MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 42             LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE             Luni, 19 ianuarie 2004

 

SUMAR

 

DECRETE

 

14. - Decret pentru acreditarea unui ambasador

 

15. - Decret privind rechemarea si acreditarea unor ambasadori

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 423 din 13 noiembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

10. - Hotărâre pentru asigurarea fondurilor necesare realizării în anul 2004 a unor studii si documentatii tehnico-economice pentru stadionul din incinta Complexului Sportiv National “Lia Manoliu”

 

18. - Hotărâre privind alocarea unor sume din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2004, pentru organizarea manifestărilor ocazionate de aniversarea a 145 de ani de la Unirea Principatelor Române Moldova si Muntenia

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

3. - Ordin al ministrului sănătătii pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului sănătătii si familiei nr. 440/2003 privind înregistrarea si raportarea statistică a pacientilor care primesc servicii medicale în regim de spitalizare de zi

 

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

213/2003. - Ordin pentru punerea în aplicare a Instructiunilor privind ajutorul de stat în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt

 

DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru acreditarea unui ambasador

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Stefan Costin se acreditează în calitatea de ambasador extraordinar si plenipotentiar al României în Republica Peru.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din

Constitutia României, republicată,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

 

Bucuresti, 14 ianuarie 2004.

Nr. 14.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind rechemarea si acreditarea unor ambasadori

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - (1) Domnul Constantin Lupeanu se recheamă din calitatea de ambasador extraordinar si plenipotentiar al României în Republica Socialistă Vietnam si îsi va încheia misiunea în termen de cel mult 90 de zile de la publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Domnul Marin Buhoară se acreditează în calitatea de ambasador extraordinar si plenipotentiar al României în Republica Socialistă Vietnam.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din

Constitutia României, republicată,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

 

Bucuresti, 14 ianuarie 2004.

Nr. 15.

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 423

din 13 noiembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002

 

Costică Bulai - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, exceptie ridicată de Directia Generală a Finantelor Publice Mures în Dosarul nr. 3.752/2002 al Tribunalului Mures.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 300C/2003, nr. 316C/2003, nr. 317C/2003 si nr. 334C/2003, care au ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de Directia Generală a Finantelor Publice Sibiu, respectiv de Directia Generală a Finantelor Publice Mures, în Dosarul nr. 5.560/2002 al Tribunalului Sibiu, respectiv în dosarele nr. 1.190/2003, nr. 1.194/2003 si nr. 806/2003 ale Tribunalului Mures.

La apelul nominal în aceste dosare se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor susmentionate, având în vedere continutul identic al exceptiilor ridicate. Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune conexării, fată de dispozitiile art. 164 din Codul de procedură civilă.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, si ale art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 300C/2003, nr. 316C/2003, nr. 317C/2003 si nr. 334C/2003 la Dosarul nr. 266C/2003, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, având în vedere continutul art. 15 alin. (2) din Constitutia revizuită si republicată si, de asemenea, jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale în această materie, de exemplu Decizia nr. 197/2003.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 21 mai 2003, respectiv din 20 iunie 2003, din 9 mai 2003, din 16 mai 2003 si din 9 mai 2003, pronuntate în dosarele nr. 3.752/2002, respectiv nr. 5.560/2002, nr. 1.190/2003, nr. 1.194/2003 si nr. 806/2003, Tribunalul Mures, respectiv Tribunalul Sibiu, a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, exceptie ridicată de Directia Generală a Finantelor Publice Mures, respectiv de Directia Generală a Finantelor Publice Sibiu, în cadrul solutionării unor plângeri împotriva unor procese-verbale de constatare a unor contraventii, emise de autorii exceptiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. nr. 2/2001 încalcă principiul neretroactivitătii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece dispozitiile legale referitoare la constatarea si sanctionarea contraventiilor nu sunt, în sistemul de drept românesc, norme de drept penal. Având în vedere, pe de-o parte, că din dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 reiese caracterul administrativ al răspunderii contraventionale si, pe de altă parte, că singura exceptie admisă de la principiul neretroactivitătii legii este legea penală mai favorabilă, consideră că dispozitiile criticate sunt neconstitutionale.

Tribunalul Mures opinează în sensul că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. nr. 2/2001 este întemeiată, întrucât dispozitiile legale referitoare la constatarea si sanctionarea contraventiilor nu sunt norme de drept penal în sistemul de drept românesc, iar Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, considerată legea generală în materie, păstrează caracterul administrativ al răspunderii contraventionale, caracter consacrat prin art. 1 si art. 8 din ordonantă. De asemenea, având în vedere că art. 47 din ordonantă prevede că “dispozitiile prezentei ordonante se completează cu dispozitiile Codului de procedură civilă”, rezultă că legiuitorul a înteles să excludă sub toate aspectele caracterul penal în domeniul stabilirii si sanctionării contraventiilor.

Tribunalul Sibiu opinează în sensul că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. nr. 2/2001 este neîntemeiată, deoarece aplicarea unei legi mai favorabile reprezintă vointa legiuitorului, iar Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 contine dispozitii similare cu cele ale Codului penal. Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, întrucât acestea instituie în materia contraventiilor o solutie similară celei existente în dreptul penal cu privire la aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile.

Prevederea constitutională conform căreia “legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile” trebuie interpretată, potrivit art. 20 din Constitutie, în acord cu Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, iar conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, contraventia poate fi asimilată infractiunii, sub anumite aspecte. “Astfel s-a retinut de către Curte că distinctia infractiuni-contraventii existentă în dreptul intern al mai multor state părti este irelevantă din punctul de vedere al respectării garantiilor art. 6 din conventie, acesta fiind aplicabil ambelor forme de ilicit, atâta vreme cât natura dispozitiei sanctionatorii o cere (cazul Lauko contra Slovaciei). Caracterul general al normei si scopul în acelasi timp preventiv si represiv al sanctiunii sunt suficiente pentru a se stabili natura penală a faptei, astfel că si în cazul săvârsirii unei «contraventii administrative» este aplicabil art. 6 din conventie care nu face distinctie între fapte în functie de gravitatea lor (cazul Nolkenbockhoff contra Germaniei).”

Astfel, desi potrivit art. 141 din Codul penal român prin “lege penală” se întelege “orice dispozitie cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete”, în sensul jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului ilicitul penal poate avea o sferă mai largă, în functie de anumite criterii cum ar fi natura sau scopul dispozitiei sanctionatorii ori natura si gravitatea pedepsei.

De altfel, în temeiul art. 58 alin. (1) din Constitutie, Parlamentul, fiind unica autoritate legiuitoare a tării, “poate oricând să adopte legi prin care fie să nu mai sanctioneze anumite fapte considerate contraventii, fie să desfiinteze sanctiuni contraventionale aflate în curs de executare, fie să prevadă chiar neexecutarea acestora”.

Totodată, invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materia înlocuirii închisorii contraventionale, în cazul în care nu s-a început executarea, cu sanctiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităti în folosul comunitătii. Astfel, prin Decizia nr. 236/1999, Curtea a retinut că, “de vreme ce Parlamentul poate, în virtutea prerogativelor sale, să manifeste o clementă totală fată de cei sanctionati cu închisoarea contraventională, nu ar fi rational să se considere că legiuitorul nu ar putea să ia o măsură, dispusă în mod expres, de înlocuire a unei sanctiuni mai grave cu una mai usoară. Parlamentul poate interveni, prin legile adoptate, pentru înlocuirea unei sanctiuni cu o altă sanctiune si poate dispune să beneficieze de aceste dispozitii si contravenientii care nu au executat încă sanctiunea aplicată prin dispozitiile legale anterioare, fără ca prin aceasta să se încalce principiul constitutional enuntat (principiul neretroactivitătii legii). În caz contrar s-ar putea pune în discutie o ultraactivare a legii vechi si deci o executare a unor sanctiuni contraventionale care au fost desfiintate complet sau care au fost înlocuite prin noua lege”.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate au ca obiect dezincriminarea cu titlu general a faptei săvârsite si produc efecte pentru viitor începând cu momentul intrării în vigoare a actului normativ si, prin urmare, efectele care s-au produs sub imperiul actului normativ anterior rămân câstigate cauzei si încetează de la data aparitiei noului act normativ.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, apreciază că aceasta este întemeiată, deoarece dispozitiile legale referitoare la constatarea si sanctionarea contraventiilor nu sunt, în sistemul de drept românesc, norme de drept penal.

Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 reglementează cadrul juridic general al sanctionării faptelor contraventionale, păstrând caracterul administrativ al acestei răspunderi, asa cum reiese din prevederile art. 8 alin. (1) si ale art. 47 din acest act normativ, si, pe cale de consecintă, principiul legii penale mai favorabile nu poate fi aplicat în domeniul sanctionării contraventiilor, ci doar în materie penală.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contraventiilor (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001), aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002), care au următorul continut:

- Art. 12: “(1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contraventie, ea nu se mai sanctionează, chiar dacă a fost săvârsită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.

(2) Dacă sanctiunea prevăzută în noul act normativ este mai usoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sanctiune mai gravă, contraventia săvârsită anterior va fi sanctionată conform dispozitiilor actului normativ în vigoare la data săvârsirii acesteia.”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia apreciază că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2), care, în urma republicării Constitutiei României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au următorul continut: “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că, ulterior sesizării, dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutia României au fost completate prin Legea de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, în urma căreia s-a republicat Constitutia României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003. Astfel, continutul art. 15 alin. (2) a fost completat în sensul că exceptie de la principiul neretroactivitătii legii o constituie si legea contraventională mai favorabilă, alături de legea penală mai favorabilă.

Pe de altă parte, dispozitiile legale criticate au mai făcut în numeroase cazuri obiectul controlului de constitutionalitate, raportat la prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2), Curtea respingând ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a acestora prin Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, prin Decizia nr. 399 din 21 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 6 noiembrie 2003, precum si prin Decizia nr. 408 din 4 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 21 noiembrie 2003.

Neexistând elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii în această materie, considerentele si solutia acestor decizii rămân valabile si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiile art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, exceptie ridicată de Directia Generală a Finantelor Publice Mures în Dosarul nr. 3.752/2002 al Tribunalului Mures, respectiv de Directia Generală a Finantelor Publice Sibiu în Dosarul nr. 5.560/2002 al Tribunalului Sibiu si de Directia Generală a Finantelor Publice Mures în dosarele nr. 1.190/2003, nr. 1.194/2003 si nr. 806/2003 ale Tribunalului Mures.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 noiembrie 2003.

 

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru asigurarea fondurilor necesare realizării în anul 2004 a unor studii si documentatii tehnico-economice pentru stadionul din incinta Complexului Sportiv National “Lia Manoliu”

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Prin derogare de la prevederile art. 2 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.246/2003 pentru aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli pe anul 2004 ale Companiei Nationale “Imprimeria Natională” - S.A. si Companiei Nationale “Loteria Română” - S.A., unităti economice de interes public national, aflate sub autoritatea Ministerului Finantelor Publice, se abilitează Compania Natională “Loteria Română” - S.A. să asigure în anul 2004, la solicitarea Agentiei Nationale pentru Sport, următoarele fonduri:

a) suma de 1.500.000 mii lei, pentru expertizarea stadionului din incinta Complexului Sportiv National “Lia Manoliu”;

b) suma de 2.500.000 mii lei, pentru studiul de fezabilitate pentru stabilirea indicatorilor tehnico-economici în vederea reabilitării si modernizării suprafetei de joc a stadionului din incinta Complexului Sportiv National “Lia Manoliu”, astfel:

refacerea instalatiei de drenaj, instalarea unui sistem de încălzire sub gazon, refacerea instalatiei de preluare ape - inel colector si schimbarea pompelor aferente, refacerea stratului de gazon la dimensiunile regulamentare;

c) suma de 20.000.000 mii lei, pentru studiul de solutii si prefezabilitate pentru modernizarea Complexului Sportiv National “Lia Manoliu”, inclusiv a stadionului;

d) suma de 21.000.000 mii lei, pentru studiul de fezabilitate pentru stabilirea indicatorilor tehnico-economici în vederea modernizării stadionului.

Art. 2. - Sumele prevăzute în bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2004 al Companiei Nationale “Loteria Română” - S.A. si rămase neutilizate la sfârsitul exercitiului bugetar vor fi cuprinse, împreună cu celelalte sume alocate în acest scop, în bugetul de venituri si cheltuieli al acesteia pe anul 2005.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul pentru coordonarea Secretariatului General

al Guvernului,

Eugen Bejinariu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 8 ianuarie 2004.

Nr. 10.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind alocarea unor sume din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2004, pentru organizarea manifestărilor ocazionate de aniversarea a 145 de ani de la Unirea Principatelor Române Moldova si Muntenia

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 30 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare, si al art. 25 lit. a) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Pentru organizarea manifestărilor ocazionate de aniversarea a 145 de ani de la Unirea Principatelor Române Moldova si Muntenia, se aprobă suplimentarea sumelor defalcate din impozitul pe venit pentru bugetele locale pe anul 2004 cu suma de 5.000.000 mii lei, pentru judetele Vrancea si Iasi, din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2004, si alocarea acesteia după cum urmează:

a) suma de 4.000.000 mii lei pentru Consiliul Judetean Vrancea;

b) suma de 1.000.000 mii lei pentru Consiliul Judetean Iasi.

Art. 2. - Utilizarea sumei prevăzute la art. 1 se face de către ordonatorii principali de credite, potrivit dispozitiilor legale.

Art. 3. - Ministerul Finantelor Publice este autorizat să introducă modificările corespunzătoare în volumul si în structura bugetului de stat pe anul 2004.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul administratiei si internelor,

Ioan Rus

Ministrul delegat pentru administratia publică,

Gabriel Oprea

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

 

Bucuresti, 15 ianuarie 2004.

Nr. 18.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

 

ORDIN

pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului sănătătii si familiei nr. 440/2003 privind înregistrarea si raportarea statistică a pacientilor care primesc servicii medicale în regim de spitalizare de zi

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 1.351 din 16 decembrie 2003 al Centrului de Statistică Sanitară si Documentare Medicală Bucuresti,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările ulterioare,

ministrul sănătătii emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului sănătătii si familiei nr. 440/2003 privind înregistrarea si raportarea statistică a pacientilor care primesc servicii medicale în regim de spitalizare de zi, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 19 mai 2003, se modifică si se completează astfel:

1. Titlul ordinului va avea următorul cuprins:

ORDIN

privind înregistrarea si raportarea statistică a pacientilor care primesc servicii medicale în regim de spitalizare de zi, precum si servicii medicale ambulatorii la nivel de spital”

2. Alineatul (1) al articolului 1 va avea următorul cuprins:

“Art. 1. - (1) Structurile denumite spitalizare de zi furnizează servicii programabile de diagnostic, tratament si monitorizare pentru pacienti care nu necesită supraveghere pentru o durată mai mare de 12 ore.”

3. La articolul 2 se introduce alineatul (2) cu următorul cuprins:

“(2) Organizarea acordării acestor servicii este obligatorie si se face de către conducerea spitalului împreună cu sefii de sectii, informând directiile de sănătate publică sau Ministerul Sănătătii în functie de subordonare.”

4. Articolul 3 va avea următorul cuprins:

“Art. 3. - (1) Furnizarea acestor servicii va fi asigurată de personalul angajat în sectiile spitalului, prin decizie a conducerii acestuia, în cadrul programului normal de lucru.

(2) Finantarea serviciilor medicale în regim de spitalizare de zi, precum si a celor ambulatorii la nivel de spital se face conform prevederilor contractului-cadru si normelor metodologice de aplicare a acestuia.”

5. Articolul 7 va avea următorul cuprins:

“Art. 7. - (1) Raportarea statistică pentru paturile cu spitalizare de zi se face distinct de raportarea pentru paturile cu spitalizare continuă, în conformitate cu instructiunile Centrului de Statistică Sanitară si Documentare Medicală Bucuresti, prevăzute în anexele nr. 2 si 3.

(2) Datele clinice la nivel de pacient din fiecare fisă pentru spitalizarea de zi, respectiv servicii medicale ambulatorii la nivel de spital, vor fi colectate si transmise sub formă electronică la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare în Sănătate, până la data de 5 a lunii curente pentru luna precedentă.”

6. Pozitia 3 de la litera B a punctului 1 din anexa nr. 2 va avea următorul cuprins:

“. HIV/SIDA, diabet, TBC, hepatite cronice, boala Gaucher, boli cronice ale aparatului respirator si cardiovascular etc.”

Art. II. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. III. - Directiile din Ministerul Sănătătii, Centrul de Statistică Sanitară si Documentare Medicală Bucuresti, directiile de sănătate publică judetene si a municipiului Bucuresti, precum si unitătile sanitare implicate vor duce la îndeplinire prezentul ordin.

 

Ministrul sănătătii,

Ovidiu Brînzan

 

Bucuresti, 6 ianuarie 2004.

Nr. 3.

 

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

CONSILIUL CONCURENTEI

 

ORDIN

pentru punerea în aplicare a Instructiunilor privind ajutorul de stat în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt

 

În baza:

- Decretului prezidential nr. 1.075/2001 privind numirea membrilor Consiliului Concurentei;

- prevederilor art. 21 alin. (4) lit. f), ale art. 28 alin. (1) si (3) si ale art. 29 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, modificată si completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 121/2003, precum si ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificările si completările ulterioare, având în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ referitor la proiectul de Instructiuni privind ajutorul de stat în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt,

presedintele Consiliului Concurentei emite următorul ordin:

Art. 1. - În urma adoptării în plenul Consiliului Concurentei, se pun în aplicare Instructiunile privind ajutorul de stat în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt, prevăzute în anexa la prezentul ordin.

Art. 2. - Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei vor urmări punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin împreună cu instructiunile mentionate vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Consiliului Concurentei,

Theodor Valentin Purcărea

 

Bucuresti, 12 decembrie 2003.

Nr. 213.

 

ANEXĂ

 

INSTRUCTIUNI

privind ajutorul de stat în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt

 

În temeiul art. 28 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 22 alin. (1) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificările si completările ulterioare, Consiliul Concurentei adoptă prezentele instructiuni.

1. Introducere

1.1. Elaborarea unui cadru juridic de reglementare a disciplinei ajutorului de stat reprezintă continuarea procesului de armonizare a legislatiei românesti cu legislatia europeană, parte a procesului de aderare a României la Uniunea Europeană.

1.2. Scopul autorizării de către Consiliul Concurentei a ajutoarelor acordate de către stat sau de către unitătile administrativ-teritoriale în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt este de a urmări măsura în care un ajutor de stat este compatibil cu mediul concurential normal existent într-o economie de piată în care preturile produselor si tarifele serviciilor sunt determinate pe baza cererii si ofertei.

2. Domeniu de aplicare

2.1. Prezentele instructiuni urmăresc înlăturarea distorsiunilor concurentei, cauzate de acordarea ajutoarelor de stat în domeniul asigurării creditelor pentru export, acolo unde există concurentă între asigurătorii creditelor pentru export publici si cei privati. Acest sector comercial al asigurării creditelor pentru export este cel al asigurării riscurilor aferente creditelor pentru export pe termen scurt (riscuri cesibile), pentru exporturi realizate în tările enumerate în anexa la prezentele instructiuni.

2.2. Prezentele instructiuni nu se aplică în domeniul asigurării riscurilor aferente creditelor pentru export pe termen mediu si lung (care, în prezent, nu sunt considerate cesibile).

3. Termeni uzitati în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt

3.1. În sensul prezentelor instructiuni, asigurătorii publici ai creditelor pentru export pot fi departamente guvernamentale, companii de stat sau controlate de stat, care asigură riscurile creditelor pentru export pe termen scurt, mediu sau lung, în contul sau cu garantia statului.

3.2. Pe de altă parte, anumiti asigurători privati, care realizează doar asigurări pe termen scurt, pot fi sprijiniti de stat, prin intermediul garantiilor sau prin aranjamente reasigurătorii echivalente, pentru anumite segmente ale activitătii lor. Acesti asigurători pot fi, de asemenea, considerati drept publici sau sustinuti public.

3.3. Asigurătorii creditelor pentru export implicati, în principal sau exclusiv, în asigurarea creditelor pe termen scurt, care nu operează în contul sau cu garantia statului ori cu aranjamente de reasigurare echivalente, vor fi considerati asigurători privati de credite pentru export.

3.4. Debitor public este orice entitate care reprezintă autoritatea publică si care nu poate fi declarat, din punct de vedere juridic sau administrativ, în faliment; în această categorie se încadrează Banca Centrală, institutii publice în subordinea Guvernului (Ministerul Finantelor Publice) si institutii subordonate autoritătilor publice nationale, regionale, locale si altele similare. Cumpărător (debitor) public/guvernamental este si entitatea ale cărei obligatii sunt, în întregime si neconditionat, garantate de o institutie considerată publică/guvernamentală.

3.5. Riscurile cesibile sunt riscurile comerciale si politice aferente exporturilor realizate către debitori publici si privati stabiliti în tările enumerate în anexă. Pentru aceste riscuri perioada maximă de risc (aceasta fiind perioada de productie plus perioada de credit, în termenii si conditiile stabilite la Uniunea de la Berna) este de 2 ani.

Definirea riscurilor cesibile poate fi revizuită de Consiliul Concurentei, avându-se în vedere armonizarea cu legislatia comunitară relevantă în domeniul asigurării creditelor pentru export.

3.6. În sensul acestor instructiuni, riscurile comerciale sunt definite ca fiind una dintre situatiile următoare:

a) rezilierea arbitrară a unui contract de către un debitor, adică orice decizie arbitrară luată de un debitor non-public de a întrerupe sau de a suspenda contractul, fără un motiv valabil;

b) refuzul arbitrar al unui debitor non-public de a accepta bunurile care fac obiectul contractului, fără un motiv valabil;

c) insolvabilitatea unui debitor non-public sau a garantului său;

d) neplata prelungită de către un debitor non-public sau de către garantul său a unei datorii rezultate dintr-un contract.

3.7. Riscurile politice pot fi reprezentate de:

a) dificultăti si întârzieri în transferul de devize din tara debitorului, ca urmare a unui moratoriu general privitor la datoria externă, declarat de guvernul din tara debitorului sau de guvernul unei terte tări, prin intermediul căruia plata trebuie efectuată;

b) orice alte actiuni ale guvernului din tara importatorului, care îl pun pe acesta în imposibilitatea de a plăti, total sau partial, bunurile care fac obiectul contractului;

c) orice alte actiuni ale guvernelor străine, care împiedică derularea conventiei de credit sau determină întârzieri în transferul banilor;

d) război, război civil, revolutii si alte evenimente similare, în afara României, care împiedică importatorul să plătească, total sau partial, bunurile care fac obiectul contractului;

e) toate pierderile legate de debitorii publici;

f) toate pierderile rezultând din imposibilitatea de a institui proceduri legale în tara debitorului, datorită lipsei sau proastei functionări a sistemului legal sau judiciar în tara în cauză.

3.8. Celelalte riscuri (riscuri de catastrofă si altele) sunt în prezent considerate ca fiind necesibile, ele nefiind efectul mecanismelor pietei.

3.9. Clauza de salvgardare este o prevedere într-un acord comercial bilateral sau multilateral, prin care se permite natiunii semnatare să suspende concesiile tarifare sau alte concesii (adică să-si încalce temporar obligatiile), atunci când importurile amenintă cu serioase daune producătorii interni ai bunurilor concurente.

4. Factori care distorsionează concurenta în domeniul  asigurării creditelor pentru export pe termen scurt

4.1. Facilitătile de reasigurare acordate în cazul în care statul participă la un contract de reasigurare privat sau îl completează pot conferi asigurătorilor beneficiari un avantaj în defavoarea asigurătorilor privati care nu primesc astfel de facilităti, distorsionând concurenta.

4.2. Factorii care pot distorsiona concurenta în favoarea asigurătorilor publici sau sustinuti public, care asigură riscuri cesibile, includ:

a) garantii de stat acordate de drept sau de fapt pentru împrumuturi luate si pierderi înregistrate de asigurători. Aceste tipuri de garantii permit asigurătorilor posibilitatea de a împrumuta, cu dobânzi la nivel inferior celui practicat pe piată sau chiar fără dobândă. În plus, acestea înlătură necesitatea asigurătorilor de a se reasigura pe piata privată;

b) orice diferentieri între obligatiile asigurătorilor publici si cele ale asigurătorilor privati, în ceea ce priveste constituirea de rezerve corespunzătoare. Pentru a asigura riscurile comerciale pe termen scurt, asigurătorii publici sau sustinuti public trebuie să îsi constituie fonduri proprii pentru determinarea marjei de solvabilitate, inclusiv fonduri de garantare si provizioane tehnice (rezerve importante si de egalizare);

c) reduceri sau scutiri de impozite (ca de exemplu impozitele percepute societătilor sau taxele aplicabile politelor de asigurare);

d) acordarea de ajutoare de stat sau aportul de capital al statului.

Injectiile de capital implică elemente de ajutor de stat, cu exceptia cazului în care statul actionează conform principiului investitorului privat prudent în economia de piată;

e) furnizarea de către stat de servicii, ca de exemplu punerea la dispozitie si folosirea infrastructurii statului, a serviciilor publice, precum si oferirea de informatii în regim privilegiat (cum ar fi informatii despre debitori furnizate de ambasade), în conditii care nu reflectă costurile reale;

f) reasigurarea de către stat, direct sau indirect, prin intermediul asigurătorilor de credite pentru export publici sau sustinuti public, în conditii mai avantajoase decât cele existente pe piata privată de reasigurări, dacă acestea conduc fie la subevaluarea pretului reasigurării, fie la crearea sau mentinerea artificială a unei capacităti de asigurare, care nu ar fi fost disponibilă pe piata privată.

4.3. Facilitătile mentionate la pct. 4.2 oferă sau pot oferi asigurătorilor de credite pentru export beneficiari un avantaj fată de concurentii lor.

Acordate anumitor întreprinderi, aceste avantaje financiare distorsionează concurenta si constituie ajutor de stat în sensul Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificările si completările ulterioare.

5. Măsurile necesare în vederea eliminării distorsiunilor concurentei în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt în privinta riscurilor cesibile

5.1. Asigurătorii creditelor pentru export publici sau sustinuti public vor trebui să tină gestiune si conturi separate pentru activitatea de asigurare a riscurilor cesibile si necesibile în contul sau cu garantia statului.

5.2. Consiliul Concurentei va exercita, pe baza rapoartelor semestriale prezentate de furnizorii de ajutor de stat, un control permanent asupra sistemului national de asigurare si reasigurare a creditelor pentru export pe termen scurt.

6. Conditii de autorizare a ajutoarelor de stat în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt

6.1. Ajutoarele de stat mentionate la pct. 4.2 pot fi autorizate de Consiliul Concurentei dacă este îndeplinită una dintre conditiile următoare:

a) statul nu realizează decât o cotă neînsemnată din totalul reasigurărilor contractate de asigurător;

b) în cazul în care contractele de reasigurare încheiate de asigurător acoperă atât riscurile cesibile, cât si cele necesibile, reasigurarea statului aferentă riscurilor cesibile nu trebuie să depăsească cuantumul care ar fi fost disponibil pe piata privată de reasigurări dacă reasigurarea s-ar fi realizat pentru aceste riscuri separat;

c) reasigurarea statului nu permite asigurătorului să asigure debitorii peste limita stabilită de reasigurătorii participanti pe piată;

d) cota de primă corespunzătoare reasigurării statului este proportională cu riscurile preluate si este calculată pe baza tehnicilor utilizate pe piată, fiind cel putin egală cu cea existentă pe piata privată de reasigurări, acolo unde aceasta există;

e) reasigurarea statului pentru riscurile de piată este accesibilă tuturor asigurătorilor de credite pentru export care îndeplinesc anumite criterii de eligibilitate.

6.2. Derogările de la principiul conform căruia un asigurător public sau sustinut public nu poate acoperi riscurile cesibile aferente creditelor pentru export decât cu conditia ca acoperirea să nu contină nici unul dintre avantajele financiare mentionate în pct. 4.2 sunt autorizate în cazurile următoare.

6.2.1. În conditiile în care acoperirea riscurilor cesibile pentru creditele de export lipseste temporar din activitatea asigurătorilor privati de credite pentru export ori din a asigurătorilor de credite pentru export publici sau sustinuti public, care operează în cont propriu, datorită unei insuficiente a capacitătii de asigurare ori reasigurare, aceste riscuri sunt temporar considerate ca necesibile.

În astfel de circumstante aceste riscuri considerate temporar ca riscuri necesibile pot fi preluate de asigurătorii de credite pentru export publici sau sustinuti public, care realizează asigurarea împotriva acestui tip de riscuri, în contul sau cu garantia statului. Asigurătorul va trebui, pe cât posibil, să îsi alinieze primele de asigurare, pentru astfel de riscuri, cu cele practicate de asigurătorii privati de credite pentru export care activează pe alte piete, pentru riscuri similare.

6.2.2. Orice intentie de a utiliza clauza de salvgardare trebuie notificată imediat Consiliului Concurentei. Notificarea trebuie să contină un studiu de piată care să demonstreze imposibilitatea acoperirii riscurilor pe piata privată de asigurări, justificându-se astfel recurgerea la această clauză (prin dovezi din partea a doi asigurători privati internationali de credite pentru export, precum si de la un asigurător de credite national). De asemenea, mai este necesară o descriere a conditiilor pe care un asigurător de credite pentru export public sau sustinut public intentionează să le aplice în legătură cu acoperirea unor astfel de riscuri.

După primirea notificării Consiliul Concurentei va examina dacă utilizarea clauzei de salvgardare este în conformitate cu conditiile sus-mentionate si compatibilă cu Legea nr. 143/1999, cu modificările si completările ulterioare.

În cazul în care Consiliul Concurentei apreciază că aceste conditii sunt îndeplinite, decizia sa asupra compatibilitătii este limitată la 2 ani de la data deciziei, cu conditia ca situatia pietei, care a justificat utilizarea clauzei de salvgardare, să nu se schimbe în această perioadă.

6.2.3. Consiliul Concurentei poate să modifice conditiile de utilizare ale clauzei de salvgardare, poate decide să sisteze sau să le înlocuiască cu un alt sistem adecvat.

7. Dispozitii tranzitorii si finale

7.1. Dispozitiile prezentelor instructiuni nu contravin celorlalte reglementări emise în aplicarea Legii nr. 143/1999, cu modificările si completările ulterioare.

7.2. Prezentele instructiuni se aplică ajutoarelor de stat acordate în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt, notificate după intrarea în vigoare a acestora, precum si atunci când ajutoarele de stat au fost notificate înainte de intrarea lor în vigoare, dar decizia Consiliului Concurentei este ulterioară acestei date sau Consiliul Concurentei nu a emis încă o decizie.

7.3. În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 22 alin. (5) din Legea nr. 143/1999, cu modificările si completările ulterioare, prezentele instructiuni se pun în aplicare prin ordin al presedintelui Consiliului Concurentei si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

ANEXĂ

la instructiuni

 

LISTA

tărilor cu riscuri de piată

 

Uniunea Europeană

Tările care sunt membre ale Organizatiei

pentru Cooperare si Dezvoltare Economică

Toate statele membre

Australia

Canada

Islanda

Japonia

Noua Zeelandă

Norvegia

Elvetia

Statele Unite ale Americii