulată, perfluorochimicale si efaproxiral (RSR13).

B2. Manipularea farmacologică, chimică si fizică

Manipularea farmacologică, chimică si fizică constă în folosirea de substante si metode, inclusiv agenti mascatori, care alterează, încearcă să altereze sau sunt pasibile să altereze integritatea si validitatea probelor colectate în timpul controlului doping.

Acestea includ, dar nu se limitează la cateterizare, substitutia urinei si/sau falsificarea, inhibarea excretiei renale si alterări ale concentratiei testosteronului si epitestosteronului.

B3. Dopingul genetic

Dopingul cu gene sau celule este definit ca utilizarea nonterapeutică de gene, elemente genetice si/sau celule care au capacitatea de a creste performanta sportivă.


*) O aprobare medicală în concordantă cu sectiunea 7 din Standardul International pentru Exceptii Terapeutice nu este valabilă dacă proba de urină a sportivului contine un diuretic în asociere cu o substantă interzisă la nivelul pragului de infractiune sau sub prag.

 

C. Substante si metode interzise si în competitie si în afara competitiei

C1. Substante interzise

(Toate categoriile listate mai jos se referă la toate substantele si metodele prezentate în sectiunea respectivă.)

a) Agenti anabolici

b) Hormoni peptidici

c) §-2-agonisti*)

d) Agenti cu activitate antiestrogenică

e) Agenti de mascare

C2. Metode interzise

a) Îmbunătătirea capacitătii de transfer de oxigen

b) Manipulări farmacologice, chimice si fizice

c) Doping genetic


*) Numai clenbuterol, iar salbutamol atunci când concentratia sa în urină este mai mare de 1.000 ng/ml.

D. Substante interzise în anumite sporturi

D1. Alcool

Alcoolul (etanolul) este interzis numai în timpul competitiilor, în sporturile mentionate mai jos. Detectarea se va realiza prin analizarea respiratiei si/sau a sângelui. Pragul de infractiune doping este mentionat în paranteză pentru fiecare federatie. Dacă nu este specificat nici un prag, prezenta oricărei cantităti de alcool va constitui o infractiune doping.

- Aeronautică (FAI) (0,05 g/l)

- Tir cu arcul (FITA) (0,10 g/l)

- Automobilism (FIA)

- Biliard (WCBS)

- Boules (CMSB) (0,50 g/l)

- Fotbal (FIFA)

- Gimnastică (FIG) (0,10 g/l)

- Karate (WCF) (0,40 g/l)

- Pentatlon modern (UIPM) (0,10 g/l)

- Motociclism (FIM)

- Sporturi cu role (FIRS) (0,02 g/l)

- Schi (FIS)

- Triatlon (ITU) (0,40 g/l)

- Lupte (FILA)

D2. Betablocante

Dacă nu este specificat altfel, betablocantele sunt interzise doar în competitie, în următoarele sporturi:

- aeronautică (FAI);

- tir cu arcul (FITA) (si în afara competitiei);

- automobilism (FIA);

- biliard (WCBS);

- boules (CMSB);

- bob (FIBT);

- bridge (FMB);

- sah (WCF);

- curling (WCF);

- fotbal (FIFA);

- gimnastică (FIG);

- motociclism (FIM);

- pentatlon modern (UIPM);

- popice (FIQ);

- navigatie cu pânze (ISAF) doar cu cârmă;

- tir (ISSF) (interzis si în afara competitiei);

- schi (FIS) în sărituri si snowboard stil liber;

- înot (FINA) în scufundări si înot sincron;

- lupte (FILA).

Betablocantele includ, dar nu sunt limitate la următoarele:

Acebutolol, alprenolol, atenolol, betaxolol, bisoprolol, bunolol, carteolol, carvedilol, celiprolol, esmolol, labetalol, levobunolol, metipranolol, metoprolol, nadolol, oxprenolol, pindolol, propranolol, sotalol, timolol.

D3. Diuretice

Sunt interzise în si în afara competitiei în toate sporturile ca agenti mascatori. Totusi, în următoarele sporturi care reclamă categorii de greutate si în sporturile în care pierderile de greutate pot creste performanta, nici o exceptie terapeutică nu va fi valabilă pentru utilizarea diureticelor:

- culturism (IFBB);

- box (AIBA);

- judo (IJF);

- karate (WKF);

- haltere pentru sportivii cu handicap (IPF);

- canotaj (categoria usoară) (FISA);

- schi (FIS) (numai pentru sărituri);

- taekwondo (WTF);

- haltere (IWF);

- lupte (FILA);

- wushu (IWF).

E. Substante speciale

Substantele speciale sunt, conform Codului Agentiei Mondiale Antidoping (10.3), acele substante care pot fi subiectul încălcărilor fără intentie a reglementărilor antidoping, deoarece sunt utilizate pe scară largă în producerea medicamentelor, si a căror utilizare în scop de dopaj este mai putin probabilă. Atunci când un sportiv poate stabili că utilizarea unei astfel de substante nu a fost menită să mărească performanta sportivă, sanctiunea poate fi redusă.

Substantele speciale sunt următoarele:

- stimulente: efedrina, L-metilamfetamina, metilefedrina;

- canabinoidele;

- beta-2-agonistii inhalati (cu exceptia clenbuterolului);

- diureticele [nu se aplică în cazul sporturilor unde sunt interzise (sectiunea D3)];

- agentii mascatori: probenecid;

- glucocorticosteroizii;

- betablocantele;

- alcoolul.

F. Programul de monitorizare 2004

Codul Agentiei Mondiale Antidoping (4.5) stipulează că Agentia Mondială Antidoping, prin consultare cu alti semnatari si guverne, va stabili un program de monitorizare privind substantele care nu sunt în Lista substantelor interzise, dar pe care Agentia Mondială Antidoping doreste să le monitorizeze pentru stabilirea unor tipare de utilizare abuzivă în sport.

În anul 2004, pe lista de monitorizare sunt următoarele substante:

- stimulente - numai în competitie: cafeina, fenilefrina, fenilpropanolamina, pipradrol, pseudoefedrina, sinefrina;

- narcotice - numai în competitie: raportul morfină/codeină.

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR, APELOR SI MEDIULUI

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului privind realizarea monitoringului calitătii apelor pentru substante prioritare/prioritar periculoase

 

În conformitate cu prevederile art. 110 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările ulterioare,

în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din Programul de actiune pentru reducerea poluării mediului acvatic si a apelor subterane, cauzată de evacuarea unor substante periculoase, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 118/2002, si ale art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 472/2000 privind unele măsuri de protectie a calitătii resurselor de apă,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 739/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului, cu modificările ulterioare,

ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul privind realizarea monitoringului calitătii apelor pentru substante prioritare/prioritar periculoase, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Directia de coordonare, reglementare, gestionarea, protectia ecologică a apelor si districte internationale din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului si Administratia Natională “Apele Române” vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin va intra în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului,

Petre Daea,

secretar de stat

 

Bucuresti, 9 ianuarie 2004.

Nr. 44.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

privind realizarea monitoringului calitătii apelor pentru substante prioritare/prioritar periculoase

 

Art. 1. - Domeniu de aplicare

(1) Prezentul regulament serveste la realizarea monitoringului substantelor prioritare/prioritar periculoase în apă, sedimente si biocenoza ecosistemelor acvatice.

(2) Substantele prioritare/prioritar periculoase, în sensul prezentului regulament, cuprind:

- substantele periculoase prevăzute în anexa nr. 1 la prezentul regulament;

- substantele prioritare/prioritar periculoase prevăzute în anexa nr. 3 la Programul de actiune pentru reducerea poluării mediului acvatic si a apelor subterane, cauzată de evacuarea unor substante periculoase, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 118/2002;

- alte substante toxice sintetice si nesintetice relevante prevăzute în anexa nr. 3 la prezentul regulament.

Art. 2. - Reteaua de monitoring

(1) Reteaua de monitoring pentru substante prioritare/prioritar periculoase este împărtită în 3 categorii de sectiuni de monitoring:

a) sectiuni de monitoring care descriu starea chimică a apelor într-un subbazin hidrografic; acestea includ de obicei si sectiunile de monitoring transfrontieră stabilite de acorduri internationale;

b) sectiuni de monitoring care evidentiază presiunea antropică (F) fată de substante chimice din una sau mai multe surse punctiforme sau difuze de poluare dintr-un subbazin;

c) sectiuni de monitoring care nu prezintă poluare chimică semnificativă si care sunt stabilite fie ca sectiuni de referintă (B) pentru starea ecologică “foarte bună” sau “bună”, fie ca sectiuni reprezentative (R) ale presiunilor structurale.

(2) Subsistemele de monitoring, care includ noi subsisteme si redefinesc subsistemele existente, sunt reprezentate de:

- subsistemul râuri;

- subsistemul lacuri;

- subsistemul ape tranzitorii;

- subsistemul ape costiere;

- subsistemul ape subterane;

- subsistemul ape uzate.

(3) Tipurile de monitoring sunt:

a) monitoringul de supraveghere - evaluează starea tuturor apelor din cadrul fiecărui bazin sau subbazin hidrografic, furnizând informatii pentru: validarea procedurii de evaluare a impactului, proiectarea eficientă a programelor de monitoring, evaluarea tendintei de variatie pe termen lung a resurselor de apă, inclusiv datorită impactului activitătilor antropice;

b) monitoringul operational - stabileste starea ecosistemelor acvatice ce prezintă riscul de a nu îndeplini obiectivele de calitate pentru mediul acvatic, evaluează schimbările în starea unor astfel de ecosisteme acvatice, datorate aplicării programului de măsuri; se realizează pentru toate acele corpuri de apă care, fie pe baza evaluării impactului, fie pe baza monitoringului de supraveghere, sunt identificate ca având riscul să nu îndeplinească obiectivele de mediu;

c) monitoringul de investigare - stabileste cauzele depăsirilor limitelor prevăzute în standardele de calitate, pentru certificarea cauzelor pentru care un corp de apă nu poate atinge obiectivele de calitate (acolo unde monitoringul de supraveghere arată că obiectivele stabilite pentru un corp de apă nu se pot realiza, iar monitoringul operational nu a fost încă stabilit), precum si pentru stabilirea impactului poluărilor accidentale.

Art. 3. - Monitoringul de supraveghere

(1) Criteriile minime pentru selectia sectiunilor monitoringului de supraveghere sunt definite de:

- punctele unde debitul cursului de apă este semnificativ (mai mult de 25 m3/sec.) în cadrul districtului bazinului hidrografic considerat ca un întreg, inclusiv punctele de pe marile râuri ale căror bazine hidrografice sunt mai mari de 2.500 km2 (suprafetele locuite, situate la peste 2.000 m înăltime, care aduc impact antropic nesemnificativ, se vor scădea din suprafata bazinului) sau volumul de apă prezent este caracteristic în cadrul districtului bazinului hidrografic (inclusiv marile lacuri naturale si lacuri artificiale);

- sectiunile semnificative pentru schimbul de informatii ale apelor de suprafată care traversează frontiera de stat, sectiunile de monitoring deja identificate pentru schimbul de informatii si alte asemenea puncte unde este necesară estimarea încărcării poluantilor care sunt transferati peste granite si care sunt transferati în mediul marin;

- sectiunile de monitoring pentru apele transfrontieră, care sunt cel putin sectiunile subbazinelor mai mari de 2.500 km2, existente în cadrul retelei de monitoring sistematic; în cazul apelor transfrontieră cu bazin mai mare de 2.500 km2 sau debit mai mare de 25 m3/sec., se va alege o sectiune la fiecare 2.500 km2; în cazul subbazinelor mai mici de această valoare se vor alege sectiunile decisive pentru calitatea cursului principal sau se vor stabili chiar pe cursul principal; în subbazinele în care se cunoaste că nu există o poluare chimică semnificativă, numărul sectiunilor poate fi micsorat cu 10%;

- sectiunile stabilite în cadrul retelei transnationale de monitoring (TNMN), cu atentie deosebită la posibile sectiuni suplimentare de monitorizare pe râurile Olt si Arges.

(2) Selectia elementelor de calitate pentru substante prioritare/prioritar periculoase monitorizate:

a) Elementele de calitate monitorizate din cadrul substantelor periculoase vor fi:

- substantele prioritare evacuate în fiecare bazin sau subbazin (lista specifică fiecărui bazin stabilită pe baza screeningului cantitativ al evacuărilor industriale si al ghidului de indicatori specifici fiecărui domeniu industrial, realizate în 2003);

- alte substante prioritare/prioritar periculoase evacuate în cantităti semnificative în bazin sau subbazin (din surse punctiforme sau difuze).

Acele sectiuni unde monitoringul anterior a evidentiat o încadrare în obiectivele de calitate si nu s-a înregistrat nici o crestere a activitătii antropice vor fi supuse unui nou monitoring de supraveghere la fiecare 12 ani, perioadă de realizare a două planuri de management. Primul monitoring de supraveghere se finalizează în anul 2005.

Toate substantele prioritare/prioritar periculoase stabilite mai sus se monitorizează si pentru sedimente si biocenoză (anexele nr. 1 si 3 la prezentul regulament).

b) Selectia elementelor de calitate va tine seama de două cazuri speciale:

- substantele din anexa nr. 1 la prezentul regulament, prevăzute si în anexa nr. 3 la Programul de actiune pentru reducerea poluării mediului acvatic si a apelor subterane, cauzată de evacuarea unor substante periculoase, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 118/2002, se vor monitoriza pentru a verifica respectarea prevederii privind “concentratiile constante” pentru sediment si biocenoză; acest obiectiv, precum si procedura de monitoring trebuie stabilite si realizate chiar dacă aceste substante nu mai sunt evacuate si deci nu mai sunt considerate substante relevante. Aceste substante vor fi obligatoriu incluse în monitoringul de supraveghere, alături de celelalte substante din anexa nr. 2 la prezentul regulament, pentru a se asigura îndeplinirea obligatiilor privind raportarea acestor substante;

- substantele prioritare - această listă poate contine si substante care nu sunt relevante pentru România (anexa nr. 6 la prezentul regulament); obligatiile viitoare de raportare vor include si aceste substante în monitoringul de supraveghere, pentru a se putea realiza orice raportare viitoare necesară.

c) Perioada de realizare a monitoringului de supraveghere este de un an, cu frecvente minime diferite pentru fiecare element de calitate, astfel:

- substante prioritare - frecventă lunară;

- alti poluanti toxici sintetici si nesintetici - la fiecare

3 luni.

d) Pentru conformarea cu frecventa de monitoring solicitată, prelevarea probelor se realizează cel putin o dată pe lună la toate sectiunile de monitoring de supraveghere.

e) Pentru asigurarea semnificatiei statistice si a comparabilitătii rezultatelor furnizate de monitoringul de supraveghere, se recomandă prelevarea si analizarea lunară si a celorlalti poluanti toxici sintetici si nesintetici (precizati în anexele nr. 2, 3 si 6 la prezentul regulament).

f) Revizuirea listei de poluanti relevanti, inclusiv cei din anexa nr. 1 la prezentul regulament si din lista de substante prioritare, se va face după realizarea primului monitoring de supraveghere la toate sectiunile din monitoringul de supraveghere (sectiunile de tip “R” precizate în anexa nr. 4 la prezentul regulament).

Art. 4. - Monitoringul operational

(1) Criteriile pentru selectia sectiunilor monitoringului operational

Sectiunile pentru monitoringul operational trebuie stabilite pe baza criteriului evaluării de impact, realizat în concordantă cu rezultatele monitoringului de supraveghere, astfel:

- sectiuni pe apele de suprafată, unde există risc de la presiuni semnificative ale surselor punctiforme. Acolo unde o apă de suprafată este supusă diferitelor presiuni punctiforme, stabilirea sectiunii va tine seama de însumarea acestor presiuni;

- sectiuni pe apele de suprafată, unde există risc reprezentativ de la presiuni semnificative ale surselor difuze;

- sectiuni pe apele de suprafată, în care sunt evacuate substante prioritare.

(2) a) Elementele de calitate pentru substante prioritare/prioritar periculoase din monitoringul operational vor cuprinde:

- toate substantele prioritare evacuate în subbazin;

- alti poluanti toxici sintetici si nesintetici evacuati în cantităti semnificative.

b) Criteriile pentru stabilirea elementelor de calitate din monitoringul operational trebuie să ia în considerare evaluarea impactului, inventarul emisiilor si combinarea cu monitoringul de supraveghere, pe baza retelei de sectiuni prevăzute în anexa nr. 4 la prezentul regulament.

Monitoringul operational al unei substante într-o anumită sectiune de monitoring se va stabili dacă:

- încărcarea totală a substantei poluatoare din sursa punctiformă localizată în cadrul subbazinului din care face parte sectiunea de monitoring, ponderată cu valoarea medie anuală a debitului, depăseste valoarea obiectivului de calitate sau a factorului de evaluare;

- sectiunea de monitoring este supusă unei presiuni semnificative din surse punctiforme si se poate presupune din informatiile disponibilie că respectiva substantă contribuie substantial la această presiune;

- informatiile provenite din monitoringul de supraveghere, pentru o sectiune dintr-un subbazin supusă unei presiuni semnificative a acelei substante provenite din evacuare din surse punctiforme sau din surse difuze, evidentiază o valoare medie aritmetică a concentratiei mai mare decât obiectivul de calitate sau factorul de evaluare stabilit. În mod conventional, se consideră că sectiunile de referintă pentru “starea bună” sunt considerate nepoluate;

- în cazul emisiilor difuze se folosesc informatiile combinate referitoare la valorile obiectivelor de calitate adecvate si la inventarul emisiilor. Evaluarea se realizează pe baza informatiilor relevante care se referă atât la cantitătile maxime permise, cât si la cantitatea reală disponibilă a emisiei.

c) Frecventa monitoringului operational la fiecare sectiune se va fixa în asa fel încât să furnizeze suficiente date pentru evaluarea stării elementelor de calitate relevante. Frecventa minimă obligatorie pentru râuri si lacuri este:

- în cazul substantelor prioritare - lunar;

- în cazul altor poluanti toxici sintetici si nesintetici - la fiecare 3 luni, cu exceptia primului an de aplicare a monitoringului operational, când frecventa este lunară.

d) Monitoringul operational acoperă toată perioada unui plan de management si serveste drept bază pentru pregătirea planului de măsuri inclus în planul de management bazinal.

(3) Frecventa monitoringului operational poate fi redusă dacă pot fi justificate intervale mai mari pe bază de studii, de cunoastere tehnică si decizie locală a expertilor.

Pentru primul ciclu de monitoring operational se sugerează reducerea frecventei la o perioadă de un an în cazurile în care emisiile sunt supuse variatiilor sezoniere si această situatie este confirmată de rezultatele monitoringului de supraveghere. Dacă se constată atingerea obiectivelor de calitate si nu se cunoaste nici o presiune semnificativă suplimentară din surse punctiforme sau difuze, monitoringul operational poate fi întrerupt după un an si, dacă conditiile se păstrează identice, se reia monitoringul operational în cadrul următorului ciclu de plan de management, respectiv după 6 ani.

(4) Prelucrarea datelor de monitoring se realizează pe baza debitelor medii anuale care se vor calcula eliminând din sirul de date valorile maxime. Dacă valoarea obiectivului de calitate sau a factorului de evaluare este sub limita de detectie a metodei aplicate, se va considera valoarea obiectivului de calitate egală cu limita de detectie a metodei.

Art. 5. - Monitoringul de investigatie

(1) Monitoringul de investigatie pentru substantele prioritare/prioritar periculoase este definit de:

- cazurile de depăsire a obiectivelor de calitate cu cauză necunoscută care trebuie identificată;

- cazurile în care monitoringul de supraveghere arată că obiectivele de calitate nu se pot atinge si nu a fost stabilit încă monitoringul de supraveghere si operational pentru evaluarea cauzelor de nerealizare a respectivelor obiective;

- evaluarea mărimii si impactului unei poluări accidentale;

- furnizarea de informatii care să servească la stabilirea unor programe de măsuri pentru atingerea obiectivelor de calitate.

Aceste criterii pot conduce la realizarea unor campanii de monitoring intensificate pe o anumită perioadă de timp si pot diferi substantial de la caz la caz.

(2) Lista preliminară de substante relevante este stabilită în anexa nr. 3 la prezentul regulament.

Art. 6. - Organizarea retelei de laboratoare pentru monitoringul substantelor periculoase

(1) Toate analizele pentru monitorizarea substantelor periculoase, pentru monitoringul de supraveghere si operational, pentru toate subsistemele de monitoring: râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere, ape subterane, ape uzate, precum si pentru toate mediile de investigare: apă, sedimente, biocenoză se realizează de către laboratoarele nationale si de către laboratoarele Administratiei Nationale “Apele Române” în cadrul activitătii de monitorizare a substantelor prioritare/prioritar periculoase în resursele de apă.

(2) Activitatea laboratoarelor Administratiei Nationale “Apele Române” se ierarhizează tinându-se cont de numărul, complexitatea si frecventa analizelor efectuate, astfel:

1. Laboratoarele locale, reprezentate de laboratoarele sistemelor de gospodărire a apelor (SGA), vor analiza:

- elementele fizico-chimice generale ale apei;

- elementele biologice ale apei;

- elementele chimice si biologice ale sedimentelor;

- parametrii bacteriologici ai apei;

- evacuările de ape uzate cu continut de metale grele, în zonele în care există astfel de evacuări.

2. Laboratoarele bazinale, reprezentate de laboratoarele directiilor de apă, vor realiza aceleasi tipuri de analize pentru ape si sedimente ca si laboratoarele locale, pentru sectiunile localizate numai în judetul unde se află sediul directiei de apă. În plus se vor executa analize de: ihtiofaună, metale grele, produse petroliere si alti poluanti toxici sintetici si nesintetici specifici, în functie de presiunile existente, precum si celelalte analize referitoare la sedimente, care nu se fac de către laboratoarele locale.

3. Laboratoarele bazinale speciale vor executa, în plus fată de laboratoarele bazinale, analize de substante prioritare/prioritar periculoase din apă, sedimente si biocenoză la nivelul unui grup de bazine hidrografice si vor fi stabilite prin decizia conducerii Administratiei Nationale “Apele Române”. Pentru sectiunile din reteaua TNMN din tronsonul românesc al Dunării, analizele se vor efectua în cadrul Laboratorului National pentru Ape si directiilor apelor Jiu si Dobrogea-Litoral.

Dotarea standard cu echipamente de prelevare si analiză a parametrilor de calitate a apelor în functie de tipul laboratorului este cea precizată în metodele standard de măsurare si analiză.

(3) Toate laboratoarele Administratiei Nationale “Apele Române” vor fi acreditate în conformitate cu legislatia în vigoare.

Art. 7. - Modul de prezentare a datelor

(1) Pentru modernizarea si dezvoltarea monitoringului calitătii apelor pentru substante prioritare/prioritar periculoase, datele se vor prezenta pe subsisteme, sub formă de tabel si sub forma unor hărti GIS.

(2) Pentru realizarea hărtilor în format GIS (scara 1:200.000), se vor defini fisiere-format, numite “shape”, corespunzătoare straturilor informationale referitoare la sectiunile de monitorizare.

(3) Sectiunile vor fi reprezentate ca entitate tip “punct”.

Sectiunile pentru monitoringul de supraveghere si operational sunt prezentate în anexa nr. 4 la prezentul regulament.

(4) Modul de prezentare a datelor pentru fiecare subsistem si atributele atasate hărtilor GIS sunt prezentate în anexa nr. 5 la prezentul regulament.

(5) Pentru subsistemul ape uzate se va realiza un strat de informatii/GIS, cu denumirea “MonitorAU” (caracterizat de atributele prezentate în anexa nr. 5 la prezentul regulament, tabelul 8).

(6) În completarea tabelelor de atribute se va realiza si un tabel în MS Excel pentru fiecare sectiune din fiecare subsistem si mediu de investigare (precizat în anexa nr. 5 la prezentul regulament, tabelul 9).

 

ANEXA Nr. 2*)

la regulament

 

LISTA PRELIMINARĂ

de substante prioritare/prioritar periculoase relevante

 

1. Lista de substante din anexa nr. 7 la Programul de actiune pentru reducerea poluării mediului acvatic si a apelor subterane, cauzată de evacuarea unor substante periculoase, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 118/2002;

2. lista de substante din inventarul calitativ al emisiilor din anul 2002, prevăzută în anexa nr. 6 la regulament;

3. lista de substante prioritare/prioritar periculoase din anexa nr. 3 la programul prevăzut la pct. 1, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 118/2002;

4. alte substante prezente în apele de suprafată în Sistemul National de Supraveghere a Calitătii Apelor, începând cu anul 1995.

Substantele din aceste liste sunt considerate relevante fie din datele de emisie (relevantă bazată pe emisie), fie din datele de concentratii în mediu (relevantă bazată pe calitate), astfel:

1. Evaluarea relevantei bazate pe emisie (factorul de evaluare bazat pe concentratiile emisiilor) pentru:

- produsele pentru protectia plantelor: sunt selectate dacă utilizarea lor anuală depăseste valoarea limită de prag de 10 t/an pentru erbicide si fungicide sau 1 t/an pentru insecticide si dacă utilizarea acestor substante, în cel mai defavorabil scenariu, conduce la un impact semnificativ asupra calitătii apei, respectiv prin depăsirea valorii PNEC (concentratia prognozată ca fiind fără efect asupra mediului acvatic);

- alti poluanti: se selectează dintre substantele declarate de către unitătile industriale ca fiind utilizate, produse, stocate, comercializate în cadrul prevederilor Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si mediului nr. 501/2003 privind aprobarea Regulamentului pentru întocmirea inventarului initial al surselor de poluare pentru mediul acvatic si apele subterane.

2. Evaluarea relevantei bazate pe calitate (factorul de evaluare bazat pe concentratiile din mediu) se realizează pe baza:

- datelor de concentratii ale substantelor în apele de suprafată (din ultimii 5 ani);

- datelor despre valoarea PNEC din evaluările de risc efectuate sau din COMMPS - Schema combinată de stabilire a prioritătii pe baza monitorizării si a modelării - pentru substantele prioritare;

- celei mai mici valori din bazele de date cu obiectivele de calitate nationale sau internationale, dacă nu există date PNEC sau COMMPS.

Evaluarea relevantei se va micsora cu un factor de reducere egal cu 10 pentru statiile de monitorizare de pe Dunăre.

Dacă pentru o substantă anume factorul de relevantă calculat reprezintă o valoare mai mică decât limita de detectie a respectivei metode analitice, atunci respectiva limită de detectie se consideră factor de relevantă.

Factorul de evaluare se compară cu datele de monitoring astfel:

- pentru fiecare statie de monitoring se calculează valoarea mediei aritmetice a tuturor datelor de monitoring individuale, tinându-se cont de faptul că valorile individuale situate între limita de detectie analitică si limita de determinare cantitativă se iau ca jumătatea valorii limitei de determinare cantitativă, iar valorile individuale aflate sub limita de detectie se iau ca valoare “zero”;

- valoarea concentratiei medii astfel calculată se compară cu factorul de evaluare a unei sectiuni de monitoring si, dacă este mai mare decât respectivul factor de evaluare, substanta este declarată substantă relevantă.

Substantele individuale la care nu se poate calcula relevanta în modul descris mai sus sunt evaluate pe baza studiilor de toxicologie acvatică globală, executate de laboratoarele nationale de referintă pentru analize de toxicologie acvatică, prezăvute în Ordinul ministrului apelor si protectiei mediului nr. 370/2003 privind activitătile si sistemul de autorizare a laboratoarelor de mediu.

 

ANEXE

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

Pagina a 9-a

Pagina a 10-a

Pagina a 11-a

Pagina a 12-a

Pagina a 13-a

Pagina a 14-a

Pagina a 15-a

 

 

DECIZII ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

CONSILIUL CONCURENTEI

 

DECIZIE

referitoare la stabilirea sanctiunilor pentru încălcarea prevederilor Legii concurentei nr. 21/1996 de către INTERAMERICAN Romania Insurance Company - S.A.

 

Comisia Consiliului Concurentei

I. În baza:

1. Decretului nr. 1.075 din 21 decembrie 2001 privind numirea membrilor Consiliului Concurentei;

2. Legii concurentei nr. 21/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 30 aprilie 1996;

3. Regulamentului de organizare, functionare si procedură al Consiliului Concurentei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 bis din 25 martie 1997, cu modificările si completările ulterioare;

4. Regulamentului pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 privind practicile anticoncurentiale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 bis din 9 iunie 1997;

5. Instructiunilor cu privire la definirea pietei relevante în scopul stabilirii părtii substantiale de piată, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997; 

6. Investigatiei declansate în Dosarul RS-171 din 22 iunie 2000, prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 59 din 19 iulie 2000;

7. Prevederilor Deciziei Plenului Consiliului Concurentei nr. 317 din 14 iulie 2003, prin care s-a finalizat investigatia;

8. Ordinului presedintelui Consiliului Concurentei nr. 142 din 15 iulie 2003, prin care s-a stabilit componenta Comisiei care va decide cuantumul amenzilor aplicate pentru practicile anticoncurentiale săvârsite de către 12 societăti de asigurare, prin încheierea unei întelegeri privind stabilirea nivelului minim al primelor de asigurare pentru asigurarea de răspundere civilă auto cu valabilitate în afara teritoriului României (asigurare tip Carte Verde);

9. Procesului-verbal nr. V2-1.463 din 30 iulie 2003,

II. Având în vedere:

1. Decizia Plenului Consiliului Concurentei nr. 317 din 14 iulie 2003.

1.1. Prin această decizie Plenul Consiliului Concurentei a stabilit că societătile de asigurări: Societatea Comercială Asigurarea Românească ASIROM - S.A. (denumită în continuare ASIROM)1), Societatea de Asigurare Reasigurare ASTRA - S.A. (denumită în continuare ASTRA)2), Societatea Comercială METROPOL - Compania Internatională de Asigurări si Reasigurări - S.A. (denumită în continuare METROPOL)3), Societatea de Asigurare Reasigurare ARDAF - S.A. (denumită în continuare ARDAF)4), Societatea Comercială ALLIANZ TIRIAC Asigurări - S.A. (denumită în continuare ALLIANZ)5), Societatea de Asigurare Reasigurare OMNIASIG - S.A. (denumită în continuare OMNIASIG)6), Grupul de Asigurări Român GRUP AS - S.A. (denumit în continuare GRUP AS)7), Societatea de Asigurare UNITA - S.A. (denumită în continuare UNITA)8) si Societatea Comercială Asigurare Reasigurare AGI ROMÂNIA - S.A. (denumită în continuare AGI ROMANIA)9), INTERAMERICAN ROMANIA INSURANCE - S.A. (denumită în continuare INTERAMERICAN)10), ASITRANS - S.A. Asigurări Reasigurări (denumită în continuare ASITRANS)11) si ASA Asigurări ATLASSIB - S.A. (denumită în continuare ATLASSIB)12) se fac vinovate de încălcarea dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurentei nr. 21/1996 prin încheierea si/sau punerea în practică a unei întelegeri având ca obiect fixarea - în cadrul Biroului Asigurătorilor din România (denumit în continuare BAAR - a unor niveluri minime de prime la asigurarea de răspundere civilă auto cu valabilitate în afara teritoriului României (Carte Verde).

1.2. La data de 20 mai 1999, la sediul BAAR13) a fost organizată întâlnirea reprezentantilor următoarelor societăti de asigurări: ASIROM, ASTRA, METROPOL, ARDAF, ALLIANZ, OMNIASIG, GRUP AS, UNITA si AGI ROMANIA.

Această întâlnire a avut ca scop analizarea nivelului primei pentru asigurarea de răspundere civilă auto cu valabilitate în afara teritoriului României (denumită în continuare asigurare tip Carte Verde).

După analizarea propunerilor concrete avansate de către participanti, acestia au hotărât ca BAAR “să recomande societătilor de asigurare un nivel minim al primelor de asigurare, care să fie avut în vedere de către societătile de asigurare la stabilirea primelor ce vor fi practicate începând cu data de 15 iunie 1999 ora 0,00”, nivel majorat fată de cel practicat la acea dată. Această hotărâre, incluzând si nivelul minim recomandat al primelor de asigurare, a fost transmisă de către BAAR, prin Circulara nr. 5.067 din 24 mai 1999, către “toti membrii BAAR autorizati să elibereze documente internationale de asigurare - Carte Verde”.

1.3. La data de 22 iunie 1999, în sedinta Comitetului de directie al BAAR, s-a hotărât ca “nivelul minim de prime la asigurarea de răspundere civilă auto, stabilit în sedinta din 20 mai 1999, să se aplice începând cu data de 15 iulie 1999, ora 0,00, si nu din 15 iunie 1999”; această hotărâre a fost transmisă membrilor BAAR prin Circulara BAAR nr. 5.813 din 28 iunie 1999.

1.4. Transmiterea de către BAAR a hotărârii luate de către reprezentantii celor 9 societăti de asigurare a făcut ca aceste niveluri minime “recomandate” ale primelor să capete caracter de “obligatii” pentru toate societătile de asigurare membre BAAR, care erau autorizate să practice asigurarea tip Carte Verde. Prin urmare, societătile de asigurare autorizate să elibereze documente de asigurare internatională tip Carte Verde au considerat că aceste niveluri minime “recomandate” ale primelor au un caracter obligatoriu si le-au aplicat în consecintă. Cu titlu exemplificativ, la data de 25 octombrie 2001 societatea de asigurări ASTRA a mentionat14) că “prima de asigurare practicată de ASTRA privind asigurarea de răspundere civilă pentru autovehicule cu valabilitate în afara teritoriului României este de 45 USD [...].

Primele sunt fixe, nenegociabile si sunt practicate de toate societătile de asigurare printr-o conventie ce a fost agreată în cadrul BAAR”; în acelasi sens, societatea UNITA15) a precizat: “societatea UNITA a înteles să se alinieze acestor tarife minimale”. De asemenea, conform celor declarate de către Societatea ASIROM16), “prima de asigurare pentru asigurarea tip Carte Verde pentru o perioadă de 15 zile, pentru autoturisme, este de 45 USD”.

1.5. Aplicarea de către societătile de asigurare a nivelurilor minime “recomandate” ca fiind obligatorii rezultă si din adresele înaintate BAAR de către unii dintre membrii săi privind nerespectarea, de către alte societăti de asigurare membre BAAR, a nivelurilor minime “recomandate”. Cu titlu exemplificativ, la data de 22 iulie 199917), UNITA a înstiintat BAAR că ASTRA - Sucursala Arad nu a respectat hotărârea Comitetului de directie al BAAR din data de 22 iunie 1999, referitoare la stabilirea nivelului minim al primelor la asigurarea de răspundere civilă auto cu valabilitate în afara teritoriului României. De asemenea, la data de 19 august 199918) ASIT aduce la cunostintă BAAR că “ASIT a respectat si continuă să respecte întocmai tariful minimal recomandat de BAAR prin Circulara nr. 5.813 din 28 iunie 1999. Din păcate, am constatat că nu toti membrii înteleg să respecte recomandările BAAR, desi reprezentantii societătilor autorizate de acesta să elibereze documente de asigurare Carte Verde au fost în unanimitate de acord cu acest tarif în sedinta din 20 mai 1999 [...]. Societatea noastră a considerat că atât conducerea, cât si membrii BAAR trebuie să înteleagă consecintele grave pe care le-ar putea avea o practică gresită de vânzare a documentelor de asigurare Carte Verde la preturi de dumping [...] avându-se în vedere principiul solidaritătii între societătile membre BAAR”.

1.6. Ca urmare a informatiilor primite de către BAAR cu privire la nerespectarea de către unii dintre membrii săi a acestor niveluri minime, în sedinta din data de 3 septembrie 1999 Adunarea generală extraordinară a membrilor BAAR a hotărât că se vor sanctiona societătile de asigurare care nu vor respecta nivelurile minime “recomandate”, accetuând prin această măsură punitivă caracterul lor obligatoriu, si nu de “recomandare”, stiut fiind faptul că nu se poate sanctiona nerespectarea unei “recomandări”, ci numai a unei obligatii asumate. Astfel, potrivit rezolutiei Adunării generale extraordinare BAAR, începând cu data de 20 septembrie 1999, ora 0,00, s-a decis “să se respecte cu strictete Circulara BAAR nr. 5.813 din 28 iunie 1999 cu referire la recomandarea privind tariful minimal de prime la asigurarea de răspundere civilă auto cu valabilitate în afara teritoriului României [...] nerespectarea acesteia poate atrage chiar retragerea dreptului societătii dumneavoastră de a elibera documente internationale de asigurare Carte Verde”. Această rezolutie a Adunării generale extraordinare BAAR a fost transmisă membrilor BAAR prin Circulara BAAR nr. 8.165 din 10 septembrie 1999.

1.7. Întelegerea intervenită în cadrul BAAR între societătile membre BAAR, având ca obiect fixarea în mod concertat a nivelului minim de prime pentru asigurarea tip Carte Verde, a avut ca efect majorarea primelor de asigurare cu aproximativ 10 USD. Totodată fixarea acestor niveluri minime ale primelor a avut ca efect eliminarea concurentei pe piata relevantă si prejudicierea consumatorilor, deoarece, începând cu momentul aplicării acestora, consumatorul a fost privat astfel de posibilitatea de a alege, societătile autorizate practicând aceleasi niveluri de prime, mai mari decât cele practicate anterior.

1.8. La momentul încheierii întelegerii, 26 de societăti de asigurări de autovehicule erau membre BAAR, dintre acestea 9 fiind autorizate să practice asigurarea tip Carte Verde, si anume: ASIROM, UNITA, ARDAF, ALLIANZ, OMNIASIG, GRUP AS, METROPOL, ASTRA si AGI ROMANIA. Începând cu data de 1 decembrie 1999, au mai fost autorizate să practice această categorie de asigurări si societătile: INTERAMERICAN (1 decembrie 1999-18 februarie 2002), Asigurare-Reasigurare “INDUSTRIILOR ARGES” - S.A.19) - denumită în continuare ASIRAG (1 iunie 2000), ASITRANS (1 ianuarie 2001) si ATLASSIB (1 iulie 2001). Cu exceptia societătii ASIRAG, celelalte 3 societăti de asigurări, autorizate ulterior să practice asigurarea tip Carte Verde, desi nu s-au numărat printre initiatorii întelegerii în cauză, au aplicat în practică nivelurile minime de prime pentru această categorie de asigurare, stabilite în cadrul BAAR de către celelalte 9 societăti de asigurări autorizate anterior.

1.9. BAAR este o organizatie profesională, înfiintată de asigurătorii de autovehicule din România, neguvernamentală, creată în scopul dezvoltării si cooperării în domeniul asigurărilor de autovehicule si repezentării societătilor membre în relatiile cu alte organizatii din tară si străinătate. BAAR a fost înfiintat si îsi desfăsoară activitatea în conformitate cu prevederile art. 24 din Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea si functionarea societătilor comerciale din domeniul asigurărilor, abrogată în prezent prin Legea nr. 32/2000 privind societătile de asigurare si supravegherea asigurărilor, si ale art. 102 din Legea nr. 21/1924 privind persoanele juridice, abrogată în prezent prin Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii.

1.10. BAAR, asa cum era constituit si conform statutului în vigoare la data săvârsirii practicii anticoncurentiale, avea misiunea de a apăra interesele legale ale membrilor săi în relatiile interne si internationale, fără a îndeplini si rolul de Birou plătitor si Birou gestionar, în sensul rambursării către birourile gestionare din străinătate a sumelor plătite de acestea cu titlu de despăgubiri pentru pagube produse de asiguratii de răspundere civilă Carte Verde ai societătilor de asigurare membre ale BAAR, respectiv de a plăti sumele datorate către terte persoane păgubite, în România; functia de administrare si gestionare a Fondului Comun Carte Verde, în calitate de Birou plătitor si Birou gestionar, i-a fost conferită prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 8/2002; Adunarea generală si Comitetul de directie ale BAAR nu aveau atributii în stabilirea nivelului primelor de asigurări.

1.11. Prin urmare, societătile de asigurare: ASIROM, ASTRA, METROPOL, ARDAF, ALLIANZ, OMNIASIG, GRUP AS, UNITA si AGI ROMANIA au încălcat dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 prin încheierea si punerea în practică a unei întelegeri având ca obiect fixarea, în cadrul BAAR, a unor niveluri minime de prime la asigurarea tip Carte Verde. Totodată, desi nu au participat la încheierea întelegerii anticoncurentiale în cauză, fiind autorizate de către BAAR ulterior, societătile INTERAMERICAN, ASITRANS si ATLASSIB au pus în practică această întelegere, încălcând astfel prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996. Societatea ASIRAG nu a fost membră a întelegerii anticoncurentiale în cauză si nu a pus în practică această întelegere.

1.12. Includerea prevederilor conform cărora BAAR stabileste tarife de prime tehnice minimale pentru asigurările tip Carte Verde si cuantumul cheltuielilor maximale pentru achizitionarea acestor asigurări atât în art. 5 lit. c) din noul Statut al BAAR, cât si în art. 2 alin. (1) pct. 3 din Normele privind măsurile prudentiale pentru practicarea asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule în afara teritoriului României (Carte Verde), puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 8/2002 - a întărit caracterul obligatoriu al acestor niveluri minime de prime si a “legiferat” practic întelegerea anticoncurentială deja existentă între societătile de asigurare în cadrul BAAR. Aceste prevederi contravin legislatiei în domeniul concurentei, fixarea unor tarife minime pentru asigurările tip Carte Verde fiind de natură a împiedica concurenta în detrimentul beneficiarilor acestor servicii. De la data intrării în vigoare a Ordinului presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 8/2002 nu se mai poate retine vinovătia societătilor de asigurare.

1.13. Consiliul Concurentei, în temeiul art. 54 din Legea nr. 21/1996, a constatat nulitatea art. 5 lit. c) din noul Statut al BAAR, aprobat de Adunarea generală BAAR în sedinta din 18 decembrie 2001. În concret, această prevedere are următorul continut: “BAAR stabileste tarife de prime tehnice minimale pentru asigurările Carte Verde si cuantumul cheltuielilor maximale pentru achizitionarea acestor asigurări”. Totodată, în temeiul art. 27 lit. a) si al art. 50 lit. a) din Legea nr. 21/1996, Consiliul Concurentei a solicitat Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor modificarea Normelor privind măsurile prudentiale pentru practicarea asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule în afara teritoriului României (Carte Verde), puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 8/2002, în sensul eliminării pct. 3 al art. 2 alin. (1), conform căruia BAAR “stabileste nivelul minim al tarifelor de prime si limita maximă a cheltuielilor de achizitionare pentru asigurarea Carte Verde, cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor”.

1.14. Motivatiile BAAR si ale societătilor de asigurare nu pot fi de natură să justifice o întelegere asupra fixării, în mod concertat, a nivelurilor minime ale primelor si aplicarea acestora de către societătile de asigurare.

1.15. Cu toate acestea, nu se poate face abstractie de faptul că fixarea unor niveluri minime ale primelor a avut loc în contextul sanctiunilor impuse de Conventie în cazul neîndeplinirii obligatiei de restituire a sumelor plătite de către Biroul gestionar tertelor persoane păgubite, ceea ce atrăgea răspunderea biroului sub egida căruia a fost eliberat documentul de asigurare - BAAR; BAAR trebuia, în ultimă instantă, să suporte contravaloarea despăgubirii. Imposibilitatea onorării obligatiilor de plată ar fi condus la eliminarea României din sistemul international Carte Verde.

1.16. Piata produsului

Produsul care defineste piata îl reprezintă asigurarea de răspundere civilă auto cu valabilitate în afara teritoriului României, eliberată de către o societate de asigurări autorizată, pentru a acoperi răspunderea ce rezultă din folosirea unui autovehicul.

Această asigurare acoperă despăgubirile acordate pentru daunele materiale si vătămările corporale provocate de autoturismul pentru care s-a eliberat documentul de asigurare în urma unui accident în care acesta a fost implicat si găsit răspunzător pentru provocarea lui.

1.17. La data de 25 ianuarie 1949 Subcomitetul de transporturi rutiere al Comisiei Economice O.N.U. pentru Europa a sugerat asigurătorilor - în vederea protejării tertilor păgubiti prin accidente de autovehicule - crearea unui document de asigurare de tip uniform, a unui Birou national în fiecare tară care aderă la acest sistem si a unui organ central - Consiliul Birourilor, cu sediul la Londra. Conventia Tip Interbirouri (denumită în continuare Conventie) are ca obiect punerea în practică a acestor dispozitii adoptate la 25 ianuarie 1949, înlocuite prin anexa nr. 2 la Rezolutia unificată asupra facilitătii transporturilor rutiere, adoptată de Comitetul permanent de lucru la cea de-a 74-a sesiune din 25-29 iunie 1949 (denumită în continuare Recomandările de la Geneva).

1.18. Conform acestei Conventii: (i) certificat de asigurare înseamnă Cartea internatională de asigurare auto (Carte Verde), în modelul sau modelele aprobate de Comitetul permanent de lucru pentru transporturi rutiere; (ii) polita de asigurare înseamnă o polită de asigurare eliberată de un membru al Biroului emitent unui asigurat, pentru a acoperi răspunderea ce rezultă din folosirea unui autovehicul; (iii) Birou înseamnă organizatia înfiintată de asigurători si recunoscută de guvernul din acea tară, ca organizatie care îndeplineste solicitările si dispozitiile din Recomandările de la Geneva; (iv) Birou gestionar înseamnă biroul (si/sau un membru al acelui birou care actionează sub autorizarea acestuia) care are răspunderea în tara sa pentru gestionarea si regularizarea daunelor în conformitate cu prevederile Conventiei si legii sale nationale; (v) Birou emitent înseamnă biroul (si/sau un membru al acestui birou) sub autorizarea căruia a fost eliberat un certificat de asigurare si care este răspunzător pentru îndeplinirea obligatiilor Biroului gestionar, în conformitate cu prevederile Conventiei; (vi) Birou de asistentă înseamnă biroul care este autorizat să gestioneze si să regularizeze o reclamatie, în conformitate cu prevederile Conventiei.

1.19. Pe lângă facilitarea liberei circulatii transfrontaliere a persoanelor si a bunurilor, Conventia are drept scop atât indemnizarea victimelor accidentelor de autovehicule, de către Biroul gestionar al tării unde s-a produs accidentul, cât si rambursarea cu maximă rapiditate (în vederea reîntregirii fondului de garantie din care sunt indemnizate aceste victime) a sumelor plătite de Biroul gestionar, de către Biroul emitent (plătitor) sau de către un membru al acestui birou, sub autorizarea căruia a fost eliberat un certificat de asigurare si care este răspunzător pentru îndeplinirea obligatiilor Biroului gestionar.

1.20. În conformitate cu dispozitiile Conventiei, documentul international de asigurare “Carte Verde” este emis sub autoritatea si egida Biroului emitent si este oferit de către societătile de asigurare membre ale acestui birou posesorilor de autovehicule care doresc să călătorească în străinătate si care încheie cu acestea un contract de asigurare de răspundere civilă auto, cu valabilitate în afara teritoriului României. Acest document garantează că, în fiecare tară tranzitată de asigurat, Biroul gestionar al acelei tări îsi asumă pentru acel autovehicul, în mod obligatoriu, răspunderea pe care ar avea-o o societate de asigurare locală, potrivit reglementărilor legale privitoare la răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin accidente de autovehicule, în vigoare în tara Biroului gestionar.

1.21. Dacă asiguratul de răspundere civilă auto, aflat în tara Biroului gestionar, produce un accident, victima se va adresa Biroului gestionar, care o va despăgubi în numele Biroului emitent. După efectuarea plătii, Biroul gestionar care a regularizat dauna se va adresa, în mod direct sau prin intermediul Biroului emitent, asigurătorului care a eliberat documentul international de asigurare, iar în cazul în care acest asigurător nu efectuează plata, din orice motiv, inclusiv din cauze de insolvabilitate, Biroul gestionar se va regresa împotriva Biroului emitent, care va suporta întotdeauna, în ultimă instantă, despăgubirea acordată de către Biroul gestionar.

1.22. În România BAAR este recunoscut de Guvernul României ca organizatie care dă curs solicitărilor si dispozitiilor din Recomandările de la Geneva, în conformitate cu art. 3 lit. g) din Conventie.

1.23. Piata relevantă geografică

Având în vedere repartizarea în teritoriu a societătilor de asigurare autorizate să practice asigurarea de răspundere civilă auto cu valabilitate în afara teritoriului României, precum si a beneficiarilor, piata geografică relevantă este piata natională.

1.24. Plenul Consiliului Concurentei a autorizat Comisia să stabilească amenzile ce vor fi aplicate societătilor de asigurări sub nivelul minim prevăzut de Normele Consiliului Concurentei privind individualizarea si dozarea sanctiunilor prevăzute la art. 55 si 56 din Legea concurentei nr. 21/1996.

2. Dispozitiile art. 56 din Legea nr. 21/1996

Conform dispozitiilor art. 56 teza a 2-a lit. a) din Legea nr. 21/1996, încălcarea art. 5 alin. (1) din lege se sanctionează cu amendă de la 5 la 250 milioane lei, iar pentru agentii economici cu o cifră de afaceri de peste 2,5 miliarde lei, cu o amendă în sumă de până la 10% din cifra de afaceri.

Cifrele de afaceri ale societătilor de asigurări au fost calculate conform art. 68 lit. b) din Legea concurentei nr. 21/1996 si transmise Comisiei Consiliului Concurentei de către societătile de asigurare în cauză si de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Având în vedere că cifra de afaceri a INTERAMERICAN20) a fost în anul 2002 de 215.526.785.250 lei, deci a depăsit 2.500.000.000 lei, rezultă că amenda ce va fi aplicată acestui agent economic vinovat de încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 va reprezenta până la 10% din cifra de afaceri.

3. Prevederile Normelor privind individualizarea si dozarea sanctiunilor prevăzute la art. 55 si 56 din Legea concurentei nr. 21/1996, emise în aplicarea art. 57 din Legea nr. 21/1996

Conform acestor norme, la individualizarea sanctiunilor ce vor fi aplicate agentilor economici pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 21/1996 se va tine cont de următoarele aspecte:

3.1. Impactul si consecintele practicii anticoncurentiale asupra mediului concurential si asupra consumatorilor: efectul negativ se estimează prin analiza pietelor relevante, a cotei de piată detinute de către agentul economic implicat, a duratei practicii anticoncurentiale, a efectelor structurale si/sau conjuncturale ale acesteia.

3.1.1. Durata practicii si efectele acesteia asupra mediului concurential

Nivelul minim al primelor de asigurare de răspundere civilă auto, cu valabilitate în afara teritoriului României a fost stabilit de către “reprezentantii societătilor de asigurare autorizate să elibereze documente de asigurare «Carte Verde» în sedinta din 20 mai 1999”, conform Circularei BAAR nr. 5.813 din 28 iunie 1999.

Hotărârea BAAR, cuprinzând nivelul minim “recomandat” al primelor de asigurare de răspundere civilă auto, cu valabilitate în afara teritoriului României, a fost transmisă de către acesta, prin circularele nr. 5.067 din 24 mai 1999 si nr. 5.813 din 28 iunie 1999, către “toti membrii BAAR autorizati să elibereze documente internationale de asigurare - Carte Verde”; această “recomandare” privind nivelul minim al primelor pentru asigurarea tip Carte Verde a avut în fapt caracter obligatoriu, aspect confirmat de aplicarea în practică a acestor niveluri minime de către toate societătile care au participat la luarea deciziei în cadrul BAAR si de către 3 dintre cele 4 societăti autorizate ulterior să elibereze documentul international de asigurare Carte Verde.

Întelegerea intervenită în cadrul BAAR între societătile membre BAAR, având ca obiect fixarea în mod concertat a nivelului minim de prime pentru asigurarea tip Carte Verde, a avut ca efect majorarea primelor de asigurare cu aproximativ 10 USD.

Totodată fixarea acestor niveluri minime ale primelor a avut ca efect eliminarea concurentei pe piata relevantă si prejudicierea consumatorilor, deoarece, începând cu momentul aplicării acestora, consumatorul a fost privat astfel de posibilitatea de a alege, societătile autorizate practicând aceleasi niveluri de prime, mai mari decât cele practicate anterior.

Totodată includerea prevederilor conform cărora BAAR stabileste tarife de prime tehnice minimale pentru asigurările tip Carte Verde si cuantumul cheltuielilor maximale pentru achizitionarea acestor asigurări, atât în art. 5 lit. c) din noul Statut al BAAR, cât si în art. 2 alin. (1) pct. 3 din Normele privind măsurile prudentiale pentru practicarea asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule în afara teritoriului României (Carte Verde), puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 8/2002, a întărit caracterul obligatoriu al acestor niveluri minime de prime si a “legiferat” practic întelegerea anticoncurentială deja existentă între societătile de asigurare în cadrul BAAR. Aceste prevederi contravin legislatiei în domeniul concurentei, fixarea unor tarife minime pentru asigurările tip Carte Verde fiind de natură a împiedica concurenta în detrimentul beneficiarilor acestor servicii.

CONCLUZIE: Încălcarea prevederilor legale s-a materializat în încheierea si punerea în practică a unei întelegeri pe orizontală, intervenită între societătile de asigurare: ASIROM, ASTRA, METROPOL, ARDAF, ALLIANZ, OMNIASIG, GRUP AS, UNITA si AGI ROMANIA, având ca obiect fixarea, în cadrul BAAR, a unor niveluri minime de prime la asigurarea tip Carte Verde. Totodată, desi nu au participat la încheierea întelegerii anticoncurentiale în cauză, fiind autorizate de către BAAR ulterior, societătile: INTERAMERICAN, ASITRANS SI ATLASSIB au pus în practică această întelegere. Prin urmare, cele 12 societăti de asigurări au încălcat dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996.

Societatea ASIRAG nu a fost membră a întelegerii anticoncurentiale în cauză si nu a pus în practică această întelegere.

Durata în care întelegerea anticoncurentială a afectat piata relevantă definită în cauză a fost de 3,5 ani (iunie 1999-octombrie 2002). Începând cu data intrării în vigoare a Ordinului presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 8/2002, prin care s-au pus în aplicare Normele privind măsurile prudentiale pentru practicarea asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule în afara teritoriului României (Carte Verde), s-a legiferat ca atributie a BAAR stabilirea tarifelor de prime tehnice minimale pentru asigurările tip Carte Verde si a cuantumului cheltuielilor maximale pentru achizitionarea acestor asigurări, întărindu-se astfel caracterul obligatoriu al acestor niveluri minime de prime. De la data intrării în vigoare a Ordinului presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 8/2002 (octombrie 2002), nu se mai poate retine vinovătia societătilor de asigurare.

Având în vedere aceste aspecte, din punct de vedere al gravitătii, fapta se înscrie în categoria încălcărilor grave ale regulilor de concurentă, pe următoarea scară:

- încălcări minore;

- încălcări grave;

- încălcări foarte grave.

Din punct de vedere al perioadei în care întelegerea anticoncurentială a afectat piata relevantă definită în spetă - 3,5 ani - fapta se înscrie în categoria încălcărilor de durată medie ale concurentei, pe următoarea scară:

- încălcări de scurtă durată: în general, mai putin de 1 an;

- încălcări de durată medie: 1-5 ani;

- încălcări de durată mare: în general, mai mult de 5 ani.

Aceste încadrări au fost realizate avându-se în vedere prevederile Instructiunilor Comisiei Europene referitoare la metoda de stabilire a amenzilor impuse conform art. 15(2) din Reglementarea nr. 17/1962 si art. 65(5) din Tratatul ECSC (98/C9/03), publicate în Jurnalul Oficial C 009 din 14 ianuarie 199821).

Se mentionează faptul că INTERAMERICAN a fost autorizată de către BAAR să practice asigurarea tip Carte Verde la data de 1 decembrie 1999. Deci INTERAMERICAN a pus în practică întelegerea anticoncurentială începând de la această dată si până la data de 18 februarie 2002, moment de la care INTERAMERICAN nu a mai practicat asigurări tip Carte Verde.

3.1.2. Cota de piată

Cota de piată detinută de către INTERAMERICAN în anul 2002, cotă calculată în functie de volumul primelor brute încasate din asigurări tip Carte Verde, a fost de 0,01%.

3.2. Situatia economică si financiară a contravenientului, pozitia pe piată, puterea de influentare asupra pietei: situatia financiară a agentului economic implicat într-o practică anticoncurentială este caracterizată de cifra de afaceri si de alti indicatori financiari, după caz.

INTERAMERICAN

Anul 2002 (anul anterior emiterii deciziei):

Cifra de afaceri: 215.526.785.250 lei

Pierdere: 69,972 milioane lei.

3.3. Pozitia autorului fată de fapta si consecintele acesteia, prin săvârsirea ei din culpă sau cu intentie (constând în fapte si acte anticoncurentiale care au ca scop împiedicarea, denaturarea sau restrângerea concurentei ori cauze care au mai făcut obiectul unor decizii anterioare ale Consiliului Concurentei, în care au fost incriminati aceiasi agenti economici), amploarea si repetarea actiunilor anticoncurentiale.

INTERAMERICAN nu a mai fost anterior sanctionată pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 21/1996.

3.4. Circumstante agravante si/sau circumstante atenuante

3.4.1. Circumstante atenuante:

- fixarea unor niveluri minime ale primelor a avut loc în contextul sanctiunilor impuse de Conventie în cazul neîndeplinirii obligatiei de restituire a sumelor plătite de către Biroul gestionar tertelor persoane păgubite, ceea ce atrăgea răspunderea biroului sub egida căruia a fost eliberat documentul de asigurare - BAAR; BAAR trebuia, în ultimă instantă, să suporte contravaloarea despăgubirii.

- imposibilitatea onorării obligatiilor de plată ar fi condus la eliminarea României din sistemul international Carte Verde.

- nu s-a numărat printre initiatorii întelegerii anticoncurentiale, neparticipând la încheierea acesteia (a fost autorizată de către BAAR să practice asigurarea tip Carte Verde ulterior datei la care s-a încheiat întelegerea anticoncurentială), dar a pus în practică această întelegere, practicând niveluri minime de prime stabilite de către celelalte 9 societăti de asigurări în cadrul BAAR.

3.5. Nivelul minim al amenzii pentru contraventia săvârsită de către INTERAMERICAN, prevăzut de Normele Consiliului Concurentei privind individualizarea si dozarea sanctiunilor prevăzute la art. 55 si 56 din Legea concurentei nr. 21/1996 este de 1.000.000.000 lei.

În temeiul art. 56 lit. a), coroborat cu art. 57 si art. 60 alin. (3) din Legea nr. 21/1996,

DECIDE:

Art. 1. - Cuantumul amenzii ce va fi aplicat INTERAMERICAN Romania Insurance Company - S.A. pentru încălcarea dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 prin încheierea si punerea în practică a unei întelegeri având ca obiect fixarea, în cadrul BAAR, a unor niveluri minime de prime la asigurarea de răspundere civilă auto cu valabilitate în afara teritoriului României (Carte Verde) este de 10.000.000 (zece milioane) lei.

Art. 2. - Suma reprezentând amenda se va vira în termen de maximum 15 (cincisprezece) zile de la data primirii prezentei decizii de către INTERAMERICAN Romania Insurance Company - S.A. la bugetul de stat, cu ordin de plată tip trezorerie, în contul 361280056300 deschis la Banca Natională a României - Sucursala Municipiului Bucuresti, beneficiar Trezoreria Sectorului 6, cu mentiunea: “amenzi aplicate conform Legii nr. 21/1996”. Pe verso ordinului de plată se va mentiona: cod cont: 20220103. O copie de pe ordinul de plată va fi transmisă neîntârziat Consiliului Concurentei.

Art. 3. - Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala INTERAMERICAN Romania Insurance Company - S.A., în termen de 30 de zile de la comunicare.

Art. 4. - Prezenta decizie intră în vigoare la data comunicării sale de către Secretariatul General al Consiliului Concurentei.

Art. 5. - Prezenta decizie poate fi atacată, conform art. 60 alin. (4) din Legea nr. 21/1996, la presedintele Consiliului Concurentei, în termen de 15 zile de la comunicare.

Art. 6. - Departamentul servicii si Secretariatul general din cadrul Consiliului Concurentei vor urmări ducerea la îndeplinire a prezentei decizii.

Art. 7. - Secretariatul general va transmite această decizie la:

INTERAMERICAN Romania Insurance Company - S.A.

Sediul social: sos. Cotroceni nr. 20, sectorul 6, Bucuresti.

Nr. de înregistrare la oficiul registrului comertului:

J 40/15656/1994

Telefon/fax: 313.22.64/313.27.56

 

COMISIA CONSILIULUI CONCURENTEI

Vicepresedinte,

Vasile Seclăman

Consilieri de concurentă,

Viorel Munteanu

Alexe Gavrilă

 

Bucuresti, 5 august 2003.

Nr. 361.


1) Sediul social: bd. Carol I nr. 31-33, sectorul 2, Bucuresti; nr. de înregistrare la oficiul registrului comertului: J40/304/1991.

2) Sediul social: str. Puskin nr. 1, sectorul 1, Bucuresti; nr. de înregistrare la oficiul registrului comertului: J40/305/1991.

3) Sediul social: bd. Dimitrie Cantemir nr. 1, sectorul 3, Bucuresti; nr. de înregistrare la oficiul registrului comertului: J40/12428/1991.

4) Sediul social: str. Samuil Micu nr. 7, Cluj-Napoca, judetul Cluj; nr. de înregistrare la oficiul registrului comertului: J12/4169/1992.

5) Sediul social: str. Căderea Bastiliei nr. 80-84, sectorul 1, Bucuresti; nr. de înregistrare la oficiul registrului comertului: J40/15882/1994.

6) Sediul social: aleea Alexandru nr. 48, sectorul 1, Bucuresti; nr. de înregistrare la oficiul registrului comertului: J40/8364/1994.

7) Sediul social: Bd. Unirii nr. 67, bl. G2A, sectorul 3, Bucuresti; nr. de înregistrare la oficiul registrului comertului: J40/6961/1995.

8) Sediul social: str. Ofcea nr. 9, Timisoara, judetul Timis; nr. de înregistrare la oficiul registrului comertului: J35/21/1991.

9) Sediul social: bd. Mircea Vodă nr. 34, bl. M1, et. 2, sectorul 3, Bucuresti; nr. de înregistrare la oficiul registrului comertului: J40/10595/1995.

10) Sediul social: sos. Cotroceni nr. 20, sectorul 6, Bucuresti; nr. de înregistrare la oficiul registrului comertului: J40/15656/1994.

11) Sediul social: str. Gramont nr. 8, sectorul 4, Bucuresti; nr. de înregistrare la oficiul registrului comertului: J40/2241/1994.

12) Sediul social: str. Noica bl. 4, ap. 20, sc. b, et. 4, Sibiu, judetul Sibiu; nr. de înregistrare la oficiul registrului comertului: J32/1053/1996.

13) Sediul social: sos. Stefan cel Mare nr. 30, bl. 26, sc. A, et. 6, ap. 16, sectorul 2, Bucuresti.

14) Prin Adresa înregistrată la Consiliul Concurentei cu nr. SG 1.008 din 26 octombrie 2001.

15) Prin Adresa UNITA nr. SIAR/92.591 din 5 iulie 2000, înregistrată la Consiliul Concurentei cu nr. V2 639 din 6 iulie 2000.

16) Prin Adresa ASIROM nr. 25.870 din 26 octombrie 2001, înregistrată la Consiliul Concurentei cu nr. SG 1.015 din 26 octombrie 2001.

17) Prin Adresa nr. AB 41.716 din 16 iulie 1999, înregistrată la BAAR cu nr. 6.139 din 22 iulie 1999.

18) Prin Adresa nr. 5.130 din 19 august 1999, înregistrată la BAAR cu nr. 8.120 din 30 august 1999.

19) Sediul social: bd. I.C. Brătianu bl. A5-A7, parter, Pitesti, judetul Arges.

20) Transmisă prin Adresa INTERAMERICAN nr. 555 din 17 iulie 2003, înregistrată la Consiliul Concurentei cu nr. V2 1.374 din 18 iulie 2003.

21) Art. 15(2) din Reglementarea nr. 17/1962 este similar art. 56 din Legea nr. 21/1996.