MONITORUL
OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E
A I
Anul 172
(XVI) - Nr. 669 LEGI, DECRETE,
HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Luni, 26
iulie 2004
SUMAR
DECIZII ALE
CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia
nr. 186 din 27 aprilie 2004 referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările si completările ulterioare
Decizia
nr. 235 din 27 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 10 alin. (6) si (7) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, cu modificările si completările ulterioare
HOTĂRÂRI ALE
GUVERNULUI ROMÂNIEI
974.
- Hotărâre pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspectie sanitară si
monitorizare a calitătii apei potabile si a Procedurii de autorizare sanitară a
productiei si distributiei apei potabile
ACTE ALE
BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI
196.
- Hotărâre privind retragerea autorizatiei de functionare a Cooperativei de
credit AJUTORUL SĂTEANULUI PISCU OC3
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
27 aprilie
2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, cu modificările si completările ulterioare
Nicolae Popa -
presedinte
Costică Bulai -
judecător
Nicolae Cochinescu
- judecător
Constantin Doldur
- judecător
Kozsokár Gábor -
judecător
Petre Ninosu -
judecător
Serban Viorel
Stănoiu - judecător
Lucian Stângu -
judecător
Ioan Vida -
judecător
Aurelia Popa -
procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin.
(2) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările si completările
ulterioare, exceptie ridicată de Mariana Anca Cezara Voicu în Dosarul nr.
2.260/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă, precum si de Ana
Criste în Dosarul nr. 7.412/2003 al Judecătoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal
sunt prezenti Petru Criste si Ana Criste, lipsind celelalte părti, fată de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în
vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr.
2.260/2003 si nr. 7.412/2003 au acelasi obiect, pune în discutie, din oficiu,
problema conexării cauzelor.
Părtile prezente
sunt de acord ca dosarele să fie conexate.
Reprezentantul
Ministerului Public, având în vedere art. 164 din Codul de procedură civilă, nu
se opune conexării cauzelor.
Curtea, în temeiul
dispozitiilor art. 16 din Legea nr.
47/1992, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune
conexarea Dosarului nr. 21D/2004 la Dosarul nr. 565D/2003, care este primul
înregistrat.
Părtile prezente
solicită admiterea exceptiei pentru aceleasi motive pe care le-au invocat în
fata instantei judecătoresti.
Reprezentantul
Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii
Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere
actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin încheierile
din 14 noiembrie 2003 si 28 noiembrie 2003, pronuntate în dosarele nr.
2.260/2003 si nr. 7.412/2003, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civilă
si, respectiv, Judecătoria Cluj-Napoca au sesizat Curtea Constitutională cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Mariana
Anca Cezara Voicu, Petru Criste si Ana Criste.
În motivarea
exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin că textul criticat încalcă dispozitiile art.
15 alin. (2) si ale art. 53 din Constitutie, republicată, precum si ale art. 7
din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor
fundamentale. În opinia autorilor exceptiei, “bunei-credinte a
subdobânditorului fără lege i s-a atribuit preferintă fată de buna-credintă a
proprietarului deposedat fără lege”. Se sustine că prin Decizia nr.
98/2003 au fost declarate neconstitutionale dispozitiile alin. (3) al art.
46 din Legea nr.
10/2001, avându-se în vedere încălcarea principiului neretroactivitătii
legii. Astfel, se consideră că, pentru identitate de ratiune, acest principiu
ar trebui considerat ca fiind încălcat cu privire la toate ipotezele de
nulitate absolută prevăzute de art. 46 al acestei legi.
Instantele de
judecată apreciază că textul
legal criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate de autorii
exceptiei.
Potrivit
dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate
presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru
a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate
ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din
Legea nr.
35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al
institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciază că textul de lege criticat nu
încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorii exceptiei, arătând că
principiul bunei-credinte, consacrat până la aparitia Legii nr.
10/2001 doar de doctrină si
jurisprudentă, si-a găsit astfel aplicarea într-un domeniu particular,
dar de interes social major, acela al regimului juridic al imobilelor preluate
abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Avocatul
Poporului apreciază că
textul legal criticat nu contravine prevederilor constitutionale, arătând că
ocrotirea interesului dobânditorului de bună-credintă a fost determinată de
ratiuni care vizează asigurarea securitătii circuitului civil si stabilitatea
raporturilor juridice civile. În acest sens face referire la jurisprudenta
Curtii Constitutionale în materie.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând
încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor
prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din
Constitutie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din
Legea nr.
47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu
care a fost legal sesizată.
Obiectul exceptiei
de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea
nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cu modificările si
completările ulterioare, text de lege care are următorul continut:
- Art. 46 alin.
(2): “Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul
procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil,
sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost
încheiat cu bună-credintă.”
Textele
constitutionale invocate de autorii exceptiei ca fiind înfrânte sunt cele ale
art. 15 alin. (2) si ale art. 53 din Constitutie, republicată, a căror
redactare este următoarea:
- Art. 15 alin.
(2): “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau
contraventionale mai favorabile.”;
- Art. 53: “(1)
Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin
lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii nationale,
a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor
cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei
calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2)
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate
democratică. Măsura trebuie să fie proportională cu situatia care a
determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertătii.”
Examinând exceptia
de neconstitutionalitate, Curtea constată că, asupra constitutionalitătii
dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr.
10/2001, s-a pronuntat prin numeroase decizii, ca de exemplu Decizia nr.
191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr.
71 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, si Decizia nr.
72 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 180 din 21 martie 2003, statuând că aceste dispozitii sunt
constitutionale.
Cu acele
prilejuri, Curtea Constitutională a constatat că ocrotirea interesului
dobânditorului de bună-credintă a fost determinată de ratiuni care vizează
asigurarea securitătii circuitului civil si stabilitatea raporturilor civile.
Ne aflăm în prezenta unei erori comune a dobânditorilor cu privire la calitatea
de proprietar a statului, eroare ce îndreptăteste o largă prezumtie de
bună-credintă a acestora, întrucât această eroare comună a tuturor
dobânditorilor s-a bazat pe autoritatea unui act legislativ. Astfel fiind, nu
poate fi decât de bună-credintă cel ce se întemeiază pe o dispozitie a legii.
Solutiile
adoptate, precum si considerentele pe care acestea se întemeiază îsi mentin
valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu au apărut împrejurări noi care
să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această
materie.
Pentru
considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutia republicată, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1)
lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată,
CURTEA
În numele
legii
DECIDE:
Respinge exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada de 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările si completările
ulterioare, exceptie ridicată de Mariana Anca Cezara Voicu în Dosarul nr.
2.260/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă si de Petru Criste
si Ana Criste în Dosarul nr. 7.412/2003 al Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă si
obligatorie.
Pronuntată în
sedinta publică din data de 27 aprilie 2004.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ.
dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria
Bratu
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
27 mai
2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 10 alin. (6) si (7) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada de 6 martie 1945 -
22 decembrie 1989, cu modificările si completările ulterioare
Nicolae Popa -
presedinte
Costică Bulai -
judecător
Nicolae Cochinescu
- judecător
Kozsokár Gábor -
judecător
Petre Ninosu -
judecător
Serban Viorel
Stănoiu - judecător
Lucian Stângu -
judecător
Ioan Vida -
judecător
Florentina Baltă -
procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin.
(6) si (7) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada de 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările si completările
ulterioare, exceptie ridicată de Serban Alexandru Dimitriu, Zoe Irina
Dombrowski, Rose-Marie Barbara Dumitrache si Ioan Mavrocordato în Dosarul nr.
4.523/2003 al Curtii de Apel Suceava - Sectia civilă.
La apelul nominal
este prezent personal Serban Alexandru Dimitriu si în calitate de mandatar
pentru Zoe Irina Dombrowski, Rose-Marie Barbara Dumitrache si Georgeta Dombrowski.
Este de asemenea prezent Ioan Mavrocordato, prin avocat Eugenia Crângariu,
lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Avocatul părtii
prezente solicită admiterea exceptiei, arătând că, desi Legea nr.
10/2001 este o lege specială, care derogă de la dreptul comun, ea trebuie
să fie în acord cu prevederile constitutionale, de aceea nu trebuie să cuprindă
reglementări discriminatorii fată “de unii beneficiari” ai dreptului la
reparatie prin echivalent.
Determinarea
contravalorii reparatiilor ce se acordă prin echivalent, în situatia imobilelor
demolate, avându-se în vedere actele normative în vigoare la data demolării,
contravine principiului tempus regit actum. În cazul în spetă, chiar si
în situatia în care restituirea prin echivalent ar avea în vedere valoarea de
circulatie a imobilului, acest lucru nu ar putea acoperi valoarea imobilului
care este înregistrat ca monument istoric. În sustinere depune note scrise.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispozitiile legale criticate
nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorii exceptiei.
Limitarea întinderii despăgubirilor are în vedere posibilitătile economice si
financiare, în a căror evaluare legiuitorul este suveran.
CURTEA,
având în vedere
actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din
19 ianuarie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 4.523/2003, Curtea de Apel
Suceava – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (6) si (7) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările si completările
ulterioare, exceptie ridicată de Serban Alexandru Dimitriu, Zoe Irina
Dombrowski, Rose-Marie Barbara Dumitrache si Ioan Mavrocordato.
În motivarea
exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin că textele criticate contravin prevederilor
art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1)-(3) si ale art. 53 din
Constitutie, republicată. În opinia autorilor exceptiei, aceste texte, care
reglementează modul de calcul al valorii măsurilor reparatorii prin echivalent,
pentru imobilele preluate abuziv si demolate, au în vedere un “criteriu profund
discriminatoriu”. Autorii exceptiei mai sustin că nici unul dintre cele două
alineate criticate nu face vreo referire la valoarea de circulatie a
constructiilor sau terenurilor, “ambele omitând criteriul esential de echitate
în stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent”.
Instanta de
judecată arată că
dispozitiile criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate de
autorul exceptiei, ele asigurând respectarea principiului reparării integrale a
prejudiciului.
Potrivit
dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată
presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru
a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate
ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din
Legea nr.
35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al
institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele
Camerei Deputatilor apreciază
că textul criticat nu contravine prevederilor art. 16 din Constitutie,
republicată, întrucât situatia imobilelor demolate este diferită de cea a
imobilelor nedemolate. Se arată că este firesc ca stabilirea valorii imobilelor
demolate să se facă avându-se în vedere actele normative în vigoare la momentul
demolării, legea prevăzând, de altfel, actualizarea valorii stabilite cu
indicele inflatiei la data plătii efective, tocmai pentru ca această măsură să
fie eficientă. Si, în fine, apreciază că nu sunt încălcate nici dispozitiile
constitutionale referitoare la dreptul de proprietate, deoarece persoanele care
nu pot cere restituirea în natură se bucură de măsuri reparatorii prin
echivalent, care acoperă prejudiciile patrimoniale suferite prin preluări
abuzive.
Guvernul arată că procedura instituită prin Legea nr.
10/2001 este una specială, derogatorie de la dreptul comun, si prin urmare
si modul de reparare a prejudiciilor este unul care derogă de la regulile
dreptului comun privind răspunderea civilă delictuală. Dacă actul normativ în
temeiul căruia s-a făcut preluarea abuzivă a reglementat si nivelul
despăgubirii, valoarea imobilului se va stabili în functie de aceasta, iar dacă
actul normativ nu a prevăzut o anumită despăgubire sau nu a existat un act de
preluare, valoarea constructiei se stabileste în raport cu actul în vigoare la
data demolării, realizându-se astfel o aplicare a principiului tempus regit
actum.
Avocatul
Poporului arată că textul
criticat nu vine în contradictie cu dispozitiile art. 16 alin. (1) din
Constitutie, republicată, deoarece toate categoriile de cetăteni care
îndeplinesc conditiile prevăzute de Legea nr.
10/2001 au dreptul de a beneficia de reglementările acestei legi. Se apreciază
că dispozitiile criticate nu contravin art. 44 alin. (1) din Constitutie,
republicată, deoarece ele reprezintă o aplicare a acestor prevederi
constitutionale prin stabilirea modului concret de evaluare a imobilelor
preluate în mod abuziv si demolate, precum si a terenurilor ocupate.
Cu privire la
critica de neconstitutionalitate în raport cu prevederile art. 53 din
Constitutie, republicată, apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece
textul nu cuprinde o restrângere a exercitiului unor drepturi sau libertăti, ci
stabileste limitele unor măsuri reparatorii prin echivalent.
Presedintele
Senatului nu a comunicat
punctul său de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie,
republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr.
47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu
care a fost legal sesizată.
Obiectul exceptiei
de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 10 alin. (6) si (7)
din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cu modificările si
completările ulterioare, text de lege care are următorul continut:
- Art. 10 alin.
(6) si (7): “(6) Valoarea corespunzătoare a constructiilor preluate în mod
abuziv si demolate se stabileste potrivit actelor normative în vigoare la data
demolării, actualizată cu indicele inflatiei la data plătii efective.
(7) Valoarea
terenurilor, precum si a constructiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care
nu se pot restitui în natură, se stabileste potrivit actelor normative în
vigoare.”
Textele
constitutionale invocate ca fiind înfrânte sunt cele ale art. 1 alin. (5), art.
16 alin. (1), art. 44 alin. (1)-(3) si ale art. 53, texte ce au următoarea
redactare: - Art. 1 alin. (5): “În România, respectarea Constitutiei, a
suprematiei sale si a legilor este obligatorie.”;
- Art. 16 alin.
(1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără
privilegii si fără discriminări.”;
- Art. 44 alin.
(1)-(3): “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului,
sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2)
Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent
de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate
privată asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României
la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care România este
parte, pe bază de reciprocitate, în conditiile prevăzute prin lege organică,
precum si prin mostenire legală.
(3) Nimeni nu
poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită
potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăbugire.”;
- Art. 53: “(1)
Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin
lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii nationale,
a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor
cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei
calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2)
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.
Măsura trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o, să fie
aplicată în mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere existentei dreptului
sau a libertătii.”
Analizând exceptia
de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru
considerentele ce urmează.
Principala critică
de neconstitutionalitate priveste faptul că cele două texte nu fac decât “o
mică referire la valoarea actuală de circulatie a constructiilor sau
terenurilor”. În opinia autorilor exceptiei ambele texte criticate “omit
criteriul esential, de echitate în stabilirea măsurilor reparatorii prin
echivalent”. Altfel spus, autorul exceptiei propune aplicarea legii civile la
raporturi care nu au nimic comun cu aceasta, raporturi în care statul nu apare
nicidecum ca un simplu debitor al unor obligatii civile în cadrul cărora fostii
proprietari ar avea calitatea de creditori, ceea ce ar însemna aplicarea
normelor dreptului privat într-un domeniu apartinând, fără nici o îndoială, în
întregime, dreptului public.
Pe de altă parte,
potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr.
47/1992, republicată, “În exercitarea controlului, Curtea Constitutională
se pronuntă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau
completa prevederea legală supusă controlului [...]”. În acest sens, Curtea
a statuat în mod constant că nu se poate substitui legiuitorului pentru
completarea sau modificarea reglementărilor adoptate, întrucât, conform
dispozitiilor art. 61 alin. (1) din Constitutie, republicată, Parlamentul este .[...]
unica autoritate legiuitoare a tării”.
Asa cum a statuat
Curtea în jurisprudenta sa, procedura instituită prin Legea nr.
10/2001, inclusiv cu privire la valoarea imobilelor restituite prin
echivalent, este una specială, derogatorie de la dreptul comun, prin care
statul întelege să repare prejudiciile suferite ca urmare a preluării unor
imobile în mod abuziv cu titlu sau fără titlu. Prin urmare, inclusiv modul de
reparare a prejudiciilor derogă de la regulile dreptului comun.
Asa fiind, este de
competenta legiuitorului să stabilească valoarea acestor despăgubiri în acord
cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, republicată,
potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate si creantele
asupra statului sunt stabilite de lege.
Curtea constată că
textele legale criticate nu contravin nici prevederilor constitutionale
cuprinse în art. 16, care consacră la alin. (1) principiul egalitătii
cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, deoarece, potrivit
dispozitiilor cuprinse în Legea nr.
10/2001, toate categoriile de cetăteni care îndeplinesc conditiile
prevăzute de această lege au dreptul la reparatii pentru prejudiciile suferite
ca urmare a preluării abuzive a unor imobile. În ceea ce priveste aplicarea
principiului egalitătii si nediscriminării, Curtea Constitutională, în
jurisprudenta sa, ca de exemplu prin Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie
1996, a statuat că violarea principiului egalitătii si nediscriminării există
atunci “când se aplică un tratament diferentiat unor cazuri egale, fără să
existe o motivare obiectivă si rezonabilă sau dacă există o disproportie între
scopul urmărit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite”.
Si, în fine, cu
privire la pretinsa încălcare a art. 53 din Constitutie, republicată, text care
are în vedere cazurile în care, prin lege, poate fi restrâns exercitiul unor
drepturi sau libertăti, Curtea observă că textul constitutional nu se referă la
restrângerea exercitiului sau la suprimarea unor drepturi - cum sustin autorii
exceptiei, cu referire la consecinte decurgând din dreptul de proprietate. Dar,
întrucât nu poate fi vorba despre drepturi a căror existentă este
incontestabilă, asadar despre drepturi al căror exercitiu ar putea fi,
eventual, restrâns în considerarea motivelor avute în vedere de art. 53 din
Constitutie, republicată, revine, ca atribut suveran, legiuitorului să
aprecieze asupra modalitătilor si conditiilor de realizare a măsurilor
reparatorii, ca si asupra unor eventuale limite ale acestora.
Evident că,
nefiind vorba despre restrângerea exercitiului unor drepturi, ci despre
stabilirea, prin lege, a limitelor unor reparatii, nu se poate vorbi despre
incidenta prevederilor art. 53 din Constitutie, republicată.
Limitarea
cuantumului reparatiilor are în vedere posibilitătile economice si financiare
existente, în raport cu alte necesităti si priorităti economice si sociale, în
a căror evaluare si satisfacere legiuitorul este suveran. Această optiune a
legiuitorului îsi găseste reazemul constitutional în dispozitiile textului din
Legea fundamentală care proclamă statul român ca “stat social”, cu toate
obligatiile care revin acestuia privind asigurarea unui trai decent pentru
toate categoriile sociale.
Curtea observă că
solutiile adoptate de legiuitor cu privire la modul de stabilire a
despăgubirilor si a întinderii acestora sunt în concordantă cu exigentele
reglementărilor internationale. Referitor la reparatia în ipoteza privării de
proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, pe de o parte,
că dreptul la indemnizare trebuie să aibă un cuantum rezonabil, iar pe de altă
parte, că metoda de evaluare a bunului trebuie să fie, la rândul ei, în mod
manifest rezonabilă.
Pentru
considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, republicată, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1)
lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată,
CURTEA
În numele
legii
DECIDE:
Respinge exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (6) si (7) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările si completările
ulterioare, exceptie ridicată de Serban Alexandru Dimitriu, Zoe Irina
Dombrowski, Rose-Marie Barbara Dumitrache si Ioan Mavrocordato în Dosarul nr.
4.523/2003 al Curtii de Apel Suceava - Sectia civilă.
Definitivă si
obligatorie.
Pronuntată în
sedinta publică din data de 27 mai 2004.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ.
dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria
Bratu
HOTĂRÂRI
ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
GUVERNUL
ROMÂNIEI
pentru aprobarea Normelor de supraveghere,
inspectie sanitară si monitorizare a calitătii apei potabile si a Procedurii de
autorizare sanitară a productiei si distributiei apei potabile
În temeiul art.
108 din Constitutie, republicată, si al art. 7 alin. (2), al art. 8 alin. (5)
si al art. 10 alin. (3) din Legea nr.
458/2002 privind calitatea apei potabile,
Guvernul
României adoptă prezenta
hotărâre.
Art. 1. - Se
aprobă Normele de supraveghere, inspectie sanitară si monitorizare a calitătii apei
potabile, prevăzute în anexa nr. 1.
Art. 2. - Se
aprobă Procedura de autorizare sanitară a productiei si distributiei apei
potabile, prevăzută în anexa nr. 2.
Art. 3. - Anexele
nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN
NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul
sănătătii,
Ovidiu
Brînzan
Ministru de
stat, ministrul administratiei si internelor,
Marian
Florian Săniută
Ministrul
delegat pentru administratia publică,
Gabriel
Oprea
p. Ministrul
agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,
Petre
Daea,
secretar de
stat
Ministrul
mediului si gospodăririi apelor,
Speranta
Maria Ianculescu
Ministrul
finantelor publice,
Mihai
Nicolae Tănăsescu
Bucuresti, 15 iunie 2004.
Nr. 974.
ANEXA Nr. 1
NORME
de supraveghere,
inspectie sanitară si monitorizare a calitătii apei potabile
CAPITOLUL I
Dispozitii
generale
Art. 1. -
Prezentele norme se aplică:
a) sistemelor
publice sau private de aprovizionare cu apă potabilă a populatiei;
b) instalatiilor
de îmbuteliere a apei potabile;
c) instalatiilor
de fabricare a ghetii pentru consum uman din apă potabilă;
d) surselor de apă
potabilă folosite în industria alimentară;
e) fântânilor si
instalatiilor individuale de apă potabilă de folosintă familială, publică sau
comercială.
Art. 2. - În
întelesul prezentelor norme, următorii termeni si expresii sunt definite
astfel:
a) autoritatea
teritorială de sănătate publică este directia de sănătate publică
organizată la nivel judetean si la nivelul municipiului Bucuresti, conform
legii;
b) autoritatea
responsabilă de administrarea apelor este Administratia Natională “Apele
Române”, organizată conform prevederilor legii;
c) autorizarea
sanitară reprezintă procesul de analiză si investigatie sanitară a
conformării cu normele de igienă si sănătate publică, ce conditionează din
punct de vedere tehnic si juridic punerea în functiune si desfăsurarea
activitătii în obiective de interes public;
d) autorizatia
sanitară este documentul eliberat de autoritatea teritorială de sănătate
publică, prin care se acordă autorizarea sanitară;
e) autorizatia
sanitară temporară este documentul eliberat de autoritatea teritorială de
sănătate publică, prin care se acordă autorizarea sanitară pe perioada unei
derogări;
f) apă
subterană este apa care saturează o zonă aflată deasupra unui strat de sol
impermeabil;
g) concentratia
sau valoarea admisă pentru oricare dintre parametri înseamnă
concentratia maximă sau minimă admisă pentru acel parametru, prevăzută în
tabelele 1A, 1B, 2 si 3 din anexa nr. 1 la Legea nr.
458/2002 privind calitatea apei potabile, măsurată în unitatea de măsură
specificată si interpretată, când este cazul, conform notelor de la aceste
tabele;
h) consumator înseamnă
o persoană care primeste apă potabilă furnizată conform prevederilor legale în
vigoare de la un producător sau distribuitor de apă potabilă;
i) dezinfectie înseamnă
procedeul prin care sunt eliminate sau inactivate microorganismele patogene din
apă, astfel încât aceasta să corespundă cerintelor Legii nr.
458/2002;
j) inspectia
sanitară reprezintă o evaluare la fata locului a conditiilor de protectie
sanitară, a conditiilor de igienă din statiile de tratare, rezervoarele de
înmagazinare a apei si din retelele de distributie, utilizând fisele de
evaluare si inspectie sanitară prevăzute în anexa la prezentele norme;
k) parametru reprezintă
un organism sau o substantă prevăzută în tabelele 1A, 1B si 2 din anexa nr. 1
la Legea nr.
458/2002;
l) parametru
indicator reprezintă o caracteristică, un element, un organism sau o
substantă prevăzută în tabelul 3 din anexa nr. 1 la Legea nr. 458/2002, pe baza
căreia se evaluează calitatea apei potabile în programele de monitorizare si în
vederea îndeplinirii obligatiilor prevăzute de măsurile de remediere si restrictii
în utilizare;
m) punct de
amestec reprezintă locul în care apa tratată în scopul potabilizării,
provenind din două sau mai multe surse, este combinată în conditii tehnic
controlate;
n) supravegherea
sanitară constă în autorizarea, inspectia si controlul de laborator al
calitătii apei potabile;
o) sursă unică
de distributie reprezintă un punct la iesirea din statia de tratare, statia
de pompare, rezervor sau un punct de amestec;
p) rezervorul
de înmagazinare este orice constructie, alta decât cea aflată în incinta
statiei de tratare, în care apa potabilă este stocată în scopul satisfacerii
unei cerinte de apă variabilă în timp; în cazul în care apa este înmagazinată
si stocată într-o constructie care cuprinde mai mult de un singur compartiment
si fiecare compartiment are intrare si iesire proprii, iar compartimentele nu
sunt conectate hidraulic între ele, constructia constituie rezervor de
înmagazinare separat, iar în cazul în care compartimentele sunt conectate
hidraulic, constructia constituie rezervor de înmagazinare individual.
CAPITOLUL II
Monitorizarea
calitătii apei potabile
Art. 3. - Apa
potabilă trebuie să fie sanogenă si curată, îndeplinind următoarele conditii:
a) să fie lipsită
de microorganisme, paraziti sau substante care, prin număr ori concentratie,
pot constitui un pericol potential pentru sănătatea umană;
b) să
îndeplinească cerintele minime prevăzute în tabelele 1A, 1B si 2 din anexa nr.
1 la Legea nr. 458/2002;
c) să respecte
prevederile art. 5-8 si 10 din Legea nr.
458/2002.
Art. 4. - (1) Apa
potabilă este considerată sanogenă si curată, dacă în proba prelevată la
iesirea din rezervorul de înmagazinare valorile pentru parametrii bacterii
coliforme, E. coli si streptococi fecali sunt cele prevăzute în tabelele 1A si
3 din anexa nr. 1 la Legea nr.
458/2002.
(2) Apa potabilă
este considerată sanogenă si curată la punctul de iesire din rezervorul
de înmagazinare, dacă rezultatele determinărilor pentru bacteriile coliforme
arată absenta acestora în 95% din probele prelevate, pe durata unui an
calendaristic.
Art. 5. - O zonă
de aprovizionare reprezintă o suprafată geografic delimitată în care se
distribuie apă potabilă într-un an de către un serviciu public de apă, dintr-un
singur rezervor sau turn de apă ori dintr-o statie de pompare în care apa are
aceeasi presiune si aceleasi caracteristici cu cele ale sistemului de
distributie.
Art. 6. -
Serviciile publice de apă identifică si delimitează teritoriile în care
calitatea apei potabile nu se modifică semnificativ, pentru ca monitorizarea calitătii
apei prelevate dintr-un punct al acestui teritoriu să fie reprezentativă pentru
întreaga zonă.
Art. 7. -
Serviciile publice de apă vor întocmi sau, după caz, vor revizui în ultimul
trimestru al anului în curs, pentru anul următor, dosarul cu schema zonelor de
aprovizionare din teritoriul lor de distributie, conform următoarelor cerinte:
a) înregistrarea
zonelor de aprovizionare se face tinându-se seama de tipul de sursă de
distributie: iesirea din statia de tratare, statia de pompare, rezervor;
b) numărul de
locuitori ai unei zone de aprovizionare se estimează după rezidenta permanentă;
c) se identifică
primele teritorii aprovizionate din surse unice; aceste teritorii se
înregistrează ca o singură zonă de aprovizionare;
d) zona de
aprovizionare în care apa potabilă provine din una sau din mai multe surse de
distributie este subdivizată în zone de aprovizionare separate, dacă există
diferente semnificative în calitatea apei din teritoriu;
e) în teritoriile
în care variatiile de calitate sunt complexe sau dacă apa distribuită provine
prin transfer dintr-un număr de surse potentiale, zona de aprovizionare este
delimitată prin referire la granite conventionale geografice sau la
caracteristici comune ale sistemului de distributie.
Art. 8. - (1)
Verificarea calitătii apei potabile se face conform programelor de monitorizare
prevăzute în tabelele 1-8 din anexa la prezentele norme.
(2) Locurile de
prelevare a probelor de apă sunt stabilite de autoritatea teritorială de
sănătate publică împreună cu producătorul si/sau distribuitorul si sunt
comunicate în scris autoritătii administratiei publice locale.
(3) Prin
monitorizarea de control se verifică periodic calitatea organoleptică si
microbiologică a apei potabile produse si distribuite si eficienta procedeelor de
tratare, cu accent pe tehnologia de dezinfectie, în scopul determinării dacă
apa potabilă este corespunzătoare sau nu din punct de vedere al valorilor
parametrilor relevanti prevăzuti în Legea nr.
458/2002.
(4) Prin
monitorizarea de audit se verifică dacă apa potabilă corespunde cerintelor de
calitate si specificatiilor pentru toti parametrii prevăzuti în Legea nr.
458/2002, inclusiv pentru parametrii suplimentari impusi în autorizatia
sanitară.
Art. 9. - (1)
Producătorul de apă prelevează si analizează un număr de probe de apă din
fiecare zonă de aprovizionare, în conformitate cu programul de prelevare si
analiză prevăzut în tabelele 1, 3, 5 si 7 din anexa la prezentele norme, sau,
dacă nu are capacitate proprie de analiză, încheie un contract cu un laborator
înregistrat la Ministerul Sănătătii.
(2) Producătorul
de apă trebuie să asigure prelevarea si analizarea săptămânală a unei probe de
apă de la iesirea din fiecare rezervor de înmagazinare în functiune, pentru a
verifica conformarea cu valorile parametrilor: bacterii coliforme totale, E.
coli, streptococi fecali, număr de colonii la 22şC si la 37şC, turbiditate si
dezinfectantul rezidual.
(3) Autoritatea
teritorială de sănătate publică prelevează si analizează un număr de probe de
apă din fiecare zonă de aprovizionare specificată, conform programului de
prelevare si analiză prevăzut în tabelele 2, 4, 6 si 8 din anexa la prezentele
norme.
(4) În programul
de monitorizare pentru fiecare parametru se vor respecta specificatiile din
tabelele 1A, 1B, 2 si 3 din anexa nr. 1 la Legea nr.
458/2002.
Art. 10. - (1)
Autoritatea teritorială de sănătate publică poate să efectueze monitorizări
suplimentare si să preleveze un număr suficient de probe dintr-o zonă de
aprovizionare pentru orice parametru element, organism sau substantă, alta
decât dezinfectantul rezidual, în scopul de a stabili dacă apa este sanogenă si
curată, în cazul în care există informatii că acel element, organism sau
substantă, singură sau în combinatie, conduce la furnizarea unei ape care nu
corespunde cerintelor legii sau conditiilor prevăzute în autorizatia sanitară.
(2) Această
monitorizare suplimentară nu poate determina o crestere mai mare de 20% a
costurilor de monitorizare de control si/sau de audit.
Art. 11. -
Autoritatea teritorială de sănătate publică poate decide efectuarea unei
monitorizări suplimentare dacă există dovezi care atestă prezenta în apă a unor
substante sau microorganisme care nu au fost stabilite ca parametri în
conformitate cu anexa nr. 1 la Legea nr.
458/2002 si care pot constitui un pericol potential pentru sănătatea umană.
Monitorizarea suplimentară se realizează individual pentru fiecare substantă
sau microorganism în cauză.
Art. 12. -
Autoritatea teritorială de sănătate publică poate solicita unui serviciu public
sau privat responsabil de producerea si distributia apei potabile efectuarea de
analize suplimentare.
Art. 13. - (1) În
fiecare an producătorul de apă asigură prelevarea numărului standard de probe
prevăzut în tabelele 1 si 3 din anexa la prezentele norme, pentru a analiza
dezinfectantul rezidual si fiecare parametru mentionat în respectivele tabele.
(2) Producătorul
de apă poate reduce în anul următor, cu acordul autoritătii teritoriale de
sănătate publică, numărul de probe de prelevat pentru un parametru/mai multi
parametri fată de numărul standard prevăzut în tabelele 1 si 3 din anexa la
prezentele norme, dacă în punctul unde respectivul parametru este monitorizat sunt
îndeplinite cumulativ conditiile:
a) calitatea apei
distribuite în respectiva zonă de aprovizionare nu este modificată;
b) rezultatele
probelor prelevate nu au arătat nici o variabilitate semnificativă timp de 2
ani consecutivi;
c) parametrul
număr de colonii la 22şC si la 37şC nu a prezentat nici o modificare anormală;
d) parametrul pH
nu a înregistrat niciodată o valoare mai mică de 6,5 sau mai mare de 9,5;
e) rezultatele
monitorizării corespund valorilor prevăzute de Legea nr.
458/2002.
(3) Numărul de
probe de prelevat în anul următor pentru un parametru la iesirea din statia de
tratare poate fi redus fată de numărul standard dacă pe o perioadă de 2 ani
succesivi rezultatele obtinute din probele prelevate au arătat că:
a) parametrii
bacterii coliforme totale, E. coli sau streptococi fecali nu au depăsit
valoarea maximă admisă;
b) parametrii bacterii Clostridium perfringens/bacterii sulfito-reducătoare, conductivitate sau turbiditate au îndeplinit specificatiile prevăzute în Legea nr. 458/2002;
c) parametrul
număr de colonii la 22şC si la 37şC nu a înregistrat o crestere semnificativă.
(4) Prevederile
alin. (3) sunt aplicabile în cazul monitorizării parametrilor bacterii
coliforme, E. coli si streptococi fecali, dacă:
a) nu există nici
un risc ca în apa produsă valoarea acestora să depăsească valoarea prevăzută de
lege;
b) tehnologia de
tratare este proiectată astfel încât să nu permită ca, în caz de deficiente sau
de nefunctionare a procesului de dezinfectie, apa nedezinfectată să intre în
sistemul de distributie.
(5) În cazul în
care un anumit procedeu de tratare este utilizat numai pe o perioadă a anului,
numărul minim de probe care trebuie prelevat de la iesirea din statia de
tratare va fi calculat proportional cu numărul de zile din anul respectiv în
care procedeul a fost aplicat si în raport cu numărul standard.
Art. 14. - Prelevarea,
conservarea, transportul, păstrarea si identificarea probelor de apă potabilă
se fac conform reglementărilor legale în vigoare.
Art. 15. - (1)
Monitorizarea calitătii apei potabile conform prevederilor legii si ale
prezentei hotărâri se realizează numai de către laboratoare înregistrate în
acest scop la Ministerul Sănătătii.
(2) Înregistrarea
se face pe baza unei cereri în care se vor preciza: organizarea laboratorului
conform reglementărilor legale în vigoare; folosirea metodelor de analiză
prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr.
458/2002 sau a altor metode de analiză prin care se obtin rezultate
echivalente, precum si, dacă este cazul, existenta conectării la reteaua
electronică pentru transmiterea rezultatelor.
(3) Ministerul
Sănătătii comunică laboratorului, în termen de 90 de zile de la înregistrarea
cererii, în baza unui referat de evaluare elaborat de către persoane calificate
din institutele de sănătate publică Bucuresti, Cluj-Napoca, Iasi si Timisoara,
dacă a fost admis pe lista de înregistrare a laboratoarelor care pot efectua
monitorizarea apei potabile conform prevederilor Legii nr. 458/2002.
(4) Ministerul
Sănătătii specifică în comunicarea scrisă analizele si metodele de analiză
pentru care laboratorul este autorizat pentru monitorizarea apei potabile si
numărul de cod al acestuia.
(5) Ministerul
Sănătătii publică anual, în al treilea trimestru, pe site-ul propriu si în Monitorul
Oficial al României, Partea I, prin ordin al ministrului sănătătii, lista
laboratoarelor înregistrate pentru prelevarea si analizarea probelor de apă
potabilă, în vederea realizării programului de monitorizare.
(6) Dacă într-o
probă au fost găsite concentratii sau valori ce depăsesc concentratiile sau
valorile admise, pentru a se stabili limitele acceptabile de deviatie si
detectie vor fi folosite următoarele metode:
a) metoda de
analiză prevăzută în coloana 3 din tabelele 1, 2 si 3 din anexa nr. 1 la Legea nr.
458/2002, pentru determinarea conformării la parametrii pentru care este
specificată metoda de analiză în anexa nr. 2 la Legea nr.
458/2002;
b) metoda de
analiză folosită pentru determinarea conformării celorlalti parametri prevăzuti
de lege, care trebuie să corespundă cerintelor prevăzute în anexa nr. 3 la
Legea nr.
458/2002.
(7) Laboratorul
poate solicita în scris aprobarea Ministerului Sănătătii pentru utilizarea unei
alte metode de analiză a apei decât a celei specificate în coloana 3 din
tabelele 1, 2 si 3 din anexa nr. 1 la Legea nr.
458/2002, având obligatia să prezinte:
a) descrierea
metodei de analiză;
b) rezultatele
testelor efectuate pentru a demonstra echivalenta ei cu acuratetea, precizia si
limita de detectie prevăzute în tabelul din anexa nr. 3 la Legea nr.
458/2002.
(8) Ministerul
Sănătătii autorizează în scris, în termen de 90 de zile de la înregistrarea
cererii, folosirea metodei solicitate, în baza unui referat de evaluare
elaborat de către persoane calificate, numai dacă aceasta este validată,
precizând totodată conditiile care trebuie îndeplinite.
(9) Ministerul
Sănătătii revocă autorizatia, prin înstiintare scrisă către producătorul de apă
sau către laboratorul care a fost autorizat, în situatia în care cerintele
pentru care s-a acordat nu mai sunt îndeplinite.
Art. 16. - (1)
Laboratoarele înregistrate de Ministerul Sănătătii pentru a efectua prelevarea
si analiza probelor de apă potabilă trebuie să transmită rezultatele
autoritătii teritoriale de sănătate publică si producătorului de apă.
(2) Transferul de
date între laboratoare si autoritatea teritorială de sănătate publică se va
putea face si în format electronic.
(3) Autoritatea
teritorială de sănătate publică transmite lunar primăriilor rezultatele
monitorizării si pune la dispozitia persoanelor interesate aceste rezultate,
conform prevederilor Legii nr.
458/2002.
Art. 17. - (1)
Producătorul/Distribuitorul de apă suportă costurile de prelevare si analiză a
probelor de apă potabilă pentru monitorizarea de control si de audit, conform
tarifelor si modalitătilor de plată stabilite prin ordin al ministrului
sănătătii.
(2) Costurile de
prelevare si analiză pentru analizele suplimentare efectuate în cazul
neconformării cu cerintele de calitate, generate de reteaua interioară, sunt
suportate de către proprietarul retelei interioare.
Art. 18. - (1)
Producătorul de apă trebuie să păstreze registrele de analize astfel încât să
se poată stabili că la fiecare dintre probele prelevate au fost îndeplinite
conditiile necesare de prelevare, manipulare, transport, conservare si analiză
a probelor de apă potabilă.
(2) Registrele de
analiză se păstrează pe o perioadă de 5 ani.
CAPITOLUL III
Prelevarea
si analiza probelor de apă
Art. 19. - Pentru
respectarea prevederilor Legii nr.
458/2002, probele de apă trebuie prelevate din puncte uniform distribuite
în spatiu si în timp, pe perioada unui an.
Art. 20. - (1) Calitatea
apei potabile se verifică în punctele de prelevare si în orice alt punct
autorizat.
(2) Punctele de
prelevare trebuie să fie localizate în aval de toate procedeele de tratare,
inclusiv de punctele de amestec si din rezervoare, astfel încât să asigure o
probă reprezentativă pentru calitatea apei în reteaua de distributie.
(3) Iesirea din
statia de tratare trebuie prevăzută cu robinete metalice, proiectate si
realizate astfel încât să asigure cerintele de igienă pentru prelevare, care nu
prezintă completări sau insertii si care sunt făcute din materiale avizate
sanitar pentru a fi folosite în contact cu apa potabilă. Apa poate fi
transportată către robinetul de prelevare printr-o teavă simplă, cât mai scurtă
posibil, fabricată dintr-un material adecvat si avizat sanitar pentru folosintă
în contact cu apa potabilă.
(4) În situatia în
care iesirea din statia de tratare nu este reprezentativă pentru tot fluxul de
tratare, se va alege si alt punct pentru prelevarea de probe care să fie reprezentativ
pentru calitatea apei produse.
(5) În situatia în
care un serviciu public de apă primeste apă tratată de la un alt serviciu,
aceasta nu trebuie inclusă în programul de monitorizare a calitătii apei la
iesirea din statia de tratare. Calitatea unei astfel de ape va fi monitorizată
la punctul operational de transfer.
(6) Laboratorul
care efectuează analiza probelor de apă potabilă trebuie să aibă un sistem de
asigurare a calitătii care va fi supus periodic controlului unei persoane
calificate în acest sens, autorizată de către Ministerul Sănătătii.
(7) Pentru
realizarea programului de monitorizare si a monitorizării suplimentare,
prelevarea probelor de apă se face de către asistentii de igienă sau de
personalul de laborator din cadrul autoritătii teritoriale de sănătate publică
sau din laboratoarele înregistrate la Ministerul Sănătătii pentru a efectua
prelevarea si analiza probelor de apă potabilă.
Art. 21. - (1) Cu
exceptia apei distribuite din cisternă, punctele de prelevare pentru analiza
fiecărui parametru, altul decât parametrul pentru care punctul este autorizat,
vor fi selectate si comunicate în scris producătorului de apă.
(2) Autoritatea
teritorială de sănătate publică poate autoriza, pe baza unei solicitări a
producătorului de apă, determinarea oricărui alt parametru decât a celor
mentionati în tabelul 3 din anexa nr. 1 la Legea nr.
458/2002, din orice alt punct decât cele stabilite în programele de monitorizare.
Art. 22. - (1) În
cazul în care distributia apei se face din cisternă, probele de apă vor fi
prelevate la aprovizionarea cisternei.
(2) În cazul în
care în sistemul de aprovizionare cu apă sunt intermitente în distributie sau
întreruperi ocazionale ale apei la consumator, probele de apă vor fi prelevate
cu o frecventă mai mare decât o prevede programul de monitorizare, respectiv la
interval de 48 de ore cât timp distributia este intermitentă si la interval de
48 de ore după reluarea distributiei.
(3) În probele de
apă prelevate în conformitate cu prevederile alin. (1) si (2) se va analiza cu
prioritate conformarea la parametrii E. coli, pH si conductivitate, urmând ca
apoi să fie analizati toti parametrii indicatori.
(4) Un sistem de
aprovizionare cu apă provenind din surse de suprafată si subterane va fi
considerat un sistem numai cu sursă de suprafată, pentru aplicarea
specificatiilor referitoare la parametrii aluminiu, Clostridium
perfringens/bacterii sulfito-reducătoare, fier si mangan.
CAPITOLUL IV
Parametrii
indicatori de radioactivitate
Art. 23. - (1)
Atât pentru sursele noi de apă potabilă, cât si pentru cele aflate deja în
cadrul programelor de monitorizare, frecventa de prelevare este de o probă
trimestrială.
(2) În cazul
surselor aflate pe canalul Dunăre-Marea Neagră unde se face determinarea de
tritiu, frecventa de prelevare este lunară.
Art. 24. - (1)
Monitorizarea parametrilor de radioactivitate se efectuează conform următoarei
proceduri:
a) se determină
mai întâi continutul radioactiv prin măsurarea activitătii alfa si beta globale
a probei conform metodelor validate;
b) dacă valoarea
obtinută pentru activitatea beta globală este mai mare decât valoarea prevăzută
în tabelul 3 din anexa nr. 1 la Legea nr.
458/2002, din activitatea beta globală se scade contributia K-40, conform
metodei prevăzute la alin. (2) lit. a);
c) dacă valorile
activitătii alfa globală si beta globală (minus K-40) sunt mai mari decât
valorile prevăzute în tabelul 3 din anexa nr. 1 la Legea nr.
458/2002, se identifică radionuclizii naturali si artificiali prezenti,
începând cu determinarea radionuclizilor naturali Ra-226 (alfa emitător) si
Ra-228 (beta emitător) si continuând cu cei artificiali: Cs-137 (beta, gama
emitător) si Sr-90 (beta emitător);
d) se determină
continutul radioactiv specific conform metodei de analiză prevăzute la alin.
(2) lit. b);
e) în functie de
continutul radioactiv specific obtinut, se calculează conform metodei de calcul
prevăzute la alin. (2) lit. c) expunerea internă rezultată si se compară cu
doza efectivă totală de referintă prevăzută în tabelul 3 din anexa nr. 1 la
Legea nr.
458/2002; interpretarea se face în baza criteriilor mentionate la art. 25;
f) tritiul este
identificat si determinat separat conform metodelor validate, iar valoarea
obtinută se compară cu valoarea prevăzută în tabelul 3 din anexa nr. 1 la Legea
nr.
458/2002 si se interpretează în baza criteriilor prevăzute la art. 25.
(2) Determinarea
parametrilor de radioactivitate se va face tinându-se seama de următoarele
recomandări:
a) pentru
determinarea K-40, întrucât raportul între K-40 si potasiu stabil este fix, se
recomandă o metodă de analiză chimică a potasiului stabil, cum sunt
flamfotometria, spectrofotometria cu absorbtie atomică sau analiza specifică de
ioni, având o sensibilitate de măsurare de 1mg K/l; activitatea K-40 se
calculează folosindu-se factorul de conversie 27,6 Bq/g de potasiu stabil;
b) pentru
determinarea continutului specific se recomandă pentru radionuclizii gama
emitători metodele directe, gama spectrometrice, de preferat folosindu-se
analizoare multicanal si detectoare de germaniu hiperpur (cu eficientă de
detectie mare), aplicându-se metode de lucru validate, iar pentru emitătorii
alfa si beta se aplică metode radiochimice de analiză validate;
c) în functie de
continutul radioactiv specific (A) măsurat, exprimat în Bq/l, doza efectivă
totală (Def) se calculează după formula:
Def(mSv/an)
= A(Bq/l) x consumul anual (l/an) x fc, unde pentru
activitatea (A) se ia în calcul media anuală a celor 4 probe recoltate în
ultimul an calendaristic; pentru un adult, consumul mediu zilnic de apă
potabilă este de 2 l, ceea ce înseamnă un consum anual de 730 l; fc este
factorul de conversie al activitătii în doză (mSv/Bq - încorporat), iar
valorile se obtin înmultind cu 1.000 valorile pentru adult (ultima coloană) din
tabelul 4-A al Normelor fundamentale de securitate radiologică, publicate în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 bis din 29 august 2000. Dacă
sunt mai multi radionuclizi, dozele individuale rezultate se însumează.
(3) Rezultatele
analitice ale fiecărei probe de apă prelevate trebuie să contină cel putin
următoarele informatii:
a) coordonatele
exacte ale locului de recoltare;
b) data recoltării
probei (oră, zi, lună, an);
c) metoda
analitică folosită;
d) radionuclizii
identificati si concentratia activitătii per radionuclid (Bq/l);
e) estimarea
incertitudinii totale asupra valorii determinate (eroarea totală).
(4) Monitorizarea
parametrilor de radioactivitate nu este necesară în cazurile în care:
a) determinările
succesive efectuate în anii anteriori au arătat valori cu mult sub valorile
prevăzute în tabelul 3 din anexa nr. 1 la Legea nr.
458/2002;
b) nu există nici
un motiv pentru prezenta potentială a unor radionuclizi naturali sau
artificiali în concentratii mari, neobisnuite, care ar putea contamina
radioactiv apa potabilă.
(5) Stabilirea
sistemelor publice de aprovizionare cu apă pentru care se face monitorizarea
parametrilor de radioactivitate se efectuează de către autoritatea teritorială
de sănătate publică în colaborare cu autoritatea teritorială de protectie a
mediului.
Art. 25. -
Criteriile pentru interpretarea datelor si modul de actiune sunt prezentate în
tabelul 9 din anexa la prezentele norme.
CAPITOLUL V
Măsurile
de remediere
Art. 26. - (1) În
situatia în care calitatea apei nu corespunde cerintelor prevăzute în anexa nr.
1 la Legea nr.
458/2002, în punctele de prelevare stabilite conform legii mentionate,
producătorul de apă are obligatia să respecte procedura mentionată în prezentul
articol.
(2) Producătorul
de apă trebuie să informeze de îndată autoritatea teritorială de sănătate
publică si primăria.
(3) Producătorul
de apă trebuie să ia de îndată măsurile necesare pentru identificarea cauzelor,
după cum urmează:
a) să identifice
toti parametrii de calitate care nu se conformează cu prevederile Legii nr.
458/2002; si
b) să stabilească
cauzele neconformitătii pentru fiecare parametru.
(4) Dacă
functionarea a fost temporar autorizată sanitar, producătorul de apă are
obligatia să aplice prevederile alin. (2) pentru nerespectarea conditiilor
prevăzute la autorizare.
(5) Producătorul
de apă transmite de îndată autoritătilor mentionate la alin. (2) constatările
si concluziile anchetei efectuate pentru determinarea cauzei/cauzelor,
mentionând următoarele:
a) posibilitatea
de repetare a neconformării la fiecare dintre parametrii identificati a fi
neconformi;
b) actiunile
întreprinse în cazul în care neconformarea a fost cauzată de sistemul de
distributie interioară sau de modul de întretinere a acestuia, inclusiv faptul
că au fost informati consumatorii afectati.
(6) În situatia în
care producătorul de apă a identificat o neconformare produsă din cauza
sistemului de distributie interioară sau a modului de întretinere a acestuia,
trebuie să informeze consumatorii despre natura deficientelor si măsurile care
trebuie întreprinse de către consumatorii în cauză.
(7) În situatia în
care se înregistrează o neconformitate ca aceea prevăzută la alin. (6) pentru
plumb sau cupru, producătorul ia măsuri de modificare sau de înlocuire a
tevilor din sistemul de distributie exterioară, indiferent dacă plumbul sau
cuprul provenit din acestea contribuie la deficientele înregistrate.
(8) În situatia în
care calitatea apei nu corespunde cerintelor prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr.
458/2002, din cauza deteriorării temporare a calitătii sursei de apă,
autoritatea teritorială de sănătate publică, autoritatea responsabilă de
administrarea apelor si autoritatea administratiei publice locale stabilesc
măsurile în scopul asigurării calitătii apei la sursă.
CAPITOLUL VI
Derogarea
Art. 27. -
Ministerul Sănătătii poate aproba, la solicitarea autoritătii teritoriale de
sănătate publică, derogări pe o perioadă determinată de la valorile
parametrilor stabiliti în conformitate cu art. 5 alin. (2) sau cu tabelul 2 din
anexa nr. 1 la Legea nr.
458/2002, până la o valoare ce va fi stabilită si aprobată de acesta,
luându-se în considerare riscul pentru sănătate si alternativele de
aprovizionare cu apă potabilă a populatiei din zona respectivă.
Art. 28. - În
cazul în care un producător furnizează o apă a cărei calitate nu este conformă,
pentru unul sau mai multi parametri, cu valorile prevăzute la art. 5 alin. (2)
sau în tabelul 2 din anexa nr. 1 la Legea nr.
458/2002 si nu există alte mijloace pentru mentinerea distributiei apei
potabile în zona respectivă, producătorii de apă potabilă depun la autoritatea
teritorială de sănătate publică o cerere de derogare. În urma evaluării
solicitării se eliberează o autorizatie sanitară de functionare cu derogare sau
se respinge solicitarea.
Art. 29. -
Producătorii/Distribuitorii de apă potabilă solicită autoritătii teritoriale de
sănătate publică o derogare, pe baza unei cereri si a unui dosar, în dublu
exemplar, cu următorul continut:
a) datele de
identificare a producătorului si/sau a distribuitorului;
b) zona de
aprovizionare în cauză;
c) parametrul sau
parametrii pentru a căror valoare se solicită derogarea;
d) perioada pentru
care este solicitată derogarea;
e) motivele pentru
care se solicită derogarea, cu precizarea cauzelor care au condus la
nerespectarea valorilor prevăzute;
f) descrierea
sistemului de tratare si distributie, cantitatea de apă distribuită zilnic;
g) numărul de
consumatori afectati si lista unitătilor de industrie alimentară si a
obiectivelor în care apa este furnizată direct publicului, precum unităti de
învătământ, unităti de asistentă medicală, institutii socioculturale si
cantine;
h) rezultatele
monitorizării din anul precedent;
i) planul de
măsuri necesare pentru remediere, cuprinzând calendarul lucrărilor, estimarea
costurilor si indicatorii de evaluare a eficientei măsurilor aplicate;
j) programul de
monitorizare prevăzut pentru perioada de derogare.
Art. 30. -
Autoritatea teritorială de sănătate publică la care a fost depusă cererea de
derogare solicită institutului de sănătate publică în a cărui rază teritorială
se află stabilirea conditiilor de derogare. În acest scop transmite un exemplar
al dosarului prezentat de către producător, însotit de un referat de evaluare
ce trebuie să contină următoarele elemente:
a) concluziile
inspectiei sanitare, conform fisei de evaluare a statiei de tratare si a
sistemului de distributie, cu identificarea si evaluarea punctelor de risc;
b) concluziile
privind rezultatele monitorizării efectuate în ultimele 12 luni de către
producător si de către autoritatea teritorială de sănătate publică.
Art. 31. - (1)
Institutul de sănătate publică elaborează un referat tehnic pentru derogare,
prin care recomandă acordarea derogării cu stabilirea conditiilor.
(2) Institutul de
sănătate publică transmite referatul tehnic pentru derogare către Ministerul
Sănătătii, în termen de 30 de zile.
(3) Dacă
institutul de sănătate publică, în urma evaluării documentatiei depuse,
consideră că nu se poate recomanda derogarea, solicită date suplimentare de la
autoritatea teritorială de sănătate publică, respectiv de la
producător/distribuitor.
(4) Dacă si în
urma analizei datelor suplimentare solicitate nu sunt îndeplinite conditiile
pentru recomandarea derogării, institutul de sănătate publică informează
Ministerul Sănătătii în acest sens.
(5) Institutul de
sănătate publică colaborează cu Administratia Natională “Apele Române” la
stabilirea valorii sau concentratiei maxime admise a parametrilor pentru care
se solicită derogare, în situatia în care este deteriorată calitatea sursei.
Art. 32. -
Referatul tehnic pentru derogare elaborat de institutul de sănătate publică
trebuie să contină următoarele:
a) date de
identificare a producătorului/distribuitorului;
b) zona de
aprovizionare în cauză;
c) descrierea
sumară a sistemului de tratare si distributie;
d) parametrul sau
parametrii si valorile maxime permise prin derogare;
e) perioada pentru
fiecare parametru pentru care se poate acorda derogarea;
f) motivele
derogării, cu precizarea cauzelor care au condus la nerespectarea valorilor
prevăzute si a impactului asupra sănătătii;
g) cantitatea de
apă distribuită zilnic si numărul de consumatori afectati;
h) informatii
privind numărul de unităti de industrie alimentară afectate, precum si de
unităti în care apa este furnizată direct publicului;
i) un rezumat al
planului măsurilor de remediere necesare;
j) programul de
monitorizare prevăzut pentru perioada de derogare;
k) măsurile
propuse pentru a fi aplicate de către consumatorii afectati;
l) măsuri
recomandate grupelor de populatie vulnerabile pentru care derogarea implică un
risc special;
m) comunicatul
pentru informarea populatiei asupra derogării.
Art. 33. - Ministerul
Sănătătii comunică autoritătii teritoriale de sănătate publică rezolutia asupra
solicitării de derogare împreună cu o copie a referatului tehnic elaborat de
institutul de sănătate publică, în termen de 15 zile de la înregistrarea
referatului.
Art. 34. - (1)
Autoritatea teritorială de sănătate publică, pe baza aprobării Ministerului
Sănătătii, eliberează în termen de 15 zile de la primirea rezolutiei
autorizatia sanitară temporară.
(2) Formularul
autorizatiei sanitare temporare va contine următoarele elemente:
a) date de
identificare a producătorului/distribuitorului;
b) zona de
aprovizionare în cauză;
c) parametrul sau
parametrii si valorile maxime permise, precum si perioada pentru fiecare
parametru pentru care s-a acordat derogarea;
d) numărul din
registrul unic pentru autorizatii sanitare;
e) numărul, data
si emitentul referatului tehnic de derogare;
f) numărul si data
aprobării de derogare eliberate de Ministerul Sănătătii;
g) semnătura
directorului directiei de sănătate publică si stampila unitătii.
(3) Anexa autorizatiei sanitare temporare va contine următoarele:
a) descrierea sistemului
de tratare si distributie si cantitatea de apă distribuită zilnic;
b) numărul de
consumatori afectati;
c) lista
unitătilor de industrie alimentară afectate, precum si a unitătilor în care apa
este furnizată direct publicului;
d) programul de
monitorizare prevăzut pentru perioada de derogare;
e) planul
măsurilor de remediere necesare;
f) măsurile care
trebuie luate de unitătile afectate de industrie alimentară, precum si de
unitătile în care apa este furnizată direct publicului;
g) comunicatul pentru
informarea populatiei asupra derogării;
h) recomandările
ce trebuie acordate grupelor de populatie vulnerabile pentru care derogarea
implică un risc special.
Art. 35. - (1)
Producătorii de apă, pentru a obtine a doua derogare, trebuie să depună la autoritatea
teritorială de sănătate publică, cu cel putin 3 luni înainte de finalizarea
primei perioade de derogare, o cerere si un dosar care să contină documentele
prevăzute la art. 29, precum si argumentarea detaliată a cauzelor care au
condus la nerespectarea conditiilor prevăzute de derogarea anterioară.
(2) Procedura de
aprobare a derogării, respectiv de acordare a autorizatiei sanitare de
functionare cu derogare, este similară celei pentru obtinerea primei derogări.
Art. 36. - (1) În
cazuri exceptionale, producătorul de apă poate solicita o a treia derogare prin
depunerea la autoritatea teritorială de sănătate publică, cu cel putin 3 luni
înainte de finalizarea perioadei celei de-a doua derogări, a unei cereri
însotite de un dosar care să contină documentele prevăzute la art. 29, precum
si argumentarea detaliată a cauzelor care au condus la nerespectarea
conditiilor prevăzute de derogările anterioare.
(2) Procedura de
aprobare a derogării si de acordare a autorizatiei sanitare de functionare cu
derogare este similară celei pentru obtinerea celei de-a doua derogări.
Art. 37. - După
primirea aprobării de derogare, producătorii de apă trebuie să elaboreze
semestrial un bilant privind situatia lucrărilor angajate si rezultatele
programului de monitorizare, pe care îl transmit autoritătii teritoriale de
sănătate publică si primăriei.
Art. 38. -
Producătorul de apă publică într-un cotidian local conditiile de autorizare
sanitară temporară în termen de 15 zile după obtinerea autorizatiei.
CAPITOLUL VII
Modificarea
calitătii apei potabile în reteaua de distributie
Art. 39. - (1)
Materialele utilizate în sistemele de producere sau de distributie aflate în
contact cu apa potabilă nu trebuie să fie susceptibile de a afecta calitatea
apei.
(2) Orice produs
utilizat la tratarea sau la prepararea apei potabile nu trebuie să se
regăsească în apă în concentratii superioare celor stabilite în tabelele 1A, 2
si 3 din anexa nr. 1 la Legea nr.
458/2002 si nici să inducă direct sau indirect un risc pentru sănătatea
publică.
(3) Folosirea si
introducerea de substante, produse si materiale în contact cu apa potabilă
trebuie avizate sanitar conform Ordinului ministrului sănătătii si familiei nr.
117/2002 privind aprobarea Procedurilor de reglementare sanitară pentru
proiectele de amplasare, constructie, amenajare si reglementare sanitară a
functionării obiectivelor si a activitătilor desfăsurate în acestea, altele
decât cele supuse înregistrării în registrul comertului, si a Procedurilor de
reglementare sanitară a punerii pe piată a substantelor si categoriilor de
produse noi sau importate pentru prima dată si destinate utilizării ori
consumului uman, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181
din 18 martie 2002.
Art. 40. - (1)
Sistemele de distributie a apei potabile trebuie proiectate, realizate si
întretinute astfel încât să împiedice introducerea sau acumularea de
microorganisme, paraziti ori substante ce constituie un risc potential pentru
sănătatea publică sau sunt susceptibile de a produce degradarea apei potabile
distribuite, astfel încât să nu mai fie corespunzătoare cerintelor prevăzute de
Legea nr.
458/2002.
(2) Sistemele de
distributie în conditii normale de întretinere trebuie să asigure circulatia
apei în toate punctele. Acestea trebuie să poată fi curătate, spălate, golite
si dezinfectate.
(3) Componentele
retelelor de distributie trebuie golite, curătate, spălate si dezinfectate când
sunt instalate sau înainte de a fi utilizate după o remediere.
(4)
Producătorul/Distribuitorul de apă trebuie să controleze eficienta operatiilor
de golire, curătare, spălare si dezinfectie si calitatea apei după instalare si
după orice fel de interventie în retea susceptibilă de a degrada calitatea apei
potabile distribuite. Producătorul/Distribuitorul trebuie să aibă evidenta
acestui control.
(5) Rezervoarele
cu care sunt dotate sistemele de distributie trebuie curătate, spălate si
dezinfectate cel putin o dată pe an. Producătorul/Distribuitorul de apă trebuie
să aibă evidenta acestor operatii.
(6) În situatia în
care conditiile de exploatare permit si calitatea apei potabile nu prezintă
nici un semn de degradare, operatiile de golire, curătare, spălare si
dezinfectie pot fi făcute cu o frecventă mai mică, cu
aprobarea
autoritătii teritoriale de sănătate publică si cu informarea primăriei.
(7)
Producătorul/Distribuitorul de apă trebuie să anunte autoritatea teritorială de
sănătate publică si primăria asupra operatiilor de dezinfectie ce se vor
realiza în timpul exploatării sistemului de distributie.
(8) Partea din reteaua
de distributie destinată altei folosinte decât consumul uman trebuie marcată.
Orice parte din retea accesibilă publicului si furnizând o apă cu altă
destinatie decât consumul uman trebuie semnalată acestuia cu avertizarea
pericolului de folosire.
(9) Produsele
întrebuintate la curătarea si dezinfectia sistemelor de distributie a apei
potabile, inclusiv conditiile si modul lor de utilizare si procedeele fizice de
curătare si dezinfectie, trebuie avizate sanitar conform Ordinului ministrului
sănătătii si familiei nr.
117/2002.
(10) Evacuarea
apei utilizate la spălarea si dezinfectia sistemelor de distributie sau la
tratarea apei nu trebuie să constituie un risc pentru sănătatea publică sau
pentru mediu ori să constituie o sursă de insalubritate.
Art. 41. - (1)
Retelele de distributie interioară nu trebuie să perturbe functionarea retelei
la care sunt racordate sau să producă o contaminare a apei distribuite în retelele
particulare de distributie atunci când în timpul utilizării prezintă fenomene
de refulare.
(2) Aceste retele
nu pot fi racordate la o sursă de apă care nu este autorizată sanitar.
Art. 42. -
Retelele de distributie interioară pot fi prevăzute cu un sistem de tratare a
apei complementar în următoarele cazuri:
a) în cazul
instalatiilor colective; în acest caz sistemul de tratare a apei complementar
este instalat numai pentru o parte din apa distribuită, astfel încât
consumatorul final să poată dispune de apă rece netratată complementar;
b) dacă produsele
si procedeele de tratare complementară au aviz sanitar conform prevederilor
legale în vigoare;
c) dacă produsele
si procedeele de tratare complementară sunt însotite de instructiunile de
folosire si de informare a consumatorului, conform prevederilor legale în
vigoare;
d) dacă după
tratarea complementară apa nu devine agresivă sau corosivă.
Art. 43. - În
sistemul de distributie a apei potabile nu se folosesc tevi sau alte materiale
care au în compozitie plumb.
Art. 44. -
Autoritatea teritorială de sănătate publică va solicita producătorilor
efectuarea unui studiu cu privire la potentialul de dizolvare a plumbului în
apă la punctul de distributie, pentru instalatiile în care mai există conducte
fabricate din plumb.
Art. 45. -
Producătorii de apă sunt obligati să asigure în permanentă supravegherea
calitătii apei potabile distribuite prin:
a) inspectia
periodică a instalatiilor;
b) programul de
teste si analize efectuate în punctele determinate în functie de riscurile
identificate;
c) verificarea
eficientei procedeelor de dezinfectie si controlul produsilor secundari de
dezinfectie;
d) evidenta
tuturor informatiilor privind supravegherea sistemului.
Art. 46. - (1)
Producătorii de apă trebuie să pună la dispozitie autoritătii teritoriale de
sănătate publică si primăriei rezultatele supravegherii calitătii apei potabile
distribuite si orice informatie cu privire la calitatea apei potabile.
(2) Producătorii
de apă sunt obligati să aducă la cunostintă autoritătilor mentionate la alin.
(1) orice incident care poate avea consecinte asupra sănătătii publice.
(3) În fiecare an,
pentru zonele de aprovizionare cu mai mult de 3.500 de locuitori, producătorii
de apă trebuie să prezinte autoritătii teritoriale de sănătate publică si
primăriei un bilant referitor la functionarea sistemului, supravegherea
calitătii apei potabile, lucrările realizate si planul de supraveghere pentru
anul următor.
CAPITOLUL
VIII
Art. 47. - (1) Producătorul
de apă potabilă trebuie să întocmească si să actualizeze un registru pentru
fiecare zonă de aprovizionare, care să contină:
a) denumirea
zonei;
b) denumirea
fiecărei statii de tratare a apei din care apa este distribuită în acea zonă;
c) numărul
populatiei din zona de aprovizionare;
d) conditiile de
autorizare sanitară;
e) actiunile
realizate sau care sunt necesar a fi efectuate pentru conformarea cu
prevederile Legii nr. 458/2002 si cu conditiile de autorizare sanitară
temporară;
f) rezultatele
monitorizării;
g) orice altă
înregistrare necesară.
(2) Producătorul
de apă întregistrează:
a) datele
prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) ca intrări primare, până la termenul prevăzut
de lege;
b) datele
prevăzute la alin. (1) lit. e), în termen de 30 de zile de la data stabilirii
sau luării la cunostintă a acestora;
c) datele
prevăzute la alin. (1) lit. f), în termen de 30 de zile de la luarea la
cunostintă a acestora.
(3) Producătorul
de apă trebuie să revizuiască si să actualizeze registrul prevăzut la alin. (1)
cel putin o dată pe an.
(4) Producătorul
de apă păstrează evidenta anuală arhivată pe o perioadă de 5 ani.
Art. 48. -
Autoritatea de sănătate publică judeteană, respectiv a municipiului Bucuresti,
împreună cu producătorii, respectiv distribuitorii de apă potabilă, întocmesc
si publică anual, în buletinul informativ al directiei de sănătate publică,
raportul judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, privind calitatea apei
potabile, care va cuprinde:
a) sistemele
publice de aprovizionare cu apă potabilă, colective sau individuale, inclusiv
cele care furnizează în medie o cantitate de apă mai mică de 10 m3/zi
sau care deservesc mai putin de 50 de persoane;
b) informatiile
minime din raport trebuie să includă cel putin aspectele la care se referă art.
3 alin. (2), art. 5 alin. (2), art. 8 si art. 9 alin. (6) si (7) din Legea nr.
458/2002;
c) situatia pe o
perioadă de un an, publicarea efectuându-se la sfârsitul anului respectiv.
Art. 49. -
Producătorul de apă trebuie să aducă la cunostintă fiecărui consumator, în
fiecare an, pe nota de plată următoarele informatii:
a) faptul că
datele privind calitatea apei potabile distribuite sunt accesibile fără plată;
b) adresa, numărul
de telefon si programul biroului la care acestea pot fi consultate.
CAPITOLUL IX
Dispozitii
tranzitorii si finale
Art. 50. - (1)
Instalatiile individuale de apă de folosintă publică, fântânile si izvoarele vor
fi monitorizate de către autoritatea teritorială de sănătate publică cel putin
o dată pe an pentru verificarea conformării la parametrii bacterii coliforme,
număr de colonii la 22şC si la 37şC, E. coli, streptococi fecali, turbiditate,
duritate, oxidabilitate, amoniac, nitrati, nitriti, pesticide si orice alt
parametru considerat necesar a fi investigat de către autoritatea teritorială
de sănătate publică.
(2) La evaluarea
si inspectia sanitară a instalatiilor individuale de apă de folosintă publică,
a fântânilor si a izvoarelor se utilizează fisa de evaluare nr. 3, prevăzută în
anexa la prezentele norme.
(3) Costurile de
prelevare si analiză a probelor de apă prelevate conform alin. (1) sunt
suportate de primăria din localitatea respectivă.
(4) Tarifele si
modalitătile de plată se stabilesc prin ordin al ministrului sănătătii.
(5) Autoritatea
teritorială de sănătate publică va transmite rezultatele acestei verificări si
măsurile ce se impun dacă este cazul, inclusiv cele de avertizare a populatiei.
(6) Primăria va
lua toate măsurile necesare pentru refacerea calitătii apei în situatia în care
valorile pentru parametrii E. coli, streptococi fecali, bacterii coliforme sunt
mai mari decât cele prevăzute în Legea nr.
458/2002.
(7) Populatia va
fi informată asupra calitătii apei prin publicarea în buletinul informativ al
directiei de sănătate publică a raportului judetean privind calitatea apei
potabile, iar primăria va asigura avertizarea populatiei prin afisarea la loc
vizibil si protejat a înscrisurilor: “apa este bună de băut”; “apa nu este bună
de băut”, “apa nu este bună de folosit pentru sugari si copiii mici”.
(8) Medicii de
familie din localitătile în care apa din fântânile si izvoarele publice este
necorespunzătoare trebuie să informeze pacientii asupra riscurilor pentru
sănătate ale folosirii unei ape de băut de calitate necorespunzătoare si asupra
măsurilor pe care acestia trebuie să le ia pentru a-si proteja sănătatea.
(9) În cazul în
care apa din fântânile si izvoarele publice are concentratia de nitrati mai
mare decât valoarea prevăzută în lege, primăria este obligată să asigure apă
potabilă fără plată pentru sugari si copiii mici până la 3 ani.
Art. 51. - (1) Calitatea
apei din fântânile si instalatiile individuale de apă de folosintă familială
este verificată pentru respectarea valorilor parametrilor stabiliti prin Legea nr. 458/2002,
de către autoritatea teritorială de sănătate publică, la cererea
proprietarului.
(2) Costurile de
prelevare si analiză a probelor de apă prelevate conform alin. (1) sunt
suportate de către solicitant.
(3) Tarifele si
modalitătile de plată se stabilesc prin ordin al ministrului sănătătii.
Art. 52. - Anexa*)
cuprinzând tabelele 1-9 si fisele de evaluare si inspectie sanitară nr. 1-3
face parte integrantă din prezentele norme.
ANEXĂ
la norme
ANEXA Nr. 2
PROCEDURA
de
autorizare sanitară a productiei si distributiei apei potabile
Art. 1. - (1)
Utilizarea în scopul consumului public a unei ape preluate dintr-un mediu
natural se autorizează sanitar de către autoritatea teritorială de sănătate
publică.
(2) Nu este supusă
autorizării sanitare utilizarea apei preluate dintr-un mediu natural pentru
consumul personal al unei familii.
Art. 2. - (1)
Autorizarea sanitară se face în baza dosarului depus de către
producătorul/distribuitorul de apă potabilă, a referatului si a fiselor de
evaluare întocmite de autoritatea teritorială de sănătate publică pentru
sistemul de aprovizionare în cauză.
(2) Dosarul
trebuie să contină:
a) informatii care
să permită evaluarea calitătii apei la sursă si variatiile posibile de calitate
si cantitate pe o perioadă de cel putin un an;
b) evaluarea
riscurilor posibile de modificare a calitătii apei la sursă;
c) studiul
hidrogeologic si zonele de protectie sanitară;
d) planul de
măsuri pentru controlul riscurilor identificate si studiile efectuate pentru
justificarea alegerii produselor si procedeelor de tratare;
e) specificarea
măsurilor preconizate pentru ca apa produsă să corespundă cerintelor de
calitate înainte de a fi distribuită si pentru reducerea potentialului de
dizolvare a plumbului, cuprului si nichelului în apa produsă;
f) schema
sistemului de producere si de distributie a apei.
(3) Referatul de
evaluare se redactează conform prevederilor legale în vigoare privind
autorizarea sanitară si stabileste conditiile de exploatare, regimul de protectie
sanitară, produsele folosite si procedeele tehnologice de tratare, programul de
monitorizare a calitătii apei.
(4) La evaluarea
si inspectia sanitară a statiei de tratare a apei potabile se utilizează fisa
de evaluare nr. 1 prevăzută în anexa la Normele de supraveghere, inspectie
sanitară si monitorizare a calitătii apei potabile. În cazul evaluării si
inspectiei sanitare a sistemului de distributie si a rezervorului de
înmagazinare se utilizează fisa de evaluare nr. 2 prevăzută în anexa la
aceleasi norme. Fisa de evaluare nr. 1, utilizată pentru statia de tratare a
apei potabile, se completează numai de către personal cu studii superioare
calificat în acest scop, fisa de evaluare nr. 2, utilizată pentru sistemul de
distributie si rezervorul de înmagazinare, poate fi completată si de către
personal cu studii medii, calificat în acest scop.
Art. 3. - Dosarele
pentru autorizarea sanitară se trimit pentru evaluare institutelor de sănătate
publică în următoarele situatii:
a) dacă există o
captare în afara limitelor judetului unde sunt situate localitătile interesate;
b) dacă se
utilizează o sursă de apă a cărei calitate nu se încadrează în categoria de
folosintă.
Art. 4. - (1)
Anual, în primul trimestru, producătorul/distribuitorul de apă potabilă trebuie
să prezinte autoritătii teritoriale de sănătate publică o declaratie privind
conditiile în care va functiona în anul respectiv.
(2) Autoritatea
teritorială de sănătate publică, în termen de 30 de zile de la înregistrarea
declaratiei, va transmite producătorului/distribuitorului de apă potabilă un
referat de evaluare ce trebuie să cuprindă evaluarea conditiilor de
functionare, a programului de monitorizare a calitătii apei potabile si, dacă
este cazul, măsurile ce trebuie aplicate de producător/distribuitor sau de
consumator pentru conformarea cu prevederile Legii nr.
458/2002 privind calitatea apei potabile.
(3) Declaratia si
concluziile referatului de evaluare se afisează la sediul primăriei si se
publică în cotidianul local.
(4) Declaratia si
referatul trebuie să contină următoarele elemente:
a) datele de
identificare a producătorului/distribuitorului de apă potabilă;
b) datele de
identificare a statiei de tratare a apei;
c) zona/zonele de
aprovizionare cu apă potabilă;
d) programul de
distributie a apei potabile către consumatori;
e) programul de
monitorizare a calitătii apei potabile pentru anul în curs, costurile de
realizare si nominalizarea laboratorului/laboratoarelor care efectuează
programul de monitorizare.
Art. 5. -
Extinderea sau modificarea instalatiilor publice de captare, de aductiune, de
tratare sau de distributie a apei este supusă autorizării sanitare de către
autoritatea teritorială de sănătate publică.
Art. 6. -
Extinderea sau modificarea instalatiilor private prin noi bransamente se face
cu notificarea autoritătii teritoriale de sănătate publică prin transmiterea
copiei de pe acordul emis de producătorul local de apă.
Art. 7. - (1)
Persoanele fizice autorizate sau persoanele juridice care au ca obiect de
activitate îmbutelierea apei pentru consum uman trebuie să prezinte pentru
autorizarea sanitară un dosar care să contină următoarele elemente:
a) informatii care
să permită evaluarea calitătii apei la sursă si variatiile posibile de calitate
pentru o perioadă de cel putin un an;
b) studiul
hidrogeologic si zonele de protectie sanitară conform prevederilor legale în
vigoare;
c) volumul de apă
estimat a fi îmbuteliat anual;
d) studiile efectuate
pentru justificarea alegerii produselor si procedeelor de tratare a apei;
e) specificarea
măsurilor preconizate pentru ca apa produsă să corespundă cerintelor de
calitate înainte de a fi îmbuteliată;
f) schema
sistemului ce captare, tratare/corectare si îmbuteliere;
g) avizul sanitar
pentru recipientele de îmbuteliere;
h) programul de
monitorizare a calitătii apei la sursă si a apei îmbuteliate.
(2) Referatul de
evaluare se redactează conform prevederilor legale în vigoare privind
autorizarea sanitară si trebuie să stabilească conditiile de exploatare,
regimul de protectie sanitară, produsele folosite si procedeele tehnologice de
tratare, programul de monitorizare a calitătii apei.
Art. 8. -
Utilizarea materialelor, a produselor si procedeelor de tratare a apei
îmbuteliate destinate consumului uman este conditionată de obtinerea avizului
sanitar.
Art. 9. -
Persoanele fizice autorizate sau persoanele juridice care au ca obiect de
activitate fabricarea ghetii din apa potabilă, ambalarea, depozitarea si
transportul ghetii trebuie să prezinte pentru autorizarea sanitară un dosar
care să contină următoarele elemente:
a) informatii care
să permită evaluarea calitătii apei la sursă si variatiile posibile de calitate
pe o perioadă de cel putin un an;
b) studiul
hidrogeologic si zonele de protectie sanitară, după caz;
c) volumul de apă
estimat a fi prelucrat anual;
d) studiile
efectuate pentru justificarea alegerii produselor si procedeelor de tratare;
e) specificarea
măsurilor preconizate pentru ca apa produsă să corespundă cerintelor de
calitate înainte de a fi fabricată gheata;
f) schema
sistemului de captare, tratare/corectare a apei si de fabricare a a ghetii;
g) avizul sanitar
pentru materialele de ambalare a ghetii;
h) avizul sanitar
pentru mijloacele de transport;
i) programul de
monitorizare a calitătii apei si a ghetii.
Art. 10. - (1)
Autorizarea sanitară se acordă numai dacă instalatiile de îmbuteliere a apei
destinate consumului uman sau instalatiile de fabricare si ambalare, de
depozitare si transport al ghetii pentru consum uman, fabricată din apă
potabilă, asigură evitarea oricărui risc de contaminare.
(2) Referatul de
evaluare se redactează conform prevederilor legale în vigoare privind
autorizarea sanitară si trebuie să stabilească conditiile de exploatare,
regimul de protectie sanitară, produsele folosite si procedeele tehnologice de
tratare, precum si programul de monitorizare a calitătii apei.
Art. 11. - Normele
de igienă aplicabile instalatiilor de îmbuteliere si recipientelor, metodele de
gazeificare si de corectare a calitătii apei îmbuteliate, alta decât apa de
izvor, se stabilesc prin ordin al ministrului sănătătii.
Art. 12. - (1)
Materialele de îmbuteliere a apei potabile si materialele de ambalare a ghetii
nu trebuie să afecteze calitatea apei sau a ghetii.
(2) Orice produs
utilizat la tratarea sau la prepararea apei îmbuteliate ori a ghetii nu trebuie
să se regăsească în apă sau în gheată în concentratii superioare celor
stabilite în tabelele 1B, 2 si 3 din anexa nr. 1 la Legea nr.
458/2002 ori să inducă direct sau indirect un risc pentru sănătatea
publică.
BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI
privind retragerea autorizatiei de functionare a
Cooperativei de credit AJUTORUL SĂTEANULUI PISCU OC3
Avand in vedere cererea formulata de CREDITCOOP Casa Centrala de retragere a autorizatiei de functionare a Cooperativei de credit AJUTORUL SĂTEANULUI PISCU OC3, în baza art. 7 alin. 3 din Normele Bancii Nationale a Romaniei nr. 6/2003 privind fuziunea si divizarea cooperativelor de credit,
In temeiul prevederilor art. 89 lit. a) liniuta a patra din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr.
97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit, aprobata si
modificata prin Legea nr.
200/2002,
Banca Nationala a Romaniei hotaraste:
Art. 1. – Se retrage Autorizatia de functionare seria B Nr. 0247 din
data de 23.09.2002 a Cooperativei de credit AJUTORUL SĂTEANULUI PISCU
OC3, cu sediul in Piscu,
judetul Galati, numar de ordine in Registrul Comertului J17/10028/1992, urmare
aprobarii Bancii Nationale a Romaniei privind cererea de fuziune a
cooperativelor de credit Belsugul Galati, Izbanda Independenta, Ajutorul
Sateanului Piscul, Spicul Pechea,
pentru urmatoarele motive:
Cu scrisoarea nr. 4896 din 24.12.2003, CREDITCOOP Casa Centrala, in
numele Cooperativei de Credit AJUTORUL SĂTEANULUI PISCU OC3 a formulat cererea de retragere a
autorizatiei de functionare a acestei cooperative. In sedinta din 19.02.2004
Consiliul de administratie al Bancii Nationale a Romaniei a aprobat cererea de
fuziune prin absorbtie a cooperativelor de credit Belsugul Galati,
Izbanda Independenta, Ajutorul Sateanului Piscul, Spicul Pechea.
Urmare a fuziunii, Cooperativa de credit AJUTORUL SĂTEANULUI
PISCU OC3 este absorbita,
intregul sau patrimoniu transmitandu-se catre Cooperativa de credit Belsugul
Galati. Prin urmare, aceasta urmeaza a-si inceta activitatea.
Art. 2. – Prezenta hotarare va fi transmisa CREDITCOOP Casa Centrala si
va intra in vigoare la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I.
GUVERNATORUL
BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI,
MUGUR
ISĂRESCU
Bucuresti, 25 mai 2004.
Nr. 196.
