MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 172 (XVI) - Nr. 71         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 28 ianuarie 2004

 

SUMAR

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.072/2003. - Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si mediului privind aprobarea organizării Monitoringului suport national integrat de supraveghere, control si decizii pentru reducerea aportului de poluanti proveniti din surse agricole în apele subterane si de suprafată si pentru aprobarea Programului de supraveghere si control corespunzător si a procedurilor si instructiunilor de evaluare a datelor de monitorizare a poluantilor proveniti din

surse agricole în apele de suprafată si în apele subterane

 

49/54. - Ordin al ministrului sănătătii si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate privind introducerea certificatelor digitale calificate de semnătură electronică în spitalele/institutiile sanitare din România

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR, APELOR SI MEDIULUI

 

ORDIN

privind aprobarea organizării Monitoringului suport national integrat de supraveghere, control si decizii pentru reducerea aportului de poluanti proveniti din surse agricole în apele subterane si de suprafată si pentru aprobarea Programului de supraveghere si control corespunzător si a procedurilor si instructiunilor de evaluare a datelor de monitorizare a poluantilor proveniti din surse agricole în apele de suprafată si în apele subterane

 

În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) si ale art. 9 din Planul de actiune pentru protectia apelor împotriva poluării cu nitrati proveniti din surse agricole, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000, în conformitate cu prevederile art. 110 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările ulterioare, în baza Hotărârii Guvernului nr. 739/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului, cu modificările ulterioare,

ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se aprobă organizarea, în cadrul structurilor Sistemului national de monitoring integrat al apelor, gestionat de Administratia Natională “Apele Române”, a Monitoringului suport national integrat de supraveghere, control si decizii pentru reducerea aportului de poluanti proveniti din surse agricole în apele subterane si de suprafată, denumit în continuare monitoring.

(2) Activitătile specifice ale institutiei care gestionează monitoringul si sediul centrului focal sunt prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă Programul de supraveghere si control corespunzător si procedurile si instructiunile de evaluare a datelor de monitorizare a poluantilor proveniti din surse agricole în apele de suprafată si în apele subterane, prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 3. - În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului ordin, Administratia Natională “Apele Române” va identifica si va stabili sectiunile de monitorizare necesare, inclusiv noile sectiuni, necesarul de materiale si logistică pentru laboratoare si reteaua informatică, si va realiza estimarea costurilor si cheltuielilor necesare investitiilor.

Art. 4. - În termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentului ordin, utilizându-se si Metodologia de modernizare si dezvoltare a Sistemului national de monitoring integrat al apelor, Administratia Natională “Apele Române” va organiza si va dezvolta centrul focal specific apelor, reteaua natională de monitoring a poluantilor proveniti din surse agricole si reteaua informatică respectivă.

Art. 5. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 6. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, pădurilor, apelor si mediului,

Ilie Sârbu

 

Bucuresti, 19 decembrie 2003.

Nr. 1.072.

 

ANEXA Nr. 1

 

Denumirea

Institutia

care gestionează sediul

Activităti specifice

Sediul centrului focal

0

1

2

3

Monitoring suport national

integrat de supraveghere,

control si decizii pentru reducerea aportului de poluanti proveniti din surse agricole în apele subterane si de suprafată

 

Administratia Natională “Apele

Române” Bucuresti, str. Edgar Quinet nr. 6, sectorul 1

Directiile de apă bazinale

 

- Supravegherea si onitorizarea concentratiei azotatilor si a altor compusi ai azotului (cu  exceptia azotului molecular) din apele dulci si apele subterane (acvifere), precum si a altor poluanti din surse agricole, în sectiuni de  control reprezentantive pentru sursele difuze si punctiforme din agricultură

- Stabilirea sectiunilor reprezentative de prelevare si frecventa de monitorizare

- Realizarea retelei de monitoring

- Evaluarea, prelucrarea si interpretarea datelor obtinute

- Identificarea apelor afectate de poluare din surse agricole, întocmirea cadastrului si a  hărtilor cu aceste ape

- Transmiterea datelor către monitoringul pentru sol si schimbul permanent de date cu acesta, în cadrul sistemului national integrat

- Identificarea si controlul surselor poluatoare

- Participarea la procesul decizional de reducere a poluării si eliminare a surselor poluatoare

- Raportarea către ministerul si organismele de resort

Bucuresti, str. Edgar Quinet nr. 6, sectorul 1

 

 

ANEXA Nr. 2

 

Dezvoltarea sistemului de monitorizare si control al apelor de suprafată si al apelor subterane, în concordantă cu cerintele planului de actiune pentru protectia apelor împotriva poluării cu nitrati proveniti din surse agricole, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000

 

PROGRAM

de supraveghere si control corespunzător si proceduri si instructiuni de evaluare a datelor de monitorizare a poluantilor proventi din surse agricole în apele de suprafată si în apele subterane

 

1. Realizarea unui sistem de monitorizare si control al resurselor de apă în conformitate cu cerintele planului de actiune

1.1. Elemente privind sistemul de monitorizare existent pentru poluarea apelor de suprafată si subterane

Ca rezultat al extinderii gradului de poluare a apelor s-a acordat o atentie deosebită dezvoltării activitătii de monitoring.

Monitoringul factorului de mediu, apa, este definit în general ca un ansamblu de măsurători, observatii, evaluări si raportări standardizate, la un moment dat, ale tendintelor de distributie spatio-temporală a poluantilor evacuati, uneori în cantităti semnificative, în apele de suprafată si în apele subterane.

Rolul activitătii de monitorizare a apelor de suprafată si subterane constă în:

- semnalizarea detectiei poluărilor incipiente a apelor;

- controlul si verificarea eficientei strategiilor de protectie;

- evaluarea tendintelor de evolutie a calitătii apelor;

- evaluarea impactului asupra mediului.

Obiectul programelor nationale de monitorizare a apelor îl constituie evaluarea si controlul calitătii acestora.

Datele de monitoring pot servi la stabilirea conditiilor initiale, a concentratiilor finale de poluanti, dar de cele mai multe ori nu pot fi utilizate la identificarea etapelor si proceselor ce au loc în timpul poluării. Îmbunătătirea flexibilitătii programelor de monitoring implică aditionarea unor activităti de cercetare orientate spre caracterizarea proceselor.

1.1.1. Monitorizarea poluării apelor de suprafată

La apele de suprafată (râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere) se defineste o stare ecologică care se clasifică astfel: foarte bună, moderată, satisfăcătoare si nesatisfăcătoare.

Evaluarea stării chimice a apelor de suprafată se bazează pe încadrarea spatio-temporală în standarde de calitate, în baza unui program de monitoring.

Evaluarea stării ecologice a apelor de suprafată are în vedere elementele biologice, elementele hidromorfologice si elementele fizico-chimice ale apei.

Fiecare program de monitorizare include măsurători de bază, iar dacă este necesar se efectuează si măsurători suplimentare.

Monitoringul stării ecologice si chimice a apelor de suprafată tine seama de următoarele elemente:

- Selectionarea sectiunilor de monitorizare, la nivelul fiecărui curs de apă si al lacurilor, se consideră a fi:

- sursele punctiforme de poluare;

- sursele difuze de poluare;

- tronsoanele neafectate de presiunea antropică (conditii de referintă);

- sectiunile transfrontaliere;

- sectiunile de descărcare în apele teritoriale;

- punctele reprezentative pentru caracterizarea ecotipurilor, care sunt afectate de presiunea antropică, semnificative în evidentierea variabilitătii spatiale a acestei presiuni;

- alte puncte aditionale necesare asigurării unei evaluări de ansamblu a stării de calitate a apei de suprafată pentru fiecare bazin hidrografic.

- Identificarea parametrilor pentru monitorizare presupune:

- inventarierea parametrilor suport ce indică nivelul presiunii antropice, pornindu-se de la inventarul surselor de poluare;

- investigarea parametrilor suport în cazul când calitatea biologică nu atinge o stare bună;

- conditiile de referintă la toti parametrii suport pentru a fi siguri că acestia nu sunt supusi unei presiuni antropice semnificative.

În general, parametrii monitorizati sunt:

- parametrii biologici: compozitia si abundenta florei acvatice si a faunei bentice de nevertebrate, compozitia si abundenta faunei piscicole;

- elementele fizico-chimice: regim termic, oxigenare, continut de săruri (salinitate), conditii nutrienti, stare de acidifiere si poluanti specifici (substante prioritare/prioritar periculoase si alti poluanti specifici surselor punctiforme si difuze de poluare, relevanti din punct de vedere al cantitătilor evacuate);

- elementele hidromorfologice (regim hidrologic, continuitatea râului, elemente morfologice).

- Frecventa de monitorizare - în functie de tipul parametrilor supravegheati, frecventa minimă de monitorizare este cuprinsă între:

- 1-3 ani - pentru parametri biologici;

- 3 luni - pentru majoritatea elementelor fizicochimice, exceptie făcând substantele prioritare la care frecventa minimă de monitorizare este lunară;

- de la o lună la 6 ani - pentru elemente hidromorfologice, exceptie făcând parametrii hidrologici la care monitorizarea este continuă.

Trebuie stabilite valorile minime ale intervalelor de supraveghere în functie de tipul parametrilor.

Nivelul de confidentă si cel de precizie atinse prin sistemul de monitoring trebuie statuate în Planul de management la nivel de bazin hidrografic.

1.1.2. Monitorizarea poluării apelor subterane

Scopul conceptual al monitorizării apelor subterane este urmărirea în timp a distributiei, ariei de întindere a poluantilor si a concentratiilor acestora în subteran.

La apele subterane se urmăreste pentru monitorizare, alături de starea chimică, si starea cantitativă.

1.2. Dezvoltarea unui sistem de monitorizare si control al calitătii apelor de suprafată si a apelor subterane din punct de vedere al poluării cu azotati datorită activitătilor agricole

Activitătile agricole reprezintă surse difuze semnificative de poluare cu azotati a apelor de suprafată si a apelor subterane.

Terenurile agricole, în special cele amplasate în pantă, sporesc riscurile de scurgeri prin siroire, o dată cu precipitatiile, a fertilizantilor si transferul lor rapid spre apele de suprafată sau subterane.

Apele subterane sunt cele mai expuse riscului de poluare cu nitrati de provenientă agricolă mai ales acolo unde subsolul este absent sau subtire, compus din pietris sau calcar fisurat.

Fenomenele de poluare difuză sunt foarte complexe, tinând seama de distributia spatială a acestora si de multitudinea de factori care le dirijează.

1.2.1. Factorii care intervin în mecanismele de poluare cu azotati din surse agricole

Factorii principali care intervin în mecanismele de poluare cu azotati din surse agricole sunt:

- structura si textura solurilor, care influentează viteza de infiltrare a apei în soluri (soluri permeabile nisipoase, soluri impermeabile argiloase, soluri aluviale etc.);

- panta parcelei - terenurile în pantă sporesc riscurile de scurgeri prin siroire a fertilizantilor si transferul lor rapid spre apele de suprafată;

- distanta parcelei de teren în raport cu reteaua hidrografică;

- regimul precipitatiilor - ploaia mobilizează formele de azot prin siroire sau infiltratie; acest factor este conditionat de:

- intensitatea ploii care influentează fractia de apă pe care solul nu o poate absorbi prin infiltratie si care antrenează cu ea, prin siroire, azotul organic sau mineral spre apele de suprafată; intensitatea ploii depinde de caracteristicile hidrodinamice ale solului si de durata ploii;

- repartitia ploii în timp este un factor important de luat în considerare alături de ciclul agronomic al diferitelor culturi;

- regimul termic în perioada iernii (ierni blânde si reci sau ierni umede si uscate), care influentează viteza de mineralizare a azotului organic din sol;

- natura si învelisul solului, care influentează capacitatea vegetatiei de a extrage azotul (soluri goale, necultivate, soluri cultivate, soluri acoperite de păsuni de mai mult de 6 luni, soluri acoperite cu culturi speciale, vită de vie, pomi fructiferi, zarzavaturi, culturi horticole, culturi de seră). Solurile goale, necultivate pe timpul iernii, constituie un factor de risc pentru poluarea cu azotati;

- practici de irigare, prin care aportul în exces al apei evacuate în afara sistemului radicular antrenează formele de azot, la traversarea solului, fie spre apele de suprafată, prin siroire, fie spre apele subterane, prin infiltrare. Suprairigarea este indusă primăvara, atunci când solurile beneficiază de o parte din umiditatea achizitionată în timpul iernii; ca urmare creste riscul poluării, căci fertilizatorii sunt folositi partial de vegetatie.

În tabelul următor sunt prezentati factorii care induc sensibilitate la transferul fertilizantilor în circuitul apei:

 

Factor

Risc

Fenomen de luat în considerare

Observatii

Permeabilitatea substratului

Infiltratie

Acest factor se referă la sensibilitatea substratului geologic fată de infiltratia apelor în profunzime spre straturile acvifere.

Sunt substraturi permeabile

si substraturi impermeabile

Extinderea maselor de  ape subterane

Infiltratie

Cunoasterea extinderii maselor de ape valorificate integral în tratamentele mai importante ale terenurilor situate în sigurantă de această sursă.

 

Entităti geologice

Infiltratie

Identificarea entitătilor geologice permite luarea în seamă a infiltratiei în apele subterane profunde poluate pe calea scurgerii la aparitia surselor.

Formatii extinse. Formatii mai

putin extinse

Grosimea formatiunilor de acoperire

Infiltratie

Acest factor informează asupra sensibilitătii la infiltrare si deci asupra potentialului de transfer spre masele de apă acvifere.

Formatii groase. Formatii mai

putin groase

Textura de suprafată

Infiltratie si siroire

Cunoasterea texturii de suprafată tine seama de comportamentul solurilor în cazul scurgerilor prin siroire (soluri umede) sau al infiltratiei (soluri nisipoase).

Noroioasă

Argiloasă

Nisipoasă

Echilibrată

Ocuparea solului

Infiltratie si siroire

Ocuparea solului este o descriere care asociază terenului o utilizare si o listă a fertilizantilor utilizati. Ocuparea solului permite astfel localizarea surselor de poluare difuză.

Ocuparea solurilor descrisă

de 10 statii obtinute prin fotointerpretare

Panta solurilor

Scurgeri prin siroire

Efectul înclinării terenului asupra scurgerilor prin siroire

 

Mai mică de 1%. Între 1%

si 5%. Între 6% si 10%. Între

11% si 20%. Mai mult de 20%

Îndepărtarea de reteaua de talveg

Scurgeri prin siroire

Reteaua de talveg este calculată începând cu modelul numeric al terenului. Luarea în seamă a proximitătii imediate a acestei retele (distanta inferioară fată de 100 m) identifică terenurile asociate ca potential de risc similar cu scurgerile prin siroire difuză foarte slabe.

Mai putin de 100 m

Mai mult de 100 m

 

Diferentierea texturală

Scurgeri prin siroire

Diferentierea texturală este utilizată pentru identificarea solurilor care prezintă o ruptură

de permeabilitate. Această discontinuitate verticală a texturii provoacă o circulatie

suborizontală planseului orizontal permeabil.

Acest fenomen se traduce prin siroire hipodermică care provoacă transferul fertilizantilor prezenti pe sol spre apele de suprafată.

Prezenta sau absenta

acestui fenomen

 

Hidromorfologia solurilor

Scurgeri prin siroire

Hidromorfologia este asimilată pentru a lua în seamă solurile a căror saturatie este rapidă în perioada ploilor prelungite.

Aceste soluri se caracterizează prin siroiri de suprafată ca urmare a refuzului infiltrării

induse de saturatia rezervei utile.

Sol sănătos

Sol mediu hidromorf

Sol hidromorf

 

Orientarea lucrărilor solurilor si a rândurilor

Scurgeri prin siroire

Orientarea lucrărilor solului (arături sI însământări) sau a rândurilor (în cazul culturilor perene) în raport cu panta influentează modalitatea de concentrare a siroirii.

Perpendiculară cu panta

Paralelă cu panta

În unghi de 45ş fată de pantă

 

 

Se impune, în concordantă cu cerintele Planului de actiune pentru protectia apelor împotriva poluării cu nitrati proveniti din surse agricole, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000 (denumit în continuare Plan de actiune), înfiintarea si dezvoltarea unui sistem suport national de monitoring integrat de supraveghere, control si decizii pentru reducerea aportului de poluanti provenit din surse agricole, format din două subsisteme interactive pentru apă si sol.

Monitoringul suport national integrat de supraveghere, control si decizii pentru reducerea aportului de poluanti provenit din surse agricole în apele subterane si de suprafată va fi parte integrantă din Sistemul national de monitoring integrat al apelor, sistem gestionat de Administratia Natională “Apele Române”, prin componentele bazinale de gospodărire a apelor.

Obiectivele acestui subsistem constau în:

- supravegherea si monitorizarea concentratiei azotatilor si a altor compusi ai azotului (cu exceptia azotului molecular) din apele dulci si apele subterane (acvifere), precum si a altor poluanti din surse agricole, în sectiuni de control reprezentative pentru sursele difuze si punctiforme din agricultură;

- stabilirea sectiunilor reprezentative de prelevare si frecventa de monitorizare;

- realizarea retelei de monitoring;

- evaluarea, prelucrarea si interpretarea datelor obtinute;

- identificarea apelor afectate de poluare din surse agricole, întocmirea cadastrului si a hărtilor cu aceste ape;

- transmiterea datelor către monitoringul pentru sol si schimbul permanent de date cu acesta, în cadrul sistemului national integrat;

- identificarea si controlul surselor poluatoare;

- participarea la procesul decizional de reducere a poluării si eliminare a surselor poluatoare;

- raportarea către ministerul si organismele de resort.

Monitoringul pentru apă va avea un centru focal legat prin reteaua informatică de sistemele locale de supraveghere si monitorizare din întreaga tară.

Datele de monitoring trebuie să asigure un set suficient de informatii referitoare la poluarea cu nitrati a resurselor de apă, cu stabilirea sectiunilor de monitorizare si metodele analitice utilizate la determinarea concentratiilor de azotati si alti poluanti.

Programul de monitoring al calitătii apelor de suprafată si subterane în ceea ce priveste concentratiile de azotati proveniti din surse agricole va fi definitivat de Administratia Natională “Apele Române” si trebuie implementat în cadrul Sistemului national de monitoring integrat al apelor, la nivel de bazine hidrografice.

Reteaua de monitorizare existentă trebuie să fie completată cu noi sectiuni de prelevare în zonele unde se constată tendinta depăsirii concentratiei de azotati din surse agricole (pe baza datelor privind cadastrul apelor afectate de nitrati din surse agricole, a datelor privind cartografierea modului de distributie a culturilor si a fermelor zootehnice si a datelor furnizate de monitoringul national pentru monitorizarea solului).

În figura nr. 1 sunt prezentate etapele necesare în planificarea si executarea unui monitoring al calitătii apelor de suprafată si subterane din punct de vedere al continutului de azotati din surse agricole.

 

Figura nr. 1*)

 

1.2.2. Monitorizarea apelor de suprafată din punct de vedere al continutului de azotati proveniti din surse agricole

Programul de monitoring al calitătii apelor de suprafată în ceea ce priveste concentratiile de azotati proveniti din surse agricole difuze va fi adoptat pentru evaluări la nivel regional si uzual pentru evaluări la nivel local.

Concentratiile de azotati pot fi măsurate pe perioade lungi de timp, în vederea caracterizării calitătii apelor din punct de vedere al continutului de azotati ca o functie de loc (arie) si timp.

Pe această cale se asigură si posibilitatea evaluării efectelor măsurilor de reglementare.

Elemente necesare elaborării sistemului de monitorizare Pentru dezvoltarea unui sistem de monitorizare a calitătii apelor de suprafată poluate cu azotati proveniti din surse agricole este necesar să se realizeze următoarele obiective:

- stabilirea (definitivarea) retelei de monitorizare pe bazin hidrografic - se referă la selectionarea sectiunilor de supraveghere a calitătii apelor dulci de suprafată, în special a celor care sunt destinate potabilizării;

- stabilirea protocolului de prelevare a probelor;

- stabilirea protocolului analitic;

- limita de cuantificare;

- evaluarea statistică a rezultatelor analitice.

În vederea stabilirii celor mai reprezentative puncte (statii) de supraveghere (pentru prelevarea de probe de apă) este necesar să se cunoască:

- sursele agricole de poluare difuză;

- importanta lor relativă în evaluarea riscului de poluare cu nitrati;

- incidenta globală a altor surse de poluare cu azotati.

Sursele agricole cu risc de poluare difuză cu nitrati sunt reprezentate de:

- practicile agricole ale solurilor;

- complexurile de crestere a animalelor.

În fiecare bazin hidrografic aceste activităti agricole sunt foarte diversificate. Astfel, în cazul culturilor se disting mai multe tipuri:

- cereale păioase: grâu, orz, ovăz, secară, sorg;

- porumb;

- sfeclă de zahăr;

- cartofi;

- legume;

- oleaginoase (floarea-soarelui, rapită);

- culturi permanente;

- culturi speciale în aer liber: vită de vie, pomi fructiferi;

- culturi de seră;

- culturi tehnice: in, cânepă, bumbac;

- culturi furajere: trifoi etc.

Pe lângă acestea sunt considerate surse difuze si suprafetele de sol permanent înierbate (păsunile si fânetele).

De asemenea, în ceea ce priveste cresterea animalelor există diferente în privinta distributiei acestora pe suprafata bazinelor hidrografice. Există exploatatii agricole de dimensiuni foarte mici la nivel de gospodării individuale, dar si ferme mari si mijlocii.

Fiecare dintre aceste surse agricole are o pondere diferită în ceea ce priveste contributia la poluarea cu nitrati a apelor de suprafată, prin fenomene de siroire.

Pentru selectarea sectiunilor de control se va lua în considerare următoarea metodologie:

- în cazul activitătii agricole “culturi”:

- se va realiza inventarierea tuturor tipurilor de culturi practicate în judetele din cadrul fiecărui bazin hidrografic;

- se va calcula suprafata ocupată de fiecare tip de cultură în raport cu suprafata fiecărui judet (%);

- se vor selecta tipurile de culturi după indexul de azot (cantitatea de azot îndepărtată din sol după fiecare tip de cultură). Pentru culturile agricole continue de lungă durată (culturi pe asolamente) este necesar să se ia în considerare doar ultimul tip de cultură pentru estimarea indexului de azot si istoria câmpului pe mai mult de 1 an. Indexul de azot pentru fiecare tip de cultură serveste la evaluarea proportiei de azot aplicate corespunzător;

- se vor selecta tipurile de culturi în ordinea descrescătoare a raportului si după indexul de azot si se vor da note fiecărui tip de cultură. Notele date culturilor care sunt tratate cu fertilizatori se pot da si după confruntarea prin anchete pe teren cu calendarul tratamentelor si cu perioadele de timp în care ploile sunt favorabile pentru aparitia siroirilor (aceste perioade se definesc prin analize statistice asupra duratei si intensitătii episoadelor pluviale).

În cazul activitătii agricole de “crestere a animalelor”:

- se vor inventaria fermele existente pe suprafata judetelor străbătute de fiecare bazin hidrografic;

- se vor delimita aceste ferme după numărul de capete, ferme mici, mari si mijlocii, pe categorii de animale:

- porci: < 10.000 de capete; > 100.000 de capete; 10.000-100.000 de capete;

- bovine: < 50 de capete; > 1.000 de capete; 50-1.000 de capete;

- ovine: 200 de capete; 10.000 de capete; 3.000-5.000 de capete;

- păsări: < 100.000 de capete; > 1.000.000 de capete; > 100.000 de capete;

- se va stabili cantitatea de dejectii evacuată de la fiecare fermă;

- se va evalua continutul în azot al dejectiilor pe categorie de animale;

- se vor selecta fermele în ordinea descrescătoare a continutului de azot al dejectiilor, raportat la numărul de animale;

- se va urmări modul de distributie al acestor ferme fată de bazinul hidrografic respectiv.

Datele respective vor fi furnizate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului si unitătile din subordine, pe baza recensământului agricol si horticol; Institutul de Cercetare pentru Pedologie si Agrochimie (I.C.P.A.) realizează cartări agrochimice si hărti cu situatia nutrientilor din solurile utilizate ca terenuri agricole si a zonelor identificate ca fiind vulnerabile sau potential vulnerabile.

Prin marcarea pe harta unui bazin hidrografic a distributiei suprafetelor de sol ocupate de culturi si a celor ocupate de ferme zootehnice (inclusiv structurile de stocare a dejectiilor animaliere solide, semilichide si lichide) se pot urmări, din amonte spre aval, zonele în care predomină aceste surse de poluare difuză cu azotati si se poate aprecia corect pozitionarea statiilor de monitorizare a continutului de azotati din apele de suprafată.

La aprecierea pozitionării acestor statii trebuie luată în considerare si situatia referitoare la identificarea tronsoanelor de emisari afectate de poluarea cu nitrati din surse agricole sau posibil a fi afectate în viitor.

Prelevările consecutive, la intervale regulate, din acelasi punct de prelevare trebuie să dea un grad de confidentă a valorilor obtinute cuprinse între 90-95%.

Frecventa de monitorizare a continutului de azotati (proveniti din surse agricole) trebuie stabilită de Administratia Natională “Apele Române” pe baza datelor ce pot fi furnizate de MAPAM si ICPA si unitătile teritoriale din coordonare (OJSPA - oficii judetene de studii pedologice si agrochimice) cu privire la:

- perioada sau perioadele de tratare a culturilor;

- perioada de spălare a fertilizantilor (a azotului organic continut) din sol (de obicei sfârsitul toamnei - începutul primăverii).

Aceste date trebuie corelate cu date privind regimul pluvial care pot fi furnizate de Institutul National de Hidrologie si Gospodărire a Apelor din cadrul Administratiei Nationale “Apele Române”.

Protocolul de prelevare a probelor de apă trebuie realizat de Administratia Natională “Apele Române”; se vor respecta instructiunile de prelevare prevăzute în stasurile în vigoare: STAS 8900/1-1971, privind determinarea azotatilor din ape de suprafată si ape uzate.

Protocolul analitic trebuie realizat de Administratia Natională “Apele Române” si unitătile subordonate; se vor respecta instructiunile de determinare a azotatilor conform metodelor standard de măsurare, care pot fi supuse reactualizării, în functie de progresele în domeniu si de aparitia de noi metode standard de analiză si măsurare; actualmente concentratia de azotati se va determina conform metodei standard (metodă spectrofotometrică sau fotocolorimetrică), prevăzută în STAS 8900/1-1971, SR ISO 7890/1, 2, 3-2000, STAS 12299-1991.

Limita de cuantificare a continutului de azotati din apele de suprafată, conform cerintelor din Planul de actiune, este cea prevăzută în standardele în vigoare pentru clasa a II-a de calitate, fiind stabilită o valoare de 3 mg N-NO3 -/I.

Pentru apele de suprafată utilizate sau destinate potabilizării se va aplica valoarea limită prevăzută în Normele de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafată utilizate pentru potabilizare, NTPA-013 (cuprinse în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 100/2002), care reglementează ca valoare recomandată pentru continutul de azotati al apelor de categoria A1 - 25 mg NO3 -/dm3, iar ca valoare maxim admisibilă - 50 mg NO3-/dm3.

Evaluarea statistică a rezultatelor analitice se bazează pe încadrarea în standardele de calitate amintite, în baza programului de monitorizare.

Conform Normelor NTPA-013 se consideră că o apă de suprafată îndeplineste conditiile pentru potabilizare, dacă probele prelevate la intervale regulate de timp, din acelasi punct de control utilizat si pentru captarea apei de băut, arată că ea corespunde calitativ, în cazul în care:

- la 95% din numărul de probe prelevate continutul de azotati respectă valorile prevăzute pentru limita maxim admisibilă - 50 mg/l;

- la 90% din numărul de probe prelevate continutul de azotati respectă valorile recomandate - 25 mg/l.

La calculul acestor procentaje nu vor fi luate în considerare valorile mai ridicate decât cele prevăzute ca valori limită în cazul producerii viiturilor, dezastrelor naturale sau conditiilor meteorologice anormale.

Cele 5-10% din probele care nu se conformează pot fi luate în seamă dacă:

- calitatea apei din aceste probe nu se abate cu mai mult de 50% de la valorile stabilite (calitatea apei nu va prezenta pericol pentru sănătatea publică);

- valoarea concentratiei de azotati la probele prelevate consecutiv, din acelasi punct, la intervale determinate statistic, se încadrează în valorile stabilite în prezentul program.

1.2.3. Monitorizarea apelor subterane din punct de vedere al continutului de azotati proveniti din surse agricole

Deoarece aproximativ 50% din populatia urbană si 95% din gospodăriile rurale depind de apa subterană pentru alimentarea cu apă potabilă, este important să se tină seama de caracteristicile de bază ale acestei resurse.

Apa subterană constituie o resursă valoroasă de apă si din acest motiv sunt necesare informatii detaliate (complete si precise) pentru evaluarea stării ei actuale.

Apa subterană este nu numai o resursă, ci si o caracteristică importantă a mediului natural, caracterizată de transport de poluanti de la suprafată.

Perioada medie de răspuns, la intrările de poluanti de la suprafată, al forajelor de alimentare cu apă subterană de mare adâncime este de ordinul deceniilor. Răspunsul lent, datorat vitezei scăzute a miscării apei, arată că analiza poluantilor din puturile de alimentare cu apă de adâncime este un indicator slab al stării de deteriorare a calitătii apei din sistemul apei subterane luat ca un întreg.

De multe ori apele subterane se alimentează prin infiltratie din bazinul hidrografic de la suprafată, dar si din bazinele hidrografice vecine, situatie frecvent întâlnită la masivele de carst, în care apa circulă în fisurile rocilor si poate să apară sub formă de izvoare la depărtări mari.

Straturile de apă subterană fiind alimentate aproape integral de precipitatiile atmosferice, fie direct, fie prin intermediul râurilor si al lacurilor, debitul si nivelurile acestora sunt variabile în timp, în functie de cantitatea de precipitatii, cu o întârziere care se datorează timpului de infiltratie si duratei de circulatie a apei prin pământ până la locul considerat al sursei.

Deoarece viteza de miscare a apei subterane este mică (m/zi sau mai putin), întârzierea în producerea maximelor si minimelor de debit si de nivel, fată de perioadele corespunzătoare de precipitatii abundente, respectiv de secetă, este de ordinul săptămânilor sau chiar al lunilor. Monitorizarea calitătii apei subterane fiind un proces complex necesită stabilirea de programe de monitorizare pe termen lung sau scurt.

Elemente necesare elaborării sistemului de monitorizare Pentru dezvoltarea unui sistem de monitorizare a calitătii apelor subterane poluate cu azotati proveniti din surse agricole este necesar să se realizeze aceleasi obiective ca si cele pentru apele de suprafată:

- stabilirea retelei de monitorizare pe bazin hidrografic; se referă la selectionarea statiilor de supraveghere a calitătii apelor subterane;

- frecventa de monitorizare;

- stabilirea protocolului de prelevare a probelor;

- stabilirea protocolului analitic;

- limita de cuantificare;

- evaluarea statistică a rezultatelor analitice.

În vederea stabilirii celor mai reprezentative statii de supraveghere (foraje de observatii) este necesar să se cunoască:

- sursele agricole de poluare difuză;

- importanta lor relativă în evaluarea riscului de poluare cu nitrati;

- incidenta globală a altor surse de poluare cu azotati;

- corpuri de ape subterane afectate de poluarea cu azotati proveniti din surse agricole si a celor susceptibile de a fi afectate de această poluare (în functie de evolutia în timp a parametrului urmărit în forajele de alimentare care fac parte din reteaua de monitorizare existentă - retea care se referă la calitatea acestor ape din punctul de vedere al tuturor parametrilor fizico-chimici ce reflectă starea chimică a apelor subterane).

Se recomandă utilizarea aceleiasi metodologii de stabilire a amplasării forajelor de observatii ca cea descrisă pentru stabilirea punctelor de supraveghere pentru apele de suprafată.

Proiectarea retelelor de monitorizare pentru apele subterane este extrem de importantă, deoarece trebuie obtinut maximum de informatii cu privire la extinderea poluării cu azotati în apele subterane, care constituie de cele mai multe ori singura sursă de apă potabilă (de exemplu, în zonele rurale).

Amplasarea si proiectarea forajelor de observatie trebuie să fie adecvate în functie de:

- scopul pentru care este utilizat forajul (măsurarea nivelurilor de apă, colectarea probelor de apă);

- adâncimea care trebuie atinsă; coloana filtrantă a unui foraj trebuie să fie îndeajuns de lungă pentru a intersecta zona saturată peste intervalul de fluctuatii anuale ale nivelului apei; diametrul interior cel mai potrivit este în general cuprins între 51,8 mm si 102 mm.

O coloană filtrantă mai lungă are o mai mare probabilitate de intersectie a penei de poluare cu azotati; la forajele de observatie cu scopuri multiple (de exemplu, detectarea lichidelor în faza neacviferă, colectarea probelor de apă din stratul superior al acviferului); lungimea coloanei filtrante poate varia de la 6 m la un minimum de 1,5 m; forajele cu diametre mai mici de 25 mm-51,8 mm (piezometre), instalate de obicei în acvifere, au coloana filtrantă foarte scurtă, punctul de măsură fiind la baza forajului si nu la nivelul suprafetei apei.

Pentru evaluarea extinderii poluării cu nitrati, forajul trebuie să deschidă perfect toată partea saturată a acviferului freatic cu coloana filtrantă.

După ce s-a stabilit locul forajului de observatie si acesta a fost executat, se pot preleva probe de la diferite adâncimi.

La stabilirea retelei de monitorizare a calitătii apelor subterane trebuie luat în considerare si continutul azotatilor din apele freatice, amplasate până la adâncimea de 30 m (apa din fântânile particulare), care constituie sursa de apă pentru majoritatea localitătile rurale.

Obiectivele primare ale unei retele de foraje de observatie sunt:

1. asigurarea accesului pentru măsurarea nivelurilor apei subterane sau a suprafetei piezoelectrice a acviferului;

2. prelevarea probelor de apă subterană.

Forajele de observatie furnizează, de asemenea, date hidrogeologice si ajută la determinarea proprietătilor hidraulice ale formatiunii în care se produce poluarea cu azotati (Marino si Luthin, 1982).

Frecventa de monitorizare a continutului de azotati (proveniti din surse agricole) din apele subterane trebuie stabilită pe baza acelorasi date ca si cele pentru apele de suprafată. Se va realiza de către Administratia Natională “Apele Române” si directiile de apă bazinale.

Protocolul de prelevare a probelor de ape subterane trebuie să respecte instructiunile de prelevare prevăzute în stasurile în vigoare: SR ISO 7890/3-2000, privind determinarea continutului de azotati din apă brută si apă potabilă. Se va realiza de către Administratia Natională “Apele Române” si directiile de apă bazinale.

Protocolul analitic trebuie să respecte instructiunile de determinare a azotatilor conform metodelor standard de măsurare, care pot fi supuse reactualizării, în functie de progresele în domeniu si de aparitia de noi metode standard de analiză si măsurare; actualmente concentratia de azotati se va determina conform metodei standard (metodă spectrometrică cu acid sulfosalicilic) prevăzută în SR ISO 7890/3-2000. Se va realiza de către Administratia Natională “Apele Române” si directiile de apă bazinale. Limita de cuantificare a continutului de azotati din apele subterane, conform cerintelor din Planul de actiune, este cea prevăzută în normativele în vigoare. Evaluarea statistică a rezultatelor analitice se bazează pe încadrarea în standardele de calitate amintite, în baza programului de monitorizare realizat de Administratia Natională “Apele Române”. Se pot utiliza cerinte similare cu cele prevăzute în Normele NTPA 013, conform Hotărârii Guvernului nr. 100/2002.

Pentru protectia apelor subterane fată de impacturile negative ale activitătilor agricole este necesar să se prevadă în cadrul protocoalelor de reglementare un sistem cuprinzător de monitorizare a solului si a apei subterane. Poluarea cu azotati a apelor subterane datorită activitătilor agricole necesită, pe lângă controlul calitătii apei subterane, si informatii asupra proprietătilor solului.

Solul a fost caracterizat la o adâncime maximă de 2 m, dar interesul crescut pentru caracteristicile solului s-a extins la adâncimi mai mari de 2 m.

Limita cea mai scăzută a solului cu roca dură sau cu materia pământoasă este teoretic delimitată de animale, rădăcini sau alte amprente de activitate biologică. Astfel limita cea mai de jos a solului este în mod normal limita activitătii biologice, care în general coincide cu adâncimea obisnuită a rădăcinilor plantelor perene. Dacă totusi există activitate biologică sau alte procese pedogenetice care se extind la mai mult de 200 cm, limita cea mai de jos a solului se stabileste arbitrar la 200 cm.

Conditiile de sol, drenajul si permeabilitatea sunt strâns legate de productivitatea recoltelor performante, constituindu-se ca factori determinanti.

Când apar infiltratii după o ploaie sau după irigatii, zona de sol cedează o parte de substante minerale (azotati) în apa de infiltratie si astfel apar numeroase efecte importante ca rezultat al scurgerii apei în substrat. Aceste efecte sunt transmise în primul rând în zona saturată a solului, cunoscută sub numele de “acvifer”.

Principiile de bază ale caracteristicilor solului si ale apei subterane sunt direct legate de procesul de curgere a apei si de transferul de substantă/energie.

Până nu demult accentul major al monitorizării a fost pus pe prelevarea de probe de apă subterană, ignorând tehnicile de monitorizare a zonelor vadoase pentru detectarea din timp a deplasării poluantilor (de exemplu, azotati).

Monitorizarea zonei vadoase (nesaturată) alături de monitorizarea zonei saturate (zonei acvifere subterane) este necesară pentru:

- evaluarea transportului de fertilizatori aplicati culturilor agricole;

- caracterizarea extinderii spatiale a poluării ce rezultă din folosinta istorică a terenului în zona de interes.

Monitorizarea zonelor saturate (acvifere subterane)

Straturile de apă subterană fiind alimentate aproape integral de precipitatiile atmosferice, fie direct, fie prin intermediul râurilor si al lacurilor, debitul si nivelurile acestora sunt variabile în timp, în functie de cantitatea de precipitatii, cu o întârziere care se datorează timpului de infiltratie si duratei de circulatie a apei prin pământ până la locul considerat al sursei.

Deoarece viteza de miscare a apei subterane este mică (m/zi sau mai putin), întârzierea în producerea maximelor si minimelor de debit si de nivel, fată de perioadele corespunzătoare de precipitatii abundente, respectiv de secetă, este de ordinul săptămânilor sau chiar al lunilor.

Când se produce poluare punctiformă, impurificatorii pătrund în sistemul de curgere al apei subterane si sunt purtati în aval (miscare de advectie), formând o pană de poluare; forma penei este influentată de alti factori, incluzând două tipuri de dispersie hidraulică: amestecul mecanic si difuzia moleculară.

Densitatea substantelor poluante în raport cu apa, precum si natura hidraulică a acviferului (omogenitatea, izotropia, grosimea) vor determina penetrarea pe verticală a penei, deoarece aceasta se deplasează în aval.

În functie de caracteristicile fizice si biochimice ale materialului saturat, dispersia poate fi de o magnitudine chiar mai mare decât miscarea longitudinală (advectie) în acvifer. Însă cel mai adesea amestecul mecanic cuplat cu fluxul advectiv creează pene de formă eliptică.

Cu cât aria totală acoperită de pană este mai mare, cu atât impurificatorii devin mai diluati.

Pentru a determina dimensiunile unei pene, forajele de observatie pot fi instalate temporar în acvifer, pentru a preleva probe de apă. O analiză a nivelurilor relative de apă sau a suprafetei piezoelectrice în foraje va arăta directia fluxului apei subterane.

Poluarea difuză care stă la baza încărcării cu azotati a apelor nu este generată de un singur eveniment sau actiune, prin urmare se produce consecvent o întindere largă a impurificatorilor în straturile acvifere.

Frecvent, monitorizarea apei subterane are două obiective principale: evaluarea extinderii si/sau evolutia contaminării apei subterane de la o sursă cunoscută si monitorizarea unei surse potentiale a poluării apei subterane (Showalter, 1985).

Monitorizarea continuă este cerută în timpul unui program de actiuni de remediere, pentru a evalua progresul sau succesul în decontaminarea solului ori a apelor subterane în zonă.

Proiectarea adecvată a sistemului de monitoring pentru stabilirea concentratiilor azotatilor are drept scop evaluarea si managementul de risc pentru producerea unei astfel de poluări si îmbunătătirea calitătii resurselor de apă afectate de poluarea cu nitrati.

Proiectarea unui sistem de monitoring în sprijinul evaluării poluării cu nitrati proveniti din surse agricole se va realiza la nivel de bazin hidrografic.

Eforturile de monitorizare implică în general o gamă diversă de scări spatiale si temporale, depinzând de utilizarea datelor rezultate privind calitatea solului si a apei subterane. Scara spatială de monitorizare dictează în general rezolutia temporară de prelevare.

Astfel, supravegherea la scară regională (bazine hidrografice) implică monitorizarea pe termen lung (ani) a schimbărilor sezoniere, spre deosebire de caracterizarea specifică zonei, detaliată, a unitătilor spatiale mici (câmpuri), care pot necesita diagrame de prelevare zilnice sau chiar orare.

2. Program de supraveghere si control, proceduri si instructiuni

Programul de supraveghere si control al calitătii apelor de suprafată si subterane, din punct de vedere al continutului de azotati, proveniti din surse agricole, se poate realiza pe baza dezvoltării unei retele de monitorizare reprezentative pentru apele afectate de o astfel de poluare.

Specificările tehnice si metodele normalizate de analiză si de supraveghere cuprinse într-un astfel de program vor fi stabilite de Administratia Natională “Apele Române”.

2.1. Program de supraveghere si control al poluării apelor de suprafată cu nitrati proveniti din surse agricole

Realizarea unui program de supraveghere si control al calitătii apelor de suprafată afectate de poluarea cu azotati proveniti din surse agricole impune:

2.1.1. Date privind caracteristicile mediului:

2.1.1.1. Distanta fată de terenurile agricole, de locurile de depozitare a gunoiului de grajd provenit de la ferme zootehnice

2.1.1.2. Numărul septelului (ferme mici individuale, ferme mari - complexuri zootehnice)

2.1.1.3. Clima si vremea (variatii de temperatură, regim de precipitatii etc.)

2.1.1.4. Caracteristicile fizice (topografie, distante etc.)

2.1.1.5. Debitele sezoniere

2.1.1.6. Prezenta si localizarea altor surse de poluare în zona în care se efectuează prelevări

2.1.1.7. Datele anterioare privind caracteristicile fizice si poluarea cu azotati.

2.1.2. Date privind caracteristicile surselor sau a locului de prelevare:

2.1.2.1. Localizarea surselor difuze reprezentative care încarcă apele cu azotati

2.1.2.2. Productia vegetală, capacitatea de depozitare a dejectiilor animaliere

2.1.2.3. Localizarea altor surse (procese industriale tipice care încarcă apele cu azotati)

2.1.2.4. Selectarea punctelor de supraveghere să fie reprezentativă pentru sursele difuze care prezintă risc de poluare cu azotati (depozitele de dejectii animaliere sau terenurile agricole cultivate)

2.1.2.5. Sectiunile de supraveghere să fie stabile, cunoscându-se perioada de aplicare a îngrăsămintelor chimice sau organice, iar posibilitatea de modificare a graficului de introducere de noi substante chimice în perioadele de studiu să fie redusă.

2.1.3. Stabilirea densitătii spatio-temporale a prelevărilor:

2.1.3.1. Selectarea duratei, frecventei si perioadei de prelevare (zi, lună, sezon, an): se propune ca în perioadele fără precipitatii si în perioadele în care nu se aplică tratamente culturilor să se facă prelevări lunare la râuri si trimestriale la lacuri; prelevările pot fi mai dese în perioadele cu precipitatii si în perioada tratamentelor la culturi.

2.1.3.2. Alegerea tipului de probe: prelevarea de probe instantanee

2.1.3.3. Colectarea datelor de mediu pentru stabilirea influentei sezonului si vremii asupra reprezentativitătii probei

2.1.3.4. Localizarea sectiunilor de prelevare: selectionare, localizare GIS, distantă fată de sursele agricole.

2.1.4. Caracteristicile probei:

2.1.4.1. Caracteristicile fizice si organoleptice: pH, temperatură, culoare, miros.

2.1.5. Stabilirea tehnicilor de prelevare: conform standardelor în vigoare.

2.1.6. Stabilirea tehnicilor analitice: conform standardelor în vigoare (STAS 8900/1-1971, SR ISO 7890/1,2,3-2000, STAS 12299-1991).

2.1.7. Controlul de calitate, asigurarea calitătii si raportări: conform referentialului de acreditare a laboratoarelor.

2.2. Program de supraveghere si control al poluării apelor subterane cu nitrati proveniti din surse agricole

Supravegherea la scară regională a apelor subterane (de exemplu, bazine hidrografice) implică monitorizarea pe termen lung (ani) a schimbărilor sezoniere, spre deosebire de caracterizarea specifică zonei, detaliată, a unitătilor spatiale mici (de exemplu, câmpuri), care pot necesita diagrame de prelevare zilnice sau chiar orare.

Etapele necesare pentru realizarea unui program de supraveghere si control al calitătii apelor subterane afectate de poluarea cu azotati proveniti din surse agricole sunt:

2.2.1. Date privind caracteristicile de mediu:

2.2.1.1. Distributia terenurilor agricole, a locurilor de depozitare a gunoiului de grajd provenit de la ferme zootehnice fată de pozitionarea forajelor de observatie si de alimentare cu apă

2.2.1.2. Clima si vremea (variatii de temperatură, regim de precipitatii etc.)

2.2.1.3. Caracteristicile fizice (topografie, distante etc.)

2.2.1.4. Debitele sezoniere

2.2.1.5. Prezenta si localizarea altor surse de poluare în zona în care se efectuează prelevări

2.2.1.6. Datele anterioare privind caracteristicile fizice si poluarea cu azotati.

2.2.2. Caracteristicile surselor sau ale locului de prelevare:

2.2.2.1. Localizarea surselor difuze reprezentative care încarcă apele cu azotati

2.2.2.2. Productie vegetală, capacitatea de depozitare a dejectiilor animaliere

2.2.2.3. Localizarea altor surse (procese industriale tipice care încarcă apele cu azotati)

2.2.2.4. Amplasarea forajelor de supraveghere să fie reprezentativă pentru sursele difuze care prezintă risc de poluare cu azotati prin infiltratii (depozitele de dejectii animaliere sau terenurile agricole cultivate)

2.2.2.5. Locurile de amplasare a forajelor de supraveghere să fie stabile, cunoscându-se perioada de aplicare a îngrăsămintelor chimice sau organice, iar posibilitatea de modificare a graficului de introducere a noi substante chimice în perioadele de studiu să fie redusă

2.2.2.6. Prelevarea de probe de ape subterane la intervale regulate.

2.2.3. Stabilirea densitătii spatio-temporale a prelevărilor:

2.2.3.1. Frecventa de prelevare: de două ori pe an

2.2.3.2. Alegerea tipului de probe: prelevarea de probe instantanee, după realizarea programului de pompări stabilit

2.2.3.3. Colectarea datelor de mediu pentru stabilirea influentei sezonului si vremii asupra reprezentativitătii probei

2.2.3.4. Localizarea si realizarea forajelor de prelevare:

selectionare, localizare GIS, distanta fată de sursele agricole; se recomandă monitorizarea forajelor de mare adâncime si a forajelor situate la mai putin de 30 m (fântâni).

2.2.4. Furnizarea de date privind caracteristicile probei:

caracteristici fizice si organoleptice: pH, temperatură, culoare, miros.

2.2.5. Stabilirea tehnicilor de prelevare: conform standardelor în vigoare.

2.2.6. Stabilirea tehnicilor analitice: conform standardelor în vigoare (STAS 8900/1-1971, SR ISO 7890/1, 2, 3-2000, STAS 12299-1991).

2.2.7. Controlul de calitate, asigurarea calitătii si raportări: conform referentialului de acreditare a laboratoarelor.

2.3. Programul de control al calitătii apelor de suprafată si a apelor subterane, afectate de poluarea cu azotati din surse agricole, în sectiunile de prelevare reprezentative pentru această poluare, se va realiza de către factorii abilitati: Administratia Natională “Apele Române” si unitătile subordonate implicate în implementarea Directivei 91/676), astfel:

- o dată la 4 ani - în sectiunile în care există depăsiri ale valorilor limită reglementate si ori de câte ori este necesar;

- o dată la 8 ani - în sectiunile în care rezultatele controalelor precedente sunt bune (adică se situează sub valoarea limită reglementată) si nici o altă activitate antropică nu este posibil să intervină asupra cresterii continutului de azotati.

Programul de control constă în controalele efectuate pentru evaluarea amplorii poluării cu azotati a apelor de suprafată si subterane. Controalele vor fi efectuate pentru fiecare punct de supraveghere anual pe o perioadă de 4 ani.

Frecventa controalelor este conditionată de un nivel acceptabil de confidentă si de precizie a rezultatelor; prelevările consecutive, la intervale regulate, din acelasi punct de prelevare trebuie să dea un grad de confidentă a valorilor obtinute cuprins între 90-95%.

Dacă controalele relevă depăsiri constante ale valorilor reglementate se vor stabili programe de măsuri pentru remediere.

3. Proceduri, metodologii si instructiuni de evaluare a datelor de monitorizare

Achizitia de date analitice si procesarea lor sunt componente principale ale sistemului de monitorizare a calitătii apelor de suprafată si subterane.

Scopul final al achizitiei de date analitice privind aceste categorii de ape este stocarea tuturor informatiilor monitorizate într-o bază de date permanentă care va permite găsirea si analiza ulterioară a datelor.

Procedurile pentru achizitia de date sunt:

- achizitia manuală a datelor si stocarea lor digitală într-un computer;

- sisteme on-line, care facilitează intrarea continuă a datelor într-un sistem de computere. Transmiterea automată a datelor utilizează senzori pentru monitorizarea concentratiei de azotati, precipitatii etc.

Cea mai comună procedură este achizitia manuală cu stocarea datelor pe un suport magnetic sau electronic.

Această procedură depinde însă de disponibilitatea resurselor umane, deoarece se pot produce numeroase erori la transferarea datelor brute sau grafice în sistemele digitale; cu toate acestea, simplitatea procedurii si existenta posibilitătii de a se face copii pe hard o fac interesantă, meritând a fi luată în considerare.

Sistemele on-line elimină necesarul observatiilor umane si reducerea numeroaselor vizite la forajele de observatie îndepărtate. Monitorizarea automată poate fi valoroasă în situatii speciale, precum studiul intensiv al variabilitătii temporale a continutului de azotati într-un foraj de alimentare.

Erorile asociate cu sistemele on-line sunt, în mod normal, limitate la defectiuni de transmitere datorită acumulatorilor, defectiuni ale senzorilor etc.

Colectarea datelor în mod continuu este posibilă doar dacă sistemele au fost proiectate cu grijă, au fost selectate cu grijă echipamentele si s-a acordat o atentie meticuloasă întretinerii si recalibrării lor.

Pentru apele subterane este indicată monitorizarea automată în zonele izolate, unde prelevarea de probe este dificilă.

Achizitia de date cuprinde mai multe proceduri ca: transmiterea si stocarea datelor, gestionarea, analiza si iesirea acestora.

Gestionarea, stocarea si salvarea datelor trebuie să fie parte integrantă a proiectării initiale a sistemelor de monitorizare.

Parametrul monitorizat trebuie inclus în definirea unei structuri de bază de date, care să permită stocarea, salvarea, reînnoirea si iesirea informatiilor existente.

Gestionarea datelor cuprinde 3 activităti majore:

- verificarea si editarea datelor din teren;

- stocarea datelor salvate;

- iesirea datelor care includ analiza si interpretarea acestor date.

Informatiile salvate pot fi reprezentative sub formă de hărti sau diagrame, utilizând soft-ul corespunzător sau manual.

Va fi utilizat un sistem mai complex – Sistemul informational geografic [Geographical Information Systems (GIS)].

Bazele de date derivate din statiile de monitorizare din teren sunt inevitabil supuse intrărilor eronate sau pierderilor de informatii când senzori individuali functionează fără calibrare.

Toate datele colectate la diferite momente, utilizând diferite metode de măsură, prelevare si analiză, trebuie să fie verificate înainte de a fi stocate în baza de date.

De aceea înainte de a începe stocarea datelor trebuie efectuati mai multi pasi:

- definirea structurii bazei de date;

- salvarea si iesirea din baza de date;

- analiza si interpretarea bazei de date.

Definirea structurii bazei de date trebuie să includă forma de editare cerută: tabele, hărti, grafice, analiză statistică, compatibilitatea datelor cu utilizările ulterioare etc.

Salvarea si iesirea din baza de date: datele trebuie să fie prezentate într-un format usor de înteles si aplicat.

Reprezentarea numerică poate include analiza statistică a datelor si reprezentările grafice. De obicei o serie de hărti poate prezenta geologia descrisă, caracteristicile acvifere, calitatea apei subterane, utilizarea terenului, sursele de poluare si localizarea, utilizarea forajelor existente. Iesirea datelor este realizată în mod normal pe diferite dispozitive hardware ale computerului (imprimantă, ecran).

Analiza si interpretarea bazei de date implică un proces distinct si separat de convertire a datelor salvate din baza de date într-o formă corespunzătoare, gata pentru a fi procesate.

Pentru a facilita sinteza unei game largi de date multidisciplinare se utilizează două tehnici: trasarea pe o hartă a vulnerabilitătii acvifere si utilizarea GIS.

GIS a fost creat pentru colectarea, stocarea, gestionarea si procesarea informatiilor spatiale; în general este un mijloc de a rezolva problemele de management al utilizării terenului. Un exemplu în domeniul hidrologic este proiectul CORINE WATER promovat de sistemul de operare; acesta permite intrarea, gestionarea, elaborarea, analiza si iesirea datelor.

Definirea bazei de date în sistem GIS:

- Intrarea datelor se referă la procedura utilizată pentru stocarea informatiilor geografice într-un format digital. Informatiile care trebuie introduse sunt mai întâi filtrate si verificate pentru a evita datele eronate.

- Iesirea datelor se referă la salvarea datelor sub formă de tabele, hărti sau grafice, care se pot realiza prin imprimare, pe ecran, plotter etc.

- Gestionarea informatiilor spatiale se realizează prin proceduri de salvare a bazei de date.

- Utilizarea functiilor analitice. Informatiile stocate în baza de date sunt colectate si procesate pentru obtinerea de noi informatii care furnizează un răspuns întrebărilor operatorilor (de exemplu, realizarea unei hărti finale a concentratiei de azotati într-un acvifer).

Datele stocate într-un sistem GIS pot fi spatiale, când se descrie localizarea punctelor, liniilor, poligoanelor si suprafetelor (de exemplu, limite litologice), sau nespatiale, când descrierea se referă la caracteristicile unor elemente (de exemplu, conductivitatea hidraulică a acviferului).

Deoarece poate fi dificilă interpretarea tabelelor cu date chimice ale apelor de suprafată si subterane, pot fi utilizate mai multe proceduri pentru facilitarea acestor interpretări.

Cele mai utilizate sunt calcularea relatiei hidrochimice si reprezentarea grafică a analizei statistice a valorilor absolute.

Necesitatea de software si modeling:

Pe piată sunt disponibile mai multe pachete software pentru calcularea si prezentarea datelor, precum GEOEAS (US-EPA), UNDTCD, care pot fi usor instalate pe computer.

Relatia hidrochimică stabileste raportul dintre diferiti ioni si concentratia lor; reprezentarea grafică este utilă când se compară analizele si pentru sublinierea similitudinilor si diferentelor dintre diferitele tipuri de apă, în timp ce analiza statistică calculează datele prelevate.

Principalele tipuri de reprezentare a datelor sunt:

- hărti care prezintă izoliniile variabilelor de stare (niveluri de apă, concentratia de substantă dizolvată etc.) la orice dată dorită, în orice parte a regiunii;

- grafice care reprezintă variatia variabilelor de stare în cursul oricărei locatii sau al oricărei perioade de timp dorite.

Deoarece datele de bază utilizate în determinarea calitătii apei sunt obtinute prin analize chimice ale probelor de apă, primul pas în interpretarea datelor trebuie să includă verificarea analizelor chimice ale probelor de apă, verificarea acuratetei datelor.

Datele din analizele chimice pot fi grupate si evaluate statistic utilizându-se diferite tehnici pentru comprimarea volumelor mari de date sau pentru analiza distributiei în timp si în spatiu. Prezentarea grafică a analizelor ajută la prezentarea relatiei chimice în diferite tipuri de apă, surse  probabile de substante dizolvate, un regim real al calitătii apei si evaluarea resurselor de apă.

Referindu-se la poluarea agricolă, obiectivul primar îl reprezintă monitorizarea schimbărilor concentratiilor impurificatorilor în timp si reprezentarea lor sub forma unui hidrograf, un grafic care arată schimbările într-o anumită perioadă de timp a unor proprietăti ale apei. Schimbările în calitatea apelor subterane sunt relativ lente; se pot produce unele schimbări pe termen lung si pe termen scurt. Când sunt prezentate schimbări pe termen lung, aceasta indică un proces de poluare. Uneori este importantă utilizarea diagramelor care arată diferentele calitătii apei de-a lungulunei sectiuni transversale în adâncime a unui acvifer.

O procedură utilă de studiere a calitătii apei la o anumită dată este prezentarea pe o hartă a distributiei spatiale sau la suprafată a unei ori a unor anumite spatii de minerale, a raportului dintre ioni sau a parametrilor fizico-chimici.

Metoda comună de stabilire a frecventei de prelevare se bazează pe criteriul statistic si pe variabilitatea datelor, a concentratiilor de măsurat si a schimbărilor de detectat.

După ce au fost colectate suficiente date pentru evaluarea variabilitătii, frecventa de prelevare este ajustată ca să o reflecte în mod corespunzător.

Statisticile sunt legate de analiza datelor de prelevare, iar probabilitatea este legată de măsurarea sansei sau a probabilitătii derivate din datele de prelevare.

Analiza statistică a datelor începe cu tratarea datelor hidrologice brute prin prelevarea de date si studiul erorilor de observare.

Pentru datele cu valori anormale sau extreme (probabil datorită erorilor de măsură sau problemelor de poluare) se utilizează tehnici de distributie liberă, tehnici statistice neparametrice; acestea se pot aplica la proiectarea retelei de monitorizare, pentru a evalua corect concentratia tipică a azotatilor într-o zonă sau proportia sectiunilor ori a forajelor care au depăsiri ale limitelor standard existente.

Analiza variabilitătii

În prelevarea datelor, probele trebuie să fie pur aleatorii si cât se poate de reprezentative pentru parametrul măsurat.

Dependenta de timp este cauza majoră a hazardului impur al datelor. De exemplu, două date succesive ale nivelului piezometric au în mod normal un grad mare de dependentă.

Dependenta spatială este cauzată de datele colectate din punctele de prelevare plasate în apropiere unul de altul, producând date similare sau practic identice.

În general există zone în care valorile tind să fie ridicate sau scăzute. Această structură spatială poate fi studiată printr-un model probabilistic care răspunde pentru iregularităti locale si presupune că toate fenomenele aleatorii se datorează “erorilor sau zgomotului” si unei structuri fundamentale care reflectă caracteristicile generale ale fenomenului.

Cele două metode de estimare a gradului de variabilitate spatială a unei variabile sunt functia de autocorelare si variograma. Ambele functii descriu modelul spatial al unei variabile în functie de observatiile la diferite distante de separare. Hărtile de contur sunt realizate prin folosirea unei metode medii de deplasare a încărcării, utilizată pentru interpolarea valorilor de la un set de date de prelevare pe o grilă de puncte pentru conturare.

Utilizarea tehnicilor de “kriging” si “cekriging” în sistemele de monitorizare a mediului (ASCE, 1990), pentru măsurarea erorii de estimare, este relevantă referitor la definirea retelei de monitorizare.

Graficele se pot utiliza pentru compararea analizelor sau accenturarea diferentelor ori similitudinilor. Cele mai utile tehnici sunt: graficele cu bare, diagramele circulare, hidrografe de calitate a apei, hărti si profile de calitate a apei. Hărtile de calitate a apei constituie o procedură utilă pentru distributia spatială a concentratiei de azotati din ape la o anumită dată.

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

Nr. 49 din 23 ianuarie 2004

CASA NATIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

Nr. 54 din 20 ianuarie 2004

 

ORDIN

privind introducerea certificatelor digitale calificate de semnătură electronică în spitalele/institutiile sanitare din România

 

Având în vedere:

- prevederile Ordinului ministrului sănătătii si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 1.193/892/2003 privind aprobarea Planului actiunilor majore pentru implementarea finantării bazate pe caz în spitalele din România, în perioada 2003-2004, văzând referatul de aprobare al Institutului National de Cercetare-Dezvoltare în Sănătate Bucuresti;

- Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date;

- Ordinul Avocatului Poporului nr. 52/2002 privind aprobarea cerintelor minime de securitate a prelucrărilor de date cu caracter personal,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul sănătătii si presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate emit următorul ordin:

Art. 1. - Începând cu data de 1 aprilie 2004 se introduce semnătura electronică în formă extinsă, bazată pe certificat digital calificat, în spitalele din România care sunt nominalizate în anexa nr. 18a la Ordinul ministrului sănătătii si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 1.220/890/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, precum si la nivelul Institutului National de Cercetare-Dezvoltare în Sănătate Bucuresti.

Art. 2. - Până la data de 30 iunie 2004 se extinde introducerea semnăturii electronice extinse în următoarele unităti/institutii:

a) Ministerul Sănătătii; Casa Natională de Asigurări de Sănătate;

b) directiile de sănătate publică;

c) casele judetene de asigurări de sănătate;

d) unitătile aflate în subordonarea Ministerului Sănătătii;

e) unitătile aflate în coordonarea Ministerului Sănătătii;

f) restul spitalelor din România.

Art. 3. - După expirarea termenelor prevăzute la art. 1, respectiv art. 2, institutiile prevăzute la art. 1, respectiv art. 2, vor utiliza semnătura electronică extinsă pentru comunicările periodice din sistemul sanitar din România.

Lista comuniărilor periodice si a documentelor care vor fi semnate electronic în mod obligatoriu sunt prevăzute în anexă.

De asemenea, sistemele informationale ale Ministerului Sănătătii, ale Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si ale unitătilor aflate în coordonarea si subordinea acestora vor trebui modificate astfel încât, după expirarea termenelor prevăzute la art. 2, să permită accesul securizat al utilizatorilor pe baza certificatelor digitale calificate.

Art. 4. - Achizitionarea dispozitivelor criptografice securizate necesare pentru generarea, stocarea si utilizarea semnăturii electronice, a certificatelor digitale calificate si a aplicatiilor informatice aferente se va face de la un furnizor de servicii de certificare conform prevederilor legale în vigoare.

Art. 5. - Spitalele/institutiile vor nominaliza persoanele care au drept de semnătură si pentru care se vor achizitiona certificate digitale calificate de semnătură electronică.

Art. 6. - Drepturile si obligatiile personalului detinător de certificate digitale calificate sunt cele prevăzute în Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică si în Hotărârea Guvernului nr. 1.259/2001 privind aprobarea Normelor tehnice si metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

Art. 7. - Instruirea personalului privind utilizarea semnăturii electronice se va face de către furnizorul de servicii de certificare abilitat.

Art. 8. - Cheltuielile legate de introducerea semnăturii electronice calificate se suportă din bugetul de venituri si cheltuieli al unitătii sanitare respective.

Art. 9. - Directiile din cadrul Ministerului Sănătătii, Casa Natională de Asigurări de Sănătate, Institutul National de Cercetare-Dezvoltare în Sănătate Bucuresti, directiile de sănătate publică, casele judetene de asigurări de sănătate si spitalele vor duce la îndeplinire prezentul ordin.

Art. 10. - Anexa face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 11. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii,

Ovidiu Brînzan

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

Cristian Celea

 

ANEXĂ

 

LISTA

comunicărilor periodice si a documentelor care vor fi semnate electronic în mod obligatoriu

 

1. Transmiterea Setului minim de date la nivel de pacient (SMDP) de către spitale către Institutul National de Cercetare-Dezvoltare în Sănătate Bucuresti si directiile de sănătate publică, conform prevederilor Ordinului ministrului sănătătii si familiei nr. 29/2003, cu modificările si completările ulterioare

2. Transmiterea de la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare în Sănătate Bucuresti către spitale a tuturor rapoartelor de activitate clinică, elaborate în conformitate cu Ordinul ministrului sănătătii si familiei nr. 29/2003, cu modificările si completările ulterioare, si cu prevederile contractului-cadru

3. Transmiterea de către spitale sau Institutul National de Cercetare-Dezvoltare în Sănătate Bucuresti a oricăror alte date care intră sub incidenta Legii nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date

4. Transmiterea datelor privind organizarea achizitiilor publice organizate de Ministerul Sănătătii si Casa Natională de Asigurări de Sănătate pentru aprovizionarea cu medicamente, materiale sanitare si reactivi a unitătilor sanitare cu paturi, precum si pentru monitorizarea derulării contractelor încheiate în acest scop

5. Transmiterea datelor necesare privind organizarea si derularea contractelor pentru achizitiile de medicamente si materiale sanitare în cadrul programelor nationale de sănătate

6. Retete si analize de laborator.