MONITORUL
OFICIAL
P A R T E
A I
Anul 172
(XVI) - Nr. 3 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI
ALTE ACTE Luni, 5 ianuarie 2004
SUMAR
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 455 din 2 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 92 alin. 2, 4 si 6 din Codul de procedură civilă
Decizia nr. 464 din 4 decembrie 2003 referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (2) lit. d) pct.
(IV)-(V) si a celor ale art. 82 alin. (1) teza finală din Ordonanta de urgentă
a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 357/2003
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
978/2003. - Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor,
apelor si mediului privind Regulamentul de atestare a persoanelor fizice si
juridice care elaborează studii de evaluare a impactului asupra mediului si
bilanturi de mediu
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
din
2 decembrie 2003
referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 92 alin. 2, 4 si 6 din Codul de
procedură civilă
Nicolae
Popa - presedinte
Costică
Bulai - judecător
Nicolae
Cochinescu - judecător
Constantin
Doldur - judecător
Kozsokár
Gábor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Serban
Viorel Stănoiu - judecător
Lucian
Stângu - judecător
Ioan
Vida - judecător
Florentina
Baltă - procuror
Mihaela
Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol
se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 92
alin. 2, 4 si 6 din Codul de
procedură civilă, exceptie ridicată de Sabah Mahdi Mohammed Ali în Dosarul
nr. 1.281/RF/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a pentru conflicte
de muncă si litigii de muncă.
La
apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, prin avocat. Acesta sustine
neconstitutionalitatea textului de lege criticat, întrucât răstoarnă prezumtia
de bună-credintă a destinatarului actului procedural, care, lipsind de la
domiciliu, iar nu refuzând primirea actului, ia cunostintă de acesta prin
afisare. Se apreciază că acest mod de comunicare a actelor de procedură nu
corespunde necesitătilor reale impuse de desfăsurarea procesului în manieră
echitabilă, justitiabilii pierzându-si uneori posibilitatea de valorificare a
drepturilor substantiale, întrucât nu iau cunostintă de termenele de judecată,
ceea ce este de natură a aduce atingere dreptului la apărare si secretului
corespondentei. De asemenea, se mai arată că art. 92 alin. 2, 4 si 6 din Codul
de procedură civilă sanctionează de plano partea absentă de la domiciliu
în momentul comunicării actelor instantei, întrucât nu se poate retine în
sarcina acesteia vreo culpă care să justifice realizarea comunicării prin
afisare.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia
Curtii nr. 108/2002,
prin care s-a constatat constitutionalitatea textului de lege criticat.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin
Încheierea din 13 martie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 1.281/RF/2003, Tribunalul
Bucuresti – Sectia a VIII-a pentru conflicte de muncă si litigii de muncă a
sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 92 alin. 2, 4 si 6 din Codul de procedură civilă, exceptie
ridicată de Sabah Mahdi Mohammed Ali.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că posibilitatea legală de a se realiza
comunicarea citatiei si a celorlalte acte de procedură prin afisare constituie
o îngrădire a dreptului de a se adresa justitiei, deoarece acest lucru îl
expune pe destinatarul ei la riscul pierderii sau sustragerii actului
procedural care se doreste a fi comunicat. În acest fel, persoana interesată nu
va cunoaste termenul de judecată acordat, obligatiile sale legale pe care
instanta i le-a comunicat sub anumite sanctiuni procedurale sau hotărârea judecătorească
împotriva căreia poate avea interes să promoveze o cale legală de atac si, în
concluzie, va fi privată de liberul acces la justitie.
Se
consideră că textele de lege criticate contravin si principiului dreptului la
apărare, deoarece afisarea permite accesul unor terte persoane, inclusiv al
părtii potrivnice, la actul de procedură, care poate fi astfel sustras.
Se
apreciază, în acelasi timp, că se încalcă art. 26 din Constitutie, întrucât
afisarea permite accesul unor terte persoane la actul de procedură si
cunoasterea continutului acestuia, cu toate aspectele sale care privesc viata
intimă, privată a destinatarului actului de procedură, cu consecinte din cele
mai grave pentru viata, libertatea si siguranta persoanei.
Se
invocă si încălcarea art. 28 din Constitutie, deoarece se consideră că afisarea
citatiilor si a celorlalte acte de procedură face parte din categoria “celorlalte
mijloace legale de comunicare” - în acceptiunea textului constitutional,
dar în loc să asigure caracterul inviolabil al secretului corespondentei, se
constituie într-un mijloc ideal de divulgare a secretului acesteia, cu toate
consecintele nefaste pentru viata privată a destinatarului, ca si pentru
apărarea drepturilor acestuia în justitie, deci chiar pentru buna înfăptuire a
actului de justitie.
Se
consideră că restrângerile invocate, desi nu sunt motivate prin nici una dintre
situatiile prevăzute în ipoteza alin. (1) al art. 49 din Constitutie, nu sunt
proportionale cu vreo situatie care să le determine si ating însăsi existenta
drepturilor, contrar interdictiei exprese, continută în alin. (2) al aceluiasi
articol.
Tribunalul
Bucuresti - Sectia a VIII-a pentru conflicte de muncă si litigii de muncă consideră că instituirea
procedurii de comunicare prin afisare a citatiilor si hotărârilor judecătoresti
nu reprezintă o limitare a unor drepturi, posibilitătile de sustragere si
disparitie a acestor documente intrând în sfera aleatoriului, afisarea în sine
nereprezentând o institutionalizare a posibilitătilor de fraudă evocate. De
altfel, chiar Conventia europeană invocată de autorul exceptiei recunoaste
dreptul suveran al statului de a reglementa procedurile judiciare interne,
acesta putând introduce o serie de limitări în cauze strict determinate.
Se
apreciază că a face să depindă comunicarea actelor de procedură exclusiv de
faptul preluării directe de către destinatar ar genera abuzuri procesuale
necontrolabile si cheltuieli nejustificat de mari din partea statului. Asa
fiind, prevederile art. 92 din Codul de procedură civilă reflectă un echilibru
real între interesele societătii în ansamblu, securitatea sistemului justitiei
si drepturile cetătenilor, cu respectarea strictă a accesului la justitie.
Instanta
de judecată consideră că raportarea exceptiei la art. 24 si 49 din Constitutie
nu subzistă sub aspectulargumentelor expuse. În acelasi timp, se arată că, în
ceea ce priveste neconstitutionalitatea art. 92 din Codul de procedură civilă
prin raportare la art. 28 din Constitutie, comunicarea actelor de procedură
judiciară nu intră în domeniul de incidentă a normei constitutionale indicate.
În
concluzie, instanta de judecată apreciază că textele criticate nu contravin în
nici un fel dispozitiilor constitutionale.
Potrivit
dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată. De asemenea,
în conformitate cu dispozitiile art. 181 din
Legea nr.
35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului
Poporului.
Guvernul
consieră că,
potrivit legii, citarea prin afisare nu se poate realiza decât în situatii de
exceptie, cum sunt cele prevăzute de teza a doua a alin. 2 al art. 92 sau de
alin. 4 al aceluiasi articol, texte care nu pot fi interpretate si aplicate
decât prin raportare si în strânsă legătură cu ansamblul dispozitiilor art. 92.
Acestea stabilesc regulile ce trebuie urmate de către agentul procedural cu
ocazia citării părtilor si a comunicării actelor de procedură, reguli elaborate
cu respectarea tuturor drepturilor si garantiilor procesuale ale părtilor. Se
apreciază că dispozitiile criticate devin aplicabile în situatiile expres
prevăzute de lege si au drept scop prevenirea si limitarea evantualelor abuzuri
în exercitarea drepturilor procesuale, de natură să determine tergiversarea
cauzei.
Avocatul
Poporului arată
că dispozitiile art. 92 alin. 2, 4 si 6 prevăd unele exceptii de la regula
generală a înmânării în mod direct si personal a citatiei, neinterzicând
accesul liber la justitie, ci, dimpotrivă, asigurând acest drept.
Se
consideră că îndeplinirea viciată a procedurii de citare, precum si
imposibilitatea de a se prezenta la termenul fixat pot fi invocate de părtile
interesate în fata instantei de judecată, acest lucru nefiind o problemă de
constitutionalitate, ci una de aplicare a legii.
Textul
criticat nu limitează nici dreptul la apărare, ci urmăreste să prevină si să
limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, de natură
să tergiverseze solutionarea cauzei, pe calea mentinerii cu rea-credintă a unei
permanente lipse de procedură. Curtea s-a pronuntat în acest sens prin Decizia
nr. 108/2002.
Referitor
la critica formulată în raport de încălcarea dispozitiilor art. 26 din
Constitutie, se consideră că scopul afisării citatiei nu este cel al
dezvăluirii unor date personale ale destinatarului, ci al înfăptuirii cu
celeritate a justitiei. Pe de altă parte, nimeni nu poate invoca necunoasterea
legii, iar în cazul în care sunt îndeplinite conditiile prevăzute în art. 92
din Codul de procedură civilă, destinatarul citatiei se supune unei asemenea
proceduri de afisare. Pe cale de consecintă, o asemenea procedură a fost
agreată si de autorul exceptiei.
Avocatul
Poporului apreciază că pentru solutionarea exceptiei sunt nerelevante criticile
aduse art. 92 din Codul de procedură civilă, în raport cu art. 28 si art. 49
din Constitutie, acestea neavând incidentă în cauză. Prin urmare, se apreciază
că dispozitiile art. 92 alin. 2, 4 si 6 din Codul de procedură civilă sunt constitutionale.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului,
raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:
Curtea
Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din
Constitutia României, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si
23 din Legea nr.
47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu
care a fost sesizată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 92 alin. 2, 4 si 6 din
Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare. Textele legale criticate
au următorul continut:
- Art.
92 alin. 2, 4 si 6: “Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să
primească citatia sau, primind-o, nu voieste ori nu poate să semneze adeverinta
de primire, agentul va lăsa citatia în mâna celui citat sau, în cazul refuzului
de primire, o va afisa pe usa locuintei acestuia, încheind despre acestea
proces-verbal. [...]
Dacă
persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze
adeverinta de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citatia în mâna
lor; dacă cei arătati nu voiesc să primească citatia sau sunt lipsă, agentul va
afisa citatia, fie pe usa locuintei celui citat, fie, dacă nu are indicatia
apartamentului sau camerei locuite, pe usa principală a clădirii, încheind de
asemenea proces-verbal despre toate acestea.[...]
Dispozitiile
prezentului articol se aplică si la comunicarea sau notificarea oricărui alt
act de procedură.”
Autorul
exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 11
alin. (2), art. 20, 21, 24, 26, 28 si 49 din Constitutia României, care,
ulterior sesizării, a fost modificată si completată prin Legea de revizuire nr.
429/2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie
2003, republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constitutie,
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu
reactualizarea denumirilor si dându-se textelor o nouă numerotare. Textele
constitutionale invocate au numerotarea si continutul următoare:
- Art.
11 alin. (2): “Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte
din dreptul intern.”;
- Art. 20: “(1) Dispozitiile constitutionale privind
drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în
concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu
celelalte tratate la care România este parte.
(2)
Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au
prioritate reglementările internationale, cu exceptia cazului în care
Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.”;
- Art.
21 alin. (1) si (2): “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru
apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.
(2)
Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”;
- Art.
24: “(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2)
În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales
sau numit din oficiu.”;
- Art.
26: “(1) Autoritătile publice respectă si ocrotesc viata intimă, familială
si privată.
(2)
Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăsi, dacă nu încalcă drepturile
si libertătile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.”;
- Art.
28: “Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al
convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este
inviolabil.”;
- Art.
53: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns
numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii
nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a
libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea
consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2)
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate
democratică. Măsura trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o,
să fie aplicată în mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere existentei
dreptului sau a libertătii.”
De
asemenea, autorul exceptiei invocă si încălcarea art. 6 pct. 1, art. 8, 17 si
18 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor
fundamentale, prevederi referitoare la dreptul persoanei la judecarea în mod
echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, la dreptul
la respectarea vietii private si de familie, a domiciliului si a
corespondentei, precum si la restrângerile aduse drepturilor si libertătilor
prevăzute de conventie.
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că
dispozitiile legale criticate constituie exceptii de la regula generală a
înmânării în mod direct si personal a citatiei sau a oricărui alt act de
procedură, prevăzută de art. 92 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
comunicarea prin afisare fiind operantă numai în situatiile în care
destinatarul, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citatia sau,
primind-o, nu voieste să semneze adeverinta de primire sau, în cazul în care
negăsindu-se la domiciliu, persoanele îndreptătite să primească actul
procedural refuză sau ele însele sunt lipsă.
Asa
fiind, Curtea consideră că aceste exceptii nu sunt de natură a afecta vreun
drept constitutional, ci reprezintă modalităti derogatorii de îndeplinire a
procedurii de citare, determinate de situatia obiectiv diferită a persoanelor
citate. Mai mult, Curtea constată ca fiind neîntemeiată critica autorului exceptiei,
referitoare la faptul că afisarea citatiei, pe de o parte, creează o
incertitudine asupra primirii citatiei de către persoana respectivă, care, în
necunostintă de cauză, nu îsi poate exercita dreptul la apărare, iar pe de altă
parte, nesocoteste viata privată a persoanei, precum si secretul
corespondentei. Astfel, Curtea retine că textul criticat are în vedere o
situatie cu caracter de exceptie si urmăreste să prevină si să limiteze
eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, de natură să
determine tergiversarea solutionării cauzei, pe calea mentinerii cu
rea-credintă a unei permanente lipse de procedură. O atare concluzie rezultă
din economia întregului articol 92 din Codul de procedură civilă, care prevede
suficiente garantii de natură să asigure respectarea dreptului la apărare sau
ocrotirea vietii private a persoanei.
Totodată,
obligatia părtilor de a-si exercita drepturile procesuale cu respectarea
dispozitiilor stabilite de lege, referitoare la comunicarea actelor de
procedură, reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei
la judecarea procesului său în mod echitabil si într-un termen rezonabil,
potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor
omului si a libertătilor fundamentale, instituirea unor reglementări care să
prevină abuzurile servind unei bune administrări a justitiei, precum si
necesitătii aplicării si respectării drepturilor si garantiilor procesuale ale
părtilor.
De
altfel, asupra constitutionalitătii textelor de lege criticate, Curtea
Constitutională s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 108/2002, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 31 mai 2002, si, întrucât
nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudentei în
această materie, solutia adoptată în precedent, ca si considerentele pe care
aceasta se întemeiază, îsi mentine valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru
considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A. c), precum
si al art. 23 si art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În
numele legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 92 alin. 2, 4 si 6 din Codul
de procedură civilă, exceptie ridicată de Sabah Mahdi Mohammed Ali în Dosarul
nr. 1.281/RF/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a pentru conflicte
de muncă si litigii de muncă.
Definitivă
si obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 2 decembrie 2003.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela
Senia Costinescu
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
4 decembrie 2003
referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (2) lit. d) pct.
(IV)-(V) si a celor ale art. 82 alin. (1) teza finală din Ordonanta de urgentă
a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 357/2003
Nicolae
Popa - presedinte
Costică
Bulai - judecător
Constantin
Doldur - judecător
Kozsokár
Gábor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Serban
Viorel Stănoiu - judecător
Lucian
Stângu - judecător
Ioan
Vida - judecător
Florentina
Baltă - procuror
Mihai
Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol
se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55
alin. (2) lit. d) pct. (IV)-(V) si a celor ale art. 82 alin. (1) teza finală
din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
194/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr.
357/2003, exceptie ridicată de Keles Dursun în Dosarul nr. 592/CA/2003 al
Curtii de Apel
La
apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Curtea
dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 363C/2003, având ca obiect aceeasi exceptie,
ridicată de Genc Ali Riza în Dosarul nr. 635/CA/2003 al aceleiasi instante.
La
apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Curtea,
din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor, având în vedere identitatea
de obiect a acestora.
Reprezentantul
Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea,
în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992,
republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune
conexarea Dosarului nr. 363C/2003 la Dosarul nr. 362C/2003, care a fost primul
înregistrat.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (2) lit. d) pct. (IV)-(V)
si a celor ale art. 82 alin. (1) teza finală din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr.
194/2002. Se arată că art. 16 din Constitutie are în vedere persoane care
au calitatea de cetăteni români, nefiind aplicabil străinilor. În acest sens
este invocată si jurisprudenta Curtii Constitutionale. Totodată, se apreciază
că prevederile criticate nu contravin nici celorlalte dispozitii
constitutionale invocate în sustinerea exceptiei.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin
încheierile din 12 iunie 2003, pronuntate în dosarele nr. 592/CA/2003 si nr.
635/CA/2003, Curtea de Apel
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, identică în ambele dosare, autorii acesteia sustin că
prevederile art. 55 alin. (2) lit. d) pct. (IV)-(V) din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr. 194/2002 încalcă dispozitiile con- stitutionale ale art. 16
alin. (1) si (2) si ale art. 18 alin. (1).
Potrivit
sustinerilor autorilor exceptiei, prevederile criticate din ordonanta de
urgentă “creează o discriminare evidentă între toti cetătenii români si străini
care pot constitui societăti comerciale cu răspundere limitată potrivit Legii nr. 31/1990,
republicată”, întrucât, spre deosebire de cetătenii români, cei străini “sunt
obligati pentru prelungirea ulterioară a dreptului de sedere să facă dovada
creării a cel putin 10 locuri de muncă sau aport de capital în valută de cel
putin 50.000 euro - potrivit prevederilor art. 55 alin. (2) lit. d) pct. IV din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 sau să prezinte înscrisuri care
să ateste venituri personale în cuantum de cel putin 500 euro lunar obtinute
din activităti desfăsurate pe teritoriul României conform art. 55 alin. (2)
lit. d) pct. V”.
O a
doua critică de neconstitutionalitate priveste art. 82 alin. (1) teza finală
din aceeasi ordonantă de urgentă, care, în opinia autorilor exceptiei, ar
contraveni dispozitiilor art. 18 alin. (1) si ale art. 128 din Constitutie. Se
sustine că “dreptul la recurs, ca drept fundamental, este încălcat”, iar
sentinta pronuntată fiind irevocabilă, “părtile nu se pot adresa unei instante
superioare printr-o cale ordinară de atac cu scopul casării pentru eventualele
motive de netemeinicie si nelegalitate a hotărârii judecătoresti pronuntate de
instanta de fond”. De asemenea, în motivarea exceptiei se mai arată că
“exercitiul unor drepturi sau libertăti poate fi restrâns numai prin lege si
numai în situatii limitativ prevăzute, ceea ce intră în contradictie cu
dispozitiile prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, care
nu este o lege”, încălcându-se astfel dispozitiile art. 49 din Constitutie.
Curtea
de Apel
În
ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin.
(1) teza finală, instanta consideră că “nici acest text nu vine în contradictie
cu normele constitutionale”, întrucât “accesul liber la justitie nu are
semnificatia că acesta trebuie asigurat la toate structurile judecătoresti si
la toate căile de atac, legiuitorul fiind cel care poate institui reguli
deosebite în considerarea unor situatii deosebite”. De asemenea, instanta arată
că nici o reglementare internatională nu impune “un anumit număr al gradelor de
jurisdictie sau un anumit număr al căilor de atac”.
Potrivit
prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea
de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
De
asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din
Legea nr.
35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al
institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul
apreciază că
exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată.
În
esentă, cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55
alin. (2) lit. d) pct. (IV)-(V) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul străinilor în România, se arată că art. 16 din
Constitutie nu este aplicabil cauzelor referitoare la străini, întrucât acest
text are în vedere persoane care au calitatea de cetăteni români. În acest sens
este invocată jurisprudenta Curtii Constitutionale. Se apreciază că prevederile
criticate sunt în concordantă cu art. 18 alin. (1) din
Constitutie,
iar, raportat la art. 49 din Constitutie, acestea “nu contin restrângeri
speciale ale exercitiului unor drepturi pentru străini”.
Referitor
la invocarea încălcării art. 128 din Constitutie prin art. 82 alin. (1) teza
finală din ordonanta de urgentă, Guvernul apreciază că exceptia este
neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că “accesul la justitie nu înseamnă
accesul la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac” si că
“art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor
fundamentale nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdictie sau un anumit
număr al căilor de atac”. În sustinerea acestor opinii, Guvernul invocă
jurisprudenta Curtii Constitutionale, ca si pe cea a Curtii Europene a
Drepturilor Omului, care, prin hotărârea pronuntată în cauza “Golder
împotriva Regatului Unit”, 1975, a statuat că “Dreptul de acces la
tribunale [...] nu este absolut”.
Avocatul
Poporului consideră
că dispozitiile ordonantei de urgentă criticate sunt constitutionale.
Se
apreciază că art. 55 alin. (2) lit. d) pct. (IV)-(V) din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, fată de
prevederile art. 18 alin. (1) si ale art. 49 din Constitutie, sunt
constitutionale, întrucât “textul de lege criticat nu contine restrângeri
speciale ale exercitiului unor drepturi pentru străinii care urmează procedura
de prelungire a dreptului de sedere temporară în România”. De asemenea, se
sustine că “dispozitiile art. 16 alin. (1) si alin. (2) din Constitutie, care
reglementează egalitatea cetătenilor si a autoritătilor publice în fata legii,
nu sunt aplicabile cauzelor referitoare la străini”.
În
ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin.
(1) teza finală, Avocatul Poporului apreciază că acestea nu contravin
prevederilor art. 128 din Constitutie, deoarece “reglementarea căilor ordinare
sau extraordinare de atac este de competenta exclusivă a legiuitorului, care
poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de
procedură”. În acest sens, este invocată si jurisprudenta Curtii Constitutionale.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând
încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, rapoartele întocmite dejudecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor
art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si celor ale art. 1 alin.
(1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 55 alin. (2)
lit. d) pct. (IV)-(V) si cele ale art. 82 alin. (1) teza finală din Ordonanta
de urgentă a Guvernului nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul
străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 955 din 27 decembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 357/2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 25 iulie
2003.
Textele
criticate pentru neconstitutionalitate au următorul cuprins:
- Art.
55 alin. (2) lit. d) pct. (IV) si (V): “Prelungirile ulterioare ale
dreptului de sedere temporară se pot acorda dacă străinul îndeplineste
următoarele conditii: [...]
d)
cererile pentru prelungirile ulterioare ale dreptului de sedere temporară
trebuie însotite de următoarele documente: [...]
(IV)
documente din care să rezulte că investitia este concretizată în aport de
capital sau transfer de tehnologie, în valoare de cel putin 70.000 euro ori
crearea a 15 locuri de muncă, în cazul actionarului, si 50.000 euro ori crearea
a cel putin 10 locuri de muncă, în cazul asociatului;
(V)
documente care să ateste venituri personale în cuantum de cel putin 700 euro
lunar, în cazul actionarului, si 500 euro lunar, în cazul asociatului, obtinute
din activitatea desfăsurată pe teritoriul României.”;
- Art.
82 alin. (1): “Dispozitia de părăsire a teritoriului poate fi atacată în
termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării, la Curtea de Apel
Bucuresti, în cazul în care aceasta a fost emisă de Autoritatea pentru străini,
sau la Curtea de Apel în a cărei rază de competentă teritorială se află
formatiunea teritorială care a emis dispozitia de părăsire a teritoriului.
Sentinta
instantei este definitivă si irevocabilă.”
În
esentă, critica de neconstitutionalitate se bazează pe sustinerea că
dispozitiile vizate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1)
si (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 18 alin. (1) privind cetătenii
străini, precum si pe cele ale art. 49, devenit după revizuirea si republicarea
Constitutiei art. 53, privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al
unor libertăti. Cu referire la dispozitiile art. 82 alin. (1) din ordonanta de
urgentă, este invocată si încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art.
128, devenit art. 129, privind folosirea căilor de atac.
Dispozitiile
constitutionale invocate în sustinerea exceptiei, după revizuirea si
republicarea Constitutiei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767
din data de 31 octombrie 2003, au următorul cuprins:
- Art.
16 alin. (1) si (2): “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a
autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.
(2)
Nimeni nu este mai presus de lege.”;
- Art.
18 alin. (1): “Cetătenii străini si apatrizii care locuiesc în România se
bucură de protectia generală a persoanelor si a averilor, garantată de
Constitutie si de alte legi.”;
- Art.
53: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns
numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii
nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a
libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea
consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă
este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proportională
cu situatia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu si
fără a aduce atingere existentei dreptului sau a libertătii.”;
- Art.
129: “Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul
Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii.”
1.
Examinând sustinerea potrivit căreia dispozitiile art. 55 alin. (2) lit. d)
pct. (IV)-(V) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, care
reglementează conditiile prelungirilor ulterioare ale dreptului de sedere
temporară a străinilor în România, sunt neconstitutionale deoarece ar încălca
principiul constitutional al egalitătii în drepturi si pe cel privind protectia
străinilor, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Dispozitiile cuprinse
în ordonanta de urgentă criticată nu sunt aplicabile decât străinilor, însusi
actul normativ vizat având ca obiect reglementarea regimului acestora, ceea ce
exclude orice posibilitate de comparare cu situatia cetătenilor români prin
raportare la dispozitiile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie,
republicată. Sub acest aspect este evident că prevederile criticate sunt
aplicabile, în egală măsură, tuturor străinilor aflati în situatia de a li se
prelungi sederea temporară.
Nici
încălcarea principiului constitutional privind protectia străinilor, prevăzut
de art. 18 alin. (1), nu poate fi retinută deoarece nu se poate sustine, în mod
rational, că măsurile instituite ar leza “protectia generală a persoanelor si a
averilor” de care se bucură străinii si apatrizii din România.
Prin
instituirea celor două conditii legiuitorul a avut în vedere protejarea
firească a intereselor economice nationale si a fortei de muncă autohtone, ceea
ce corespunde obligatiei ce revine statului, conform art. 135 alin. (2) lit. b)
din Constitutie, republicată.
2.
Curtea constată că este neîntemeiată si critica de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 82 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
194/2002, care prevăd că sentinta curtii de apel prin care se solutionează
cererea de anulare a dispozitiei de părăsire a teritoriului este definitivă si
irevocabilă.
Asa
cum s-a stabilit în jurisprudenta Curtii Constitutionale, accesul la justitie
nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieste
justitia, iar instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata
instantelor judecătoresti, deci si reglementarea căilor de atac, este de
competenta exclusivă a legiuitorului. Acesta este sensul art. 129 din
Constitutie, republicată, invocat în motivarea exceptiei, text care face
referire la “conditiile legii”, atunci când reglementează exercitarea
căilor de atac, ca de altfel si art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicată,
care, referindu-se la competenta instantelor judecătoresti si la procedura de
judecată, stabileste că acestea “sunt prevăzute numai de lege”.
În
ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 53 din Constitutie, republicată,
Curtea retine că acest text constitutional nu este incident în cauză, întrucât
nu se pune problema restrângerii unor drepturi sau a unor libertăti
constitutionale, ci de exercitare a unei căi de atac împotriva unei hotărâri
judecătoresti, care, asa cum s-a arătat, se poate realiza numai dacă legea o
prevede si numai în conditiile stabilite de aceasta.
Referitor
la afirmatia că reglementarea criticată a fost stabilită printr-o ordonantă,
iar nu printr-o lege, Curtea retine că, potrivit art. 115 din Constitutie,
republicată, în virtutea delegării legislative, ordonantele emise de Guvern au
aceeasi fortă juridică cu a reglementărilor cuprinse în lege.
Fată
de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În
numele legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (2) lit. d) pct.
(IV)-(V) si a celor ale art. 82 alin. (1) teza finală din Ordonanta de urgentă
a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 357/2003, exceptie ridicată de Keles Dursun în
Dosarul nr. 592/CA/2003 al Curtii de Apel Constanta - Sectia contencios
administrativ si de Genc Ali Riza în Dosarul nr. 635/CA/2003 al aceleiasi
instante.
Definitivă
si obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 4 decembrie 2003.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai
Paul Cotta
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL AGRICULTURII,
PĂDURILOR, APELOR SI MEDIULUI
privind Regulamentul de
atestare a persoanelor fizice si juridice care elaborează studii de evaluare a
impactului asupra mediului si bilanturi de mediu
În
temeiul dispozitiilor art. 12 din Legea protectiei mediului nr. 137/1995,
republicată, cu modificările si completările ulterioare,
în
baza Hotărârii Guvernului nr.
739/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor,
Apelor si Mediului,
având
în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr.
918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului
asupra mediului si pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private
supuse acestei proceduri, ale Hotărârii Guvernului nr. 573/2002
pentru aprobarea procedurilor de autorizare a functionării comerciantilor,
tinând
cont de prevederile Ordinului ministrului apelor si protectiei mediului nr.
860/2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra
mediului si de emitere a acordului de mediu, ale Ordinului ministrului apelor,
pădurilor si protectiei mediului nr. 184/1997 pentru aprobarea Procedurii de
realizare a bilanturilor de mediu, cu modificările si completările ulterioare,
si ale Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si mediului nr.
818/2003 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizatiei integrate de
mediu,
ministrul
agriculturii, pădurilor, apelor si mediului emite următorul ordin:
Art.
1. - Se aprobă Regulamentul de atestare a persoanelor fizice si juridice care
elaborează studii de evaluare a impactului asupra mediului si bilanturi de
mediu, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art.
2. - Regulamentul prevăzut la art. 1 se pune la dispozitia celor interesati pe
pagina de web a Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului, la
adresa www.mappm.ro, de către Directia de prevenire si management al
fenomenelor periculoase.
Art.
3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si
intră în vigoare la 30 de zile de la publicare.
Art.
4. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul
ministrului apelor, pădurilor si protectiei mediului nr. 278/1996, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 18 iunie 1996, si orice
alte dispozitii contrare prezentului ordin.
Art. 5. - Directia generală de protectia mediului va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Ministrul
agriculturii, pădurilor, apelor si mediului,
Bucuresti, 2 decembrie 2003.
Nr. 978.
ANEXĂ
de
atestare a persoanelor fizice si juridice care elaborează studii de evaluare a
impactului asupra mediului si bilanturi de mediu
1. Prevederi
generale
Art.
1. - (1) Prezentul regulament se emite în conformitate cu prevederile art. 12
si ale art. 65 lit. f) din Legea protectiei mediului nr. 137/1995,
republicată, cu modificările si completările ulterioare, denumită în continuare
LPM, de către autoritatea centrală pentru protectia mediului, denumită
în continuare ACPM, si în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
573/2002 pentru aprobarea procedurilor de autorizare a functionării
comerciantilor, ale Hotărârii Guvernului nr.
918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului
asupra mediului si pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse
acestei proceduri, ale Ordinului ministrului apelor, pădurilor si protectiei
mediului nr. 184/1997 pentru aprobarea Procedurii de realizare a bilanturilor
de mediu, cu modificările ulterioare, ale Ordinului ministrului apelor si
protectiei mediului nr. 860/2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a
impactului asupra mediului si de emitere a acordului de mediu si ale Ordinului
ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si mediului nr. 818/2003 pentru
aprobarea Procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu. Prezentul
regulament poate fi modificat numai de către ACPM prin ordin al ministrului.
(2)
Acest regulament stabileste procedura pentru atestarea persoanelor juridice si
a persoanelor fizice, denumite în continuare părti, în vederea efectuării
evaluării impactului asupra mediului, denumită în continuare EIM, si a
bilanturilor de mediu, denumite în continuare BM, în conformitate cu
prevederile LPM.
Art.
2. - Cuvintele si expresiile folosite în prezentul regulament vor avea
întelesul lor comun si obisnuit, dacă nu sunt definite altfel în Codul civil,
în LPM sau în prezentul regulament:
a) atestare
- certificarea părtilor pentru executarea EIM si a BM, conform prezentului
regulament;
b) certificat
de atestare - un certificat valabil o perioadă de 2 ani, care se acordă ca
dovadă a atestării conform prezentului regulament;
c) nivel
de competentă - una dintre cele trei categorii de atestare a persoanelor
fizice sau juridice care execută evaluarea impactului asupra mediului sau
bilantul de mediu;
d) parte
- o persoană juridică sau fizică ce solicită atestarea în baza prezentului
regulament;
e) CA
- Comisia de atestare a persoanelor fizice si juridice care elaborează
studii de evaluare a impactului asupra mediului si bilanturi de mediu;
f) ST
- Secretariatul tehnic al Comisiei de atestare a persoanelor fizice si
juridice care elaborează studii de evaluare a impactului asupra mediului si
bilanturi de mediu.
Art.
3. - (1) În vederea autorizării în domeniul mediului în conformitate cu LPM,
numai EIM si BM efectuate de părti atestate vor fi luate în considerare de
către autoritătile de mediu din România.
(2)
Părtile care execută EIM si BM trebuie să fie independente din punct de vedere
juridic atât fată de proiectant, cât si de titularul proiectului si/sau al
activitătii.
(3)
Părtile care execută EIM sau BM pot fi si din afara României, dacă sunt
atestate conform prezentului regulament sau dacă prezintă un certificat de
atestare emis într-o tară membră a Uniunii Europene sau în tări cu legislatie
armonizată cu a acesteia si recunoscut de către Comisia de atestare. Părtile
din afara României vor respecta legislatia în vigoare privind regimul
străinilor în România.
Art.
4. - Metodologia care se va folosi în executarea EIM si BM si continutul lor general
vor respecta cerintele metodologice si de continut prevăzute de legislatia
relevantă în vigoare.
Art.
5. - (1) Titularul activitătii răspunde de autenticitatea informatiilor pe care
le furnizează pentru elaborarea EIM sau a BM. Responsabilitatea pentru
corectitudinea EIM si a BM va reveni părtii care a încheiat contractul de
executare a EIM sau a BM cu titularul activitătii.
(2)
Responsabilitatea pentru realizarea studiilor de evaluare a impactului si a
bilanturilor de mediu si pentru corectitudinea interpretării informatiilor
prezentate în rapoartele întocmite revine persoanei fizice sau persoanei
responsabile desemnate din cadrul colectivului persoanei juridice atestate care
coordonează lucrarea. Expertii coordonatori trebuie să fie atestati la cel mai
înalt nivel de competentă si răspund sub semnătură de calitatea studiilor si a
rapoartelor întocmite.
(3)
Responsabilitatea pentru corectitudinea documentelor furnizate autoritătilor
competente de protectia mediului revine titularului proiectului sau al
activitătii.
Art.
6. - Certificatul de atestare va fi eliberat de CA conform regulamentului de
functionare prevăzut la cap. 4 si va reprezenta actul juridic doveditor al
atestării conform prezentului regulament.
2. Atestarea
persoanelor fizice pentru elaborarea bilanturilor de mediu/studiilor de impact
asupra mediului
2.1. Sistemul
de atestare
Art.
7. - (1) Pentru persoanele fizice care sunt atestate ca experti în BM vor
exista trei niveluri de competentă.
Persoanele
fizice atestate pentru nivelul cu cea mai mică competentă se vor numi auditori
asociati. Persoanele fizice atestate pentru nivelul de competentă medie,
clasificate astfel de CA, se vor numi experti auditori în BM.
Persoanele
fizice atestate pentru nivelul cu cea mai mare competentă, clasificate astfel
de CA, se vor numi experti auditori principali în BM.
(2)
Pentru persoanele fizice care sunt atestate ca evaluatori ai impactului asupra
mediului vor exista trei niveluri de expertiză. Persoanele fizice atestate
pentru nivelul cu cea mai mică competentă se vor numi evaluatori asociati.
Persoanele
fizice atestate în nivelul mediu de competentă se vor numi experti
evaluatori de mediu, iar cele atestate la nivelul superior de competentă se
vor numi experti evaluatori principali în EIM.
Art.
8. - (1) Fiecare persoană fizică care solicită certificat de atestare pentru BM
sau EIM va trebui să îndeplinească conditiile minime de vechime si experientă
înscrise în anexa nr. 2.1 si va fi repartizată initial unuia dintre cele trei
niveluri mentionate în art. 7, pe baza calificărilor sale tehnice si
profesionale, a apartenentei la organisme profesionale, a instruirii în domenii
legate de BM/EIM si a experientei personale legate de BM/EIM înscrise în
sectiunile A-E ale formularului de înscriere prezentat în anexa nr. 1.
Calificările si experienta profesională vor fi punctate după sistemul descris
în anexa nr. 2.2, iar punctajul adunat de la toate cele patru elemente va
defini nivelul initial de competentă la care persoana este repartizată de către
CA.
(2)
Repartizarea initială a persoanelor fizice pe un anumit nivel, conform alin.
(1) si anexei nr. 2.2, va fi supusă modificării sau confirmării, în functie de
rezultatele examinărilor care vor avea caracter obligatoriu. Examinările vor fi
diferite pentru fiecare dintre cele trei niveluri de atestare, având forma mai
simplă pentru nivelul mai mic si forma mai complexă pentru cel mai înalt nivel.
(3)
Structura si continutul examinărilor vor fi stabilite de CA si se vor aplica
tuturor persoanelor fizice care solicită atestarea pentru BM/EIM. Examinările
scrise vor fi de tip grilă. Pentru obtinerea nivelului superior, după
promovarea examinării scrise va avea loc un interviu în prezenta membrilor CA.
(4)
Rezultatele examinărilor vor fi folosite de CA pentru a modifica evaluarea
initială a persoanelor fizice care solicită atestarea, acolo unde rezultatele
obtinute nu corespund cerintelor minime de promovare mentionate în anexa nr.
2.3.
(5) În
urma promovării examinării scrise pentru nivelurile inferioare de competentă si
a examinării orale pentru nivelul de expert auditor principal, CA va alcătui
punctajul final prin însumarea a 75% din punctajul atribuit în etapa de
precalificare si 25% din punctajul atribuit la examinarea propriu-zisă si va
stabili dacă persoana fizică poate fi atestată de CA si la ce nivel de
competentă.
2.2. Procedura
pentru atestarea expertilor în BM/EIM
Art.
9. - (1) Solicitantul va transmite la CA formularul de înscriere însotit de
documente doveditoare ale celor declarate, care vor include următoarele:
a)
formularul de cerere semnat, cu toate sectiunile completate corespunzător si în
totalitate;
b)
copii ale tuturor certificatelor/diplomelor de studii mentionate în formularul
completat;
c)
copii ale certificatelor sau ale altor documente care atestă această
apartenentă la organizatii tehnice ori profesionale;
d)
copii ale certificatelor sau ale altor documente care demonstrează frecventarea
de către solicitant a cursurilor de instruire mentionate în formularul de cerere,
precum si nivelul tehnic si durata acestor cursuri de instruire;
e)
acolo unde este posibil, documente care să dovedească finalizarea BM/EIM si a
studiilor conexe mentionate în sectiunea din formularul de cerere referitoare
la experienta anterioară;
f)
acte doveditoare privind statutul de angajat permanent, pentru membrii
colectivului de lucru al persoanei juridice solicitante;
g)
dovada achitării tarifului de evaluare initială.
(2)
CA, prin ST, va înregistra cererea în baza de date privind atestarea si va
atribui solicitantului un număr de cod care va fi evidentiat în aceasta. CA,
prin ST, va verifica formularul de cerere pentru a se asigura că toate
sectiunile relevante sunt completate. Dacă există probleme privind informatiile
furnizate în formular, ST va returna soli- citantului formularul si va solicita
informatii suplimentare asupra sectiunilor respective.
(3)
Dacă formularul a fost completat corect, CA, prin ST, va aloca solicitantilor
punctajul initial rezultat, pe baza unui sistem care ia în considerare
calificările, apartenenta la organizatii profesionale, cursuri de instruire
absolvite de solicitant si experienta anterioară în domeniul BM/EIM sau în
activitătile colaterale înscrise în notele anexate la formularul de înscriere.
Punctele alocate fiecărui solicitant vor fi introduse în baza de date privind
atestarea. Când punctajul calculat de ST este insuficient precalificării
solicitantului pentru oricare dintre nivelurile de atestare pentru BM/EIM,
acesta va informa solicitantul asupra acestui fapt si îi va solicita să revină
cu cererea la o dată ulterioară, după ce va fi acumulat experienta
suplimentară.
(4)
CA, prin ST, va precalifica solicitantul, dacă punctajul calculat este suficient
pentru a aprecia ca îndreptătită considerarea solicitantului pentru un anumit
nivel de competentă. Pe această bază, ST va fixa pentru solicitant o dată
pentru examinarea propriu-zisă. Dacă solicitantul nu se prezintă la data de
examinare convenită sau nu a obtinut punctajul necesar promovării, se poate
relua această etapă cu încă o reexaminare. În cazul în care nici după această
examinare solicitantul nu a realizat punctajul necesar pentru promovare în
etapa finală, procedura de atestare trebuie reluată de la început. CA va puncta
rezultatele examinării si va introduce punctajul în baza de date privind
atestarea.
(5) CA
va calcula punctajul combinat ce va fi alocat solicitantului, adunând 75% din
punctajul calculat conform art. 8 si 25% din punctajul realizat de solicitant
la examinare. Punctajul combinat rezultat va stabili nivelul la care va fi
atestat solicitantul si va fi introdus de ST în baza de date privind atestarea.
(6)
Dacă solicitantul nu a reusit să realizeze punctajul combinat necesar atestării,
CA, prin ST, va înstiinta solicitantul în acest sens si îi va solicita să
revină cu cererea la o dată ulterioară, după ce va fi acumulat experienta
suplimentară în domenii conexe BM/EIM.
Art.
10. - (1) Dacă solicitantul a realizat un punctaj suficient atestării la unul
dintre niveluri, CA va emite solicitantului certificatul de atestare. Acesta va
fi semnat de presedintele CA si va fi eliberat solicitantului spre a-i folosi
drept dovadă a atestării. La primirea certificatului de atestare, solicitantul
va deveni expert atestat în BM/EIM, denumit în continuare expert atestat,
pentru nivelul corespunzător experientei dovedite.
(2)
Expertul atestat va include o copie a certificatului de atestare în toate
rapoartele de BM/EIM pe care le elaborează după atestarea sa, în perioada în
care certificatul de atestare este în vigoare.
2.3. Procedura
de reînnoire
Art.
11. - (1) Când un certificat de atestare a împlinit 22 de luni (si anume, cu
două luni înainte de expirare), persoana fizică sau juridică atestată are
obligatia de a solicita reînnoirea. În acest scop va solicita ST un nou set de
formulare de cerere, pe care va înscrie numai modificările apărute fată de
situatia prezentată la atestarea/reatestarea anterioară, în ceea ce priveste
statutul său profesional si experienta acumulată si îl va trimite CA cu cel
putin o lună înainte de data expirării certificatului de atestare existent.
(2)
CA, prin ST, va înregistra cererea de reînnoire în baza de date privind
atestarea si va verifica formularul de cerere de reînnoire pentru a se asigura
că s-au completat corect toate sectiunile importante ale acestuia. Dacă există
probleme privind informatiile furnizate în formular, ST va returna expertului
atestat formularul, solicitându-i informatii suplimentare asupra sectiunilor
respective. Este de datoria celui care solicită reînnoirea să completeze corect
si în totalitate formularul de cerere de reînnoire.
(3)
Dacă formularul de cerere de reînnoire este completat corect, CA îl va lua în
considerare pentru reînnoirea certificatului de atestare. Reînnoirea
certificatului de atestare se acordă dacă solicitantul a efectuat în baza
certificatului obtinut anterior un număr suficient de BM/EIM necesar pentru
obtinerea punctajului prevăzut în anexa nr. 2.3. În situatia în care nu se
consideră îndreptătită acordarea reînnoirii datorită experientei insuficiente
în anii anteriori sau datorită altor aspecte legate de calitatea BM/EIM
executate de expertul atestat, CA, prin ST, îl va înstiinta pe expertul atestat
asupra aspectelor relevante si asupra deciziei de a nu reînnoi certificatul de
atestare a acestuia.
(4)
Când reînnoirea se consideră îndreptătită, CA va avea în vedere ce nivel să fie
atribuit expertului atestat respectiv, tinând cont de informatiile furnizate.
După aceasta CA va pregăti un nou certificat de atestare. Acesta va fi semnat
de presedintele CA si va fi eliberat expertului atestat spre a-i folosi drept
dovadă a reînnoirii certificatului de atestare. Certificatul de atestare
reînnoit va fi, de asemenea, introdus de ST în baza de date privind atestarea.
(5)
Procedura de reînnoire va fi reîncepută când certificatul de atestare a
împlinit 22 de luni de valabilitate, după cum se mentionează la alin. (1). În
această manieră, certificatul de atestare va fi supus reînnoirii la fiecare 24
de luni, în conditii normale.
Art.
12. - (1) Dacă certificatul de atestare expiră sau nu este reînnoit din oricare
motiv, expertul atestat poate finaliza BM/EIM existente, care au fost
contractate înainte de data expirării valabilitătii, dacă CA nu decide altfel.
În orice situatie, expertul atestat nu va putea însă contracta lucrări noi de
BM/EIM ulterior expirării valabilitătii certificatului de atestare.
(2)
Persoanele fizice care sunt atestate pentru executarea BM/EIM vor trebui să
sustină un examen de reînnoire a atestării în conditiile prevăzute la art. 11,
la fiecare 6 ani (calculati de la data initială a atestării lor), presupunând
că atestarea a continuat fără întrerupere.
Art.
13. - Pentru obtinerea unui nivel superior de atestare solicitantul va urma
procedura de atestare descrisă la art. 9, făcând dovada pregătirii si
competentelor sale pentru nivelul la care doreste să se ateste.
2.4. Atribuirea
unor domenii specifice de expertiză
Art.
14. - (1) Domeniile specifice de expertiză care pot fi utilizate sunt
prezentate în anexa nr. 4 si corespund activitătilor înscrise în legislatia
specifică de mediu (EIA, IPPC si LPC).
(2)
Solicitantul trebuie să facă dovada experientei pentru domeniile pentru care
doreste atestarea prin prezentarea în formularele de înscriere a cel putin unei
lucrări relevante elaborate.
(3) CA
stabileste domeniile de expertiză pentru care se va acorda atestarea.
(4) În
cazul în care experienta solicitantului se limitează numai la anumite
componente ale mediului, cuprinse în bilantul de mediu, si anume:
-
terenuri contaminate, inclusiv sol si subsol;
-
poluarea aerului si domenii conexe;
-
poluarea apei si tratarea/evacuarea apei uzate;
-
gestionarea deseurilor solide si domenii conexe;
-
materiale periculoase si domenii conexe;
-
sănătatea muncii si domenii conexe;
-
prevenirea si controlul integrat al poluării;
- alte
domenii specifice considerate relevante în circumstante specifice.
(5) CA
poate restrânge atestarea acelui expert la componentele de mediu pentru care solicitantul
a făcut dovada experientei în domeniu. Domeniile si componentele de mediu vor
fi incluse în certificatul de atestare si în baza de date privind atestarea.
3. Atestarea
pentru BM/EIM a persoanelor juridice
Art. 15.
- (1) Statutul atestării persoanelor juridice pentru elaborarea BM/EIM va fi
definit exclusiv prin numărul si nivelul de competentă al persoanelor fizice
angajate permanent în colectivele desemnate pentru atestare.
(2)
Atestarea acordată persoanei juridice nu implică atestarea individuală a nici
unuia dintre cei angajati de persoana juridică.
(3)
Atestarea persoanelor juridice se face numai colectiv, prin emiterea unui
singur certificat de atestare al cărui titular este persoana juridică. În
certificatul de atestare se înscriu numele, domeniul de expertiză si nivelul de
competentă dovedit al membrilor colectivului desemnat.
Art.
16. - (1) Atestarea persoanelor juridice se face pe 3 niveluri, în functie de
numărul personalului cuprins în colectivul de lucru si de calificările si
pregătirea profesională dovedită a membrilor colectivului atestat.
(2) În
vederea atestării, persoanele juridice vor nominaliza colectivele specializate
pentru această activitate si vor completa sectiunile A, B, C si E ale formularului
de înscriere din anexa nr. 1B pentru fiecare dintre membrii acestora.
(3)
Procedura de verificare a realizării conditiilor de înscriere si precalificare
se va desfăsura în mod similar cu cea pentru persoanele fizice, cu respectarea
criteriilor si punctajelor minime înscrise în anexele nr. 2.1 si 2.3.
(4)
Pentru sustinerea etapei finale de verificare, persoana juridică va desemna din
cadrul colectivului un număr de 1-2 persoane pentru fiecare domeniu în care se
doreste atestarea, pentru reprezentare si sustinere a examinărilor scrise si
orale.
(5)
Procedura de sustinere a examinărilor este identică cu cea pentru persoanele
fizice descrisă la art. 9. Punctajul combinat se calculează pentru fiecare
reprezentant, considerând punctajul de precalificare individual al acestora si
rezultatele la examinări obtinute de fiecare reprezentant.
Punctajul
atribuit persoanei juridice pentru fiecare domeniu va fi cel realizat de
reprezentantul său ori de media aritmetică a rezultatelor obtinute, dacă sunt
mai multi reprezentanti pentru un domeniu. Obtinerea atestării persoanei
juridice pentru fiecare domeniu se face pe baza rezultatului realizat de
reprezentantii săi la examinările scrise si orale, cu atingerea punctajului
cumulat prezentat în anexa nr. 2.3.
(6) În
cazul în care în urma examinărilor reprezentantii persoanei juridice nu
întrunesc punctajul minim necesar nivelului de competentă atribuit în urma
precalificării, persoana juridică se va atesta pentru un nivel de competentă
inferior, pentru care a realizat punctajul minim, sau va relua procedura de
atestare după realizarea unui grad de performantă corespunzător.
Art.
17. - (1) Pentru realizarea BM/EIM într-un anumit domeniu de activitate conform
anexei nr. 3, persoana juridică trebuie să aibă în colectivul de lucru cel
putin un membru cu calificarea si experienta necesare pentru atestarea ca
expert auditor/evaluator principal. Acesta va răspunde pentru calitatea
lucrărilor efectuate în conformitate cu prevederile art. 5.
(2)
Persoanele juridice care nu au în colectivul de lucru o astfel de persoană nu
vor putea efectua BM/EIM decât în colaborare cu o persoană fizică sau juridică
atestată ca expert auditor/evaluator principal.
4. Regulamentul
de functionare a Comisiei de atestare
Art.
18. - Regulamentul de functionare a Comisiei de atestare (CA) a persoanelor
fizice si juridice pentru executarea BM si a EIM din România se modifică prin
ordin al ministrului autoritătii publice centrale de mediu în baza prevederilor
LPM.
4.1. Statutul
si structura CA
Art.
19. - (1) CA functionează sub coordonarea tehnică a ACPM si va fi stabilită
prin ordin al acesteia.
(2) CA
va cuprinde:
a)
Comisia de atestare propriu-zisă (CA) este formată din 5 până la 7 membri,
experti în domeniul protectiei mediului si/sau cadre tehnice universitare, iar
presedintele CA este secretarul de stat pentru protectia mediului din cadrul
ACPM. Acesta conduce CA si o reprezintă în relatiile cu alte părti;
b) ST
subordonat CA, format din minimum 6 persoane cu cunostinte în domeniu si un
număr adecvat de personal administrativ care să nu depăsească o treime din
totalul personalului ST;
c)
experti colaboratori din sectoare tehnice (EC) selectionati de CA, care vor
sprijini CA în analizarea cererilor de atestare, când este necesar.
(3)
Dimensionarea CA se stabileste de către ACPM si poate fi modificată la
propunerea CA, pentru a asigura functionarea promptă si eficientă a sistemului
de atestare.
(4)
Maximum o treime dintre membrii CA vor fi din directia de specialitate a ACPM
care analizează EIM si BM în vederea emiterii actelor de reglementare.
4.2. Modul
de functionare a CA
Art.
20. - (1) CA se întruneste lunar sau ori de căte ori frecventa si numărul
solicitărilor impun aceasta.
(2)
Deciziile CA se vor adopta prin vot cu majoritate simplă, în prezenta obligatorie
a cel putin jumătate plus unu din totalul membrilor săi. Dezbaterile si
deciziile CA se vor consemna într-un registru de procese-verbale special
constituit.
(3)
CA, atunci când există păreri diferite ale membrilor acestuia, poate invita la
discutii experti consultanti. Invitatii nu au drept de vot.
4.3. Sarcinile
CA
Art.
21. - (1) Principala sarcină a CA este de a asigura functionarea corectă,
eficientă si promptă a sistemului de atestare.
(2) CA
analizează, modifică si/sau validează recomandările ST privind atestarea si
nivelurile de atestare a persoanelor fizice pentru executarea BM si EIM.
(3) CA
analizează cererile de contestatie ale solicitantilor, prezentate de ST, si ia
măsurile necesare conform prevederilor pct. 5.1, în termen de 30 de zile de la
data înregistrării contestatiei.
(4) CA
avizează si prezintă conducerii ACPM spre aprobare:
-
raportul anual întocmit de ST cu privire la activitatea desfăsurată si
rezultatele obtinute. Când se consideră necesar, raportul anual poate include
propuneri de revizuire a prezentului ordin, a baremului de punctaj si a grilei
de examinare; si
-
bugetul anual.
(5) CA
stabileste baremul de punctaj pentru atestarea persoanelor fizice.
(6) CA
selectionează expertii consultanti care sprijină CA în procesul de atestare si
mentine o listă actualizată a acestora.
Art.
22. - ST răspunde de administrarea sistemului de atestare, prin executarea
tuturor actiunilor necesare aplicării corecte a prezentului ordin, după cum
urmează:
a)
arhivează toate materialele referitoare la atestare pentru o perioadă de cel
putin 6 ani;
b)
primeste si verifică toate cererile pentru a se asigura că au fost furnizate
toate informatiile necesare derulării procesului de atestare;
c)
înregistrează în baza de date privind atestarea persoanelor fizice si juridice
toate cererile de atestare primite;
d)
calculează punctajul initial pentru a stabili dacă solicitantii s-au
precalificat sau nu pentru tipul si, unde este cazul, nivelul de atestare
solicitat prin cerere;
e)
verifică referintele pentru calificările profesionale sau de altă natură
declarate de solicitanti, atunci când se consideră necesar;
f)
eliberează formularele de înscriere si certificatele de atestare/reatestare;
g)
contactează solicitantii pentru a le comunica optiunile pentru datele de
sustinere a examenelor;
h)
asigură si supraveghează desfăsurarea examinărilor si interviurilor;
i)
calculează punctajele obtinute în urma examinărilor si punctajul combinat sau
modificat, obtinut de solicitant;
j)
solicită, când se consideră necesar, sprijinul expertilor din lista EC în
procesul de evaluare a calificărilor profesionale ale solicitantilor atestării;
k)
prezintă presedintelui CA spre semnare certificatul de atestare si informează
solicitantii asupra rezultatelor obtinute;
l)
pregăteste materialele necesare în vederea deliberării CA;
m)
pregăteste si înaintează spre avizare CA raportul anual specificat în art. 21
alin. (4);
n)
actualizează lunar lista persoanelor fizice si juridice atestate, inclusiv
domeniile acordate în conformitate cu prezentul ordin, precum si a celor care
nu si-au reînnoit sau cărora li s-au anulat certificatele de atestare pe pagina
de web a ACPM;
o)
răspunde la solicitările de informatii cu privire la procesul de atestare în
conformitate cu prevederile pct. 4.5;
p)
alte sarcini primite din partea CA.
4.5. Eliberarea
de informatii
Art.
23. - (1) La cerere, CA, prin ST, furnizează fiecărui solicitant informatii din
baza de date referitoare la punctajul pe care l-a obtinut în procesul de
atestare.
(2)
Comisia pentru contestatii va avea acces la toate punctajele si detaliile
relevante pentru solicitantii care fac contestatii.
(3) La
cerere, CA, prin ST, va furniza celor interesati lista actualizată a persoanelor
fizice atestate în conformitate cu prezentul ordin, precum si a celor care nu
si-au reînnoit sau cărora li s-a anulat certificatul de atestare.
(4)
Toate celelalte aspecte legate de atestare vor fi tratate confidential de către
CA.
4.6. Tarife
si finantare
Art.
24. - (1) Tarifele de atestare sunt prezentate în anexa nr. 5. Tarifele pentru
solicitarea atestării sunt diferite în functie de fiecare nivel de competentă
si categorie de atestare si vor reflecta costurile totale ale activitătii
respective de atestare.
(2)
Cuantumul tarifelor de atestare va fi propus de ST, avizat de CA si aprobat de
conducerea ACPM la începutul fiecărui an bugetar în baza numărului de cereri
care se anticipează că vor fi primite în anul următor, fiind suficient pentru a
permite autofinantarea sistemului de atestare si functionarea operativă si
eficientă a acestuia.
(3)
Tarifele pentru solicitarea atestării nu sunt rambursabile.
Art.
25. - (1) Activitatea CA va fi în totalitate autofinantată dintr-o cotă-parte
din tarifele încasate de la solicitanti pentru diferitele componente ale
procesului de atestare.
(2) CA
va elabora prin ST un buget anual pentru anul următor, care va include estimări
ale numărului anticipat de cereri de atestare pe categorii si alte sarcini
administrative.
Acest
raport va fi înaintat conducerii ACPM spre aprobare cu 3 luni înainte de
sfârsitul anului bugetar.
5. Dispozitii
finale
5.1. Mecanismul
contestatiilor
Art.
26. - (1) Prezentul regulament permite persoanelor fizice sau juridice care au
solicitat atestarea de către CA sau a căror atestare a fost anulată de CA si
care consideră că nu au fost tratate corect să facă contestatie.
Într-un
astfel de caz persoana poate face contestatie conform unui sistem de
contestatii în două etape.
(2)
Prima dintre aceste două etape implică înaintarea la CA a unei cereri scrise de
către persoana fizică sau juridică care doreste să depună o contestatie.
Această cerere trebuie să evidentieze în mod clar motivele pentru care se
doreste contestarea, precum si cauzele pentru care persoana apreciază că nu s-a
acordat atentia cuvenită cazului său.
(3)
După primirea unei astfel de cereri scrise CA va reanaliza cazul si decizia sa
anterioară. Dacă CA consideră că este întemeiată modificarea deciziei sale
anterioare, aceasta se va concretiza prin reincluderea persoanei fizice sau
juridice în momentul relevant (adică în momentul anterior deciziei contestate).
Toate deciziile de acest fel trebuie sustinute integral prin documente de către
CA si procesul de atestare va continua. Baza de date privind atestarea va fi
actualizată în mod corespunzător.
(4)
Dacă CA consideră că nu este justificată modificarea deciziei sale anterioare,
solicitantul va fi informat în scris asupra acestui fapt, cu explicarea
motivelor care au stat la baza deciziei anterioare.
(5) În
cazurile în care partea rămâne nemultumită de decizia CA, se poate face o
contestatie finală către Comisia pentru contestatii. Comisia pentru contestatii
va fi compusă din 3 persoane cu înaltă experientă în EIM si BM, independente de
CA. Comisia pentru contestatii va fi stabilită de ACPM, iar cele 3 persoane din
Comisia pentru contestatii vor îndeplini această functie pe perioade de 2 ani.
(6)
Comisia pentru contestatii va analiza cazul prezentat de către persoana fizică
sau juridică nemultumită si, în cazul în care este necesar, poate programa un
interviu la o dată stabilită de comun acord, pentru a clarifica motivele
contestatiei. Comisia pentru contestatii va sustine cu documente recomandarea
sa asupra cazului si o va transmite atât la CA, cât si la conducătorul ACPM.
(7) În
cazul în care Comisia pentru contestatii este de acord cu decizia anterioară a
CA, contestatia se consideră respinsă. În aceste conditii CA va informa
persoana fizică sau juridică asupra respingerii definitive a contestatiei.
(8) La
primirea unei recomandări a Comisiei pentru contestatii, contrară deciziei
anterioare a CA, conducătorul ACPM va solicita o declaratie scrisă de la CA
asupra motivelor deciziei sale anterioare. Aceasta va analiza apoi ambele motivatii
scrise si va decide solutia finală.
(9)
Decizia conducătorului ACPM privind contestatia va fi adusă la cunostintă CA si
Comisiei pentru contestatii, iar această decizie va fi finală si obligatorie
pentru toate părtile implicate. Dacă conducătorul ACPM este de acord cu decizia
anterioară a CA, CA va informa contestatarul, transmitând acestuia o copie de
pe documentatia relevantă.
Dacă
ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului este de acord cu
recomandarea făcută de către Comisia pentru contestatii, care este contrară
deciziei anterioare a CA, CA va duce la îndeplinire recomandarea făcută de
către Comisia pentru contestatii si va informa persoana care a făcut
contestatia asupra acestui fapt. În această situatie persoana fizică sau
juridică va intra din nou în procedura de atestare în momentul relevant (adică
în momentul în care a fost luată decizia anterioară a CA supusă contestării).
Toate aceste decizii vor fi sustinute cu atentie de către CA prin documente,
după care vor fi luate măsurile necesare pentru atestare, baza de date privind
atestarea fiind actualizată în mod corespunzător.
5.2. Anularea
certificatelor de atestare
Art.
27. - Certificatul de atestare eliberat poate fi anulat în situatii
exceptionale pe perioada lui de valabilitate de 2 ani. Situatiile exceptionale
când se poate face anularea certificatului de atestare vor fi decise de către
CA, de la caz la caz, dar pot include una sau mai multe dintre următoarele
situatii:
a)
efectuarea de către o parte atestată a unui număr de EIM sau BM din care un
procent mai mare de 15% a fost refuzat sau când un număr important de EIM
si/sau BM executate de către partea atestată nu s-a conformat cerintelor
stabilite prin Ordinul ministrului apelor, pădurilor si protectiei mediului nr.
184/1997, cu modificările ulterioare, sau prin Ordinul ministrului apelor si
protectiei mediului nr. 860/2002;
b)
executarea de către o parte atestată a unor EIM sau BM în afara sferei de
expertiză atestate a părtii respective;
c)
când o parte atestată a realizat pentru aceeasi activitate/instalatie atât
proiectul sau faze din proiect, cât si EIM si/sau BM;
d)
când o parte a încălcat clauze confidentiale sau a folosit în orice alt mod
incorect date luate din EIM sau BM;
e) în cazurile
în care, la executarea EIM sau BM, partea nu respectă legislatia română în
vigoare; sau
f) în
cazurile în care au fost produse concluzii eronate de o parte atestată,
conducând la emiterea unei autorizatii de mediu care nu ar fi trebuit dată.
5.3. Dispozitii
tranzitorii
Art.
28. - (1) Persoanele fizice si juridice care au fost atestate conform Ordinului
ministrului apelor, pădurilor si protectiei mediului nr. 278/1996 pot continua
să execute EIM si BM în măsura competentei lor, definite în acel ordin, până la
expirarea atestării curente a acestora.
(2) În
cazul în care atestarea persoanelor fizice si juridice expiră înainte de
intrarea în vigoare a prezentului regulament, acestea vor putea continua să
execute EIM si BM în măsura competentei, de la data expirării certificatului de
atestare până la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(3)
Certificatele de atestare emise conform Ordinului ministrului apelor, pădurilor
si protectiei mediului nr. 278/1996 nu se supun reînnoirii. Persoanele fizice
si juridice atestate în baza acestui ordin vor solicita atestarea în
conformitate cu prevederile prezentului regulament.
Art.
29. - Anexele nr. 1-5*) fac parte integrantă din prezentul regulament.
*) Anexe
