MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 96         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 2 februarie 2004

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 484 din 11 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 11 din 20 ianuarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 3.4.1 si 3.4.2 din anexa nr. 2 la Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, modificată si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 26/2003, aprobată si modificată prin  Legea nr. 227/2003

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

35. - Ordin al ministrului economiei si comertului pentru aprobarea Normelor metodologice privind recunoasterea si desemnarea organismelor si/sau laboratoarelor ce pot întocmi rapoarte de încercări, care atestă conformitatea echipamentelor electrice de joasă tensiune cu cerintele esentiale de securitate

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 484

din 11 decembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Confederatia Natională a Sindicatelor Libere din România - Frătia în Dosarul nr. 3.059/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că dispozitiile criticate instituie norme de procedură civilă care nu au nici o legătură cu libertatea de exprimare prevăzută de art. 30 din Constitutie, asa cum sustine în mod eronat autorul exceptiei. De asemenea, invocă jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 iulie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 3.059/2003, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Confederatia Natională a Sindicatelor Libere din România - Frătia într-o cauză civilă având ca obiect suspendarea efectelor unei hotărâri emise de autoarea exceptiei, suspendare solicitată de către Federatia Sindicatelor Libere si Independente PETROM pe cale de ordonantă presedintială.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea acesteia sustine că “Promovarea unei hotărâri judecătoresti în conditiile art. 581 alin. 3, asa cum a fost formulată cererea de petenta F.S.L.I. PETROM, este de natură să aducă o gravă atingere drepturilor fundamentale ale membrilor confederatiei noastre prin încălcarea prevederilor art. 30 alin. (1) din Constitutia României”. În temeiul dispozitiilor criticate, instanta de judecată capătă, în opinia autoarei exceptiei, “puteri discretionare, putând lipsi partea de posibilitatea exprimării opiniilor sale în procesul ce se judecă prin blocarea capacitătii acesteia de a lua decizii.”

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este nefondată, întrucât învestirea instantei se face prin cererea de chemare în judecată, iar ordonanta presedintială se poate da si fără citarea părtilor, deoarece urgenta poate impune ca măsura să fie luată în aceeasi zi. Astfel, dispozitiile criticate nu contravin prevederilor art. 30 alin. (1) din Constitutie referitoare la libertatea de exprimare.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, competenta si procedura de judecată sunt stabilite prin lege, iar dispozitiile criticate prevăd că, în cazurile grabnice, instanta poate ordona măsuri vremelnice pentru ocrotirea drepturilor si intereselor legitime deduse judecătii. În aceste cazuri înfăptuirea justitiei constă în luarea unei hotărâri urgente si imediat executorie, dar părtile interesate au dreptul de a ataca hotărârea cu recurs, care se judecă numai cu citarea părtilor, deci cu dezbateri contradictorii si cu posibilitatea exercitării dreptului de apărare.

Totodată invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, si anume Decizia nr. 199/2002, prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedură civilă.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât dispozitiile legale criticate instituie o procedură specială, potrivit căreia instanta de judecată poate dispune, în cazuri grabnice, luarea unor măsuri cu caracter provizoriu, nebeneficiind de autoritatea de lucru judecat, urgenta măsurilor fiind impusă de scopul de a nu prejudicia drepturile si interesele legitime ale părtilor.

În acest sens, prin Decizia Plenului nr. 1/1994, Curtea a statuat că legiuitorul poate institui anumite reguli speciale de procedură, precum si modalităti corespunzătoare de exercitare a drepturilor procedurale. O asemenea procedură, instituită de dispozitiile legale criticate, este conformă si cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicată.

În ceea ce priveste prevederile art. 30 alin. (1) din Constitutie, republicată, apreciază că dispozitiile legale criticate nu au legătură cu acestea, referindu-se la alte aspecte decât cele ale libertătii de exprimare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si celor ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitile art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut: “Ordonanta va putea fi dată si fără citarea părtilor si chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgentă si cu precădere. Pronuntarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonantei se face în cel mult 48 de ore de la pronuntare.”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea acesteia apreciază că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 30 alin. (1), care au următorul continut: “Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că dispozitiile legale criticate reglementează procedura ordonantei presedintiale, în cadrul căreia se dispun măsuri vremelnice, justificate de urgenta cazurilor supuse judecătii, în scopul evitării prejudicierii unor drepturi si interese legitime, iar în cadrul acestei proceduri se prevede posibilitatea instantei de a da ordonanta presedintială chiar si fără citarea părtilor.

Ca atare, Curtea constată că prevederile constitutionale ale art. 30 alin. (1), pretins a fi încălcate de dispozitiile legale criticate, nu sunt incidente în cauză, întrucât acestea se referă la libertatea de exprimare “a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor”, astfel încât nu se poate retine contrarietatea dispozitiilor legale criticate si textul constitutional mentionat.

Critica de neconstitutionalitate nu poate fi primită nici în cazul în care autorul exceptiei a înteles prin “libertatea de exprimare” dreptul la apărare consacrat prin art. 24 din Constitutie, căci măsurile luate de instantă în temeiul art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt luate în conditii de urgentă si au un caracter vremelnic, iar împotriva acestora părtile interesate se pot apăra prin exercitarea căilor de atac prevăzute de art. 582 din Codul de procedură civilă, si anume recursul sau contestatia, aceasta din urmă îndreptându-se împotriva executării ordonantei presedintiale.

De altfel, Curtea s-a mai pronuntat prin numeroase decizii cu privire la constitutionalitatea art. 581 din Codul de procedură civilă, de exemplu prin Decizia nr. 181 din 20 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 25 iulie 2002, si Decizia nr. 281 din 29 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 13 decembrie 2002, constatând că aceste dispozitii sunt constitutionale. Neexistând elemente noi de natură a reconsidera jurisprudenta Curtii în această materie, considerentele si solutia acestor decizii rămân valabile si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A. c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Confederatia Natională a Sindicatelor Libere din România - Frătia în Dosarul nr. 3.059/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 decembrie 2003.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 11

din 20 ianuarie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 3.4.1 si 3.4.2 din anexa nr. 2 la Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, modificată si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 26/2003, aprobată si modificată prin Legea nr. 227/2003

 

Costică Bulai - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent sef

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 3.4.1 si 3.4.2 din anexa nr. 2 la Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, modificată si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 26/2003, aprobată si modificată prin Legea nr. 227/2003, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Valmo Prod” - S.R.L. din Câmpina în Dosarul nr. 2.012/2003 al Judecătoriei Slobozia.

La apelul nominal răspunde Aurel Oprea, administratorul Societătii Comerciale “Valmo Prod” - S.R.L. din Câmpina. Lipseste Directia Regională de Drumuri si PoduriConstanta, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul autorului exceptiei solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate pentru motivele invocate si depuse în scris la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, considerând că prevederile constitutionale invocate nu sunt relevante pentru solutionarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 septembrie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 2.012/2003, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 3.4.1 si 3.4.2 din anexa nr. 2 la Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, modificată si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 26/2003, aprobată si modificată prin Legea nr. 227/2003.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Valmo Prod” - S.R.L. din Câmpina într-o cauză ce are ca obiect plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor încheiat de Administratia Natională a Drumurilor - Directia Regională de Drumuri si Poduri Constanta.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că mentiunile cuprinse la pct. 3.4.1 si 3.4.2 din anexa nr. 2 la Ordonanta Guvernului nr. 43/1997, modificată si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 26/2003, sunt în contradictie cu prevederile constitutionale ale art. 49, referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. În acest sens, consideră că “orice persoană, fie ea fizică sau juridică, atunci când cumpără un camion tine cont obligatoriu si de capacitatea de transport a acestuia. În acest fel, persoana respectivă cumpără exercitarea dreptului de a transporta o anumită cantitate de mărfuri cu camionul respectiv, autorizată prin certificatul de înmatriculare al autovehiculului, care este emis de organul administrativ abilitat de lege.” Autorul exceptiei mentionează că, potrivit certificatului de înmatriculare nr. P00120334H, eliberat de I.P.J. Prahova, camionul Societătii Comerciale “Valmo Prod” - S.R.L. avea dreptul să transporte, pe osia motoare, o cantitate maximă autorizată de 10.000 kg, iar prin anexa nr. 2 la ordonantă “se restrânge acest drept de la 10.000 kg la 9.000 kg”, încălcâdu-se astfel art. 49 din Constitutie, întrucât nici unul dintre cazurile enumerate în dispozitiile constitutionale avute în vedere nu cuprinde si restrictia instituită prin actul normativ criticat.

Instanta de judecată consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Precizează că, desi autorul exceptiei “nu a mentionat în mod expres dacă exceptia ridicată priveste neconstitutionalitatea Ordonantei Guvernului nr. 43/1997, în întregul său, ori a anumitor articole ale acesteia, sau numai a Ordonantei Guvernului nr. 26/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 43/1997, (…) în esentă, motivele de neconstitutionalitate invocate de autorul exceptiei privesc aspectele legate de incidenta art. 49 din Constitutie, în raport cu Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, cu modificările ulterioare”. În acest sens, instanta apreciază că Ordonanta Guvernului nr. 26/2003 stabileste, în functie de categoria de drum, limitele maxime ale tonajelor pe osie si ale gabaritelor impuse vehiculelor admise în circulatie pe drumurile publice. Prin aceasta însă legiuitorul nu interzice circulatia pe drumurile publice a acelor autovehicule care nu s-ar încadra în limitele prevăzute de anexa nr. 2 din ordonantă, ci conditionează exercitarea acestui drept, în functie de categoria de drum, de obtinerea autorizatiei speciale de transport. Or, în opinia instantei, sinstituirea unei taxe nu constituie o interdictie, ci eventual un impediment de ordin financiar”, iar “legitimarea constitutională a stabilirii unor limite de tonaj pentru autovehiculele ce circulă pe drumurile publice, în functie de categoria acestora din urmă, rezultă exclusiv din prevederile art. 49 din Constitutie, din interpretarea cărora rezultă că un drept poate fi afectat prin lege pentru salvgardarea altui drept a cărui importantă legiuitorul o consideră primordială, scop în care acesta poate stabili, în considerarea unor interese specifice, reguli privind continutul si limitele exercitării unui drept”. Întrucât drumurile publice fac parte din sistemul national de transport, legiuitorul poate să instituie reguli obligatorii privind administrarea, întretinerea si exploatarea drumurilor nationale.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că autorului exceptiei nu i se restrânge nici un drept, ci acesta are “optiunea fie de a circula numai pe drumurile publice având capacitatea portantă corespunzătoare vehiculului (conform prevederilor din anexa nr. 2, criticată), fie de a obtine autorizatia necesară pentru a circula (în conditiile prevăzute de această autorizatie) pe drumul pe care a fost depistată circulând fără a respecta reglementările privind regimul drumurilor”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 46 lit. d) din Constitutie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile pct. 3.4.1 si 3.4.2 din anexa nr. 2 la Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, modificată si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 26/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 2 februarie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 227 din 23 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2003.

Dispozitiile legale criticate se referă la “Mase si dimensiuni maxime admise” si au următoarea redactare:

3.4.1. Osia motoare a vehiculelor 11,5 t 10 t 9 t 8 t la care se face referire la  punctele 2.2.1 si 2.2.2

3.4.2. Osia motoare a vehiculelor 11,5 t 10 t 9 t 8 t la care se face referire la punctele 2.2.3, 2.2.4, 2.3 si 2.4

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea fostului art. 49 din Constitutie, devenit art. 53 după republicare, cu următorul continut:

“(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere existentei dreptului sau a libertătii.”

Examinând exceptia, Curtea constată că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 53, referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Curtea Constitutională, prin Decizia nr. 24 din 4 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 20 ianuarie 1998, a statuat că acest text constitutional stabileste conditiile si limitele restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. El are în vedere însă drepturile si libertătile fundamentale, înscrise în capitolul II al titlului II din Constitutia României, nu si alte drepturi. Or, dispozitiile cuprinse în anexa nr. 2 nu au în vedere astfel de drepturi, ci, asa cum arată chiar autorul exceptiei, dreptul “de a transporta un anumit număr de tone de mărfuri pe drumurile publice”. Aceasta constituie însă o obligatie în sarcina participantilor la trafic pe drumurile publice a cărei îndeplinire are ca scop prevenirea consecintelor negative în cazul încălcării reglementărilor privind regimul drumurilor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (6) si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 3.4.1 si 3.4.2 din anexa nr. 2 la Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, modificată si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 26/2003, aprobată si modificată prin Legea nr. 227/2003, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Valmo Prod” - S.R.L. din Câmpina în Dosarul nr. 2.012/2003 al Judecătoriei Slobozia.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 ianuarie 2004.

 

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI

Magistrat-asistent sef,

Doina Suliman

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL ECONOMIEI SI COMERTULUI

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor metodologice privind recunoasterea si desemnarea organismelor si/sau laboratoarelor ce pot întocmi rapoarte de încercări, care atestă conformitatea echipamentelor electrice de joasă tensiune cu cerintele esentiale de securitate

 

În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (2), art. 9 alin. (1) si ale art. 14 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 457/2003 privind asigurarea securitătii utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 738/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Comertului, cu modificările ulterioare,

ministrul economiei si comertului emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice privind recunoasterea si desemnarea organismelor si/sau laboratoarelor ce pot întocmi rapoarte de încercări, care atestă conformitatea echipamentelor electrice de joasă tensiune cu cerintele esentiale de securitate prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Se abrogă prevederile Ordinului ministrului industriei si resurselor nr. 389/2002 pentru aprobarea unor măsuri privind desemnarea organismelor pentru evaluarea conformitătii cu cerintele esentiale de securitate din domeniul echipamentelor electrice de joasă tensiune, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 11 octombrie 2002.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul economiei si comertului,

Mihai Berinde,

secretar de stat

 

Bucuresti, 23 ianuarie 2004.

Nr. 35.

 

ANEXĂ

 

NORME METODOLOGICE

privind recunoasterea si desemnarea organismelor si/sau laboratoarelor ce pot întocmi rapoarte de încercări, care atestă conformitatea echipamentelor electrice de joasă tensiune cu cerintele esentiale de securitate

 

A. Dispozitii generale

1. Prezentele norme metodologice stabilesc procedurile pentru recunoasterea si desemnarea organismelor si/sau laboratoarelor, denumite în continuare organisme, ce pot întocmi rapoarte de încercări, care atestă conformitatea echipamentelor electrice de joasă tensiune cu cerintele esentiale de securitate.

2. Conform prevederilor art. 7 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 457/2003 privind asigurarea securitătii utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune, cu modificările ulterioare, poate fi organism recunoscut si desemnat orice persoană juridică ori entitate din cadrul unei persoane juridice, cu sediul în România, care dovedeste că respectă cerintele prevăzute la art. 14 si 16 din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitătii produselor, modificată si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 71/2003, si care realizează sarcini specifice.

B. Criteriile minime de evaluare a organismelor care trebuie recunoscute

1. Organismul, respectiv directorul acestuia si personalul responsabil pentru executarea testelor de verificare, trebuie să fie altii decât proiectantul, producătorul si/sau reprezentantul autorizat al acestuia. Acestia nu se vor implica direct în proiectarea, constructia si comercializarea aparatelor si nici nu vor reprezenta părtile angajate în aceste activităti. Această cerintă nu exclude posibilitatea schimburilor de informatii tehnice între producător si organism.

2. Organismul si personalul său implicat trebuie:

a) să execute încercările si să întocmească rapoartele de încercări la cel mai înalt grad de integritate profesională si competentă tehnică;

b) să fie independenti fată de orice presiuni si stimulente, îndeosebi financiare, din partea unor persoane sau grupuri de persoane care au interes în rezultatul verificării si care ar putea influenta decizia lor sau rezultatele verificărilor, direct sau indirect.

3. Organismul trebuie să dispună de personalul si de dotările necesare, care să îi permită îndeplinirea în bune conditii a sarcinilor tehnice si administrative pentru realizarea încercărilor.

4. Personalul organismului trebuie să aibă:

a) o temeinică pregătire profesională;

b) cunostinte tehnice corespunzătoare si experientă adecvată privind testele ce trebuie executate.

5. Organismul trebuie să garanteze impartialitatea personalului. Remunerarea personalului nu trebuie să fie dependentă de numărul de teste executate si nici de rezultatul acestora.

6. Pentru activitatea desfăsurată organismul trebuie să aibă încheiată o asigurare de răspundere civilă, cu exceptia cazului în care această răspundere este asigurată de stat prin lege.

7. Personalul organismului este obligat să păstreze secretul profesional cu privire la informatiile dobândite în exercitarea sarcinilor sale ce decurg din respectarea prevederilor prezentelor norme metodologice sau a altor reglementări, cu exceptia situatiei în care informatiile sunt solicitate de Ministerul Economiei si Comertului, în calitate de autoritate competentă în domeniu, sau de către autoritatea responsabilă cu supravegherea pietei în acest domeniu.

C. Documentele care se solicită organismelor pentru evaluarea acestora în vederea recunoasterii si desemnării

1. Solicitarea organismului, în vederea recunoasterii sale, se realizează prin completarea si transmiterea către Comisia de recunoastere din cadrul Ministerului Economiei si Comertului a cererii de recunoastere si desemnare, al cărei model este prezentat în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentele norme metodologice, însotită de următoarele documente:

a) certificatul de înregistrare la registrul comertului sau orice act juridic echivalent privind înfiintarea, în copie;

b) scurtă prezentare a activitătii organismului, din care să rezulte experienta si abilitătile acestuia în domeniul pentru care se solicită recunoasterea si desemnarea, precum si organigrama organismului;

c) certificatul de acreditare în legătură cu obiectul recunoasterii si desemnării, emis de organismul national de acreditare, în copie;

d) asigurarea de răspundere civilă, în copie, pentru cazul în care răspunderea nu revine statului, potrivit legii;

e) raportul întocmit de organismul national de acreditare, referitor la metodele de încercare, documentarea si aplicarea de către solicitant a sistemului de management al calitătii;

f) acordurile încheiate pentru subcontractarea activitătilor în legătură cu sarcinile pentru care solicită recunoasterea si desemnarea, în copie;

g) modelul contractului de subcontractare a activitătilor, dacă este cazul;

h) declaratia scrisă prin care solicitantul este de acord ca organismul national de acreditare să pună la dispozitie autoritătii competente, la cerere, documente si informatii în legătură cu acreditarea sa.

2. În măsura în care este necesar pentru luarea deciziei privind recunoasterea si desemnarea, la solicitarea Comisiei de recunoastere, organismul va transmite si alte documente pentru examinare.

D. Evaluarea solicitării, acordarea, limitarea, suspendarea si retragerea recunoasterii si desemnării

1. Comisia de recunoastere evaluează solicitarea privind recunoasterea si desemnarea, având în vedere următoarele:

a) prevederile art. 14 si 16 din Legea nr. 608/2001, cu modificările si completările ulterioare;

b) sarcinile ce decurg din prevederile art. 7 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 457/2003, cu modificările ulterioare;

c) valoarea minimă a asigurării de răspundere civilă prevăzută la lit. C pct. 1 lit. d).

1.1. În termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii de recunoastere si desemnare, în baza analizei documentelor enumerate la lit. C, Comisia de recunoastere va elibera un certificat de recunoastere a organismului solicitant care a dovedit conformitatea cu cerintele prezentelor norme metodologice, stabilind scopul si sarcinile pentru care va fi recunoscut si desemnat. Modelul certificatului de recunoastere este prevăzut în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezentele norme metodologice.

1.2. În vederea luării deciziei privind recunoasterea si desemnarea, Comisia de recunoastere poate realiza si o evaluare la sediul solicitantului.

1.3. În situatia în care solicitantul evaluării nu întruneste conditiile prevăzute de prezentele norme metodologice, Comisia de recunoastere, în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de evaluare, va comunica solicitantului motivul respingerii acesteia.

1.4. În cazuri motivate recunoasterea si desemnarea pot fi acordate pentru o perioadă limitată; în această situatie autoritatea competentă va decide ulterior cu privire la prelungirea, limitarea sau retragerea recunoasterii si desemnării.

1.5. Decizia Comisiei de recunoastere va fi luată în baza procesului-verbal de evaluare, în conformitate cu regulamentul de organizare si functionare al Comisiei de recunoastere.

1.6. Organismele pentru care s-au emis certificate de recunoastere se desemnează prin ordin al ministrului economiei si comertului, conform prevederilor art. 9 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 457/2003.

1.7. Ordinul ministrului economiei si comertului prevăzut la pct. 1.6 contine pentru fiecare organism desemnat informatii privind denumirea completă, sediul, echipamentele sau grupele de echipamente pentru care realizează încercări si întocmesc rapoarte de încercări.

1.8. Lista cuprinzând organismele desemnate va fi actualizată ori de câte ori va fi necesar.

2.1. Comisia de recunoastere limitează, suspendă sau retrage desemnarea unui organism în cazul nerespectării cerintelor care au stat la baza recunoasterii/desemnării sau în situatia în care organismul solicită aceasta.

2.2. Solicitarea organismului privind limitarea, suspendarea sau retragerea desemnării trebuie înaintată Comisiei de recunoastere cu minimum 3 luni înainte de încetarea activitătii.

2.3. În situatia prevăzută la pct. 2.1 organismul trebuie să asigure predarea într-un mod corespunzător a documentelor si a înregistrărilor în legătură cu evaluările realizate sau în curs de realizare din perioada pentru care a fost desemnat, cu acceptul clientului, către autoritatea competentă sau către un alt organism desemnat din domeniu, stabilit de către Comisia de recunoastere; retragerea desemnării determină retragerea recunoasterii prin anularea certificatului de recunoastere.

2.4. Decizia privind limitarea, suspendarea sau retragerea desemnării determină actualizarea ordinului ministrului economiei si comertului prin care se aprobă lista cuprinzând organismele recunoscute si desemnate.

2.5. Limitarea, suspendarea sau retragerea recunoasterii/desemnării unui organism nu afectează rapoartele de încercări emise de către acesta anterior datei la care s-a luat decizia privind limitarea, suspendarea sau retragerea recunoasterii, până când nu se dovedeste că acestea trebuie retrase.

3. Organismele pot contesta la instanta judecătorească competentă decizia privind retragerea desemnării, în conformitate cu legislatia în vigoare.

E. Supravegherea organismelor desemnate

1.1. Organismele desemnate trebuie să îndeplinească în mod permanent cerintele si conditiile care au stat la baza deciziei privind recunoasterea si desemnarea lor.

1.2. Organismele desemnate trebuie să facă cunoscut Comisiei de recunoastere si organismului national de acreditare orice modificare ce se intentionează a fi adusă documentelor prevăzute la lit. C pct. 1 lit. a), c), d), e), f) si g), precum si orice altă măsură ce se doreste a fi implementată si care ar putea afecta îndeplinirea cerintelor si respectarea conditiilor în legătură cu desemnarea, cu cel putin 10 zile lucrătoare înainte de punerea în aplicare a modificării. Organismele desemnate vor comunica totodată sidata pentru punerea în aplicare a modificării.

1.3. Organismele desemnate vor transmite Comisiei de recunoastere raportul organismului national de acreditare referitor la impactul modificărilor prevăzute la pct. 1.2 asupra acreditării si/sau raportului prevăzut la lit. C pct. 1 lit. e). În situatia în care modificările privesc documentele prevăzute la lit. C pct. 1 lit. a), organismul desemnat va transmite Comisiei de recunoastere si o copie a documentului actualizat.

2.1. Supravegherea organismelor desemnate se realizează de către Comisia de recunoastere prin organismul national de acreditare, în conformitate cu procedura de supraveghere a acestuia.

2.2. În termen de 10 zile lucrătoare de la data încheierii auditului de supraveghere, organismul desemnat va informa Comisia de recunoastere cu privire la rezultatul auditului de supraveghere, prin transmiterea raportului complet de audit încheiat de echipa de evaluare a organismului national de acreditare.

2.3. Organismele desemnate vor informa Comisia de recunoastere cu privire la limitarea, suspendarea, retragerea, expirarea acreditării si reînnoirea acesteia.

3.1. În cazul în care există dubii privind respectarea cerintelor care au stat la baza desemnării, organismul desemnat va transmite, la solicitarea Comisiei de recunoastere, toate informatiile necesare pentru clarificarea situatiei apărute. Dacă este cazul, la solicitarea Comisiei de recunoastere, organismul national de acreditare va realiza un audit de supraveghere neplanificat al organismului desemnat în cauză. Totodată Comisia de recunoastere poate întreprinde orice alte măsuri necesare clarificării dubiilor.

3.2. Organismul national de acreditare va transmite Comisiei de recunoastere raportul si concluziile referitoare la auditul de supraveghere neplanificat, prevăzut la pct. 3.1, în termen de două zile lucrătoare de la finalizarea acestuia.

4.1. În situatia în care în cadrul procesului de evaluare sau de supraveghere se constată neconformităti fată de cerintele prezentelor norme metodologice, Comisia de recunoastere împreună cu organismul national de acreditare si cu organismul în cauză vor stabili măsurile necesare si programul pentru eliminarea neconformitătilor.

4.2. În functie de natura neconformitătilor, Comisia de recunoastere poate decide ca pe o perioadă determinată, până la eliminarea neconformitătilor, activitatea organismului desemnat să fie limitată sau suspendată.

5. Organismul desemnat trebuie să permită neconditionat accesul la documente, precum si evaluarea în legătură cu recunoasterea si supravegherea, conform prevederilor prezentei metodologii.

6. Organismul desemnat va transmite Comisiei de recunoastere, la solicitarea acesteia, copii de pe rapoartele de încercări emise, refuzate sau retrase.

7.1. Organismul recunoscut va transmite Comisiei de recunoastere care l-a desemnat, în fiecare an, anterior datei de 1 martie, un raport scris referitor la activitătile întreprinse în anul calendaristic anterior. Raportul anual va contine, în principal, informatii privind:

a) documentele emise, refuzate sau retrase, care sunt în legătură cu sarcinile ce îi revin acestuia;

b) reclamatiile si apelurile înregistrate împotriva deciziilor organismului, inclusiv informatii privind modul de rezolvare a acestora;

c) dificultătile întâmpinate în realizarea sarcinilor, măsurile proprii întreprinse si/sau pe care le propune pentru îmbunătătirea activitătii;

d) activitătile subcontractate, subcontractantii; măsurile întreprinse si/sau pe care le propune pentru îmbunătătirea activitătii;

e) dificultătile întâmpinate în realizarea sarcinilor ce i-au revenit ca urmare a desemnării;

f) participarea la activitătile de standardizare din domeniul în care a fost desemnat.

7.2. Organismul desemnat va transmite Directiei infrastructura calitătii si mediu din cadrul Ministerului Economiei si Comertului, în fiecare an, anterior datei de 1 martie, o copie a raportului anual prevăzut la pct. 7.1.

8. Măsuri tranzitorii

8.1. Până la data intrării în vigoare a Protocolului la Acordul european privind evaluarea conformitătii si acceptarea produselor industriale (PECA), Comitetul propune ministrului economiei si comertului aprobarea listei cuprinzând organismele recunoscute, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Comisia de recunoastere solicită înregistrarea organismelor cuprinse în listă în registrul organismelor recunoscute, pentru alocarea numărului de identificare.

8.2. Prevederile prezentului ordin, referitoare la evaluarea organismelor, precum si cele referitoare la limitarea, suspendarea, retragerea desemnării si supravegherea organismelor desemnate se aplică si organismelor aprobate conform prevederilor pct. 8.1.

 

ANEXA Nr. 1

la normele metodologice

 

Modelul cererii de recunoastere si desemnare

 

Organismul/Laboratorul

....................................................................

(denumirea completă, adresa, telefon, fax, e-mail,

codul unic de înregistrare, nr. de ordine

în registrul comertului)

Nr. ........../ data ............. 1)

 

CERERE DE RECUNOASTERE SI DE SEMNARE

 

Organismul/Laboratorul 2) ..............................., cu sediul în 3) ........................, reprezentat prin director/presedinte 4) .........................., în aplicarea prevederilor art. 7 alin. (2), art. 9 alin. (1) si ale art. 14 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 457/2003 privind asigurarea securitătii utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune, cu modificările ulterioare, solicită Comisiei de recunoastere a organismelor care efectuează încercări pentru stabilirea conformitătii echipamentelor electrice de joasă tensiune cu cerintele esentiale de securitate evaluarea în vederea recunoasterii si desemnării, în scopul de a realiza testarea/evaluarea conformitătii pentru grupa de produse 5) .........................., prin 6) ..............................

La prezenta cerere anexăm următoarele documente 7) : .............................................................................................

 

Director/presedinte 8) ,

..................................


1) Numărul/data de înregistrare la autoritatea competentă.

2) Denumirea completă a organismului.

3) Adresa completă, codul postal.

4) Numele si prenumele.

5) Denumirea si codul produselor sau ale grupei de produse ce face obiectul evaluării, asociate activitătilor prevăzute în Clasificarea activitătilor din economia natională - CAEN.

6) Denumirea încercărilor ce fac obiectul evaluării.

7) Documentele, conform prevederilor lit. C din normele metodologice.

8) Numele, prenumele, semnătura si stampila organismului.

 

ANEXA Nr. 2

la normele metodologice

 

Modelul certificatului de recunoastere

 

MINISTERUL ECONOMIEI SI COMERTULUI

Comisia de recunoastere

 

CERTIFICAT DE RECUNOASTERE

Nr. .../ data emiterii …

 

În aplicarea prevederilor lit. D pct. 1.1 din anexa la Ordinul ministrului economiei si comertului nr. 35/2004 si ca urmare a cererii de evaluare nr. ....... se emite prezentul certificat de recunoastere, prin care se atestă că organismul/laboratorul 1) ...................., cu sediul în 2) ............., respectă cerintele minime prevăzute la art. 14 din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitătii produselor, cu modificările si completările ulterioare, si are capacitatea sI competenta de a realiza sarcinile specifice privind efectuarea de încercări si întocmirea de rapoarte tehnice pentru echipamente electrice din grupa de produse 3) .........................., conform prevederilor art. 7 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 457/2003 privind asigurarea securitătii utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune, cu modificările ulterioare.

 

Presedintele4),

Comisiei de recunoastere,

 


1) Denumirea completă a organismului.

2) Adresa completă, codul postal.

3) Denumirea si codul produselor sau ale grupei de produse asociate activitătilor prevăzute în Clasificarea activitătilor din economia

natională - CAEN.

4) Numele, prenumele, semnătura si stampila autoritătii competente.