MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 172 (XVI) - Nr. 42 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Luni, 19 ianuarie 2004

SUMAR

DECRETE

14. - Decret pentru acreditarea unui ambasador

15. - Decret privind rechemarea si acreditarea unor ambasadori

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 423 din 13 noiembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 180/2002

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

10. - Hotãrâre pentru asigurarea fondurilor necesare realizãrii în anul 2004 a unor studii si documentatii tehnico-economice pentru stadionul din incinta Complexului Sportiv National “Lia Manoliu”

18. - Hotãrâre privind alocarea unor sume din Fondul de rezervã bugetarã la dispozitia Guvernului, prevãzut în bugetul de stat pe anul 2004, pentru organizarea manifestãrilor ocazionate de aniversarea a 145 de ani de la Unirea Principatelor Române Moldova si Muntenia

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

3. - Ordin al ministrului sãnãtãtii pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului sãnãtãtii si familiei nr. 440/2003 privind înregistrarea si raportarea statisticã a pacientilor care primesc servicii medicale în regim de spitalizare de zi

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

213/2003. - Ordin pentru punerea în aplicare a Instructiunilor privind ajutorul de stat în domeniul asigurãrii creditelor pentru export pe termen scurt

DECRETE

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru acreditarea unui ambasador

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) si ale art. 100 din Constitutia României, republicatã,

având în vedere propunerea Guvernului,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Domnul Stefan Costin se acrediteazã în calitatea de ambasador extraordinar si plenipotentiar al României în Republica Peru.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din

Constitutia României, republicatã,

contrasemnãm acest decret.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Bucuresti, 14 ianuarie 2004.

Nr. 14.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind rechemarea si acreditarea unor ambasadori

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) si ale art. 100 din Constitutia României, republicatã,

având în vedere propunerea Guvernului,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - (1) Domnul Constantin Lupeanu se recheamã din calitatea de ambasador extraordinar si plenipotentiar al României în Republica Socialistã Vietnam si îsi va încheia misiunea în termen de cel mult 90 de zile de la publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Domnul Marin Buhoarã se acrediteazã în calitatea de ambasador extraordinar si plenipotentiar al României în Republica Socialistã Vietnam.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din

Constitutia României, republicatã,

contrasemnãm acest decret.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Bucuresti, 14 ianuarie 2004.

Nr. 15.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 423

din 13 noiembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 180/2002

Costicã Bulai - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Paula C. Pantea - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 180/2002, exceptie ridicatã de Directia Generalã a Finantelor Publice Mures în Dosarul nr. 3.752/2002 al Tribunalului Mures.

La apelul nominal se constatã lipsa pãrtilor, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 300C/2003, nr. 316C/2003, nr. 317C/2003 si nr. 334C/2003, care au ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicatã de Directia Generalã a Finantelor Publice Sibiu, respectiv de Directia Generalã a Finantelor Publice Mures, în Dosarul nr. 5.560/2002 al Tribunalului Sibiu, respectiv în dosarele nr. 1.190/2003, nr. 1.194/2003 si nr. 806/2003 ale Tribunalului Mures.

La apelul nominal în aceste dosare se constatã lipsa pãrtilor, fatã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor susmentionate, având în vedere continutul identic al exceptiilor ridicate. Reprezentantul Ministerului Public aratã cã nu se opune conexãrii, fatã de dispozitiile art. 164 din Codul de procedurã civilã.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicatã, si ale art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 300C/2003, nr. 316C/2003, nr. 317C/2003 si nr. 334C/2003 la Dosarul nr. 266C/2003, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiatã, având în vedere continutul art. 15 alin. (2) din Constitutia revizuitã si republicatã si, de asemenea, jurisprudenta constantã a Curtii Constitutionale în aceastã materie, de exemplu Decizia nr. 197/2003.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:

Prin încheierile din 21 mai 2003, respectiv din 20 iunie 2003, din 9 mai 2003, din 16 mai 2003 si din 9 mai 2003, pronuntate în dosarele nr. 3.752/2002, respectiv nr. 5.560/2002, nr. 1.190/2003, nr. 1.194/2003 si nr. 806/2003, Tribunalul Mures, respectiv Tribunalul Sibiu, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 180/2002, exceptie ridicatã de Directia Generalã a Finantelor Publice Mures, respectiv de Directia Generalã a Finantelor Publice Sibiu, în cadrul solutionãrii unor plângeri împotriva unor procese-verbale de constatare a unor contraventii, emise de autorii exceptiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin cã dispozitiile art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. nr. 2/2001 încalcã principiul neretroactivitãtii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece dispozitiile legale referitoare la constatarea si sanctionarea contraventiilor nu sunt, în sistemul de drept românesc, norme de drept penal. Având în vedere, pe de-o parte, cã din dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 reiese caracterul administrativ al rãspunderii contraventionale si, pe de altã parte, cã singura exceptie admisã de la principiul neretroactivitãtii legii este legea penalã mai favorabilã, considerã cã dispozitiile criticate sunt neconstitutionale.

Tribunalul Mures opineazã în sensul cã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. nr. 2/2001 este întemeiatã, întrucât dispozitiile legale referitoare la constatarea si sanctionarea contraventiilor nu sunt norme de drept penal în sistemul de drept românesc, iar Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, consideratã legea generalã în materie, pãstreazã caracterul administrativ al rãspunderii contraventionale, caracter consacrat prin art. 1 si art. 8 din ordonantã. De asemenea, având în vedere cã art. 47 din ordonantã prevede cã “dispozitiile prezentei ordonante se completeazã cu dispozitiile Codului de procedurã civilã”, rezultã cã legiuitorul a înteles sã excludã sub toate aspectele caracterul penal în domeniul stabilirii si sanctionãrii contraventiilor.

Tribunalul Sibiu opineazã în sensul cã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. nr. 2/2001 este neîntemeiatã, deoarece aplicarea unei legi mai favorabile reprezintã vointa legiuitorului, iar Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 contine dispozitii similare cu cele ale Codului penal. Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciazã cã dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, întrucât acestea instituie în materia contraventiilor o solutie similarã celei existente în dreptul penal cu privire la aplicarea retroactivã a legii penale mai favorabile.

Prevederea constitutionalã conform cãreia “legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile” trebuie interpretatã, potrivit art. 20 din Constitutie, în acord cu Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, iar conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, contraventia poate fi asimilatã infractiunii, sub anumite aspecte. “Astfel s-a retinut de cãtre Curte cã distinctia infractiuni-contraventii existentã în dreptul intern al mai multor state pãrti este irelevantã din punctul de vedere al respectãrii garantiilor art. 6 din conventie, acesta fiind aplicabil ambelor forme de ilicit, atâta vreme cât natura dispozitiei sanctionatorii o cere (cazul Lauko contra Slovaciei). Caracterul general al normei si scopul în acelasi timp preventiv si represiv al sanctiunii sunt suficiente pentru a se stabili natura penalã a faptei, astfel cã si în cazul sãvârsirii unei «contraventii administrative» este aplicabil art. 6 din conventie care nu face distinctie între fapte în functie de gravitatea lor (cazul Nolkenbockhoff contra Germaniei).”

Astfel, desi potrivit art. 141 din Codul penal român prin “lege penalã” se întelege “orice dispozitie cu caracter penal cuprinsã în legi sau decrete”, în sensul jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului ilicitul penal poate avea o sferã mai largã, în functie de anumite criterii cum ar fi natura sau scopul dispozitiei sanctionatorii ori natura si gravitatea pedepsei.

De altfel, în temeiul art. 58 alin. (1) din Constitutie, Parlamentul, fiind unica autoritate legiuitoare a tãrii, “poate oricând sã adopte legi prin care fie sã nu mai sanctioneze anumite fapte considerate contraventii, fie sã desfiinteze sanctiuni contraventionale aflate în curs de executare, fie sã prevadã chiar neexecutarea acestora”.

Totodatã, invocã jurisprudenta Curtii Constitutionale în materia înlocuirii închisorii contraventionale, în cazul în care nu s-a început executarea, cu sanctiunea obligãrii contravenientului la prestarea unei activitãti în folosul comunitãtii. Astfel, prin Decizia nr. 236/1999, Curtea a retinut cã, “de vreme ce Parlamentul poate, în virtutea prerogativelor sale, sã manifeste o clementã totalã fatã de cei sanctionati cu închisoarea contraventionalã, nu ar fi rational sã se considere cã legiuitorul nu ar putea sã ia o mãsurã, dispusã în mod expres, de înlocuire a unei sanctiuni mai grave cu una mai usoarã. Parlamentul poate interveni, prin legile adoptate, pentru înlocuirea unei sanctiuni cu o altã sanctiune si poate dispune sã beneficieze de aceste dispozitii si contravenientii care nu au executat încã sanctiunea aplicatã prin dispozitiile legale anterioare, fãrã ca prin aceasta sã se încalce principiul constitutional enuntat (principiul neretroactivitãtii legii). În caz contrar s-ar putea pune în discutie o ultraactivare a legii vechi si deci o executare a unor sanctiuni contraventionale care au fost desfiintate complet sau care au fost înlocuite prin noua lege”.

Avocatul Poporului considerã cã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 este neîntemeiatã, întrucât prevederile legale criticate au ca obiect dezincriminarea cu titlu general a faptei sãvârsite si produc efecte pentru viitor începând cu momentul intrãrii în vigoare a actului normativ si, prin urmare, efectele care s-au produs sub imperiul actului normativ anterior rãmân câstigate cauzei si înceteazã de la data aparitiei noului act normativ.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, apreciazã cã aceasta este întemeiatã, deoarece dispozitiile legale referitoare la constatarea si sanctionarea contraventiilor nu sunt, în sistemul de drept românesc, norme de drept penal.

Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 reglementeazã cadrul juridic general al sanctionãrii faptelor contraventionale, pãstrând caracterul administrativ al acestei rãspunderi, asa cum reiese din prevederile art. 8 alin. (1) si ale art. 47 din acest act normativ, si, pe cale de consecintã, principiul legii penale mai favorabile nu poate fi aplicat în domeniul sanctionãrii contraventiilor, ci doar în materie penalã.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicatã, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicatã, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contraventiilor (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001), aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 180/2002 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002), care au urmãtorul continut:

- Art. 12: “(1) Dacã printr-un act normativ fapta nu mai este consideratã contraventie, ea nu se mai sanctioneazã, chiar dacã a fost sãvârsitã înainte de data intrãrii în vigoare a noului act normativ.

(2) Dacã sanctiunea prevãzutã în noul act normativ este mai usoarã se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sanctiune mai gravã, contraventia sãvârsitã anterior va fi sanctionatã conform dispozitiilor actului normativ în vigoare la data sãvârsirii acesteia.”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia apreciazã cã prin dispozitiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2), care, în urma republicãrii Constitutiei României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au urmãtorul continut: “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine cã, ulterior sesizãrii, dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutia României au fost completate prin Legea de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, în urma cãreia s-a republicat Constitutia României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003. Astfel, continutul art. 15 alin. (2) a fost completat în sensul cã exceptie de la principiul neretroactivitãtii legii o constituie si legea contraventionalã mai favorabilã, alãturi de legea penalã mai favorabilã.

Pe de altã parte, dispozitiile legale criticate au mai fãcut în numeroase cazuri obiectul controlului de constitutionalitate, raportat la prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2), Curtea respingând ca neîntemeiatã exceptia de neconstitutionalitate a acestora prin Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, prin Decizia nr. 399 din 21 octombrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 6 noiembrie 2003, precum si prin Decizia nr. 408 din 4 noiembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 21 noiembrie 2003.

Neexistând elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii în aceastã materie, considerentele si solutia acestor decizii rãmân valabile si în prezenta cauzã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicatã, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiile art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 180/2002, exceptie ridicatã de Directia Generalã a Finantelor Publice Mures în Dosarul nr. 3.752/2002 al Tribunalului Mures, respectiv de Directia Generalã a Finantelor Publice Sibiu în Dosarul nr. 5.560/2002 al Tribunalului Sibiu si de Directia Generalã a Finantelor Publice Mures în dosarele nr. 1.190/2003, nr. 1.194/2003 si nr. 806/2003 ale Tribunalului Mures.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 13 noiembrie 2003.

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICÃ BULAI

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

pentru asigurarea fondurilor necesare realizãrii în anul 2004 a unor studii si documentatii tehnico-economice pentru stadionul din incinta Complexului Sportiv National “Lia Manoliu”

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicatã,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - Prin derogare de la prevederile art. 2 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 1.246/2003 pentru aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli pe anul 2004 ale Companiei Nationale “Imprimeria Nationalã” - S.A. si Companiei Nationale “Loteria Românã” - S.A., unitãti economice de interes public national, aflate sub autoritatea Ministerului Finantelor Publice, se abiliteazã Compania Nationalã “Loteria Românã” - S.A. sã asigure în anul 2004, la solicitarea Agentiei Nationale pentru Sport, urmãtoarele fonduri:

a) suma de 1.500.000 mii lei, pentru expertizarea stadionului din incinta Complexului Sportiv National “Lia Manoliu”;

b) suma de 2.500.000 mii lei, pentru studiul de fezabilitate pentru stabilirea indicatorilor tehnico-economici în vederea reabilitãrii si modernizãrii suprafetei de joc a stadionului din incinta Complexului Sportiv National “Lia Manoliu”, astfel:

refacerea instalatiei de drenaj, instalarea unui sistem de încãlzire sub gazon, refacerea instalatiei de preluare ape - inel colector si schimbarea pompelor aferente, refacerea stratului de gazon la dimensiunile regulamentare;

c) suma de 20.000.000 mii lei, pentru studiul de solutii si prefezabilitate pentru modernizarea Complexului Sportiv National “Lia Manoliu”, inclusiv a stadionului;

d) suma de 21.000.000 mii lei, pentru studiul de fezabilitate pentru stabilirea indicatorilor tehnico-economici în vederea modernizãrii stadionului.

Art. 2. - Sumele prevãzute în bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2004 al Companiei Nationale “Loteria Românã” - S.A. si rãmase neutilizate la sfârsitul exercitiului bugetar vor fi cuprinse, împreunã cu celelalte sume alocate în acest scop, în bugetul de venituri si cheltuieli al acesteia pe anul 2005.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul pentru coordonarea Secretariatului General

al Guvernului,

Eugen Bejinariu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Bucuresti, 8 ianuarie 2004.

Nr. 10.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind alocarea unor sume din Fondul de rezervã bugetarã la dispozitia Guvernului, prevãzut în bugetul de stat pe anul 2004, pentru organizarea manifestãrilor ocazionate de aniversarea a 145 de ani de la Unirea Principatelor Române Moldova si Muntenia

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicatã, al art. 30 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificãrile ulterioare, si al art. 25 lit. a) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - Pentru organizarea manifestãrilor ocazionate de aniversarea a 145 de ani de la Unirea Principatelor Române Moldova si Muntenia, se aprobã suplimentarea sumelor defalcate din impozitul pe venit pentru bugetele locale pe anul 2004 cu suma de 5.000.000 mii lei, pentru judetele Vrancea si Iasi, din Fondul de rezervã bugetarã la dispozitia Guvernului, prevãzut în bugetul de stat pe anul 2004, si alocarea acesteia dupã cum urmeazã:

a) suma de 4.000.000 mii lei pentru Consiliul Judetean Vrancea;

b) suma de 1.000.000 mii lei pentru Consiliul Judetean Iasi.

Art. 2. - Utilizarea sumei prevãzute la art. 1 se face de cãtre ordonatorii principali de credite, potrivit dispozitiilor legale.

Art. 3. - Ministerul Finantelor Publice este autorizat sã introducã modificãrile corespunzãtoare în volumul si în structura bugetului de stat pe anul 2004.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul administratiei si internelor,

Ioan Rus

Ministrul delegat pentru administratia publicã,

Gabriel Oprea

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Bucuresti, 15 ianuarie 2004.

Nr. 18.

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL SÃNÃTÃTII

ORDIN

pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului sãnãtãtii si familiei nr. 440/2003 privind înregistrarea si raportarea statisticã a pacientilor care primesc servicii medicale în regim de spitalizare de zi

Vãzând Referatul de aprobare nr. 1.351 din 16 decembrie 2003 al Centrului de Statisticã Sanitarã si Documentare Medicalã Bucuresti,

în temeiul Hotãrârii Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Sãnãtãtii, cu modificãrile ulterioare,

ministrul sãnãtãtii emite urmãtorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului sãnãtãtii si familiei nr. 440/2003 privind înregistrarea si raportarea statisticã a pacientilor care primesc servicii medicale în regim de spitalizare de zi, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 19 mai 2003, se modificã si se completeazã astfel:

1. Titlul ordinului va avea urmãtorul cuprins:

“ORDIN

privind înregistrarea si raportarea statisticã a pacientilor care primesc servicii medicale în regim de spitalizare de zi, precum si servicii medicale ambulatorii la nivel de spital”

2. Alineatul (1) al articolului 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 1. - (1) Structurile denumite spitalizare de zi furnizeazã servicii programabile de diagnostic, tratament si monitorizare pentru pacienti care nu necesitã supraveghere pentru o duratã mai mare de 12 ore.”

3. La articolul 2 se introduce alineatul (2) cu urmãtorul cuprins:

“(2) Organizarea acordãrii acestor servicii este obligatorie si se face de cãtre conducerea spitalului împreunã cu sefii de sectii, informând directiile de sãnãtate publicã sau Ministerul Sãnãtãtii în functie de subordonare.”

4. Articolul 3 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 3. - (1) Furnizarea acestor servicii va fi asiguratã de personalul angajat în sectiile spitalului, prin decizie a conducerii acestuia, în cadrul programului normal de lucru.

(2) Finantarea serviciilor medicale în regim de spitalizare de zi, precum si a celor ambulatorii la nivel de spital se face conform prevederilor contractului-cadru si normelor metodologice de aplicare a acestuia.”

5. Articolul 7 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 7. - (1) Raportarea statisticã pentru paturile cu spitalizare de zi se face distinct de raportarea pentru paturile cu spitalizare continuã, în conformitate cu instructiunile Centrului de Statisticã Sanitarã si Documentare Medicalã Bucuresti, prevãzute în anexele nr. 2 si 3.

(2) Datele clinice la nivel de pacient din fiecare fisã pentru spitalizarea de zi, respectiv servicii medicale ambulatorii la nivel de spital, vor fi colectate si transmise sub formã electronicã la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare în Sãnãtate, pânã la data de 5 a lunii curente pentru luna precedentã.”

6. Pozitia 3 de la litera B a punctului 1 din anexa nr. 2 va avea urmãtorul cuprins:

“. HIV/SIDA, diabet, TBC, hepatite cronice, boala Gaucher, boli cronice ale aparatului respirator si cardiovascular etc.”

Art. II. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. III. - Directiile din Ministerul Sãnãtãtii, Centrul de Statisticã Sanitarã si Documentare Medicalã Bucuresti, directiile de sãnãtate publicã judetene si a municipiului Bucuresti, precum si unitãtile sanitare implicate vor duce la îndeplinire prezentul ordin.

Ministrul sãnãtãtii,

Ovidiu Brînzan

Bucuresti, 6 ianuarie 2004.

Nr. 3.

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

CONSILIUL CONCURENTEI

ORDIN

pentru punerea în aplicare a Instructiunilor privind ajutorul de stat în domeniul asigurãrii creditelor pentru export pe termen scurt

În baza:

- Decretului prezidential nr. 1.075/2001 privind numirea membrilor Consiliului Concurentei;

- prevederilor art. 21 alin. (4) lit. f), ale art. 28 alin. (1) si (3) si ale art. 29 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, modificatã si completatã prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 121/2003, precum si ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificãrile si completãrile ulterioare, având în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ referitor la proiectul de Instructiuni privind ajutorul de stat în domeniul asigurãrii creditelor pentru export pe termen scurt,

presedintele Consiliului Concurentei emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - În urma adoptãrii în plenul Consiliului Concurentei, se pun în aplicare Instructiunile privind ajutorul de stat în domeniul asigurãrii creditelor pentru export pe termen scurt, prevãzute în anexa la prezentul ordin.

Art. 2. - Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei vor urmãri punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin împreunã cu instructiunile mentionate vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Presedintele Consiliului Concurentei,

Theodor Valentin Purcãrea

Bucuresti, 12 decembrie 2003.

Nr. 213.

ANEXÃ

INSTRUCTIUNI

privind ajutorul de stat în domeniul asigurãrii creditelor pentru export pe termen scurt

În temeiul art. 28 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si al art. 22 alin. (1) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificãrile si completãrile ulterioare, Consiliul Concurentei adoptã prezentele instructiuni.

1. Introducere

1.1. Elaborarea unui cadru juridic de reglementare a disciplinei ajutorului de stat reprezintã continuarea procesului de armonizare a legislatiei românesti cu legislatia europeanã, parte a procesului de aderare a României la Uniunea Europeanã.

1.2. Scopul autorizãrii de cãtre Consiliul Concurentei a ajutoarelor acordate de cãtre stat sau de cãtre unitãtile administrativ-teritoriale în domeniul asigurãrii creditelor pentru export pe termen scurt este de a urmãri mãsura în care un ajutor de stat este compatibil cu mediul concurential normal existent într-o economie de piatã în care preturile produselor si tarifele serviciilor sunt determinate pe baza cererii si ofertei.

2. Domeniu de aplicare

2.1. Prezentele instructiuni urmãresc înlãturarea distorsiunilor concurentei, cauzate de acordarea ajutoarelor de stat în domeniul asigurãrii creditelor pentru export, acolo unde existã concurentã între asigurãtorii creditelor pentru export publici si cei privati. Acest sector comercial al asigurãrii creditelor pentru export este cel al asigurãrii riscurilor aferente creditelor pentru export pe termen scurt (riscuri cesibile), pentru exporturi realizate în tãrile enumerate în anexa la prezentele instructiuni.

2.2. Prezentele instructiuni nu se aplicã în domeniul asigurãrii riscurilor aferente creditelor pentru export pe termen mediu si lung (care, în prezent, nu sunt considerate cesibile).

3. Termeni uzitati în domeniul asigurãrii creditelor pentru export pe termen scurt

3.1. În sensul prezentelor instructiuni, asigurãtorii publici ai creditelor pentru export pot fi departamente guvernamentale, companii de stat sau controlate de stat, care asigurã riscurile creditelor pentru export pe termen scurt, mediu sau lung, în contul sau cu garantia statului.

3.2. Pe de altã parte, anumiti asigurãtori privati, care realizeazã doar asigurãri pe termen scurt, pot fi sprijiniti de stat, prin intermediul garantiilor sau prin aranjamente reasigurãtorii echivalente, pentru anumite segmente ale activitãtii lor. Acesti asigurãtori pot fi, de asemenea, considerati drept publici sau sustinuti public.

3.3. Asigurãtorii creditelor pentru export implicati, în principal sau exclusiv, în asigurarea creditelor pe termen scurt, care nu opereazã în contul sau cu garantia statului ori cu aranjamente de reasigurare echivalente, vor fi considerati asigurãtori privati de credite pentru export.

3.4. Debitor public este orice entitate care reprezintã autoritatea publicã si care nu poate fi declarat, din punct de vedere juridic sau administrativ, în faliment; în aceastã categorie se încadreazã Banca Centralã, institutii publice în subordinea Guvernului (Ministerul Finantelor Publice) si institutii subordonate autoritãtilor publice nationale, regionale, locale si altele similare. Cumpãrãtor (debitor) public/guvernamental este si entitatea ale cãrei obligatii sunt, în întregime si neconditionat, garantate de o institutie consideratã publicã/guvernamentalã.

3.5. Riscurile cesibile sunt riscurile comerciale si politice aferente exporturilor realizate cãtre debitori publici si privati stabiliti în tãrile enumerate în anexã. Pentru aceste riscuri perioada maximã de risc (aceasta fiind perioada de productie plus perioada de credit, în termenii si conditiile stabilite la Uniunea de la Berna) este de 2 ani.

Definirea riscurilor cesibile poate fi revizuitã de Consiliul Concurentei, avându-se în vedere armonizarea cu legislatia comunitarã relevantã în domeniul asigurãrii creditelor pentru export.

3.6. În sensul acestor instructiuni, riscurile comerciale sunt definite ca fiind una dintre situatiile urmãtoare:

a) rezilierea arbitrarã a unui contract de cãtre un debitor, adicã orice decizie arbitrarã luatã de un debitor non-public de a întrerupe sau de a suspenda contractul, fãrã un motiv valabil;

b) refuzul arbitrar al unui debitor non-public de a accepta bunurile care fac obiectul contractului, fãrã un motiv valabil;

c) insolvabilitatea unui debitor non-public sau a garantului sãu;

d) neplata prelungitã de cãtre un debitor non-public sau de cãtre garantul sãu a unei datorii rezultate dintr-un contract.

3.7. Riscurile politice pot fi reprezentate de:

a) dificultãti si întârzieri în transferul de devize din tara debitorului, ca urmare a unui moratoriu general privitor la datoria externã, declarat de guvernul din tara debitorului sau de guvernul unei terte tãri, prin intermediul cãruia plata trebuie efectuatã;

b) orice alte actiuni ale guvernului din tara importatorului, care îl pun pe acesta în imposibilitatea de a plãti, total sau partial, bunurile care fac obiectul contractului;

c) orice alte actiuni ale guvernelor strãine, care împiedicã derularea conventiei de credit sau determinã întârzieri în transferul banilor;

d) rãzboi, rãzboi civil, revolutii si alte evenimente similare, în afara României, care împiedicã importatorul sã plãteascã, total sau partial, bunurile care fac obiectul contractului;

e) toate pierderile legate de debitorii publici;

f) toate pierderile rezultând din imposibilitatea de a institui proceduri legale în tara debitorului, datoritã lipsei sau proastei functionãri a sistemului legal sau judiciar în tara în cauzã.

3.8. Celelalte riscuri (riscuri de catastrofã si altele) sunt în prezent considerate ca fiind necesibile, ele nefiind efectul mecanismelor pietei.

3.9. Clauza de salvgardare este o prevedere într-un acord comercial bilateral sau multilateral, prin care se permite natiunii semnatare sã suspende concesiile tarifare sau alte concesii (adicã sã-si încalce temporar obligatiile), atunci când importurile amenintã cu serioase daune producãtorii interni ai bunurilor concurente.

4. Factori care distorsioneazã concurenta în domeniul asigurãrii creditelor pentru export pe termen scurt

4.1. Facilitãtile de reasigurare acordate în cazul în care statul participã la un contract de reasigurare privat sau îl completeazã pot conferi asigurãtorilor beneficiari un avantaj în defavoarea asigurãtorilor privati care nu primesc astfel de facilitãti, distorsionând concurenta.

4.2. Factorii care pot distorsiona concurenta în favoarea asigurãtorilor publici sau sustinuti public, care asigurã riscuri cesibile, includ:

a) garantii de stat acordate de drept sau de fapt pentru împrumuturi luate si pierderi înregistrate de asigurãtori. Aceste tipuri de garantii permit asigurãtorilor posibilitatea de a împrumuta, cu dobânzi la nivel inferior celui practicat pe piatã sau chiar fãrã dobândã. În plus, acestea înlãturã necesitatea asigurãtorilor de a se reasigura pe piata privatã;

b) orice diferentieri între obligatiile asigurãtorilor publici si cele ale asigurãtorilor privati, în ceea ce priveste constituirea de rezerve corespunzãtoare. Pentru a asigura riscurile comerciale pe termen scurt, asigurãtorii publici sau sustinuti public trebuie sã îsi constituie fonduri proprii pentru determinarea marjei de solvabilitate, inclusiv fonduri de garantare si provizioane tehnice (rezerve importante si de egalizare);

c) reduceri sau scutiri de impozite (ca de exemplu impozitele percepute societãtilor sau taxele aplicabile politelor de asigurare);

d) acordarea de ajutoare de stat sau aportul de capital al statului.

Injectiile de capital implicã elemente de ajutor de stat, cu exceptia cazului în care statul actioneazã conform principiului investitorului privat prudent în economia de piatã;

e) furnizarea de cãtre stat de servicii, ca de exemplu punerea la dispozitie si folosirea infrastructurii statului, a serviciilor publice, precum si oferirea de informatii în regim privilegiat (cum ar fi informatii despre debitori furnizate de ambasade), în conditii care nu reflectã costurile reale;

f) reasigurarea de cãtre stat, direct sau indirect, prin intermediul asigurãtorilor de credite pentru export publici sau sustinuti public, în conditii mai avantajoase decât cele existente pe piata privatã de reasigurãri, dacã acestea conduc fie la subevaluarea pretului reasigurãrii, fie la crearea sau mentinerea artificialã a unei capacitãti de asigurare, care nu ar fi fost disponibilã pe piata privatã.

4.3. Facilitãtile mentionate la pct. 4.2 oferã sau pot oferi asigurãtorilor de credite pentru export beneficiari un avantaj fatã de concurentii lor.

Acordate anumitor întreprinderi, aceste avantaje financiare distorsioneazã concurenta si constituie ajutor de stat în sensul Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

5. Mãsurile necesare în vederea eliminãrii distorsiunilor concurentei în domeniul asigurãrii creditelor pentru export pe termen scurt în privinta riscurilor cesibile

5.1. Asigurãtorii creditelor pentru export publici sau sustinuti public vor trebui sã tinã gestiune si conturi separate pentru activitatea de asigurare a riscurilor cesibile si necesibile în contul sau cu garantia statului.

5.2. Consiliul Concurentei va exercita, pe baza rapoartelor semestriale prezentate de furnizorii de ajutor de stat, un control permanent asupra sistemului national de asigurare si reasigurare a creditelor pentru export pe termen scurt.

6. Conditii de autorizare a ajutoarelor de stat în domeniul asigurãrii creditelor pentru export pe termen scurt

6.1. Ajutoarele de stat mentionate la pct. 4.2 pot fi autorizate de Consiliul Concurentei dacã este îndeplinitã una dintre conditiile urmãtoare:

a) statul nu realizeazã decât o cotã neînsemnatã din totalul reasigurãrilor contractate de asigurãtor;

b) în cazul în care contractele de reasigurare încheiate de asigurãtor acoperã atât riscurile cesibile, cât si cele necesibile, reasigurarea statului aferentã riscurilor cesibile nu trebuie sã depãseascã cuantumul care ar fi fost disponibil pe piata privatã de reasigurãri dacã reasigurarea s-ar fi realizat pentru aceste riscuri separat;

c) reasigurarea statului nu permite asigurãtorului sã asigure debitorii peste limita stabilitã de reasigurãtorii participanti pe piatã;

d) cota de primã corespunzãtoare reasigurãrii statului este proportionalã cu riscurile preluate si este calculatã pe baza tehnicilor utilizate pe piatã, fiind cel putin egalã cu cea existentã pe piata privatã de reasigurãri, acolo unde aceasta existã;

e) reasigurarea statului pentru riscurile de piatã este accesibilã tuturor asigurãtorilor de credite pentru export care îndeplinesc anumite criterii de eligibilitate.

6.2. Derogãrile de la principiul conform cãruia un asigurãtor public sau sustinut public nu poate acoperi riscurile cesibile aferente creditelor pentru export decât cu conditia ca acoperirea sã nu continã nici unul dintre avantajele financiare mentionate în pct. 4.2 sunt autorizate în cazurile urmãtoare.

6.2.1. În conditiile în care acoperirea riscurilor cesibile pentru creditele de export lipseste temporar din activitatea asigurãtorilor privati de credite pentru export ori din a asigurãtorilor de credite pentru export publici sau sustinuti public, care opereazã în cont propriu, datoritã unei insuficiente a capacitãtii de asigurare ori reasigurare, aceste riscuri sunt temporar considerate ca necesibile.

În astfel de circumstante aceste riscuri considerate temporar ca riscuri necesibile pot fi preluate de asigurãtorii de credite pentru export publici sau sustinuti public, care realizeazã asigurarea împotriva acestui tip de riscuri, în contul sau cu garantia statului. Asigurãtorul va trebui, pe cât posibil, sã îsi alinieze primele de asigurare, pentru astfel de riscuri, cu cele practicate de asigurãtorii privati de credite pentru export care activeazã pe alte piete, pentru riscuri similare.

6.2.2. Orice intentie de a utiliza clauza de salvgardare trebuie notificatã imediat Consiliului Concurentei. Notificarea trebuie sã continã un studiu de piatã care sã demonstreze imposibilitatea acoperirii riscurilor pe piata privatã de asigurãri, justificându-se astfel recurgerea la aceastã clauzã (prin dovezi din partea a doi asigurãtori privati internationali de credite pentru export, precum si de la un asigurãtor de credite national). De asemenea, mai este necesarã o descriere a conditiilor pe care un asigurãtor de credite pentru export public sau sustinut public intentioneazã sã le aplice în legãturã cu acoperirea unor astfel de riscuri.

Dupã primirea notificãrii Consiliul Concurentei va examina dacã utilizarea clauzei de salvgardare este în conformitate cu conditiile sus-mentionate si compatibilã cu Legea nr. 143/1999, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

În cazul în care Consiliul Concurentei apreciazã cã aceste conditii sunt îndeplinite, decizia sa asupra compatibilitãtii este limitatã la 2 ani de la data deciziei, cu conditia ca situatia pietei, care a justificat utilizarea clauzei de salvgardare, sã nu se schimbe în aceastã perioadã.

6.2.3. Consiliul Concurentei poate sã modifice conditiile de utilizare ale clauzei de salvgardare, poate decide sã sisteze sau sã le înlocuiascã cu un alt sistem adecvat.

7. Dispozitii tranzitorii si finale

7.1. Dispozitiile prezentelor instructiuni nu contravin celorlalte reglementãri emise în aplicarea Legii nr. 143/1999, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

7.2. Prezentele instructiuni se aplicã ajutoarelor de stat acordate în domeniul asigurãrii creditelor pentru export pe termen scurt, notificate dupã intrarea în vigoare a acestora, precum si atunci când ajutoarele de stat au fost notificate înainte de intrarea lor în vigoare, dar decizia Consiliului Concurentei este ulterioarã acestei date sau Consiliul Concurentei nu a emis încã o decizie.

7.3. În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si ale art. 22 alin. (5) din Legea nr. 143/1999, cu modificãrile si completãrile ulterioare, prezentele instructiuni se pun în aplicare prin ordin al presedintelui Consiliului Concurentei si se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

ANEXÃ

la instructiuni

LISTA

tãrilor cu riscuri de piatã

Uniunea Europeanã	Tãrile care sunt membre ale Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economicã
Toate statele membre	Australia Canada Islanda Japonia Noua Zeelandã Norvegia Elvetia Statele Unite ale Americii